Sunteți pe pagina 1din 3

FI DE CARACTERIZARE A LUI LICA SAMADAUL

El reprezint ncarnarea unui principiu, singura personalizare direct i expres din literatura lui Slavici a voinei de putere"

1. Locul ocupat n oper i statutul social: Locul


-personaj de nuvela psihoiogica - personaj realist - personaj secundar negativ -"rotund" -personaj exceptional

Statutul
-un spirit satanic ce exercita asupra celorlalte personaje o dominatie fascinanta -porcar -capetenie de haiduci

2.Tsturi. Mijloace de caracterizare: Caracterizare direct 1.De ctre narator:


-Portretul fizic al lui Lica Samadaul e pretext de vesnica pendulare a observatiei dintre exterior si interior. "Lica era un om la 36 de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele impreunate la mijloc." -"Lica era porcar, insa de cei ce poarta camasa subtire si alba cu floricele, pieptar cu bumbi de argint si bici os impodobit cu flori." -El apare la moara intr-o postura statuara "ca un stalp de piatra", raspandind o stranie atra ctie prin "privirea pierduta in vant". -"navalnic si indraznet" -"capetenie de haiduci, mai mult decat de porcari, amestec de pasiune si disimulare, natura in fond completa, cum se intalnesc atatea in mediile primitive". -e mai ales om aspru si neindurat [...] care stie toate infundaturile, cunoaste pe toti oamenii buni si mai ales pe cei rai"

Caracterizare indirect Fapte:


-este generos cu cei care-l sprijin n afaceri, la petreceri este vesel, binevoitor, chiar seductor, se dovedete nenduplecat cu trdtorii, elocvent n acest sens fiind uciderea femeii care se ocup de vnzarea lucrurilor furate de el i care este pedepsit pentru c a ndrznit s-i opreasc un lan de aur care-i plcuse. - Lica se conduce dupa legi proprii, altele decat cele ale statului si profita cu inteligenta de protectia oferita de stapanii turmelor de porci, care intervin in favoarea lui, chiar daca este suspectat de jaf si crima: "Daca Lica e vinovat ori nu, de asta nu prea era vorba: la urma urmelor, parca toti ucigasii se pedepsesc!? Mai ales cand oameni prea cumsecade au trebuinta de dansii". -Dupa uciderea lui Ghita, Lica porunceste sa dea foc hanului Moara cu noroc si, ascunzandu-se de jandarmul Pintea, alearga cu disperare prin padurea din apropierea carciumii, priveste "imprejurul sau, isi tinti ochii la un stejar uscat ce stetea la departare de vreo 50 de pasi, scrasni din dinti, apoi isi incorda toate puterile si se repezi inainte. Pintea il gasi cu capul sfaramat la tulpina stejarului." Sinuciderea lui Lica este semnificativa pentru forta lui interioara si nemasuratul lui orgoliu, care-i dau taria extraordinara de a-si zdrobi capul de tulpina stejarului, preferand acest sfarsit violent decat sa cada viu in mainile lui Pintea. El moare la fel cum a trait, dovedind aceeasi cruzime extraordinara si aceeasi hotarare de neclintit.

2.Alte personaje:

-Ana il ghiceste: "Eun om patimas si nu e bine sa te duci departe cu el." -Pintea stie ca Lica nui "se bizuieste pe nimeni, nu se da de gol, nu se lasa in daraveri cu oamenii". - mai exact l caracterizeaz Pintea, un fost tovar de-al lui, care se fcuse jandarm tocmai pentru a se rzbuna: El are o singur slbiciune, una singur: s fac, s se laude, s ie lumea de fric i cu toate aceste s rd i de dracul i de mum-sa. S rd de noi, Ghi, de noi". -Ghi nsui i spune la un moment dat: Tu nu eti om, Lic, ci deavol". - Lica se conduce dupa legi proprii, altele decat cele ale statului si profita cu inteligenta de protectia oferita de stapanii turmelor de porci, care intervin in favoarea lui, chiar daca este suspectat de jaf si crima: "Daca Lica e vinovat ori nu, de asta nu prea era vorba: la urma urmelor, parca toti ucigasii se pedepsesc!? Mai ales cand oameni prea cumsecade au trebuinta de dansii". -de batrana"Un om prea cumsecade" -de Ana"Lica e om rau si om primejdios: asta se vede din ochii lui, din rinjetul lui si mai ales sin cautatura ce are, cind isi roade mustata cu dintii. "

Modul de a gndi:

-Fata de gestul disperat al Anei, in fata daruirii ei, puterea lui Lica pare a suferi prima fisura. Desi refuza sa o ia cu el, Lica ramane in gand cu imaginea femeii: De femeie m-am ferit intotdeauna, si acum, la batranete tot n-am scapat de ea". -Prins in mijlocul unei furtuni cumplite, Lica Samadaul cauta un adapost. Se refugiaza, spargand usa, in biserica. E momentul cand simte ca se apropie pedeapsa lui Dumnezeu. Inspaimantat, Lica incearca parca sa se convinga de sprijinul divinitatii: "Dumnezeu era acela care-l scapase de atatea primejdii, Dumnezeu ii lumina mintea si intuneca pe a celorlalti; cu Dumnezeu n-ar fi voit sa se strice".

3.Autocaracterizare:

-Autocaracterizarea scoate la iveala intunericul sufletului: "Eu sunt Lica Samadaul... Multe se zice despre mine... Tu vezi un lucru: ca umblu ziua-n amiaza mare si nimeni nu ma opreste in cale, ca ma duc in oras si stau de vorba cu domnii. Voi fi facut ce voi fi facut, dar am facut, asa ca oricine poate sa creada ce-i place, insa nimeni nu stie nimic."

Relaia cu celelalte personaje:

-Simultan cu distrugerea lui Ghita, Lica incearca si seducerea Anei. Progresiv, Samadaul reuseste sa se apropie tot mai mult de tanara sotie a lui Ghita. Si Anei, Lica ii impune un sentiment de frica si de dispret amestecate cu o anume fascinatie.

Atitudine:

-Bun cunosctor de oameni, Lic tie cum s utilizeze slbiciunile celorlali, cum s le transforme vulnerabilitatea ntro arm favorabil pentru el. Astfel, se folosete de patima lui Ghi pentru bani spre a-1 atrage pe acesta n afacerile lui necurate i apoi, pentru a-l dezarma pe crciumar n totalitate i pentru a-i anula personalitatea. Profit de fascinaia pe care o exercit asupra Anei, determinnd-o sa i se druiasc. -miraculos deposedat de puterea cu care infap-tuise atata rau, Lica se simte tot mai infricosat. Frica il covarseste. Disperarea care-l cuprinde e pe masura raului pe care-l facuse atator oameni. Slavici nareaza cu maiestrie aceasta mutatie esentiala in comportamentul lui Lica. Puterea omului se naruie in fata puterii lui Dumnezeu: "Afara tuna, si el se cutremura la fiecare traznet; afara fulgera, si fiecare fulger ii trecea ca un fior prin inima; icoanele sfintilor il priveau, si el statea impietrit sub ele caci oriunde s-ar fi dus el tot acolo ramanea: el puse mainile in cap, isi rupse in urma baierele camasii; ii venea sa scoata inima din piept, ii venea sa se repeada cu capul in zid, ca sa ramaie la treptele altarului".

Vestimentaie: 2

Nume:
-[Cuvantul "samadau" numeste o persoana care tine socotelile cuiva, contabil; supraveghetor peste porcari - cf. Gh.Bulgar, Gh.Constantinescu Dobridor - "Dicfionar de arhaisme si regionalisme "]

Limbaj:

-Lica a devenit simbolul raului amestecat cu frica pentru sufletul Anei: "Ma aflam la stramtoare cand am ucis cel dintai om; imi pierisera niste porci din turma si-mi era rusine sa spui ca i-am pierdut. Apoi am ucis pe al doilea ca sa ma mangai de mustrarile ce-mi faceam pentru cel dintai". -Treptat, a ucide, pentru el a devenit o patima care-l mistuie: "sangele cald e un fel de boala". -El i se adreseaza lui Dumnezeu, punand in cuvintele sale parca ultimele ramasite ale fortei malefice: Unul cate unul, striga el ridican-du-si mana dreapta in sus, unul dupa altul, om cu om, toti trebuie sa moara, toti care ma pot vinde, viata cu viata, trebuie sa se stanga, caci daca nu-i omor eu pe ei, ma duc ei pe mine la moarte!". -Fuga din biserica este un preludiu al mortii. Cand calul lui Lica se prabuseste, personajul spune: "Acu m-a ajuns mania lui Dumnezeu!".