Sunteți pe pagina 1din 33

1

,)+1)
=C=E e-. F e-.et-.e F005
cmyk
COLOR
SUMAR
Cade o teorie
istorica
Dan Oltean
1ladimir Brilinsky
pag. 2
Dacia si daco-getii n viziunea
germanica medievala
Proj. Dr. AN1ON MOISIN
pag. 9
Sarmisegetusa
Co n t r o v e r s e
toponimice
I. Ionescu
pag. 11
Carpato - dunarenii
populnd America
naintea lui Columb
Dr. Napoleon Svescu
pag. 14
De la zalmoxianism la isihasmul
ortodox
Proj. dr. Zenovie Crlugea
Proj. dr. Zoia Elena Deju
pag. 18
Transilvania, pamnt romnesc
1. 1. Bdescu
pag. 24
Razboaiele de
cotropire
Daciei nIatisate
pe Columna de la
Roma
Proj. Ionel Cionchin
pag. 29
Este Ioarte greu sa Iaci comentarii
pe marginea acestui document.Stai
doar si te miri si ti pui ntrebari la
care nu stii daca vreodata o sa poti
gasi un raspuns. Este greu de
priceput, cum un minister, care mai
este si al culturii poate elabora un
astIel de document. Scris n dulcele
limbaj de lemn al ,tristilor de altadata,
cu greseli de exprimare evidente,
continutul documentului ti da Iiori
prin Ielul de gndire.
Pentru nceput, ne ntrebam ce
natiune din lumea asta aniverseaza
cucerirea si pe cuceritorul propriei
sale tari ?
Care sunt meritele culturale ale lui
Traian, de i se dedica ,Anul Cultural
2006? n aIara de Iaptul, ca a Iost
un alcoolic, un pedoIil, un cotropitor
si un aprig prigonitor al crestinilor, nu
se stiu prea multe despre el.
Cine oare i-a nvatat pe cei care
au redactat documentul, ineptia ca
respectiva cucerire a Iost un
eveniment de importanta capitala
pentru Iormarea poporului romn ?
Intrarea n orbis romanus, ca
niyte sclavi jefui(i yi viola(i, este
oare un prilej de aniversare?
VIVAT COTROPITORII
De ce oare o petitie naintata
Presedintelui Romniei, capata un
raspuns din partea Ministerului
Culturii si nu a Administratiei
Prezidentiale, cum era normal ? Stie
oare Domnul Presedinte de
monstruozitatea raspunsului dat n
numele sau ?
Ca sa ne aratam sprijinul si
adeziunea la maretele proiecte ale
,Ministerului Plngerii, propunem o
lista de personalitati, si evenimente
care si-au pus cizma si amprenta
cotropitoare, pe demnitatea si
independenta poporului nostru
dealungul istoriei si care ar merita n
egala masura cu Traian, sa Iie
sarbatorite n anul ce vine: 1552 de
ani de la moartea lui Atilla cel care
cica a gasit Dacia pustie si a descalecat,
552 de ani de la moartea lui Baiazid,
502 ani de la moartea lui Soliman Pasa,
452 de ani de la moartea lui Sigismund
Bathory, 137 de ani de la nasterea lui
Miklos Horthy, 117 ani de la nasterea
lui AdolI Hitler, 125 de ani de la
nasterea lui IosiI Visarionovici Stalin.
Bune personalitati si bune prilejuri
pentru minister sa cheltuie bani publici
omagiind cotropitorii.
2
,)+1)
=C=E e-. F e-.t-.e F005
CONTEXTUL
DESCOPERIRII
FORTIFICATIILOR
DACICE DE LA SUREANU
SI DEALUL NEGRU
Muntii Orastiei, cu prelungirile lor
ce se ntind pna spre naltimi de 2000
m oIera peisaje de o Irumusete
extraordinara. n zilele senine, de pe
culmile situate la o naltime de peste
1500 m se poate zari spre sud Valea
Muresului dincolo de care se deschid
Muntii MetaliIeri, apoi spre vest sunt
culmile si vrIurile mpietrite ale
Muntilor Retezat, spre sud se ridica
maiestuos Parngul, iar spre vest se
desprind din linia orizontului padurile
nesIrsite de brazi ale Muntilor Cindrel.
ProIitnd de asemenea bogatie
peisagistica, unica n Romnia, dar si
de Iaptul ca Muntii Orastiei sunt
mpnziti cu cetati, sanctuare si asezari
civile dacice, unice n lume, am
ntreprins n ultimii 20 de ani sute de
excursii n intregul areal de peste 200
Km al muntilor din sudul Orastiei. n
cadrul acestor incursiuni mi-a Iost data
Iericita ocazie sa descopar vestigii
necunoscute pna acum. Este vorba de
CADE O TEORIE ISTORICA CADE O TEORIE ISTORICA
CADE O TEORIE ISTORICA CADE O TEORIE ISTORICA
CADE O TEORIE ISTORICA CADE O TEORIE ISTORICA
CADE O TEORIE ISTORICA
CADE O TEORIE ISTORICA CADE O TEORIE ISTORICA
DAN OL1EAN
1LADIMIR BRILINSKY
zidurile de piatra de pe VrIul Sureanu
si de valurile cu sant de pe Dealul
Negru. Cele doua ziduri de piatra de la
Sureanu masoara n total 207 m si le-
am descoperit n luna iulie a anului
2004 , iar cele 6 valuri si santuri de pe
Dealul Negru le-am identiIicat n lunile
mai si iunie 2004 (o parte) si apoi n
luna octombrie 2005 (o alta parte din
ele).
Cele doua ansambluri de IortiIicatii
nu au mai Iost semnalate pna acum n
literatura istorica si arheologica. Noi
credem ca aceste IortiIicatii inedite,
neluate n calcul pna acum de istorici,
modiIica radical teoriile despre
campania sudica de cucerire a
Sarmizegetusei de catre romani. Daca
pna acum istoricii care s-au ocupat de
problematica razboaielor daco-romane
au plecat de la presupozitia ca pe
Irontul sudic al Muntilor Orastiei avem
doar 6 castre romane si ca soldatii
romani au naintat Ioarte usor pe
plaiurile nalte ale muntilor, iata ca acum
avem dovada ca exista si alte IortiIicatii
ce se constituie n doua ansambluri de
baraje ce aveau ca scop blocarea
naintarii romanilor spre
Sarmizegetusa.
PRIMUL RAZBOI DACO-
ROMAN (101-102)
Pentru a ntelege ce s-a ntmplat
acum mai bine de 1900 de ani pe aceste
minunate locuri este necesar sa Iacem
o scurta prezentare a etapelor primului
razboi daco-roman.
Dupa ce armatele romane trec
Dunarea n primavara anului 101,
nainteaza prin Banat spre pasul
Portile de Fier, Iara sa ntmpine vreo
rezistenta care sa merite a Ii pomenita
att de istoricii antici, dar nici de a Ii
ilustrata pe Columna. La intrarea n
Transilvania dinspre Banat, dacii
construiesc ample IortiIicatii de
pamnt si de piatra. Este Tapae, locul
unde se da prima mare batalie dintre
daci si romani. ProIitnd, probabil, si
de stihiile naturii, dovada ca pe
Columna apare Iupiter Tonans care
arunca Iulgere n tabara dacica,
romanii reusesc sa strapunga Irontul
dacic si sa coboare n |ara Hategului.
Acum dacii mpreuna cu aliatii lor
din S-E, sarmatii roxolani, proIitnd
de golirea de trupe a provinciilor sud-
dunarene, ataca si pustiesc Moesia.
Diversiunea dacica a Iost att de
Istoria nu a jost niciodata o ytiinf exact. O lopat de pmnt rsturnat sau o descoperire ntmpltoare
au determinat rescrierea unor capitole ntregi ale istoriei. Multe din aceste capitole au jost chiar jabricate n
laboratoarele maimarilor lumii. Iar cei mulfi au crezut n aceast istorie, care uneori nu era cea dreapt. Au
czut teorii care preau btute n cuiele eternitfii, au disprut dogme ce dominau lumea, au jost aruncate la
coy lucruri de valoare yi au jost nlocuite cu jalsuri. Cercetarea arheologic ytiinfijic, cea care are o importanf
capital n scrierea corect a istoriei, a jost yi este pe alocuri, prtay la jalsuri care au denaturat evidenfe. Din
superjicialitate, din neprojesionalism, sau din directive de mai sus venite, s-a ajuns ca n unele cazuri,
concluziile s jie trase pripit. Cenerafiile tinere de arheologi au jost mereu tributare naintayilor, considerafi
titani ai cercetrii. Spiritul onest de jrond al tinerilor, care au benejiciat de noi tehnologii a jost ca yi
inexistent. ,Eu sunt maestrul, eu am dreptate", a jost un slogan imbrfiyat de btrni, acceptat mai uyor sau
mai greu de ctre tineri. Lucrrile lor de doctorat sau de licenf au jost yi ele tributare dogmelor yi teoriilor
,vechilor" 5i astjel s-a btut n cuie istoria.
O cercetare asidu yi competent, ntreprins pe parcursul a mai bine de douzeci de ani vine astzi
s demonteze o astfel de teorie care prea btut n cuie yi care purta semntura unor mari nume ale
istoriei noastre, precum Constantin Daicoviciu sau Ioan Glodariu.
3
,)+1)
=C=E e-. F e-.et-.e F005
uluitoare si de periculoasa pentru
romani nct o mare parte a trupelor
ce se aIlau n Dacia au Iost ntoarse
pentru a-i alunga pe daci si pe sarmati
din Moesia. Chiar mparatul s-a
deplasat pe Dunare pentru a
coordona apararea si contraoIesiva.
Dupa cum se stie, si din
mentiunile scrise antice, dar si de pe
relieIurile Columnei si ale
Monumentului de la Adamclisi,
batalia de pe platoul de la Adamclisi
a Iost una dintre cele mai sngeroase
din ambele razboaie dacice. ProIitnd
si aici, probabil, de lipsa de
coordonare a actiunilor dacice si
sarmate, romanii au reusit sa stopeze
invazia. Toata aceasta campanie
sudica s-a purtat n toamna si iarna
lui 101. La aceasta diversiune dacica,
romanii au replicat ulterior, n
primavara si n vara lui 102 cu propria
lor diversiune.
n campania de revenire la nordul
Dunarii, n Transilvania, romanii
pentru a cstiga timp, nu au mai ocolit
ntreg lantul carpatic, ci au atacat
direct peste munti. Prin urmare,
romanii nu au mai venit cu grosul
trupelor prin Portile de Fier ale
Transilvaniei, ci chiar peste munti,
castrele lor Iiind amplasate, la naltimi
de 1900-2000 m. Diversiunea
romana din primavara si vara anului
102 a nsemnat atacarea Muntilor
Orastiei dinspre sud, dintr-o directie
n care avem naltimi 'de netrecut.
Dovada ca asa stau lucrurile ne-
o oIera chiar castrele romane din
Muntii Orastiei prin pozitionarea lor
Iata de Sarmizegetusa. Din directia
vestica au venit trupe care ncapeau
ntr-un singur castru, marturie Iiind
castrul de la Ponorici. Aceste trupe
au urcat din |ara Hategului si au
atacat puternicele IortiIicatii dacice de
la Ponorici-Cioclovina-Piatra Rosie.
Din directia sudica au naintat trupe
care iarasi putea Ii cantonate ntr-un
singur castru. Este vorba de
IortiIicatia romana de la Luncani-
Trsa. Romanii care au ajuns aici au
avut ca tinta cetatea de la Blidaru.
Frontul sudic, care era cel mai
putin expus unui atac roman, detine
nu mai putin de 4 castre, amplasate
unul lnga celalalt. Ele sunt amplasate
pe Comarnicel, un munte de 1896 de
metri. Doar aici, n acest razboi, doar
aici n toata istoria desIasurarii de trupe
romane n Dacia, ivadatorii au masat
trupe care erau concentrate n 4 castre
asezate alaturat unele de altele, 2 chiar
lipite. Aceasta este diversiunea romana
din primul razboi daco-roman: atacul
Sarmizegetusei peste niste munti care
depasesc 2000 m natime.
Se asteptau dacii la un asemenea
atac? Au IortiIicat dacii acest Iront
sudic? A Iost acest atac diversionist
cauza capitularii dacice din primul
razboi?
La aceste ntrebari, trebuie sa
spunem ca istoricii de pna acum, care
s-au ocupat de istoria dacilor, au
raspuns n cor: NU
TEORIA ATACULUI
SURPRIZA
Pentru a explica de ce au capitulat
dacii n anul 102, istoricii comunisti au
Iormulat o teorie extrem de simpla
care consta n urmatoarele elemente:
A) romanii au proIitat de Iaptul
ca dacii nu au IortiIicat Irontul sudic
B) romanii au trimis pe acest
Iront trupele de cavalerie maure
conduse de Lusius Quietus
C) romanii au executat un atac
de o rapiditate expraordinara datorita
iutimii cavaleriei
Aceasta teorie a atacului surpriza a
Iost lansata n 1960 de catre
Constantin Daiciviciu n tratatul de
Istria Pmaniei, editat de Academia
R.P.R.. Iata ce scria academicianul:
'cucerindu-se munte dupa munte cu
mari pericole, iar din Ilanc, cu cavaleria
usoara maura, ataca Lusius Quietus,
capetenie maura intrata n slujba
romanilor. El a putut patrunde n
interiorul arcului carpatic Iie prin pasul
Turnu Rosu, Iie pe la trecatoarea
Vlcanului. Castrele romane de pamnt
de la VrIul lui Patru, de pe
Comarnicelul si de la 1igorelul atesta
n orice caz un atac din aceste parti
asupra Sarmizegetusei (p. 307 )
Aceasa teorie a Iost preluata
integral de catre Iiul lui C. Daicoviciu,
Hadrian, care ntr-o lucrare din 1972
chiar plagiaza din lucrarea tatalui sau
Iara sa citeze Iragmentul. Iata dovada:
'Lusius Quietus patrunsese n
Transilvania, Iie prin pasul Turnu
Rosu, Iie mai degraba prin pasul
Vlcan; n orice caz, castrele romane
de pamnt de pe naltimile VrIul lui
Patru, Comarnicelul si 1igoru atesta
o nvaluire a Sarmizegetusei dinspre
sud si sud-est (Iacia ae la Iurelista
la cucerirea rman, Ed. Dacia, Cluj,
1972, p. 326). Aceeasi teorie, aceleasi
Iragmente plagiate oIera Hadrian
Daicoviciu, chiar si 12 ani mai trziu,
n lucrarea Frtrete aacice (Ed.
Militara, Buc. 1984, p. 159).
Cel care a nuantat teoria atacului
surpriza si i-a oIerit elementele de
concretete este actualul conducator al
santierului arheologic Sarmizegetusa
Regia, Ioan Glodariu. Acesta ntr-un
articol din 1974 intitulat Itinerariile
psilile ale cavaleriei maure in
rzlaiele aacice, publicat n lucrarea
colectiva In memriam nstantini
Iaicviciu, descrie cu lux de
amanunte cam ce crede domnia sa ca
au Iacut maurii prin Muntii Orastiei.
Desi articolul se ntinde pe 13 pagini
vom oIeri doar cteva citate care
ilustreaza pe deplin teoria atacului
maur prin surprindere:
1) 'Acesta (L.Q.n.n.) exercita
atacul prin surprindere asupra capitalei
dacilor (p. 156)
2) Atacul s-a petrecut '.ntr-
un timp scurt, indispensabil unei
actiuni militare a carei principala Iorta
consta n surpriza (p. 157)
3) Datorita Iaptului ca atacul 's-
a produs dinspre Valea 1iului
diIicultatile n explicarea diversiunii
executate de Lusius Quietus dispar
(p. 157)
4
,)+1)
=C=E e-. F e-.t-.e F005
cmyk
COLOR
5
,)+1)
=C=E e-. F e-.et-.e F005
cmyk
COLOR
Fortificatii dacice de pe Dealul Negru
vzute din castrul (dublu) de la Comrnicel
Fotificaie dacic alctuit din val i an
pe versantul vestic al Dealului Negru
Zidul dacic din piatr
de la Vrful ureanu
Fortificaie dacic de la Dealul Negru amplasat n faa
castrelor romane de pe Comrnicel
6
,)+1)
=C=E e-. F e-.t-.e F005
INCONSISTENTA LOGICA
A ATACULUI SURPRIZA
Teoria atacului maur din directia
sudica putea Ii pusa sub semnul
ntrebarii si pna acum, datorita a doua
serii de explicatii care nu concorda cu
realitatile descrise de autorii antici, dar
nici cu cele de la Iata locului, din Muntii
Orastiei.
Expeditia generalului maur din
primul razboi cu dacii este descrisa
extrem de lapidar de Cassius Dio dupa
urmatoarea Iormula: 'Lusius care ataca
pe partea cealalta, ucisese un numar de
daci si lua multi prizonieri (Istria
rman, 3, 68, 8). Este evident ca ntr-o
zona n care dacii nu se asteptau la nici
un atac (potrivit teoriei) si care nu este
locuita din cauza diIicultatilor pe care le
provoaca o locuire permanenta la 1900-
2000 m altitudine, Lusius Quietus nu a
avut pe cine sa ia prizonier. Si chiar daca
prin absurd el ar Ii luat prizonieri daci,
teoria atacului rapid, surprinzator, cade
tocmai pe motivul ca n varianta unui
asemenea actiuni Iulgeratoare acei
prizonieri trebuiau mutati dintr-un loc
n altul sau supravegheati, ceea ce l
mpiedeca pe maur sa-si ndrume aprigii
calareti prin Muntii Orastiei spre
Sarmizegetusa.
A doua serie de explicatii care
invalideaza teoria lui I. Glodariu consta
n Iaptul ca maurul Quietus nu putea sa
acopere un Iront att de larg, sa lase n
urma lui 6 castre, dintre care 4 sunt
amplasate ntr-un singur loc, alaturate.
n vreme ce din directia vestica trupele
romane sunt cantonate ntr-un singur
castru, la Ponorici, din directia nordica
tot ntr-un castru, la Luncani-Trsa, iata
ca agilul general, detine trupe care intra
n nu mai putin de 4 castre. Cu alte
cuvinte, armata romana are de doua ori
mai multe trupe de cavalerie dect de
inIanterie.
Daca am urma teoria lui Glodariu
dupa care 'cavaleria maura, mpartita n
doua coloane-una naintnd de la Banita
n sus spre 1igoru Mare spre Comarnicel,
cealalta pe 1iu spre VI. Lui Patru-
Comarnicel (p.cit. p.158) a construit
la Comarnicel, locul de ntlnire 4 castre
unul lnga altul, ar nsemna ca n toate
aceste castre au Iost cantonati calareti,
rezultnd o situatie absurda din care
reiese ca n castrele din jurul
Sarmizegetusei erau de doua ori mai
multe trupe de cavalerie dect cele de
inIanterie.
Aceasta logica este contrazisa de
relieIurile Columnei de la Roma, care
atesta pe scenele ei mai multi inIanteristi
romani dect calareti si n genere de
ntreaga istorie militara romana.
Inconsistenta din punct de vedere al
logicii istorice, teoria atacului surpriza
al maurilor de pe Irontul sudic este
invalidata de prezenta unor IortiIicatii
care aveau ca scop oprirea naintarii
romane spre Sarmizegetusa. Aceste
IortiIicatii au Iost descoperite de noi n
anii 2004-2005 si oIera o imagine de
ansamblu asupra operatiunilor militare
din tabara dacica pentru a contrabalansa
oIensiva romana de peste munti.
FORTIFICATIILE DACICE
DE LA SUREANU
VrIul Sureanu (2059 m) si VrIul lui
Patru (2130 m) sunt punctele de cea mai
mare altitudine din Muntii Sureanu.
Stapnirea acestor doua pozitii era si un
element de strategie n razboaiele daco-
romane. A stapni punctul cel mai nalt
al unui tinut nsemna n genere a domina,
macar simbolic, ntreg tinutul. La aceste
elemente de strategie militara, dar si de
simbolistica s-au gndit att romanii, dar
si dacii.
Despre romani se stia si pna acum
ca au construit un castru patrulater, chiar
sub VrIul lui Patru, ntr-o sa care sa-i
apere pe soldati de vntul puternic care
bate mai tot timpul dinspre sud, dinspre
Valea 1iului. Era Iiresc ca n zona sa Iie
prezenti si dacii, altIel nu s-ar explica de
ce romanii au trebuit sa se IortiIice n
castrul de cea mai mare altitudine din
Dacia. Aceasta ipoteza a avut urmari
concrete pentru noi. Mai multi ani de-a
rndul am cautat n aceasta zona
eventualele ntarituri dacice. Norocul a
survenit n vara anului 2004, cnd la vest
de VrIul Sureanu (la circa 1 Km
distanta), exact acolo unde ncepe
Culmea Bratesului, ce se ridica deasupra
Vaii Taii, am descoperit doua ziduri de
piatra late de 1,4 m si lungi unul de 170,4
m, iar celalalt de 36,7 m. Cele doua ziduri
sunt mai nalte dect nivelul solului cu
circa 0,3-0,4 m si sunt orientate pe
directia generala N-E.
Zidurile sunt paralele, Iiind situate
unul n Iata celuilalt la o distanta de 174
m. Ambele IortiIicatii de la Sureanu sunt
paralale cu Valea Taii si sunt situate chiar
n buza prapastiei care desparte golul
alpin de vale. Prin Iata lor trece actuala
poteca ce leaga cabana de la Sureanu
de cea de la Prislop. Si n antichitate
drumul de plai trecea tot pe aici, ntruct
imediat dupa Sureanu plaiul se
ngusteaza. n conditiile descrise mai sus
romanii din castrul de la VrIul lui Patru,
pentru a nainta spre Sarmizegetusa, au
trebuit sa treaca pe lnga VrIul Sureanu,
prin Iata celor doua ziduri descoperite
de noi.
Distanta dintre IortiIicatiile de la
Sureanu si castrul roman de la VrIul lui
Patru, masurata pe pasune, prin
Curmatura Sureanu, este de circa 5 Km.
VrIul Sureanu este un abrupt stncos
ce are pante de 60s, mergnd pna la 80-
90s deasupra lacului glaciar. Panta pe
care trebuiau sa o excaladeze romanii
pentru a trece de Sureanu este n medie
de 60-70s ti lunga de 2 Km. n capatul
acestei pante se gasesc zidurile de piatra
ale dacilor care barau pur si simplu orice
naintare spre Sarmizegetusa. Cele doua
ziduri de piatra nu au Iost pna acum
semnalate de nimeni n literatura
arheologica.
Romanii pornind un atac de
diversiune din directia sudica, peste
munti, ce avea ca scop surpriza, au Iost
blocati de daci la Sureanu. Dacii s-au
Iolosit att de conditiile naturale de la
Iata locului, de nclinarea si de lungimea
pantei, dar si de cele doua ziduri de piatra
care barau accesul pe plaiul ce duce spre
Comarnicel si apoi spre Sarmizegetusa.
n mod sigur n epoca dacii au utilizat
si alte IortiIicatii din lemn: copaci taiati
si prabusiti n calea romanilor, cmpuri
de tarusi mplntati n pamnt, etc. Daca
s-a dat vreo batalie ntre daci si romani,
atunci ea s-a purtat pe aceste pante
inaccesibile. Initial romanii nu au avut
sorti de izbnda.
Mai mult ca sigur ca dacii au Iost
obligati sa paraseasca zona dupa ce au
Iost atacati din spate de trupele ce
naintau dinspre 1igorul Mare spre
Comarnicel. n cazul unui atac dinspre
1igorul Mare-Comarnicel asupra
IortiIicatiilor dacice de la Sureanu
victoria putea sa ncline cu usurinta de
partea romanilor deoarece acest plai
dintre Comarnicel spre Sureanu este cu
cteva exceptii minore aproape drept.
Neexistnd nici o IortiIicatie care sa
protejeze spatele Irontului, iar terenul
neoIerind nici un avantaj, dacii au Iost
nevoiti sa se retraga.
n Iinal, romanii cantonati la VrIul
lui Patru au trecut de cele doua ziduri
dacice de la Sureanu, dovada Iiind ca
avem castre romane si nainte de
7
,)+1)
=C=E e-. F e-.et-.e F005
Sureanu (VI. Lui Patru), dar si dupa
aceaste IortiIicatii (Comarnicel). Trupele
romane de la VrIul lui Patru, dupa ce au
ntmpinat rezistenta puternica a dacilor
de la Sureanu, au trecut spre Comarnicel
datorita sprijinului oIerit de coloana
romana ce a atacat dinspre 1igorul Mare
si a depresurat Sureanu de rezistenta
dacica. Ulterior, cele doua coloane
romane, cea de la VI. lui Patru si cea de
la 1igorul Mare s-au ntlnit si au Iost
campate la Comarnicel, loc n care au
ntmpinat din partea dacilor o rezistenta
de netrecut.
Din cele descrise anterior se pot
desprinde cteva concluzii esentiale.
Romanii desi au dorit sa-i surprinda pe
daci, atacnd dintr-o directie n care se
aIla munti de peste 2000 de metri au
primit din partea dacilor o rezistenta
impresionanta. Mai nti dacii s-au
IortiIicat si au rezistat partial la Sureanu.
A doua concluzie importanta este
ca un asemenea atac asupra unor pante
inaccesibile, IortiIicate, nu putea Ii
ntreprins de trupe de cavalerie. Un
asemenea atac putea Ii desIasurat n
mod exclusiv de inIanterie Iolosindu-se
prastiile, catapultele, sagetile si atacnd
n Iormatie testua (broasca testoasa),
cu scuturile deasupra capului pentru a
contracara bolovanii si sagetile aruncate
de dacii ce se aIla in capatul de sus al
pantei.
Concluzie generala: Lusius Quietus
si maurii sai nu au atacat dinspre VrIul
lui Patru.
FORTIFICATIILE DACICE
DE LA DEALUL NEGRU
Romanii au trecut de IortiIicatiile de
la Sureanu, iar cei care au urcat dinspre
1igorul Mare au ajuns si ei la Comarnicel,
locul de ntlnire a tuturor trupelor
romane de pe Irontul sudic. La
Comarnicel avem 4 castre romane de
dimensiuni impresionante. Un castru
dublu, adica 2 castre alipite se aIla chiar
pe vrIul Comarnicel (1896 m) si are
dimensiunile de 300 x 260 m. Sub vrI se
aIla la o distanta de circa 500m unul de
altul alte doua castre imense. Unul este
patrulater, cu laturile de 300 x 195 m, iar
altul este atipic, avnd 8 laturi, Iormnd
un octogon neregulat cu o supraIata
comparabila cu cea a unui castru
patrulater.
Este clar ca aici a Iost cea mai mare
concentrare de trupe romane din ambele
razboaie dacice. Numeroasa armata
romana de la Comarnicel trebuia oprita
n naintarea ei spre Sarmizegetusa.
Situatia se repeta identic cu cea de la
VrIul lui Patru-Sureanu. Ca si n cazul
precedent, n Iata Comarnicelului se
ridica maiestuos din plai, ca un imens
trunchi de piramida, o Iormatiune
stncoasa ce poarta denumirea de Dealul
Negru.
Ca sa ajungi la Sarmizegetusa trebuie
sa treci peste el ntruct de o parte avem
abruptul Vaii Streiului (stnga), iar de
cealalta avem abruptul Vaii Cugirului
(dreapta). Dealul Negru trebuia n mod
obligatoriu sa Iie IortiIicat de daci.
Pornind de la aceasta presupozitie am
cercetat mai multi ani la rnd acest munte
si am descoperit n premiera, iarasi, mai
multe valuri si santuri care apara buza
de sus a Dealului Negru. Si aici, ca si la
Sureanu panta dinspre vale spre culme
este nclinata cu circa 60s ti are o lungime
de 1,5 Km. Distanta, masurata pe teren,
ntre castrele de la Comarnicel si
IortiIicatiile de la Dealul Negru este si
aici tot de circa 5 Km. Dealul Negru este
acoperit actualmente n proportie de 2/
3 din supraIata sa de jnepeni, asa nct
alte eventuale IortiIicatii dacice din acest
perimetru sunt greu (dar nu imposibil)
de pus n evidenta. Mai mult ca sigur ca
ele exista.
Dar sa descriem n continuare
IortiIicatiile descoperite de noi n
supraIata acoperita doar de iarba si de
stnci. Avem prin urmare, pna acum, 6
santuri si valuri dintre care 2 sunt
paralele cu muchia Dealului Negru (ca
si la Sureanu) si 4 sunt perpendiculare
pe muchie. Cele paralele cu muchia sunt
de dimensiuni impresionante. Primul
sant din partea stnga, dinspre Valea
Streiului, are lunginea de 62 m si este
orientat 35s N-E, Iiind adnc de 1,5 m ti
lat de 3 m. naltmea valului alaturat
santului are circa 1m deasupra solului.
De partea opusa, nspre Valea Cugirului
se aIla un alt val si sant de lungime mare.
Acesta are lungimea de 70,5 m si este
orientat 60s N-E, restul dimensiunilor
Iiind aceleati ca la precedentul.
ntre aceste 2 santuri si valuri de mari
dimensiuni avem alte 4 santuri mai mici,
aproape paralele ntre ele si
perpendiculare pe linia muchiei dealului.
Lungimile acestora sunt, urmnd ordinea
de la stnga la dreapta, de 22 m, 20 m, 31
m si 26 m. Latimea acestor santuri este
de 1 m, iar adncimea de 50 cm.
Pentru romani batalia de la Dealul
Negru nu a Iost att de simpla ca cea de
la Sureanu, ntruct Dealul Negru nu
putea Ii atacat din spate. Romanii nu au
avut posibilitatea sa atace prin spatele
dacilor ntruct n aceasta zona vaile sunt
Ioarte adnci, iar plaiurile se ngusteaza.
Dacii au ramas pe pozitii neputnd Ii
atacati dect din Iata. n plus, ei puteau
sa primeasca cu usurinta ajutoare de la
Sarmizegetusa pe plaiul ngust, dar sigur
ce urca din capitala dacilor (1000 m) spre
Dealul Negru (1862 m). Acest plai trece
obligatoriu prin Godeanu (1656 m),
Scrna (1675 m), Steaua Mare (1730 m),
Batrna (1792 m). Distanta dintre
Sarmizegetusa si Dealul Negru, masurata
pe plai, este de 15Km.
Romanii de la Comarnicel au zabovit
o perioada ndelungata aici si n Iinal nu
au reusit sa strapunga apararea
inexpugnabila a dacilor de la Dealul
Negru. Pentru a demonstra aceste
aIirmatii avem mai multe argumente care
se ntrepatrund si care se veriIica prin
compararea lor cu mesajul ctorva scene
de pe Columna de la Roma. Dovada
Iaptului ca romanii au stat la Comarnicel
mai mult dect si-au nchipuit si astIel
eIectul de surpriza, oricum mult atenuat
dupa luptele de la Sureanu, a Iost
aproape anihilat, consta n urmatoarele:
a) n punctele strategice prin care
au naintat romanii, adica VrIul lui Patru
si VrIul 1igorul Mare (1499 m) avem doar
2 castre.
b) La Comarnicel, locul de ntlnire a
celor doua coloane trebuia sa avem,
pastrnd aceasta logica, tot 2 castre, n
schimb aici avem 4 castre dintre care 2
sunt atipice: cel dublu si cel octogonal.
Romanii nu puteau sa plece de la
VrIul lui Patru si de la 1igorul Mare cu
eIective care puteau ncapea n 2 castre
si sa ajunga la Comarnicel cu eIective
duble, nct sa le Iie necesare 4 castre, n
conditiile n care alte posibile castre nu
mai exista din aceste directii. Explicatia
asupra acestor neconcordante numerice
trebuie gasita altundeva. Dacii au opus
o rezistenta puternica la Dealul Negru,
mpotriva celor doua coloane initiale ce
ncercau sa sparga barajul natural si
IortiIicat. n aceste conditii, romanii au
trebuit sa cheme de jos (din |ara
Hategului) alte trupe speciale care au
Iost plasate n acele castre atipice. n
spatele Comarnicelului castrele atipice
nu le mai gasim nicaieri, dovada Iiind
Iaptul ca acei auxiliari (prastiasi, arcasi,
etc.) au Iost adusi ulterior pentru a ataca
Dealul Negru. Ei au poposit n drumul
8
,)+1)
=C=E e-. F e-.t-.e F005
cmyk
spre Comarnicel, probabil n castrul de
la 1igorul Mare. Numai asa se explica de
ce nu gasim aceste castre atipice n
spatele Comarnicelului.
n cazul n care toate aceste trupe de
la Comarnicel ar Ii plecat simultan din |ara
Hategului-prin 1igorul Mare, respectiv din
Valea 1iului-prin VrIul lui Patru ar Ii trebuit
sa gasim si pe traseu tot 4 castre, nu doua.
Existnd doar 2 castre, avem dovada clara
ca naintarea trupelor s-a Iacut succesiv,
n intervale diIerite de de timp. Pe Columna
de la Roma, ceea ce s-a putut ntmpla la
Comarnicel si la Dealul Negru, adica o
posibila conIruntare dintre daci si romani
n acest areal, corespunde cel mai bine cu
scena 66. n aceasta scena i vedem pe
romani ntarind un munte cu castre si cu
straturi de brne de lemn dispuse ncrucisat.
Trupele romane constau n eIective
normale de inIanterie, carora li s-au
adaugat germanici narmati cu maciuci,
prastiasii spanioli din insulele Baleare si
arcasii sirieni. Elementele auxiliare descrise
anterior au Iost probabil cantonate n
castrele atipice si au venit ulterior
romanilor.
De partea cealalta dacii ocupa un
munte ntarit cu palisade de lemn.
Deasupra, pe cea mai nalta pozitie a
scenei, se vad daci mnuind catapulte. Pe
Columna n scena 66 romanii si dacii se
conIrunta, iar rezultatul luptei este nedecis.
La Iel s-au petrecut Iaptele si pe teren. La
nord de Dealul Negru nu mai exista nici o
IortiIicatie romana. Cea de la Muncel este
de 60 x 62 m si nu este dovedita a Ii romana,
n ea gasindu-se Iragmente de ceramica
dacica cu ocazia sondajelor arheologice
(pentru detalii a se vedea Acta Museis
Napcensis, Nr 1, 1964, p. 118).
Concluzia asupra luptelor de la Dealul
Negru este urmatoarea: romanii nu au
reusit sa treaca de aceasta puternica
ntaritura naturala pe care dacii au
IortiIicat-o cu valuri si santuri. Luptele
dintre daci si romani au durat o perioada
lunga drept pentru care romanii au trebuit
sa-si dubleze eIectivele. Chiar si n aceste
conditii dovada naintarii romane dincolo
de Dealul Negru, spre Sarmizegetusa, nu
exista. Mai mult, scenele Columnei atesta
esecul roman de pe acest Iront.
INVALIDAREA TEORIEI
ATACULUI SURPRIZA
Teoria atacului maur, prin surprindere,
din directia sudica, asupra Sarmizegetusei,
emisa de C. Daicoviciu, H. Daicoviciu si n
special de I. Glodariu a avut ca element de
baza tocmai absenta IortiIicatiilor dacice
de pe acest Iront.
Desi att H. Daicoviciu, ct si I. Glodariu
au ntreprins n zona periegheze
arheologice ei nu au gasit nimic dacic. n
1959 H. Daicoviciu a eIectuat o
recunoastere la Dealul Negru prilej cu care
scria: 'Exista aici stnci mari, care n anumite
locuri, arata ca un zid. Acestea.e evident
ca reprezinta Iormatiuni naturale (Acta
Museis Napcensis, Nr. 1, 1964, p. 123).
Surprinzator este ca nici n 1966 si 1967
H. Daicoviciu, nsotit de data aceasta si
de I. Glodariu nu a gasit nimic dacic n
muntii din sudul Sarmizegetusei. ata ce
scria n 1974 I. Glodariu dupa eIectuarea
excursiei amintite: 'naintarea trupelor
maure se Iacea printr-o zona lipsita
complet de IortiIicatii dacice (p. cit. p.
159).
n aceasta maniera s-au Iacut n ultimii
60-70 de ani cercetarile din Muntii Orastiei.
Prin veriIicari de supraIata superIiciale si
lipsite de responsabilitate. Ct despre Ielul
cum s-au sapat siturile arheologice si mai
ales cum s-au valoriIicat rezultatele
sapaturile acestea sunt de-a dreptul de
neacceptat. Nici acum cetatile dacice din
Muntii Orastiei nu au dedicata vreo
monograIie istorica si arheologica. Nici n
prezent, nici una din cetati nu este pe
deplin consolidata si restaurata.
Elementele care invalideaza teoria
atacului surpriza maur, emisa de C.
Daicoviciu, H. Daicoviciu si mai ales I.
Glodariu sunt urmatoarele:
1) Muntii din sudul Sarmizegetusei
sunt IortiIicati de daci n doua puncte:
Sureanu si Dealul Negru
2) ntre Dealul Negru si Sarmizegetusa
Scena numrul 66 de pe column
reprezentnd atacul euat al trupelor romane
de la Comrnicel mptriva fortificaiilor dacice
de pe Dealul Negru
Scena numrul 66 de pe column
reprezentnd atacul euat al trupelor romane
de la Comrnicel mptriva fortificaiilor dacice
de pe Dealul Negru
Scena numrul 66 de pe column
reprezentnd atacul euat al trupelor romane
de la Comrnicel mptriva fortificaiilor dacice
de pe Dealul Negru
Scena numrul 66 de pe column
reprezentnd atacul euat al trupelor romane
de la Comrnicel mptriva fortificaiilor dacice
de pe Dealul Negru
Scena numrul 66 de pe column
reprezentnd atacul euat al trupelor romane
de la Comrnicel mptriva fortificaiilor dacice
de pe Dealul Negru
Scena numrul 66 de pe column
reprezentnd atacul euat al trupelor romane
de la Comrnicel mptriva fortificaiilor dacice
de pe Dealul Negru
Scena numrul 66 de pe column
reprezentnd atacul euat al trupelor romane
de la Comrnicel mptriva fortificaiilor dacice
de pe Dealul Negru
Scena numrul 66 de pe column
reprezentnd atacul euat al trupelor romane
de la Comrnicel mptriva fortificaiilor dacice
de pe Dealul Negru
Scena numrul 66 de pe column
reprezentnd atacul euat al trupelor romane
de la Comrnicel mptriva fortificaiilor dacice
de pe Dealul Negru
nu mai exista nici un castru roman si prin
urmare din aceasta directie romanii nu au
putut ajunge n capitala Daciei.
3) Lusius Quietus nu a luptat n aceasta
zona din cel putin doua motive:
a) pe Columna (n scena 64) maurii nu
au n Iata nici o IortiIicatie dacica
b) cavaleria nu putea ataca IortiIicatii
de natura celor de la Dealul Negru si
Sureanu
4) Lusius Quietus nu avea eIective care
sa ncapa n cele 4 castre de la Comarnicel
(circa 20 000 soldati, adica peste 3 legiuni).
CONCLUZII FINALE
Dupa cum dacilor nu le-a iesit
diversiunea de pe Irontul din sudul
Dunarii, tot asa nici romanii nu au avut
sorti de izbnda mai mari pe Irontul sudic
surpriza, din spatele Sarmizegetusei.
Capitala Daciei nu a Iost atacata de
maurii lui Quietus, ci de legionarii romani
si de auxiliarii spanioli, germani si sirieni.
Primii, nu au reusit sa se apropie mai mult
de 15 Km din directia sudica spre
Sarmizegetusa datorita rezistentei dacice
de la Dealul Negru.
n primul razboi, dacii au cerut pace
nu datorita atacului diversionist, din spate,
ci a celui Irontal, dinspre |ara Hategului
(Iiind strapunse IortiIicatiile de la Ponorici;
castrul roman de aici este n spatele
IortiIicatiilor dacice) si a atacului purtat
din directia nordica (Iiind cucerite cetatile
de la Costesti si de la Blidaru; castrul roman
de la Luncani-Trsa Iiind plasat deasupra
si n spatele acestor cetati).

9
,)+1)
=C=E e-. F e-.et-.e F005
Fara ndoiala, Daco-Getii sunt
unul dintre neamurile cele mai
discutate si mai celebre din istorie.
De la 'parintele istoriei Herodot,
care s-a ocupat de trecutul si
speciIicul Daco-Getilor cu zeci de
secole n urma, interesul pentru
soarta acestui nobil si vajnic popor
nu a ncetat sa se aIirme n diIerite
epoci. nca din antichitate, numarul
mare al scriitorilor latini care au
atins acest subiect dovedea
nsemnatatea pe care Daco-Getii
o aveau deja n istorie.
n evul mediu, interesul pentru
istoria stramosilor nostri a cunoscut
o noua extindere, mai ales n lumea
germanica. IstoriograIia germana
medievala a aratat o deosebita
preocupare pentru trecutul Getilor.
Acest trecut eroic a Iost desigur
Ioarte ispititor pentru Germani, de
vreme ce i-au asimilat pe Geti
neamurilor germane, numindu-i
Goti. Istoricul Gheorghe David
arata ca o atare eroare a Iost
Iacilitata de conIuzia aparuta nca
n secolul IV ntre cele doua
denumiri. Primul care a Iolosit
termenul de 'got ca echivalent al
celui de 'get a Iost mparatul-IilosoI
Iulian Apostatul (361-363 e.n.),
urmat de istoricul latin Claudianus
(nceputul secolului V), de autorul
spaniol de origine geta Orasius (care
a scris Histriae aaversus
paganrum), de Cassiodor si mai
ales de Iordanes, a carui vestita
lucrare intitulata Getica a avut o
mare raspndire. Unii au sustinut
chiar ca Iordanes 'a preluat
intentionat trecutul eroic al Getilor.
DACIA I DACO-GETII
N VIZIUNEA GERMANIC MEDIEVAL
Proj. Dr. AN1ON MOISIN
LECEND 5I ADE1R
Personal, nclin spre o alta
ipoteza. Este mai probabil ca la
mijloc a Iost migratia Gotilor n Iosta
Dacie, cu care Romanii de rasarit
au continuat sa tina legaturi n mod
cert pna n secolul VI, astIel ca
Romanii au avut de-a Iace si cu
Gotii din Getia, nu doar cu Getii din
Getia, ceea ce a Iavorizat conIuzia
de termeni. Oricum, trecerea unui
trecut att de vechi si de eroic ca al
Daco-Getilor n seama Gotilor, deci
implicit n seama Germanilor, a dus
la raspndirea Iaimei Getilor n
aproape ntreaga Europa, din
Scandinavia pna n Austria si din
Islanda pna n Iberia.
Una dintre primele scrieri
germanice n acest sens a Iost
artea erilr natiunii germane,
apartinnd 'marelui nvatat si prea
stralucitul istoric Heinricus
Pantaleonis, de Iapt Heinrich
Pantaleonis, elvetian de origine.
Lucrarea a aparut la Basel, ntre
1562 si 1571. Ea trateaza despre
principalele personalitati geto-dace.
Prima dintre ele este Dacus sau
Danus, care a ajuns duce n 'tara
de dincoace si de dincolo de Istru,
de asemenea spre miazanoapte,
pna n Sarmatia, si spre miazazi,
pna la Dunare. Dupa aceasta a
condus un mare popor al Dacilor
catre marea germana (Marea
Baltica) si la popoarele de
miazanoapte si la insule si dupa
parerea unora a constituit pe
Denmarci sau Danezi. |ara aceasta
o stapneste si n ziua de astazi
regele Danemarcei, avnd un mare
renume ntre ducii germani. Vechii
locuitori ai acestei tari (Danemarca)
s-au numit Cimbri sau Cimerieni. S-
a stabilit nsa ca tara pe care au
locuit-o mai nti, numita de la
Dacus, Dacia, Iormeaza n ziua de
astazi Marea Valahie, iar o parte din
ea se numeste Transilvania sau
Siebenburgen. Nu avem dovezi ca
ar Ii existat o asemenea migratie sub
conducerea unui duce pe nume
Dacus. Dar. Chiar admitnd o atare
ipoteza, ea nu ne aIecteaza cu nimic
istoria, deoarece nu se spune ca
Dacia ar Ii Iost parasita, ci doar ca
de aici a plecat 'un mare popor al
Dacilor spre marea germana, n
sensul evident de o mare multime,
subntelegndu-se clar ca o alta
parte a poporului a ramas pe loc.
Ar Ii Iost doar un Ienomen de
'roire, att de des ntlnit, de pilda,
la o scara mai mica, ulterior, la
locuitorii datelor romnesti din evul
mediu (cum ar Ii |ara Fagarasului).
Oricum, doua chestiuni merita
atentie: mai nti, localizarea
geograIica precisa a vechii Dacii, iar
apoi mentiunea ca unii Daci plecati
au ajuns n 'insule; adica n insulele
din nordul Europei. Poate ca aici se
aIla , macar n parte, explicatia
nrudirii destul de nsemnate dintre
limb adica si limba irlandeza. George
Vaida si Ionel Cionchin mentionau
n urma cu ctva timp existenta a
'1700 similitudini lexicale daco-
irlandeze. Irlanda este nsa tocmai
una dintre insulele n care au putut
ajunge unii dintre Dacii care au
'roit. Evident, este doar o simpla
presupunere. Interesant se
dovedeste si Iaptul ca, dupa ce
10
,)+1)
=C=E e-. F e-.t-.e F005
vorbeste de Dacus, istoricul elvetian
oIera o lista exacta si o descriere a
sirului de regi daci, extrem de
asemanatoare cu aceea existenta n
manualele noastre actuale de istorie.
Aminteste mai nti de Zamolxis,
singurul care n-a dormit, dar n
schimb a Iost socotit o mare
autoritate spirituala, Iiind pna la
urma zeiIicat de Dacii pagni.
Urmeaza Dromichete, socotit rege,
descriindu-se conIlictul sau cu
Lisimah. Apoi regele Burebista, cu
actiunile sale interne si externe,
prietenul si urmasul sau Deceneu,
urmat de Comosicus, acesta de
puternicul rege Coriso, dupa care a
venit regele Scorilo (tatal lui
Decebal), urmat de regele Duras-
Durpaneus (Iratele lui Scorilo), care
a nceput luptele cu Romanii,
decapitndu-l pe comandantul
Oppius Sabinus. A urmat regele
Decebal.
Heinrich Pantaleonis oIera o
excelenta istorie a razboaielor dintre
Decebal si mparatul Traian, cu lux
de amanunte. Toate aceste Iiguri
istorice apartin evident realitatii si
adevarului istoric. Doar Dacus si
Zamolxis cad sub semnul legendei.
O ntrebare totusi se impune: oare
istoria organizarii statale sau macar
prestatale a Dacilor sa Ii nceput
numai cu Dromichete, adica prin 300
.e.n.? Doar noi descoperiri istorice
ar putea sa mai aduca un raspuns.
Oricum, ramne cert ca n lumea
medievala germanica circula o
istorie destul de exacta a Getilor, cu
singura conIuzie importanta a
numelui, socotindu-i pe Geti drept
Goti si atasnd trecutul impresionant
al Getilor istoriei mai putin vechi
si mai putin semniIicative n vechea
antichitate Germanilor.
Nu pe aceeasi pozitie de
acceptare a conIuziei onomastice s-
a situat un alt cronicar german, de
data aceasta din tara noastra. Este
vorba de proIesorul 1ohann Filstich,
care a scris n secolul XVIII
lucrarea Tentamen Histriae
Jallachicae (Incercare ae istrie
rmaneasc) , cu urmatorul subtitlu:
'Pe care m-am ncumetat s-o
alcatuiesc, dupa masura puterilor
mele si lipsa-mi de mijloace, ntru
slava lui Dumnezeu, Iacatorul si
purtatorul a toate. El s-a bazat pe
cronicari sasi cum ar Ii Georg
ReicherstorIIer, 1ohann Troster,
Lorenz Tppelt (Toppeltinus),
Mathias Miles, Georg Haner,
Andreas Gunesch si Martin
Schmeizel.
Istoricul Filstich arata mai nti
mpartirea Daciei n trei parti: Dcaia
Alpestris, Dacia Ripensis si Dacia
Mediterranea. l decsrie pe Daci ca
Iiind Ioarte razboinici, socotind ca
s-ar putea ca numele lor sa vina de
la grecescul 'daes, adica 'lupta,
dupa cum aIirmase si
binecunoscutul cronicar BonIini,
deoarece erau gata de lupta cu
oricine. El apreciaza ca nIrngerea
lor de catre Romani nu a Iost
ntmplatoare, ci a Iost necesara,
'pentru ca avea nevoie de
nvatatura, ca sa nu ajunga mai apoi
la rautate si la stricaciune si sa poate
Ii ndrumati mai lesne catre primirea
crestinismului. Cronicarul
german transilvanean nu este
adeptul conIuziei onomastice dintre
Goti si Geti, persistenta n alte parti
ale Europei, aratnd ca '1ornandes
(probabil 1ordanes n.n.). rau a
mai amestecat lucrurile Gotilor cu
ale Getilor si Schitilor.. El l trimite
pe cititor sa consulte si lucrarile
Iespre Germania a lui Plinius,
Germania veche a lui 1akob Karl
Spener si Pzliul cu gtii a lui
Procopie, pentru a se ediIica mai
bine. Filstich pare a se reIeri la sursa
conIuziei de nume ntre Goti si Geti
atunci cnd scrie: 'Dachia Iiind
slobozita de jugul Romanilor si, la
porunca dumnezeiasca, ntoarsa la
slobozia cea mai nainte vreme, s-a
chemat, prin des ntlnitul obicei al
acestei lumi, dupa prea puternicii ei
locuitori, Gotii adica, Gotia. Si asa
crmuindu-se cu slobozie domniile,
aIlam n carti cum noi nume se dau
tarilor. Totusi, el mai Ioloseste
numele impropriu de goti, cnd
vorbeste de urmatii 'Gotilor si
Rmlenilor ramasi aici din vremea
lui Traian, desi se stie ca pe vremea
lui Traian nu existau Goti n Dacia.
Dar este limpede ca se reIera la
Geti, ntruct precizeaza ca din
urmasii respectivi s-a Iormat neamul
'valah, adica poporul romn. La Iel
de bine se poate interpreta ca pe
lnga Rmleni (viitorii Romni) au
ramas si urmasi de-ai Gotilor, veniti
ulterior retragerii Romanilor, care sa
Ii Iost inclusi prin asimilare n neamul
valah.
Din lucrarile citate reiese de la
sine concluzia ca istoria Getilor era
att de pretuita de catre Germani
nct o socoteau ca pe o parte a
istoriei lor, n urma conIuziei
onomastice din secolul IV, ulterior
ampliIicata. Mai trziu, unii au
nceput sa observe conIuzia, nct
Filstich constata n secolul XVIII ca
istoricii 'se cearta strasnic pentru a
hotar daca Getii, Dacii si Gotii sunt
un singur popor. Chiar si numai
aceasta dovedea importanta aratata
istoriei Geto-Dacilor, pentru ca
nimeni nu disputa lucruri Iara
nsemnatate. ntr-adevar, n viziunea
istoriograIiei germane istoria
stramosilor nostri era de o mare
valoare. Faima ei europeana a
ramas statornica pna astazi,
nscriind istoria poporului nostru
printre cele mai Irumoase si mai
bogate de pe vechiul continent.

11
,)+1)
=C=E e-. F e-.et-.e F005
Nu avem nca o etimologie admisa
unanim a toponimului Sarmizegetusa,
numele Iostei capitale a puternicului
stat geto-dac din perioada sa de glorie,
sec. I a.C. sec. I. d.C., numita si
Sarmizegetusa Regia sau
Sarmizegethusa to basileion, aIlata la
o altitudine de circa 1150 m n muntele
Godeanu din muntii Orastiei, poate
acel munte sacru al Dacilor, numit de
Strabon Kogaionon. De aceea se cer
depuse noi cercetari lingvistice, dupa
cum s-au depus si pe teren arheologic
si istoric din anii 1923-1929 si pna
n prezent, si care au Iacut ca ruinele
ei sa ne vorbeasca din nou despre
gloria istoriei naintasilor geto-daci.
Dupa cum aIirma I.I. Russu,
toponimul Sarmizegetusa 'prezinta
speciIice aspecte Ionetice si
morIologice autentic indoeuropene de
tip arhaic, dovada ca el are radacini
adnci nIipte n graiul celor ce l-au
dat, n traditiile de viata si n sistemele
lor de constructie a asezarilor civile si
militare
n secolul trecut, W. Tomascheck
considera cuvntul Sarmizegetusa
alcatuit din trei lexeme: Zarmva
palat, zeget sau fagat figat (ga-)
miscator, si usa, -asa stralucitor,
deci palat ce-i revars lumina
supra mictarelr.
Vasile Prvan aIirma ca
Sarmizegetusa 'a trebuit sa aiba o
origine istorica politica si deci o
denumire n legatura cu Iundatorul,
un vechi rege dacic, al carui nume va
Ii Iost Zarms, sau Sarms si n
subsidiar adauga: 'daca nu cumva
avem aici de Iapt chiar numele zeului
getic Zalmx (Zalmxis, Zalmzis)`.
Dupa N. Densusianu, Sarmizegetusa
insemna 'cetatea cu turnuri.
Un studiu special i-a consacrat
I. Ionescu
SARMISEGETUSA CONTROVERSE TOPONIMICE
toponimului Sarmizegetusa I.I. Russu
ntr-un articol din 1936. Articolul i-a
Iost nsa criticat si respins de C.
Daicoviciu, G. SteIan si G. Pascu. I.I.
Russu a revenit asupra studiului sau
n 1944, cu date si completari, cautnd
sa raspunda si criticilor ce i s-au adus.
Mai nti I.I. Russu a atras atentia
ca 'cercetarea trebuie nceputa de la
problema asezarii capitalei dacice,
cautnd a stabili ce e de nteles, sau
mai bine zis ce poate sa se nteleaga
prin localitatea al carui nume urmeaza
sa Iie explicat, ntruct e nendoielnic
ca exista o strnsa legatura ntre
valoarea semantica a numelui si
caracterul topograIic si arhitectonic al
vreunei localitati care a avut rolul de
resedinta a regilor daci, toate cetatile
dacice Iiind asezate 'pe naltimi
amenajate prin lucrari n vrIul unui
munte sau a unei proeminente
dominnd terenul dimprejur, cum
aIirma istoricul roman Florus: 'Iaci
mntilus inhaerent` (II, 28, 18).
Observatia este ct se poate de justa
si de ea trebuie tinut seama obligatoriu
n analiza etimologica ce se Iace.
n analiza etimologica a
toponimului nostru o greutate o
constituie varietatea Iormelor graIice
ntlnite n textele literare cu Z sau S,
ca la Ptolomeu (Geogr. III, 8, 4);
Zarmizegethusa t lasilein si var.
Zarmezegethusa, Zarmigethusa,
dar si Sarmizegethusa,
Sarmisegethusa, Sarmizegethusa
sau Zarmizgethusa (VIII, II, 4),
Sarmategte (Tabula Peut.), Sarmazege
(Geogr. Rav.) etc.
1.1.Russu considera ca 'Iorma
corecta si original daco-getica a
numelui era Zermizegetusa, alcatuit
din doua teme nominale (doua
elemente radicale) cu doua (respectiv
trei) elemente suIixale: Zer mi zeg
e tu sa, Iiind o compozitie
nominata de tip arhaic indoeuropean,
n care, potrivit uzului comun, al doilea
element e determinat de primul, ca n
Germisara (calda apa). AstIel,
'elementul al doilea Iiind principalul
n compozitie, cu el trebuie nceputa
explicarea etimologica a numelui, caci
(dupa sistemul toponimic traco-dacic)
Zeg e tu sa exprima notiunea de
'localitate, asezare ('sat, resp.
'cetate), n Iunctie de Ielul
constructiei (materialul si tehnica
arhitectonica) si de natura generala a
localitatii respective (civila sau
arhitectonica) si de natura generala a
localitatii respective (civila sau
militara). Ca urmare, aIirma I.I.
Russo, orice Z tracic din cuvintele
indoeuropene are la baza g(h).
Elementul zeg (e- l-) vine, prin
urmare, din Iaza indoeuropeana
geg(h), care este de Iapt radacina
nominata cunoscuta din limbile
germanice si baltice, geg(h), gg(h)-
, cu sensul primar de 'ramura, par,
stlp, tuIis. n dacicul Zag-e-tu-
radacina e prelungita cu determinativul
e t., avnd sensul aproximativ de
'prevazut cu sau 'Iacut cu (din)
ceva, deci caracter adjectival, tema
Zeg- e t- Iiind initial o Iormatie
adjectivala denominativa. Al doilea
element morIologic cu tema Zegetu
sa e suIixul local Irecvent n
toponimice traco-dacice, ca: Arisa,
Fimasa, enareisa, Geupasa etc.
Ceva mai complicat considera I.I.
Russo e ncercarea de a determina
rostul si apartenenta etimologica a
primului element alcatuitor, Zermi),
care este considerata tot o Iormatie
nominala (adjectiv sau substor,
Zermi), care este considerata tot o
Iormatie nominala (adjectiv sau
substantiv). Dra si aici spiranta sonora
12
,)+1)
=C=E e-. F e-.t-.e F005
traco-dacica rezulta dintr-un
indoeuropean g(h), care presupune un
radical de Iorma g(h)er- si elementul
suIixal m-. Elementul Zermi-, gher-
mi- ar exprima tocmai acest lucru
vrI de munte pe culmi stncoase,
radicalul gher- avnd sensul de
'stnca, piatra, naltime, panta de
munte. Totusi, adauga I.I. Russu,
explicarea etimologica a primului
element radical n Sarmizegetusa nu
e concludent n aceeasi masura ca a
celui de al doilea si s-ar putea ca
cercetarile arheologice si lingvistice
mai aproIundate sa aduca n viitor mai
multa lumina.
n concluzie, I.I. Russo aIirma ca
'Iara a avea pretentia de a Iormula o
traducere romneasca literara, numele
daco-getic Zermizegetusa
(Sarmizegetusa) avea nsemnarea de
'cetate (localitate?) de palisaae
(construita) pe inltime (sau stnca).
Forma primitiva a numelui era deci
Zermi-zege-t-, indoeuropeanul gher
m- geg(h)e t-, compozitie de tip
stravechi indoeuropean.
Acad. C. Daicoviciu a respins de
la nceput etimologia propusa de I.I.
Russu n graIia Zermizegetusa,
aratnd ca 'numele localitatii ne apare
cnstant si, dupa parerea mea, crect
n zecile de inscriptii ficiale si private
din Dacia (si Illirycum), adica n patria
acestui nume, numai cu S initial, ca
Sarmiz- (o singura data Sarmis-, n
7742). Partea a doua a numelui (-zege,
-sege), derivata de I.I. Russu din indo-
eur. dheigh, C. Daicoviciu arara ca a
dat, cum se stie, n limba traca aizs,
aiza si nu zege, iar partea a treia, -
tusa, considerata de I.I. Russu ca doua
suIixe, -tu si sa, este greu de acceptat
prezenta amndurora ntr-un singur
nume, si admite mai curnd ca nu este
un suIix, 'ci Iace parte dintr-un
element component al numelui: -
Zeget(u)-, Zegeth(u), tcmai fiinac
apare i cu aentala aspirat, pe cnd
suII. t(a) sunt toate neaspirate si
considera, n concluzie, ca problema
respectiva 'va mai trebui reluata si
studiata amanuntit, nainte de a putea
aIirma ceva deIinitiv.
n 1986 am reluat analiza
etimologica a toponimului
Sarmizegetusa cu 'interpretari noi,
asupra careia revenim cu completari.
Am aratat ca toponimul respectiv este
un nume propriu compus din trei
elemente lexicale: Sarmi zege(i)
tusa. Primul element lexical l ntlnim
n cele doua limbi nrudite cu geto-
daca, n lituaniana sirmas, sarma si
n letona sarma, serma ( ReiI,
RauIIrost, RauhreiI; n l. romna s.
Peif bruma, chiciura; adj. copt;
adj. Paufaspru, s. Frst ger). n
sumeriana, limba nrudita cu
indoeuropeana primitiva, se ntlneste
n orasul Umma de lnga orasul Ur,
capitala Sumerului, vechiul tinut din
sudul Mesopotamiei, zeul solar local
Sara si numele Sara-me-a. La Evrei,
limba semita Iiind nrudita cu
indoeuropeana primitiva, ntlnim
personajul cunoscut, Sara ( nsorita,
Irumoasa). La Hititi, popor
indoeuropean care a migrat n Asia
Mica, cum se considera, din tinuturile
carpato-istro-pontice, nainte de
mileniul al II-lea .e.n., si a ntemeiat
n Anatolia imperiul lor pe la 1900
.e.n., regel Suppiluliuma I (1388-
1347), cel mai mare rege hitit, purta
diadema solara si apare Irecvent pe
relieIurile de piatra protejat de soarele
Sarma, din capul panteonului hitit.
Tnarul zeu solar se numea la Hititi
Sarma si sotia sa era zeita Mezulla,
iar ei aveau un zeu lunar numit Appu,
zeul arcas, zeul portilor Appul una,
Aplu(n) la Etrusci, Iratele zeului solar
Sarma. n Grecia, nrudit cu Appul-
una, avem pe Aplln, zeul de la
Delos si Delphz, iar n Dacia pastram
toponimul Apillon, cetatea tribului
geto-dac Apulli, atimologie, poate,
'arcasii.
La Sarmizegetusa este de
presupus existenta unui centru religios
de timpuriu, care a constituit unul din
Iactorii activi ai ntemeierii centrului
politic, economic, militar, administrativ
si religios a uniunilor triburilor geto-
dacice, considerat de Geto-Daci
'incinta sacra, 'muntele sInt,
eventual Kogaionon. Pe terasa a XI-a
de la Sarmizegetusa, n imediata
apropiere a sanctuarului mare rotund,
se aIla soarele de piatra, compus din
10 lespezi dispuse sub Iorma de raze
n jurul unui disc central, cu diametrul
total de aproape 7 m si cu o grosime
13
,)+1)
=C=E e-. F e-.et-.e F005
de 30 cm, asezat pe o temelie de
blocuri calcaroase. Este o dovada clara
ca aici se adora soarele. El va Ii purtat
si la Get-Daci, ca la Indoeuropenii
hititi, numele de Sarma, care este
primul element lexical al toponimului
Sarmizegetusa.
Al doilea element lexical, -zege-, l
ntlnim n sumeriana sub Iorma sig
( Iavorabil), si n indoeuropeana:
segh-, seghi-, seghu-, segh-, seguh-
(einem im KampI uberwaltigen, KraIt,
a nvinge, a birui n lupta, putere,
Iorta, plin (de). Cuvntul se pastreaza
n germana Sieg (izbnda, biruinta,
cu s rostit z) si n gota: Sigis, de unde
antroponimul Sigismuna. n geto-
daca, alternativa s-z este un Ienomen
cunoscut, ntlnit si n graIia
Sarmisegethusa la Ptolomeu (Gegr.
III, 8, 4; VIII, II, 4).
Al treilea element lexical, -tusa, l
avem n indoeuropeanul tusa-h (Zip-
Iel, Troddel vrI, mot, colt, tugui).
Elementul lexical tusa l ntlnim si
n numele capitalei Hititilor Hattusas
si el completeaza triada unitatii locale
a toponimului Sarmizegetusa n cadrul
sau topograIic, la care se reIerea I.I.
Russu, cu sensul de naltime sau
vrIul de munte al soarelui
atotputernic (biruitor, nvingator), se
ntelege asupra noptii, ntunericului si
asupra mortii. n soarele nemuritor,
Sarma, credeai Daco-Getii
'nemuritori (Herodot IV, 94).
Dupa aceasta analiza etimologica,
toponimul Sarmizegetusa avea n
limba naintasilor Geto-Daci
semniIicatia de 'VrIul de munte al
soarelui biruitor (nvingator,
atotputernic), adica incinta scara sau
muntele sInt, sau Kogaionon.
Toponimul ne transmite astIel un
document de limba geto-daca, poate
cel mai cuprinzator pe care-l pastram
pna astazi.
Ion Horatiu Crisan aIirma ca
'descoperirile arheologice ne arata
existenta la Geto-Daci a unui zeu al
soarelui, Iara sa-i cunoastem numele,
a carui cinstire ncepe nca n epoca
bronzului si va continua pna cel putin
n sec. II-III e.n..
Raportndu-ne la Hititii
indoeuropeni, ca si la Sumerieni, la
numele ce-l dadeau zeului soare,
putem aIirma ca si zeul soare adorat
de Geto-Daci se numea Sarma, nume
pe care-l pastreaza toponimul
Sarmizegetusa. Forma Sarmi- o
consideram o Iorma Ilexionara n
genetiv.
Este de nteles acum prezenta
permanenta a motivului solar n arta
populara romneasca pe toata aria
daco-romna, ca si cultul solar, care
este o dominanta mitica, proprie
spiritualitatii pre-, proto- si romne.
14
,)+1)
=C=E e-. F e-.t-.e F005
Cum toata lumea stie, Columbus (1451-1506), amiral
nascut n Italia , a traversat, sub patronaj spaniol, '
Marea Tenebrosum- Oceanul Atlantic. El va descoperi
(ori redescoperi) America. Din greseala el a crezut ca
a ajuns n Asia India, asa ca i-a botezat pe localnici
'indieni, crend numai conIuzii. Involuntar, el a distrus
sInta credinta de atunci, a trinitatii continentale: Europa,
Asia si AIrica, descoperind un nou continent de patru
ori mai mare ca Europa.
La nu mult timp dupa el, un alt italian, Amerigo
Vespucci (1451-1512) va 'redescoperi si el America
de Nord. Dar cine au Iost adevaratii descoperitori ai
Americii?
Papa 1ulius II i-a declarat pe indienii americani
(amerindieni) drept adevaratii descendenti ai lui Adam
si Eva, devenind astIel candidati buni la crestinizare, de
catre misionarii catolici.
Daca nu vrem sa-l contrazicem pe Papa 1ulius al
II-lea, si citnd geneza 10:32 vedem ca toti
Carpato- dunarenii populnd
America naintea lui Columb
Dr. Napoleon Svescu
descendentii rasei umane provin din cei 3 Iii ai lui Noe,
care au supravietuit potopului din 2.400 dHr, deci cam
4800 de ani n urma ( piramidele egiptene existau pe
atunci, dar n ele , sau pe ele , nu s-au gasit semnele
unui potop). nsa, care dintre Iiii lui Noe a ajuns prin
America ca sa dea nastere amerindienilor, nu ne
precizeaza nimeni. Cnd acel Iiu o Ii sosit pe acele
meleaguri, cum si de ce, este un alt teological mister.
Lasndu-i la o parte pe crestini si cautnd prin bibliotecile
lumii, gasim ca unii i declara pe amerindieni, descendenti
ai babilonienilor. Altii, postuleaza ca ar Ii urmasi ai
egiptenilor or cartaginezilor. Unii, ca ar reprezenta unul
dintre triburile pierdute ale lui Israel. Nici legenda, cu
Atlantida, a lui Platon nu este pierduta din vedere. AstIel
ca, se pare ca nimeni nu stie cu adevarat originea
amerindienilor.
Acum 8.600 de ani, triburile carpato-danubiene au
invadat Asia ajungnd pna n Insulele 1aponiei. Mult
mai trziu, n anul 300 dHr un grup de coreeni vor sosi
si ei (numindu-se mai tarziu japonezi), si vor ntlni o
populatie alba 'Ainu,cu oameni barbosi si blonzi,
urmasii carpato-dunarenilor, pe care i vor decima partial,
pentru ca mai trziu sa-i puna n rezervatiile din nordul
insulei Hokaido. O parte dintre acestia vor traversa
podul care leaga Siberia si Alaska, trecnd peste
strmtoarea Bering. Acesti carpato-danubieni vor migra
graduat spre Sud, raspndindu-se n toata America de
Nord, eventual ajungnd n America Centrala si de acolo
n Sudul Americii. Observndu-i pe indienii Americii
de Nord, ei nu apartin rasei asiatice, mongoloide ori
galbene, asa ca ipoteza de mai sus, care de altIel a Iost
lansata si de altii pare plauzibila.Cnd de curnd , n
septembrie 2000, se publica n New York Times un
articol despre un craniu, vechi de 9.000 de ani
descoperit n America de Nord , asemanator cu al
populatiei Ainu, nu am avut nici un comentariu..
Dar de ce sa nu ne gndim ca amerindienii provin
dintr-un grup de oameni ce au traversat Atlanticul?
Acest ocean Atlantic nu a Iost si nu este o asa de mare
bariera, navigatia pe oceanele lumii Iacandu-se din
vremuri imemoriale. Aceleasi vnturi si curente
oceanice ce l-au mpins pe Columb au existat si nainte
de acesta!
n acelasi New York Times, pe 02 mai 2000 se
Cristofor Columb un descoperitor care fr
voia lui a generat confuzii
15
,)+1)
=C=E e-. F e-.et-.e F005
vorbea despre originea si arborele uman, despre
genoame si se spunea ca 20 din populatia
amerindienilor nord americani isi au originea materna
undeva n spatiul nord-estic carpato-dunarean !
Exploratorii, misionarii si soldatii spanioli care au
intrat n contact direct cu triburile de amerindieni, n
secolele XVI XVII au auzit tot Ielul de legende de la
acestia privind originea lor. Descoperim astIel ca
numeroase triburi au traditii orale, vorbind despre ai lor
stramosi, veniti de undeva de peste apa, dintr-o tara
ndepartata din Est, tocmai de unde rasare soarele
(aceste legende sunt n special valabile pentru America
Centrala si de Sud si mai putin pentru cea de Nord
unde migratia peste strmtoarea Bering, mare parte a
anului transIormata ntr-un pod de ghiata este mult mai
evidenta).
DESPRE MANUSCRISUL
POPOL VUH.
Textul Popol Vuh a Iost scris pe la mijlocul secolului
al 16-lea de catre un autor din Guatemala, un maya
crestinizat. El a copiat n limba locala Quiche cu
caractere latine un alt manuscris Maya.
Oamenii Quiche-Maya traiesc pe naltimile muntilor
Guatemalei, iar misteriosul manuscris Popol Vuh este
unul dintre putinele care au scapat Iuriei crestinilor
civilizatori spanioli ai acelor timpuri, care considerau
ca, orice este pagn, este opera diavolului.
Asa ca Ioarte zelosii preoti crestini au ars orice le-
a cazut n cale, cartea sus amintita Iiind gasita la
nceputul secolului 18 de catre un calugar, de asta data
inteligent, apartinnd unui ordin dominican, care
Iunctiona n Guatemala. Numele acestui calugar este
Francisco Ximenz.
Ximenz nu numai ca, copiaza textul original n Quiche
dar l si traduce n limba spaniola.
Dar de Iapt ce contine acest text Popol Vuh ? Contine
descrieri despre migratia, raspndirea stramosilor
Quiche (oamenii padurii). Textul vorbeste despre
originea estica a acestora, de dincolo de Oceanul
Atlantic. 'ei au venit din Est, de la mari distante. ei
au trecut marea. cel putin asa spun n cntecele lor
n Popol Vuh. Dar cnd oare acesti strabuni ai poporului
Maya au sosit si din ce parte a Europei .
DESPRE LEGENDA
MAYA A LUI VOTAN
Ce este ciudat, este ca Maya le spune misionarilor
europeni ca, regatul lor a Iost Iundat de mult, n timpuri
imemoriale de catre un mare conducator venit din Est,
nu de un indian ci de un om alb, numit Votan sau Wotan.
Vechile traditii Maya vorbesc despre acel Votan,
care a sosit de peste apa, din Est, ca despre un barbat
nalt, blond, cu ochi albastri, nsotit de un grup de
camarazi, ntr-o corabie ca un sarpe. Ei au Iormat primul
nucleu al viitoarei civilizatii Maya.
Multe alte traditii indiene vorbesc despre oamenii
albi ca despre proIesorii lor, parintii lor, educatorii lor.
Cineva care studiaza cu atentie cultura acestora nu le
poate ignora legendele. Chiar mai mult, descoperirile
arheologice au aratat imagini de oameni cu caractere
Iizionomice ne-indiene. Exemple sunt, statuile oamenilor
albi, barbosi, de la Venta (unul dintre cele mai importante
locuri ale culturii 'olmece) si, de asemenea, capetele
sculptate n piatra, avnd o Iizionomie cu aspect nordic,
pe care le gasim si azi n Bolivia-Tiahuanaco.
Prin secolul 18 indienii tzeltal din Guatemala i vor
da scriitorului spaniol Ordonezy Aguilar o carte veche,
Amerigo Vespuci un italian
redescoperitor al Americii
16
,)+1)
=C=E e-. F e-.t-.e F005
istorica, in limba Quiche. Ordonezy o va numi 'Probanza
de Votan Evidenta lui Voltan.
n acest important document despre eroul Votan, se
spune ca el a venit n America din ordinul unei divinitati,
pentru a pune bazele unei civilizatii. Ce este amuzant,
este ca se vorbeste de asezarea grupului Votan pe
malurile rului Usumacinta din Guatemala cam cu 1000
de ani nainte de aparitia crestinismului (1000 idHr).
Multi vor replica, ca aceasta este doar un mit, o legenda,
dar ceea ce numim mit, este de obicei, nimic altceva
dect interpretarea unui eveniment istoric. n spatele
mbracamintii unui mit de multe ori, gasim un adevar,
asa cum s-a ntamplat cu Troia-Iliada.
PRIVIND LA ISTORIA DE
DINCOLO DE OCEAN
Ne spune oare istoria europeana ceva despre Votan?
Este Ioarte greu de cautat, veti spune, n special cnd
acesta trebuie sa Ii trait prin 1,100 i.d.Hr.
Dupa istoria daneza, Votan este cunoscut ca Dan,
Danu, Woden sau Odin. El a Iost rege atunci demult, la
sIrsitul secolului XI, nceputul secolului X .d.Hr.
Teritoriul actualei Danemarca Iacea pe atunci parte
din provincia Dacia din vestul Europei.
***
Cel mai mare cronicar al Danemarcei din secolul
XII d.Hr, Saxo Grammaticus in 'Gesta Danorum l
eticheteaza pe Odin drept Iondatorul regatului
Danemarcei, spunnd ca din el s-au raspandit ca niste
canale peste tot, Iii lui. Literatura teutonica pastreaza
si ea pasaje despre calatoria pe apa a lui Voltan, atunci
n timpuri uitate. Este posibil ca acest Votan, Odin sa Ii
plantat o colonie n America Centrala, colonie despre
care vorbesc legendele Maya. Dar sa ne intoarcem
din nou la.. Bibile, Geneza 10:2, unde gasim ca Iapet
a avut 7 Iii. 6 din ei stim ce au Iacut, al 7-lea, Tiras
pare a Ii strabunul amerindienilor. Chiar mai mult, se
vorbeste despre Tiras ca s-ar Ii asezat pe malurile Marii
Getice (Negre). Unii autori din antichitate considera
ca el ar Ii chiar parintele tracilor (Thracicus). AstIel,
prin sec. I d.Hr, un istoric evreu, Flavius 1osephus scria
ca Thiras (Tiras) erau numiti cei care conduceau pe
Thirasians (dar grecii, dupa venirea lor n Europa, 1,900-
1,400 i.d.H., le-au schimbat numele n traci). AstIel ca
peninsula Balcanica, ct si zona Marii Negre, a Iost
populata de Iii lui Tiras. Ei au dat si numele orasului
Tyras (Tiraspolul de mai tarziu) de pe Nistru, care nu
are nici o legatura cu orasul Phenician Tyr. Din aceeasi
zona tracica a Marii Negre a plecat si Votan
(ndeaproape nrudit cu locuitorii Troiei) pentru a
conduce migratia spre Nord-Vestul Europei si cucerirea
acesteia pe la sIrsitul secolului II idHr, punnd bazele
regatului Daciei (Dutche) din Vestul Europei. Triburile
Cymbric din Nordul Peninsulei Europene 1utland, lipsite
de un conducator, l vor chema pe Votan descendent
al casei regale a Troiei , sa vina si sa le Iie conducator.
Votan, raspunznd chemarii acestora, va marsalui cu
oamenii lui prin Europa spre Vestul acesteia, Iiind insotit
de Agathyrsi (Thyrsagetae Tirogetii).
Elementul Thyrs l gasim de Iapt n amndoua
numele. Germanii din Scoala lui Eichwald in ''Alte
geographie vor traduce numele de Thyrsagetae ca
Getae-Getii de pe raul Tyras (Nistru).
n 'Prose Edda, scrisa de Snorri Sturluson (1180-
1241) din Islanda, se vorbeste despre Votan care avea
cu el si un camarad. Snorri ne spune, de asemenea,
despre destinatia lor: 'Ei au venit din Nord, din tara
numita acum a germanilor. Ca sa itncurcam acum si
mai mult lucrurile, vom cita din lucrarea unui prieten,
Dr. A. Badin, care regret ca ne-a parasit de curnd, si
care n cartea sa 'Dacia din vestul Europei la pagina
12 ne vorbeste despre Chronicle Roll sau Moseley Roll,
cel mai vechi document al genealogiei popoarelor
germane, a aparitiei si a dezvoltarii lor originale, n
contextul unei reprezentari simple , traditionale si
simbolice. Vedem cum la originea celor 9 grupuri
germanice sta Boerinius cu Iii sai: Geate, Dacus,
Suethedus, Fresus, Gethinus, Wandalus, Iutus, Gothus
si Cinrinicius.
Acelasi Snorri declara ca Votan, n calatoriile lui pe
mare a explorat ntreaga lume, lasndu-si descendenti
cam peste tot.
Pe urmasi ai lui Tiras i gasim si n Scotia, ei numindu-
se 'Cruitane, cunoscuti mai trziu sub numele de
'Picts pictori. Romanii i-au numit astIel datorita
obiceiului lor de a-si picta corpul, de a se tatua. Multi
clasici si comentatori medievali conIirma relatia dintre
Tracii Agatiri Agathyrsi si Picts.
Servius si Virgilius, n comentariile lor, vorbesc
despre o colonie a agtrsilor Agathyrsi emigranti n
partea de nord a Britaniei. n secolul XIX d.Hr scriitorul
scotian Dr. 1ames Browne observa ca 'Picts sau
Cruthneans, dupa Paslter si Casnel ca si dupa alte
vechi manuscrise, au venit din Tracia, cu aproape 1000
de ani nainte de nasterea lui Hristos.
Putem nota 'coincidenta cu timpul cnd a trait Dan
(Odin ori Votan) pe pamntul Daciei din vestul Europei.
Scriitorii irlandezi vorbesc despre 'picts ca sosind n
nordul Britaniei din Tracia pe timpul regelui irlandez,
17
,)+1)
=C=E e-. F e-.et-.e F005
Ghedhe the Heremon, dar asa cum este el dat n analele
irlandeze, a Iost contemporan cu Odin al Danemarcei
si chiar cu regele David al Israelului.
AstIel Votan cu ai lui camarazi, au trecut Atlanticul
spre America Centrala unde au dezvoltat o civilizatie
nIloritoare, Maya asa cum ne spun si traditiile locale.
ReIeritor la numele de Maya, tinnd cont de originea
tracica a acestora, el poate veni de la numele Iiicei lui
Atlas Maia, nume Ioarte popular n timpurile antice.
Dacii au avut-o si pe Marian mama Ilorilor de mar
care ramnnd nsarcinata cu o raza de soare va de
nastere la cei doi Zalmoxes. Marian- Maria- Maia-
Maya.
Interesant este ca numele Tiras, care n sens de zeu
tribal era Taras, va Ii pastrat n secolul nostru, al XXI-
lea, n centrul Mexicului: indienii Tarascani. Sa nu uitam
nsa ca si Irancezii au un Tarascon al lor!
Arheologii au conIirmat ca, vasele de navigat, erau
cunoscute n perioada epocii bronzului n Europa, n acele
zile ale lui Votan. Corabiile Dutch-ilor Iaceau comert
din Italia, Grecia, Creta si Egipt, unele aventurndu-se
nu numai n Peninsula Scandinava dar si pe o mare
deschisa, ca 'Mare Tenebrosum. Dar nu putem sa-i
dam lui Votan toate drepturile de descoperitor al 'Lumii
Noi. Alte popoare au traversat Atlanticul si naintea
lui; cnd Votan a sosit n Meso-America, cultura Chavin
era deja nIloritoare n Peru, n timp ce pe coasta GolIului
Mexicului, cultura Olmeca era prezenta de mult. Asa
ca, nu trebuie sa vedem pe amer-indieni ca avnd origine
etnica omogena, descendenti unici ai carpato-
danubienilor, ai Iiilor lui Tiras. Alte popoare si-au adus
si ele contributia, cum ar Ii: egiptenii, libienii, phenicii,
canaaniti poate si celtii, etc.
Sa vedem cteva exemplare: prezenta negrilor-
aIricani pre-columbieni este demonstrata de capul
colosal de mare 'Olmec care contine trasaturi negroide
Ioarte clare. Asa descoperim prezenta aIricanilor n
America , sute de ani inaintea perioadei sclavagiste.
Indienii i-ar Ii spus lui Columb de negrii cu sulite de aur
care veneau n mod regulat sa Iaca comert cu ei. n
Mexic, zeul negotului 'Ek-chu-ah este reprezentat ca
Iiind un negru.
Phenicienii canaaniti avizi marinari si negustori,
colonizatori ai antichitatii sunt si ei prezenti. Dupa ce
au parasit insulele Azore din mijlocul Atlanticului,
urmatoarea lor directie a Iost America. Prin contopirea
si absorbirea acestor 'calatori s-au Iormat amerindienii
care au nceput sa se aseze prin vaile Iertile ale rurilor,
ocupndu-se cu agricultura, de-a lungul golIurilor
oceanului unde pescuitul era propice. AstIel, micile
comunitati s-au dezvoltat in orase. Au aparut grupuri
mari de populatii cu organizatii religioase diIerite si .
lupta a inceput. i gasim astIel divizati n: azteci n
Mexic, Maya -n Peninsula Yucatan si Guatemala, si
Inca n Ecuador si Peru. Si ca aceasta ,conIuzie a
descoperirii Americii sa se ncurce si mai mult, vikingii
sosesc si ei pe aici prin secolul XI d.Hr avndu-l n
Irunte pe LeiI Ericson. Ei ajung n America de Nord pe
care o numesc 'Vin Land venind dinspre Islanda si
Groenlanda.
Cercetari recente genetice te Iac sa Ii mai atent
atunci cnd te 'amesteci in preistorie. Teoria genomului
prezentata pentru prima oara, n detaliu, n luna mai
2000, prezinta si originea amerindienilor ( vezi 'Originea
rasei umane pe www.dacia.org ).
n America ne gasim ntr-o situatie mult mai
complexa decat o simpla migrare de populatie. Studiul
mitocondrial al dr.Wallace arata ca dintre primele
grupuri din ramurile A, B, C si D gasite la populatia
bastinasa nord-americana, A, C, si D se gasesc si n
Siberia, sugernd ca principala sursa migratia acestora
n America de Nord. Absenta ramurii B n Siberia ne
sugereaza sosirea acesteia de undeva de peste ocean.
Surpriza mare s-a produs in anul 1998, cand dr. Wallace
gaseste ramura X, o ramura europeana Ioarte rara
printre nativii Americii de Nord, ca Ojibwa si Sioux. La
nceput, el a considerat ca aceasta a aparut n urma
casatoriei localnicilor cu europenii moderni. Dar, X-
lineage-ul american s-a dovedit a Ii...pre-columbian (!),
avnd o vrsta ntre 15.000 si 30.000 de ani. X-lineage-
ul european a avut doua cai de a ajunge in America:
una transsiberiana, Iara sa se Ii gasit urmele ei n
populatia siberiana; alta transatlantica...acum mai mult
de 20.000 de ani!!! Ramura aceasta se gaseste la
extrema cea mai de nord a carpato-dunarenilor!
Civilizatiile soIisticate care s-au dezvoltat n special
n America Centrala si de Sud i-au Iacut pe istorici sa
le compare cu cele din Egipt, Mesopotamia si Valea
Indusului (ultimile doua Iiind de Iapt creatia aceluiasi
popor carpato-danubian).

18
,)+1)
=C=E e-. F e-.t-.e F005
1.0. Isihasmul (de la gr. hesychia
- stare de liniyte interioara yi
concentrare de sine) s-a impus,
nc din primele secole ale erei
creytine, ca o practic
esen(ialmente meditativ-
contemplativa (,a liniytirii"
sufleteyti), axat pe ,rugciunea
lui Iisus (rati mentis).
ntlnit, mai nti, n traditia paleo-
crestina (sec. III-IV) si cultivat apoi
ca virtute a puriIicarii, iluminarii harice
si desavrsirii de catre marii parinti n
secolele VI-X, isihasmul ,se
organizeaza ca o miscare de renastere
spirituala (.) n secolul al XIV-lea,
pe SIntul Munte Athos,
1
ca un
,curent de experienta mistica, -
,singura scoala crestina de
meditatie.
2
Dobndind cristalizare,
structurare, identitate si Iundamentare
teologica abia n prima jumatate a
secolului al XIV-lea, isihasmul
dezvolta acel curent contemplativ al
traditiei crestine, aparat cu atta
ardoare de isihastrii athoniti, adepti ai
contemplatiei, mpotriva conceptiei
dominicane a autoritatii sacramentale.
Celebra este ,polemica, initiata n
1341, dintre athonitul Grigore
Palamas (1291-1359, canonizat cu
numele IoasaI, n 1368) si
dominicanul Varlaam din Calabria
(1350), n urma careia isihasmul a
capatat Iundamentare teologico-
IilosoIica (la sinodul
constantinopolitan de la 25 mai 1351,
tinut n biserica Vlaherne, n timpul
patriarhului Calist), structurndu-se
ntr-un curent de practica meditativ-
contemplativa,
3
ce se va raspndi n
Ecuri precretine ale isihasmului
De la zalmoxianism
la isihasmul ortodox
Proj. dr. Zenovie Crlugea
Proj. dr. Zoia Elena Deju, 1rgu-1iu
tarile de traditie ortodoxa, n mod
organizat, inclusiv la noi, ncepnd cu
athonitul Nicodim, ctitorul Tismanei
si Prislopului (si al altor cinci
manastiri), pna n zilele noastre, la
gruparea martirica a Rugului Aprins
(1940-1947) de la Manastirea
Cernica, cazuta prada prohibitiei
ideologice totalitare, sau pna la
organizarea bisericeasca si sensul
vietuirii monahale.
Presupunnd nu numai
cunoaytere, ci mai ales ini(iere yi
practic sus(inut, devo(ional,
ntru ,dobndirea unei atitudini
mentale de permanent
evharistie: mul(umire yi slav
4
,
ascetismul isihast - ca sistem
doctrinar bazat pe exerci(iul
medita(iei ntru desvryirea
noetic yi ontologic, apropiat de
ctre cercettori de sistemul Yga,
ns de alt vizionarism yi alt
substruc(ie
5
- mbr(iyeaz
nv(turile filocalice, nu att la
modul ascezei aspre de tip athonit,
din a crui tradi(ie izvoryte, ci
ntr-o manier de ,isihasm
practic
6
, cci, observ crturarul
yi pelerinul athonit Vasile Andru:
,Modelul ascetic romnesc, deyi
fidel celui apostolic, reflect
psihologia romnului, nclinat spre
msur.
7
Asadar, nu ,obsesia iluminarii, ci
,viata mbunatatita, idealul orizontic
al romnului Iavoriznd, astIel,
dezvoltarea isihasmului si n medii
laice (exemplul scriitorului Vasile
Voiculescu, martir al ,Rugului aprins,
este deopotriva ilustrativ si pilduitor).
,Planul dumnezeiesc al mntuirii
omului prin credinta (plan pe care
scrisorile pauline l scot, dintr-o simpla
perceptie rationala, n zaristea deschisa
comuniunii cu divinitatea prin trezvia
,stihului isihast rati mentis)
devine progresiv transparent pentru
individul pornit pe calea meditatiei
isihaste, n ideea dobndirii isihiei (a
linistirii launtrice, iluminatoare,
paciIicatoare si divinatorii),
scuturndu-se, astIel, de mentalitatile
schizoide ale vietuirii n contingent si
tinznd, conIorm preceptelor Iilocalice,
la ,puriIicare, iluminare si
desavrsire.
Desi, propriu-zis, isihasmul si are
originea n rugaciunea si nvataturile
lui Iisus Hristos (mentionate n
Evanghelii - ortodoxia ramnnd, n
spirit, virtuoz isihasta
8
), acesta a
devenit, mai apoi, un curent de
meditatie ,trans-conIesional, pe care
si l-a asumat din plin si biserica
catolica, n ciuda ,polemicii cu
coriIeii athoniti si anatemizarii lor de
odinioara.
Nu vom strui aici asupra unor
modele, reguli yi ,scri" de practic
isihast, aya cum s-au cristalizat
ele n gndirea iluminat a unor
virtuozi ierarhi yi, n genere, n
tradi(ia noastr monahal, vom
men(iona doar c toate acestea au
fost, desigur, consolidate pe
preceptele filocalice ale sfin(ilor
prin(i viznd o soteorologie, o
practic a salvrii (analasis-ul sau
,urcuyul, ntru dobndirea
iluminrii), - ,lumina taboric",
slava energiilor divine necreate,
despre care scria Grigorie
Palamas, ndemnnd la ,via(a
19
,)+1)
=C=E e-. F e-.et-.e F005
liturgic yi decantnd unele din
nv(turile lui Vasile cel Mare
(sec. IV) sau Simeon Noul Teolog
(sec. X), n sensul atitudinii
apojatice, a tririi mistice, directe
prin comuniunea cu Dumnezeu.
ntre ,viata liturgica si ,viata
ascetica este, crede doctrinarul isihast
Palamas, o indisolubila legatura, caci
Tainele Bisericii trebuie sa Iie legate
de viata ascetica. De unde si ,sanatatea
duhovniceasca a omului rvnitor de
Dumnezeu, care, pazind poruncile lui
Hristos, ,dobndeste virtutile si si
vindeca suIletul: ,Prin urmare, viata
isihasta este drumul necesar tamaduirii
si mntuirii suIletului, care este n
contemplatia lui Dumnezeu.
9
1.1. Pornind de la aceste
considerente yi aspecte particulare
privind isihasmul n genere yi, n
special, isihasmul n cadrul
spiritualit(ii noastre ortodoxe, ca
,metod apofatic, a cunoayteii
pure a lui Dumnezeu (tradi(ia
schitului romnesc athonit
Prodromul, prin speciala
,rnduial isihast
transmi(ndu-se pn azi n
spa(iul romnesc), vom observa c,
dincolo de atestarea unui primar
paleo-creytinism isihast nord-
dunrean, putem vorbi, n rela(ie
cu vechea spiritualitate geto-dac,
de ,un isihasm inainte ae isihasm, la
noi:
,Adica o traditie mistica, de
predanie initiatica si cu procedee
precise de contemplatie, datnd din
epoca dacilor. Venim dintr-o civilizatie
initiatica avansata care, mai trziu, s-
a contopit cu civilizatia inIormationala
a romnilor.
10
Scriitorul si pelerinul athonit Vasile
Andru are, desigur, n vedere, superba
scriere sadoveniana reanga ae aur,
cnd continua astIel (ne-a conIirmat-
o, de Iapt, recent, la solicitarea
noastra, ntr-una din ntlnirile pe teme
Iilocalice de la Trgu-1iu dec. 2004):
,Daca ar Ii sa credem legendei,
isihasmul pre-crestin romnesc,
disciplina a cunoasterii miraculoase,
s-ar Ii prelungit, printr-un nucleu tainic
si paralel cu crestinismul, pna n anul
780 de la izbavitorul Hristos. Iar n
780, ultimul Decheneu (mare preot)
romn, dupa o viziune, a constatat ca
vechea asceza sau vechiul isihasm
dacic s-a sIrsit, si mistica noastra va
Ii numai crestina.
11
Exist, desigur, yi cercettorii
au demonstrat acest fapt, o
legtur de esen( ntre
zalmxianismul filosofico-religios
de factur transcendent
12
yi
cretinismul filcalic (fie el yi n
ipostaza de ,creytinism cosmic yi
popular, perceput astfel de
popora(iile carpato-danubiene, n
maniera folclorului religios
13
).
Cci ce altceva poate ntruchipa
,Pliroma" zalmoxian (zona din
apropierea soarelui, ,raiul din
viziunea dacic uranian, n care
se regseau deopotriv sufletele
n(elep(ilor, lupttorilor yi celor
sacrifica(i, conform ritualului
sacrificial al ,mesagerului
14
)
dect ,mprfia Luminii" din
eclezia cretin - observa(ie fcut
nc de filosoful Celsius.
Asa se explica, n mare, cum
,patrunderea si propagarea
crestinismului n Dacia s-a Iacut pe
nesimtite, Iara obstacole. Poporul a
primit cu placere noua credinta, caci
se potrivea cu cea veche a lui si cu
Ielul de a privi si ntelege viata. Tocmai
acestui Iapt se si datoreste lipsa de
martiri si deci de sIinti la poporul dac,
daco-romn si romn de mai trziu
(avem, totusi, putine cazuri, n.n.,Z.C.).
Neopunndu-se nimeni la primirea
noii credinte, n-a murit nimeni n Dacia
pentru raspndirea ei.
15
Asadar, ,de la credinta dacica n
nemurire la credinta crestina n
nemurire, evolutia a Iost Iireasca,
aIirma, recent, si cercetatorul Mihail
Diaconescu n Istria literaturii
aacrmane,
16
deoarece cultul lui
Zalmoxis - observa Mircea Eliade -
,se preta, mai mult dect oricare alte
divinitati pagne, la o crestinare
aproape totala.
17
1.2. Ideea de ascetism isihast,
practicat de attia mistici ai ortodoxiei
nord-dunarene prin retragerea lor, n
post si rugaciune, n pesteri (precum,
ntr-o virtuoaza isihie, calugarul
Nicodim, azi ,cel SIintit, de la
Tismana
18
) si locuinte sapate n stnca
(precum chiliile rupestre din Muntii
Buzaului sau cele de la Manastirea
Turnu Rosu, lnga Cozia), nu vine att
de la nevoitorii asceti paleocrestini din
partile Egiptului, Sinaiului sau alte parti
ale Asiei Mici, ct de la o traditie pre-
crestina mai veche, aceea a retragerii
n spatii rupestre a marilor preoti geto-
daci (spatii ale locuirii nca din
protoistorie), ntre care atestarea unui
Zalmoxis (de la Homer si Paton la
scriitorii antici trzii) este mai mult
dect convingatoare (anarenul din
Kogaionon
19
. Retragerea n locuinta
subterana, observa recent cercetatorul
Dan Olteanu, este parte componenta
din scenariul tripartit al religiei dacice
(ca, de altIel, n toate mitologiile indo-
europene): ,Primul act ritualic este
trimiterea solului n sulite, al doilea este
trasul cu sageti catre cer, iar al treilea
consta n retragerea lui Zalmoxis n
locuinta subterana. De unde si sensul
trans-chtonian, adica uranian si solar
al zalmoxianismului.
20
Desi semniIicatia speluncii si si,
n general, a locuintei subterane (exista
o ,mistica a grotei n paleoliticul de
areal euro-asiatic) incumba si o
mentalitate simbologico-initiatica mai
speciala n constiinta omului arhaic,
nu vom insista asupra acestui ,sistem
ideologic ce marcheaza ,religia
cavernelor, asemenea unor
sanctuare
21
, ci vom observa ca n arta
rupestra a unor pesteri din Cheile
Sohodolului Gorj
22
se reIlecta dovezi
ale cultului solar zalmoxian, conIorm
observatiei Iacute de pr. cercetator
Dumitru Balasa: ,Autorul acestor
desene rupestre, din rna Mntium
a Carpatilor nostri, este unul din popii
cultului zalmoxian, care au salasluit n
pesteri.
20
,)+1)
=C=E e-. F e-.t-.e F005
ReIacnd inventarul acestor spatii
rupestre
23
si stabilind importanta lor
n viata stramosilor nostri geto-daci,
regretatul D. Balasa si ncheia
comentariul cu observatia pertinent-
probanta ca ,si Iisus Hristos s-a
nascut ntr-o pestera din orasul
Betleem, sIintind acest locas primitiv
n viata omenirii.
24
1.3. O legtur, desigur, de mai
profunda similitudine, poate fi
stabilit ntre incantatiile
zalmxiene (asemntoare unor
,colinde precreytine
25
, multe din
,epodele zalmoxiene
26
avnd un
rol terapeutic) yi acest soi de terapie
isihast, care, prin concentrarea
monologic ,lucrtoare, prin
rostirea ,stihului isihast
27
(oratio
mentis), urmreyte ,desptimirea
(eliberarea de sub tirania
instinctelor, plcerilor yi
comportamentului nevrotic
28
).
n locul ,vechiului Adam, al
crui snge curge tot mai tulbure
n venele omului contemporan,
purificarea isihast tinde la o
soteriologie ontologic, la o salvare
a omului, prin dobndirea a ceea
ce Maxim Mrturisitorul numeyte
,mintea noului Adam, de esen(a
iluminrii christice (a se avea n
vedere yi psihoterapia revelat a
Psalmilor). nsyi Filcalia are ca
subtitlu imperativul isihast
exprimat n triaaa analasic a unor
trepte: Despre purijicare, iluminare
yi desvryire.
n acest sens putem vorbi de
categoria larga a descntecelor si
practicilor ezoterice, cu trimitere la
stadiul pagn al ritualizarii lor,
29
dar
si de ipostazele attor exorcisme (lupta
cu ngerii cazuti, atingeri de rai, de iad,
de viata de apoi, exorcismele/molitvele
teologice de baza
30
).
O carte pilduitoare n acest
sens este Fsihterapia rtax a
mitropolitului grec Hierotheos
Vlachos, al crei ,mesaj central
spune c ,ortodoxia este, n
principal, o metod terapeutic yi
o educa(ie terapeutic, vorbind de
cele trei categorii de oameni: cei
nevindeca(i sufleteyte, cei care
lupt s se vindece yi cei vindeca(i,
adic sfin(ii Bisericii lui Hristos, -
cei ce au cunoscut
,ndumnezeirea, - n general,
sfin(ii, ca ,prototip de via( isihast
yi de suflet vindecat.
31
Se conIirma ncaodata ideea
exprimata de Platon n harmiaes,
32
privitoare la practica medicilor
zalmoxieni (descntece nsotite de
,Iarmacoane: plante si bauturi), care,
ca si terapia isihasta
33
, pentru a vindeca
anumite parti ale corpului, aveau n
vedere, cu precadere, spiritul, suIletul,
restabilirea starii de bine suIletesc.
,Incantatiile zalmoxiene
34
amintesc de ,stihul isihast din rati
mentis, cu rol de suprimare a
dizarmoniilor suIletului, a conIlictelor
omului cu sine, cu semenii si cu sacrul
(chestiune si de demonologie). Caci,
potrivit aceleiasi conceptii Iilocalice,
,starea de bine mintal grabeste
reIacerea Iizica (Iiind Iundamentala
ntre cele ,7 reguli Iilocalice pentru
restabilirea sanatatii), boala putnd Ii,
deopotriva, nu att o pedeapsa pentru
pacate sau o catastroIa, ca urmare a
ncalcarii Legii revelate, ct si un prilej
de introspectie, de liniste, de schimbare,
ba chiar o ,ncercare, ,un prag
initiatic, o depasire a Raului ipostaziat
(diavolul neIiind dect o personiIicare
a Raului).
35
1.4. Un alt argument al
,istoricit(ii isihasmului la
romni l constituie alimentatia de
un anumit tip yi rigorile
calendarului ndtinat. Secretele
ini(iatice ale alimenta(iei
vegetariene ale marilor preo(i daci,
favoriznd starea de contempla(ie
yi intrarea n rezonan( cu
energiile necreate, amintesc,
deopotriv, de alimenta(ia isihast,
de ,lecfia trapezei athonite sau, n
general, a calendarului ortodox.
Sa observam ca, propovaduind
nvatatura sa unui popor carnasier si
razboinic, marele preot si teosoI
Zamolxe, dar si Decheneii ce i-au
urmat pna dincoace de nceputul erei
crestine, reusisera, de Iapt, sa aseze
viata geto-dacilor pe un temei al
stapnirii de sine si dreptei masuri,
zalmoxianismul Iiind, n esenta sa, si
contemporan cu spiritul Vechiului
Testament (n care Solomon, Isaia si
Ilie ar Ii marii contemplativi precursori
isihasmului iudeo-crestin), o Iorma de
,ortodoxie precrestina.
De aici ideea c zalmoxianismul
de transcenden(, ,pleroma
zalmoxian s-a topit, ncetul cu
ncetul, n lumina ain lumin a
ecleziei creytine, nenregistrndu-
se, ca n alte teritorii ale romanit(ii
orientale, attea cazuri martirice.
S observm, nu nainte de a
ncheia, c monahismul athonit de
substruc(ie profund isihast,
reverbernd cu puterea tradi(iei yi
n via(a bisericii noastre strbune,
yi gseyte n mnstire un adevrat
spa(iu sacru de ,pregustare a
veyniciei, prin medita(ie profund,
rugciune yi post, al crei elogiu l
face azi, ntr-un editorial, .P.S.S.
TEOFAN, arhiepiscop al Craiovei yi
mitropolit aly ntregii Oltenii,
astfel:
,Calugarii poarta n rugaciunea lor
continua tot dorul omenirii dupa
legatura cu Dumnezeu, tot suspinul
creatiei dupa comuniunea cu Creatorul.
Calugarii, prin dorinta lor de a mplini
exigentele SIintei Evanghelii, aduc
echilibrul necesar ntr-o lume ispitita
tot mai mult de nemplinirea
preceptelor evanghelice.
Prin Ielul speciIic de a trai relatia
cu Dumnezeu si cu lumea, manastirile
sunt anticamera a mparatiei Cerurilor.
Aici este pregustata atmosIera de
jumatate a omului cu Dumnezeu
speciIica comuniunii depline a
umanitatii cu SInta Treime n vesnicie.
Monahii, prin eliberarea lor proprie si,
prin ei, a lumii, n esenta ei, de sclavia
exercitata de egocentrism (maniIestat
n tripla sa Iorma: lupta pentru putere,
pentru bunuri materiale si pentru placeri
vinovate) traiesc aici si aerati, n parte,
ceea ce, plenar, va Ii taina mparatiei
Cereurilor n vesnicie.)
36
21
,)+1)
=C=E e-. F e-.et-.e F005
1. Vasile Andru, Isihasmul sau meteugul linitirii, Editura Cartea Moldovei, Chisinau, 2002, p. 105.
2. Idem, ,Scanaalul i slava isihasmului, n Istrie i tain la Sfantul Munte Aths, Editura AllIa, 2004, p. 12.
3. Pr. proI. dr.Ioan Ramureanu, Istria lisericii universale, Bucuresti, 1992, pp. 283-286.
4. Vasile Andru, Istrie i tain la Sfantul Munte Aths, editia citata, p. 15.
5. Vasile Pop, Yga i Isihasmul, Editura Lidia, Bucuresti, 2003.
6. ,Stilul romnesc este dat de un isihasm practic, nu maxim, nu arid. Antonie Plamadeala, Traaitie i lilertate in spiritualitatea rtax,
Sibiu, 1983, 410 pag.
7. Iliaem, p. 12.
8. ,Ortodoxia s-a nsotit cu isihasmul n sec. XV-XIX att de mult nct s-ar spune ca, la un moment dat, ortodoxia este prin excelenta
isihasta. V. Andru, Isihasmul., editia citata, p. 114.
9. Mitropolit Hierotheos Vlachas, Psihoterapia ortodox, Editura SoIia, Bucuresti, 2001, pp. 26-27.
10. Vasile Andru, Isihasmul inainte ae isihasm, n Mistici din Carpafi, Editura Ruxanda, Chisinau, 1998, p. 68.
11. Iliaem, p. 68.
12. n recenta recuperare istoriograIica, de o importanta deosebita pentru cunoasterea n proIunzime a spiritualitatii geto-dace, apartinnd
Iostului presedinte al Academiei de Stiinte din Suedia, Carolus Lundius, Zalmxis Frimus Getarum Legislatr (Upsala, 1687, traducere
romneasca de Maria Crisan, carte lansata n cadrul celui de-al patrulea ngres Internatinal ae Iaclgie., Bucuresti, 2002),. marele
preot dac este considerat, ca la 1ordanes (Getica. Ie rigine actilusque Getarum, editia bilingva latina-romna, Fundatia Gndirea,
Bucuresti, 2001, ) deopotriva legislator si teosoI : ,Fhilsphia Zalmxis, gentisque nstrae` (Cap. IX, 1).
13. Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, Editura Univers, Bucuresti, 1978, pp. 160-163.
14. ProI. dr. Zenovie Crlugea, Pitualul ae sacrificiu al ,mesagerului` la get-aaci, n ,Dacia magazin, Bucuresti, anul II, nr. 13/iunie
2004, pp. 13-15, comunicare sustinuta la cel de-al V-lea Congres Internafional de Dacologie, Bucuresti, Intercontinental Sala Ronda, 25-
26 iunie 2004.
15. SteIan Matache, retinismul in Iacia. Peligia strmilr ntri, n ,Raze de lumina, periodic al Institutului Teologic din Bucuresti,
1929, anul I, nr. 3, p. 26.
16. Editura Alcor Edimpex, Bucuresti, 1999, pp. 75-76.
17. M. Eliade, Ie la Zamlxis la Genghis-han, trad. Romneasaca, Bucuresti, Editura StiintiIica si Enciclopedica, 1980, p. 81. A se vedea
si : Victor Kernbach, Universul mitic al rmanilr (Iestinul cultului zalmxian), Edit. Lucman, Bucuresti, I.a., pp. 126-127.
18. ,Asadar, SIntul Nicodim, dupa ce stabileste minutios modul de a coordona toate manastirile organizate de el (7 la numar), se retrage
deIinitiv la liniste si la cea mai aspra asceza. Aspra pentru aprecierea noastra, caci lui i era dulce si cu ncntare. Sta n pestera lui toata
saptamna, n post si priveghere de toata noaptea, n rugaciune nencetata. Coboara la manastire numai duminica si la praznice, savrsea
SInta Liturghie, vindeca bolnavi, mbarbata pe cei slabiti, dadea nvatatura ucenicilor, mnca la trapeza. Apoi urca iarasi la pestera, la liniste
desavrsita, la convorbire cu Dumnezeu si, la urma, la contopirea cu El. Vasile Andru, Mistici ain arpati, eaitia citat, p. 69.
19. V. Strabon, Gegrafia, VIII / III, 5, cI. Fntes.,I, p. 231.
20. Peligia aacilr, Editura Saeculum I.Q., Bucuresti, 2002, pp. 11-12.
21. M. Eliade, Istria creaintelr i iaeilr religiase, Editura StiintiIica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981, pp. 15-28.
22. Zoia Elena Deju, Mrturii ae art rupestr i semantic arhetipal in tinuturile Grfului, n revista ,Dacia magazin, nr. 5/2003, p. 10,
comunicare sustinuta n cadrul celui de-al IV-lea Congres Internafional de Dacologie, Bucuresti, Intercontinental Sala Ronda, 19-20
iunie 2003.
23. Cercetatorul porneste, de Iapt, de la un capitol al lucrarii lui Traian Constantinescu, Feterile Terrei, Edit. Albatros, Bucuresti, 1987.
24. Dumitru Balasa, ]ara Sarelui sau Istria Iacrmaniei, editia a II-a, cu un uvant inainte de Zenovie Crlugea, Editura Semne,
Bucuresti, 2001, pp. 21-24.
25. Vasile Lovinescu observa, ca si Nicolae Densusianu n Iacia preistric, ,obrsia comuna proto-pelasgica a acestora, cu ecouri de
mitologie ancestrala. Vasile Lovinescu, Iacia hiperlrean, Editura Rosmarin, Bucuresti, 1996, p. 23.
26. Zoia Elena Deju, Epaele zalmxiene imprtanta lr in cultura i spiritualitatea get-aac, n ,Dacia magazin, anul II, nr. 13/iunie
2004, pp. 35-36, comunicare sustinuta n cadrul celui de-al V-lea Congres International de Dacologie, Bucuresti, Intercontinental Sala
Ronda, 25-26 iunie 2004. Cercetatorul Mihail Diaconescu apreciaza epaele drept ,cntece cu ritm si melodii reluate, de o simetrie
succesiva, atent supravegheata, legate de practica decntecelor, vrajilor sau aplicatiilor medicale empirice. Istria literaturii aacrmane,
editia citata, p. 326. V. si Fntes Histriae Iac-Pmanae, vl. II. Ie la anul 300 pan la anul 1000, Editura Academiei, Bucuresti, 1970,
p. 393.
27. ConIorm Filocaliei, vol. VII: ,Iamne Iisuse Hristase, fiul lui Iumnezeu, miluiete-m pe mine pctsul.`
28. V. rugaciunea ,pentru despatimire a lui EIrem Sirul, sugernd ca ,supararea/rautatea constituie blocaj energetic, ducnd la aizarmniile
suIletului.
29. Romulus Vulcanescu, Mitlgia rman, Editura Academiei, Bucuresti, 1987, passim.
30. V. Andru, Exorcismele. Sinarmul ae psesiune i terapia lui, Editura Paralela 45, Bucuresti, 2004.
31. Mitropolit Hierotheos Vlachos, Fsihterapia rtax, traducere din limba greaca de proIesorii Ion Diaconescu si Nicolae Ionescu,
Editura Oaa,Bucuresti, 2001, pp. 30, 182.
32. Platon, harmiaes, n Fntes Histriae Iacrmaniae, I, 1964, pp. 101 si 103.
33. De la ,rati mentis si ,cuvintele ae fls ale iluminatilor isihasti, la ,vindecarile miraculoase, ca raspuns divin.
34. Asadar, leacuri si incantatines (descntece medicale) ca remedii ale vindecarii trupului si suIletului, ntr-o conditionare sine qua nn cu
sens unic: ,Pentru cei ce nu stiu precizeaza pr. cercetator istoric Dumitru Balasa eu am aIlat destul de trziu ca incantatiile sau
descntecele zalmoxiene erau nsotite de Iarmacoane plante medicinale, care erau date pacientilor. Chiar incantatiile si administrarea
Iarmacoanelor se numeau Iarmece sau Iermece. (Iasmul rmanizrii, Fundatia Artelor DOR, Craiova, I. a. (1999), p. 23). ,Acestea sunt
de Iapt metodele medicilor zalmoxieni, care erau doctori suIletesti si doctori trupesti, si pe care Crestinismul le-a reluat si le-a transmis
doctorilor spirituali, ierarhiei, n general. (Pr. cercetator Dumitru Balasa, Ie la Zamlxe la Iisus Hrists, Editura Cuget Romnesc, Brda,
1993, p. 13).
35. Vasile Andru, Pugciuni cu puteri vinaectare, Psihoterapie isihast, Editura Cartea Moldovei, Chisinau, 2001, pp. 26-37.
36. TEOFAN, Mitropolitul Olteniei, Mnstirea pregustare a veniciei, n ,Cetatea crestina, periodic de spiritualitate, inIormare si
atitudine al Arhiepiscopiei Craiovei, anul I, nr. 3 iulie, 2002, p. 1.
22
,)+1)
=C=E e-. F e-.t-.e F005
CAPI1OLIL 1II, 1-4
Pezumat ap. IJ, 1-4 1.
Zamolxis, aya cum am explicat yi
le-am enumerat deja, a avut mai
multe nume; urmeaz acum,
motivele pentru care el a mai fost
numit yi Cebeleizis, lucru pe care
l voi demonstra prin pu(ine
repere. Sueonii s-au amuzat mai
de mult de rezonan(a acestui
nume, considerndu-l prea aspru.
2. Tot la fel yi Germanii. Tacitus
l laud. 3. Cine a fost cel care a
apreciat stabilirea n vechime
numelui de Cebeleizis. Se pare c
a pornit de la Woluspa. 4. Sunt
unii care citesc greyit Ceblietzen,
ceea ce ar nsemna 3upiter
fulgertorul, tuntorul, care tun
din nl(imi, care se bucur de
fulger.
1. Am artat deja c ilustrul
zeu Zamolxis a fost numit de ctre
antici cu diferite nume; rmne
acum s clarificm pentru care
motiv a mai fost numit yi
Cebeleizis. Iat ce spune Herodot
(lib. IV, c.XCIV): Aanatizousi h
tonde ton tropon oute aponhskein
eautou
nmizusi, i enai ae tn
apllumhn para Zamlxin. i ae
autevn tn autn tutn nmizusi
Geleleizin ' ('Nemuritorii (asa cum
se socoteau Getii a Ii Iost, n.t.)
actioneaza n Ielul urmator: ei nu
De ce trebuie s auzim de la Carolus Lundius despre Zamolxis ca jiind cel care a dat lumii primele legi
scrise?De ce nici unul din istoricii noytrii nu-l pomeneyte? Oare de ce suedezii se mndresc cu ce noi rejuzm
s ne mndrim?Cnd oare istoria noastr n loc s nceap cu njrngerea noastr ,cu sjryitul nostru ca
stat,cu njrngerea lui Decebal,va ncepe cu istoria Daciei yi a regilor ei ?
Iat de ce ne jacem o datorie de onoare n a publica n serial ntregul volum ZAMOLXIS PRIMIL
LECIII1OR AL CETILOR.
Prima edifie a acestui volum sub titlul Zamolxis Primus Cetarum Legislator scris de Carolus Lundius a
aprut n Suedia n anul 187.Am gsit-o rtcit ntr-un anticariat din Ipsala-Suedia,de unde am cumprat-
o la un pref mare,ncredinfnd-o spre traducere doamnei Maria Criyan .
Dr. Napoleon Svescu
ZAMOLXIS PRIMUL LEGIUITOR AL GEILOR
Carolus Lundius
credeau despre ei ca mor, ci ca cel
decedat se duce la Zamolxis pe care
oamenii acestui neam l socoteau a Ii
acelasi cu Gebeleizis). Asa sunt
relatate lucrurile - de Iapt, traiesc la
Iel cu Zeul si la mare egalitate; acolo
sus si gasesc tihna, starea de liniste,
Iiind departe de tulburarile celor
invidiosi, o duc ntr-o adevarata
Iericire - liesa sau lifsa , scutiti de
orice nestatornicie a soartei; desigur,
ei erau convinsi ca toate acestea asa
se vor ntmpla, iar viata si va urma
cursul. Asadar acest zeu numit
Gefeleisis este un datator de odihna,
asa l-au numit Gotii n limba gotica
( Getii, n limba geta; acest cuvnt
mai Iin si mai placut la auz ne trimite
la verbul din germana actuala gefallen,
'a placea si leisen , 'Iin, 'placut la
auz, lifsa din gotica, respectiv getica,
n.t.).
2. Si nici nu era cazul s fi zis
ceva care s sune frumos la
ureche, cci ei nu aveau urechi de
auzit altceva dect strigtele de
groaz chemnd la rzboi:
mproycnd amenin(ri cumplite
dintr-o gur pietrificat (Tacit.,
De mor. Germ., c. III); ei slobozeau
mai curnd un zgomot prelung n
pronun(area cuvintelor dect un
sunet fin. De aici yi Tacitus (De
mor. Germ., c. III): Cci ei te
nspimnt sau ncepi s tremuri
la auzul zornitului solda(ilor yi nu
att prin modula(ia vocii lor, ct
mai ales prin virtutea militar.
Asprimea sunetului este mai ales
cutat yi zgomotul frnt de pe
buze izbindu-se de scuturile care
stau n cale, prin lovire, face vocea
mai plin yi mai grav.
3. Ct priveyte starea mor(ilor
ajunyi la Gebeleizis, s apelm din
nou la informa(iile furnizate de
Herodot (lib. V, c. 3 yi 4, spre final),
de la care aflm c moartea poate
fi pe drept numit tihn, cci n
adevr sufletele erau n afara
nenorocirilor yi a mizeriilor de tot
felul; Cicero socoteyte c nu este
vorba doar de o odihn tihnit
pentru cei credincioyi, lipsit de
nenorociri, ci cu adevrat un
nceput veynic al unei fericiri de
durat. Iar mai la obiect este
Woluspa:
' Ialaur mun Kmma
Bua their Haudur og Balldur /
hropts / Sigtoptir /
Wel waltiwar wited their enn eda
hwad.
Sal ster hun standa Solu Iegra /
Gulli that tan a Gimle /
Thar skulu dyggwar drotter
byggia /
g vin allaurs aaga vnaes nita.'
Iata cum a tradus-o Stephanus
Olahus islandezul:
23
,)+1)
=C=E e-. F e-.et-.e F005
' soseste Baldrus,
el, mpreuna cu Haudus, Hropti si
Sigtopter
vor locui n altar Iara neplaceri, ca
pna acum
Sub acoperisul de aur al Gimlei
pe ea o cinstesc popoarele cinstite
de secole n sir bucurndu-se de
bunul suprem.
Apare chipul Divin, simbol al
odihnei asezat pe un jilt:
pe el nu-l bat nici vnturile si nici
ploile
nu-l uda nici zapada si nici grindina
aspra nu-l atinge;
cerul nu este niciodata acoperit de
nori,
surde de lumina mprastiata
marinimos.
4. Si dac lucrurile stau aya,
nu pot n(elege cum de s-a ajuns
la ideea c trebuie citit nu
Cebeleizis, ci Ceblietzen, aceasta
desemnnd pe 1upiter tuntorul
(vezi yi 3oh. Magnus, Hist., lib. I, c.
12; Ol. Magn., R.S., lib. III, c. 7;
Lit. Georg. Stiern, Ad D. Locc.
Locc. Antiquit Sueo-Gth., lib. I, c. 1,
p.m. 7; Hom., Il. A., p.m. 26, v. 36,
Il., 2, p. 66, v. 8, p. 82, v. 16, f p. 746,
v. 30 yi urm; Cic., De Divinat., lib.
II, p. m. 117; Plin., N.H., lib. II, c.
7).
Si aceasta relatare nu se gaseste
numai la Herodot, ci si n toate
incunabulele. Si totusi, conIorm
reprezentarilor lui 1upiter si Apollo la
cei vechi, acesti zei par sa nu se Ii
amestecat n treburile juridice.
Socotesc ca am aratat ndeajuns tot
ce mi-am amintit, pentru ca asupra
acestui Ienomen sa se astearna
tacerea, caci nimic nu se ntlneste
mai Irecvent dect, cum am spus,
Geleleizis, cu sensul de Jupiter
tnans ('tunatorul), fulgurans
('Iulgeratorul), fulminans (idem),
altitnans ('tunnd din naltul
cerului) si fulmine gauaens
('bucurndu-se de Iulger).
(Personal nclin sa cred ca textul
gotic. i.e. getic, ne ajuta sa rezolvam
corect problema etimonului: Gebe
lijsa 'datator de Iericire,
altminteri nu are logica 'raiul lui
Zamlxis ca Geleleizis, vezi mai sus,
n.t.)
Dac dorifi un
abonament la
DACIA MAGAZIN
Trimite(i prin
mandat poytal suma
de 250 000 lei pe
adresa Daniela
Gridan 2700 Orytie
Pia(a Victoriei 20.
Ve(i primi ncepnd cu
luna urmtoare
dousprezece
numere ale
publica(iei noastre.
V rugm s
specifica(i pe mandat
adresa poytal
corect la care dori(i
s primi(i revista.
24
,)+1)
=C=E e-. F e-.t-.e F005
Cele mai vechi izvoare narative descriu
Transilvania la sIrsitul mileniului I ca un teritoriu
organizat din punct de vedere politic n voievodate.
Magistrul P., cronicarul regelui Bela al III-lea al
Ungariei, scriindu-si cronica sa Gesta Hungarorum,
pe la mijlocul secolului al XII-lea si relatnd
patrunderea Maghiarilor n Transilvania dinspre vest,
dupa incursiunile lor n Europa Occidentala si asezarea
n Panonia, mentioneaza Voievodatul lui Menumorut
cu centrul n cetatea Biharea (n castrum Byhor), un
voievodat ntre Mures si Dunare, al 'ducelui Glad si
n al treilea n Podisul Transilvaniei (Terra Ultrasilvana),
condus de Gelu. Cronicarul maghiar descrie aceste
voievodate ca Iiind bogate, Iapt conIirmat de alte
izvoare, ca si de sapaturile arheologice. Se exploatau
sare, Iier, aur, acestea din urma prelucrate pe loc pentru
arme, unelte si podoabe. Se cultivau meiul si grul. Se
practicau mestesuguri variate -ceramica, Iieraria,
lemnaritul, tesutul. Populatia era cea straveche, de
origine daco-romana, care asimilase grupurile slave
asezate n epoca migratiilor. Terminologia esentiala
reIeritoare la economie (agricultura, cresterea vitelor,
minerit, mestesuguri, produse) este pna azi n limba
locuitorilor de origine traco-daca sau latina. n Banat
erau prezente si grupuri bulgare, si pecenege, asezate,
n secolul al IX-lea, ca elemente politice si militare.
Societatea era organizata n obsti satesti, grupate
n depresiuni si pe vaile rurilor, conduse de juzi si
cnezi. ncepuse o stratiIicare social-economica vadita
de conditia materiala diIerita a asezarilor umane.
Voievodatele erau aparate de populatia nsasi, care,
n perioadele critice, cnd era atacata din aIara,
construia cetati cu IortiIicatii de piatra si ridica rapid
ntarituri din trunchiuri de copaci, crengi, bolovani si
pamnt.
Sub raport spiritual, Romnii erau crestini de rit
bizantin. Ei ntretineau relatii politice si de schimb cu
Imperiul Bizantin si |aratul Bulgar. n secolul al XI-
lea, stratiIicarea sociala si relatiile de tip Ieudal se
accentueaza. Apar nobili (nobiles), care poseda
proprietati mostenite (allodia) si curti (curiae).
Voievodatul devine ereditar. n Banat, lui Glad i
urmeaza Iiul sau Ahtum. Un izvor material important,
Legenda Sancti Gerhardi episcopi, descrie Voievodatul
lui Ahtum cu capitala la Muresana (Morisena, numita
TRANSILVANIA, PMNT ROMNESC
1. 1. Bdescu
apoi Cenad) drept o tara (regnum) puternica,
nIloritoare, cu relatii externe (cu Bizantul), organizatie
militara si religioasa )manastirea SI. Ioan Botezatorul
cu calugari de rit grecesc).
Caracterul Transilvaniei de tara separata de
Regatul Maghiar s-a impus de la bun nceput
agresorilor veniti din Panonia. Tuhutum, capetenia
maghiara, care a reusit sa ocupe Voievodatul lui Gelu
la nceputul secolului al X-lea, pastreaza
individualitatea Iormatiei sale politice, pe care urmasii
sai o conduc pna la Gyla cel Tnar, nIrnt n 1002
de regele SteIan cel SInt.
Organizarea Transilvaniei dupa luptele purtate de
Regatul Maghiar cu comunitatile romnesti si cu
Pecenegii, ndeosebi dupa 1068, a dus la ocuparea
cetatilor, acapararea salinelor, distribuirea de latiIundii
Bisericii si nobilimii, masuri de organizare politica,
administrativa si eclesiastica a tarii (ntemeierea
diocezelor de Oradea, Cenad si Alba Iulia).
Transilvania ramne nsa o unitate politica separata
de Statul maghiar, care numeste acolo un principe
(princeps). Este acel 'Mercurius princeps
ultrasylvanus, ntlnit n documentele maghiare n 111,
care nsa se pare ca nu si-a exercitat eIectiv Iunctia
de conducere, deoarece Transilvania nu Iusese organic
ncorporata statului maghiar. Asadar ea era n
continuare guvernata de cnezii si voievozii locali, ca si
n trecut. Fapt este ca din 1176, Iara ntrerupere,
crmuitorul Transilvaniei poarta numele de voevod.
|ara si mentinea, chiar n conditiile presiunii militare
si politice a Regatului Maghiar, institutia Iundamentala
de stat, impusa prin traditia stapnirii romnesti
stravechi. Tenacitatea acestei traditii politice a Iost,
n secolele XII si XII, pusa la ncercare de evenimente
care ar Ii putut modiIica radical organizarea tarii:
asezarea Secuilor n coltul de sud-est al Carpatilor,
colonizarea Sasilor n tarile Brsei si Nasaudului,
permisiunea data catre 1211 cavalerilor teutoni sa se
aseze n tara Brsei (permisiune retrasa dupa numai
15 ani, datorita abuzurilor acestor colonisti primejdiosi
prin puterea lor militara) si, n sIrsit, navalirea
Tatarilor n 1241. Colonizarea n zona Carpatilor
Meridionali si Orientali a unor populatii alogene, cu
ndatorirea de a pazi trecatorile spre sud si est, iar n
cazul teutonilor si cu misiunea de a converti la
25
,)+1)
=C=E e-. F e-.et-.e F005
cmyk
?H
catolicism pe ortodocsi (Romni), arata limpede
nencrederea regilor maghiari n populatia romneasca
majoritara, care se mpotrivea expansiunii Regatului
Ungar. Unele interpretari ale relatarilor cronicarului
oradean Rogerius un martor ocular al invaziei
mongole din al sau Carmen miserabile (Cntec de
jale) pun n lumina Iormele de convietuire a Romnilor
cu Tatarii ca si anterior cu Pecenegii si Cumanii -,
preIerati dominatiei ungare.
Reorganizarea teritoriului romnesc urmatoare
retragerii Mongolilor din Transilvania dovedeste nu
numai existenta a cinci Iormatii politice romnesti ntre
Carpati si Dunare (|ara Severinului, cnezatele lui Ion
si Farcas, |ara Voievodului Litovoi si |ara lui
Seneslau, voievodul Romnilor), dar si ca Transilvania
nsasi ramase o unitate politica de sine, condusa de
SteIan, Iiul regelui Bela al IV-lea, purtnd titlul de
duce. ntre 1257-1269, Transilvania a avut o
autonomie aproape completa si SteIan nu a ezitat sa-
si apere tara cu armele mpotriva ncercarilor de
anexiune ale tatalui sau, care a Iost silit sa recunoasca,
ntre 1265 si 1269, stapnirea deplina a 'ducelui
Transilvaniei asupra teritoriilor dintre Tisa si Carpati.
Functiunea de voievod nu ncetase prin recunoasterea
unui duce. Uneori ea este exercitata chiar concomitent
de nobili ca Ladislau, comite de Solnoc, Nicolae
Geregye, Finta Alba (care n 1279 l aresteaza pe
regele Ungariei) etc.
Spre sIrsitul secolului al XIII-lea, voievodul
Transilvaniei este recunoscut pe locul patru n ierarhia
demnitarilor regatului, dupa palatin, cancelar si banul
Slovaniei. Puterea voievodului a crescut n aceeasi
perioada prin care sprijinul populatiei sasesti cu aliante
cu Iamilii nobiliare din Slavonia, ceea ce ngaduie casei
Borsa, care a dat Transilvaniei pe voievodul Roland
n 1282, sa se ridice victorioasa mpotriva regelui. La
trecerea dintre secolele XIII si XIV, apare tendinta
Voievodatului Transilvaniei de a se constitui n stat
suveran, independent. Desi nominal un vasal al regelui
Ladislau al IV-lea Cumanul, voievodul Roland Borsa,
de neam bihorean, nu ezita sa Ioloseasca n documente
din Transilvania Iormula suverana, ntareste drepturi,
conIera privilegii, ca nsusi regele Ungariei n statul
sau. n 1288, Roland Iolosea denumirea de Regnum
Transilvanum (Regatul transilvanean), ceea ce indica
o conceptie politica de suveranitate.
Dupa stingerea dinastiei Arpadiene si instalarea
celei angevine, n 1290, prin Andrei al III-lea,
regalitatea maghiara ncearca sa restrnga drepturile
voievodului prea emancipat, dar noul rege continua
sa distinga n decrete si documente ntre Regnum
noster (adica Ungaria) si Regnum Transilvaniae, ca
entitati politice deosebite. Roland Borsa este nlaturat
din demnitatea de voievod al Transilvaniei, n 1294.
Succesorul sau, Ladislau Kan, numit de regele Andrei,
nu reduce, cum era de asteptat, autonomia
Transilvaniei, ci o sporeste si aceasta pentru ca evolutia
nsasi a voievodatului era spre autonomie politica,
dezvoltare economica si consolidare institutionala de
sine statatoare. Criza dinastica din Ungaria Iavoriza
acest curs al evolutiei tarii si astIel voievodul Ladislau
al Transilvaniei a putut deveni arbitrul luptelor pentru
tron, care sIsiau Ungaria, cu riscul de a Ii
excomunicat de episcopul de Strigoiu din porunca
papei. El sIrseste nIrnt de noul rege Carol Robert
de Anjou, dar Voievodatul Transilvaniei continua sa
reprezinte o entitate politica separata, cu institutii
proprii si aceeasi marcata vointa de autonomie, ca, de
pilda, sub guvernarea voievozilor Toma si Szecheny
si a celor din Iamiliile LackIisi Csaki, pna catre
mijlocul secolului al XV-lea. Voievozii si aparau
atributiile de judecatori n majoritatea spetelor ivite pe
teritoriul lor, comandanti ai oastei transilvanene,
conducatori ai administratiei, ai adunarii nobiliare,
inIluenti, prin puterea lor, n aIacerile ecleziastice.
Asemenea atributii exprimau chiar statul politic
autonom al Transilvaniei.
Vecinatatea imediata, presiunea politica si puterea
militara a Regatului Ungar nu au permis Voievodatului
sa-si cucereasca independenta politica, precum |ara
Romneasca n 1330 si Moldova n 1359, amndoua
prin lupte cu suzeranitatea si tendintele expansioniste
ungare. n timp ce Transilvania rezista n lupta sa
pentru autonomie mpotriva regilor maghiari, Moldova
si |ara Romneasca reusisera sa-si impuna, mpotriva
unui agresor incomparabil mai puternic, Imperiul
Otoman, dreptul lor la autonomia de stat, garantat prin
acte solemne ale sultanilor, ntre care ale lui Soliman
MagniIicul (1566), n conditiile n care, cu exceptia
Republicii Dalmate de la Raguza, toate Iormatiile
politice din Europa de sud-est, |aratele Bulgar si Srb,
Imperiul Bizantin, Albania, cazusera sub jugul Portii.
Este semniIicativ Iaptul ca tot contactul brutal cu
Imperiul Otoman, dupa prabusirea Regatului Maghiar
la Mohaci, n 1526, a adus Transilvaniei statutul
recunoscut de autonomie, ca si celelalte doua zone
ale pamntului Romnilor, Moldova si |ara
Romneasca. Ioan Zapolya se opusese investiturii ca
rege al Ungariei, la 17 decembrie 1526, n Pozsony, a
lui Ferdinand de Habsburg, reclamnd el nsusi acest
26
,)+1)
=C=E e-. F e-.t-.e F005
titlu, obtinut la Alba Regia, la 10 noiembrie acelasi an.
Zapolya se orienteaza spre o politica sud-est
europeana, spre Otomanii ntelegatori ai autonomiei
transilvane, spre cele doua tari romnesti cu traditia
acestei politic. Pentru Otomani, Transilvania va Ii
asadar o 'craie, iar conducatorul ei un crai, domn
crestin, supus al sultanului, dar Iara ca tara lui sa Iie
altceva dect un teritoriu al legamntului (dar al-sulh),
iar nu un 'teritoriu al islamului (dar al-islam). n 1541,
dieta de la Debretin recunoaste suzeranitatea Portii
asupra Transilvaniei. |ara ramnea nsa un principat
autonom si, n 1600, cnd Mihai Viteazul, voievod al
|arii Romnesti, preia crmuirea Transilvaniei si a
Moldovei, el putea avea constiinta ca uneste sub
acelasi sceptru trei tari autonome, cu acelasi statut
politic, trei voievodate romnesti.
La 26 ianuarie 1699, cnd prin Pacea de la
Karlowitz, Transilvania trece de sub dominatia
otomana sub aceea a Imperiului Habsburgic, soarta
tarii nu s-a mbunatatit (un cronicar aIirma pe buna
dreptate ca imperialii nu vor dect sa schimbe jugul
de lemn otoman cu unul de Iier), ci a ramas n
continuare o 'tara n cuprinsul statului multinational
austriac, o tara care se numea Transilvania si avea
statut deosebit de al Ungariei, o tara pe care Maria
Tereza a simtit necesitatea sa o declare 'Mare
Principat, cu un guvernator si o dieta proprie.
ModiIicarea acestui statut a Iost ncercata n 1848,
de dieta maghiara din Bratislava. Ea nu numai ca
nesocotea vointa de autodeterminare a unor natiuni
majoritare n Imperiul Habsburgic Romnii, Slovacii,
Srbii, Croatii si Ucranienii -, dar ncerca printr-un
crez romantic primejdios, care avea sa duca la
sovinism, intoleranta si apoi la genocid cultural, sa
creeze un stat national maghiar n Irontierele regatului
compozit medieval al lui SteIan I. AstIel se pretindea
unirea Transilvaniei cu Ungaria, n Iapt o clara
anexiune. Constitutia de la Bratislava nu tinea n nici
un Iel seama de drepturile Romnilor, nici ale
nationalitatilor slave a caror 'unire cu Ungaria era
unilateral revendicata, deoarece singura 'natiune
recunoscuta era cea maghiara.
'Legile adoptate la Bratislava nu recunosteau ca
limba oIiciala, de educatie si cultura n viitorul stat,
Ungaria, dect limba maghiara. ndreptatita opozitie
a Romnilor, Slavilor si Germanilor Iata de acest
program asa-zis revolutionar, promovata n Iapt de o
minoritate aristocratica maghiara, care preluase unele
dintre revendicarile burgheziei progresiste a vremii,
convertindu-le potrivit intereselor sale, reIuzul hotart
pe care Romnii, Srbii, Croatii, Sasii l-au opus
programului de la Bratislava, explica ntreg cursul
revolutiei din 1848 n Transilvania, tragedia lui SteIan
Ludwig Roth, luptatorul sas care pleda pentru
recunoasterea limbii romne drept natiunii majoritare
a Transilvaniei, executat de Maghiari la Cluj, la 11
mai 1849, si drama lui Avram Iancu, a carui lupta n
Iruntea Romnilor din Apuseni n-a dus la idealul
proclamat la 15 mai 1848, la Alba Iulia, de Romni:
'Noi vrem sa ne unim cu |ara, vechea revendicare
a unitatii care nsuIletea pe toti Romnii.
Aproape nca doua decenii, Imperiul Habsburgic a
reusit sa se impuna pretentiilor irationale ale supusilor
sai maghiari, dar la 17 Iebruarie 1867 cedeaza presiunii
acestora si prin binecunoscutul Acord (Ausgleich),
care dadea Iiinta Statului dualist austro-ungar,
recunoaste si unirea Transilvaniei cu Ungaria. AstIel
se desIiinteaza autonomia dintotdeauna a Ardealului
romnesc. n Ielul acesta, printr-o masura arbitrara,
luata Iara consultarea populatiei Transilvaniei, n
majoritatea ei absoluta romneasca, acest teritoriu
romn a Iost pentru prima oara unit cu Ungaria.
Aceasta situatie a durat numai 51 de ani, pna la unirea
Transilvaniei cu Romnia, la 1 decembrie 1918. Partea
de nord a tarii a mai Iost supusa administratiei
maghiare ntre 1940 si 1944, prin Dictatul de la Viena,
ale carui eIecte au Iost deIinitiv suprimate prin luptele
de eliberare ale armatei romne, omologate prin
Tratatul de Pace de la Paris din 10 Iebruarie 1947.
Din cele de mai sus rezulta ca Transilvania a Iost
ntotdeauna o 'tara, o entitate politica de sine
statatoare. Obligata de vicisitudinile istoriei sa graviteze
cnd spre Regele Maghiar, cnd spre Imperiul
Otoman, cnd spre cel Habsburgic, aceasta tara
romneasca, parte a pamntului romnesc si vatra de
Iormare a poporului romn, si-a pastrat de-a lungul
secolelor nu numai Iizionomia, cultura, institutiile
proprii, ci si un statut politic care din secolul al X-lea
pna n al XX-lea s-a impus dominatiilor ei trecatori,
pentru a duce la ceea ce a Iost dintotdeauna vointa
locuitorilor majoritari ai acestui pamnt, Romnii, si
anume vointa de a Ii, de a trai, de a munci, de acrea
mpreuna cu Iratii lor de dincolo de Carpati.
Istoria Transilvaniei este istoria unei parti a
pamntului romnesc, care a reusit prin virtutile Iiilor
sai sa-si pastreze Iizionomia romneasca pna la
rentregirea n hotarele Daciei, hotarele Iiresti ale
Romniei.
27
,)+1)
=C=E e-. F e-.et-.e F005
priara Astral
OROLOSO MA DATO EDO GERICO
DORYNDO SO YCO TYLYTO ESI RICA
AU FO ZA CIRO RO NON PETIRA
NOSE.
TO TORSO YLA COMPONO EL IAY
PRITIMI EIS CUYTO RILO GHETO EP
NATALEA TUMARA.
MAHYDONIO GHETO ICHEA NON
TALYPICA.
ELIAY U SATA VRTAS TAIN RUBYO
EGEYLA TYLBY ACO VA STARNYO
DIO ZAVELO GHETO DA HIEO.
OTE TIP TALO MINIE SOYN S-OTO!
1raducere:
Vestitul si luminosul acesta ncercat,
dorind sa vada tnara sa regina, a Iost
sa ceara la parinti, sa ntrebe de mireasa.
A plecat el nsotit de toti prietenii lui
cta Irunza si iarba la vnatoare, dupa
tnara caprioara. Prin Macedonia
vnatorii au umblat n sus si n jos. Ei la
un sat s-au asezat sa mannce, ntrebnd
de acea Iiara vazuta n stele. Zeul Zavelo
vnatorilor sa le dea noroc!
Acest Iel de poem al meu tinerii sa-l nvete!
Lexic:
ORO-LOSO 'vestit; vorbit cu laude;
binecuvntat. CI. rom. a ura; lat. laus
'lauda.
MA 'si. CI. alb. me 'cu.
DATO 'luminos cI alb. dit 'zi.
EDO 'aceasta. CI. alb. ata 'acei,
aceia; ato 'acele; acelea.
GERICO 'ncercat.
DORYNDO 'dorind.
SO 'sa.
YCO 'a vedea; a auzi; a aIla; ecou.
CI. rus. uho 'ureche; rom. ochi; a ochi.
TYLYTO 'tnara. CI. alb. djal 'Iiu;
baiat.
E 'a.
SI 'sa.
RICA 'regina; nobila; bogata; avuta.
CI. rom. riga 'rege.
AU 'a; au.
FO 'Iost; cI. rom. Iu.
ZA 'pentru.
CIRO 'a cere.
RO 'la.
NON 'parinti; domni; sIinti; stapni.
CI. alb. nn 'mama; nun 'nas;
cumatru; rom. nana; nene; nun.
PETIRA 'sa ntrebe; a peti. CI. alb.
pyetje 'ntrebare; lat. peto 'a cere n
casatorie; a peti; a cere n casatorie; a
peti; a cere; a pretinde; a lua; rom. a
peti.
NOSE 'mireasa. CI. alb. nuse
'mireasa; nora.
TO 'a.
TORSO 'plecat. CI. rom. ntors a
trsi.
YLA 'el.
COMPONO 'nsotit; acompaniat. CI.
rom. a cumpani.
EL 'de.
IAY 'toti.
PRITIMI 'prietenii.
E 'de.
IS 'lui.
CUYTO 'cti.
RILO 'Irunza si iarba, multime; nisip.
CI. alb. rr 'nisip.
GHETO '(la) vnatoare. CI. alb gjueti
'vnatoare.
EP 'dupa.
NATALEA 'tnara;
neexperimentata; cI. lat. natalis 'de
nastere; natal, rom. natarau.
TUMARA 'caprioara, cI. lat. dama
'caprioara; ciuta; TOMYRYS regina a
Masagetilor.
MAHYDONIO 'Macedonia.
GHETO 'vnatorii.
ICHEA 'au umblat; au cautat; au
mers, cI. lat. egeo 'a dori; a cauta.
NON 'n sus. V. mai sus!
TALYPICA '(n) jos; pe jos; trndu-
se. cI. rom. dovleac; talpa; talpica.
ELIAY 'ei.
U 'la.
SATA 'sat.
VRIAS 's-au asezat; s-au oprit; s-au
asternut, cI. rom. vrej, pres.
TAIN 'a mnca, cI. rom. tain. Pentru
VRIAS TAIN cI. rom. pristaniste
'adapost; reIugiu.
RUBYO 'ntrebnd, cernd; cersind,
cI. rom. rob.
EGEYLA 'de aceea, cI. rom. acela;
acelea.
TYLBY 'Iiara; vnat, cI. alb. dhelpr
'vulpe, rom. tolba.
ACO 'vazuta, cI. rom. ochi.
VA 'n.
STARNYO 'stele. CI. germ. Stern
'stea.
DIO 'zeul, cI. lat deus 'zeu.
ZAVELO 'Luptatorul supranume
al lui Zalmoxis, cI. rom. Zavera.
GHETO 'vnatorilor.
DA 'sa dea.
HIEO 'hrana, belsug, Iericire, cI. alb.
haje 'hrana; huj 'zeu.
OTE 'acest.
TIP 'Iel; tip; gen. CI. rom. teapa.
TALO 'poem; versuri; compunere;
mpletire; ngradire, taina; soapta, cI.
alb. thurje 'mpletire; i thell 'adnc;
proIund; intim. Pentru TIP TALO cI.
rom. tiptil.
MINIE 'al meu, cI. rom. (la) mine.
SOYN 'razboinici; militari, cI. rom.
soim.
S-OTO 'sa nvete; sa vada; a sti; a
citi. CI. alb. sodit 'a contempla.
TAINELE TBLIELOR DE LA SINAIA
Adrian Bucurescu
28
,)+1)
=C=E e-. F e-.t-.e F005
COLOR
cmyk
1extul divin:
VASILEOS SARMIZ TROYO
SOHATO A ON DOELO.
GE SAR IOSOP IOO AZ POELO.
SI IZNO ZOVRO SISETO.
SARMIZO VASILEO SU TRAHYO
A GHETO DAVO.
VASILEOS HALIS VIO.
Textul imperial:
VASILEOS ROMANSEI OS
SIRMIO CEOI MATO MAREO
LIMIS O NOSYO MION.
IHOIRSO IIOM IZO EHDOM
HOYMAZIO ISO.
1raducere:
Textul divin:
mparatul Fermecat // Trei L-au
sagetat pe acest tnar. Si a urcat Iosop
sa ia acest Iiu. Si i-au snopit pe javre
cei sase. Fermecatorul mparat a Iost
ndragit de vitejii tarii. mparatul la
Helis a vietuit.
1extul imperial:
mparatul Mntuitor asa a spus la mai
multi: ca a crescut la marginea Divinei
Ape. nvatat om a Iost. Domn slavit
a Iost.
Lexic:
VASILEOS 'mparatul. CI. gr.
vasileos 'rege; mparat.
Zeul i Impratul
SARMIZ 'Iermecat; sInt;
Iermecator. CI. lat. serenus 'senin;
Iara nor; clar; limpede; luminos;
bucuros; Iericit, rom. Ceremus.
TROYO 'trei.
SOHATO '(l-au) sagetat!.
A 'pe, n; la.
ON - 'acest. CI. rus. on 'el; rom.
un.
DOELO 'tnar; Iecior. CI. alb. djal
'Iiu; baiat.
GE 'si. CI. rom. ci.
SAR - 'a urcat. CI. rom. a sari.
IOSOP Iosop. Varianta pentru
AISEPOS, tatal adoptiv al lui Apollon
si Artemis.
IOO 'sa ia, cI. rom. iau; sa ieie.
AZ 'acest; acel.
POELO 'Iiu, cI. lat. puellus
'baietel.
SI 'si.
IZNO '(i-au) snopit.
ZOVRO '(pe) javre.
SISETO 'cei sase, cI. rus. sesti
'sase.
SARMIZO 'Iermecatorul.
VASILEO 'mparat.
SU TRAHYO 'a Iost ndragit.
A 'de.
GHETO 'viteji; Geti; perIecti, cI.
rom. gata; a (se) gati.
DAVO 'tarii, cI. alb. tok, dhe
'pamnt.
VASILEOS 'mparatul.
HALIS '(la) Helis; Luminoasa., cI.
gr. Helios Zeul Soarelui, alb. zll
'stea; astru. Cetatea se aIla ntre
satele Copuzu si Crasanii de 1os,
judetul Ialomita, pe actualul Pisc al
Crasanilor.
VIO 'a vietui. CI. rom. viu.
VASILEOS - 'mparatul.
RO-MAN-SEI 'mntuitor; salvator;
eliberator; care ridica; luminat; care
desteapta; care nsuIleteste; cel care
sare (zburda); magniIic. CI. lat.
immensus 'imens; mens 'minte;
inteligenta; ratiune; suIlet; intentie;
plan; rom. mnz; mnzat, minte
(subst).
OS 'asa.
SIRMIO ' a spus. CI. lat. sermo
'convorbire; discutie; vorbire.
CEOI MATO 'la mai multi; la cei
mai multi. CI. alb. i madh 'mare.
MAREO '(ca) a crescut. CI. rom.
mare; a mari.
LIMIS 'la marginea; malul; tarmul.
CI. lat. limes 'linie de hotar; granita.
O 'a; al.
NOSYO 'sIintei; curatei. CI. rom.
nas; neaos; alb. nuse mireasa; nora.
MION 'ape. CI. rom. mana; moina.
HOIRSO 'nvatat. CI. rom. a se
rsi.
IOM 'om.
IZO 'a Iost, cI. alb. ish 'Iost; x.
EHDOM 'domn; n palat. CI. lat.
domus 'casa; dom; palat; rom.
Ahtum . voievod romn.
HOYMAZIO 'slavit; omagiat;
naltat; nobil; bogat. CI. rom. imas;
hames; Ghimes.
ISO 'a Iost. CI. IZO.
Lmuriri:
Ca si Gemenii Divini, Romansei se
nascuse si crescuse n Apa DInta,
adica la Naparis, rul sacru al Geto-
Dacilor. De la VASILEOS SARMIZ
'mparatul Fermecat a ramas, n
mitoIolclorul romnesc, SIntul Vasile,
unul dintre eroii Plugusorului. Asadar,
Anul Nou era una dintre cele mai
importante sarbatori divine si imperiale,
dovada ca tot n aceasta zi este si
obiceiul Vasilca. SISETO 'Cei sase
erau copiii lui Aisepos si Britolagis,
alaturi de care au trait si Gemenii Divini.
29
,)+1)
=C=E e-. F e-.et-.e F005
COLOR
cmyk
Reportajul de piatra! Al
Columnei lui Traian este o cronica
extrem de Iidela si precisa a
razboaielor daco-romane. C.
Cichorius atribuie Columnei o
superioara valoare istorica, Irancezul
S. Reinah vorbeste despre
reprezentatia exacta pe Columna a
razboaielor dacice, englezul G.A.T.
Davies a pus accent pe exactitatea
topograIica a relieIurilor, iar V.
Cristescu a emis parerea ca artistii
au respectat ntru totul adevarul
istoric.
Una dintre cele mai crncene
conIruntari din primul razboi dacic
al lui Traian a Iost lupta de la Tapae,
prezentata pe Columna n scena
actului I, episodul 4, 51, 5. Batalia
este redata destul de timpuriu si n
desIasurarea evenimentelor. La
lupta participa si marii conducatori,
Traian si Decebal. Lupta a Iost
apriga: 'Traian dadu lupta cu ei, si
vazu raniti pe multi dintre ai sai si
Rzboaiele de cotropire a
Daciei nfiate pe Columna de la Roma
Proj. Ionel Cionchin
ucise multi dusmani. Deoarece i
lipseau bandajele, se zice ca nu si-a
crutat nici propriile sale vesminte, ci
le-a Iacut Isii. nsusi 1upiter
Fulgeratorul, cu mantaua n Iorma
de nimb, i sprijina pe Romani.
Acestia sunt victoriosi, iar Geto-
Dacii sunt nevoiti sa se retraga.
Cheie nsemnata n sistemul
deIensiv al Daciei, batalia de la
Tapae, a nsemnat nceputul
declinului puterii regelui geto-dac
Decebal.
Dar unde a Iost Tapae? 1ordanes
a mentionat-o ca una dintre caile de
acces spre Dacia Superioara.
Urmndu-l, unii cercetatori au
localizat lupta de la Tapae la Portile
de Fier ale Transilvaniei. Dar
1ordanes, ca si n alte cazuri, a gresit.
Localizarea unei asezari de pe
Columna, Pons August Podul
mparatului, Iace imposibila
localizarea luptei de la Tapae n zona
Portilor de Fier ale Transilvaniei.
Pons August apare, n desIasurarea
Columnei dupa batalia de la Dunarea
de 1os, iar iarna anului 101-102 e.n.
Ea a Iost localizata de unii
cercetatori la Marga, de altii la
Bucova sau Voislova, oricum
naintea Portilor de Fier ale
Transilvaniei.
Batalia de la Tapae poate Ii
localizata n alta parte. Decebal nu
avea dreptul sa sacriIice ntreg
Banatul si sa accepte batalia doar
n munti. Lupta de la Tapae a avut
loc ntr-o zona de cmpie si, asa cum
apare n desIasurarea Columnei, nu
departe si nu cu mult timp dupa
trecerea Dunarii de catre armatele
romane.
Pentru localizarea bataliei sa
urmarim scena din Actul I, episodul
4, 58: 'Traian n Iata unei asezari
dacice, ce urmeaza scenei 'Lupta
de la Tapae. Asezarea dacica se
aIla ntr-o zona de cmpie Iara
dealuri si munti (vezi scenele care
prezinta participarea armatei
romane n zonele de munte).
Cetatea geto-dacica este ntarita cu
un zid din blocuri de piatra si
nconjurata de apele unui ru. n Iata
cetatii geto-dacice se vad mai multi
stlpi si obeliscuri, colti. Presupunem
ca cetatea geto-dacica se aIla pe
drumul ce ulterior va Ii consemnat
pe segmentul al VII-lea al Tabulei
Peutingeriene.
nca n anul 1848, August
Treboniu Laurian localiza asezarile
de pe segmentul al VII-lea al Tabulei
Peutingeriene pe drumul ce trecea
prin centrul Banatului legnd
Dunarea, la Lederata, cu Tivisco-
Timisoara: 'Cel dinti mergea de-a
dreptul la municipiu Tiviscum,
trecnd peste Iluviul Apu (Caras),
30
,)+1)
=C=E e-. F e-.t-.e F005
prin Arcidava (Vrset), prin Centum
Puntea (Moravita), prin Bersovia
(Berzovia), prin Azizis (.) si prin
Caput Bubali (.) de unde ajungea
apoi la municipiu Tiviscum (.) De
la Noia Palanca catre Timisoara se
mai vede astazi doua linii de valuri
nsotite de Iossate.
Ipoteza existentei unui drum
roman prin centrul Banatului, pna
la Timisoara, a Iost sustinuta si de
alti cercetatori, iar C. Raileanu, ntr-
un studiu argumentat, Iacea aceeasi
localizare pentru o parte din asezari.
Pna la Centum-Putea
(Moravita), August Treboniu
Laurian localiza asezarile, dar de
aici si pna la Timisoara n-a mai
ncercat sa le localizeze, prin
Berziova nu am nteles ce dorea sa
marcheze, probabil o asezare pe
malul rului Brzava.
Pe acest drum, va nainta
mparatul roman cu armatele sale
n timpul primului razboi dacic, asa
cum rezulta din comentariile sale,
transmise de gramaticul Priscian:
inde Berzobim aeinae (subl. N.)
Aizi processimus. Textul este
neclar, gramaticul Priscian
aducndu-i critici mparatului.
Avnd oameni capabili, n toate
domeniile, cu siguranta unul dintre
gramatici i-ar Ii atras atentia asupra
incorectitudinii textului si acesta ar
Ii Iost corectat, dar atunci, probabil,
ar Ii avut aceeasi soarta ca si
mentariile. Cuvntul care a
produs necazurile a Iost Iente (!)
transmis de gramatic deinde (nu
stim daca intentionat). Atunci n
Comentarii ar Ii Iost Iente Aizi.
Asezarea mentionata de
mparatul Traian, Aizi(s), a Iost
derivata de I.I. Russu din radacina
indoeuropeana aig capra,
localitate n apropierea careia se
gasea Aizisis, cu acceptiunea de
'caprita. De Iapt asezarile se
numeau Gheau si Gheaut,
conIundndu-se gheau asezare
ntarita, cetate, oras si gheaut
cetatuie, cu zoonimul gaea ied,
capra, tap. n limba latina exista si
Iorma arhaica aeaus, aeai (pentru
haeaus, avnd acceptiunea de 'tap,
ied, iar n limba greaca aix are
acceptiunea att de 'tap, ct si de
'capra. Un aed sau aiz, cu
acceptiunea de 'tap, spus n limba
Geto-Dacilor ar deveni n greaca
sau latina tap, de unde usor se
ajunge la Tapae.
Prin asezarile din Dacia,
Ptolomeu indica si asezarea Aizisis
cu coordonatele de 45
o
20` si
31
,)+1)
=C=E e-. F e-.et-.e F005
46
o
20`
17
, care, surprinzator, indica
n judetul Timis coordonatele
localitatii Ienta, 45
o
20` latitudine
nordica si 21
o
15` longitudine estica.
Calcularea cu atta precizie a
coordonatelor asezarii nca din
vechime presupune ca aici a Iost o
importanta asezare geto-dacica.
Am mentionat ca n Iata cetatii
sunt mai multi stlpi si obeliscuri,
clti. Latinul aens, aentis are
acceptiunea de ainte, clt. De aici,
ltii, leliscurile care apar pe
Columna n Iata cetatii geto-dacice
Iente.
De aceea, noi localizam batalia
de la Tapae la Denta, asezare
situata n judetul Timis.
Primul razboi dacic se tremina
cu victoria Romanilor, impunndu-
se Geto-Dacilor o pace grea. Pe
ultima scena a acestui razboi,
intitulata 'Daci ntorcndu-se la
casele lor, sunt prezentate Iiguri de
Geto-Daci si animale domestice
(vite, o oaie stnd n picioare). n
sens opus, culcati n iarba stau o
capr si n genunchi un iea. Este o
reprezentare simbolica n care
apra simbolizeaza Aizi(s), iar
ieaul, Aizisis. Iedul n iarba, Iiind
doar cu un picior ngenunchiat, i
simbolizeaza pe Geti, doar partial
nIrnti, cu pierderi teritoriale,
printre care Aizi(s) si Aizisis o
parte din Banat.
Primul razboi dacic si pacea
ncheiata a Iost un moment de
pregatire pentru ambele tabere. Al
doilea razboi dacic al lui Traian s-a
terminat cu nIrngerea Geto-
Dacilor. n ultima scena de pe
Columna, 'Evacuarea Dacilor din
regiunile muntoase, n Iata Dacilor
care se ntorc la casele lor se aIla
mai multe animale domestice oi,
vite. n vrIul Columnei, izolat ntre
doi copaci, o capr (iea), care paste
linistit iarba. Este simbolul Getului,
al Getilor, care nu au Iost distrusi,
ci doar potoliti, supusi de Romani.
Ienta, Aizi, Gheau sunt dovezi
ale continuitatii, ale permanentei
Romnilor n spatiul carpato-
danubiano-pontic, demonstrnd ca
Geto-Dacii, Daco-Romanii si apoi
Romnii nu si-au parasit niciodata
pamntul strabun.
Cercetarea cu atentie a
simboluilor de pe Columna si
coroborarea lor cu alte izvoare ar
putea aduce si alte localizari.

32
,)+1)
=C=E e-. F e-.t-.e F005
cmyk

S-ar putea să vă placă și