Sunteți pe pagina 1din 0

Emil

DIN LUMEA CELOR CARE


NU CUV~NT{
G~RLEANU
Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu
Concep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta: Vladimir Zmeev
REFERI N|E I STORI CO- LI TERARE:
Ilarie Chendi,
G. C[linescu, Tudor Vianu,
Zigu Ornea, Dumitru Micu,
Teodor V`rgolici, Al. Piru
O =ez[toare literar[ ]n Bucovina (1910)
Sus (de la st`nga)
Liviu Marin, Sextil Pu=cariu, Emil G`rleanu, Ion Minulescu
Jos (de la st`nga)
Mihail Sadoveanu, C. Pavelescu
ISBN 9975-74-394-3 LITERA INTERNA|IONAL, 2002
ISBN 973-8358-40-X LITERA, 2002
Editura Litera Interna\ional
O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia
tel./fax (01) 3303502; e-mail: info@litera.ro
Grupul Editorial Litera
str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova
tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;
e-mail: litera@litera-publishing.com
Difuzare:
S.C. David D.V.Comprod SRL
O. P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia
tel./fax +(01) 3206009
Libr[ria Scripta
str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012,
Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987
Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2002 ]n versiune tip[rit[
=i electronic[ la Editura Litera Interna\ional =i
Grupul Editorial Litera.
Toate drepturile rezervate.
Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu
Redactor: Ion Ciocanu
Tehnoredactare: C[t[lina Caranfil
Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u
Comanda nr. 20175
CZU 821.135.1-32
G 58
Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii
G`rleanu, Emil
Din lumea celor care nu cuv`nt[: Proz[ / Emil G`rleanu; col. ini\. =i
coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr. col. =i coperta / Vladimir Zmeev.
Ch.: Litera; Bucure=ti: Litera Int., 2002 (Combinatul poligrafic). 272 [p.]
(Bibl. =colarului; nr. 239).
ISBN 9975-74-394-3. ISBN 973-8358-40-X
821.135.1-32
CUPRINS
Tabel cronologic ................................................................... 7
Din volumul B~TR~NII (1905)
B[tr`nii ............................................................................. 10
Sineturile conului Gheorghie= .............................................. 16
Nadi=anca ......................................................................... 21
Boierul Iorga Buhtea.......................................................... 25
Din volumul CEA DINT~I DURERE (1907)
Cea dint`i durere ............................................................... 52
Uciga=ul ............................................................................ 57
Tat[ .................................................................................. 61
}nt`mplarea....................................................................... 66
}necatul ............................................................................. 71
Cine a iubit-o..................................................................... 75
Fra\i .................................................................................. 81
Gru=an .............................................................................. 85
Patima ............................................................................... 93
Colonelul ........................................................................... 98
P[rta=ul ........................................................................... 102
Fugitul ............................................................................ 106
Din volumul PUNGA (1909)
Punga .............................................................................. 110
Ohiul lui Turcule\ ............................................................ 122
Bolnavii ........................................................................... 127
Furnica............................................................................ 137
Din volumul NICUL LUI ODOBAC (1910)
Nicul lui Odobac ............................................................. 150
Demisia ........................................................................... 173
Oratorul .......................................................................... 180
DIN LUMEA CELOR CARE NU CUV~NT{ (1910)
C`t un fir de neghin[ ....................................................... 186
G`nd[celul ...................................................................... 188
S[r[cu\ul! ........................................................................ 190
C[l[toare! ....................................................................... 192
Musculi\a ....................................................................... 194
C`nt[re\ul ....................................................................... 196
Hoinar ............................................................................ 198
}n curtea mea .................................................................. 201
Dup[ asem[narea lor! ..................................................... 204
Cioc! Cioc! Cioc! .............................................................. 207
}n fel de fel de fe\e ........................................................... 210
Mai sus! ........................................................................... 213
Nedesp[r\ite! ................................................................... 215
Pas[re de noapte .............................................................. 217
Vulturul ........................................................................... 219
Coco=ul ........................................................................... 221
Ca soarele! ...................................................................... 223
Lupt[torii ........................................................................ 225
M[rinimie ....................................................................... 227
Singuraticii ..................................................................... 228
Filozoful .......................................................................... 229
C`nd st[p`nul nu-i acas[! ................................................ 231
Grivei .............................................................................. 233
Fricosul ........................................................................... 236
Musafirul ......................................................................... 238
C[prioara ........................................................................ 240
Voinicul! .......................................................................... 242
G`za ............................................................................... 244
P[r[sit[ ........................................................................... 247
Calul ............................................................................... 250
Tovar[=ii ......................................................................... 254
Trandafirul ...................................................................... 257
Frunza ............................................................................. 259
O raz[ ............................................................................. 262
Referin\e istorico-literare .................................................. 264
7
Din lumea celor care nu cuvnt[
1878 4 spre 5 ianuarie Se na=te, la Ia=i, Emil, unul dintre cei =ase copii
ai serdarului Dinc[ G`rleanu =i ai Pulcheriei ( n. Antipa).
Clasele primare le urmeaz[ la =coala public[ de b[ie\i nr. 2 din
S[r[rie, ]nv[\`nd dup[ Pov[\uitorul copiilor al lui Ion Creang[.
1889 Iunie Absolve=te =coala primar[ =i intr[ la liceul din localitate, unde
face numai primele trei clase.
1892 August Se re]nscrie ]n clasa I a +colii de fii de militari din Ia=i.
Vacan\ele =i le petrece la bunica sa, ]ntr-un sat de l`ng[ T`rgul-
Frumos, unde cunoa=te ]ndeaproape frumuse\ile naturii, folclo-
rul, realit[\ile satului, oamenii din popor.
Dup[ absolvirea +colii de fii de militari intr[ la +coala de artilerie,
geniu =i marin[, unde ]nva\[ numai un an =i trei luni.
1898 Emil G`rleanu prime=te gradul de sublocotenent de infanterie =i este
repartizat ]n regimentul 13 +tefan cel Mare din Ia=i.
Fire romantic[, delicat =i sfios, bl`nd =i adesea melancolic, mai tot
timpul liber =i-l petrece citind, studiind, f[c`ndu-=i note, observ`nd
oamenii =i realit[\ile vie\ii, n[zuind s[ devin[ scriitor.
}ncepe s[ frecventeze cercul scriitoricesc din jurul revistei Arhiva, con-
dus[ de A. D. Xenopol, =i cel al ziarului Evenimentul.
1900 Emil G`rleanu se ]nscrie la Facultatea de litere, dar nu perseve-
reaz[.
}n num[rul din iulieaugust (1900) public[ poezia Iubitei, ]n
revista Arhiva, sub pseudonimul Emilgar, pentru a nu fi recunoscut
de superiori, care nu priveau cu ochi buni preocup[rile extra-
militare ale ofi\erilor.
1901 Emil G`rleanu devine un colaborator activ, cu recenzii, cronici
literare =i plastice, versuri =i schi\e, la revista Arhiva =i la ziarul
Evenimentul.
1902 Se mut[ cu serviciul la B`rlad, unde g[se=te o atmosfer[ cultural[
prielnic[ preocup[rilor sale literare.
1905 Emil G`rleanu public[ primul s[u volum de proz[ B[tr`nii
schi\e din via\a boierilor moldoveni.
TABEL CRONOLOGIC
CUPRINS
Emil Grleanu
8
1906 1 februarie Emil G`rleanu p[r[se=te B`rladul, stabilindu-se la
Bucure=ti =i dedic`ndu-se ]n ]ntregime literaturii.
12 februarie Emil G`rleanu se c[s[tore=te cu Marilena Voinescu.
A avut cu ea un singur copil, Rodica, pentru care scriitorul a nutrit
o dragoste nem[rginit[, ei dedic`ndu-i volumul de schi\e Din
lumea celor care nu cuv`nt[.
Anul 1906 este anul colabor[rii lui Emil G`rleanu la revista
Neamul rom`nesc.
1907 Emil G`rleanu devine colaborator al revistei bucure=tene Con-
vorbiri critice. Public[ de asemenea ]n Via\a literar[ =i artistic[,
Falanga literar[ =i artistic[, Universul, Tribuna, Rom`nul, Lu-
ceaf[rul etc.
}i apar c[r\ile Cea dint`i durere =i Odat[!
}ngrije=te =i prefa\eaz[ cartea Poezii a lui Grigore Alexandrescu.
1908 }i apar c[r\ile }ntr-o noapte de mai =i 1877 Schi\e din r[zboi.
}ngrije=te =i pref[\eaz[ cartea Iluzii pierdute a lui Mihail Kog[lni-
ceanu.
1909 }i apar c[r\ile B[tr`nii Schi\e din via\a boierilor moldoveni
(edi\ia a II-a, ]ntregit[), Cea dint`i durere (edi\ia II-a) =i Punga.
}ngrije=te c[r\ile Poezii, proz[, scrisori a lui C. Negri =i Poezii
populare de V. Alecsandri.
Revede =i republic[ traducerea lui Ioan Barac Halima, sau o mie
=i una de nop\i.
}n aceast[ perioad[ Emil G`rleanu pl[smuie=te studiul Istoria
popular[ a literaturii rom`ne=ti, povestit[ pentru popor =i contri-
buie substan\ial la ]nfiin\area Societ[\ii Scriitorilor Rom`ni.
1910 }i apar c[r\ile Amintiri =i schi\e, Din lumea celor care nu cuv`nt[,
Nucul lui Odobac =i Trei vedenii (edi\ia I =i a II-a).
La 5 februarie se inaugureaz[ primul sediu al Societ[\ii Scriito-
rilor Rom`ni.
1911 Emil G`rleanu este numit director al Teatrului Na\ional din
Craiova.
1913 Scriitorul devine redactor la revista Ramuri.
1914 1 februarie La Craiova apare Proza, cu subtitlul Revist[ bilunar[
scris[ de Emil G`rleanu.
2 iulie Emil G`rleanu se stinge din via\[, pe c`nd nu avea dec`t 36
de ani. Moartea sa prematur[, gr[bit[ de unii r[uvoitori, care
ini\iaser[ o ]ntreag[ campanie de calomniere a redutabilului director
al Teatrului Na\ional din Craiova, a fost depl`ns[ de mari scriitori
ai timpului, ca Gala Galaction, Cincinat Pavelescu =i al\ii.
9
Din lumea celor care nu cuvnt[
Di n vol umul
B{TR~NI I
( 1905)
Emil Grleanu
10
B{TR~NI I
Cucoana Casuca a pornit la o rubedenie, tocmai la H`rl[u,
lu`nd =i pe fiica dumisale, Anghelina, fat[ frumoas[, cu fa\a
plin[ de voio=ia celor 17 ani de copil[rie; boierul Toader
Racli=, so\ul coanei Casuca, a r[mas singur, cuc, ]n toat[ casa.
S[-i treac[ de ur`t, st[ toat[ ziua, =i chiar m[n`nc[, dimpreun[
cu boierul Gavril[, c[ruia =i lui ]i plecase feciorul =i so\ia la
mo=ie, chema\i de trebi =i munc[.
+i iat[-i pe am`ndoi, fa\[ ]n fa\[, la masa din sufrageria
]nc[p[toare, pe a c[reia fere=ti deschise str[bate, ]n =opot
dulce, fream[tul livezii.
Singuraticii au m`ncat. Pe fa\a alb[ de oland[, pe care
florile \esute str[lucesc ca fulgii de om[t pe o pojghi\[ de
ghea\[, resturile m`nc[rii stau ]n farfurii de por\elan stropit cu
flori albastre. Dinaintea boierului Toader se ridic[ o gr[m[joar[
de f[rm[turi. D`nsul, c`nd vorbe=te la mas[, sfarm[ p`inea =i
o adun[ la un loc; obiceiul acesta e bucuria p[s[rilor din ograd[.
La ]nceputul c[sniciei, cucoana Casuca, ]ndat[ ce vedea
c[ degetele cuconului Toader ]ncep s[ fr[m`nte miezul, ]i
apuca m`na =i i-o \inea str`ns[ ca ]ntr-un cle=te. }ntr-o zi ]i
veni o idee =i boierului:
Da las[-m[, Casuco, ]n pace; tu nu vezi c[ fac f[rm[-
turi pentru hulubi?
Pentru hulubi! Patima cucoanei Casuca!
De-atunci, cucoana Casuca ]i trece, pe furi=, =i miezul de
la p`inea ei, ba =i pe acel al Anghelinei. Boierul, f[r[ s[-=i
deie seama, ]l preface ]n buc[\ele mici...
Mi-i grozav de ur`t, Gavril[; noroc de tine, z[u a=a,
noroc de tine; altfel ar c[dea pe mine hardughia asta.
CUPRINS
11
Din lumea celor care nu cuvnt[
Boierul Toader, dup[ ce spuse aceste cuvinte, ]=i roti ochii
]mprejurul od[ii albe, mari =i nalte, ]n fundul c[reia dulapul
de nuc, s[pat cu minunat me=te=ug de c[tre un bunic al
nevestei sale, se deslu=e=te ca o catapeteazm[. At`ta mobil[
e ]n odaie: dulapul =i masa cu scaunele. Pe pere\i nimic-
nimic, numai pe cel din r[s[rit, icoana Maicii Domnului
]mbr[cat[ ]n argint, cu cunun[ de aur. }n odaia ]n care sunt
icoanele nu ]ncap poze, a=a spuse boierul Toader fetei du-
misale, Anghelina, c`nd acesteia, ]ntr-o bun[ diminea\[, ]i
venise gustul s[ sp`nzure deasupra u=ii o vedere cu marea,
cor[bii =i ni=te mun\i sinilii ]n fund.
De c`nd m[n`nc[ ]mpreun[ cu boierul Toader, prieten din
copil[rie, conul Gavril[ s-a f[cut mai vorb[re\. D[, sunt multe de
spus: ba amintiri de pe vremea ]nv[\[turii, =treng[rii, mai despre
chipul fetei jup`nului Enache Stupu, pl[pumarul din strada Veche,
mort, he! acum de mul\i ani! ast[zi ]=i amintise cum, odat[,
venind de la dasc[lul Spiridon, unde ]nv[\au pe bucoavn[, i-au
t[iat, bietului pl[pumar, funia pe care ]ntinsese c`teva fe\e de
plapum[, nou-nou\e, =i vorbeau, r`z`nd, de stra=nica b[taie ce
le-o dase la am`ndoi aga Racli=, tat[l boierului Toader.
Acum se potolise din vorb[. Boierului Gavril[ ]i e pu\in
cam somn; acas[, nu vorbe=te mult, =i-i mai totdeauna cu ochii
pe jum[tate ]nchi=i, gata de somn.
Boierul Toader toarn[ ]nc[ un p[h[ru\ de vin de Cotnari,
conul Gavril[ ]l z[re=te =i r[sare la vorb[, a=a ca din senin:
Toadere, eu parc[ am fost la nunta ta?
Boierul Toader ridic[ ]n sus capul, prinse cu ochii veriga
de alam[ a sertarului de la dulap =i, dup[ ce o \inti c`teva
clipe, ]=i aduse bine aminte:
P[i cum s[ nu fi fost? Tu te-nsurase=i de-a doua oar[,
cu vreun an ]nainte.
Cu un an?
Da c`\i crezi? C`nd ai venit la nunta mea, nevast[-ta
avea, de dou[ luni, pe b[iatul care \i-o murit... Ai venit de-a
dreptul de la mo=ie.
Emil Grleanu
12
Acesta era lucru =tiut: pe c`nd boierul Gavril[ trecea drept
om uituc, de amintirea boierului Racli= se slujeau to\i acei
care vroiau s[ ]nvieze lucruri moarte de ani de zile. Boierului
Toader ]i e de ajuns o clip[ de g`ndire s[-\i spuie ce fel de
dulce\i =i cu ce linguri\e le luase ]n casa cut[rui, ]n cutare zi
=i la cutare ]mprejurare.
Iac[, ]mi aduc aminte, ca acum, urm[ d`nsul: ai venit
de la mo=ie, nevast[-ta cu copilul, c[ci ]l al[pta. Erai cu
dro=ca ta cea frumoas[, cu o pereche de cai roibi =i cu
hamurile cele ruse=ti, pe care mi le-ai v`ndut mai t`rziu mie
=i pe care le am ]nc[.
Boierul Gavril[ sorbi pu\in vin, apoi se minun[ grozav.
Ce spui, Toadere! Le ai ]nc[?
Ei, asta-i!... Aveai de vizitiu pe \iganul, pe Balmu=; nu-\i
aduci aminte c[ mi-a furat, chiar ]n noaptea ceea, un curcan
=i c[ s-a ]mb[tat de-a stat trei zile ne-ntors?
A=a-i, omule; grozav[ \inere de minte mai ai tu!... zici
c[ pe Balmu=?
Doar nu pe tat[-s[u! Las[-m[ s[-\i istorisesc. Am jucat
toat[ noaptea; coana Tarsi\a, postelniceasa, a le=inat ]n bra\ele
iuncherului...
U=a od[ii se deschise ]ncet =i mama Sultana vesti c[ le
dusese cafeaua ]n cerdac. Conul Gavril[ se scul[. Boierul
Toader ]=i lu[ ciubucul din odaia dumisale =i ie=i ]n cerdacul
de din dosul casei lor. Cerdacul da ]n livada ]n care coborau
ni=te sc[ri de piatr[, pe care se prinsese mu=chi verde.
Crengile vi=inilor ]nflori\i ]=i ]ntindeau ramurile p`n[ pe sub
strea=in[. Conul Gavril[ se a=ez[ tacticos ]n jil\, privind cu
mare mul\umire florile albe =i mirositoare.
A=a-i =i la mine la \ar[, m[i Toadere.
Boierul Toader nu-=i g[sea chibritelni\a.
Ei, dac[ nu e Anghelina, degeaba, nimic nu e la locul lui.
+i oft[ =i c[zu pe g`nduri.
Boierul Gavril[ ]=i aduse =i d`nsul aminte de feciorul
dumisale; oft[ =i d`nsul.
13
Din lumea celor care nu cuvnt[
Dac[ nu e Anghelina, ]\i spun eu, nimic nu e la locul
lui, ]ncepu iar dup[ un timp boierul Toader.
G[si un chibrit =i aprinse ciubucul, se a=ez[ ]n jil\ =i d[du
drumul unui rotocol de fum care se ]mpr[=tie, anin`ndu-se de
crengile vi=inului, ca o p`nz[ de p[ianjen.
Apoi, amintirea Anghelinei nu-i mai d[du pace deloc.
Iac[, de mic[ copil[ a=a a fost. Fiecare fir de a\[ i-a
pl[cut s[-l vad[ la locul lui. Unde s[ fi v[zut la d`nsa, ca la
al\i copii, rochi\ele rupte. Ferit-a sf`ntul! A=a a fost de copil[
=i a=a-i =i acum, c`nd, cu ajutorul lui Dumnezeu, d[, e =i ea
fat[ mare, drag[ Doamne.
+i iar trase din ciubuc.
Fat[ mare, m[i Gavrile, ce crezi tu! Iac[, trebuie s[
m[ g`ndesc la m[riti=ul ei.
O bucurie copil[reasc[ ]i cuprinse sufletul la acest g`nd;
r`sul ]i izvor] voios, din fundul inimii.
Boierul Gavril[ ]ncepu =i el s[ r`d[.
C`nd m[ g`ndesc, Toadere, c[ am \inut-o ]n bra\e, la
botez! S[ n-o mai cunosc deun[zi, omule, s[ n-o mai cunosc.
}nvoalat[ ca o nalb[, soro, z[u a=a!
Sorbi din cafea =i urm[:
Ce crezi, Toadere, copiii ]s fericirea noastr[. Dac[ n-ar
fi Manole al meu, vai de zilele mele! A=a, dac[ ]l am pe
d`nsul, am =i n[dejdea cu mine. B[iat cuminte ca o fat[,
harnic, frumos, s[n[tos!
De frumos, frumos b[iat, sam[n[, cap leit cu biata
m`ne-sa, Dumnezeu s-o ierte.
La ochi sam[n[ cu mine.
Ei, asta-i!...
Z[u a=a! +i-i ]n\elept ca un om b[tr`n. La d`nsul totul
e cuv`ntul meu...
Crengile copacilor se apropiar[ ]n b[taia v`ntului, scutur`nd
o ninsoare u=oar[, mirositoare, deasupra ierbii de-abia ]ncol-
\it[, str[lucitoare, =i sub\ire ca acul. }n fund, un cr`mpei de
cer se ar[ta, printre copaci, ca o c[dere de ap[ limpede.
Emil Grleanu
14
Boierul Toader se m`hni.
Ce \i-i bun! Cui s-o dai! Pe m`na cui s[-\i dai copila c`nd
nu vezi un om ]mprejurul t[u, un om de sim\, de inim[. A=a,
s[ o arunci ]n bra\ele oric[rui v`ntur[-\ar[, foarte mul\umesc.
Las-o s[ tr[iasc[ l`ng[ m[-sa =i l`ng[ mine, c[-i fat[ cuminte.
Boierul Gavril[ d[du dreptate prietenului s[u:
Nici b[ie\i, nici fete, nu mai g[se=ti ast[zi. Ia ]s pline
Cur\ile de desp[r\enii. |i-i lehamite! De aceea nu mi-am
]nsurat nici eu b[iatul.
Boierii t[cur[; cu privirile pierdute, departe, ]=i urmau firul
g`ndurilor.
Deodat[ boierului Toader ]i sc[p[ g`ndul de pe buze:
Bun b[iat.
F[r[ s[-=i deie seama, conul Gavril[ ]i r[spunse ca prin vis:
Bun[ fat[, Toadere.
Apoi, ceva ne]n\eles le ]ntoarse capetele, se privir[ =i se
pricepur[.
Bun b[iat, Gavril[.
Eu ]ntotdeauna am \inut la Anghelina, ca la fata mea,
]i r[spunse prietenul.
Vorba slobod[ a boierului Toader ]=i lu[ v`nt:
Pro=ti am fost, m[i omule.
Cam pro=ti, n-am ce zice, Toadere.
Boierii se scular[ =i, pe deasupra mesei mici, rotunde, se
s[rutar[ fr[\e=te.
Boierul Toader b[tu ]n geam =i strig[:
Sultano, adu dou[ pahare cu vin ro=!
C`nd mama Sultana veni cu paharele, boierul Toader d[du
unul conului Gavril[, unul ]l lu[ d`nsul, =i vorbi cu glasul cobor`t:
S[ ne tr[iasc[, frate Gavril[. S[ ne tr[iasc[, ]n cinstea
care am tr[it =i noi, =i s[ deie Dumnezeu s[ fie =i ei ferici\i
de copiii lor cum am fost noi de d`n=ii.
Ciocnir[ paharele, dar nu le putur[ bea a=a degrab[, c[ci
lacrimile le umplur[ ochii =i paharele le tremurau ]n m`n[.
15
Din lumea celor care nu cuvnt[
V`ntul scutur[ mai tare crengile ]nflorite. }n paharul boie-
rului Gavril[ c[zu o floare, d`nsul ]l ridic[ ]n sus =i-l dete
peste cap cu floare cu tot.
A=a te vreau, Gavrile.
Boierul Toader d[du =i d`nsul paharul de du=c[.
Ei, =i pl`ngi, babo? Pl`ngi? ]i strig[ mamei Sultana care
se pr[p[dea de pl`ns la spatele lui. Hait! s[ v[ deie vin c`t
]\i vrea =i s[ faci o pl[cint[ cu br`nz[, pentru to\i, =i s[ r`de\i,
babo, auzitu-m-ai? S[ r`de\i, c[ vi se m[rit[ st[p`na.
+i de at`ta voinicie b[tr`nii iar ]ncepur[ s[ pl`ng[. Se luar[
de bra\, cobor`r[ sc[rile =i se afundar[ sub aleile umbroase,
]n livada care-i primea g[tit[ ca de nunt[.
Emil Grleanu
16
SINETURILE CONULUI
GHEORGHIE+
}n odaia mic[, bine ]nc[lzit[ de focul care p`lp`ie ]n soba
cu st`lpi zugr[vi\i, v[lm[=agul furtunii din afar[ r[zbate,
uneori, ]n chiuituri puternice, prin hogeag. Crengile desfrunzite
ale copacilor de l`ng[ ferestre bat cu neast`mp[r ]n geamuri.
Perdeaua de creton portocaliu tresalt[, c`nd mai tare, c`nd
mai ]ncet, dup[ cum v`ntul p[trunde, mai bl`nd sau mai furios,
pe cr[p[tura de sus, dintre cercevele, uitat[, se vede, neastu-
pat[, de c[tre cucoana Ruxanda Hra=cu, so\ia conului Gheor-
ghie= Hra=cu, proprietarul acestei case mici, vesele =i curate.
Din jil\ul de l`ng[ sob[, coana Ruxanda nu-=i poate da cu
mintea cum de-a putut l[sa, neastupat[, cr[p[tura de la
fereastr[: sare repede, cotrob[ie=te prin ni=te saltare, scoate
o bucat[ de vat[, ia un cu\it =i se suie, sprinten[, pe prichiciul
ferestrei. Cu limba cu\itului ]ndeas[ bine vata ]n cr[p[tura
dintre cercevele =i a=teapt[ s[ vad[ de se mai mi=c[ perdeaua.
Dar v`ntul nu mai are pe unde p[trunde.
Iar te-ai cucuiet pe ferestre, omule, ai s[ cazi, nu altceva.
Conul Gheorghie= d[ la o parte, de pe bra\e, bisacteaua
cu sineturi, se coboar[, cam greoi, de pe divanul ]n col\ul
c[ruia se cuib[rise, =i alearg[ s[-=i \ie so\ia. P`n[ s[ ajung[,
coana Ruxanda se =i cobor`se.
Bre, bre, bre! amarnic[ mai e=ti, omule.
Conul Gheorghie= se apropie de fereastr[ =i se uit[ afar[.
O zv`cnitur[ puternic[ lovi crengile de geamuri. Boierul se
d[du f[r[ voie ]napoi =i =opti:
Parc[ se sf`r=e=te lumea, nu altceva; iar o s[-mi deie
gardul gr[dinii la p[m`nt.
Coana Ruxanda se asez[ ]n jil\. Conul Gheorghie= ]=i trase
CUPRINS
17
Din lumea celor care nu cuvnt[
mai bine pe umeri ca\aveica, pe care coana Ruxanda nu o
mai purta niciodat[, se cuib[ri la loc, ]n col\ul divanului, ]=i
a=ez[ =ireturile ochelarilor pe dup[ urechi =i lu[ iar[=i pe bra\e
bisacteaua cu sineturi.
Conul Gheorghie= Hra=cu e un om m[run\el, din fundul
divanului mai nu se z[re=te; poart[ ochelari, c`nd ]=i cite=te
sineturile, altceva nu cite=te dumnealui; e albit cu totul;
numai pe t`mpla dreapt[, o =uvi\[ de p[r st[ruie s[ r[m`ie tot
neagr[. Conul Gheorghie= ]=i =terge de d`nsa pana, c`nd scrie.
Altminteri, a=a m[run\el cum e conul Gheorghie= Hra=cu,
]n capul dumisale de multe ori s-au ivit planuri uria=e. Pe
vremuri avusese bani, nu glum[; avea avere de i se dusese
vestea dincolo de Prut, de unde veniser[ odat[ ni=te ho\i, s[-i
omoare ziua-n amiaza mare.Dar pentru planurile =i bun[tatea
conului Gheorghie=, ]i mai trebuiau bani pe at`\i pe c`t avea.
C[ci ce nu pierduse cu lucr[rile de pe mo=ie: poduri de fier
peste iazuri; insule de st`nci cu foi=oare pe ele; havuzuri cu
pe=ti=ori ro=ii din str[in[tate; cascade =i c`te alunecu=uri toate,
apoi conul Gheorghie= ]mprumutase, pe sineturi, ]n dreapta
=i-n st`nga, c[ruia cum ]i cerea. Omul trebuie s[ fac[ bine,
dac[ vrea s[ tr[iasc[ ]ntre oameni! spunea dumnealui. +i a
f[cut bine, c`t a putut, conul Gheorghie=. Unii =i-au m[ritat
fetele cu banii dumnealui; al\ii au c[l[torit, =i-au cump[rat
case =i p[m`nturi =i =i-au ]ngropat r[posa\ii tot pe punga
conului Gheorghie=; ba al\ii au jucat c[r\i =i au pierdut din
banii dumisale. +i numai iat[ c[-ntr-o diminea\[, conul
Gheorghie= b[g[ de seam[ c[ oamenii nu-i mai dau nimic
]napoi!
+i mo=iile conului Gheorghie= lunecar[, una c`te una, ]n
m`na celor ce le cump[rau pe nimic, fiindc[ trebuia s[
pl[teasc[ =i pentru acei pe care ]i garantase tot dumnealui,
c[ci d[: cinstea e cinste =i e mare lucru. Mai r[m[sese
acum cu c[su\a asta, cu o vie pe dealul Nicoarei =i mai avea
dou[ mii de galbeni, lua\i ]n p[strare, sub chip de ]mprumut,
de c[tre boierul Mihalcea, om cu vaz[, cu avut, de la care,
Emil Grleanu
18
de c`te ori ]i cerea ]napoi, ]n loc de bani c[p[ta c`te o
stra=nic[ ocar[:
Ce, vrei s[-i dai =i pe ace=tia? Vrei s[ ajungi muritor de
foame, m[i Gheorghie=? Nu vezi tu c[ banul nu-\i st[ ]n m`n[
nici c`t ai clipi din ochi? Las[-i aici, asigura\i ]n mo=ia mea;
cine =tie ce vremuri or mai veni! Nu-i ru=ine oare, ca noi, ce
bruma de boieri am mai r[mas ]n Moldova asta, s[ ajungem
s[ calicim de la slugile noastre?
Conul Gheorghie= pleca am[r`t.
Acum, ]n vremile din urm[, ]=i mai ast`mp[rase ]nchi-
puirea, tr[ia tihnit, ascult`nd mai mult de coana Ruxanda; dar
tot ]l munceau, c`teodat[, planuri mari =i tare ]nc`lcite din
pricina celor dou[ mii de galbeni.
Uneori, ca ast[-sear[ spre pild[, ]=i scotea bisacteaua cu
sineturi din scrin, le citea cu glas tare coanei Ruxanda,
care le ]nv[\ase pe dinafar[, oc[ra c`t \inea sinetul ]n
m`n[, pe cel care nu-i pl[tise, iar c`nd ]l punea la loc, ]n
scrin, era ]mp[cat cu to\i.
Furtuna nu mai ]nceta; conul Gheorghie= arunca din c`nd
]n c`nd priviri spre geamuri. Apoi se ]nfund[ mai bine ]n col\ul
divanului, ]=i potrivi ochelarii, duse un sinet ]n dreptul ochilor,
\in`ndu-l departe, =i citi:
Sinet. Am primit opt sute galbeni buni, din m`na dumnealui
conul Gheor-ghi-e= Hra-=cu, pe timp de un an de zile...
Ei, poftim! Un an de zile! I-am dat banii ]n o-mie-opt-
sute-=apte-zeci-=i-patru, azi suntem ]n o-mie-opt-sute-=apte-
zeci-=i-nou[ =i ]nc[ nu i-am luat. Asta ]nseamn[ un an. +i dac[
ar fi murit, dar tr[iesc doar, =i tr[ie=te ]ntr-un t`rg cu mine...
Tr[ie=te, r[spunde coana Ruxanda, da vorba-i c[ n-are
de unde s[ \i-i deie.
Conul Gheorghie= se uit[ pu\in nedumerit la coana Ru-
xanda, str`nse sinetul ]n patru =i-l trecu ]n partea dreapt[, ]n
r`ndul celor citite; lu[ un altul, ]l desf[cu, ]l ridic[ ]n dreptul
ochilor =i vru s[ ]nceap[ a citi:
19
Din lumea celor care nu cuvnt[
Bine, n-are, n-are, ]=i lu[ iar de seam[, dar de ce nu
vine m[car s[-mi spuie c[ n-are, =i at`ta tot?
Ce s[-\i mai spuie, dac[ =tii.
Conul Gheorghie= r[mase pe g`nduri; n-avu ce s[ mai zic[.
Om cu greut[\i, cu copii, s[rac; adic[ la ce i-ar mai da banii
]napoi, lui, care are cu ce tr[i: nici tu c[\el, nici tu purcel,
el singur =i cu nevast[-sa.
Ridic[ celalt sinet =i ]ncepu:Sinet. Am primit cinci-sute
de galbeni, de la conul Ghe-or-ghi-e= Hra-=cu...
Conul Gheorghie= arunc[ sinetul, ]=i scoase ochelarii =i se
r[sti la coana Ruxanda: Aista-i al dumitale. Dumneata m-ai
f[cut s[-i dau Chirulesei bani, c`nd =tiam, de pe atunci, c[ nu
mai are nimic. Acu a=a-i c-a murit? Ia-i, dac[ ai de unde. Sinetul
acesta era singurul la care se amestecase =i coana Ruxanda,
=i conul Gheorghie= nu trece peste d`nsul, Doamne fere=te.Coana
Ruxanda se pref[cu c[ a adormit cu capul pe speteaza jil\ului.
Ai adormit!... Amarnic[ mai e=ti!... Cic[ doarme du-
mneaei! Conul Gheorghie= prinse s[ sur`d[. }=i puse iar[=i
ochelarii =i citi tot a=a, unul dup[ altul, toate sineturile,
silabisindu-=i numele scris ]n fiecare din ele, sim\ind mare
mul\umire la auzul celor dou[ cuvinte care-l ar[tau pe
dumnealui at`t de darnic!
La fundul bisactelei, conul Gheorghie= \inea sinetul asigu-
r[tor, pe care voitorul de bine, boierul Mihalcea, i-l d[duse
s[-l aib[ la m`n[
}l citi la r`nd, de mai multe ori, cu glasul ]necat de
mul\umire. }l str`nse bini=or, ]l puse la fund, a=ez[ celelalte
sineturi deasupra =i ]nchise bisacteaua. C[zu pe g`nduri. Planurile
]l n[v[liser[ iar[=i ]n minte: ...Dac[ ar vinde via! Cu ce ar
mai lua pe d`nsa =i cu ace=ti dou[ mii de galbeni ce n-ar
face!... Sau mai bine, nu, n-ar vinde via, dar =i-ar cl[di ni=te
case ]nc[p[toare, boiere=ti, s[ se vad[ tocmai din t`rg,colo pe
deal, sticlind ]n soare. Ar aduce o vi\[ str[in[ =i vreo dou[ vaci
de +vi\era. Ar vinde casa din t`rg =i ar tr[i acolo, ca un pust-
nic... Hm! dar iarna; iarna-i grea la \ar[; ori=icum, nu e glum[
Emil Grleanu
20
s[ faci, pe viscol, un ceas cu tr[sura p`n[ ]n ora=... +i-ar face
=i o tr[sur[...Doi cai frumo=i... un vizitiu bun...Vorba-i c[
boierul Mihalcea se vede c[ i-a ]n\eles g`ndul =i nu-i d[
banii... Ce-i de f[cut?... [u a=a, parc[ tot ar mai ajuta pe coana
Zamfiri\a; cum a ajuns =i d`nsa, din ce era! Biata femeie, ar
da numai cu cincizeci de galbeni locul ce i-a mai r[mas din
toat[ zestrea. +i ce loc!... umnealui i-ar da dou[ sute de galbeni.
I-ar mai r[m`nea =i ei!... Ce case ar putea zidi pe locul acela!
Da; asta-i mai nimerit ca toate: o pereche de case pe locul
coanei Zamfiri\a.
Conul Gheorghie= se ridic[ foarte mul\umit =i se duse l`ng[
coana Ruxanda. Dar coana Ruxanda adormise acum de-a
binelea.
O cl[tin[ u=or de um[r:
Ruxando, Ruxando.
Dumneaei deschise ochii pe jum[tate.
Ce zici, Ruxando, de locul coanei Zamfiri\a? Cu banii
lua\i de la Mihalcea am putea face ni=te case frumoase =i
trainice.
Coana Ruxanda se vede c[ nu ]n\elese ce-i spusese, ]nchise
ochii =i adormi iar.
Conul Gheorghie=, v[z`nd c[ nu-i mai r[spunde, lu[
bisacteaua de pe divan, o ]nchise ]n scrin, ]=i scoase ochelarii
pun`ndu-i la locul lor, pe mas[, =i se ]nfund[ iar ]n col\ul
divanului.
Bun loc, tare bun loc... Bune case ar fi... mai =opti conul
Gheorghie= =i r[mase a=a, cu privirile pierdute...
Ochii i se ]nchiser[ cu ]ncetul =i adormi cu g`ndul la casele
cele noi, c[rora, ]n mintea dumnealui, le =i a=ezase temelia.
21
Din lumea celor care nu cuvnt[
NADI +ANCA
Boier bogat, bun la inim[ =i cu sl[biciunile lui ca fiecare
om. A=a, printre alte sl[biciuni mai mici, avea una mare,
foarte mare: \inea, ca la ochii din cap, la B[lanul dumisale,
un cal b[tr`n care de-abia mai ducea acum nadi=anca ]n care
se ]ncerca s[ steie chipe=, cu bra\ele ]ntinse pe h[\uri, cu
biciul ]n m`na dreapt[, boierul Gavril conul Gavrila=. Pentru
c[ iubea at`t de grozav B[lanul, \inea tot pe at`ta la nadi=an-
c[; nu se putea g`ndi la cal f[r[ s[ nu-=i aminteasc[ =i de
tovar[=a lui de c[l[torie.
Pe B[lan ]l avea de mult; s[-l fi cump[rat acum dou[zeci
de ani, un m`nzoc pe atunci. L-a mai \inut un an =i, cum
]mplinea trei ani =i jum[tate, i-a cump[rat, pe m[sura lui, din
iarmaroc de la Frumoasa, o nadi=anc[ nou[-nou\[, pe toate
p[r\ile cu flori asem[n[toare cu cele de pe l[zile de Bra=ov,
de care casa boierului era plin[, ca pe atunci.
Un an ]ntreg =i-a plimbat boierul so\ia, pe coana Casuca,
lini=teasc-o Dumnezeu, ]n nadi=anca tras[ de c[lu\ul sprinten,
]nv`rstat de ni=te hamuri ruse=ti cu al[muri =i canafuri.
Dup[ acest an fericit, coana Casuca muri. Boierul, am[r`t
ca vai de lume, nu-=i mai g[sea ast`mp[r. De la o vreme afl[
leacul: ]nh[ma B[lanul la nadi=anc[ =i purcedea pe mo=ii,
de la una la alta, =i-napoi. A=a s-au \inut ani dup[ ani; =i vremea
trecea, nadi=anca se hodorogea, conul Gavrila= =i B[lanul
]mb[tr`neau B[lanul mai repede, cum e felul calului.
B[lanul ]mb[tr`nise mai tare, dar =i boierul, pe zi ce
mergea, se f[cea tot mai moroc[nos. Fata dumisale, v[duv[,
se mutase la \ar[, doar l-o mai urni din mohorala ce-i ]ntuneca
zilele. |i-ai g[sit! Numai B[lanul ]l f[cea s[ z`mbeasc[.
CUPRINS
Emil Grleanu
22
Diminea\a, c`nd ie=ea ]n cerdac, striga cam pe nas, dar
destul de tare:
B[laaane, m[[[; vin la tata!
Dintru-nt`i B[lanul se i\ea numai, ca =i cum ar fi f[cut
mofturi; apoi o lua la fug[ p`n[ l`ng[ cerdac. Aici se suia cu
picioarele de dinainte dou[-trei sc[ri, apoi ]=i ]ntindea g`tul.
Boierul z`mbea de mul\umire, ]l lua de urechi, ]l scutura
prietene=te, pe urm[ scotea din buzunar buc[\ica de zah[r =i
i-o ]ntindea.
Acum, ]n urm[, b[tr`ne\ea \inea pe bietul B[lan ]n pas;
de-abia mai ridica o scar[ de-=i ]ntindea, greoi, g`tul dup[
buc[\ica de zah[r. Numai ochii umezi, calzi =i nespus de
duio=i, umbri\i de genele lungi =i albe, priveau tot at`t de
nevinova\i ]ntr-acei ai st[p`nului.
Conul Gavrila= ]ns[ tot se plimba pe mo=ie; dar \inea calul
la pas. Arareori, c`nd venea o poft[ B[lanului, smuncea
nadi=anca ]ntr-un trap tr[g[nat, molatic.
C`nd avea s[ plece, boierul poruncea s[ i se trag[ nadi-
=anca la scar[. Argatul o aducea, aducea =i hamurile de le
a=eza jos l`ng[ cerdac, iar B[lanul, cum auzea zgomotul
ro\ilor, ie=ea singurel din grajd, venea domol, se v`ra ]ntre
hlube =i a=tepta p`n[ ce ie=ea boierul, de-i g[sea pe am`ndoi,
tovar[=ii nedesp[r\i\i. Conul Gavrila= s[ruta ]nt`i B[lanul
pe bot, apoi ]i a=eza hamurile. Dup[ ce g[tea, se suia =i
pornea, ]n vuietul grozav al nadi=ancei, pe pietrele cur\ii.
Care om din ]mprejurimi nu cuno=tea nadi=anca boierului
Gavrila=! M[ rog, mai rar lucru ca nadi=anca dumisale!
Dou[zeci de ani, c`t o hurducase pe pietri=urile =oselelor, o
sf[r`mase toat[. Dar boierul nu f[cea repara\ii; dumnealui
avea \iganul dumisale, fierar, care =tia destul de bine s[-i
peticeasc[ nadi=anca cu zban\uri de fier.
}nt`i, se-n\elege, s-au sf[r`mat p[r\ile de lemn: obezile,
spi\ele, hlubele. Venea argatul boierul n-avea vizitiu, c[ci
m`na singur s[-i spuie c[ s-a fr`nt, bun[oar[, o obad[;
boierul ]i poruncea:
23
Din lumea celor care nu cuvnt[
Du-te la \igan =i spune-i s[-i puie un zban\.
+i azi un zban\, m`ine un altul, ajunsese nadi=anca s[ nu
mai aib[ nici o buc[\ic[ de lemn ]ntr-]nsa. Toat[ era c`rpit[
cu fier =i tinichea. C`nd pornea la drum, =i mai cu seam[ c`nd
vroia B[lanul s[-=i mai ]ncerce puterile, hodorogea nadi=anca
de \i se p[rea c[ plou[ cu grindin[ pe acoper[m`nturi de tabl[.
Pe mo=ie, hodorogeala aceasta era un semn. C`nd o
auzeau muncitorii =i o auzeau de departe , ]ndat[
sporeau la munc[:
I-auzi, m[, vine Sf`ntul Ilie!
Vechilii ]nc[lecau =i d[deau raite; oamenii mi=cau mai
repede bra\ele; =i c`mpul ]ntreg mi=una, ca de furnici, ]ntr-
at`ta h[rnicie.
Pe boierul Gavril[ nici capul nu-l durea; hodorogeala
cresc`nd treptat cu num[rul zban\urilor, dumnealui, ca =i
B[lanul, se deprinsese cu d`nsa =i nici n-o auzea m[car...
Dar ]ntr-o zi argatul veni =i-i spuse c[ B[lanul nu vrea s[
m[n`nce. Boierul s-a speriat, s-a cobor`t repede =i s-a dus ]n
grajd. Calul ridic[ ]ncet capul, ]nchise ochii =i-=i sprijini botul
pe um[rul st[p`nului s[u.
Ce-i, m[i B[lane? Ce ai tu? Ce ai, b[iete?
B[lanul deschise ochii, se uit[, ca =i c`nd ar fi vrut s[ spuie
ceva, apoi ]i ]nchise iar[=i.
Boierul trimise repede dup[ un \igan care =tia s[ ia s`nge,
apoi alerg[ s[ spuie =i fetei dumisale despre boala B[lanului.
C`nd se ]ntoarser[ am`ndoi ]n grajd, ]l g[sir[ culcat jos. Se
apropiar[ de d`nsul. Nu mai mi=ca; peste ochii, pe jum[tate
]nchi=i, genele se mi=cau u=or, suflate de v`ntul ce se strecura
pe u=[. Boierul se repezi l`ng[ cal =i-l apuc[ un pl`ns amarnic.
}ngropar[ calul ]n gr[din[, iar nadi=anca o ]nchise ]n =ur[,
cu porunca s[ nu se mai ating[ nimeni de d`nsa...
Trecuse vreo jum[tate de an de la moartea B[lanului.
Boierul Gavrila= r[m[sese mai posomor`t, mai ]ntunecat dec`t
fusese. St[tea toat[ ziua ]nchis ]n cas[; pe c`mp nu se mai
ducea, nu-=i c[uta de nici un interes; c[zuse ]ntr-un fel de
Emil Grleanu
24
toropeal[ din care ]n zadar se ]ncerca fata lui s[-l scoat[.
D`nsa alerga de la un cap[t la altul al mo=iei, punea trebile
la cale =i ]ngrijea de avere, care altmintrelea s-ar fi p[r[duit.
}ntr-o zi, spre sear[, boierul ie=i ]n cerdac, porunci s[-i
aduc[ un jil\ =i se a=ez[ s[ steie. De mult nu privise curtea,
care parc[ i se p[rea mai mare, mai schimbat[. +i, st`nd a=a,
amintirea ]ncepu s[ i se rede=tepte: ]i r[s[ri B[lanul, cu ochii
lui cei bl`nzi =i negri, nadi=anca, hamurile; avu chiar p[rerea
c[ trebuie s[ porneasc[ pe mo=ie. Un suspin ]i ridic[ pieptul,
apoi ]l cuprinse un dor mare. Se scul[, se cobor] ]n ograd[ =i
o lu[ ]ncet spre =ur[. O g[si deschis[ =i intr[. +ura goal[.
Nadi=anca!
At`t putu s[ spun[ boierul =i se rezem[ de u=orul u=ii.
Tocmai atunci i se p[ru c[ aude un sunet cunoscut. Se
]ntoarse. Pe poart[ intra, ]n trapul unui cal voinic, o nadi=anc[
nou[, vopsit[ cu galben. Din nadi=anc[ s[ri coana Elencu.
C`nd d[du cu ochii de tat[l ei, r[mase ]mpietrit[.
Boierului i se sui s`ngele la cap =i ]ntreb[ r[stit:
Unde-i nadi=anca?
Coana Elencu ]=i \inti privirile ]n p[m`nt. Conul Gavrila=
]n\elesese totul: fata dumisale dresese nadi=anca f[r[ s[-i
cear[ voie. Nu mai spuse nici un cuv`nt, se sui ]n cas[ =i se
]nchise ]n odaia lui.
O s[pt[m`n[ nu vorbi cu nimeni.
Coana Elencu, am[r`t[ p`n[ ]n ad`ncul sufletului c[-l
nec[jise at`t de tare, se hot[r], =i, duminic[, ]nainte de a se
spov[dui, c[lc[ fricoas[ pragul od[ii ]n care tat[l ei st[tea
pe g`nduri, l`ng[ mas[. C`nd ]l v[zu, se arunc[ ]n genunchi
=i-l rug[ pl`ng`nd:
Iart[-m[, tat[. Aveam nevoie =i n-am vrut s[ cheltuiesc
prea mult... Nu =tiam c[ o s[ te m`hnesc.
Boierul tres[ri, ]i dete m`na s[ i-o s[rute =i-i spuse:
Tu =tiai doar c[ o \ineam a=a, ]n amintirea lui B[lan!
Iar c`nd, dup[ aceast[ dojan[, care ]nsemna iertarea,
boierul se aplec[ s[ o s[rute pe cap, coana Elencu sim\i cum
dou[ lacrimi fierbin\i i se strecurau prin p[r.
25
Din lumea celor care nu cuvnt[
BOI ERUL I ORGU BUHTEA
Boierul Iorgu Buhtea =i Toader Buhtea, nepotul lui, ]nf[\i=au
cea mai aleas[ spi\[ a boierimii moldovene=ti.
Neamul Buhte=tilor, nu prea numeros, cobor`tor mai mult
]n partea b[rb[teasc[, fusese alc[tuit din oameni iste\i la
minte =i tari la trup; unii dintre d`n=ii ]ncheiaser[ cu bine suta
de ani. Mihai Buhtea, tat[l boierului Iorgu, murise ]n v`rst[
de o sut[ cinci ani.
Pe un molitvenic, r[mas din mo=i str[mo=i ]n neamul
Buhte=tilor, boierul Iorgu g[si ]nsemnat, de m`na p[rintelui
s[u, postelnicul Mihai, urm[toarele: Azi ]n 23 dechemvrie,
]n anul de la Hristos 1821, am trecut patru ani peste sut[. }n
decembrie 1822 postelnicul muri.
Boierul Iorgu ]=i amintea bine chipul m[re\, ]ncununat de
p[rul alb ca om[tul, al p[rintelui s[u.
Tot pe molitvenicul acesta, postelnicul se ]ncercase s[-=i
fac[ spi\a neamului.
Cel mai vechi, un Gheorghe Buhtea, c[zuse b[nuia
postelnicul ]n lupta de la Valea Alb[, purtat[ de +tefan-
Vod[ ]mpotriva turcilor: cam de la acea lupt[, spunea
]nsemnarea, numele lui Gheorghe Buhtea nu se mai pomine=te,
numai doar al fr[\`ne-s[u Radul. Acesta, Radul, avu =i d`nsul
un b[iat =i o fat[, Ruxanda, cel mai vechi nume femeiesc
]n neamul lor. Spi\a cuprindea numai trei nume de femei: pe
al Ruxandei; al uneia Safta, str[nepoata Ruxandei, fata unui
Toader Buhtea (Grozovanul, pentru c[ p`rjolise ni=te t[tari
ce-i c[lcaser[ mo=ia ]nsemnase postelnicul), =i pe al
Marghioalei, m[tu=a postelnicului Mihai.
Boierul Iorgu apucase dar nu mai \inea minte pe cea
din urm[ femeie din neamul lui: pe Savasta, o sor[ mai mic[
CUPRINS
Emil Grleanu
26
a postelnicului. Aceasta murise de holer[, chiar ]n casele
unde locuia acum boierul. }n spi\a din molitvenic Savasta nu
era trecut[.
Dintre to\i Buhte=tii, numai Gavril, fratele boierului, muri
]n floarea v`rstei; c[l[re\ vestit, jocul soartei f[cu s[ fie
omor`t tocmai de un cal. T`r`t, cu piciorul prins ]n scar[,
peste c`mpuri p`n[ ]n grajdurile cur\ii, ]=i dete sufletul ]n
bra\ele celor ce-l ridicar[ s[-i dea ajutor. Gavril Buhtea muri
la patruzeci =i trei de ani, l[s`nd un b[iat, pe Toader, ]n v`rst[
de treisprezece ani.
La moartea fratelui s[u, boierul =tiu s[-=i ascund[ nem[rgi-
nita durere ce sim\ea. }=i chem[ nepotul din col\ul unde
]ncremenise de spaim[ =i-l duse l`ng[ sicriu. C`nd ridic[ p`nza
de pe capul sf[r`mat al mortului, copilul izbucni ]n pl`ns; dar
boierul ]i lu[ m`na de la ochi:
B[iete, s[ =tii c[ nefericirile, ca =i fericirile, de la
Dumnezeu vin =i trebuiesc privite f[\i=. S[ fii b[rbat cum a
fost tat[-t[u =i s[-i por\i numele cu cinste. Eu am s[ fiu l`ng[
tine ca s[ te pov[\uiesc... S[rut[-i m`na.
Copilul lipi buzele de m`na rece a tat[lui s[u =i ]=i =im\i
sufletul mai puternic...
Boierul ]=i puse toat[ ]n\elepciunea la ]ndrumarea temei-
nic[ a nepotului. Cu at`t mai mult se silise s[ ajung[ acest
scop, cu c`t vedea c[ tinerii ce r[s[reau pe urmele b[tr`nilor
nu mai erau destoinici s[ duc[ ]nainte tr[inicia neamului.
Chibzuise mult p`n[ se hot[r] s[-=i trimit[ nepotul ]n
str[in[tate. }l momise dintru-nt`i ]n toate felurile, ca s[-i
c`nt[reasc[ firea: Din ]ncerc[ri sufletul iese mai tare sau se
nimice=te, zicea d`nsul. C`nd v[zu c[ b[iatul r[m`ne
ne]nduplecat de=ert[ciunilor lume=ti, c[ era str`ns legat de
p[m`ntul ce cuprindea \[r`na tuturor alor lui, ]l trimise la Paris.
}n cei patru ani, c`t r[m[sese b[iatul printre str[ini, ]l
c[lcase de patru ori; ]l g[sise mereu acela=i: suflet curat,
judecat[ dreapt[ =i temeinic[. Dup[ patru ani, Toader Buhtea
se ]ntorcea ]n \ar[ doctor ]n drept. Boierului ]i fusese dat s[-=i
vad[ visul cu ochii.
27
Din lumea celor care nu cuvnt[
La ]ntoarcere, Toader Buhtea se odihni o iarn[ ]ntreag[. }n
prim[var[, boierul ]l lu[ al[turi de d`nsul ]n via\a ]ncordat[,
dar s[n[toas[ =i roditoare, a plugarilor.
Mai t`rziu, dup[ ce-l deslu=i bine asupra noului trai ce avea
s[ duc[ de acum ]ncolo, boierul ]l plimb[ pe la toate mo=iile
=i-l ]ntreb[:
Pe care \i-o alegi, b[iete, s[-i por\i singur de grij[?
Pe toate, tat[, e timpul s[ te odihne=ti =i dumneata.
Hait! fie, dac[ vrei tu.
+i boierul deschise bra\ele s[ str`ng[ la piept pe acela ]n
care ]=i sim\ea tres[rind neamul cu at`ta putere.
Ce-l mai nelini=tea pe boier era ]nsur[toarea nepotului.
Degeaba, oric`t c[uta, nu mai ]nt`lnea chipurile cele pline
=i s[n[toase, fe\ele cu privirea limpede ale fetelor harnice =i
gospodine foc, de alt[dat[. Ce Dumnezeu, g`ndea d`nsul, s[
se sf`r=easc[ oare neamul moldovencelor cu cele de pe urm[
jup`ni\e ce mai tr[iau ici-colo c`te una? Putea ]ng[dui d`nsul
ca urma=ul s[u s[ amestece s`ngele Buhte=tilor tare ca
vinul cel vechi cu cel apos al domni=oarelor str`nse =i ]nzor-
zonate de ast[zi? Dar mai bine i se stinge neamul pentru
ve=nicie dec`t ar fi l[sat una ca asta!
Boierul Iorgu credea ]n adev[r c[-i era dat s[ nu vad[
cununia nepotului s[u.
}ntr-o zi, duc`ndu-se, pentru ni=te afaceri, la boierul
Furtun[, ]i r[s[ri ]n prag chipul rumen =i vioi al unei fete.
Cum nu se a=tepta s-o vad[, r[mase pe loc privind la d`nsa.
Fata mea! boierule, strig[ mul\umit Furtun[, care ie=i
]ntru ]nt`mpinarea deosebitului musafir.
S[-\i tr[iasc[, frate. D-apoi nu =tiam c[ ai a=a bujor de
fat[!
Fetele cresc c`t nici nu prinzi de veste, boierule.
Boierul Buhtea avusese de ce se mira, c[ci boierul Furtun[,
om amarnic =i ne]nduplecat ]n faptele lui, nu-=i scosese fata
]n vileag.
Mai anii trecu\i, coana M[ndi\a, so\ia boierului Furtun[,
Emil Grleanu
28
ba chiar fata, avusese plecare pentru b[iatul unui om bogat,
dar f[r[ s[ fie de neam; boierul le surghiunise atunci la \ar[.
Acolo g`ndurile mamei se limpezir[, obrazul copilei ]nflori
mai frumos, iar mintea li se statornici la am`ndou[. Gospo-
d[riser[ la \ar[ trei ani de zile, =i iarn[ =i var[, iar anul acesta
boierul Furtun[ socoti cu cale s[ le aduc[ ]napoi ]n t`rg.
Pesemne c[ ]ntoarcerea fusese ]ntr-un ceas bun.
C`nd s[ plece, boierul Iorgu chem[ pe fat[ =i o s[rut[ pe
frunte:
Sunt tare mul\umit, draga tatii, c[ mi-a fost dat s[ mai
v[d o fat[ ca cele de demult!
Nunta s-a pus repede la cale.
}ntr-o sear[ frumoas[ de iunie, lume dup[ lume se cobora
spre biserica Domneasc[, unde avea s[ fie cununia nepotului
boierului Buhtea cu fata boierului Furtun[.
A fost o nunt[ cum nu se mai v[zuse. T`rgul se rumenise
ca ]ntr-o noapte din pove=ti, ]n lumina masalalelor
1
ce ardeau
de la casa boierului Iorgu p`n[ la u=a bisericii.
Cursese toat[ boierimea din Moldova s[ ieie parte la o
s[rb[toare ce le mai amintea vremurile de alt[dat[.
Luminat de fericire, boierul Iorgu Buhtea st[tea ]n fa\a
altarului cu privirile \intite spre icoana Maicii Domnului. +i
niciodat[, nim[nui nu-i p[ruse mai frumos =i mai falnic b[tr`nul.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Rar om s[ fi fost mai cu vaz[ ]n cuprinsul Moldovei ca
boierul Iorgu Buhtea Boierul, cum i se zicea pe scurt.
}n casa boierului se puseser[ multe afaceri ]nsemnate la
cale, c[ci numai el =tia s[ deie sfatul hot[r`tor, el g[sea
cuv`ntul de ]mp[care pentru cei ce nu se ]n\elegeau.
C`te nu descurcase d`nsul! +i, =opteau unii, c`te nu ]n-
curcase atunci c`nd nu putea ]mpiedica altmintrelea o pornire
f[r[ c[p[t`i. S[ =ti\i, zicea el, de c`te ori am legat pe doi,
am dezlegat pe dou[zeci!
1
Masalaf[clie care arde cu p[cur[ sau r[=in[.
29
Din lumea celor care nu cuvnt[
Pentru mul\i se suise d`nsul ]n tr[sur[ =i pornise cu jalba
]n pro\ap la Vod[.
Bine, m[ Iorgule, ]i spuse odat[ Vod[-Cuza, mul\i mai
ai de luat sub ocrotirea ta? M[ria ta, deie Dumnezeu s[
am c`t mai mul\i, r[spunse ap[sat boierul.
Ai dreptate; =tiu c[-\i pui cuv`ntul numai pentru cei cu
sufletul ales... +i-s pu\ini, boierule, pu\ini! ad[ug[ Vod[ cu
am[r[ciune, uit`ndu-se la cei de primprejur.S[ fi auzit c[ ai
nesocotit pova\a unui b[tr`n!... }ndat[ ]\i trimitea tr[sura =i
te poftea p`n[ la dumnealui. C`nd te chema, =tiai ce te
a=teapt[, dar n-aveai ]ncotro, te duceai. Boierul ]\i ie=ea ]n
scar[, te ducea ]n odaia de primire, ]\i da dulce\i =i cafea,
apoi te lua la dep[nat. Nu sc[pai dec`t atunci c`nd ]\i ghicea
din ochi c[ te ]ntorsese pe calea adev[rului. Avea un mare
dar: ]\i citea ]n privire, cum ar fi citit ]ntr-o carte. Odat[, tot
a=a, pov[\uia pe un t`n[r; i-a vorbit boierul c`t i-a vorbit, apoi,
dup[ ce s-a uitat drept ]n ochii lui, s-a sculat de pe scaun =i
a deschis u=a:
Paraschivo! mai ad[ dulce\i =i cafea, cucona=ului }\i
mul\umesc, boierule, am luat o dat[, r[spunse stingherit
t`n[rul. Dumneata crezi c[ nu te-am ]n\eles? r[spunse
boierul. Pe c`nd ]\i vorbeam, te g`ndeai c[ tot mai bune mi-s
dulce\ile dec`t spusele.
}l ghicise. T`n[rul mai lu[ dulce\i, cafea, apoi fu silit s[
vorbeac[ cu boierul, dou[ ceasuri ]ntregi, despre pr[sila porcilor.
Alt[ dat[, venind mai mul\i oc`rmuitori ai t`rgului s[-i
cear[ sfatul ]ntr-o afacere b[neasc[, boierul le f[cu socoteala
rotund[, ar[t`nd c`\i bani puteau economisi f[r[ s[ =tirbeasc[
nimic din ce-=i puseser[ d`n=ii ]n g`nd. To\i r[m[seser[ foarte
mul\umi\i; numai mul\umirea unuia nu prea era din inim[.
Dar ochiul cel ager al boierului b[g[ de seam[: Ce e drept,
mia dumitale de lei n-am pus-o la socoteal[.
Oc`rmuitorul, care se g`ndea tocmai la mii=oara ce-i alunecase
din palm[, nici nu cr`cni, dar se ]nro=i p`n[-n albul ochilor.
Emil Grleanu
30
}n clipe de acestea, cuv`ntul lui t[ia ca sabia.
V`n[tor vestit, un sfert de via\[ o petrecuse prin mun\i;
]ndr[zne\ =i ochitor ghibaci cum era, ]=i atr[sese pe socoteala
vie\ii lui de v`n[tor povestiri de necrezut. C`nd le auzea,
Buhtea se mira grozav:
M[i, m[i, m[i! amarnic[-i lumea.
Odat[, ]ntorc`ndu-se de la Ia=i, se ]nt`lni ]ntr-un han c-un
alt drume\, care sosise de cu noapte. Din una-n alta, str[inul,
c[ruia nu-i mai t[cuse gura, aduse vorba =i despre Vod[-Cuza:
}ndr[zne\ om, spunea d`nsul. Ia ]nchipuie-\i dumneata
ce am aflat de la un om care a v[zut minunea cu ochii lui.
Cic[ Vod[ =i cu Buhtea Boierul vr`nd s[ arate, zilele
trecute, c`t de buni chitaci sunt, =i-au pus c`te un m[r pe cap,
apoi au tras cu pistoalele am`ndoi deodat[ =i au luat merele
cu gloan\ele f[r[ s[-=i ating[ m[car un fir de p[r.
Boierul, plictisit, r[spunse:
Vezi c[ ulciorul nu merge de multe ori la ap[. Ast[zi
au vrut s[ fac[ tot astfel, dar au p[\it-o. Buhtea a murit lovit
drept ]n frunte, iar Vod[ e pe moarte. Eu vin de la Curte, i-am
v[zut pe am`ndoi.
Str[inul r[mase ]nt`i cu gura c[scat[, apoi se repezi din
han, ]nc[lec[ =i porni ca o furtun[ ]napoi la Ia=i. P`n[ seara
vestea s-a r[sp`ndit ]n toate p[r\ile, iar Vod[ a r`s cu lacrimi
de gluma boierului.
Acum, de=i ]n plin[ putere, boierul nu mai v`na. Ba,
av`ntul de alt[dat[ i se pref[cuse ]ntr-o ne\[rmurit[ mil[. De
c`te ori nu se g`ndea cu p[rere de r[u la jertfele ce le f[cuse
gustul s[u de v`n[tor!
Dar ce pusese boierul mai presus de orice ]n via\[, fusese
cinstea: Cinstea e ca s`ngele; dac[-\i lipse=te, mori. Astfel
de ]nv[\[minte d[duse d`nsul nepotului s[u. Celui care nu-=i
\inea cuv`ntul, nu-i mai ]ntindea m`na. D`nsul nu f[g[duise
niciodat[ ce era c`t de c`t de pu\in ]ndoielnic, iar c`nd
spunea c[ o s[-\i fac[ un lucru, era ca =i f[cut.
P`n[ mai deun[zi glasul lui ]nc[ nu g[sise ]mpotrivire.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
31
Din lumea celor care nu cuvnt[
Ast[zi vremurile se schimbaser[. O pr[pastie din ce ]n ce
mai mre se deschidea ]ntre apuc[turile tinerimii emancipate,
drag[ Doamne, =i pove\ele domoale, dar pline de bun sim\,
al b[tr`nilor. Sf[tuitorii de alt[dat[ ]ncepuser[ a fi p[r[si\i.
Sfaturile b[tr`nilor nu mai pl[ceau; erau ca albinele care
puteau da miere, dar =i acul lor ustur[tor. Oc`rmuitorii noi
c[utau a =terge p`n[ =i urmele muncii cinstite a b[tr`nilor;
ne]ndr[znind s[-i atace f[\i=, ]i loveau ]n str[duin\ele lor de
ani ]ntregi. Boierii ajunseser[ s[ nu-=i mai cunoasc[ t`rgurile
unde se n[scuser[, copil[riser[ =i ]mb[tr`niser[.
Cutare boier cheltuise din averea lui s[ l[rgeasc[ o uli\[;
tinerii, veni\i dup[ d`nsul, o str`mbau pentru estetca Urbei;
alt b[tr`n, crescut ]n frica lui Dumnezeu, zidise o bseric[ =i-o
]nzestrase cu icoane de aur, policandre de argint, cu aier \esut,
]n fir =i m[rg[ritare, de c[tre trei r`nduri de jup`ni\e din
neamul lui; tinerii o l[sau s[ se macine ]n ruin[, p`n[ c`nd,
venindu-le bine la socoteal[, o d[r`mau pentru c[ ]mpiedica
vederea unui teatru, bun[oar[, ce aveau s[ cl[deasc[ d`n=ii;
pe locul unde fusese alt[dat[ altarul de lemn s[pat cu me=te-
=ug =i credin\[, \inea c`t[va vreme o cruce ne]ngr[dit[ =i
p`ng[rit[ de to\i.Boierii se priveau cu lacrimile-n ochi: Neam
nemernic, boierule, neam nemernic!
}ns[ ceea ce m`hnea de moarte pe b[tr`ni era r[t[cirea
celor doi-trei copii de-ai lor ]n =leahta filfizonilor.
Cum, prin ce schimbare sufleteasc[, ace=ti oameni
s`nge din s`ngele lor, carne din carnea lor putuser[ rupe
cu trecutul =i luneca ]n mijlocul celor de care nu erau lega\i
prin nimic, nu puteau s[ ]n\eleag[ b[tr`nii.
Cre=terea, r[cnea Furtun[, cre=terea! De ce nu s-a ales
a=a b[iatul lui Pan[, al lui Trufanda? Pentru c[ au fost struni\i
la vreme; pentru c[ p[rin\ii n-au desf[cut b[ierile pungii,
\`ncilor f[r[ de minte. Cei care au f[cut-o, vor da seam[ lui
Dumnezeu.
Boierii cu inima slab[, care l[saser[ averea pe m`na
copiilor, ]l ascultau =i se g`ndeau c[ t`rziu mai poate da omul
de urma gre=elii ]n care a tr[it...
Emil Grleanu
32
}n mijlocul acestor h[r\uieli nici unul nu p[rea mai lini=tit
ca boierul Iorgu Buhtea.
Vedea el bine c[ lucrurile nu se mai puteau schimba, dar
]i era de-ajuns c[ cel pu\in s`ngele lui r[m[sese curat, ca
al str[mo=ilor ce luptaser[ sub +tefan Vod[, pentru m`ntuirea
p[m`ntului ]n care aveau s[ doarm[ somnul de veci.
Dar lini=tea plin[ de dispre\ a boierului ]nfuriase grozav
pe tineri; ace=tia doreau s[ vie c`t mai degrab[ ]mprejurarea
care i-ar putea izbi de st`nca ce le sta ]n cale; =tiau bine c[
boierii nu f[ceau un pas f[r[ sfatul lui Buhtea, cel mai ]n\elept
dintre ei.
}n adev[r, boierul, de o bucat[ de vreme, nu se mai
amesteca ]n h[r\uielile zilnice un dezgust ascuns ]i ]ncerca
sufletul =i-i ]ntorcea ochii de la ele , dar sf[tuia pe to\i ceilal\i
cum s[ le duc[ la sf`r=it...
Clipele acestea erau grele pentru d`nsul; doar cei doi copii
ai nepotului s[u, b[iatul =i fata, ]i ]nseninau via\a.
De aceea, c`nd Toader Buhtea, dezgustat, ca =i boierul,
de cele ce se ]nt`mplau, hot[r] s[ se mute cu totul la \ar[,
boierului ]i p[ru bine:
Mut[-te, Toadere; o s[ merg =i eu cu tine.
*
}mprejurarea dorit[ de tineri sosi mai degrab[ de cum se
a=teptau d`n=ii.
}n diminea\a zilei ]n care boierul Iorgu =i Toader Buhtea
trebuiau s[ plece la \ar[, muri pe nea=teptate conul Gheorghie=
Par[; prin moartea lui se deschidea un loc ]n sfatul \[rii.
Boierii nu puteau r[m`ne la o parte f[r[ s[ ]ncerce m[car
a ]nlocui pe boierul Par[ cu unul dintre d`n=ii; ba era o datorie
chiar, s[ lupte c`nd nici o minte luminat[ nu se afla printre
cei trimi=i s[ ]ngrijeasc[ de nevoile \inutului.
}ntr-o asemenea ]mprejurare, cuv`ntul lui Buhtea era de
mare nevoie; merser[ cu to\ii la d`nsul =i-l rugar[ s[ mai
r`m`ie c`teva zile. La urma urmei, boierul se ]nduplec[ s[
33
Din lumea celor care nu cuvnt[
mai steie p`n[ dup[ alegeri. Toader Buhtea plec[ la \ar[ numai
cu nevasta =i copiii.
Aveau dreptate boierii s[ se ]ngrijeasc[ de urm[rile mor\ii
lui Par[. Tineretul, bucuros c[ sc[pa de un boier ca Par[, g[sir[
prilejul binevenit s[ ]nl[ture piatra ce le sta pe inim[.
Gazetele t`rgului ]ncepur[ a t[v[li ]n mocirla oc[rilor
amintirea seninului b[tr`n de p`n[ mai deun[zi; prin el
tineretul c[uta s[ deschid[ ochii tuturor asupra pecinginii
sociale asupra boierimii care oprea mersul ]nainte al
\inutului. Tinerimea, d`nsa-i m`ntuirea, sf[tuiau foi\ele
]mp[r\ite degeaba prin toate ungherele.
}n aceast[ vreme Buhtea ]ndemna pe boieri s[ trag[ la sor\i
care anume dintre d`n=ii aveau s[ ]nlocuiasc[ pe Gheorghe
Par[. C[zu boierul Neagu, om b[tr`n, cinstit =i cu minte, dar
nefericit din pricina feciorului s[u care-i f[cuse via\[ amar[,
cheltuindu-i f[r[ nici o socoteal[ averea.
Tinerii, cum auzir[, hot[r`r[ s[ aleag[ cu orice pre\ pe
Gheorghe Neagu, feciorul b[tr`nului. Prin aceasta erau ]ncre-
din\a\i c[ vor sem[na dezbinarea ]ntre boieri.
Gheorghe Neagu era unul dintre pu\inii care trecuser[ de
la boieri ]n r`ndul tineretului. Alergar[ la d`nsul.
T`n[rul Neagu nu se g`ndise niciodat[ la o a=a cinste;
acum, dac[ ]nt`mplarea i-o aducea, adic[ la ce n-ar fi primit?
Om f[r[ nici un c[p[t`i, nu degeaba ]=i petrecuse mai tot
timpul prin str[in[tate, de unde se ]ntorsese cu o diplom[
cump[rat[; ]n via\a lui strecurat[ p`n[ acum mai mult prin
cafenele, roas[ prin duele =i aventuri, de ce n-ar fi ]ncercat
=i aceast[ fapt[ de un soi cu totul nou pentru d`nsul?! Primi
f[r[ nici o =ov[ire.
La dreptul vorbind, nici prietenii lui nu se a=teptaser[ ca
Neagu s[ primeasc[ at`t de repede.
Seara, Gheorghe Neagu duse singur vestea tat[lui s[u:
+tii, b[tr`nule, c[ suntem vr[jma=i?
B[tr`nul nu-i r[spunse; =tia el de mult aceasta: erau vr[jma=i
de la avere, de la apuc[turi, g`ndire, de la tot.
Mi-au pus candidatura ca guvernamental.
Emil Grleanu
34
}ntr-adev[r, la asta nu se a=teptase tat[-s[u. Nu-i venea s[
cread[ c[ b[iatul lui o s[ ajung[ p`n[ acolo s[-i poarte
du=m[nia pe fa\[. Lucrul ]ns[ era a=a; conul Mihalache se
]ncredin\[ c[ b[iatul s[u nu glumea.
B[tr`nul se tulbur[ grozav, se scul[ de la mas[, porunci
s[-i vin[ tr[sura =i porni la boierul Furtun[, s[-i cear[ sfatul.
C`t[ vreme boierul Neagu povesti ]nt`mplarea, boierul
Furtun[ de-abia se putu \ine pe scaun de neast`mp[r:
Ei, =i nu l-ai croit? Halal s[-\i fie, Mihalache!
B[tr`nul ]ncepu s[ pl`ng[:
E prea t`rziu, prea t`rziu, ]ng`na d`nsul. La ce mi-a
folosit cinstea dintr-o via\[-ntreag[? Mi-a cheltuit tot ce aveam;
deun[zi, dac[ nu era Boierul, s[-mi deie o mie de galbeni,
mi-a= fi pierdut =i mo=ia.
Coane Mihalache, strig[ Furtun[, coane Mihalache,
du-te acas[, sf[tuie=te-l s[ se lepede de nesocotin\a lui =i,
dac[ n-o vrea, ia-\i b[\ul, croie=te-i vreo dou[ =i d[-l pe u=[
afar[ ca pe un netrebnic. Calc[-\i pe inim[ =i nu fi muiere,
c[ te calc[ el pe urm[.
Bietul b[tr`n plec[ mai am[r`t de cum venise. Seara, c`nd
]i vorbi b[iatului, acesta ]ncepu s[ r`d[ cu hohot; atunci
b[tr`nul ]=i g[si puterea s[-i spuie toate, verde, ]n fa\[, s[-l
fac[ netrebnic:
Mi-ai f[cut numele de r`s, mi-ai m`ncat zilele; s[
lipse=ti din fa\a mea, netrebnicule.
B[iatul se scul[ furios, se apropie de tat[-s[u =i-i d[du cu tifla:
Na, hodorogule!
B[tr`nul crezu dintru-nt`i c[ se pr[bu=e=te jos, apoi tot
s`ngele ]i n[v[li la cap, se repezi de lu[ bastonul din col\ =i
]ncepu a da ]n fecioru-s[u. Acesta, z[p[cit de repreziciunea
loviturilor, abia ]=i nimeri p[l[ria =i fugi afar[.
Boierul Neagu, istovit de puteri, c[zu, pl`ng`nd, pe divan.
A doua zi se duse din nou la boierul Furtun[, ]i istorisi cum
]ndeplinise f[r[ voie sfatul ce-i dase =i se rug[ cu lacrimile ]n
ochi s[-l lase pe d`nsul la o parte.
35
Din lumea celor care nu cuvnt[
Furtun[ ]i f[g[dui c[ va st[rui pe l`ng[ Boierul, c[ruia
conul Mihalache nu ]ndr[znea s[ i se arate.
}n fa\a acestei noi =i neauzite ]nt`mpl[ri, care punea ]n
gurile tuturor numele unuia dintre cei mai cunoscu\i boieri,
Buhtea hot[r] nu numai s[ lase la o parte pe boierul Neagu,
dar s[ nu mai puie pe nimeni ]n locul lui la alegeri; s[ r[m`ie
filfizonii de capul lor =i \inutul de izbeli=te.
Vor vedea dumnealor c`t pre\uiesc hodorogii, zise el.
Tinerilor le p[ru grozav de r[u c`nd aflar[ c[ boierii
r[m`neau de o parte, de bun[ voia lor.
Fusese un prilej nimerit s[ le deie lovitura din urm[!
Nu vede\i voi c[ li-i fric[? \ipa Gheorghe Neagu.
Da, da, au ]n\eles singuri c`t le pre\uie=te pielea de
evgheni=ti, strigau ceilal\i...
Gheorghe Neagu se alese deputat.
Ca s[ deie mai mare ]nsemn[tate ]nvingerii, tinerii ]nchi-
puir[ o s[rb[torire cum nu se mai f[cuse p`n[ atunci ]n t`rg.
Seara adunar[ m[h[l[lile, le ]mp[r\ir[ masalale =i, c-un taraf
de l[utari ]n frunte, pornir[ acas[ la Gheorghe Neagu.
Acolo, luminile stinse.
Lumea ]ncepu s[ strige:
Tr[iasc[ deputatul Gheorghe Neagu!
Strig[tele str[b[tur[ p`n[ ]n odaia boierului Neagu, care
era bolnav ]n pat; c`nd le auzi, b[tr`nul c[zu cu fa\a ]n perne,
pl`ng`nd.
Cineva aduse vestea c[ s[rb[toritul e la cafenea. Mul-
\imea se ]ntoarse. }n fa\a cafenelei, uralele r[sunau ca ni=te
pocnete de pistoale.
Deputatul fu ridicat pe bra\e =i silit s[ vorbeasc[.
Ca om politic ce era acum, Gheorghe Neagu rupse f[\i=
cu trecutul, blestem[ b[tr`nii, ar[t`nd cum, pentru fericirea
neamului, c[lca =i iubirea datorit[ p[rintelui s[u =i sf`r=i
strig`nd la r`ndu-i, c`t ]l \inea glasul: Tr[iasc[ tinerimea
]nving[toare!
Strig[tele detunar[ din nou, iar taraful ]ncepu s[ c`nte
De=teapt[-te, rom`ne.
Emil Grleanu
36
}n vreme ce aleg[torilor li se r[spl[tea prin b[utur[, c`\iva
pierde-var[ pornir[ cu masalalele prin mahalaua boiereasc[.
Ce-o fi, M[ndi\o, ]ntreb[ boierul Furtun[, care nu se
pricepea de unde veneau strig[tele =i lumina cea mare.
O fi vreun foc, Vasile.
Boierul Furtun[ ie=i ]n cerdac. Mul\imea ajunsese tocmai la
poarta lui:
Tr[iasc[ deputatul Gheorghe Neagu, deputatul tinerimii!
A! asta-i, ling[ilor? Grigore, dezleag[ z[vozii =i
asmu\[-i la poart[, strig[ boierul Furtun[.
Cei cinci z[vozi se repezir[ ca ni=te lei spre poart[;
masalagiii o luar[ la s[n[toasa, dar la cap[tul celalt boierului
Trufanda ]i venise se vede acela=i g`nd: din ograda lui se
n[pustir[ al\i z[vozi, =i-ntr-o clip[ se adunar[ to\i c`inii de
prin cur\ile boiere=ti. P[rta=ii tineretului aruncar[ masalalele
=i p[l[riile, ca s[ fie mai sprinteni, apoi o zbughir[ printr-o
hudicioar[, unde abia putur[ sc[pa de furia c`inilor.
Alegerea avusese loc s`mb[t[; duminic[, boierii, ca de
obicei, venir[ ]ndat[ dup[ pr`nz, s[ mai steie de vorb[, la
cafeneaua din mijlocul t`rgului Cafeneaua boiereasc[, unde
se b[use cu o sear[ mai nainte, dar ]n care, nu de mult[ vreme,
]ncepuser[ s[ intre =i cei mai a=a, mai de m`na a doua, cum
s-ar zice. Boierii ]=i p[straser[ ]n cafenea col\ul dumnealor,
cu covor a=ternut pe jos, cu divan l`ng[ perete =i cu mese de
marmur[ ]n fa\a lui.
Proprietarul, Ghi\[ Evghenistul, cum ]i zicea lumea, nu te-ar
fi l[sat, odat[ cu capul, s[ te a=ezi ]n col\ul boieresc.
Nu te amesteca unde nu-\i fierbe oala, zicea r`z`nd
celui ce se ]ncerca s[ calce obiceiul.
De mult ce primise =i slujise pe boieri ajunsese s[ se cread[
=i el oarecum de neam; cu mare greu se hot[r] s[ deschid[
u=ile =i altora, mai mititei. }n cele din urm[, i se f[cur[ at`tea
neajunsuri din pricina aceasta, ]nc`t alerg[ ]ntr-una din zile
cu lacrimile ]n ochi la boierul Buhtea:
Ce e de f[cut, M[ria ta, c[ nu m[ mai las[ tineretul
ista s[ tr[iesc.
37
Din lumea celor care nu cuvnt[
D[, m[i Ghi\[, alte vremuri, al\i oameni! Prime=te-i =i
tu; ce-ai s[ fai? P[streaz[-ne nou[ locul din st`nga =i d[
drumul la oricine, c[ci m`ini-poim`ini, c`nd ne-om c[r[b[ni
de pe lumea asta, copiii t[i cu d`n=ii au s[ r[m`ie...
Pe ziua de azi, Ghi\[ avea fa\a ]ntunecat[ de tot; primi
pe boieri oft`nd, uit`ndu-se cu ur[ ]n col\ul din dreapta, unde
filfizonii, g[ti\i ca de nunt[, se adunau unul c`te unul.
Gheorghe Neagu se l[sase a=teptat; ]n cele din urm[, sosi
=i d`nsul; fu primit cu mare veselie.
Boierii sf[tuiau domol, sorbindu-=i ]n tihn[ cafelele; nici
nu ascultau glumele ce veneau ]nspre d`n=ii ca o ploaie de
s[ge\i. Noroc c[ boierul Furtun[ plecase de diminea\[ la o
vie; dac[ ar fi fost aici, poate c[ lucrurile n-ar fi r[mas a=a:
cum e dumnealui furios, le-ar fi dat ]ndat[ peste nas.
Peste c`tva timp se cobor] din tr[sur[ =i boierul Buhtea;
c`nd z[ri pe Neagu, ]ntoarse capul =i se duse ]ntins la masa
boierilor, de se a=ez[ cu spatele la d`nsul.
La intrarea lui, tineretul cobor] glasul.
Ce dracu bre, parc[ ne-ar fi fric[ de d`nsul; ce-a\i
amu\it a=a?
+tii una, Neagule? Eu g[sesc c[ ar fi vremea s[ dai
grozavului istuia peste nas, =opti un altul.
Gheorghe Neagu se ]ng`mf[, porunci =ampanie =i turn[ prin
pahare.
S[ bem, b[ie\i, ]n s[n[tatea celor de acum.
Costache Negur[, na=ul lui Gheorghe Neagu, dete cu jale
din cap:
El bea vinuri scumpe =i bietul tat[-s[u abia o duce de
azi pe m`ine.
Neagu mai porunci =ampanie; s`ngele tinerilor prinse a
clocoti, glasurile se ridicar[ din nou.
Ar fi bine s[ ie=im de aici, au ]nceput s[ se obr[zni-
ceasc[, spuse Boierul.
C`nd s[ plece boierii, Neagu b[g[ de seam[ =i se gr[bi s[
vorbeasc[:
Emil Grleanu
38
Ave\i dreptate voi: obiceiurile ]nvechite trebuiesc c[l-
cate ]n picioare ca =i interesele personale. Rugini\ii, cu orice
pre\, ]nl[tura\i.
Boierii ]ng[lbenir[ de m`nie.
Buhtea se ]ntoarse c[tre Costache Negur[ =i zise lini=tit,
dar cu glasul tare:
S[-i spui lui Mihalache, din partea mea, c[ r[u a f[cut
c[ nu =i-a urecheat la vreme mucosul.
Apoi ie=i, cu capul sus, din cafenea, urmat de ceilal\i...
Tinerii amu\ir[: tocmai dup[ ce se duseser[ boierii, ]=i
venir[ ]n fire de cele auzite. Neagu ]ncepu s[ strige ]n gura
mare c[-i va ar[ta el cine-i mucosul. Tinerii ]i \ineau hangul;
dup[ p[rerea tuturor, duelul era de ne]nl[turat: Auzi dumnea-
ta, s[ se insulte un deputat, reprezentantul p[turii culte, alesul
tinerilor oamenii de viitor ai \[rii!
Cu ce s-a sim\it insultat? strig[ unul. Neagu nu i-a spus-o
personal. Dac[ =i-a luat-o asupra dumisale, ]nseamn[ c[ se
cunoa=te singur mai bine de cum ]l =tim noi.
S-au dus vremurile dumisale; ast[zi nu ne mai sperie
cu b[tr`ne\ea.
B[tr`n-neb[tr`n, cum =tie s[ arunce vorbele, trebuie s[
=tie s[-=i deie socoteal[ de ele, strig[ Neagu.
Fire=te, dup[ ce se domolir[ pu\in, se puse la cale duelul.
Aleser[ pe doi mai vorb[re\i, s[ se duc[ la boier ca martori
ai lui Neagu; acesta, cu ifosul lui, hot[r] condi\iile: aveau s[
se bat[ cu pistoalele: trei focuri, unul la 30 =i dou[ la 25 de
pa=i; r[nile u=oare s[ nu se \in[ ]n seam[.
Unul se apropie de Neagu:
Dar tu =tii c[ pe vremuri boierul a fost un tr[g[tor vestit.
O fi fost pe timpul lui Moruz, r[spunse Neagu; azi nu-l
vezi c[ tremur[ ca o gelatin[?
To\i r`ser[ de spiritul lui Neagu.
+-apoi nu era doar ]nt`iul duel al lui Neagu; prin str[in[-
tate avusese cu ghiotura; r[nise ]n toate. La lucruri de acest
fel era un norocos de frunte. Luar[ ]n\elegere ca, ]ntr-un ceas,
s[ se ]nt`lneasc[ la unul din ei, s[ chibzuiasc[ r[spunsul
39
Din lumea celor care nu cuvnt[
boierului, care se putea prea bine s[ nu primeasc[; apoi se
]mpr[=tiar[.
Dintre to\i, cel mai ]ncredin\at c[ boierul Buhtea, cu toat[
b[tr`ne\ea lui, o s[ primeasc[ duelul, era Gheorghe Neagu.
D`nsul se g`ndea cu bucurie la faima care avea s[-l acopere
dup[ acest duel, chiar dac[ numai ar fi r[nit pe boier. Ce
vorb[! Era cea mai frumoas[ ]nt`mplare ce-i venea ]n via\[,
mai frumoas[ chiar dec`t deput[\ia. +-apoi se ducea mai
]ncrez[tor ca totdeauna ]n norocul lui; ce spusese mai adi-
neaore, c[ boierul o fi fost tr[g[tor vestit pe timpul lui Moruz,
o spusese, nu din glum[, cum o luaser[ ceilal\i, ci ]ncredin\at
c[ e a=a; pe c`nd ochiul lui era tot at`t de ager ca acum
doi-trei ani ...
Boierul ]=i citea gazeta, c`nd cei doi martori sunar[
clopo\elul. Buhtea le ie=i ]nainte, de-i primi. }n fa\a lui, ifosul
obi=nuit al celor doi tineri pieri; ]ncepur[ foarte ]ncurca\i:
V[ rug[m s[ ne ierta\i... O afacere... O afacere de
onoare ne aduce... Suntem foarte m`hni\i...
Boierul z`mbi.
}n\eleg m`hnirea dumneavoastr[, =i e p[cat, c[ci sunte\i
tineri; ]n schimb, o s[ v[ trimit pe doi b[tr`ni mai veseli.
Tot timpul c`t vorbi, ]i \inu ]n picioare, ]n sal[.
Martorii hot[r`r[ locul de ]nt`lnire cu boierii, apoi mai
]ng`nar[ dou[-trei cuvinte =i-o =terser[ foarte bucuro=i c[
sc[pau de cei doi ochi ce le sfredeliser[ ]ntr-o clip[ toate
g`ndurile. C`nd se v[zur[ ]n tr[sur[, r[suflar[ din greu:
Uf! afurisit boier! Parc[ l-ar fi chemat la chef; ce
Dumnezeu, nici n-a tres[rit. Cum i s-o fi p[rut lui Neagu c[
tremur[? }i c`t un brad, omule!
La vestea c[ boierul primise s[ se bat[, Neagu =i cu
prietenul lui s[rir[ ]n sus de bucurie.
E vorba c[ ne-a \inut toat[ vremea ]n sal[ ca pe ni=te
c`ini.
Tinerii se ]nfuriar[:
S[ nu-l cru\i, Neagule, \ipa care mai de care.
Emil Grleanu
40
Nu v[ fie fric[, le r[spunse d`nsul, v[ cur[\ eu p[durea
de toate usc[turile, ]n scurt[ vreme.
*
Buhtea trimise tr[sura la conul Sandu Drago=, cu o scrisoare
prin care-l ruga s[ vie numaidec`t ]mpreun[ cu boierul Anghel
Iura=cu.
}ntr-un sfert de ceas, cei doi boieri suiau sc[rile: conul
Sandu Drago=, scurt =i gros; conul Anghel Iura=cu, de aceea=i
statur[, dar mai slab. P`n[ ]n susul sc[rilor, conul Sandu se
f[cuse numai o ap[ de n[du=eal[.
Ne-ai adus pe sus, boierule, ce pr[p[d o fi? Bietului
Sandu i-a ie=it sufletul suind ]n fug[ sc[rile.
Bine-a\i f[cut c[ v-a\i gr[bit, le spuse boierul, c[ci iat[
cum st[ lucrul.
Ajun=i ]n odaie, boierul le povesti ]n c`teva cuvinte ce
era =i de ce-i chemase.
Conului Anghel ]i trecu veselia, iar conul Sandu r[mase cu
m`na ]n buzunarul unde-=i c[uta batista, s[ se =tearg[ pe frunte.
Boierule, ]ncepu conul Anghel, s[-mi ]ng[dui s[-\i
vorbesc c`teva cuvinte; eu cred c[ ar fi s[ te cobori prea jos
primind s[ te ba\i cu un om ca Gheorghe Neagu, pe care l-ai
miluit de at`tea ori =i care, ]n schimb, te b`rfe=te =i pe
dumneata ca =i pe noi to\i.
Conul Sandu prinsese la suflet:
+i eu cred tot a=a, boierule, zise d`nsul.
Eu nu socotesc astfel, dragii mei, =i voi trebuie s[ face\i
ce v[ rog eu, r[spunse boierul. Gheorghe Neagu o fi el un
om de nimic, dar ast[zi are un loc ]n sfatul \[rii; locul acesta
l-am \inut =i eu, =i tu, Sandule, =i bietul Par[ p`n[ mai deun[zi;
dac[ nu cinstim omul, s[-i cinstim locul care-l are el. +-apoi,
boierilor, m`ine-poim`ine ne ducem; mai avem acolo c`\iva
ani de via\[, nu vreau ca tocmai la sf`r=it s[ l[s[m o amintire
jignitoare, s[ se vorbeasc[ pe urma noastr[ ca pe urma unui
neam de iepuri. Lumea te judec[ dup[ ce aude...; dar nu m[
duc cu g`ndul s[-l ]mpu=c; uite, mi-i martor Dumnezeu.
41
Din lumea celor care nu cuvnt[
Boierul se ]ntoarse spre iconostas =i-=i f[cu cruce.
Tocmai asta m[ nelini=te=te, boierule, r[spunse conul
Anghel. +tiam eu, f[r[ s[-mi spui, c[ nu te duci cu g`ndul s[-l
omori, dar vezi c[ d`nsul vine cu g`ndul s[ te ucid[. Boierule,
omul acesta n-are suflet. N-o s[ te cru\e, Doamne fere=te. Bag[
de seam[ c[ nu cru\[ nici pe cel care i-a dat via\a.
Nu, coane Anghele, nu-l crede at`t de f[r[ suflet. Neagu
face asta de fal[.
Boierule, o face ca s[ te omoare. Dar deoarece dumnea-
ta crezi c[ trebuie s[ te ba\i, ]nseamn[ c[ ai judecat bine.
Iart[-m[ c[ mi-am dat =i eu p[rerile, sufletul unui prieten se
moaie u=or. Ne ducem.
S[ primi\i orice condi\ii v-or pune =i s[ potrivi\i ca
m`ine s[ ne batem c`t mai de diminea\[.
Boierii ]=i luar[ ziua bun[; Buhtea ie=i dup[ ei ]n cerdac.
Pe scara de jos, conul Sandu se ]ntoarse:
Te g[sim mai t`rziu acas[, s[-\i aducem r[spunsul?
- Nu-i nevoie s[ v[ trudi\i, dragii mei; m`ine, la =ase
diminea\[, v[ a=tept s[ luam ]mpreun[ cafeaua; ]mi ve\i spune
atunci cum a\i hot[r`t.
Dup[ ce plecar[, Buhtea se plimb[ pu\in prin cerdac;
g`ndurile ]l \inur[ c`teva clipe legat de ]nt`mplarea de dup[
pr`nz, apoi lini=tea i se cobor] ]n suflet. Nu era omul care s[
se lase prad[ ]nchipuirilor ce pun, at`t de u=or, st[p`nire pe
min\ile oamenilor slabi.
Boierul se cobor] ]n gr[din[ =i o lu[ printre teii ale c[ror
ramuri se ]mpreunau deasupra, cufund`nd aleea ]n ]ntuneric;
departe, la cap[tul celalt, apusul se z[rea pu\in, ca lumina
unei candele ce clipoce=te ]ntr-un altar. Boierul se opri, privi
]ntr-acolo, apoi p[=i u=or pe nisipul moale.
}i lipseau copiii nepotului, ce-l ]ntov[r[=eau totdeauna ]n
plimb[rile prin gr[din[. Amintirea lor ]l f[cu s[ z`mbeasc[
de mul\umire.
La cap[tul aleii gr[dina se pr[v[lea ]n vale; dincolo de
umbra copacilor lumina izbucni ca o flac[r[.
Emil Grleanu
42
Boierul puse m`na strea=in[ deasupra ochilor =i r[mase
mult[ vreme cu privirile pierdute, p`n[ departe, ]n ad`ncul
z[rii, unde bulg[rele de aur se topise, ]nec`nd cerul =i p[-
m`ntul.
Degrab[ seara avea s[ se lase u=oar[, ca aripa unei p[s[ri
ce vine de departe.
T`rziu, boierul se ]ntoarse ]n cerdac, unde ]l a=tepta masa.
Dup[ ce gust[ din m`ncare, porunci de-i aduse un jil\, se
a=ez[ ]ntr-]nsul =i-=i apinse o \igar[.
*
Vestea c[ Buhtea se va bate ]n duel str[b[tu ca fulgerul
tot t`rgul. Nimeni nu se a=teptase s[ ajung[ lucrurile p`n[ aici.
La urma urmei, ]=i ziceau cei mai mul\i, ce mai vor b[ie\ii
ace=tia? }=i aleseser[ pe unul dintre ei, batjocoriser[, pe toate
potecile, pe to\i cei dinaintea lor, =i-acum, c`nd ajunseser[
s[ le spuie b[tr`nilor ]n fa\[ cele ce scriseser[ prin gazete,
s[ provoace la duel pe cel care-i pusese la locul lor? Pe cine!
Pe boierul Iorgu Buhtea, omul c[ruia nu era nimeni ]n \inut
s[ nu-i datoreasc[ recuno=tin\[!
}n c`teva ceasuri, tot t`rgul trecuse de partea boierului
Buhtea. Boierii ]=i chemar[ b[ie\ii =i, sub jur[m`nt de afurise-
nie, le luar[ cuv`ntul c[ nici nu se vor uita la cei din =leahta
lui Neagu, care-=i necinsteau neamul.
Boierul Furtun[ afl[ tocmai seara, t`rziu, c`nd se ]ntoarse
de la vie, vestea duelului.
Coana M[ndi\a nu se pricepea cum s[ i-o spuie:
+tii, Vasile, c[ Gheorghe Neagu v-a f[cut rugini\i ]n
cafenea?
Boierul se f[cu foc:
M[ndi\o, astfel de lucruri s[ nu-mi spui mie. Eu nu vreau
s[ =tiu ce se vorbe=te ]n dosul meu.
Da vezi c[ cuscrul l-a f[cut mucos.
Ei =i? foarte bine i-a f[cut.
M`ine se bat cu pistoalele, Vasile drag[.
43
Din lumea celor care nu cuvnt[
Boierul s[ri ]n sus:
Ce spui?
Conul Vasile se repezi, ]=i lu[ bastonul cel gros =i o porni
pe u=[, curat ca o furtun[.
Se duse ]nt`i la boierul Iorgu: acesta se culcase. Atunci o
lu[ ]napoi spre boierul Trufanda. }l z[ri ]n cerdac:
E adev[rat, Alecule, c[ Boierul se bate m`ine cu ne-
mernicul acela?
Adev[rat, Vasile.
A=a? atunci s[-i ar[t eu deputatului duel moldovenesc.
+i se repezi ]napoi spre cafenea.
S`ngeros =i neiert[tor, boierul Furtun[ nu putuse ]n via\a
lui s[ se st[p`neasc[.
Vestea aceasta ]l tulburase ca niciodat[.
Intr[ ]n cafenea, se opri l`ng[ u=[ =i strig[ lui Ghi\[ de se
cutremurar[ geamurile:
M[ rog, aici ]i deputatul? aici ]i nemernicul cela? S[-l
]nv[\ eu cum se bate la duel.
To\i ]ncremeniser[. Neagu, spre norocul lui, lipsea; altfel,
ar fi f[cut cuno=tin\[ cu m`na de fier a boierului Furtun[.
C`\iva filfizoni se strecurar[, care pe unde putur[.
S[-i spui, Ghi\[, c[ de mine nu scap[ nici ]n bort[ de
=arpe. A=a s[-i spui, m[ rog dumitale.
Apoi se ]ntoarse c[tre cei de primprejur:
La asta a\i ajuns, s[ v[ poarte copiii de nas! De d`n=ii
s-ave\i parte!
Boierul Furtun[ izbi u=a =i ie=i. Cum ajunse acas[, ]ncepu
s[ se plimbe prin odaie. Nu putu dormi toat[ noaptea. }n zorii
zilei, d[du porunc[ s[ ]nhame caii =i porni la boierul Iorgu.
Tr[sura boierului Furtun[ intr[ dup[ tr[sura ]n care veneau
boierii Iura=cu =i Drago=.
Buhtea le ie=i ]ntru ]nt`mpinare.
Ce v`nt, Vasile, ]l ]ntreb[, r`z`nd, pe boierul Furtun[.
Acela=i care i-a suflat =i pe dumnealor, r[spunse el,
ar[t`nd spre ceilal\i doi.
Emil Grleanu
44
Apoi, f[r[ s[ se mai opreasc[:
Nu zic, boierule, bine ai f[cut c[ ai primit s[ te ba\i,
s[ nu cread[ dumnealor c[ nu mai putem de fric[, dar oricum,
de eram ieri ziua aici, ]l lipseam eu pe filfizon oricum de
cinstea de a se bate cu dumneata ]n duel. }i d[deam o
]nv[\[tur[ care s[ fac[ cel pu\in c`t jum[tate din cele ce n-a
=tiut tat[-s[u s[-i deie.
Furtun[ spuse toate acestea repede, f[r[ s[ r[sufle; i se
suise s`ngele ]n obraz.
Lini=te=te-te, Vasile, o s[ treac[ =i asta.
Ei! boierule, oricum de repede or trece, pe urma acestor
fapte r[m`ne mult!
Intrar[ ]n cas[. Feciorul ]i pofti ]n sufragerie, unde-i a=tepta
cafeaua cu lapte. Se a=ezar[ lini=ti\i ]n jurul mesei. Drago=
apuc[ pe boierul Furtun[ de bra\:
}nchipuie=te-\i, Vasile, boierul crede c[ Neagu face
lucrul acesta numai de fudulie, ]n vreme ce d`nsul \ipa asear[
pe toate potecile c[ o s[-i arate el.
Boierului Furtun[ i se ridic[ iar s`ngele ]n obraz, se apropie
de boierul Buhtea =i vorbi, privindu-l drept ]n ochi:
A=a! Iart[-m[, boierule, dac[ \i-oi spune o vorb[ mare.
Uite, jur pe Toader =i pe copiii lui, dac[ te vei duce s[ te
ba\i cu g`nduri de acestea; s[-l culci la p[m`nt, boierule.
De-abia ]i sc[pa \inutul =i pe tat[-s[u de d`nsul.
Buhtea ]=i duse m`na pe frunte =i r[mase c`teva clipe g`nditor.
D[, ]n adev[r, mare vorb[ ai spus, Vasile; ce vrei, mie
tot nu-mi vine s[ cred c[-i at`t de c`inos la suflet... Dar mai
=tii! ad[ug[ g`nditor boierul.
S[ ne mul\umim, Vasile, c[ vor s[ ne ]mpu=te f[\i= =i nu
ne omoar[ pe la spate, noaptea, ]ntr-un col\ de uli\[, zise Iura=cu.
C`te=ipatru t[cur[ =i sorbir[ cafeaua.
Dup[ ce sf`r=ir[, boierul Drago= le spuse condi\iile =i locul.
Aveau s[ se bat[ la opt ceasuri, ]n p[durea de la Cotul Luncii,
]ntr-o poian[ de l`ng[ iaz.
Boierul Furtun[ se ridic[ de la mas[ =i ]ncepu s[ se plimbe
furios:
45
Din lumea celor care nu cuvnt[
+i mai crezi c[ nu vrea s[ te omoare c`nd ]\i pune astfel
de condi\ii! Filfizonul, ori c[ e nebun, ori o fi crez`nd c[ nu
mai e=ti ]n stare s[ \ii pistolul. Din dou[ una.
Buhtea se ridic[ =i-=i lu[ p[l[ria.
S[ ne gr[bim, o s[ fim tocmai bine acolo.
Boierii ie=ir[ ]n sal[. Buhtea r[mase ]n urm[; se duse ]n
fa\a iconostasului, ]=i f[cu de trei ori cruce, apoi ie=i lini=tit
dup[ ceilal\i. }n prag, =opti lui Furtun[:
Dac[ s-o ]nt`mpla ceva, s[ chemi pe Toader.
Furtun[ se g`ndi pu\in:
Boierule, merg =i eu.
Nu se poate.
Merg =i r[m`n ]n tr[sur[, de-o parte.
Peste c`teva clipe cele dou[ tr[suri ie=ir[ una dup[ alta
pe rohatca t`rgului.
*
O diminea\[ ]necat[ ]n lumin[. Cerul curat =i ca suflat cu
aur ]n b[taia soarelui se ]n[l\ase parc[ mai sus, doar va
]nc[pea ]ntre d`nsul =i p[m`nt mai mult[ frumuse\e. Dealurile
se ]n=irau unele dup[ altele, acoperite de roada crud[, verde
ca buraticul; p`n[ la ele, c`mpuri ]ntregi de romani\[ se
a=terneau albe, ca ni=te p`nze; deasupra lor, lum`n[relele ]=i
ridicau v`rfurile b[tute cu fluturi ce p`lp`iau repede din aripi,
ca ni=te fl[c[ri gata s[ se sting[. Drumul mergea printre
valurile de iarb[ care, ]n fa\[ tr[surilor, p[reau c[ se dau la o
parte, apoi, la spate, se ]mpreunau iar[=i. Deasupra, cioc`rliile
se ridicau sus-sus, b[t`nd din aripi, ciripind prelung =i dulce.
Departe, ]ncolo, iazul: oglind[ pe fa\a c[reia razele soarelui
se sf[r`mau ]ntr-o pulbere sc`nteietoare. Din marginea iazului
se ridica p[durea; copacii parc[ r[s[reau din ap[, ]mpr[=ti-
indu-se ca sub o vraj[, pe =esul din preajm[.
Ce diminea\[ frumoas[, boierule! zise Drago=.
Buhtea nu-l auzi. Frumuse\ea aceasta ]l r[pise. Nici un
g`nd nu-i cutreiera mintea, niciodat[ nu se sim\ise mai
Emil Grleanu
46
fericit, c[ci niciodat[ firea nu i se p[ruse mai ademenitoare.
C`t de departe era de cele ce trebuiau s[ se ]nt`mple!
Boierului Buhtea i se p[rea la ]nceput c[ merge la mo=ie,
]ncolo, dup[ dealurile acelea, unde Toader cu nevasta =i
copiii ]l a=teptau. Apoi =i g`ndul acesta i se a=ez[ tihnit la
fundul min\ii, =i privirile i le r[pir[ c`mpul cu lanurile =i
zarea aurit[.
}n schimb, boierul Furtun[ privea toate acestea cu ni=te
ochi din care \`=nea m`nia, ca apa dintr-un izvor proasp[t.
Nemernicia omeneasc[ ]l ]nfuria p`n[ la nebunie.
Se g`ndea dac[ n-ar fi mai bine s[ opreasc[ tr[sura, s[
a=tepte pe ceilal\i, c[ci credea c[ le luase ]nainte, s[ umfle
deputatul pe sus =i, ]ntr-o grab[ de cai, s[-i fac[ o baie ]n iaz, ca
s[-l vindece de fierbin\eal[.
La boierul Furtun[ hot[r`rile, oricare ar fi fost ele, nu
sufereau ]nt`rziere; opri tr[sura =i ]ntreb[ pe ni=te \[rani ce
treceau ]nspre t`rg:
A\i mai ]nt`lnit vreo tr[sur[ ]naintea voastr[?
S[rut[m m`na, coane Vasile, una cu vro patru-cinci
cucona=i, pe la Cotul-Luncii, intra ]n p[dure.
Furtun[ morm[i sup[rat =i d[du porunc[ vizitiului s[ m`ie
]nainte.
Dup[ c`t[va vreme tr[surile intrau ]n p[dure. Buhtea cu
cei doi martori ai s[i se cobor`r[ =i o luar[ ]ncet spre locul
de ]nt`lnire. Mai la o parte era tr[sura lui Neagu.
C`nd ajunser[ ]n poian[, martorii se salutar[. Neagu
parc[ nici nu-i v[zuse; ]=i aprinse o \igar[ =i se plimba cu
m`na ]n buzunar. La vederea lui, boierul ]=i aminti mai bine
pentru ce venea aici =i sim\i un dezgust ce, f[r[ ]ndoial[,
i se ar[ta pe fa\[ deoarece tinerii, lu`ndu-l drept un semn
de fric[, se duser[ numaidec`t de =optir[ ceva lui Neagu,
care r`se cu poft[.
Lipsea numai domnul Fran\. Peste c`teva clipe ]ns[,
huruitul n[bu=it al unor roate aducea vestea c[ doctorul venea
=i el. Bietul om s[ri de departe din tr[sur[ =i alerg[ c[tre boier,
47
Din lumea celor care nu cuvnt[
rug`ndu-l s[-l ierte de ]nt`rziere. Era galben la fa\[, c[ci p`n[
acum nu mai luase parte la nici un duel; pentru d`nsul, aceste
fapte erau adev[rate nebunii; n-avea ce se face acum, c[ci
era doctorul de cas[ al boierului.
Adun`ndu-se c`te=ipatru martorii, aleser[ partea cea mai
larg[ a poienii; unul dintre martorii lui Neagu =i boierul Iura=cu
m[surar[ pe r`nd treizeci de pa=i. Boierul se a=ez[ lini=tit
]ntr-un cap[t, ]n cel[lalt Neagu, z`mbind ironic.
Traser[ la sor\i pistoalele =i c[zur[ ale lui Neagu; Drago=
le ]nc[rc[ ]n fa\a tuturor, apoi citi cu glas tare condi\iile. Nici
unii, nici al\ii nu se g`ndeau s[ mijloceasc[ ]mp[carea; din
partea boierului, acest pas ar fi fost o sl[biciune de care Neagu
=i-ar fi b[tut joc.
Totul fiind gata, martorii se d[dur[ ]n l[turi; doctorul Fran\
]ng[lbeni, tinerilor parc[ li se mai stinsese ]ncrederea; Neagu,
cu privirea batjocoritoare, a=tepta. Numai Buhtea, lini=tit, se
uita departe.
Iura=cu le strig[:
Fi\i gata!
Apoi, dup[ ce num[r[ de trei ori, porunci scurt =i ap[sat:
Foc!
Detun[turile r[sunar[ deodat[; p[durea clocoti ca ]ntr-o
clip[ de vijelie.
Boierul Buhtea \inuse pistolul ]n sus, glon\ul trecu prin frunzi=ul
copacului din fa\[; c`teva frunze rupte fluturar[ prin aer.
Fiecare r[mase la locul lui.
Neagu, care se ]ncredin\ase c[ boierului ]n adev[r ]i
tremura m`na, p[rea grozav de mirat c[ =i d`nsul tr[sese r[u.
Nu ]n\elegea cum de nu lovise pe boier.
}n aceast[ vreme, Iura=cu se preg[tea s[ m[soare cei cinci
pa=i ce trebuiau sc[zu\i la al doilea foc, c`nd domnul Fran\
le strig[ c[ boierul e r[nit.
To\i privir[ mira\i; ]nsu=i boierul nu ]n\elegea cum de nu
sim\ise nici o durere. Domnul Fran\ veni =i-i ridic[ m`na; o
=uvi\[ de s`nge i se cobora de sub m`nec[ printre degete.
Emil Grleanu
48
Doctorul ]i ajut[ s[-=i scoat[ redingota =i-i ridic[ u=or m`neca,
udat[ de s`nge, a c[m[=ii. Glon\ul ]i scrijelise pu\in bra\ul.
Doctorul lui Neagu se uit[.
O simpl[ zg`rietur[, zise el.
Dar domnul Fran\ era pentru ]ncetarea duelului.
Dumneata e=ti aici numai ca doctor, ]i zise unul dintre tineri.
Boierul se uit[ la Iura=cu; acesta ]l ]n\elese.
La loc, strig[ d`nsul.
Boierul ]=i puse redingota; se m[surar[ c`te doi pa=i =i
jum[tate de la fiecare lupt[tor, apoi, dup[ ce ace=tia ]=i luar[
locurile, Drago= ]nc[rc[ din nou pistoalele.
Buhtea privi pe Neagu; ochii acestuia sticleau. Boierul
]n\elese c[ al doilea glon\ al lui Neagu avea s[ vie mai drept
ca cel dint`i, ]=i aduse aminte de cuvintele lui Furtun[, tres[ri
=i-=i incrunt[ spr`ncenele.
Glasul lui Iura=cu se auzi iar[=i, scurt =i ap[sat:
Foc!
P[durea clocoti din nou. M`na boierului c[zu ]n jos,
sc[p`nd pistolul; glon\ul ]l lovise de ast[ dat[ ]n bra\. Neagu
r[mase pu\in cu pistolul ridicat, apoi ]l sc[p[, arunc[ o privire
spre boier, se cl[tin[ =i c[zu ]n genunchi, rostogolindu-se pe
o coast[. S`ngele ]l n[bu=i pe gur[, horc[i de c`teva ori =i
r[mase nemi=cat.
Doctorii alergar[; domnul Fran\, tremur`nd, se plec[ peste
r[nit, apoi, dup[ c`teva clipe abia, ]ng`n[:
Este mort.
Filfizonii ]mpietriser[ ]n loc, galbeni ca moartea. Pe boierul
Buhtea ]l apuc[ un tremur u=or, ochii i se umezir[ =i un =ir
de lacrimi ]i lunec[ pe obraz.
Haide, boierule.
Furtun[, ]ngrijat, s[rise din tr[sur[ la cel dint`i foc =i
ajunsese pe locul de lupt[ ]n clipa c`nd Neagu c[dea lovit
drept ]n inim[; acum apucase pe boier de m`n[, s[-l duc[
spre tr[sur[: parc[ =i lui i se muiase sufletul. Dar c`nd ]i v[zu
m`neca ud[ de s`nge, se ]nfurie.
49
Din lumea celor care nu cuvnt[
Iat[ pe cine ai fi cru\at.
Sprijinit de c[tre Furtun[, boierul plec[, de-abia merg`nd,
din poian[...
C`nd se cobor] din tr[sur[ acas[ =i vroi s[ intre ]n[untru,
boierul Buhtea c[zu ]n fa\a u=ii, ca lovit de tr[snet. Furtun[ =i
cu slugile ]l ridicar[ =i-l duser[ pe un pat, ]l desf[cur[ la piept
=i-l stropir[ cu ap[, dar boierul nu d[dea nici un semn de via\[;
tremur[tura u=oar[, ce-i mi=case fa\a la ]nceput, se stinsese, =i
acum p[rea c[ moartea ]=i pusese st[p`nire peste ]ntreg trupul.
Dup[ c`teva clipe, veni =i domnul Fran\; Furtun[ ]l duse pe
sus l`ng[ boier. Doctorul se a=ez[ pe pat =i c[ut[ bolnavul cu
mare b[gare de seam[. C`nd ridic[ ]n sus capul, ochii boierului
Furtun[ p[reau c[ vor s[-i smulg[ r[spunsul: ]nt`mplarea ce
avusese loc zdrobise sufletul boierului Buhtea; m`hnit peste
m[sur[, avusese o n[v[lire de s`nge la creier; de sc[pat, doar o
minune cereasc[ dac[ =i-ar fi trimis puterea. Inima cea de piatr[
a boierului Furtun[ se topi de ast[ dat[ ca un bulg[re de cear[
]ntr-o gr[mad[ de j[ratic, =i ]ncepu s[ pl`ng[ ca un copil.
Un v[taf ]nc[lec[ =i porni la mo=ie, s[ cheme pe Toader.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
To\i doctorii din t`rg veghear[ pe r`nd patul bolnavului.
}n trei zile, Toader ajunsese ca o umbr[; boierii uitaser[ de
toate, nici nu m`ncau, nici nu dormeau, st[teau toat[ ziua
l`ng[ doctori, a=tept`nd vreo veste mai ]mbucur[toare: dar
ace=tia d[deau dezn[d[jdui\i din cap.
Boala boierului m`hni ]ntreg \inutul; dac[ moartea lui
Neagu era privit[ ca o r[splat[, apropiatul sf`r=it al boierului
era ca o nefericire pentru to\i. Acum de-abia ]ncepeau a sim\i
lipsa sufletului ales cum nu mai era altul.
}n diminea\a zilei a cincea, boierul Iorgu Buhtea se stinse
f[r[ nici o tres[rire. C`nd se r[sp`ndi vestea mor\ii lui, norodul
n[v[li ]n curte... Fiecare trecu prin odaia ]nc[rcat[ cu flori,
]n mijlocul c[rora boierul st[tea ]n sicriu, cu fa\a lini=tit[ ca
]ntr-un somn cutreierat de vise senine. To\i ]i s[rutau m`na;
Emil Grleanu
50
de o parte, boierii pl`ngeau cu suspine, c[ci cu boierul Buhtea
li se ducea =i lor o parte din suflet.
}n ziua de ]ngropare, c`nd boierii se preg[teau s[ coboare
sicriul ]n pata=c[, o tr[sur[ ]=i f[cea loc printre miile de
oameni ce se str`nseser[ din ]ntreg \inutul. +i nim[nui nu-i
venea s[ cread[ c[ ]ntr-]nsa venea, ]mb[tr`nit ca de o sut[
de ani, boierul Mihalache Neagu.
C`\iva ]l ajutar[ s[ suie sc[rile, iar boierul Furtun[, c`nd
]l z[ri, se ]nduio=[ =i-i ie=i ]n cale. Boierii se d[dur[ la o
parte, iar b[tr`nul Neagu se ridic[, tremur`nd, pe catafalc, =i
c[zu deasupra sicriului, ]n hohote de pl`ns:
Iart[-m[, boierule, c[ci m-ai pedepsit de dou[ ori, de
dou[ ori!
51
Din lumea celor care nu cuvnt[
Din volumul
CEA DI NT~I DURERE
(1907)
Emil Grleanu
52
CEA DI NT~I DURERE
Am crescut pe uli\a boiereasc[ a Ia=ului, pe Podul-Verde,
cum i se zicea odat[, ]n fa\a gr[dinii lui Mihai-vod[ Sturza
=i-n coasta p[durii Copoului. Am crescut pe uli\a din cap[tul
c[reia privirea p[trundea p`n[ departe, spre =esul ]ntins, ]n
fundul c[ruia Cet[\uia se ridica deodat[, ca ]n[l\at[ de ni=te
bra\e uria=e, m`ndre c[ pot sc[lda ]n razele soarelui un
asemenea giuvaier. Am mai apucat ]nc[ pe cei de pe urm[
boieri, ]mbr[ca\i totdeauna ]n hain[ neagr[, cu p[l[rii ]nalte,
r[t[cind pe sub aleile de tei, cu ochii pierdu\i ]n urm[rirea
unui vis ce nu se poate ]ndeplini. }mi aduc aminte cum
ascultam, toat[ ziua, tr`mbi\ele, al c[ror glas r[zboinic f[cea
s[ r[sune caz[rmile ce ne ]nconjurau casa. Toat[ lumea
milit[reasc[ era t[b[ruit[ l`ng[ noi, la deal. Nu o dat[ am
r[mas uimit, ]n poart[, c`nd regimentul de linie pornea la
parad[, cu tamburul-major ]n frunte, un \igan c`t un munte,
purt`nd ]n cap o c[ciul[ de urs, c`t o bani\[ de mare, haine
numai aur, =i-n m`n[ un buzdugan pe care ]l azv`rlea ]n aer
de se rotea de dou[ ori, apoi ]l prindea ]n palm[ =i-l \inea o
clip[ sus, p`n[ ce clocotea glasul de tunet al tobei celei mari.
Din poarta ogr[zii duceam m`na la p[l[rie, s[ salut milit[re=te
pe tata, care mergea c[lare ]n fruntea batalionului. Tata, par-
c[-l v[d, se uita de sus, pleca sabia spre g`tul calului, ca s[-mi
r[spund[, iar eu m[ credeam un soldat stra=nic.
Multe am v[zut ]n uli\a aceasta, ]n multe ]nt`mpl[ri am
fost =i eu amestecat, =i multe lucruri de pe acea vreme sunt
]nchise ]n sufletul meu. De unele nu-mi aduc aminte, ]s
ascunse bine colea, =i cine =tie dac[ vreodat[ farmecul sau
durerea lor vor r[s[ri iar[=i ]n mintea mea, cum r[sar, ]n unele
CUPRINS
53
Din lumea celor care nu cuvnt[
nop\i, d`rele luminoase ale f[r`miturilor de stele. Cine =tie!
Dar unele din aceste ]nt`mpl[ri mi-au r[mas s[pate ]n amintire
cu o at`t de mare putere, ]nc`t oric`nd le pot vedea, le pot
povesti, cum a= putea spune cea dint`i rug[ciune pe care
mama m-a ]nv[\at s-o ]n=ir: cu m`inile ]mpreunate =i-n genunchi,
]n fa\a icoanei de deasupra p[ti=orului meu...
De multe ori m-am g`ndit la cea dint`i durere ce-am
sim\it-o ]n inima mea de copil. O pot povesti a=a cum a= fi
v[zut-o asear[, cu ]n\elegerea mea de acum, cu ochii =i inima
mea de atuncea.
...Poate s[ fi avut vreo cinci-=ase ani. }ntr-o sear[ m[ jucam
]n gr[dinu\a din fa\[. Cum f[ceam gr[mezi de nisip, deodat[
clocoti strig[tul grabnic =i dezn[d[jduit al tr`mbi\ei de foc.
+i ]ntr-o clip[ n[v[li, ]n goana nebun[ a cailor, =irul ]ntreg
de care cu solda\i, ale c[ror c[=ti galbene t[iar[ repede o
dung[ luminoas[ ]n ]nseratul zilei. Apoi a fost un ]nv[lm[=ag
de tr[suri, de c[l[re\i, de ofi\eri, de solda\i alerg`nd mai
mul\i, sub comanda cuiva sau singuri, ]n g`f`iala fugii. Se
opreau unii pe al\ii, se ]ntrebau sau ]=i strigau vorbe de-abia
spuse, apoi se aruncau ]n aceea=i goan[ grozav[. Un soldat
sosi cu un plic; dup[ c`teva clipe am v[zut =i pe tata, cu
chipul ]ngrijat, trec`nd pe l`ng[ mine f[r[ s[ m[ vad[. M[
rezemasem de parmacl`c, ]n col\ul gr[dinu\ei, =i priveam cu
pl[cere la neobi=nuita mi=care a uli\ei.
Peste pu\in veni ]n fug[ slujnica noastr[, m[tu=a Smaranda.
Am v[zut-o ie=ind p`n[ ]n mijlocul str[zii, \ip`nd speriat[:
Vai de mine, arde t`rgul! Atunci m-am strecurat printre dou[
jaluzele desprinse, =i b[tr`na s-a trezit cu mine l`ng[ d`nsa.
M-am uitat =i eu: ]n fund, cerul se rumenise, unde de fum
negru se ridicau ]n v[zduh =i, uneori, c`te un smoc de sc`ntei
sc[p[ra ca ni=te m[rgele ]mpr[=tiate. Ne-am ]ntors l`ng[
poart[. Un c[l[re\ trecu ]n goan[; nu mult dup[ aceea, alte
p`lcuri de solda\i se perindar[, ca ni=te vedenii. Seara se
a=ezase u=oar[; odat[ cu r[coarea ei, veni un miros acru =i
]nec[cios; rumeneala cuprinse tot cerul, iar v`rfurile copacilor
Emil Grleanu
54
din gr[dina lui vod[ se aurir[; mi=cate de v`nt, p[reau ni=te
fl[c[ri ce ardeau leg[n`ndu-se. Peste tot se ]ntinsese o lumin[
dulce, de vis. M[tu=a Smaranda ]ntreb[ pe un trec[tor: M[
rog dumitale, ce arde? Acesta ]i r[spunse din treac[t: Uli\a
Mare. B[tr`na ]=i rosti numele, cum obi=nuia s[ fac[ la orice
]nt`mplare ce-i rede=tepta mila sau m`hnirea: Sm[r[ndi\[,
Sm[r[ndi\[! +i iar se f[cu t[cere. Numai de departe venea
vuietul n[bu=it al unui zbucium. M[ cuprinsese o fric[ ne]n\eleas[.
Deodat[, g`ndul mi se opri la mama, care plecase ]n t`rg.
Dar mama? ]ntrebai ]ngrijat. B`tr`na m[ trase mai l`ng[
d`nsa =i-mi r[spunse: O s[ vie, cona=ule, n-ai mata team[.
Nu =tiu c`t vom fi stat ]n aceast[ a=teptare ]ncordat[. Mama
nu mai venea, nici tata, care pornise pe urm[. Deodat[ r[sunar[
ni=te pa=i tr[g[na\i. Privir[m ]n lungul uli\ei. }n cur`nd putur[m
deslu=i pe cei ce veneau: erau doi solda\i care duceau o
n[s[lie. }n dreptul por\ii d`n=ii se oprir[: de sub p[tura ce
acoperea n[s[lia ie=ea un horc[it r[gu=it, care se stingea cu
totul o clip[, apoi izbucnea din nou. Am auzit bine =i mi-a
r[mas s[pat ]n ad`ncul min\ii fiecare cuv`nt din convorbirea
celor doi solda\i. Cel dint`i se ]ntoarse =i spuse, cu glas plin de
spaim[: Moare, m[i. Da, moare, ]i r[spunse celalt. }nt`iul
urm[: S[-l punem ici, ]n dosul por\ii, s[-=i deie sufletul ]n
lini=te. S[-l punem. C`nd z[rir[ pe m[tu=a Smaranda, o
trimiser[ repede: F[-\i poman[ =i adu o lum`nare.
B[tr`na se z[p[ci, alerg[ numaidec`t, =i pe mine m[ l[s[
singurel l`ng[ st`lpul por\ii. Solda\ii nici nu m[ v[zur[ poate.
A=ezar[ n[s[lia ]n ograd[, chiar l`ng[ parmacl`cul gr[dinu\ei,
=i unul dintre ei ridic[ p[tura. Lumina felinarului din fa\[ se
]ntindea p`n[ acolo. Horc[itul se auzi deslu=it, aerul serii parc[-i
dase putere; cel ce sta ]ntins, un pompier, ]nghi\ea ]n g`lg`iri
ad`nci, parc[ ar fi b[ut, ]nsetat, ap[. O grij[ de ceva ce nu
]n\elegeam m[ f[cuse =i mai mititel =i m[ \intuise locului.
Pieptul pompierului se ridica des, ca ni=te foi. Scoate-i casca,
spuse unul dintre solda\i. Celalt ]i lu[ bini=or casca.
Atunci se petrecu ceva groaznic. Pompierul scoase un
strig[t de durere, un strig[t a=a de ad`nc, c[ mi s-a p[rut c[
55
Din lumea celor care nu cuvnt[
ie=ise din fundul unei hrube, de sub picioarele mele. Apoi, cu
cea din urm[ putere, vroi s[ se scoale, se pr[v[li pe o coast[
=i se r[sturn[ jos, tr`ntind pe soldatul ce se plecase peste d`nsul.
Casca se rostogoli p`n[ l`ng[ mine. R[nitul r[mase pe p[m`nt,
zb[t`ndu-se, iar fa\a i se acoperi ca de un v[l negru, ce se
]ntindea cu ]ncetul =i pe jos: ]i izvora s`ngele din cap.
Toate acestea s-au petrecut c`t ai clipi. Nici n-am avut
vreme s[ m[ ]nsp[im`nt. Aproape ]n aceea=i vreme putusem
auzi, la spate, glasul mamei: Ce-i aici? Apoi acel al tatei,
]ntreb`nd pe solda\i: Ce e, ce face\i? C`nd mama se apropie
=i ]n\elese ce se petrecea, =i c`nd, ]ntorc`ndu-se, m[ z[ri pe
mine, se azv`rli, cu un \ip[t, s[ m[ ieie ]n bra\e: Pentru
numele lui Dumnezeu, ce cau\i tu aici? M[ ridic[, apoi ]mi
]ntoarse capul cu m`na =i mi-l sprijini de um[rul ei.
}n aceast[ vreme veni =i m[tu=a Smaranda. Am auzit
scr`=netul chibritului ce aprindea lum`narea, am auzit cele
c`teva cuvinte, ]ntret[iate, ale soldatului ce povestea tatei:
Un zid d[r`mat... da, peste d`nsul... scos de sub d[r`m[turile
unei bol\i... Apoi o clip[ de lini=te, =i pe urm[ un suspin, un
suspin lung, de u=urare, ca al unui om care se a=az[ s[ se
odihneasc[ dup[ un drum lung. Sim\ii tremurul mamei. Tata
o lu[ de bra\: Hai, ce stai =i tu; hai, drag[. }n urm[, glasul
b[tr`nei t`nguia: Sm[r[ndi\[, Sm[r[ndi\[!
}n noaptea aceea n-am putut dormi. }ntr-un r[stimp mi se
p[ru c[ lumina candelei se ]nal\[, se sub\iaz[ =i se toarce
mereu din caierul luminat al paharului, apoi se ]ntinde de se
str`nge ghem ]mprejurul unei c[=ti mari ce sp`nzura deasupra
patului meu. Am \ipat, a alergat mama l`ng[ mine, =i toat[
noaptea mi-am sim\it m`na ]ntr-a ei.
A doua zi m-am jucat, ca de obicei. Tot ce privisem cu o
sear[ mai ]nainte se =tersese ca un vis. La ]nt`mplarea din seara
trecut[ nu mai g`ndeam, cum nu mai g`ndeam la zg`riiturile
care m[ usturaser[ numai ]n clipa c`nd mi le f[cusem.
Dar a treia zi, r`nduri-r`nduri, solda\i treceau ]n pas domol,
cu to\i ofi\erii lor, cu drapelul =i cu goarnele ce sunau, duios,
o rug[ciune. E o parad[, ]mi spuse mama, care m[ \inea ]n
Emil Grleanu
56
bra\e, o parad[, =tii, ca atunci c`nd a venit generalul. Eu n-am
crezut; c[ci de la fereastr[ am v[zut sicriul purtat pe un tun, iar
deasupra sicriului, casca. +i atunci, din nou mi-a r[s[rit ]n
minte seara aceea.
Din nou am v[zut pompierul ]ntins jos, v[rs`ndu-=i chinul
]n suspinul ad`nc ce mi se p[ruse c[ ie=ise de sub p[m`nt.
Mi-am dat seama c[ acum ]l duceau undeva, departe, c[-l
luau de l`ng[ to\i ai lui, s[racul! +i-am avut acea presim\ire
nedeslu=it[ a desp[r\irii ce c`ndva nu se poate ]nl[tura,
presim\ire care se na=te odat[ cu noi. Nu pricepusem tot, dar
]n\elesesem destul. +i, ca =i c`nd cineva ar fi vrut s[ m[
despart[ =i pe mine de mama, am cuprins-o de g`t cu am`ndou[
m`inile =i-am pl`ns, zguduitor, cea dint`i durere a mea.
57
Din lumea celor care nu cuvnt[
UCI GA+UL
Ie=eam de pe sala ]ntunecoas[ =i umed[ a tribunalului.
Eram cu un avocat, un vechi prieten al meu. Cum str[b[team
cu greutate prin ]mpestri\[tura de oameni pe care patimile =i
ura ]i poate aduna la un loc, trecu repede, prin fa\a noastr[,
un condamnat, urmat de santinel[. Condamnatul, un domn
foarte bine ]mbr[cat, \inea batista la ochi =i pl`ngea cu
sughi\uri.
Prietenul mi-l ar[t[ =i-mi zise:
Uite-l, a dat foc, pentru ca apoi s[ fie desp[gubit, a
l[sat pe drumuri nu =tiu c`te familii, =i acuma, c`nd se duce
pe un an la pu=c[rie, pl`nge ca o muiere. +i ad[ug[ cu
dezgust: Ur`\i ]mi sunt oamenii [=tia...
Dragul meu, urm[ el c`nd ie=ir[m afar[ ]n uli\[, c`t
am fost procuror, am avut de cercetat multe fapte. +i m-am
]ncredin\at c[ la=ii cei mai mul\i sunt printre noi. Dumnezeu
s[ m[ ierte dac[-\i spun c[, din c`\i oameni cunosc eu, nu se
vor g[=i zece care s[-=i ia asupra-=i r[spunderea faptei ]nde-
plinite. Ca s[-\i dau o pild[ de cum =tiu cei mici, cei umili\i,
s[-=i primeasc[ soarta, s[-\i povestesc o ]nt`mplare.
Am luat-o ]ncet, pe sub copacii umbro=i ce m[rgineau
uli\a. Prietenul ]ncepu:
Eram pe atunci procuror la Ia=i. Se f[cuse un omor la
drumul mare, =i-a trebuit s[ plec repede cu tr[sura. Am sf`r=it
cercetarea u=or; c`nd am ajuns, jandarmii puseser[ m`na
pe =atra printre \iganii c[reia se g[sea =i cel ce omor`se pro-
prietarul. |iganul era dintre acei care ucid ca =i cum ar
bea un pahar de rachiu, sau ar m`nca o g[in[ de furat. }n
CUPRINS
Emil Grleanu
58
mintea lui nu tr[ia deosebirea dintre un fapt =i altul. O bestie.
{=tia nu pot intra ]n r`ndul oamenilor... M[ ]ntorceam spre
Ia=i, c`nd, ]ntr-un sat, ]n dreptul prim[riei, ]mi ie=i notarul cu
jandarmul ]nainte =i-mi spuse c[, atunci chiar, se f[ptuise o
r[nire cu toporul.
Eram foarte gr[bit, dar a trebuit s[ merg. Ne-am ]ndreptat
cu to\ii ]ntr-acolo.
Ograda era plin[ de oameni. Jandarmul i-a dat la o parte
=i am intrat ]n cas[. R[nitul era un om ]n v`rsta mijlocie.
Primise o muche de topor ]n cap, la ceaf[, dar nu murise. Nu
putea scoate ]ns[ nici o vorb[. Nici nu se g`ndiser[ m[car s[-l
duc[ la spital. Am poruncit s[-l trimit[ ]n tr[sura mea =i-am
]ntrebat de cel ce lovise. Era vecinul, un mo=neag. Am trecut
al[turi. }ntr-o odaie joas[, pe pat, l`ng[ un str[jer, sta d`nsul.
}ntr-un col\, ]n picioare, un om voinic fecioru-s[u; iar l`ng[
cuptor, b[tr`na nevast[-sa. C`nd am intrat, mo=neagul s-a
sculat ]n picioare. M-am a=ezat pe un scaun, l-am chemat
l`ng[ mine =i l-am ]ntrebat:
Dumneata ai lovit cu toporul pe Criste D[mian?
Mo=neagul r[spunse d`rz:
Eu.
De ce?
B[tr`nul ]=i trecu m`na peste gur[, ]=i potrivi mijlocul ]n
chimir, se uit[ pe sub gene la mine, apoi vorbi:
I-am dat cu barda, pentru c[, dup[ ce mi-a ]njunghiat
purcelul, s-a \inut =i \anto= =i mi-a tras o palm[. Mi-a ]njun-
ghiat un purcel, purcelul de dou[ luni, =i l-am prins, c[ l-am
v[zut cum ]l p`rlea dis-de-diminea\[. +i aista-i al doilea purcel
care mi-l m[n`nc[, m`nca-l-ar... Doamne iart[-m[...
Ei, ]i zic eu, =i pentru un purcel s[ omori omul?
Mo=neagul d[du cu m`na, s[ n-am grij[:
Nu mai moare el, c[ doar nu l-am lovit s[ moar[. L-a b[tut
tot satul odat[, =i n-a murit, c[-i soi r[u. Soiul r[u nu moare.
+i cum l-ai lovit?
Mo=neagul st[tu pu\in pe g`nduri:
59
Din lumea celor care nu cuvnt[
P[i cum... Ia, a=a, bine...
Nu: A=a, bine! Spune-mi: cum?
P[i... m-am dus ]n ograda lui =i i-am zis: M[i, da
purceii mei ]s de f[cut poman[ pentru sufletul bunic[-tei? De
ce mi-i ]njunghii, m[i, c-o s[ te ieu de beregat[. El atunci,
cum era cu barda ]n m`na dreapt[, a trecut-o ]n st`nga =i mi-a
tr`ntit o palm[ zdrav[n[. Eu i-am smuncit barda =i i-am f[cut
o dat[ v`nt. +i D[mian numai ce-a c[zut moale la p[m`nt...
Eu, c`nd am v[zut a=a, =i cum eram singur, c[ nu mai era
nimeni cu noi, am strigat la fecioru-meu, s[ vie, s[-mi ajute
s[ ridic[m pe D[mian de jos, c[ \ipa =i gemea de durere. Pe
urm[ au venit =i oamenii de ne-au g[sit pe am`ndoi, pe mine
=i pe fecioru-meu, acolo... Iaca a=a...
}n clipa aceasta se deschise u=a, intr[ un jandarm =i-mi
aduse vestea:
S[ tr[i\i, domnule procuror, p`n[ la spital r[nitul a murit.
La vorbele acestea, mo=neagul tres[ri u=or, dar r[mase
locului. }n t[cerea care se f[cu, glasul b[tr`nei se auzi de
l`ng[ cuptor: Dumnezeu s[-l ierte. Apoi prinse s[ boceasc[.
Mo=neagul ]ncerc[ s[-=i fac[ cruce, dar se opri repede, spuse
numai =i el: Dumnezeu s[-l ierte.
Atunci din col\ul od[ii ie=i la lumin[ feciorul b[tr`nului. Veni,
se al[tur[ de tat[-s[u, ]l d[du cu um[rul mai ]ncolo =i zise:
De-acu, las[! Apoi se ]ntoarse c[tre mine: De-acu pot
s[ spun: eu l-am omor`t. C[ t[tuca nu credea s[ moar[
D[mian, a=a, dintr-o lovitur[, =i-mi spusese, acolo, pe loc, s[-l
las pe d`nsul s[ fac[ cele c`teva luni de gros, c[ el tot ]i b[tr`n
=i eu muncesc mai din greu acas[, =i ajut mai mult m[muc[i.
+i eu am l[sat s[ fie a=a, c[ D[mian n-a v[zut cine l-a lovit,
c[ eram numai eu cu t[tuca, =i c`nd i-a dat t[tuc[i o palm[,
s-a =i ]ntors s[ fug[, =i eu, cum eram cu barda ]n m`n[, c[
cioplisem un par s[-l ]nfig ]ntr-o sp[rtur[ de gard, am v[zut
ro=u =i l-am lovit pe la spate. +i dac[ a murit, Dumnezeu s[-l
ierte. Da eu tot nu puteam s[ tr[iesc s[ =tiu pe t[tuca ]n gros
pentru mine, c[ m-ar fi muncit g`ndul.
Emil Grleanu
60
B[tr`na bocea mai tare. Mo=neagul ]=i =terse fruntea de
sudoarea ce-i picura pe fa\[. Ceilal\i r[m[seser[ ]ncremeni\i...
L-am arestat. Mai ]nainte de a-l ridica, mi-a cerut voie s[
se duc[ ]ntr-un col\. Acolo =i-a scos cizmele cu cre\i, de =i-a
pus o pereche rupt[ de opinci. +i-a l[sat cojocelul cel bun de
pe d`nsul =i a luat un mundir vechi. A s[rutat pe r`nd m`na
b[tr`nilor, =i-am dat s[ plec[m. La u=[ se opri, de chem[ pe
tat[-s[u. Apoi se c[ut[ ]n s`n, scoase o basma, o desf[cu =i
lu[ dintr-]nsa o h`rtie galben[. O ]ntinse mo=neagului =i-i
spuse:
Iat[ h`rtia de plata ghirului; c[ te-o pune s[-l mai dai
o dat[.
Apoi plec[ f[r[ s[ priveasc[ ]napoi.
M-am plimbat ]nc[ mult cu prietenul meu, dar n-am mai
vorbit nici unul. Ne cercetam sufletele.
61
Din lumea celor care nu cuvnt[
TAT{
Te miri de ce m[ g[se=ti m`hnit? m[ ]ntreb[ prietenul
meu, ]n ochii c[ruia c[utam cercet[tor.
Iar dup[ c`t[va vreme ad[ug[:
Mi-au plecat to\i copiii la \ar[. Am r[mas eu cu nevasta.
Dup[ ce spuse acestea, c[zu pe g`nduri. M-am uitat din
nou ]n ochii mari, ad`nci, umezi\i de stropul lacrimii sf[r`mat
]n repedele clipit al genei. N-am mai spus nici o vorb[. M[
g`ndeam la omul acesta potolit, mul\umit ]n mijlocul alor
lui, l`ng[ nevasta pe care o iubea mai presus de orice, al[turi
de copiii f[r[ de care nu putea tr[i. Ce rar se g[sesc oamenii
ace=tia =i c`t n-am da s[ schimb[m, m[car pentru un an din
traiul lor, ]ntreaga noastr[ via\[ r[v[=it[, via\[ cu zilele
spulberate de c[tre furtuna dorin\elor =i pl[cerilor neizbutite.
M[ uitam cum a doua lacrim[ r[s[rea iar[=i ca un bob de
m[rg[ritar, ]n scoica de sidef a ochiului. Prietenul ]mi vorbi:
Tu, care e=ti singur, dragul meu, nu vei ]n\elege m`h-
nirea mea. Ai venit acum la mine, peste c`t[va vreme te
vei ]ntoarce iar[=i ]ntre cei patru pere\i ai od[i\ei tale
lini=tite, ]ntre lucru=oarele puse =i r[mase la locul lor de
zile, de s[pt[m`ni ]ntregi. Nici o schimbare nu vei g[=i
aceia=i salc`mi de la fereastr[, acelea=i strig[te pe uli\[, la
acela=i ceas, aproape acelea=i scrisori s[pt[m`nale, =i, rar,
aceia=i prieteni care, fie vorba ]ntre noi, nu prea sunt lega\i
suflete=te cu via\a ta de cunosc[tor al multor lucruri... Tu
e=ti singur, e=ti deprins cu l`ncezeala aceasta, care pentru
mine e ucig[toare. }n casa noastr[ trebuie s[ tresalte via\a,
s-o sim\im. Uit[-te ]mprejur: pentru c[ sunt la birou, s[ lu[m
de pild[ cu\itul acesta de os; ieri, nu mai departe, nu l-am
CUPRINS
Emil Grleanu
62
g[sit la locul lui; l-am c[utat un ceas, ]mi trebuia s[ tai o carte,
=i de-abia l-am aflat, =tii unde? colo, sub vraful cela de c[r\i. }l
ascunsese Sandi. +i de c`te ori am nevoie, de at`tea ori ]l caut.
M[ nec[jesc, nu-i vorb[, dar cu c`t[ bucurie \in cu\itul ]n m`n[
c`nd =tiu c[ s-a jucat Sandi cu d`nsul. Clopo\elul cela de l`ng[
m`na ta las[-l, las[-l acolo, a c[p[tat el =i alte tr`ntituri,
nu ca aceea ce poate s[ i-o dai f[r[ voia ta clopo\elul acesta
m[ treze=te ]ntotdeauna dup[ pr`nz, c`nd de-abia a\ipesc dup[
munca grea a dimine\ii. Dar cum m`nu=i\a lui Sandi e departe,
azi, vezi tu, clopo\elul parc[ nici nu mai e, iar eu, pentru c[
=tiam c[ nu o s[ fiu trezit, nici nu m-am culcat. S[ v[d c`te
ceasuri sunt: sunt patru =i jum[tate. Peste c`teva clipe ar trebui
s[ soseasc[ Puiu de la =coal[. Parc[-l aud: tr`nte=te porti\a, ]=i
arunc[ ta=ca pe biblioteca din sal[, apoi se repede ca o furtun[
s[ m[ s[rute. +i nu-mi love=te auzul dup[itul, pe sc[ri, al lui
Vasilic[, dup[it de ursi=or plin de via\[; ]mi lipse=te ar[tarea,
a=a, din senin, a Miei, cu p[l[ria ferfeni\it[, la o parte,
crez`ndu-se tare cochet[, cu ]ntreg buclucul de h`rtii =i poze
sub\ioar[, cu z`mbetul cela str`ns, ca ]ntr-un degetar de argint,
]n gropi\a de la col\ul gurii. Vezi tu, acestea ]mi lipsesc... Apoi
se uit[ ]ntr-un col\: Uite, Mia =i-a uitat tot buclucul despre care
\i-am vorbit. +i c`t l-a cules, =i l-a a=ezat, =i l-a b[t[turit! O s[
i-l trimit chiar azi. Str`nsura asta de h`rtii e cea dint`i gos-
pod[rie a ei, gospod[rie care o s[ preg[teasc[ pe cea de m`ine,
cea temeinic[, la casa ei de femeie harnic[ =i cinstit[... Dac[
ar da Dumnezeu s[ o v[d a=a!... Dar sunt bolnav... Cam sl[bit.
La g`ndul unei a=a de mari fericiri, nelini=tea de acum se
schimbase pentru d`nsul ]ntr-o boal[ grozav[, de care n-ar fi
putut sc[pa. Am c[utat s[-l lini=tesc.
Deodat[ ]=i aminti ceva.
Hai, ]mi zise, s[-\i ar[t un lucru.
}n odaia de al[turi, ]ntr-un sertar ]ncuiat, p[strase tot felul
de amintiri ce se legau de via\a celor patru copila=i ai lui.
M[rturii de botez, cordelu\e, juc[rii. De sub un vraf de h`rtiu\e
scoase un caiet.
63
Din lumea celor care nu cuvnt[
Uite caietul lui Puiu, caietul din clasa a doua primar[
(acum a trecut ]n liceu, ]mi ad[ug[ cu m`ndrie, ca =i c`nd n-a=
fi =tiut despre aceasta). Vezi ce bine scria de pe atunci? Dar bag[
de seam[. Uit[-te cum a sris cuv`ntul Tabl[, =i prive=te, ici,
mai departe, cum a scris Tat[. Cu c`t[ r[bdare =i iscusin\[ e
a=ternut T de la tat[. Prive=te bine cu c`t[ ml[diere, alintare
copil[reasc[ e tr[g[nat[ coada literei ]n jos, ca bra\ul lui c`nd
m[ apuc[ de dup[ g`t s[ m[ s[rute. De multe ori, ]n astfel de
lucruri mici, neluate ]n seam[, se ghice=te tot sufletul unui copil.
Prietenul ]nchise caietul, se mai uit[ ]nc[ o dat[, peste
tot, ]n sertarul din care se ]mpr[=tia nu =tiu ce mireasm[
umed[, p[trunz[toare ca mirosul florilor de tei, apoi ]l ]nchise,
puse cheia ]n buzunar =i ne ]ntoarser[m am`ndoi ]n birou.
}n astfel de clipe cineva trebuie l[sat singur singur cu
g`ndurile lui. Astfel de ]nduio=[ri au ceva din poezia plimb[rilor
ascunse ]n serile pline de mirosul crinilor ce t`njesc, singuratici
=i m`ndri, pe tulpinile lor ]nalte. O privire, o vorb[ care
niciodat[ nu poate fi la locul ei ]mpr[=tie tot farmecul acestei
suferin\e curate =i rare. M-am sculat s[ plec, dar prietenul,
]mpotriva a=tept[rii mele, ]mi puse m`na pe um[r =i m[ opri:
Ce r[u ]mi pare c[ tu, cu sufletul t[u duios, n-ai putut
]nc[ sim\i iubirea de p[rinte. }n leg[tur[ cu asta, urm[ el, o
s[-\i povestesc ceva. Sunt de atunci vreo =apte ani. Puiu avea
trei ani. S[ st[m.
Ne a=ezar[m iar[=i pe scaune, la locurile ce le avuseser[m
]nainte; prietenul meu ]=i sprijini c`teva clipe fruntea ]n palm[,
apoi l[s[ s[-i cad[ m`na =i ]ncepu:
...Plecasem ]ntr-o lung[ c[l[torie, numai eu cu copilul, cu
Puiu. Sunt r[stimpuri c`nd, al[turi de un copil sau nevast[,
pornesc s[ r[t[cesc ]n lume. Tu =tii. E o patim[. Cum a= fi
c[l[torit =i acuma, s[ fi putut! Pe drum, ]ntre str[ini =i locuri
necunoscute, pacea te ]nv[luie mai u=or; priveli=tile frumoase
mun\ii, apele, satele pierdute ]n cea\[, departe ]n clinurile
mun\ilor acoperi\i de p[duri ]ntunecate ]\i u=ureaz[ inima,
Emil Grleanu
64
]\i r[coresc sufletul ca aripa unui v`nt ce se strecoar[ ]ntre piept
=i faldul hainei care te ]n[bu=[. A=a sunt c[l[toriile. }n anul
acela am cutreierat Italia. Dou[ luni de zile am alergat de la
un ora= la altul, de la mare la uscat =i iar[=i la mare. Minunile
de art[, ]n muzee sau prin m[n[stirile ascunse, ca ni=te comori,
prin mun\i, toate mi-au furat din privire =i din suflet. }n urma
unei asemenea c[l[torii te sim\i obosit =i dore=ti s[ te ]ntorci
c`t mai repede ]n c[su\a ta mic[, cu lucruri de toate zilele,
cu o altfel de poezie, pe care sufletul o poate cuprinde. De
c`te ori nu ai sim\it tu c`t de m[rginit \i-i sufletul, c`t de pu\in
poate ]nc[pea ]ntr-]nsul! A=a eram eu atunci; =i am fugit din
Italia, am fugit pe coasta Dalma\iei, ]ntr-un ora= vechi, pe
zidurile c[ruia vremea s-a scurs, de veacuri, ca apa pe o st`nc[
ce n-a putut-o clinti din loc. M-am dus ]n Ragusa. N-ai fost? S[
te duci ]ndat[ ce-i putea. Trebuie s[ vezi zidurile acelea
muceg[ite, pe care petele de rugin[ par ni=te ochi ]ns`ngera\i,
=i-n fa\a c[rora parc[ ai vrea s[ pari mai mare dec`t ceea ce
e=ti ]n str`mta ta hain[ de om modern. Trebuie s[ calci pe
treptele ]nguste, s[pate ]n munte de cine =tie ce m`ini, s[ treci
pe sub por\ile ]ntunecate =i umede de r[coare, s[ prive=ti din
pervazul lor marea ]ntins[, s[ prive=ti insula sm[l\uit[ ]n verde
=i s[ te la=i ]ncins de f`=ia v`ntului ]necat ]n mirosul amar de
olendri, ca s[ ]n\elegi tot farmecul nea=teptat al acestui loc.
Nic[ieri n-am v[zut marea mai albastr[ ca aici, nic[ieri n-am
sim\it, mai puternic, leg[tura sufletului meu cu nem[rginirea
de ap[ ce tresalt[ ve=nic, al[turi de tine, ]ntinz`ndu-\i bra\ele
s[ te ia la s`nul ei. Nu =tiu de ce, dar de c`nd am v[zut marea
la Ragusa, nu mi-am putut ]nchipui altfel moartea dec`t ca un
val albastru ridic`ndu-se domol, ca s[-\i cuprind[ mijlocul =i
s[ te adoarm[... Am stat o s[pt[m`n[, =i poate a= mai fi r[mas,
de nu m[ alunga, l`ng[ ai mei, o ]nt`mplare ce \i-a= fi spus-o
mai repede dac[ nu m[ oprea amintirea acestui ora=.
...}ntr-o sear[ am luat pe Puiu =i-am pornit spre port. M[
dusesem s[ v[d escadra englez[, care venise chiar ]n dimi-
nea\a aceea =i ancorase ]n rad[. E ceva neobi=nuit priveli=tea
unor vapoare mari c`t ni=te cet[\i, cl[tinate m`nios de valurile
65
Din lumea celor care nu cuvnt[
unei m[ri ]nfuriate cum era Adriatica atuncea. Am privit c`tva,
dar pentru c[ furtuna se ]nt[rea, cerul se acoperise deodat[ de
nori gro=i =i de l`ng[ cuirasate ]ncepuser[ s[ se desprind[ b[rci
ce aduceau pe marinarii ]nvoi\i ]n port, m-am ]ntors ]napoi. N-am
apucat s[ fac nici un sfert din cale, =i o ploaie rece, o ploaie
biciuitoare ]ncepu s[ cad[. Am intrat cu Puiu ]n cea dint`i
c`rcium[ ce ne-a ie=it ]n cale. Se ]nnoptase, un b[iat aprinse
lampa unsuroas[ at`rnat[ de mijlocul tavanului, =i am cerut o
cafea. A=teptam s[ steie ploaia, dar ea se ]nte\ea pe fiecare clip[,
iar de departe veneau bubuiturile ]n[bu=ite ale valurilor ce se
sp[rgeau de \[rmuri. Cum ispr[visem de b[ut cafeaua =i c[utam
s[ p[trund ceva pe deschiz[tura ]necat[ ]n umbr[ a ferestrei,
deodat[ se deschide u=a =i, ]ntr-un zarv[t grozav, intr[, unul dup[
altul, vreo treizeci de marinari englezi. Mesele nu le-ar fi ajuns,
poate nici vinul, m[ g`ndeam eu, c`nd din mijlocul lor se
desface un fel de uria= b[rbos, ro= la fa\[, =i se ]ndreapt[ c[tre
masa mea. Ce e dreptul, am sim\it un fior; repede, ca o clipire,
mi-au trecut prin cap toate amintirile grozave despre ace=ti lupi
ai m[rilor. Vroii s[ m[ ridic, s[ plec, dar, ]n aceea=i vreme,
uria=ul se apropie, se plec[, lu[ pe Puiu ]n bra\e =i, ]n spaima
mea, ]l ridic[ cu furie de dou[ ori p`n[ ]n tavan. Apoi ]l s[rut[
ap[sat pe am`ndoi obrajii, ]mi f[cu semn s[ n-am fric[ =i, ]n
limba lui, pe care credea c[ nu o ]n\eleg, cu un glas cald ce
tremura, ]ncepu a num[ra, l[s`nd m`na, odat[ cu fiecare num[r,
de sus p`n[ aproape de du=umea: Unul, doi, trei, patru, cinci.
+i ar[t[ c[ sunt ai lui. Avea cinci copii, departe, acas[. Se mai
uit[ ]nc[ o dat[ la Puiu, ]n ochi ]i str[lucir[ dou[ lacrimi, =i,
sco\`nd un strig[t cu o ad`ncime de durere ce nu se poate
descrie, se arunc[ spre u=[ =i se f[cu nev[zut.
}n c`rcium[ se ]ntinse t[cerea. M[ ]n[bu=i pl`nsul, luai
pe Puiu ]n bra\e =i ie=ii afar[. Ploua mereu. Marea spumega
]n urlete, iar departe, ]n ]nv[lm[=agul valurilor, felinarele de
pe catarge sclipeau ca ni=te ochi ce nu puteau adormi de dor.
Am plecat de la prietenul meu cu sufletul str`ns la g`ndul
c[, acas[, nu m[ a=tepta nici un copil s[-l pot s[ruta.
Emil Grleanu
66
} NT~MPLAREA
Cum se ]ntorsese de la t`rg, porunci s[ i se fac[ un ceai,
]l ]njum[t[\i cu rom, ]l d[du de du=c[ =i se culc[. A doua zi
]l g[sir[ mort, ]n pat, culcat pe o parte, cu m`na sub cap.
Nici o urm[ de zbuciumare, de suferin\[, nimic.
Slugile cur\ii =i oamenii de pe mo=ie se perindar[, unul
c`te unul, pe l`ng[ patul st[p`nului, duceau m`na la gur[,
r[m`neau c`teva clipe cu ochii mari deschi=i, privind mortul,
apoi, f[c`ndu-=i cruce, se dep[rtau, f[r[ s[ scoat[ o =oapt[.
Dup[ p[rerea tuturor, ]nt`mplarea aceasta nu putea veni
a=a, din senin. S[-l fi lovit cineva nu, nici nu era atins...
S[-l fi otr[vit? Hm! cine? Om bun, prea bun ]nc[, darnic,
omenos ]n toate ]ntreprinderile, cine ar fi putut avea un g`nd
pizma= asupra lui? Totu=i, ziceau oamenii, ceva-ceva trebuie
s[ fi fost. Sandu al Radului adusese vestea ]ntr-un p`lc de
oameni, diminea\a:
A murit boierul. Iaca, l-a g[sit ]ntins ]n pat, f[r[ suflare.
+i doar asear[, c`nd s-a cobor`t din tr[suric[, a vorbit cu
mine: om ]n toat[ puterea, ]n toat[ s[n[tatea. C[ doar =i tu
erai acolo, m[i ista.
P[i.
+i tu, m[i Simioane.
+i.
Ei, ]\i place!
Lucru curat nu-i la mijloc, ad[ug[ un altul, iar ceilal\i
deschiser[ ochii mari, speria\i, =i r[maser[ pe g`nduri.
Toate vorbele erau ]ns[ de prisos; moartea venise pe
nechemate =i at`ta tot. }l ]ngropar[, ]l pl`nse tot satul, =i ]n
urm[ zilele ]=i luar[ fa\a lor obi=nuit[. Venise conul Nicu,
CUPRINS
67
Din lumea celor care nu cuvnt[
b[iatul boierului, =i trebile mo=iei se urmar[ lan\, fire=te, care
cum trebuia la locul =i vremea ei.
Conul Nicu era om harnic, priceput =i omenos ca =i tat[-
s[u. Oamenii ]ncepur[ a-l iubi cu tot dinadinsul =i ar fi fost
]n stare s[ se deie ]n foc la un cuv`nt al lui.
Altminteri, =i la trup, la fa\[, conul Nicu era leit tat[l. Scurt,
lat ]n spate, s`ngeros peste m[sur[, obrazul plin =i ]nfl[c[rat ca
para focului, ochii mici, rotunzi =i galbeni, ca doi b[nu\i noi.
C`nd ]l z[reau, \[ranii socoteau c[ au pe b[tr`n dinaintea lor:
Conul Iordache ]n picioare, s[ nu fie de-o m[sur[, ]=i spuneau.
Dar soarta care potrive=te toate, a=a cum vrea =i crede
d`nsa, potrivi ca =i conul Nicu s[ aib[ aceea=i m[sur[, =i la
trup, =i la patimi, cu s[rmanul conul Iordache. +i ce se
]nt`mpl[? }ntr-o sear[, dup[ ce m`ncase mult =i b[use tot a=a,
la t`rg, unde se dusese s[ petreac[ =i el ca ori=icare muncitor
cum petrecuse =i conul Iordache ]n decuvremea nop\ii ]n
care se stinsese, se ]ntoarse la mo=ie =i se culc[. A doua
zi, vechilul, venit s[-l scoale, ]l g[si mort ]n acela=i pat. Sin-
gura deosebire era c[ bietul conul Nicu p[rea c[ se luptase
p`n[ s[-=i deie sufletul: fa\a ]i r[m[sese ]ncruntat[, buzele
str`nse. Vechilul ]ncremeni de groaz[.
Nici nu se-mplinise anul de la moartea celuilalt. C`nd
auzir[ oamenii de ]nt`mplarea aceasta, ]=i f[cur[ cu tot
dinadinsul cruce =i nu ]ndr[znir[ s[ se apropie de odaia ]n
care d`nsul se sf`r=ise.
Seara, la rate=, oamenii nu mai contenir[ s[ se ]ntrebe unii
pe al\ii. Fiecare iscodea c`te ceva.
C[ vezi dumneata, =optea un mo=neag rezemat de
tejgheaua cr`=marului, lucrul nu-i curat. Nu mor doi oameni,
a=a, unul dup[ altul, ]n acela=i loc. Or fi avut =i ei p[cate de
isp[=it. Cu noi, d[, se purtau bine, dar cu al\ii, mai =tii! Cine
poate =ti! Ai V[danei n-au murit tot a=a, tat[l =i b[iatul, unul
dup[ altul, ]n Leordeni? Vezi c[-i blestemase biata Ani\a, =i
blestemul se prinde, c[-i al necuratului. Cruce de aur ]n cas[!
Mo=neagul se ]nchin[ =i, tr[g`ndu-=i cojocul pe um[r, vroi
Emil Grleanu
68
s[ ias[, dar un altul, care prinsese cu urechea, ]l mai opri =i-i
spuse tare:
Nu, mo= Dumitre, locul ]i blestemat, locul pe care e casa.
Mai =tii, r[spunse b[tr`nul, =i ie=i pe u=[, ]ng`n`nd
cuvinte f[r[ ]n\eles.
Pe conul Nicu ]l duser[ la groap[, \in`ndu-se cu to\ii mai
]n urm[, ]nchin`ndu-se mereu.
La ]ngropare nu venise nici o rud[. Adic[ ce rud[ era: un
mo=, frate mai mic al conului Iordache. Toat[ averea i se
cuvenea lui acuma, dar, fie din nep[sare, c[ci era el bogat =i
f[r[ mo=tenirea asta, ori de fric[ s[ nu-i fie =i lui scris s-o
p[r[seasc[ prea de cur`nd, nici nu ab[tuse pe la mo=ie.
Trimisese numai un om s[ ferece hambarele, =urile, od[ile cu
tot ce aveau ]n ele, iar mo=ia o arend[. Din ograda caselor
se ]mpr[=tiar[ to\i, ]ntr-o clipire de ochi, ]ndat[ dup[ scoate-
rea mortului. Arenda=ul se mut[ ]ntr-alt[ pereche de case, mai
mici, de cealalt[ parte a t`rgului.
Curtea r[m[sese pustie. }n ograda nepietruit[, brusturii crescu-
ser[ ]n voie, ]ntinz`ndu-=i frunzele lor, cele late =i verzi, ca un
acoper[m`nt deasupra p[m`ntului umed; iar l`ng[ cerdac,
loboda se ]n[l\ase ca o p[durice din care mai nu s-ar fi z[rit
omul. Veni =i toamna cu ploile ei reci =i repezi, care b[teau,
prin geamurile sparte, ]n od[ile ]ntunecoase; pe pere\i =urluiau
vinele g[lbui de ap[, scurse din ulucele sparte; iar u=ile de pe
la poduri, uitate deschise, se repezeau, uneori, b[tute de v`nt =i
pocneau ]n[bu=it, ca ni=te lovituri de maiuri, scutur`nd acope-
ri=urile =ubrede de drani\[. La spate, livada ridicat[ ]n d`mb,
]ng[lbenit[, p[rea c[ p[ze=te, jelind, singur[tatea aceasta.
Nimeni n-ar fi trecut pe acolo noaptea. Un p`ndar trecuse
]ntr-o sear[ g`ndind ]ntr-aiurea se vede, c[ci altminteri nu
s-ar fi av`ntat pe locuri de aceste =i c`nd a ]ntors capul =i a
v[zut curtea veche, a rupt-o de goan[ ca un apucat, =i nu s-a
oprit dec`t acas[, c[z`nd le=inat l`ng[ prisp[. A doua zi, c`nd
=i-a revenit ]n sim\iri, tot satul =tia c[ Gavril[, p`ndarul, trec`nd
pe la curtea cea veche, a v[zut dou[ umbre care se strecurau,
69
Din lumea celor care nu cuvnt[
una dup[ alta, pe strea=ina casei. +i de atunci ]ncolo, nici ziua
nu se prea bizuiau oamenii s[-=i ]ndrepte pa=ii ]ntr-acolo.
Om[tul iernii ]mbr[c[ ograda, curtea =i livada. +i at`\ia
n[me\i n[pusti viscolul ]n pere\i, c[ mai nu se mai cuno=tea casa.
Od[ile, lucrurile care ajutaser[ traiul celor doi st[p`ni, cine =tie,
poate =i parale nici pe acestea nu le c[utaser[ st[teau
acolo, ]ngropate sub acoper[m`ntul rece al vremii grele de iarn[.
C`nd a ]nceput s[ se ]mprim[v[reze, au pornit =uvoaiele; casa
se dezgoli, r[s[ri mai neagr[ =i mai posomor`t[, cu ferestrele
]ntunecate ca ni=te hrube; pere\ii se mucezir[ de umezeal[.
+i-n scurt, loboda se ]n[l\[ iar[=i, s[lbatic[, ]n[du=ind celelate
buruieni, ]n tot cuprinsul pustiu al ogr[zii cu gardurile putrezite.
Mult s-au mai mirat oamenii c`nd, ]ntr-o bun[ zi, un
c[l[re\ cu o c[ciul[ \uguiat[, sp[tos, c[ te mirai cum de nu
de=[la c[lu\ul mic ce-l aducea ]n buiestru, se sui dintr-o
]ntinsoare ]n deal, la curtea p[r[sit[. El a tras, de-a c[l[re,
poarta, s-a strecurat ]n[untru, apoi a luat-o prin lobod[ p`n[
l`ng[ cerdac. Nu i se vedea dintre buruieni dec`t v`rful
c[ciulii. A stat pu\in, pe urm[ a ]nconjurat casa, apoi a ie=it
din ograd[, a l[sat d`rlogii pe g`tul calului =i s-a cobor`t spre
rate=. Aici opri c[lu\ul =i ]ntreb[ pe cei c`\iva oameni ce
st[teau pe prisp[:
Da ce, conul Iordache nu mai \ine mo=ia?
Oamenii ]l privir[ mira\i; unul ]i r[spunse:
Conul Iordache a murit. +i-a murit =i conul Nicu. Da
dumneata cine e=ti?
Omul deschise ochii mari, r[mase o clip[ ]ncremenit, apoi
lovi cu m`na ]n v`nt, a dezn[dejde, dete c[lc`ie calului =i
porni f[r[ s[ r[spund[.
Cine-o fi? ]ntreb[ unul.
Ia, vreunul care n-a auzit de moartea boierilor. La conul
Iordache veneau mul\i s[ cear[ ajutor.
Cine =tie cine-o fi fost! Ia, vreun om nec[jit, s[racul,
ad[ug[ cel mai t`n[r.
Emil Grleanu
70
+i \[ranii se uitar[ ]n zare dup[ un nori=or de colb care
]nf[=ura poate o durere.
}ntr-o noapte, prin august, o noapte frumoas[, cald[ =i
pres[rat[ cu stele, o sc`nteie ]ndr[zni s[ fac[ ceea ce
]nfrico=ase pe at`\ia oameni: aprig[ ca un flutura=, sc`nteia
a avut mil[ de c[su\a conului Iordache =i-a conului Nicu; s-a
ridicat u=oar[, din focul de g[teje f[cut de doi copila=i, a
zburat peste livad[ =i s-a cobor`t pe drani\a putrezit[ de ploi.
+i o flac[r[ vie se ridic[ deodat[, p[lind str[lucirea stelelor
=i rumenind tot satul. Oamenii ie=ir[ speria\i pe prisp[ =i, c`nd
v[zur[ c[ se tope=te curtea, se minunar[, se ]mb[rb[tar[ unii
pe al\ii =i venir[ cu to\ii p`n[ ]n poart[, de unde priveau cum
se ridicau v`lv[taiele spre cer. +i r[suflau parc[ mai u=ura\i,
c[ sc[pau de s[la=ul duhurilor rele. Unul n-a ]ndr[znit s[
p[=easc[ ]n ograd[! Dar c`nd, dimprejurul ferestrelor aprinse,
c[zur[ perdelele ]n scrum, pe peretele luminat al od[ii ]n care
se sf`r=iser[ de zile cei doi st[p`ni, ap[ru, o clip[, portretul
conului Iordache. Apoi fl[c[rile ]l ]ncinser[ ]n v[lul lor, ca
pentru a-l ocroti.
Cei ce-l v[zuser[ jurau c[-n strecurarea repede, c`t un
r[suflet, chipul conului Iordache ]i privise ]ncruntat, cum ]i
privea alt[dat[, ]n rarele lui clipe de m`hnire.
71
Din lumea celor care nu cuvnt[
}NECATUL
Gheorghe Nicoar[, c[l[ra= cu schimbul, =i frate-s[u, un
b[ie\andru c[ruia nu-i mijise musta\a, veniser[ s[ adape caii
]n Siret. Cum coborau spre vad, b[iatul spuse:
Ia te uit[, b[di\[, colo, sub mal, ce bu=tean a adus apa!
C[l[ra=ul privi ]ntr-acolo, apoi str`nse calul ]n c[lc`ie =i
intr[ p`n[ la mijlocul r`ului. Dup[ ce se uit[, \ip[ deodat[:
Ira, m[i, un om ]necat!
B[ie\andrul ]ncremeni locului. C[l[ra=ul ]i strig[:
Fugi p`n[ ici la moar[ =i cheam[ pe mo= Vasile.
B[iatul lovi cu funia c[p[strului ]n cal =i o lu[ spre moar[.
Se ]ntoarse repede ]napoi. Morarul nu era acolo.
Atunci repede-te =i adu pe t[tuca. Lua\i =i o fr`nghie.
R[mas singur, c[l[ra=ul se apropie s[ se uite. Privi ]ndelung. }ne-
catul fusese izbit de ap[ ]n m`nc[tura malului =i se prinsese ]ntre
ni=te r[d[cini. +uvoiul ]l b[tea, mai s[-l smulg[, s[-l duc[ la vale.
C[l[ra=ul auzi ni=te glasuri, se ]ntoarse =i el =i, cunosc`nd
pe cei de pe mal, le r[cni:
M[i Toadere... N[stase... Veni\i, c[-i un om ]necat! Hai de
l-om scoate!
Fl[c[ii r[maser[ pu\in pe g`nduri, apoi cobor`r[ pov`r-
ni=ul. Dup[ ce se uitar[ ]ntr-acolo, unul se sc[rpin[ ]n cap
=i spuse:
P[i... Cum s[-l scoatem, m[i Gheorghie=?
Iaca bine. O s[ vie tata, o s-aduc[ o fr`nghie, l-om lega
=i l-om trage pe mal. C[l[ra=ul se uit[ ]nspre sat: Uite-l, vine.
Peste pu\in, s[rea de pe cal un \[ran c[runt, dar voinic.
Uite-l colea, tat[, ]ntre r[d[cini.
|[ranul ]=i scoase opincile =i intr[ ]n ap[ p`n[ la br[u, de
veni l`ng[ feciorul s[u. Dup[ ce privi, se scutur[ =i zise:
CUPRINS
Emil Grleanu
72
Haidem! C[l[ra=ul desc[lec[, cei doi fl[c[i nu se mai codir[,
venir[ =i d`n=ii. B[ie\andrul se ]ntorsese; privea de pe mal.
|[ranul desf[cu funia ce o avea ]ncol[cit[ pe dup[ um[r:
A=a! S[-l leg[m.
}=i suflec[ m`necile, ]nnod[ capul fr`nghiei de un bra\ al ]necatu-
lui, sub\ioar[, apoi lu[ cap[tul celalt, ]l trecu de dou[ ori ]mprejurul
pieptului calului =i-l aduse s[-l lege de celalt bra\, ca un ham.
Bine! Acum desface\i r[d[cinile.
Fl[c[ii d[dur[ la o parte r[d[cinile, c[l[ra=ul apuc[ de
c[p[stru calul =i, ]ncet-]ncet, ]l scoaser[ ]n susul apei, pe mal.
Tocmai atunci venea =i morarul, mo= Vasile. Fl[c[ii ]l
chiuir[, =i d`nsul cobor] c[tre ei. Era un b[tr`n scurt, cu
must[\ile roase, cu ochii mici, lucitori sub c[ciula alb[,
\uguiat[.
Da ce-i, fe\ilor? Ce-a\i pescuit?
C`nd v[zu pe cel ]necat, ]=i d[du c[ciula pe ceaf[ =i se apuc[
de p[r:
P[i bine, m[, ce n-a\i l[sat rum[nul s[ se duc[ la vale?
Boclucuri de iste ]mi trebuiesc mie? +i dumneata, bade
Dumitre, doar e=ti om b[tr`n, =i te potrive=ti copchiilor!
Tat[l c[l[ra=ului se apropie de mo=neag =i-i r[spunse:
Nu \i-e ru=ine la obraz s[ gr[ie=ti a=a? Da ista n-o fost =i el
om, ca mine =i ca dumneata? Ce-i c`ine, s[-i dau drumul pe ap[?
Mo=neagului ]i sticleau ochii =i prinse s[ fluiere a pagub[,
apoi zise:
P[i dac[ a= fi prins pe to\i umfla\ii care au trecut pe
ici, v[ mai m[cinam eu f[in[? Mai st[tu pu\in pe g`nduri =i
ad[ug[: Pai asta-i treaba premarului.
A lui, r[spunse c[l[ra=ul, m[ duc s[-l chem. Da p`n[
atunci d[ un \ol, o rogojin[, s[-l ]nv[lim.
Da las[-l, c[ deghe s-o-mprim[v[rat, nu arde a=a
soarele, bodog[ni b[tr`nul =i r[mase uit`ndu-se la mort.
Ceilal\i se traser[ de o parte, vorbind ]ncet.
C[l[ra=ul, v[z`nd c[ n-o poate scoate la cap[t cu mo=nea-
gul tehui, rupse o creang[ de mesteac[n, acoperi cu d`nsul
mortul, apoi plec[ dup[ primar...
73
Din lumea celor care nu cuvnt[
Vestea se r[sp`ndise repede. Oamenii din sat ]ncepuser[
s[ se adune. Veniser[ b[rba\i, fl[c[i; c`teva femei st[teau
departe, cu m`na la gur[, galbene de fric[.
}ntr-un t`rziu, dup[ ce le trecu mirarea, b[rba\ii prinser[
s[ vorbeasc[ tare. Unul ]ntreb[:
M[i, cine s[ fie?
Altul r[spunse :
O fi de prin t`rgul Romanului, c[-i ]mbr[cat ]n straie
nem\e=ti.
+i altul ]ncheie:
Dumnezeu ]l =tie!
Dar cum venise primarul, se desf[cu din mul\ime un
b[ietan, d[du la o parte frunzele ce acopereau fa\a mortului,
se uit[ de aproape, apoi zise:
Ista-i din S[b[oani. }i Pintilie Iepure din S[b[oani. L-am
v[zut =i zilele trecute ]n t`rg, ]=i cump[ra un surduc. }i Pintilie
Iepure din S[b[oani, c[ doar ]l cunosc.
Primarul se ]ntoarse c[tre notar =i-i porunci:
Atunci tilifoneaz[ mneata la S[b[oani. O fi a=a cum
zice b[iatul.
Notarul porni, merg`nd ]ncet, plec`ndu-se c`nd ]ntr-o parte,
c`nd ]ntr-alta, ca =i cum scotea un picior dintr-o groap[, ca s[ deie
cu celalt ]n alta.
Deodat[, ca ie=it[ din p[m`nt, se repezi o bab[ \ip`nd:
Valeu, valeu, m[mucu\[!
Babei i se ]necase =i ei, mai acum c`\iva ani, feciorul
de-abia ]ntors din oaste. De atunci ]=i ie=ise din min\i =i b[tea
drumurile jeluindu-se tuturor.
Se tr`nti la capul mortului =i ]ncepu s[ boceasc[ ]n gura mare:
Valeu, b[iatul mamei, valeu! Cum te-ai pr[p[dit; cum
\i-ai pus cap[t zilelor! Cine te-o-ndemnat la pierzanie, puiul
mamei! cum nu te-o iubit nimeni pe lumea asta, de te-o l[sat
s[-\i r[pui zilele!
Un fior trecu prin sufletele oamenilor. O femeie se b[tu
cu m`na peste gur[.
P[ze=te-m[, Doamne, c[ alta n-am ce zice!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Emil Grleanu
74
Au stat cu to\ii p`n[ t`rziu povestind despre to\i ]neca\ii
de pe locurile acelea.
Se ]nserase. Notarul se g[sea ]n treburi, trecea de la unul
la altul, spun`nd cum ajunsese la prim[rie, cum telefonase la
S[b[oani, la Roman, parchetului. Dar r[spunsul nu venise ]nc[.
Deodat[ se auzi vuietul unei c[ru\e purtate ]n goana mare.
Dup[ c`t[va vreme, c[ru\a se opri, =i din[untru s[ri, speriat,
galben la fa\[, un \[ran. De-abia putu ]ntreba:
Unde-i frate-meu?
Primarul ]i ie=i ]nainte:
}necatul \i-e frate? E=ti din S[b[oani?
Mi-i frate, ]ng`n[ venitul, c[ut`nd cu ochii spre mal.
Apoi s[-i facem h`rtiile ]n regul[, o s[ vie =i domnul
procuror, ad[ug[ primarul.
|[ranul vorbi ca ]ntr-aiurea:
P[i, o s[ vie nevast[-sa, c[ i-am spus. Eu am luat c[ru\a
asta de la un vecin =i m-am repezit c`nd am auzit c[ l-o adus
apele aici. C[ ]mi moare un copchil acas[... =i mi-i nevasta
bolnav[ =i n-am para fr`nt[-n pung[. Am avut numai leul ista
de parale, c[ v`ndusem un l[vicer.
Oamenii se uitar[ nedumeri\i unii la al\ii, iar \[ranul se
]ndrept[ spre mal.
C`nd ajunse l`ng[ ]necat, d[du creanga de mesteacan
la o parte, se uit[ la d`nsul, apoi se puse ]ntr-un genunchi
=i-i c[ut[ buzunarul pantalonilor. V`r] ]ncet m`na, scoase o
pung[, o deschise =i g[si un franc. Pe urm[ se ]ntoarse c[tre
oamenii care-l urm[riser[ =i zise:
L-am g[sit. C[ eu i-l d[dusem s[-mi ieie ni=te f[in[ de la
moar[, =i el, Dumnezeu s[-l ierte, s-o h`rjonit cu un fl[c[u =i o
c[zut, de l-o luat apa, c[ nu =tia s[-noate. +i am r[mas f[r[ de
un gologan... +i mi-i nevasta bolnav[, =i-mi moare copchilul...
Dup[ ce spuse acestea, se duse la c[ru\[, se sui, ]ntoarse
calul =i d[du bici.
Oamenii r[maser[ ]n urm[, ]ncremeni\i, f[r[ s[ poat[
scoate vreunul o vorb[.
75
Din lumea celor care nu cuvnt[
CI NE A I UBI T-O!
Boierul Toma privea de la fereastr[ cum cre=teau, v[z`nd cu
ochii, troienele ]n ograd[. Niciodat[ nu i se p[ruse iarna mai
plin[ de ]ntristarea aceea care o r[sp`nde=te c[derea molcom[
a fulgilor ]nfoia\i de z[pad[. C[dea ]ntruna ninsoarea, c[dea f[r[
s[ conteneasc[, leg[n`ndu-se ca penele, ]nceat[, g`nditoare
parc[ unde s[ se a=eze. }ngropase ograda, leg`nd-o de-a dreptul
cu =leahul dinspre sat, pref[cuse =urile, =oproanele ]ntr-un singur
morman, aruncase peste toate aceea=i ]nvelitoare alb[, de sub
care se p[rea c[ niciodat[ nu vor mai r[s[ri lucrurile cunoscute.
Boierul c[uta s[ p[trund[ cu vederea prin perdeaua deas[ a
ninsorii, dar nu putea; zarea se ]nchidea sur[. C[ut[ s[ prind[
cu auzul un vuiet, un strig[t, strig[tul unui om din sat, l[tratul
unui c`ine, \ip[tul unei p[s[ri ]nfrigurate. Nimic.
Toat[ firea p[rea ]necat[ ]n acea t[cere ad`nc[ ce-\i poate
da ]nchipuirea mor\ii. Nici m[car sc`nteierile focului din sob[
nu mai r[sunau, focul se stinsese. Numai ceasornicul cel mare
=i rotund din perete b[tea rar, ]n[bu=it, ca de aiurea; =i scutur`nd
clipele din zim\ii ro\ilor lui, regula parc[ mersul ninsorii.
Un ur`t de moarte, un ur`t dintr-acele care se strecoar[ ]n
suflet ca otrava, care se schimb[ ]n spaim[ cuprinse pe
singuraticul boier. Ar fi vrut s[ vad[ pe cineva, pe-un du=man
chiar, numai s[-l vad[. +i spaima veni repede. Boierul se
repezi la clopot, trase g[itanul cu putere =i-l rupse, iar de sus,
din col\ul casei, nici un clinchet nu veni. Ce f[ceau oare
arga\ii? S[-i strige, dar cum? Cuhnea era departe. El singur ]=i
deprinsese slugile s[ nu vie dec`t chemate, ca s[ nu-l st`n-
jeneasc[ ]n socotelile lui; ca nu cumva s[ g[seasc[ deschise
l[zile de fier ce gemeau sub greutatea b[n[ritului. }ncepu s[
CUPRINS
Emil Grleanu
76
cutreiere od[ile mari, ]nfrigurate, ]n care nu mai f[cea foc.
Aceea=i lini=te de moarte, netulburat[ nici mac[r de fo=netul
unei haine atinse de lemnul sau p`nza unei mobile.
G`ndurile-l n[p[deau. Era ]nt`ia iarn[ pe care o petrecea
singur. De la moartea nevestei lui se ]mplinise jum[tate de an =i
singur[tatea ]l silea s[ simt[ c[-i lipse=te cineva, c[ sufer[ o
pierdere, ca aceea ce ar ]ndura c`nd n-ar mai avea haina groas[,
pe care nu o iubea, dar care totu=i ]i \inea cald =i o avea aproape
de trupul lui. Trec`nd din pustiul unui col\ ]ntr-altul, se mir[ c`t
loc prinse ]n cas[ fiin\a ceea c[reia, fiindc[ nu era de aur, ca
galbenii lui, nu-i z`mbise o dat[ mai binevoitor, c[reia nu-i purtase
ur[, pentru c[ atunci c`nd ur[=ti sim\i c[-\i r[scole=ti sufletul
]mpotriva cuiva care este, =i ea nu era. Un abur care se mut[
dintr-un loc ]ntr-altul, asta fusese d`nsa.
Dar deodat[ boierul se opri locului ]ncremenit. I se p[ruse
c[ auzise fo=netul unei rochii, dincolo, =i ]ntoarse ]ncet capul.
Nu era nimeni; se desprinsese o perdea =i lunecase ]ntr-o parte,
str`ng`ndu-se ]ntr-un singur fald. O lumin[ cenu=ie intr[ ]n odaie,
=i ]n dosul geamului, acoperit pe jum[tate cu z[pad[, se vedeau
ramurile negre ale copacilor, ]nfig`ndu-se, ca ni=te suli\i, ]n
pieptul alb al gr[dinii. O pas[re trecu printre ele, t[ind ca o
foarfec[ p`nza de ninsoare. Lini=tea se ]ntinse din nou. Boierul
se l[s[ ]ntr-un col\ pe scaun. Ziua aceasta de Cr[ciun ]i amintea
pe cea din anul trecut, ]i aduse aminte chipul prietenului celui
mai bun, chipul lui Filip Micle, care nu lipsise niciodat[ mai
]ndelung din casa lui. }i scrisese acum c`teva zile, rug`ndu-l
s[ vie, ]i f[g[duise c[ vine, dar pesemne c[ se r[zg`ndise.
Ce s[ fac[ singur, Doamne! Deodat[ i se p[ru c[ aude ceva,
ni=te clinchete ]n[bu=ite, a=a ca loviturile de linguri\e ]n
paharele pline, =i odat[ cu ele i se strecur[ o pic[tur[ cald[ ]n
suflet. Se ridic[ repede =i alerg[ la geamul u=ii, ]n sal[. }n
poart[ r[s[ri ceva negru, care se m[rea, se apropia, p`n[ ce
se deslu=i c[ e un po=talion. Caii se izbir[ cu piepturile de
fruntea troianului, se opintir[ =i, cu capetele ]n sus, ]ncepur[
s[ taie p`rtie prin z[pad[. Dar cu toate puterile lor ]ncordate,
dup[ c`teva clipe, se oprir[. Surugiul se ]n[l\[ ]n sc[ri =i se
77
Din lumea celor care nu cuvnt[
auzir[, ]ntret[iat, strig[tele lui: M[[i, M[[[... s[ vie arga\i
cu lope\ile... Cine dracul s[ poat[ intra ]n iadul ista?... Mor-
\ilor... M[[[, n-auzi\i, dugle=ilor
1
?! Boierul Toma ]mpinse cu
putere u=a ]n\epenit[ de z[pada str`ns[ ]n cerdac =i strig[ =i el
la arga\ii care de-abia acuma ]=i scoaser[ capetele afar[. Dup[
ce se uitar[ ca ni=te oameni buimaci de b[utur[, se ]ntoarser[
cu lope\ile pe um[r, ]not`nd p`n[ la g`t prin troian. Musafirul
ce venise se cobor] din sanie =i o lu[ spre cerdac, dezgrop`ndu-=i,
la fiecare pas, picioarele. Era Filip Micle. Lui Toma i se strecurase
o raz[ de bucurie ]n suflet cum parc[ niciodat[ nu sim\ise. +i
venitul nu-=i credea ochilor c`nd v[zu chipul destins ]ntr-un sur`s
de bun[tate cum nu mai aflase la prietenul s[u.
}n vreme ce Toma desf[cea musafirul de bl[nurile ce le
avea pe d`nsul, de afar[ veneau glasurile nec[jite ale arga-
\ilor, care de-abia urcau sania ]nspre grajduri.
*
A=a se face c[, ]n seara aceasta a ajunului Anului Nou,
boierul Toma nu era singur la m[su\a acoperit[ cu =ervet curat,
de sub lampa at`rnat[, a c[reia rev[rsare de lumin[ rumenea
sticla cu vin rubiniu =i aprindea sc`ntei din pic[turile r[mase
]n cele dou[ pahare de cristal. Prietenii m`ncaser[, =i acum
r[m[seser[ la un pahar de vin. Mole=i\i de b[utura veche,
st[teau r[sturna\i ]n scaune =i g`ndeau. Frica boierului Toma
se dusese, =i d`nsul r[m[sese omul din trecut, cu sufletul lui
cel adev[rat. Fire=te, se g`ndea la munca lui, la munca ]n
adev[r uria=[, care-i r[v[=ise via\a pe c`mpuri, ]n ploi, pe soare
=i-n cea\[, pentru adunarea banului rotund care la d`nsul nu
se rostogolea, ci c[dea, pe lat, ]n cutiile de tinichea ale l[zilor
de fier... +i pentru cine str`nsese? Pentru el! Numai pentru el!
N-avea nici un copil, n-avea pe nimeni. Mai bine c[ nu avusese
copii, de=i ei nu i-ar fi r[pit m[car o parte c`t de mic[ din
dragostea lui pentru bani, dar copiilor le trebuie hran[, foc,
=coal[... }i fusese de ajuns nevasta. }=i amintea bine de nevast[.
1
Dugle= lene=.
Emil Grleanu
78
F[r[ voie, se uit[ pe peretele din fa\[, deasupra u=ii. Acolo
]i era portretul. Un prezent
1
al lui Filip, de ziua ei. Sim\i
nevoia s[ vorbeasc[ despre d`nsa.
Seam[n[ bine Ana ]n portretul cela.
Filip tres[ri, ]ntoarse repede capul, se uit[ la chipul, pe
jum[tate ]n umbr[, al femeii =i r[spunse scurt, cu glasul tremurat:
Da, foarte bine.
+i c[zu iar pe g`nduri.
Toma urm[:
Parc[ v[ v[d, anul trecut, ]n ajunul Anului Nou; tu erai
tot ]n locul acesta, d`nsa sta colo, l`ng[ bibliotec[. Vorbea\i,
ca de obicei, despre o carte, mi se pare.
Da, despre o carte.
Iar acum doi ani... A, da, acum doi ani a\i f[cut s[rb[-
torile singuri. Eu a trebuit s[ m[ duc la Ia=i pentru v`nzarea
p[durii celeia... La ]ntoarcere, mi-a\i ie=it ]nainte, voio=i... V[
]n\elegea\i bine voi am`ndoi. Apoi ad[ug[ ca ]ncheiere: Iaca,
eu n-am ]n\eles-o niciodat[ pe nevast[-mea. Nici ea pe mine,
nu-i vorb[.
Filip se uita departe, cu ochii umezi.
Un dor ]l ]neca, ]i oprea parc[ inima s[-i mai bat[, ]l f[cea
s[ sufere grozav.
+i tocmai acum glasul lui Toma r[s[rise dintr-o lume de
vr[jm[=ie. Nevoia unei spovedanii, a unei spovedanii f[cut[
nu din credin\[, ci dintr-o m`ndrie hain[, d[dea mereu r[sunet
cuvintelor lui:
Dumnezeu s[ m[ ierte, dar parc[ nu eram f[cu\i unul
pentru altul.
Filip ]i r[spunse, st[p`nindu-se:
Nu \i-ai cunoscut femeia, cum nu-\i cuno=ti nici una din
c[r\ile acele, din biblioteca pe care n-ai deschis-o niciodat[.
Toma sorbi din pahar =i r[spunse:
E adev[rat! N-am avut vreme s[-mi citesc biblioteca,
]ntocmai dup[ cum n-am avut vreme s[-mi iubesc nevasta.
1
Prezentcadou.
79
Din lumea celor care nu cuvnt[
Filip se ]ndrept[ pe scaun =i ]ntreb[ r[stit:
De ce-ai luat-o atunci, dac[ n-ai iubit-o?
Toma r[spunse lini=tit:
Am luat-o pentru bani. F[r[ zestrea ei, azi n-am sta aici,
]n casa asta.
Filip vorbi cu glasul ]n[bu=it, ]ntret[iat, neput`ndu-=i st[p`ni
furia, care venea deodat[, ca un clocot:
Ai luat-o ca s[-i ]n=eli via\a... Ai am[git-o ani de-a r`ndul.
Toma nu b[gase de seam[ felul ]n care prietenul ]i vorbise.
Urm[ s[ spun[:
N-am iubit-o, dar i-am dat tot ce a vrut. A avut de toate
aici ]n cas[. Nu a dus nici o grij[. Nu i-a lipsit nimic; spune
tu dac[ i-a lipsit ceva?
Filip se scul[ ]n picioare; o clip[ ]i venise s[-l loveasc[
peste gura care min\ea; o furie grozav[ ]i n[v[li din inima ]n
care o \inuse p`n[ acum ascuns[, ca pe un izvor ce n-are pe
unde ie=i la lumin[, apoi cuvintele curser[ repede, dezl[n-
\uindu-se, aproape f[r[ r[suflet:
I-a lipsit, i-a lipsit dragostea ta. Dragostea pe care
sufletul t[u n-a avut-o, sufletul sterp ca un p[m`nt nisipos din
care nu r[sare iarba. I-a lipsit cuv`ntul t[u cald, care nu-\i
putea ie=i de pe limba deprins[ numai s[ numere. I-a lipsit
bl`nde\ea, pe care faptele tale de om zg`rcit, care stoarce
banul, nu putea s[ i-o dea. I-a lipsit fericirea, ]n\elegi,
fericirea, pe care tu ai gustat-o l`ng[ l[zile tale cu bani, dar
pe care ea n-a avut-o, pentru c[... pentru c[ era cinstit[,
pentru c[ era credincioas[ jur[m`ntului ei. Totul i-a lipsit ]n
casa asta, tot, tot!
Filip se plimba prin odaie, ]=i purta m`na prin p[rul lung,
c[runt. Se =im\ea tot mai luat de furie. Toma se ]ndreptase =i
el ]n scaun, trupul i se scuturase de mole=eal[, deschise ochii
mari =i se uita nedumerit la chipul prietenului, pe care aproape
nu-l recuno=tea. }ntreb[ cu spaim[ parc[:
Ce ai? De ce-mi spui vorbele aceste?
Filip i se a=ez[ ]n fa\[ =i, aproape de tot, ]i sufl[ cu un
=uier cuvintele:
Emil Grleanu
80
Pentru c[ ai deschis singur vorba, vorba care nu te cost[
parale. Eram hot[r`t s[ \i le spun demult ]nc[, de=i ar fi trebuit
s[-mi calc sufletul pentru aceasta, dar a= fi f[cut-o dac[ ar fi
venit o ]mprejurare ca cea de azi, a= fi f[cut-o, nu pentru tine,
ci pentru d`nsa. A= fi ]ncercat =i mai mult: a= fi dat =i via\a
pentru ca s[ o v[d mai fericit[, mai mul\umit[. A= fi dat tot,
=i dac[ \i-a= fi deschis ochii, dac[ te-a= fi f[cut s[-\i ]nstr[inezi
m[car o parte, c`t de mic[, din iubirea pentru bani, =i s[ i-o
dai ei, atunci nu \i-a= mai fi c[lcat ]n cas[. Dar nu \i-am putut
spune nimic fiindc[ n-ai pomenit niciodata numele ei; ]l
pomene=ti ast[zi, c`nd nu mai este, c`nd ai sc[pat de d`nsa,
c`nd vorbele mele nu-i mai pot aduce nici o alinare, acolo,
]n morm`ntul ei, l`ng[ care ar trebui s[ stai zile ]ntregi,
]ngenuncheat... ca un nemernic.
Toma se sculase ]n picioare. Sub biciuirea cuvintelor lui Filip
parc[-i ]ncol\ise o lumin[ ]n minte, o lumin[ care lega anumite
fapte din trecut =i al c[rora ]n\eles se deslu=ea acuma, a=a,
deodat[, ]ntr-o sc[p[rare ca de fulger. }n clipa aceea Toma
sim\ise =i m`nie m`nie asupra cuiva care-l furase de o avere
uitat[ ]ntr-un col\ =i un sim\[m`nt str[in care-i umpluse
pieptul, apoi ]l golise repede, poate o p[rere de r[u.
Am`ndoi st[teau fa\[ ]n fa\[. Filip cu ]ncredin\area c[
spusese prea mult, de=i parc[ ar mai fi vrut s[ adauge ceva
m[rturisirii, Toma cu p[rere de r[u c[ nu auzise totul, cu
dorin\a de a mai ]ntreba.
+i, cu toate acestea, ]n\eleser[ c[ trebuiau s[ tac[, s[ nu-=i
mai vorbeasc[ un cuv`nt unul altuia, niciodat[. }ntre d`n=ii
parc[ se ]ntrupase o umbr[, o vedenie, care le pusese u=or
m`na pe gur[. +i buzele lor r[maser[ ]nchise peste morm`ntul
sufletului lor. Se uitar[ unul la altul, apoi Filip porni repede,
purt`ndu-=i m`na peste fruntea sc[ldat[ ]n sudoare, ]nspre
odaia lui, s[ se preg[teasc[ de plecare, ]n zorii zilei, f[r[ s[
se mai revad[.
81
Din lumea celor care nu cuvnt[
FRA|I
F[r[ s[ ridice privirea de pe h`rtiile ce isc[lea, maiorul
r[spunse r[stit:
Va merge cornistul companiei.
Ofi\erul vroi s[ mai adauge ceva, dar maiorul nu-i d[du
vremea, ridic[ ]n sus capul =i, cu acea lumini\[ g[lbuie ]n
ochi, ce d[dea c[ut[turii lui un aer de veselie, chiar atunci
c`nd era ]nfuriat, spuse r[spicat:
Cred c-a\i ]n\eles, domnule sublocotenent.
Ofi\erul r[spunse scurt c[ a-n\eles =i plec[. Str[b[tu sala
pe l`ng[ camarazii ce-l priveau b[nuitori, apoi lu[ drumul
drept ]nspre compania lui. }n u=[ ]l a=tepta sergentul-major.
Ofi\erul ]i porunci, la r`ndul lui, cu un glas ce ]mprumutase
ceva din acel al maiorului:
Va merge cornistul companiei.
Sergentul-major se ]ntoarse =i strig[:
Va merge...
Dar nu avu c`nd s[ sf`r=easc[, cineva din fundul ]ntunecos
al s[lii, cornistul, care auzise ordinul comandantului de
pluton, r[spunse ]n[bu=it, dar hot[r`t:
Am ]n\eles, s[ tr[i\i, domnule sergent-major.
}n aceast[ vreme, ofi\erul intr[ ]n cancelaria companiei,
]=i puse mantaua, ]=i lu[ chipiul =i, ridic`ndu-=i gulerul, ie=i
]n curte, ]ndrept`ndu-se spre poart[; o lu[ pe o strad[ l[tural-
nic[, mai apropiat[. Ajunse acas[, ]=i arunc[ sabia =i chipiul
]ntr-un col\, mantaua ]n altul, nu d[du voie s[ i se fac[ focul,
=i se tr`nti pe pat.
Cu fa\a ]nfundat[ ]n perne, degeaba c[uta s[-=i g[seasc[
ast`mp[r. }i fu peste putin\[ s[ adoarm[. La urma urmei, vr`nd
CUPRINS
Emil Grleanu
82
s[-=i goneasc[ nelini=tea, se ]ncerc[ s[ g`ndeasc[ ]ntr-un
anumit fel: M[ rog, nu-i murise nimeni dintre cei de aproape
ai lui, nici o rudenie mai dep[rtat[, nici m[car un prieten
dintre acei cu care ar fi petrecut clipe tulburi sau fericite, ce
pecetluiesc tr[inicia ]nfr[\irii a doi oameni. Nu; ci un soldat,
un str[in, un om pe care-l avusese un an ]n frontul companiei...
A=a vroia ofi\erul s[-=i ]nl[ture m`hnirea, dar nu putea. G`ndul
celalt, cel ce izvora f[r[ voia lui, acela ]i re]mprosp[ta alte
lucruri. }=i aducea aminte cum, ]n cutare zi de mar=, pe o ar=i\[
dogoritoare, ceruse ap[ la solda\ii din pluton mai nimeni
nu avea, iar celor ce le r[m[seser[ c`teva pic[turi le p[strau
pentru setea lor de oameni trudi\i ce duc at`ta amuni\ie pe
d`n=ii... Un singur om a ]ntins bidonul, dar ]n a=a fel c[
r[m`inea ascuns, parc[ ]ntr-adins, dup[ rani\a camaradului din
r`ndul ]nt[i. C`nd i l-a ]napoiat, a \inut bidonul aproape, silind
pe soldat s[ se arate: era Stan Petre... Dar, ]n cutare noapte
ploioas[, ]n avanposturi, ]n manevra trecut[, c`nd a g[sit ]n
cort un culcu= de paie uscate, preg[tit pentru o odihn[ mai
cumsecade! Tocmai t`rziu afl[, printr-o ]nt`mplare, c[ tot Stan
Petre i le adusese... }l primise ca recrut ]n urma st[ruin\ei
fratelui s[u, cornist al companiei, cu doi ani de vechime. }l
]ntrebase: Vrei s[ vii la mine, b[iete? Recrutul ]=i apropie
repede c[lc`iele, ]=i scoase iute c[ciula =i r[spunse din toata
inima: Vreau, cum nu, s[ tr[i\i, domnule sublocotenent...
Ce voios era soldatul acesta. Numai s[-l fi privit, ]n mar=uri,
merg`nd voinice=te, totdeauna z`mbind, =i-\i trecea orice os-
teneal[. Rar soldat =i prieten credincios ca Stan Petre!... Acum
c`teva zile, intr`nd diminea\a ]n companie, ]i ie=i cornistul
]nainte; cu glasul ]ncet de lacrimi, ]i spuse c[ peste noapte
dusese pe frate-s[u la spital. }l cuprinsese o c[ldur[ grozav[,
vorbea ]ntr-aiurea, iar doctorul, chemat, grabnic, spusese c[-i
tifos. De fric[ s[ nu se ]mboln[veasc[ =i al\ii, ]l scoseser[
repede din cazarm[.
}l v[zuse la spital, pe patul de chinuri, cu buzele arse, cu
fa\a supt[, cu ochii =ter=i ce nu mai puteau cunoa=te. Ieri, la
raportul companiei, caporalul de serviciu ]i raportase c[
83
Din lumea celor care nu cuvnt[
soldatul Stan Petre murise... Iar maiorul, om bun, dar cu toane,
nu ]ng[duise ca la ]nmorm`ntare s[ sune un alt cornist.
}n\eleg`nd c[ nu va putea adormi, chinuit de g`nduri =i
amintiri, ofi\erul se ]mbr[c[ =i, cu toate c[ nu era nevoie,
plec[ din nou la cazarm[.
A doua zi ]ncepuse s[ ning[. Plutonul de parad[ venise =i
se ]n=irase ]n ograda spitalului, ]n fa\a od[ii ]ntunecoase ca
o hrub[ de beci. Un caporal =i c`\iva solda\i intrar[ ]n[untru.
Ofi\erul f[cu semn cornistului s[ se duc[ =i el, apoi ]naint[
singur, intr[ pe u=a ]ngust[, cobor] c`teva sc[ri =i r[mase l`ng[
perete. }n mijlocul c[m[ru\ei de piatr[, pe o mas[, Stan Petre
p[rea c[ doarme u=or, gata s[ tresar[ la cel dint`i sunet al
de=tept[rii, pe care nu mai avea s[ o aud[. De pe fa\[ i se
dusese urma de zbucium ce r[m`ne dup[ o boal[ plin[ de
chinuri; ]n locu-i r[s[rise z`mbetul acela cuminte ce-l prindea
at`t de bine.
La c[p[t`i ]i pl`ngea maic[-sa, o femeie slab[, trudit[ de
munc[, cu picioarele goale pe o vreme ca aceasta de ]nceput
de iarn[. Mai ]ncolo, un frate al ei, cu decora\iile r[zboiului
pe piept. C`nd b[tr`na v[zu pe celalt b[iat, pe cornist,
]ncepu s[ boceasc[ ]n gura mare:
Mi l-o luat Dumnezeu =i m-o l[sat numai cu tine! B[ietul
mamei, b[iet.
Iar b[tr`nul c[uta s-o lini=teasc[:
Taci, M[rando, a=a a vrut Cel de Sus. Apoi veni l`ng[
ofi\er, se opri la o parte =i spuse: S[ tr[i\i, domnule subloco-
tenent, nu v[ sup[ra\i, a=a-s femeile, mai slabe.
Cu dou[ zile ]nainte, se d[duse ordinul de zi prin care Stan
Petre era f[cut frunta=. Doi dintre camarazi ]i cusur[, pe
m`necile tunicii, galonul ]mpletit din m[tase: puseser[ m`n[
de la m`n[ =i-l cump[raser[. +i deodat[ unul b[g[ de seam[
c[ numai cravata ]i lipsea frunta=ului Stan Petre; cornistul ]=i
desf[cu repede cravata lui =i o ]nf[=ur[ u=or la g`tul fratelui
s[u. Iar maic[-sa, cu degetele ei groase, de-abia ]i atinse
fruntea =i-i a=ez[ capul pe pern[:
Emil Grleanu
84
A=a, s[ nu se loveasc[, dragul mamei.
Preotul sluji pu\in, apoi patru solda\i a=ezar[ sicriul pe
o n[s[lie =i-l scoaser[ afar[. Solda\ii se descoperir[.
Ningea des, cu fulgi mari, ce c[deau ca ni=te flori albe
de cununie. Preotul trecu ]nainte, apoi veneau cei ce
purtau n[s[lia, cei doi b[tr`ni, ofi\erul =i plutonul. Plecar[
]n bocetele mamei.
Ofi\erul privi pe cornist. }l v[zu c[ duce cornul la gur[,
c[ st[ c`teva clipe f[r[ s[ poat[ suna, apoi auzi un sc`ncet
ce se schimb[ ]ntr-un hohot de pl`ns =i, deodat[, ca un strig[t
de durere, c`ntecul de ]ngropare al osta=ilor str[b[tu aerul.
+i-n clipa ceea i se p[ru c[ aude un =opot ]n[bu=it ]n r`ndurile
solda\ilor din urma lui, vroi s[ priveasc[ ]napoi, dar nu putu,
c[ci lacrimile ]i n[p[dir[ ]n ochi; ]nclin[ capul pe piept =i
]ncepu s[ pl`ng[.
85
Din lumea celor care nu cuvnt[
GRU+AN
Lui Costin Petrescu
F[cusem inspec\ia =i m[ gr[bisem s[ ajung ]n odaia larg[,
de sc`nduri, a cantinei, ]n care ne ]nt`lneam, ]n fiecare sear[,
ofi\erii afla\i ]n tab[r[. Veneam cu to\ii, =i tineri =i b[tr`ni,
mul\umi\i c[ puteam sta pu\in, unii l`ng[ al\ii, f[r[ s[ fim str`n=i
]n chinga legilor milit[re=ti. Ast[-sear[ se adunaser[ mai mul\i
ca de obicei, c[ci veniser[ =i ofi\erii regimentului de cavalerie
ce sosise diminea\[. To\i vorbeau despre una =i alta; eu ]mi
a=teptam ceaiul obi=nuit, c`nd intr[ un c[pitan de c[l[ra=i, salut[
pe maiorul ce sta la o parte, singur, apoi se ]ndrept[ spre al\i
doi c[pitani b[tr`ni, camarazi de-ai lui, =i le spuse tare:
+ti\i c[ s-a ]mpu=cat Gru=an? Uite, citi\i...
Se f[cu t[cere. Unul din c[pitani lu[ jurnalul =i citi cu
glas tare:
Asear[ s-a ]mpu=cat generalul ]n retragere Gru=an.
Pricina acestei fapte e necunoscut[. Omul acesta nici nu
putea s[ moar[ altfel, zise c[pitanul.
Iar cel ce adusese vestea se ]ntoarse spre ofi\erii tineri =i
le spuse:
Ei, b[ie\ilor, voi nu =ti\i cine a fost Gru=an; n-a\i v[zut
astfel de =ef =i nici n-o s[ vede\i. Noi, cei cu p[rul c[runt,
am apucat alte vremuri, dragilor.
Atunci, din fundul od[ii se ridic[ un sublocotenent de
v`n[tori, foarte t`n[r, cu musta\a de-abia r[s[rit[, sub\ire la
trup =i slab la fa\[, c[ruia camarazii, de pl[p`nd ce era, ]i
spuneau: Duduia.
Domnule c[pitan, zise el cu glasul tremurat, eu n-am
apucat vremurile cele grele; cu toate acestea, am cunoscut pe
generalul Gru=an; l-am v[zut pe c`nd eu eram copil =i d`nsul
CUPRINS
Emil Grleanu
86
colonel. Dac[-mi da\i voie, v[ pot povesti cum m-a f[cut s[
simt cea mai grozav[ spaim[ ce am avut-o ]n via\a mea.
To\i =i-au tras scaunele mai aproape, iar maiorul se scul[
de la mas[, mi=cat parc[, veni p`n[ l`ng[ ofi\er =i, uit`ndu-se
drept la el, r[mase s[-l asculte ]n picioare.
Sublocotenentul st[tu c`teva clipe, apoi, hot[r`ndu-se,
povesti:
Mi-am petrecut copil[ria ]n Ia=i, ]n casele ]n care m[
n[scusem, at`t de aproape de cazarm[, ]nc`t r[sunau comen-
zile p`n[ la noi. Casa fiind ]mp[r\it[ ]n dou[, partea dinspre
caz[rmi se ]nchiria ofi\erilor. Acolo am v[zut mul\i militari.
Unul dintre ace=tia era =i colonelul care se duce acum.
Regimentul primise ordinul de plecare, =i d`nsul venise s[-=i ia
ziua bun[ de la m[tu=ile mele. Cum eram bolnav, s-a apropiat
de pat, mi-a dat m`na =i mi-a urat ]ns[n[to=ire grabnic[. Apoi l-am
auzit cum spunea ]n sal[ c[ se-n\elesese cu comandantul
regimentului ce venea s[ se mute la noi, ]n locul lui.
Peste dou[ zile un furgon aducea lucrurile chiria=ului.
Ardeam de ner[bdare s[ v[d pe colonelul cel nou, dar
boala m[ v`nduse patului. Zilele ]=i luar[ mersul lor obi=nuit.
Al[turi parc[ nu st[tea nimeni. Chiria=ul nu da nici un semn
de via\[. Pesemne pleca diminea\a, cum se lumina, =i se
]ntorcea tocmai seara. Nici m[tu=ile nu-i putuser[ ]nc[ vorbi.
La urma urmei, nu era nici o grab[. Mai gr[bit eram eu, care,
la v`rsta mea, vreo treisprezece ani, legam prietenie =i cu cei
tineri, =i cu cei b[tr`ni.
Dorin\a mea de a vedea pe colonel crescuse. Dar ]n
aceea=i vreme a=teptam cu o fric[ nem[rginit[ clipa ]nt`lnirii.
C[ci aflasem, f[r[ voia mea, multe despre el, de la o slujnic[,
ce vorbea seara, al[turi ]n odaie, cu fata din cas[. Toate cele
povestite le auzise de la ordonan\[, care, la r`ndul lui, le
primise, ca un fel de spovedanie, de la cel dinainte: colonelul
fusese ]n r[zboi; avea un semn ]n obraz, dar nu se prea b[ga
de seam[ din pricina b[rbii. Era r[stit la vorb[. }=i b[tea ordo-
nan\a, dar apoi ]i da bani mul\i. Avea patima c[l[ritului, umbla
87
Din lumea celor care nu cuvnt[
c[lare zi =i noapte. +i de frica lui ]i =tia =i calul, c`t era el de
zmeu. }l chema Gru=an, iar ofi\erii ]i ziceau: Gru=an-S[lbaticul.
L-am v[zut ]nt`ia=i dat[ ]ntr-o zi de prim[var[. M[ ]ns[-
n[to=isem =i m[ plimbam prin gr[din[. Deodat[ aud un tropot,
apoi o smuncitur[ =i un nechezat. M[ ]ntorc. Trei solda\i
aduceau un cal negru ca t[ciunele, cu g`tul ]necat ]n coama
ce se r[sfira peste capul ]n care se zb[tea albul ochilor. }n
aceea=i clip[ se deschise u=a. Colonelul ie=i ]n scar[. Vederea
lui m-a ]nfrico=at mai mult.
Era ]nalt, sp[tos, cu o barb[ mare, neagr[, ce-i pornea
aproape de l`ng[ ochii ad`nci, ]ntuneca\i. Genele ]i acope-
reau pleoapele. Iar chipiul ]i umbrea fruntea p`n[ l`ng[ cuta
ad`nc[ dintre spr`ncene. D`nsul se cobor] ]ncet, apoi porunci:
Da\i-i drumul!
Calul, sim\indu-se slobod, vroi s[ sar[, dar glasul detun[
groaznic: Stai!
Calul r[mase pironit locului.
St[p`nul ]l privi drept ]n ochi, parc[-l vr[jea, apoi f[cu
un pas deoparte... M[ zari.
Vino aici, ]mi zise.
Sim\ii c[ nu-mi mai bate inima. Toate dimprejurul meu
parc[ se =terseser[. Nu vedeam pe nimeni, afar[ de el. Mi se
p[rea uria=. F[r[ voie, p[=ii spre d`nsul. M[ lu[ de mijloc =i,
mai ]nainte s[ pot scoate un cuv`nt, m[ zv`rli c[lare. Glasul
r[sun[ iar : Stai!
Calul =i cu mine f[cea ]n clipa aceea un singur trup
r[scolit de spaim[, cu nervii uni\i ]ntr-o singur[ tremurare.
Apoi colonelul m[ lu[ jos, puse piciorul ]n scar[ =i se =terse
ca o vedenie din fa\a mea.
Am c[zut din nou bolnav de moarte, ]n prada celei mai
puternice spaime. Am z[cut ]ntreaga prim[var[, f[r[ ca m[tu-
=ile mele s[ =tie pentru ce m-a ]ntors boala. Nu le spusesem
nimic despre ]nt`mplarea care nu putuse ie=i din mintea mea
nici dup[ ce m[ ]ns[n[to=isem, nici chiar dup[ ce sc[pasem
de groaznicele visuri ce-mi cutreierau somnul.
Emil Grleanu
88
+i totu=i, pe urm[ doream s[ mai v[d pe s[lbaticul soldat.
Nu =tiu de ce ]mi inchipuiam c[ n-a= mai fi tremurat pe spatele
calului...
Era pe la mijlocul iernii. Auzisem c[ =i regimentul acesta
trebuia s[ plece numaidec`t. Toata ziua m[ plimbam prin
gr[dinu\[, dar pe colonel nu-l puteam z[ri. M[ hot[r`i s[ m[
scol dis-de-diminea\[ ]n cele c`teva zile ce mai r[m[seser[
p`n[ la plecarea lui. A doua zi de la hot[r`rea mea, tocmai
m[ ]mbr[casem =i priveam pe fereastr[ dealul din fa\[, acoperit
de mii =i mii de cioare ce st[teau ]nc[, arip[ l`ng[ arip[, pe
om[tul pe care ]=i petrecuser[ noaptea. Deodat[ r[sunar[ al[turi
vuiete =i v[d slugile alerg`nd ]ntr-acolo. Mi-am luat repede
paltonul =i m-am dus =i eu. Ce se ]nt`mplase? Calul, mai s[l-
batic dec`t oric`nd, tr`ntise pe cei ce-l \ineau =i, ]ntr-o smunci-
tur[, sc[p[ din m`inile lor. Ordonan\a se repezi, vroi s[-l
opreasc[, dar lunec[, =i calul ]l lovi cu picioarele dinapoi ]n
piept. Toate acestea le istorisea, de-abia vorbind, un biet soldat
colonelului, care, ]ngenuncheat, descheia haina celui lovit.
Acesta din urm[ r[m[sese lungit jos, cu albul ochilor ]ntors ]n
afar[, cu gura deschis[, plin[ de s`ngele ce picura, ]nro=ind
om[tul. Dup[ c`teva tres[riri u=oare, ]=i dete sufletul. Atunci
se auzi ]n poart[ tropotul calului. Ni=te c[l[ra=i ]l prinseser[
=i-l aduceau. Colonelul tres[ri, se scul[ repede =i se arunc[
strig`nd: L[sa\i-i d`rlogii!
C`nd se opri ]n fa\a calului, repezi m`na =i-i izbi un pumn
stra=nic ]n frunte. Calul se ridic[ ]n dou[ picioare, vroi parc[
s[ se arunce asupra st[p`nului s[u, dar, ame\it, c[zu pe spate,
ca =i cum s-ar fi topit. Gru=an, care apucase d`rlogii, se
pr[v[li =i el. Dar ]ntr-o clip[ se ridicar[ am`ndoi, se ]nfruntar[
ca doi du=mani de moarte, apoi colonelul scoase un strig[t
sp[im`nt[tor, se arunc[ ]n =a, smunci d`rlogii, ]nv`rti calul
]n loc =i se n[pusti pe poart[. Peste pu\in l-am v[zut pe deal,
intr`nd s[geat[ printre miile de cioare care se ridicar[,
deodat[, ]ntr-un vaier asurzitor, acoperindu-l, ]nf[=ur`ndu-l
ca-ntr-un z[branic, =i nu l-am mai z[rit, ca =i cum nenu-
m[ratele p[s[ri negre l-ar fi r[pit ]n zborul lor spre cer.
89
Din lumea celor care nu cuvnt[
De atunci nu l-am mai ]nt`lnit niciodat[.
Sublocotenentul ]=i trecu m`na peste fa\[, vroind s[ go-
neasc[ parc[ aceast[ amintire. To\i t[ceau. Atunci, maiorul,
care nu se mi=case toat[ vremea c`t povestise ofi\erul, se
rezem[ cu spatele de perete =i spuse, cum =i-ar fi vorbit lui:
Da, a=a era d`nsul. R[mase o clip[ cu privirile pierdute
]n gol, apoi ad[ug[: Pentru c[ e vorba despre un om cum nu
trec mul\i prin via\[, =i fiindc[ d`nsul ast[zi nu mai este, o
s[ v[ povestesc, domnilor, ]ntr-adev[r cea mai grozav[ ]nt`m-
plare din via\a lui, =i dintr-a mea, care am fost martor.
Maiorul se opri pu\in, voind s[-=i st[p`neasc[ glasul ce
tremura, ca =i al sublocotenentului; pe urm[ ]ncepu:
}n ajunul r[zboiului eram sergent ]n regimentul de
c[l[ra=i pus sub comanda colonelului Gru=an Gru=an-
S[lbaticul. I se zicea astfel ]n urma unei ]nt`mpl[ri: }ntr-o
diminea\[, pe toate ordinele de zi ]n josul c[rora era isc[lit
d`nsul, se g[si ad[ugat : S[lbaticul. De atunci i-a r[mas
porecla. Prin ce ]mprejurare, nu-mi aduc aminte, c[p[tasem
]ncrederea acestui om, de care se fereau cu to\ii. A=a se face
c[ aveam dese ]ns[rcin[ri din partea lui.
}ntr-o sear[, cu vreo dou[ zile ]nainte de plecarea noastr[
spre c`mpul de r[zboi, m[ ]ntorsesem dintr-un sat ]ndep[rtat,
unde fusesem trimis de c[tre colonel s[ v[d dac[ se g[sea
f`nul trebuincios. Plouase ziua ]ntreag[, drumurile se desfun-
daser[, calul r[zbea cu greu prin glod. }nt`rziasem, =i toat[
vremea m[ g`ndisem cu grij[ la ]nt`lnirea cu colonelul,
c[ruia trebuia s[-i raportez. C`nd am intrat ]n cort, l-am g[sit
]n picioare, uit`ndu-se, cu ochii lui ]ntuneca\i, la ordonan\a
ce-i povestea ceva, dar care, ]n clipa venirii mele, t[cuse.
Am r[mas l`ng[ u=[, cu m`na la cozorocul capelei, a=tep-
t`nd. Comandantul se uit[ la mine, apoi ]mi porunci: Ia-\i
calul =i vino.
M-am dus la conov[\, mi-am luat calul, care r[m[sese cu
=aua pe el, =i m-am ]ntors. Colonelul =i cu ordonan\a ]nc[-
lecaser[. O luar[m ]ndat[ la trap ]n lungul bivuacului, p`n[
ce trecur[m de el. Ploaia se ]nte\ise, ]ncepuse s[ bat[ un
Emil Grleanu
90
v`nt care ne arunca pic[turile ]n fa\[; caii lunecau, iar al meu,
obosit, de-abia se putea \ine pe urma celorlal\i doi. Repede
am b[gat de seam[ c[ nu luasem =oseaua =i c[ t[iem c`mpul
de-a dreptul. M-am uitat ]napoi: luminile din bivuac r[m[sese-
r[ ]n urm[ tare, ]nspre st`nga. Trecusem =i pe l`ng[ p[duricea
pe care o cuno=team, apoi ne pierdur[m cu totul ]n ]ntunericul
ad`nc. Eram deprins cu obiceiurile colonelului, ]mi ]nchipuiam
c[ poate voia s[ fac[ el singur o recunoa=tere, dar nu =tiu cum,
de ast[ dat[, o presim\ire ne]n\eleas[ m[ nelini=tea. }ncotro
apucasem, nu =tiam. Mergeam ]n bobote, ca ]nspre pierzare.
N-am s[ uit niciodat[ drumul acesta.
Deodat[ colonelul l[s[ calul mai ]ncet =i chem[ ordo-
nan\a, ]l apuc[ de m`n[, ca s[ c[l[reasc[ scar[ la scar[, =i-l
]ntreb[. Acum eram aproape; am auzit bine ]ntreb[rile =i
r[spunsurile: Nu era nimeni acas[, nici o slug[? Nu. Pe
unde l-ai v[zut? Pe fereastr[. Cum? N-am g[sit pe
nimeni s[ dau scrisoarea =i m-am uitat pe geam, s[ v[d pe
cineva. Ce f[ceau? St[teau la mas[. Colonelul t[cu, apoi
]ntreb[ din nou: C`nd ai dat scrisoarea, ce \i-a spus duduca?
Nimic, a luat-o. Bine! O sc[p[rare de lumin[ ]mi trecu
prin minte. }ncepusem s[ ]n\eleg. Mergeam la mo=ia colo-
nelului. Nu mai fusesem acolo, dar mi se spusese c[ nu-i
departe de t`rg. Cine s[ fi fost ]ns[ acela pe care ]l v[zuse
ordonan\a? +i atunci ]mi amintii de unele vorbe ce umblau
printre solda\ii ce se duceau la comandant acas[. Sufletul mi
se str`nse =i m[ rugai ]n g`nd lui Dumnezeu s[ nu se ]nt`mple
nimic.
Dup[ vreo trei ceasuri de drum, ne-am oprit la poarta cur\ii.
Am desc[lecat =i-am legat caii de parii gardului, am aruncat
mantalele pe ei, apoi ne-am furi=at ]n ograd[. Nu se vedea
dec`t o dung[ de lumin[ pe dup[ o perdea.
Colonelul se ]ntoarse spre ordonan\[ =i-i porunci: Du-te =i
te uit[ pe geam! Dup[ o clip[ soldatul veni. Acolo-s?
Acolo. O luar[m pe dup[ cas[, cobor`nd; colonelul se opri
]n dreptul unei u=i ]nguste. Apuc[ de clan\[, puse um[rul,
91
Din lumea celor care nu cuvnt[
]mpinse cu puterea lui grozav[ =i u=a se deschise, sc`r\`ind
u=or. Suir[m c`teva trepte =i intrar[m pe o sal[. }n clipa aceea
am auzit cum colonelul duce m`na la toc =i scoate revol-
verul. Sim\eam c[ inima nu-mi mai b[tea; a= fi fost bucuros
s[ cad mort. P[=eam ]n v`rful picioarelor. La u=a od[ii, pe
fereastra c[reia se uitase ordonan\a, colonelul se opri, apoi o
deschise deodat[. Doamne! parc[ sunt acolo, la spatele lui.
}ntr-o sc[p[rare s-a petrecut totul: ea st[tea pe marginea
patului; un b[rbat, ]n picioare, l`ng[ d`nsa, ]i vorbea. Pe mas[
era aprins[ o lum`nare. C`nd Gru=an trecu pragul, femeia lui
se ridic[ =i ]ntinse m`inile ]n fa\[, ca =i cum ar fi vrut s[ se
fereasc[ de o vedenie. }n clipa aceea revolverul detun[, d`nsa
scoase un strig[t, c[zu pe pat, apoi se rostogoli jos. B[rbatul,
un om voinic, p[rea c[ nu-=i pierduse cump[tul, lu[ un scaun
=i-l arunc[ spre colonel, dar nu-l lovi. Alte dou[ detun[turi,
una dup[ alta, cutremurar[ casa. B[rbatul se pr[bu=i cu fa\a
]n sus pe podele. Colonelul puse revolverul ]n toc =i se duse
l`ng[ fereastr[. Intra\i ]n[untru! ne porunci. Am intrat ]ncet,
cutremura\i de groaz[. Ordonan\a r[mase l`ng[ u=[, eu m-am
dus aproape de sob[. De unde stam, vedeam am`ndou[ trupurile
]ntinse, aproape unul de altul. D`nsa murise; avea fa\a alb[
ca varul, ochii deschi=i, ]ncremeni\i de groaz[, p[rul despletit,
m`inile date ]n l[turi, ca o cruce. R[nitul se muncea grozav,
]n zv`rcoliri, ap[s`ndu-=i pieptul cu m`na ]n partea dreapt[,
unde i se ]nro=ise c[ma=a de s`nge. Din g`t ]i ie=ea un horc[it
]n[bu=it, ]ntret[iat. Gru=an ]l privea.
Deodat[, ca venit de sub p[m`nt, se auzi jalnic, rug[tor,
glasul muribundului: Ap[, ap[! M-am uitat pe mas[, am
v[zut o sticl[ plin[, am vrut s[ ]ntind m`na s[ o iau, s[-i torn
]n gur[, c`nd, f[r[ voie, privii spre fereastr[: ochii colonelului
luceau s[lbatic, pironindu-m[ locului. Glasul r[sun[ din nou,
mai sf`=ietor. La fiecare rug[minte, ochii comandantului se
]ndreptau spre mine, \intuindu-m[ ]n loc.
O sf`r`itur[ m[ f[cu s[ tresar p`n[ ]n ad`ncul sufletului:
lum`narea se trecuse, p`lp`i de c`teva ori =i se stinse. A=a,
Emil Grleanu
92
r[ma=i neclinti\i, =i-n ]ntunericul ce ne ]nv[luia, glasul muri-
bundului r[suna mai sp[im`nt[tor. Eu parc[ tot vedeam ochii
sc`nteietori ce m[ opreau s[ ]ntind m`na. Afar[ ploaia b[tea
]n geamuri, livada se fr[m`nta fo=nind zbuciumat, jos u=a
deschis[ pocnea b[tut[ de v`nt. }ntr-un t`rziu se auzi scr`=ne-
tul unui chibrit; la flac[ra lui, fa\a colonelului se lumin[
groaznic, o clip[. Fuma. V`rful \ig[rii sclipea ca o sc`nteie,
aprinz`nd parc[, la fiecare dat[, must[\ile =i barba r[zbun[-
torului. Dup[ c`t[va vreme, \igara se stinse. Apoi am stat a=a,
]n ]ntunericul nep[truns, p`n[ c`nd, de dup[ geamuri, se
]mpr[=tie lumina sur[ a zorilor ]ntunecate de nori. }ncetul cu
]ncetul ochii-mi ]ncepur[ s[ deslu=easc[ lucrurile =i oamenii
din odaie. Ordonan\a se rezemase de u=orul u=ii, spaima p[rea
c[-i luase cuno=tin\a. Colonelul r[mase locului. Moarta se uita
]ngrozit[. R[nitul de-abia mai r[sufla, mi=ca buzele, dar
vorbele i se stingeau ]n g`t. Setea ]l mai chinuia poate. +i
cum parc[ a=teptase lumina zilei ca s[ mai vad[ o dat[ pe
aceea pentru care murea, deschise ochii, vroi s[ se ridice,
scoase un geam[t ad`nc =i r[mase nemi=cat. Colonelul
]ncrunt[ spr`ncenele, se apropie, se uit[ lung la mort, apoi
spuse: Haidem!
Am ]nc[lecat caii aproape ]n\epeni\i de r[ceala ploii =i ne-am
dep[rtat de casa ]n care, dup[ dragoste, intrase moartea.
Maiorul t[cu. Ne-am desp[r\it =i-am plecat ]n p`lcuri, ca
=i cum ne-ar fi fost fric[ s[ str[batem singuri ]ntunericul nop\ii.
93
Din lumea celor care nu cuvnt[
PATI MA
Din fundul canapelei unde stam ]mpreun[, eu =i c[pitanul,
se vedea tocmai ]n a treia odaie, unde ]ncepuse jocul de c[r\i.
Se vedea bine fa\a slab[, supt[ de nesomn, a gazdei. }i
z[ream mi=c[rile nervoase ale capului, pu\in piezi=e, ]ndrep-
tate c[tre vecinul din st`nga, un profesor, venit de cur`nd ]n
ora=, al c[rui fel de joc nu se cuno=tea ]nc[. Se l[murea, ]n
toat[ grosimea lui, ]n celalt cap[t al mesei, trupul maiorului,
plecat peste mas[, ]ntr-aceea=i ]nclinare caraghioas[ cum
obi=nuia s[ se lase peste g`tul calului, la instruc\ie, pe c`mp.
}n vreme ce partenerul al patrulea, prefectul jude\ului, cu
spatele la noi, s[lta din c`nd ]n c`nd, cu aceea=i s[ritur[ de
om ]n\epat pe nea=teptate. Am privit c`t[va vreme acest
tablou t[cut: nu se auzea o vorb[. Apoi c[pitanul ]mi trecu o
m`n[ pe dup[ mijloc, ]mbiindu-m[ ]n odaia din fund, tocmai
]n sufragerie. Aici cerur[m dou[ pahare cu ceai. M-am a=ezat
la mas[. C[pitanul era ]ns[ nervos, nu ]=i g[sea ast`mp[r. M[
]ntreb[ deodat[:
Ce te face s[ nu joci c[r\i?
Nu =tiu, i-am r[spuns, dar simt c[ niciodat[ n-o s[ pun
m`na pe ele.
Pe mine, urm[ el, m-a ]ndep[rtat de ele o amintire trist[,
pe care o s[ \i-o spun.
C[pitanul ]ncepu s[ se plimbe prin odaie, ]ntre fereastr[
=i sob[, apoi, cu glasul lui r[sun[tor, care se rev[rsa uneori
]n g`lg`iri puternice, ca =i cum ar fi comandat, ]ncepu s[
povesteasc[:
...Poate s[ fi avut vreo cincisprezece ani c`nd am ]nceput
s[ ]n\eleg =i eu oarecare rosturi ale lumii acesteia. +i am avut
CUPRINS
Emil Grleanu
94
nenorocul sau poate norocul, s[ deschid ochii pe unele ]nt`mpl[ri
a c[ror dezlegare mi-a slujit ]n tot restul vie\ii mele, uneori
]n bine, alteori ]n r[u. Mi-am petrecut copil[ria, dup[ cum \i-am
mai spus, ]ntr-un t`rg de grani\[, ]ntr-un t`rg mic, unde ]nt`m-
pl[rile sunt rare, dar, oric`nd sunt, se =tiu de-a-fir-a-p[rul de
c[tre toat[ lumea.
A=a se face c[ =i povestirea ce va urma ar putea fi spus[
de c[tre to\i cei de acolo, ]ntocmai ca =i de mine, care am
fost un martor de aproape al ei... Locuiam pe uli\a cea
boiereasc[. Drept ]n fa\a casei noastre, fere=ti ]n fere=ti,
locuia un boier, cuconul Gavrila= Gavrila= Barbu sau
Gavrila= Corbu, nu-mi aduc aminte, numele de familie ]mi
scap[. Zid ]n zid cu noi, deci ]n preajma cuconului Gavrila=
Corbu, st[tea un alt boier, pe care t`rgul ]l poreclise, pentru
averea risipit[ ]n tinere\e, M`n[-Spart[. La dreptul, aceast[
porecl[ se cuvenea am`ndorura. +i unul, =i altul v`nturaser[
miile de galbeni cum v`ntur[ copiii, vara, colbul de pe drum.
+i aceast[ lep[dare de bani avea de pricin[ o patim[,
dar o patim[, dragul meu, care cotrope=te ca focul, care se
revars[ ca apa c`nd se pr[bu=e=te ]n ]nec. Ace=ti doi oameni
pierduser[ tot, tot, ]n\elegi tu? Nu le r[m[sese dec`t banul
pentru hrana zilnic[ =i lucrurile din cas[. A=a se face c[, dup[
ce se ]ntoarser[ de prin str[in[t[\i, d`n=ii s-au apropiat, g[sindu-=i
unul ]n altul sc[parea de ur`tul ce se cobora cu aripile ]ntinse peste
via\a lor mohor`t[.
+i au ]nceput s[ joace c[r\ile ]nainte. Bani nu mai aveau,
atunci care dintre ei doi =i-o fi dat p[rerea? au ]nceput
s[ joace pe lucrurile din cas[. C`nd am priceput ce se petrece
]n casa din fa\[, c`nd am ]n\eles de ce nu c[lcase piciorul
tatei, o dat[ m[car, peste pragul porti\ei ]nflorite, =i de ce d`nsul
se ferea, ca de o molim[, s[ se ]nt`lneasc[ cu cei doi vecini,
faptul era vechi de peste =ase ani. Atunci am c[utat s[ v[d
lucrul mai de aproape... C[r\ile se jucau numai la cuconul
Gavrila=, ]ntr-acela=i loc, l`ng[ fereastra a doua din partea
st`ng[. Eu, unul, nu i-am v[zut ]ncep`nd jocul; ]l ]ncepuser[
95
Din lumea celor care nu cuvnt[
cu =apte ani ]nainte; acum ]l urmau. Poate aveau un r[gaz de
un ceas, dou[ pe zi, =i tot at`ta pe noapte. Diminea\a, c`nd
m[ sculam s[-mi rev[d lec\iile, la fereastra ceea totdeauna
lic[reau cele dou[ mucuri ale lum`n[rilor pe sf`r=ite.
+i deasupra foi\elor de h`rtie, capetele buhoase, aproape
f[r[ ochi, de ad`nci\i ce erau ]n orbite, tremurau ]n neast`mp[-
rul dorului de c`=tig. La ]nceput jucaser[ pe bivoli\ele, pe caii,
pe tr[sura ce mai r[m[sese cuconului Gavrila=. C`nd c`=tiga
M`n[-Spart[, nevasta lui purta calea=ca ferfeni\it[, de sc[-
p[rau uli\ele bolov[nite ale t`rgului, iar la hopuri ro\ile s[reau
de un cot. Doar nu era a ei! Vai de bietul vizitiu, care trecea
de la un st[p`n la celalt, odat[ cu tr[sura =i caii. }n urm[ de
tot, cuconul Gavrila= v`ndu tr[sura, nemaiav`nd ce m`nca.
+i atunci veni r`ndul lucrurilor. Socotelile de zi se f[ceau
seara; cele de noapte diminea\a; atunci se perindau, de la
unul la altul, =i lucrurile c`=tigate. Seara, mai cu seam[, se
str`ngea toata mahalaua s[ vad[ ce a pierdut unul, ce a
c`=tigat altul. Am v[zut, dragul meu, mese, scaune, oglinzi,
tricheluri, divanuri, tablouri dou[ gospod[rii ]ntregi ticsindu-se
c`nd ]ntr-un loc, c`nd ]ntr-altul.
De multe ori, unul dintre d`n=ii pierdea toat[ mobila unei
od[i, =i atunci, pe ferestrele deschise, se vedeau pere\ii goi,
cu piroanele negre ]nfipte ]ntr-]n=ii, plini de p[injeni=ul \esut
ani ]ntregi de la un cap[t la altul al od[ii. Da ploua, da
ningea, mutarea se f[cea, c[ci, Doamne fere=te, nu ]ncuviin\a
unul o z[bav[, c`t de mic[, ]n plata datoriei. De multe ori,
diminea\a, ]n zilele de s[rb[toare, c`nd nu m[ duceam la
=coal[, tres[ream de vuietul unui divan, odat[ chiar de al
pianului nevestei cuconului Gavrila=, tr`ntit ]n mijlocul uli\ei
de c[tre acei ce nu-l puteau c[ra. Oglinzile ajunser[ ni=te
cioburi, scaunele erau rupte =i aveau c`l\ul ie=it, telurile
scoase. Parc[ pustiise =i mistuise focul. De la o vreme ]ns[
lucrurile ]ncepuser[ s[ treac[ numai din casa cuconului
Gavrila= dincolo. Norocul ]l p[r[sise cu totul: ]ntr-o s[pt[m`n[
r[m[sese numai cu paturile. Pe ce o s[ mai joace? m[
Emil Grleanu
96
g`ndeam eu. C`nd, ]ntr-o sear[, slugile purtar[ din ograda
nenorocosului cel din urm[ lucru: un tablou mare, acoperit.
|inuse mult, tare mult, conul Gavrila= la d`nsul, =i mai cu
seam[ nevasta lui. C`nd l-au scos pe poart[, am`ndoi ]l
urm[rir[ cu privirile de la fereastr[. A doua zi ]l c`=tig[ din
nou. Tabloul, tot acoperit, f[cu plimbarea ]napoi. Schimbul
acesta, o zi al unuia, o zi al celuilalt, s-a perindat vreo s[pt[-
m`n[. }ntr-o diminea\[, pe o ploaie repede =i-un v`nt n[pras-
nic, slugile scoaser[ tabloul pentru cea din urm[ oar[ din odaia
adev[ratului st[p`n. C`nd voir[ s[ ias[ ]n uli\[, v`ntul se
n[pusti ]n prostirea
1
ce-l acoperea, slugile =ov[ir[, cl[tin`ndu-se,
=i prostirea zbur[ de pe fa\a lui ca o buc[\ic[ de h`rtie. De la
fereastra unde eram, ]ntr-o ochire repede, v[zui ]nf[\i=area
m`ndr[ a unei femei, cu fa\a alb[, cu ochii ]ntuneca\i, cu o
m`n[ pe rezem[toarea jil\ului ]n care sta, cu ceealalt[ la
piept, pe ni=te dantele, poate. Sem[na bine cu so\ia cuconului
Gavrila=. Era mama ei. }n aceea=i clip[, cuconul Gavrila=,
numai ]n jiletc[, alerg[ s[ ajute, aplecar[ tabloul =i-l duser[
dincolo... Din ziua aceea n-au mai jucat. Sup[rarea, nop\ile
nedormite, poate o r[ceal[ c[p[tat[ ]n ziua ploioas[ ]n care
ie=ise dezbr[cat afar[ culcar[ pe nenorocosul boier ]n pat. A
z[cut o s[pt[m`n[ =i, ]ntr-o diminea\[, ]n odaia ]n care
alt[dat[ lic[rea mucul lum`n[rilor sleite, se ]n[l\au fl[c[rile
g[lbui ale f[cliilor de cear[. Pe divan, cuconul Gavrila= dor-
mea cel mai lini=tit somn. L-au ]ngropat ]ntr-o zi frumoas[,
plin[ de soare =i de miros de liliac. Se ]mprim[v[ra. M-am
dus s[-l v[d. Era ]ntins ]ntr-un sicriu vopsit albastru, ]n mijlocul
od[ii goale. C`nd l-au scos ]n uli\[, s[-l puie ]n pata=c[,
nevasta lui a privit spre casa celuia ce-i s[r[cise. +i, ca =i
c`nd ar fi z[rit pe cineva, ]ntinse bra\ele =i izbucni ]ntr-un
strig[t dezn[d[jduit: M-a\i l[sat am`ndoi!
Cine dintre cei de fa\[ va fi ]n\eles rostul acestor cuvinte?
Am ]ntors capul, privind ]ntr-acolo; pe fereastra deschis[, ca
printr-o ciudat[ ]nt`mplare, se z[rea, ]ntr-un col\, tabloul. Am
1
Prostirecear=af.
97
Din lumea celor care nu cuvnt[
l[sat s[ porneasc[ mortul, apoi, pentru c[ nu era nimeni, m-am
apropiat. Am stat mult =i l-am putut vedea bine. Cu ochii
]ntuneca\i, acoperi\i parc[ de p`nza lacrimilor, plecat[, ca
=i c`nd ar fi voit s[ se coboare din ram[, cu fa\a alb[ ]n
bog[\ia p[rului negru, mama p[rea c[ jele=te durerea ad`nc[
a fetei ei. M`na dreapt[ str`ngea rezem[toarea jil\ului, iar
cealalt[, acum vedeam deslu=it, ducea batista la ochi. Ce
presim\ire vremelnic[ va fi ]ncremenit m`na tinerei femei de
pe atunci ]n aceast[ mi=care de durere?...
C[pitanul se opri, duse m`na la ochi =i r[mase a=a c`teva
clipe.
Parc[ o v[d ]nc[, ad[ug[ d`nsul.
F[r[ s[ mai spunem un cuv`nt, f[r[ s[ lu[m de la cineva
seara bun[, am plecat. }n uli\[ ne-am dat m`na =i ne-am
desp[r\it.
Emil Grleanu
98
COLONELUL
C`teodat[ ]=i arunca privirea spre portretul din cadrul aurit,
din odaia lui de culcare. Se vedea acolo ofi\er t`n[r, sublo-
cotenent, abia ie=it din =coal[; sta ]n picioare, cu chiv[ra de
l[ncier la o parte, cu mundirul str`ns pe pieptul scos ]n afar[,
cu ochi alba=tri, sur`z[tori ochii ce priveau \int[ la coman-
dan\ii lui sau se mic=orau, apropiind genele lungi, arcuite, ]n
saloane, la baluri, c`nd sim\ea b[t`ndu-i l`ng[ inim[ s`nurile
femeilor frumoase! Pe atunci ]=i suna pintenii ca o muzic[;
]=i apropia o dat[ c[lc`iele: \anc! =i duri\ele zb`rn`iau ]n od[ile
mari, ]n care trichelurile jucau pe du=umelele lustruite apele
lucii ale lum`n[rilor. Tot a=a sclipea =i d`nsul, ca buc[\elele
de cristal ce clincheteau, at`rnate ca ni=te cercei, ]n urechile
de bronz ale policandrelor. Via\a ]i era o raz[ de soare! Nu
dormea nop\ile; p[=ea, odat[ cu pragul s[lii de joc, pragul
zorilor. Nu obosea; ]n fa\a escadronului tr[gea sabia, ca un
fulger, din teac[, =i, strunindu-=i calul, rotea ochii pe c`mpul
de mustru.
Privind astfel portretul, b[tr`nul, sprijinit ]n c`rj[, parc[
]ntinerea, se ]ndrepta de =ale, ridica ]n sus capul, ]=i l[sa umerii
]n jos =i tr[ia vremile acelea.
Alteori se a=eza, obosit, ]ntr-un jil\, ]n odaia de culcare,
sc[ldat[, mai mult ca toate celelalte, de lumin[. +i acolo,
sus, deasupra patului, un portret mai mic ]l ar[ta c[pitan; purta
favori\i negri, lungi, must[\i bine r[sucite; aceia=i ochi sub
fruntea-nalt[. Atunci era ]nsurat; o ]nsur[toare din dragoste
un roman.
Furase pe fat[ de la tat[l ei, un boier cu mare vaz[; s-a
b[tut de trei ori ]n duel pentru nevast[; ]ntr-unul a ucis pe un
CUPRINS
99
Din lumea celor care nu cuvnt[
c[l[tor neam\ ce-i f[cuse curte ]ndr[znea\[; =i-a stat ]nchis.
La urm[, d`nsa, necredincioas[, l-a ]n=elat cu un ofi\er. +i
atunci, ]n prada dezn[dejdii, care otr[ve=te sufletul sau \i-l
f[r`mi\e=te ca pe un miez uscat de p`ine, s-a repezit cu sabia
scoas[ la femeia sperjur[: Tic[loaso!, at`ta i-a zis, =i ochii
ei s-au ]ntors spre d`nsul, ochii sp[im`nta\i, rug[tori; =i m`na
i-a c[zut ]n lungul trupului, f[r[ s[ loveasc[.
}n clipa aceea a ]n\eles toat[ z[d[rnicia vie\ii; toat[
n[dejdea i se stinse. Atunci numai a priceput c[ singur[tatea
e puterea cea mai mare a lupt[torului. Singur, cu tine, f[r[
patimi, f[r[ ur[, tu, ]n fa\a ta! +i-a l[sat nevasta. +i colo, prin
u=a ]ntredeschis[, z[re=te, ]n tabloul mare, printre ceilal\i
ofi\eri ai regimentului, cu chipul crunt, cu fruntea ]ncre\it[,
stingher, f[r[ z`mbet, pe locotenentul-colonel Stav[r, coman-
dantul unui regiment de c[l[ra=i ce pornea la Plevna a=a
se z[rea pe d`nsul... Niciodat[ nu s-a sim\it mai mare ca ]n
diminea\a de prim[var[ c`nd =i-a ]nc[lecat calul =i c`nd,
sco\`nd sabia ascu\it[, =tia c[ se duce la moarte. +i sub cerul
de toamn[ al p[m`ntului str[in, prin ploile m[runte ce parc[-\i
picur[ pe inim[, ]nf[=urat ]n v`nturile ce-i spulberau mantaua
=i coama calului ce tremura, se sim\ea fericit. M`nca, dormea,
tr[ia ca solda\ii lui, ]ndura toate =i era mul\umit. +uieratul
gloan\elor, ]n recunoa=terile pe care le f[cea chiar el, i se
p[rea doar b`z`ituri de albine. +i ]n v[lm[=agul s`ngeros, ]n
v`rtejul de moarte ]n care s-a aruncat la Sm`rdan, ]n capul
c[l[re\ilor, a sim\it din nou fiorul acela care-i g`dilase sufletul
]n cel dint`i vals, ca sublocotenent. N-a sim\it zdruncin[tura
grozav[ c`nd calul c`zu cu el. }n clipa de fr[m`ntare, c`nd
primi un glon\, ]n m`n[, n-a sim\it dec`t arsura repede a unui
fier ro=u; apoi alergarea nebun[, dup[ lupta scurt[, c`nd sabia
lui intrase ]n g`tul ofi\era=ului turc un copil ce i se
]mpotrivea ]n cale. N-a sim\it nici p[rere de r[u, nici du=m[-
nie; a=a a omor`t pe doi cu m`na lui. Iar c`nd s-a ]ntors ]n
\ar[, c`nd, dup[ c`teva zile, regimentul =i-a luat mersul
obi=nuit, lipsit de zbucium, al vie\ii de pace, colonelul sim\i
Emil Grleanu
100
c[ de acum ]nainte nu mai avea ce c[uta ]n oaste. }=i dete
demisia, ]=i cump[r[ casa aceasta pe uli\a caz[rmilor, chiar
l`ng[ ele, =i, singur, ]ncepu s[ tr[iasc[ via\a de pustnic. }n
od[ile mari, ]n care amintirile st[teau ]nchise ]n orice lucru,
tr[ia zilele trecute. Dar r[zboiul, a=a cum ]l f[cuse d`nsul,
las[ urme. }ntr-o zi sim\i c[ piciorul st`ng ]i amor\e=te, c[
de-abia ]l mai poate mi=ca.
Cum luase alt[dat[ sabia din cui, ca s-o ]ncing[ pentru
]nt`ia oar[, a=a lu[ din col\ bastonul gros, cu m`ner de aur,
]n care avea s[-=i sprijine de-acuma b[tr`ne\ile. Nu-i pl[cea
s[ steie locului; se t`ra cum putea dintr-o odaie ]ntr-alta, =i la
urm[ venea de se a=eza tot ]n fa\a ferestrei de la uli\[; nu
trecea soldat, nu se ducea ofi\er spre cazarm[ f[r[ ca b[tr`nul
s[ nu-l urm[reasc[ p`n[ departe cu privirea. Diminea\a se
scula ]n zori, c`nd sunetul goarnelor vestea ziua ]n mar=ul
voios al de=tept[rii; se culca la stingere, c`nd od[ile mari parc[
se umpleau de c`ntecul duios al odihnei...
De c`nd z[cuse bolnav greu ]n pat, de c`nd nu se mai putea
mi=ca dec`t ]ntors de bra\ele servitorului ce-l ]ngrijea, via\a i se
]ntunecase cu totul. Nu mai putea privi nici pe fereastr[, nici
od[ile nu le mai cutreiera.
Sim\ea c[ se duce, dar el cuno=tea bine moartea. Nu se temea
de d`nsa. O a=tepta =i parc[-i p[rea r[u c[ nu-i putea ie=i ]n
cale. Nici nu se ap[ra: nu chemase doctori, nu luase doctorii =i,
]n diminea\a aceasta, c`nd aproape nu avu putere s[-=i deschid[
pleoapele, z`mbi mul\umit. Era o diminea\[ frumoas[ de var[:
prin ferestrele deschise razele soarelui se furi=au lucitoare, sco\`nd
sc`nteieri repezi din armele \intuite ]n perete. M`nerul sabiei
de deasupra patului parc[ p`lp`ia, =i colonelul, cu greutate,
de-abia ridic[ m`na de atinse o\elul luciu al tecii.
Pe la amiaz[ cerul se ]nnor[ deodat[, plou[ repede, cu
ropot, dar spre sear[ norii se topir[ cele din urm[ raze ale
soarelui mureau curate, rumenind odaia. Colonelul dormita.
Vroi s[ se trezeasc[ de c`teva ori, ]=i d[dea seama c[ e ]ntr-o
amor\ire grea; visele ce-i cutremurau somnul acesta le =tia c[
101
Din lumea celor care nu cuvnt[
nu-s ]n fiin\[, =tia chiar c[ viseaz[, =i totu=i i se p[rea c[
lunec[ ]ntr-o lume str[in[, din care nu ]n\elegea bine nimic.
}l cuprinse o c[ldur[ grozav[; deodat[ i se p[ru c[ se pr[vale
patul, tres[ri =i deschise ochii. Mai ]nt`i, f[r[ de voie, vroi
s[ strige, apoi mintea i se limpezi, pricepu c[ a=a trebuie s[
fie, =i c`nd servitorul intr[ s[ aprind[ lampa, de-abia putu
]ng`na s[-l lase prin ]ntuneric...
}ncetul cu ]ncetul amor\irea ]l cuprinse din nou. Apoi ]l
muncir[ vedenii ciudate... Deodat[ se v[zu c[lare ]n ]n-
v[lm[=agul de la Sm`rdan... Calul c[zuse, dar nu se putea
ridica. }=i amintea totu=i c[ atunci se sculase repede, =i, cu
toate acestea, acum sta ]ntins jos... Dar bine, pe ofi\erul turc
]l str[punsese ]ntr-o clip[, =tia bine asta; dar acum acesta ]l
r[pusese, ]i ap[sa genunchiul pe piept, \in`ndu-l jos, ]n glod...
}i c[zuse sabia, ]ns[ mai avea revolverul; se c[ut[ la coaps[
=i, ciudat, sim\i printre degete cear=aful ce-l ]nvelea; era ]n
pat, dar cum de se g[sea ]n r[zboi?... Ofi\erul turc scoase
iataganul, ]l ridic[ =i-l av`nt[, ca un fulger, spre capul lui.
Colonelul se ]ncord[, tres[ri =i se trezi iar.
Era ]n[du=it. Sim\ea sudoarea rece scurg`ndu-i-se dup[
urechi; vroi s[ se =tearg[, dar nu putu duce m`na la cap.
}ncetul cu ]ncetul se l[s[ moale, ca o petic[; parc[ nu mai
avea nici s`nge, nu-i mai b[tea nici inima, =i chiar oasele i
se topiser[. I se p[rea c[ e totuna cu patul, c[ era sub\ire ca
cear=aful, ]ntins ca el. C`teva cr`mpeie din trecut iar[=i i se
luminar[ ]n ]ntunericul od[ii, fulger[ri repezi, ca =i cum cineva
aprindea chibritul, pe r`nd. Se ]n[bu=ea. }nchise ochii, avu
adev[rata presim\ire a sf`r=itului.
Dar ]n clipa aceea, ]n lini=tea ad`nc[ a od[ii, veni dina-
far[, dinspre caz[rmi, sunetul de goarne al Rug[ciunii. Atunci
o rev[rsare de puteri ]l ]nsufle\i; ]=i sim\i bra\ele tari, se ridic[
pe jum[tate ]n pat =i, cu degetele ]mpreunate ale m`inii
drepte, ]=i f[cu, rar, cruce. Apoi ]=i l[s[, u=or, capul ]n pern[,
]nchise ochii, =i-n vreme ce c`ntecul duios al ]nchin[rii de
sear[ r[suna ]nc[, osta=ul adormea pe veci.
Emil Grleanu
102
P{RTA+UL
Soldatul Pintilie Gheorghe era ]nvinuit c[ furase ]n s`mb[ta
Pa=tilor c`\iva saci cu orz =i c[ apoi ]i v`nduse. Santinela ce
]ncuviin\ase aceasta era adus[ ]naintea consiliului, ca p[rta=[
la furt.
Vinovatul m[rturisise ho\ia. El o ]ndeplinise, pe c`nd de
santinel[ la orz[rie era Neculai Oan[, recrut din anul acela,
un biet om, luat ]n oaste pe nev[zutele, =i pe care, de =ase luni
de zile de c`nd venise, nu-l scoase nimenea din ceea ce =tia
el de acas[. De nepriceperea lui se feriser[ to\i comandan\ii
de companie, ca de foc, =i-l l[saser[ la boi.
}n s[pt[m`na Patimilor solda\ii fur[ ]nvoi\i pe acas[. De
s[rb[tori e greu s[ pui m`na pe un om mai ac[t[rii, r[m`n
ciurucurile. S-a zb[tut bietul aghiotant, ]n dreapta, ]n st`nga,
p`n[ a dat, ]n grajd, cu ochii de Neculai Oan[, care vorbea
cu boii lui, dezmierd`ndu-i pe grumaz. Valeu! Oan[ neic[,
zise aghiotantul, Maica Domnului mi te scoase ]n cale. Vino-ncoa,
zmeule, s[ te ]narmez ca pe sf`ntul Gheorghe. L-a ]n=f[cat de
guler, l-a dus de l-a ]ncins, i-a dat o arm[ =i-un picior =i l-a
]nfipt de santinel[ ]n poarta orz[riei, ]n ograda c[reia r[-
m[seser[ c`\iva saci plini, afar[ din hambar. S[ nu la=i nici
pe Dumnezeu sf`ntul s[ intre ]n[untru, Oan[ b[iete, c[ a ta-i
]mp[r[\ia Necuratului pe urm[, ]i mai zise aghiotantul =i plec[.
De aci ]ncolo s[ l[s[m s[ povesteasc[ Oan[, ]ntrebat, la
r`ndu-i, de c[tre judec[tori.
Oan[ ]=i duse m`na la cap ]n ne=tire, chip s[ salute, r[cni:
S tr[i\i!, trase aer mult ]n piept, ca =i cum s-ar fi preg[tit s[
se cufunde ]n ap[, apoi ]ncepu:
CUPRINS
103
Din lumea celor care nu cuvnt[
Acu, eu, s tr[i\i, eram pus de santinel[; era cald =i m[
uitam pe c`mp, =i pe poarta de din dos v[d, s tr[i\i, c[ ie=eau
boii. Le d[duse drumul nu =tiu cine, ori ]=i luaser[ ei singuri
lumea ]n cap, c[ eu, vezi, eram de santinel[, nu eram ]n grajd.
Pe mine nu m-o r[bdat inima s[-i las ]n voia lor, c[ tot eu
aveam s[-i caut pe urm[ prin meleaguri, c[ eu ]s la boi, la
am`ndou[ p[rechile. Da o p[reche acuma n-o mai am pe
sam[, de-o s[pt[m`n[, c[ s-o dus cu A Ilinc[i la c[rat pietri=
de la Ipate, de sub Dealul R`poaiei. Eu ]s din cealalt[ parte,
de la Argieni, din vale de...
Nu mai b`igui; spune ce-ai f[cut c`nd ai v[zut boii!
r[cni colonelul.
Oan[ iar r[sufl[ ad`nc:
S tr[i\i! Eu am v[zut boii, am r[z[mat pu=ca de gard
=i am ]mpuns-o la fug[ dup[ d`n=ii, de i-am ]ntors. Dup[ ce
i-am dus ]napoi ]n grajd, i-am ]nchis, am pus un be\i=or ]n
belciugul u=ii, c[ z[vorul ]i stricat, l-o stricat Marin
Dumitrache, b[tu-l-ar Dumnezeu, =i eu am rapurtat, da nu l-au
dres, c[ fieraru nu-i...
Las[ pe fierar, tontule, spune ce ai f[cut dup[ ce ai ]nchis
boii! Te-ai dus la locul t[u? r[cni iar colonelul, scos din fire.
M-am dus la locul meu, unde m[ a=ezase domnul c[prar.
C[prarul, nu aghiotantul? ]ntreb[ un c[pitan din consiliu.
Ba aghiutantul, domnule aghiutant, s tr[i\i. Acum, eu
mai s-adorm. Da n-am dormit, c[ de dormeam, a= fi visat. +i
n-am visat nimic, z[u n-am visat. +i numai ce vine de=ca
Gheorghe =i d[ s[ intre ]n orz[rie. Eu ]i zic: M[, de=c[, ce
cau\i tu aici, c[ eu nici pe Dumnezeu nu-l las, m[, s[ intre.
Da el m[ d[ odat[ la o parte, intr[ ]n[untru =i-mi spune: Tu
nu =tii, m[, c[ trebuie s[ duc orz pentru calul domnului
ghin[rar? De a=a, a=a-i, am socotit eu, c[ alta nu =tiu, da
asta o =tiu bine, c[ domnul ghin[rar e tat[l nostru, s tr[i\i; =i
l-am l[sat s[ ia un sac. C`nd o ie=it cu sacul afar[, mi-o =ters
o palm[, de-am ame\it. O luat-o pe dup[ gard, =i ce-o fi f[cut,
ce-o fi dres, c[ se ]ntoarce iar ]napoi =i mai ia un sac. C`\i
Emil Grleanu
104
saci iei, de=ca? ]l ]ntreb eu. Las, c[-i vedea tu. S[-i numeri,
mi-o r[spuns. +i c`nd o trecut cu al doilea pe poart[, mi-o mai
=ters o palm[ =i-o strigat: Doi! C`nd o mai venit pe urm[, nu
l-am mai ]ntrebat, de fric[ s[ nu m[ mai bat[. Da el tot mi-o
mai tras dou[ palme, =i-o strigat: Trei! Patru! Dup[ al patrulea
n-o mai venit, da =i pe mine m-o bufnit s`ngele pe nas.
Vras[zic[, patru saci a furat? ]ntreb[ colonelul.
Patru; c`te palme am m`ncat, at`\ia saci o furat, s tr[i\i...
De schimbat, nu m-o schimbat dec`t h[t! t`rziu de tot, c[
prinsese s[ se spuzeasc[ cerul de stele, =i eu m[ g[ndeam
]nc[ la boii mei, c[ nu aveau ce m`nca; eu le dau de
m`ncare la vreme, ba-i duc =i la p[scut, ]n suhatul t`rgului,
unde-s =i ceilal\i v[cari, c[ am p[scut doar =i tamasl`cul
1
conului Mache de pe Popricani...
Bine, bine, cine te-a schimbat?
Domnul c[prar, ista, domnul aghiutant. Aflase =i du-
mnealui c[ Pintilie luase sacii, c[ mi-o tras =i d`nsul c`teva
palme, da f[r[ s[ le numere, c[ mi le-o tras gr[bit. Apoi m-o
dus la ]nchisoare. +-am stat ]nchis, s tr[i\i. Ia, a=a, degeaba,
pentru mehenghiul ista de Pintilie. C[ doar am vrut eu s[ pun
m`na pe el ]n ]nchisoare, dar n-am putut. Da ce crezi, tu,
m[ (zise Oan[, ]ntorc`ndu-se spre vinovat), c[ e=ti ]n satul
lui Cremene, s[ furi orz =i s[ ba\i oamenii ]n drum?...
Unde te treze=ti aici? \ip[ colonelul. Pentru ce i-ai dat
drumul s[ intre ]n orz[rie?
Domnul ghin[rar e tat[l nostru, s tr[i\i! Cum s[ nu-l fi
l[sat? Dumnezeu e Dumnezeu, =i domnul ghin[rar e domnul
ghin[rar. Alta n-oi =ti, da asta o =tiu bine. Cum s[ nu-l fi l[sat?
Apoi ]ncepu s[ se roage: Dac[ Pintilie n-are de unde, t[tuca
d[ cei patru saci ]napoi, c[ t[tuca are ]n hambar =i p[pu=oi,
=i orz, =i gr`u; z[u c[-i d[ t[tuca, numai s[-=i scape b[ietul!
To\i z`mbir[, iar Pintilie pufni de r`s. Oan[ ]l z[ri =i-i strig[
printre lacrimi:
1
Tamasl`cciread[.
105
Din lumea celor care nu cuvnt[
Te r`zi, m[i de=c[, te r`zi, nu \i-ar mai c[lca piciorul
pragul maic[-ta =i al t[t`ne-t[u!
Consiliul a achitat pe Neculai Oan[, cer`ndu-i trimiterea
]napoi la vatr[, ca un om slab de minte ce era. C`nd i s-a
spus c[ sc[pase, nu-i venea s[ cread[.
Dar pe Gheorghe Pintilie, care se ducea la ]nchisoare, nu-l
r[bd[ inima s[ tac[; ]ntreb[ r`z`nd:
Ce \i-o fi f[c`nd boii, m[ Onic[?
Oan[ tres[ri, ca =i c`nd =i-ar fi adus aminte de ceva, ochii
i se luminar[ deodat[, se ]ntoarse =i veni p`n[ la fa\a lui
Pintilie. +i cum acesta din urm[ =edea ]ntre cele dou[
santinele, ]i zise: St[i, m[i de=c[, =i, mai nainte s[ poat[
fi oprit, ]i tr`nti o palm[ stra=nic[.
Apoi, cu buzele ]ntinse ]ntr-un z`mbet de nespus[ mul\u-
mire, ie=i pe u=[, sc[rpin`ndu-=i palma cu care lovise.
Emil Grleanu
106
FUGI TUL
Adu=i ]n odaie, de c[tre aghiotant, r[m`n am`ndoi ]n fa\a
ofi\erului de serviciu. B[tr`na e m[run\ic[, plecat[ pu\in de
=ale; de sub bariz de-abia i se z[re=te fa\a supt[. }=i are
sum[ie=ul pe umeri; m`inile =i le \ine una deasupra celeilalte.
B[ietanul e ]nalt, bine legat, dar cam galben la fa\[.
E ]mbr[cat ]ntr-un cojoc cu l`na mi\oas[ ]ntoars[ ]n afar[.
}=i tot trece c[ciula dintr-o m`n[ ]ntr-alta.
Dup[ un r[stimp, vin l`ng[ masa de dup[ care subloco-
tenentul ]i prive=te. Fl[c[ul pleac[ ]n jos capul =i spune:
Eu sunt Vasile al Lixandrei.
Ofi\erul se uit[ mirat.
Sunt Vasile al Lixandrei... Din cumpania a doua.
E=ti ]nt`rziat?
Nu, sunt... Vasile al Lixandrei... =i-s dizirtor. Sunt din
cumpania a doua, =i am fugit an\[r\.
Ofi\erul se ridic[ =i-l prive=te cu interes, apoi ]ntreab[:
Cum ai fugit? +i de ce?
B[ietanul tace. Atunci b[tr`na ]=i trece dosul m`inii peste
gur[, ]=i trage un cap[t al sum[ie=ului peste um[r =i vorbe=te:
Las[, Vasile, s[ spun eu. S[ v[ gr[iesc eu, domnule
c[pitan, c[ bietul nu poate vorbi de inim[ r[... Amu, i-o venit
=i lui r`ndul la oaste. I-o venit r`ndul acum trei ani, =i s-o dus,
c[ i-am spus: du-te, b[iete =i-\i f[ sirviciul; bun e Dumnezeu
=i mare. +i te-i ]ntoarce. Eu \i-oi purta de grij[, dragul mamei,
s[-\i aduc ce te-o trage inima s[ cei. +i s-o dus, s[rut m`na,
domnule c[pitan, s-o dus. A=a... S-o dus cum v-am spus. C`nd
colo, peste vreo dou[ s[pt[m`ni, ]ntr-o sar[, prin postul
Cr[ciunului, eu f[cusem ni=te julfe, numai ce aud c[ boc[ne=te
CUPRINS
107
Din lumea celor care nu cuvnt[
cineva ]n u=[. Cine-i? ]ntreb. Eu sunt, m[muc[, mi-o
r[spuns. I-am cunoscut glasul. Repede am tras z[vorul =i numai
ce-l v[d cu mantaua peste mondir, cu =apca ]n cap =i ]n m`n[
cu tesaca, f[r[ curea. Mam[, ]mi zice el... Da era tare
ab[tut, mam[, ]mi zice el, am venit s[-mi dai un franc de
parale, s[ pl[tesc ceva la cazarmie. D[, eu l-am crezut,
p[catele mele, c[ numai pe el ]l am. +i at`ta aveam, un franc
de parale, da eu i l-am dat. +i am vrut s[-l mai \in, da unde
o fost chip. Atunci i-am f[cut =i o leg[tur[ cu julfe =i o plecat,
c[ trebuia s[ fie a doua zi la cazarmie. O plecat ]n inima
nop\ii. +i ce-mi era scris s[ aud! }n ajunul Cr[ciunului ]mi spun
ceilal\i din sat de la noi c[ Vasile e dizirtor. +i-am bocit
m[mucu\[, ca dup[ un mort, c[ eu ]s beteag[, =i-s singur[
singur[ pe lumea asta, =i numai pe el ]l am! +i l-am c[utat,
=i am ]ntrebat, =i unde n-am umblat! Numai unul Dumnezeu
=tie! A=a ]mi pierdusem n[dejdea. L-am crezut mort =i pace
bun[! Da numai uite c[ Dumnezeu mi l-o ]ntors, s-o ]ndurat
de b[tr`ne\ile mele. Alalt[sear[, tocmai ie=isem s[ torn ap[
]n treuc[ la ni=te porci, c[ am trei porci, s[ nu v[ sup[ra\i,
domnule colonel, ista, domnule c[pitan, am avut =i-o v[cu\[,
da am v`ndut-o... Turnam ap[ ]n treuc[ =i numai deodat[ v[d
c[ r[sare ]n poart[ un om str[in. Da c`inii nu b[teau. M[
dau mai aproape =i, c`nd ]i v[d fa\a, mi s-o t[iet genunchii;
=i m-am sprijinit de gard, =i at`ta am putut s[ zic: Valeu! C[
a=a bucurie n-am avut eu ]n via\a mea. +i vezi dumneata, =i
bucuria asta, tot dintr-o sc`rb[ mi-o venit. De-abia m-am t`r`t
p`n[ ]n cas[... +i mi-o povestit toat[ noaptea via\a lui,
s[racul, petrecut[ printre str[ini, cioban la oi, c[ trecuse Prutul.
+i-o venit c[-l lovise dorul de mine, c[ el o fugit, dar era inim[
bun[, domnule c[pitan. Tare m-am bucurat, c[-s singur[ pe
lume, =i numai pe el vezi c[-l am. +i dup[ multe =i multe,
]ntr-un t`rziu, l-am ]ntrebat: +i acolo nu te-au luat la meli\ie,
m[i b[iete? Ce s[ m[ ieie, mi-o r[spuns, ei au destul[ oaste.
}i duce pe fl[c[i peste m[ri =i \[ri, s[ se bat[. Care cum se
duc, nu se mai ]ntorc. }s pustii satele! Iac[, \in minte vorbele
Emil Grleanu
108
iste ca =i cum le-a= fi auzit ]n minuta asta de ceas. +i el =edea,
cum ]i colo ]n col\, pe pat, l`ng[ cuptor, iar eu pe un sc[uie=,
aproape de d`nsul. Cum mi-o spus vorbele iste, am r[mas pe
g`nduri. +i ce mi-o trecut prin minte, pl`ng`nd i le-am spus:
M[i b[iete, m[i, pe fl[c[ii aceia ]i m`n[ la moarte, ca pe
vite, =i d`n=ii merg, c[ a=a-i legea, cum s-o dus mo=u-t[u =i
nu s-o mai ]ntors c[ am avut un frate ]n doroban\i, de-o
murit ]n b[t[lie, =i tu, m[i b[iete, nici m[car cei trei ani nu
vrei s[-i faci. Tu ai fugit printre str[ini, m-ai l[sat singur[ cu
grijile =i necazurile, =i dac[ erai =i tu om, azi ai fi dat meli\ia
la spate =i ai fi venit acas[. Nu mai fugi, dragul mamei. Haide
la cazarmie. |i-i face pedeapsa =i anii t[i =i te-i ]ntoarce, c[
poate mi-o lungi Dumnezeu zilele, s[ te v[d m`ntuit =i pe
tine. C`nd i-am spus eu lucrurile istea, cum st[tea acolo l`ng[
cuptor, numai o pus capul ]n piept =i o-nceput s[ pl`ng[, c[
el o fugit, da are inima bun[, domnule c[pitan. +i asear[ am
pornit =i-am venit. +i acum rog bun[tatea dumneavoastr[
pentru d`nsul.
Apoi b[tr`na se ]ntoarce c[tre b[iat =i izbucne=te ]n pl`ns:
R[m`i, dragul mamei, r[m`i, c[ dec`t ai umbla printre
str[ini =i m-ai l[sa de izbeli=te =i de r`sul oamenilor, mai bine
\i-ai face os`nda =i anii t[i, =i bun ]i Dumnezeu, te-i ]ntoarce
acas[.
B[ietanul pune capul ]n piept =i r[spunde cu glasul
tremurat:
Ghine, m[muc[, oi r[m`ne.
Mai st[ o clip[ a=a, \in`nd capul ]n jos, apoi se ]ndreapt[,
]=i trece dosul m`inii peste ochi =i spune ofi\erului:
R[m`n, s[ tr[i\i, r[m`n, c[ doar de asta am trecut
]napoi Prutul.
109
Din lumea celor care nu cuvnt[
Di n vol umul
PUNGA
(1909)
Emil Grleanu
110
PUNGA
C`nd se trezir[, ]n zorii zilei, am`ndoi, la han, =i dup[ ce
pl[tir[ un franc =i dou[zeci pentru c[ dormiser[ acolo, femeia
Safta, nevasta lui Neculai L[ptuc, se c[ut[ prin buzunarele fustei.
Dup[ ce =i le ]ntoarse pe dos, c[zu dintr-unul cinci parale. At`ta;
nu mai aveau nimic. Veniser[ cu o zi ]nainte, v`nduser[ dou[
perechi de g`=te, =i ]n loc s[ se ]ntoarc[ acas[, ]n Popriceni,
ici, o palm[ de loc, r[m[seser[ ]n t`rg s[ beie la han.
Femeia se uit[ la cel de cinci parale, ]l ]ntoarse pe fa\[,
pe dos, apoi ]l ar[t[ lui b[rbatu-s[u:
Merge?
Neculai L[ptuc ]l ]nv`rti =i el, ]l puse ]n zare, s[ se uite
de departe, ca =i c`nd ar fi vrut s[-l vad[ dac[-i str[veziu,
apoi ]=i trecu degetul pe sub nas =i r[spunse:
Pe dracu!
Femeia i-l smunci, r[stindu-se la el:
Tu l-ai luat, prostule!
Ba tu!
A=a s[ tr[ie=ti!... Haidem!
+i pornir[.
Afar[ ]ncepuse iar s[ fulguie. Nevasta ]=i trase bine barizul
peste urechi; era o femeie ]nalt[, ciol[noas[, larg[ ]n spate; =i
cum v`ntul ]i flutura fustele, i se vedeau pulpele sub\iri ]n
ciorapii albi de l`n[, b[\oase, ca ni=te catalige, de care se p[rea
c[ adev[ratele ei picioare se legau mai sus. Mergea cu pa=i
mari, cam =ont`=, ca =i cum vroia mereu s[ c`rmeasc[.
B[rbatul, un prichindel, cu pieptul lipit de spate parc[, se
\inea pe urma ei, g`f`ind; ]n cap avea o p[l[rie grozav de
mare, cu un fund c`t un ceaun, care parc[-l ap[sase pe om
CUPRINS
111
Din lumea celor care nu cuvnt[
]n jos, de-i intrase picioarele ]n p`ntece. Mai mult s[rea, ca
un purice, dec`t mergea; da din m`ini =i se uita spre partea
]n care nevast[-sa se \inea pu\in pe o coast[, ca =i c`nd ]i
era fric[ s[ nu se ]ntoarc[ s[-l ]nha\e.
Aproape de barier[, femeia se opri dintr-o dat[:
S-o lu[m pin gr[dina poblice; s[rim gardul =i t[iem
drumul de-a dreptul; ce s-o mai ]nconjur[m!
M[ aburci? ]ntreab[ sfios \[ranul.
+i femeia ]i r[spunse:
Te-oi aburca, st`rchitur[!
Deschiser[, ]ncet, porti\a =i intrar[ ]n gr[dina public[.
Ninsoarea c[dea ]nceat[, f`=`ind, printre ramurile co-
pacilor, =i se a=eza u=oar[, ca un puf.
|[ranii o luar[ pe aleea cea mare, apoi f[cur[ la st`nga.
Femeia mergea drept ]nainte, c`nd b[rbatu-s[u ]i strig[ din urm[:
Fa, Safto, s[ cotim, c[ ajungem tocmai bine la capul
dealului, =i-i drumul mai neted pe ici.
|[ranca stete pu\in pe g`nduri, apoi pesemne c[-=i f[cu =i
d`nsa aceea=i socoteal[, c[ o lu[ repede la dreapta: ea
]nainte, b[rbatu-s[u ]n urm[. F[cur[ c`\iva pa=i, =i Neculai
L[ptuc, cum se uita ]n p[m`nt ca =i c`nd num[ra urmele
neveste-sii, mai c[ era s[ se izbeasc[ de d`nsa, a=a de scurt
se oprise aceasta: drept ]n fa\a lor, un gardist sta plecat =i se
uita deasupra unei b[nci, pe care un om p[rea c[ doarme.
Gardistul ]ntoarse capul, ]i z[ri =i-i chem[:
Ia veni\i aici!
Cei doi \[rani se apropiar[ sfio=i: dac[ le-a fi ghicit g`ndul
c[ voiau s[ sar[ z[plazul?
Gardistul spuse bucuros:
Bine c-a\i venit, ia sta\i colea p`n[ m-oi ]ntoarce eu, s[
nu deie vrun c`ine. M[ duc s[ dau de veste, ici, la poli\ie;
]ntr-o jum[tate de ceas sunt ]napoi... C-acuma l-am g[sit =i eu!
+i ar[t[ spre cel ce p[rea c[ doarme pe banc[. Apoi
gardistul o lu[ la fug[.
Femeia se apropie s[ se uite; b[rbatul nu-=i d[duse ]nc[
bine seama ce era; st[tea mai la o parte.
Emil Grleanu
112
Femeia se mai uit[ pu\in, pe urm[ ]ntoarse capul spre
b[rbatu-s[u:
Iac[, tontule, dac[ m-am luat dup[ tine! St[i acum =i
p[ze=te mortul.
L[ptuc veni =i d`nsul mai aproape, uit`ndu-se la nevast[-sa,
gata s[ primeasc[ vreo c`\iva pumni, pe dreptul; se g`ndea el
c[ alt[ dat[ ]i luase =i degeaba. Dar femeia ]l l[s[ ]n pace =i
c[ta ]ntins la mort, vr`nd s[ =tie, ca toate femeile, ce =i cum.
Apoi spuse, ca =i cum =i-ar fi vorbit singur[:
S-o omor`t; uite chistolul ici, l`ng[ d`nsul. +i iar ]=i
lu[ de seam[: D-apoi ce sunt eu s[-l p[zesc?! Haidem!
Dar b[rbatu-s[u nu vroi; r[spunse cam cu jum[tate de gur[:
Dac[ ne-o spus gvardistul s[ st[m, trebuie s[ st[m.
Femeia ]i arunc[ o privire furioas[, =i-n urm[ se plec[ s[
priveasc[ iar la cel de pe banc[. De mort nu ]i era ei fric[
la c`te priveghiuri st[tuse d`nsa, pe c`\i ]i ]ngropase! Ehei!
c[ mai mult din asta tr[ia. Dar revolverul o umplea de
groaz[, =i parc[ =i b[rbatu-s[u, care nu pusese ]n via\a lui
m`na pe pu=c[ la oaste nu-l luase =i d`nsul sim\i un
fior prin =ira spin[rii, a=a ca un bulg[ra= de ghea\[ ce-i luneca
pe piele, c`nd se uit[ la \eava lucioas[.
}mpu=catul r[m[sese pe o coast[; din m`na dreapt[,
zg`rcit[, revolverul c[zuse pe banc[. M`na st`ng[ nu i se
vedea de sub palton. Era bine ]mbr[cat; c[ciula de astrahan
atrase ]ndat[ privirea \[ranului:
Halal c[ciul[!
Femeia nu r[spunse: d`nsa nu g[sea ce c[uta.
Unde s-o pocnit oare? Nu se vede nici un chic de s`nge,
parc[ doarme. Vezi-l? Nici un chic de s`nge.
D`nsa ]=i aduse aminte c[ v[zuse odat[ pe notar cum
tr[gea cu chistolul; o s[pt[m`n[ de zile nu-i ie=ise atuncea
din minte buc[\elele cele cu care po\i omor] chiar vita; =i
]ncepu din nou s[ vorbeasc[ lui b[rbatu-s[u:
+i doar plumbul ]i mare, trebuie s[-l fi potrocolit r[u.
Ai v[zut cele cu care d[dea notaru? ...Doamne iart[-m[... erau
c`tu-i ghinda.
113
Din lumea celor care nu cuvnt[
+i ]n minte parc[ i se ]n\epeni g`ndul acesta: s[ vad[ unde
se lovise. Cu ochii la revolver, s[ nu cumva s[-l ating[, lu[
mortul bini=or de um[r =i-l ]ntoarse. Atunci trupul \eap[n se
rostogoli repede pe spate. Pulpana paltonului se desf[cu peste
marginea b[ncii, =i pe partea st`ng[ a surtucului se v[zu pata
de s`nge cum se l[\ise peste tot.
C`nd se rostogoli mortul, \[ranii r[maser[ o clip[ ]mpietri\i
de fric[, cu ochii la revolver, dar arma nu se mi=case din loc.
Atunci femeia se lini=ti =i spuse:
}n inim[ =i-o tras!
B[rbatul ]i b[nui:
De ce l-ai ]ntors, fa? Ce-o s[ zic[ gvardistul?
Dar ]n aceea=i vreme se auzi parc[ un f`=`it, un vuiet ciudat,
parc[ se mi=case ceva l`ng[ mort =i c[zu apoi ]n stratul sub\ire
de om[t de pe jos.
|[ranii privir[ =i r[maser[ ]ncremeni\i. Din buzunarul
mortului lunecase o pung[ de piele, neagr[, o pung[ umflat[,
doldora.
Dup[ ce le trecu mirarea, ei uitar[ de mort; L[ptuc se f[cu
pu\in mai mititel, l[s`ndu-se pe vine, femeia se l[s[ =i ea,
ca =i c`nd se cobor`se de pe catalige, =i cu ochii mari,
\in`ndu-=i r[suflarea, se uitar[ la pung[.
Cum st[teau a=a, gr[m[di\i, \[ranul ridic[ ochii =i ]nt`lni
pe ai nevestei. O lumin[ de ]n\elegere sticli ]n privirea lor;
de c`nd erau ]mpreun[ nu se ]n\eleseser[ a=a dintr-o dat[, f[r[
nici un cuv`nt, ca acum; apoi, ]ndat[, ca =i cum s-ar fi ferit
unul de altul, =i de mort, femeia ]ntoarse capul =i se uit[ spre
cel ]mpu=cat, \[ranul privi spre copaci, ca s[ nu-i vad[ nici
pe unul, nici pe cel[lalt, ]ntinse m`na, lu[ punga =i o v`r]
repede ]n car`mbul cizmei. Apoi se scular[ dintr-o dat[
am`ndoi, ca pe teluri, femeia parc[ mai lung[ dec`t era, =i
privir[ ]ngrija\i ]n toate p[r\ile; b[rbatul dete cu piciorul peste
urma mic[, p[trat[, ce l[sase punga ]n om[t, iar nevasta ridic[
pulpana paltonului la loc =i ]ntoarse mortul pe-o coast[, cum
fusese. |[ranul iar privi spre partea de unde avea s[ vie
Emil Grleanu
114
gardistul =i, nev[z`nd pe nimeni, v`r] m`na ]n car`mb =i
]ndes[, mai ]n jos, punga, c[ci ]i ap[sa pulpa.
Dar parc[ ]i apuc[ frica s[ mai steie singuri, cu mortul, ]n
t[cerea aceea. |[ranul ]ncepu s[ vorbeasc[:
Halal c[ciul[... =i ce straie!
+i-atunci sim\i ceva cald =i tare l`ng[ picior, =i parc[ ar fi
vrut s[ zic[: +i ce pung[!
Dar ad[ug[ altceva:
+i el se omoar[! Ca =i b[iatul lui Dumitrache Str`mbu;
da s[ zici c[ celuia i s-o slobozit pu=ca singur[-n chept!
Vorbele ]ns[ nu-i mai veneau: n-avea ce mai spune. Iar ]i
cuprinse o grij[ mare, se traser[ am`ndoi deoparte, unul l`ng[
altul. L[ptuc, ]n[du=it, ca dup[ cine =tie ce drum. Femeia se
g`ndea... Dac[ i-o da ]n cap gardistului s[-i caute? Dac[
d`nsul umblase mai dinainte prin buzunarele ]mpu=catului =i
=tia ce are, =i-i lua acuma din scurt?
Ha? f[cu speriat L[ptuc, ca =i c`nd ]l ]ntrebase ceva
nevast[-sa.
Femeia nu-i r[spunse, ]ntoarse capul ]n toate p[r\ile, apoi
se duse =i mai b[t[tori cu m`na om[tul.
De-abia se ridic[, =i auzi un tropot. Venea gardistul, ]n
fug[, cum se dusese. |[ranii se-nfiorar[, dar gardistul le vorbi
bucuros, ca =i adinioare, c`nd ]i rugase s[ p[zeasc[ mortul:
Ei, brava vou[! Mul\umesc! De-acu r[m`n eu cu d`nsul;
c[ aista-i domnul Bucur Col\escu, profesor la gimnaz. Dra-
gostea trebuie s[-l fi dat gata, s[racul!
D`n=ii mai st[tur[ o clip[ locului; nu le venea s[ cread[
c[ puteau pleca; apoi, ca =i c`nd i-ar fi =fichiuit cineva de la
spate, ziser[:
S-auzim de ghine!
+i-o luar[ repede la picior.
C`nd ajunser[ ]n fundul gr[dinii, L[ptuc se c[\[r[ pe gard,
nevast[-sa ]l apuc[ de mijloc, apoi de t[lpile cizmelor, =i-l arunc[
dincolo; ]n urm[ d`nsa parc[ p[=i gardul, =i o luar[ g`f`ind, la
deal, printre spini, uit`ndu-se din c`nd ]n c`nd ]n urm[.
115
Din lumea celor care nu cuvnt[
Fulgii se a=terneau molcomi, cernu\i de sus. Pe umerii
femeii ninsoarea se str`nsese ]n dou[ gr[m[joare, iar p[l[ria
b[rbatului se f[cuse alb[. |[ranii mergeau mereu, f[r[ s[
simt[ c[-s obosi\i. Deodat[ se ridic[ ]n fa\a lor cump[na unei
f`nt`ni, =inguratic[ ]n tot cuprinsul c`mpului. C`nd ajunser[
]n dreptul ei, se oprir[. Erau departe de t`rg, ]nc[ o postat[,
=i-ajungeau satul. +i, cum se oprir[, parc[ li se t[iaser[
picioarele. Se a=ezar[ pe ghizdele, unul de o parte, cel[lalt
de alta, =i r[suflar[ u=ura\i.
|[ranul zise:
Vezi, fa, dac[ n-o luai pe unde \i-am zis eu, ]\i mergea
]n s[c.
Femeia nu-i r[spunse.
Apoi se ridicar[ deodat[, ca =i cum =i-amintir[ de ceva,
=i o pornir[ din nou, pu\in mai ]ncet: ea ]nainte, el ]n urm[.
Femeia sim\ea o bucurie cald[, care i se ]mpr[=tia ]n tot trupul,
=i g`ndea... O pung[ cu bani, pe vremea asta, c`nd nici tu
para, nici tu lemne, nici tu m[lai, nimic n-aveau! Dac[ n-o
luau ei, ar fi luat-o gardistul. Ce, cu banii N[st[soaii, c[reia
]i \inuse lum`narea, nu se ]nt`mplase tot astfel? Ea-i l[sase,
=i notarul ]i p[pase. D-apoi z[u! Doar nu mai era proast[...
+i cum g`ndea a=a, parc[ i se =terse deodat[ amintirea ]ntregii
]nt`mpl[ri: nu mai vedea nici banca, nici mortul; i se p[rea
c[ banii ace=tia i se cuveneau, ba, mai mult, c[ erau ai ei.
Atunci ]=i aminti =i de b[rbatu-s[u =i-i fu ciud[ c[ de pe urma
lui oarecum se c[p[tuise cu parale. Apoi se uit[ ]napoi, ca =i
cum ]i era fric[ s[ nu-l piard[. B[rbatul venea ]n urm[,
b[l[b[nind din m`ini; =i femeia se lini=ti.
L[ptuc g`ndea =i el, sim\ea ceva cald ]ntr-]nsul, ceva care-l
nec[jea, =i-i pl[cea c[-l nec[je=te; f[r[ s[ vreie, ]ncepu s[ r`d[
singur, ]nfundat, dete drumul unui hohot =i ]=i =terse, mul\umit,
nasul cu degetul. Femeia ]ntoarse capul iar, se privir[ unul pe
altul =i, ca =i-atunci c`nd se-n\eleseser[ ]n fa\a pungii, ]=i
ghicir[ =i acum, dintr-o dat[, g`ndul, pentru a doua oar[ ]ntr-
at`ta amar de vreme. +i-ncepur[ s[ r`d[ ]mpreun[; r`deau
am`ndoi, de-o bucurie ascunc[, mare, care le g`dila sufletele...
Emil Grleanu
116
C`nd z[rir[ =uvi\ele de fum pe hornurile bordeielor din
Popriceni, ]ncepur[ s[ p[=easc[ mai repede. Se gr[beau pe
m[sur[ ce se apropiau, se gr[beau, ner[bd[tori. Uli\a satului
era pustie; c`\iva b[ie\i, ]ntr-o hudicioar[, se b[teau cu om[t;
]ncolo nimeni. A doua, a treia cas[ dup[ biseric[ era a
lor. L[ptuc deschise poarta, iar femeia trase cu coada ochiului
spre vecin: la A Dumitroaiei nu era nimeni prin ograd[ cu
at`t mai bine. Apoi se suir[ pe prisp[, iar se uitar[ ]n toate
p[r\ile, femeia ]ntinse m`na, de lu[, din stuhul stre=inei, din
locul =tiut, cheia u=ii o punea acolo ca s[ n-o mai piard[,
cum p[\ise ]n vreo dou[ r`nduri; apoi trop[ir[, s[ se scuture
de ninsoare, =i L[ptuc ]ntoarse cu am`ndou[ m`inile cheia
]n broasca stricat[. Intrar[. Din tind[ trecur[ ]ntr-o odaie
s[r[c[cioas[, cu un pat de sc`nduri, acoperit de un l[vicer, o
mas[ joas[, azv`rlit[ ]ntr-un col\, o lad[ f[r[ capac =i un jil\
cu telurile scoase, c[p[tat demult de la un boier.
Dintru-nt`i se oprir[ ]n mijlocul od[ii; apoi femeia ]=i aduse
aminte, se ]ntoarse repede =i z[vor] u=a tindei. Pe urm[ veni
iar ]n odaie, ]=i smulse barizul, lu[ o pern[ =i se repezi de
]nfund[ ochiul de geam, lat c`t palma. B[rbatul ]=i scutur[
p[l[ria, apoi r[maser[ o clip[ a=a, unul ]n fa\a celuilalt.
Femeia ]i spuse, g`f`ind:
D[-mi punga, s-o de=[rt.
|[ranul clipi repede din ochi:
|i-oi da-o; st[i, c[ mi-s ]nghe\ate degetele.
Dar femeia se apropie cu m`na ]ntins[ =i se r[sti:
D[-mi punga!
|[ranul iar clipi din ochi, apoi parc[ se pro\[pi ]n picioare.
Adic[ de ce s-o de=arte d`nsa? Ce, nu tot el f[cuse s-o g[seasc[?
+i pentru ]nt`ia=i dat[ sim\i c[ ]ndr[zne=te ceva ]n fa\a femeii
lui. Banii care-i ardeau pulpa parc[ ]i trimiteau, de-acolo, o
]nviorare ]n tot trupul. La ce i-ar da-o? R[spunse d`rz:
Eu am luat-o de jos, eu am s-o caut.
La r`ndul ei femeia ]l privi =i i se p[rea c[ niciodat[ nu-l
ur`se mai mult. Se repezi ca s[rit[ din min\i:
117
Din lumea celor care nu cuvnt[
Scoate-o din cizm[!
Apoi ]i dete un pumn =i ]ntinse m`na spre picior.
Omul, care-i suferise de at`ta amar de vreme pumnii =i
palmele, ca un c`ine, sim\i ]n sufletul lui o furie grozav[ =i,
cum femeia se plecase s[-i prind[ piciorul, el o cuprinse cu
bra\ele pe dup[ mijloc =i, cu pieptul str`ns de bra\ele ei, vroi
s-o r[stoarne, s-o calce ]n picioare. Dar femeia se zv`rcoli o
clip[. }l ridic[ ]n c`rc[ =i se scutur[ de d`nsul, cum fac dul[ii
c`nd sar pe d`n=ii javrele, =i iar c[ut[ s[-i prind[ cizma. Atunci
b[rbatul se v[zu o clip[ ]nvins, se plec[, v`r] repede m`na ]n
car`mb =i scoase punga, \in`nd-o cu degetele ]ncle=tate. Femeia
]i apuc[ pumnul ]n m`inile ei osoase =i, c[lc`ndu-se cu picioa-
rele, g`f`ind, cu ochii holba\i, str`ngeau punga, prin pielea
c[reia li se p[rea c[ simt zim\ii banilor, de aur poate. Lui L[ptuc
]i sl[beau degetele sub ghearele nevestei =i, cu o ]ncordare
dezn[d[jduit[, ]=i trase m`na, se f[cu mititel, ]=i alipi bra\ele
ghem la piept, izbi ]n p`ntecele femeii cu capul =i o dete de-a
t[v[lucul pe pat. Atunci d`nsa, nebun[ de furie, ]=i desf[cu
m`inile ca dou[ aripi de vultan =i ]ncepu s[ loveasc[ pe
b[rbatu-s[u peste fa\[ =i-n cap. Acesta sim\i c[ nu mai ]nc[pea
]mpotrivire, ame\ise, de-abia ]ng[im[:
|i-o dau... |i-o dau, fa fumeie!
Atunci nevast[-sa se opri; el ]i ]ntinse punga, ea o lu[, pe
urm[ se a=ezar[ am`ndoi pe marginea patului, g`f`ind, mira\i:
femeia, de ]ndr[zneala b[rbatu-s[u, el, de puterea lui.
Vras[zic[, putea s[ o ]nfrunte! +i ]ntoarser[ am`ndoi capetele,
se uitar[ unul la altul, parc[ nu se cunoscuser[ niciodat[.
Femeia se trase ]n fundul patului, ]ntinse m`inile, vroi s[
deschid[ punga, dar deodat[ r[sunar[ c`teva lovituri ]n u=[
=i-un glas:
Taic[ L[ptuc!
Femeia se z[p[ci, se culc[ repede pe pat =i puse punga sub
d`nsa, ne=tiind unde s[ o ascund[ ]n prip[; zise b[rbatu-s[u:
Spune-i c[ mor de durere de =[le... Ne-o chema la
dezghiocat p[pu=oii.
L[ptuc ie=i ]n tind[, trase z[vorul, =i femeia ascult[ din cas[.
Emil Grleanu
118
S[r m`na, p[rinte.
Bine v-am g[sit, taic[. Haide =i mi-i ajuta s[ v`r o
balerc[ de vin ]n beci.
|[ranul t[cu pu\in, parc[ s[-=i aduc[ aminte de ce-i
spusese nevast[-sa. Apoi r[spunse:
Oi veni, sfin\ia-ta, da mai t`rzior, c[ moare nevasta
de =[le.
A=a, bine, taic[; te-a=tept.
+i preotul plec[.
L[ptuc trase iar z[vorul, veni, desf[cu pu\in perna, s[ vad[
de-a ie=it preotul din ograd[, pe urm[ se coco\[ =i d`nsul pe
pat. Femeia se ridicase, b[t[tori bine l[vicerul, apoi, uit`ndu-se
am`ndoi cu ochii holba\i la pung[ =i \in`ndu-=i r[suflarea, femeia
o deschise =i-o r[sturn[ deodat[. Atunci se auzi un sunet sec,
=i pe l[vicer se ]mpr[=tiar[ patru cartu=e de revolver.
|[ranii f[cur[ numai at`t: H]]]!, ca =i cum ]=i mu=caser[
limba, =i r[maser[ ]mpietri\i, galbeni ca moartea, uit`ndu-se
cu ochi r[t[ci\i la cele patru cartu=e, cu v`rfurile ro=ii, ca
muiate ]n s`nge.
Vras[zic[, pentru buc[\elele acestea alergaser[, se b[tu-
ser[, gata s[ se sugrume! Pe aceste le purtase el ]n cizm[, pe
aceste le str`nseser[ ]n pumni, f[r[ s[ =tie c[ dintr-o clip[ ]ntr-
alta d`nsele ]i puteau sf[rma. Se jucaser[ cu moartea, =i ei
credeau c[ \in ]n m`inile lor o avere! +i deodat[ amintirea
mortului le trecu prin trup ca un fior.
Dup[ clipa aceasta de mirare, li se cobor] ]n suflet o dezn[-
dejde f[r[ de margini. A=a le era scris, pesemne, s[ tr[iasc[ =i
de acum ]nainte calici. Am`ndoi sim\eau un gol a=a de mare ]n
sufletul lor, c[ parc[ le scosese cineva inimile din ei.
Dar, repede, un alt g`nd, un g`nd tot at`t de grozav pentru
d`n=ii, li se \intui ]n minte: ce aveau s[ fac[ acum cu
cartu=ele? +i nu ]ndr[zneau s[ se mi=te, s[ ]ntind[ m`na, ca
nu cumva buc[\elele s[ ieie foc, s[-i omoare dintr-o dat[.
}ntr-un t`rziu, \[ranul ridic[ ]n sus capul =i ]nt`lni privirea
femeii; apoi o ]ntreb[, printr-un singur sunet, care-i ar[ta toat[
spaima =i care de-abia ]i ie=i din fundul gurii:
119
Din lumea celor care nu cuvnt[
Ha?
Femeia ]n\elese. Dar =i d`nsa se g`ndea la acela=i lucru,
=i ]nc[ nu-=i putea da seama, l[murit, ce puteau s[ fac[. Iar[=i
r[maser[, t[cu\i, buim[ci\i. Apoi parc[ le mai veni sufletul la
loc. Femeia judec[: le izbiser[ ei at`ta =i nu luaser[ foc, n-or
lua ele tocmai acuma, c`nd trebuia s[ le arunce. B[rbatul iar
ridic[ ]n sus capul, =i iar f[cu din fundul gurii:
Ha?
Atunci femeia ]ng[im[:
Dac[ le-om da peste gard, la a Dumitroaiei, ]n spin[ri=u
cela?
|[ranul nu r[spunse. Femeia se r[zg`ndi:
Nu, c[ le-or g[si plodurile. +i-or lua foc l`ng[ casa noastr[.
L[ptuc se mai ]nvior[, ]=i trecu ]ncet degetul pe sub nas
=i-=i d[du p[rerea:
Mai ghine ]n f`nt`n[!
Tontule! s[ se loveasc[ de chietre?
+i iar[=i se uitar[ la ele, =i iar[ le trecu un fior prin spate.
Atunci nevasta se ]nfurie:
F[ ce =tii, st`rchitur[, c[ tu le-ai g[sit!
L[ptuc sim\i c[ at`ta vreme c`t or fi buc[\elele celea ]ntre
d`n=ii, e la ad[post; r`nji parc[:
F[ tu ce =tii, z[ludo, c[ tu ai deschis punga!
Dar am`ndoi ]n\eleser[ c[ trebuiau s[ scape de ele cu
orice pre\. O l[sar[ mai domol. Femeia f[cu un plan:
Iaca ce-i: mergem =i le d[m ]n R`pa-|urluiesei. Punga
o zv`rlim ]n vatr[, =i c`nd om face focul, arde.
Pe urm[, ca s[ dea suflet b[rbatu-s[u, ]ntinse m`na =i, cu
dou[ degete, ca =i cum ]i era team[ s[ nu se frig[, lu[ un cartu=.
Iaca, ie-le a=a.
|[ranul se uit[, d[du din cap =i ]ntreb[ cu glasul pe
jum[tate:
+i cum s[ le ducem?
Femeia se g`ndi =i-i r[spunse:
Pune-le bini=or, pe c`te unul, ]n chimir, =i-om merge.
Emil Grleanu
120
|[ranul le lu[ u=or, le puse pe c`te unul ]n chimir, cu v`rful
]n jos, apoi se scul[ ]ncet, ca =i cum avea ]n s`n ou[. Femeia
arunc[ punga ]n cenu=[, ]n vatr[, apoi ie=ir[, ]ncuiar[ =i puser[
cheia la locul ei, ]n strea=in[.
Dar cum treceau prin fa\a bisericii, le ie=i ]nainte, bucuros,
popa:
Ei, bine c[ veni=i, taic[! Haidem s[ cobor`m polo-
bocelul.
L[ptuc uitase de pop[, ca de moarte: se-ng[lbeni. Dar n-avea
ce face; ce era s[ spuie? Se sc[rpin[ ]n cap =i porni cu femeia
dup[ preot. }n fa\a beciului, unde era balerca, femeia ]=i
suflec[ m`necile s[ ajute =i ea, dar preotul o goni:
Ia las[, las[ pe b[rbat, c[ n-o fi el a=a de bicisnic cum
]l crezi.
+i apuc[ de-un cap[t, iar \[ranul se-n\epeni ]n picioare,
se-ndoi ca un arc, doar nu s-o atinge cu chimirul de balerc[.
Sim\ea c[ buc[\elele mici de plumb ]l ard. +i-n vreme ce se
opintea, ]l nec[jea un g`nd r[u, ce-i intrase ]n creier ca un
cui: din clip[ ]n clip[ a=tepta parc[ s[-l sf[r`me ]n mii de
buc[\i. C`nd ajunse ]n g`rliciul beciului, se rezem[ de perete,
gata s[ le=ine. N[du=elile ]i curgeau potop de sub p[l[ria
mare, care-i str`ngea capul ca un cerc de fier. Preotul lu[ o
ulcic[ de pe o policioar[, b[tut[ ]n peretele de lut, o puse la
canea, apoi ]i d[du s[ beie:
D[-o peste cap!... A=a!
Vinul parc[ ]i mai dete putere.
C`nd se v[zu iar pe drum, ]n urma nevestei, L[ptuc ]=i
scoase p[l[ria; mergea cu capul gol, =i din c`nd ]n c`nd ]=i
=tergea sudoarea cu dosul m`inii, apoi o azv`rlea jos.
Pe marginea pr[pastiei se oprir[.
Femeia ]l sf[tui:
Zv`rle c`te unul.
|[ranul se uit[ ]n r`p[, o v[zu plin[ de bolovani =i se-nfrico=[:
Bun cap mai ai! Da dac[ s-or lovi de chetri?
Atunci femeia g`ndi ce se g`ndi, se plec[, ]=i ridic[ o fust[,
121
Din lumea celor care nu cuvnt[
apoi alta, =i rupse din poalele c[m[=ii, de jur ]mprejur, o f`=ie
lung[; pe aceasta o destr[m[ cu din\ii, ]n patru buc[\i, =i se r[sti:
Hai, scoate unul!
|[ranul v`r] dou[ degete ]n chimir =i trase ]ncet-]nceti=or
un cartu=.
Femeia ]i ]ntinse o buc[\ic[ din p`nza rupt[:
Na, ]nv[le=te-l =i-l azv`rle.
L[ptuc ]nf[=ur[ u=or cartu=ul =i-i dete drumul. Apoi st[tu o
clip[, ca =i c`nd ar fi a=teptat detunetul. C`nd v[zu c[ nu se
]nt`mpl[ nimic, prinse inim[ =i scoase pe al doilea.
Dup[ ce le arunc[ pe toate, \[ranul r[sufl[ u=urat =i c[zu,
sleit de oboseal[, pe un bolovan mare, ce era parc[ ]ntr-adins
pus acolo pentru el. Nevasta lui se a=ez[ de cealalt[ parte =i
r[maser[ t[cu\i, spate la spate.
Acuma erau iar ei; femeia sim\ea c[ nu mai are nici o
n[dejde ]n suflet, ca =i mai ]nainte; b[rbatul ]n\elese c[ i se
dusese puterea de adineoare, c`nd se luptase cu nevasta lui.
Din pulp[ nu i se mai ridica ]nviorarea cald[; =i c`nd auzi
glasul femeii, tres[ri. }l oc[ra:
Iac[, \i-ai v[zut scofala cu ochii, st`rchitur[?... Hai,
porne=te!
+i pornir[...
Dar ]n capul lui L[ptuc ]ncol\i iar un g`nd... un g`nd care-l
muncea de cum se sculase de pe bolovan. +i, cu toat[ frica
de nevast[-sa, strig[:
Fa, Safto!
Femeia se ]ntoarse.
Fa, eu cred c[-n pung[ tot bani o fost, da i-o schimbat
]n plunghi Necuratul.
Atunci, cum b[rbatu-s[u sta drept ]n fa\a ei, cu capul pe
spate, femeia se plec[ pu\in =i-l stupi drept ]ntre ochi.
+i pornir[: ea ]nainte, el ]n urm[, cum f[ceau de dou[zeci
de ani ]n =ir.
Emil Grleanu
122
OCHI UL LUI TURCULE|
Prietenul m[ dojeni:
Pentru ce stai de o bucat[ de vreme at`t de posomor`t?
Nu m[ sim\eam tocmai bine; i-am r[spuns:
Sunt cam bolnav.
Mofturi! |i-a intrat ]n cap, ca la babe, c[ e=ti bolnav,
=i-o \ii mor\i=. Prive=te frumuse\ea dimprejurul t[u =i-o s[ vezi
cum te ]ns[n[to=ezi. E=ti doar poet!
Intram cu tr[sura printre lanuri de rapi\[; un v`nt u=or
leg[na floarea galben[, aurit[ ]n rev[rsarea celor dint`i raze
ale soarelui. Pe margini, ]n z[ri, p[durile r[m`neau ]n urm[,
alb[strii, p[reau c[ lunec[ una dup[ alta, pe fa\a cerului, ca
ni=te nori. C`te un cioc`rlan se ridica deodat[, din fa\a
calului, =i zbura pe o parte, ciripind ascu\it.
Priveli=tea ]mi ]nt[ri pu\in sufletul.
Ei, =i ce ai? m[ ]ntreb[ batjocoritor prietenul.
M[ cam doare capul.
Prietenul ridic[ pu\in spr`ncenele, z`mbi ]n col\ul buzelor
=i suspin[ prelung.
Ei, dragul meu, zise d`nsul, ce p[cat c[ nu se poate
]nlocui =i capul, ca ochiul lui Gavril[ Turcule\!
}i cuno=team de mult me=te=ugul de povestitor. }nt`mplarea
cu ochiul lui Turcule\ trebuie s[ aib[ hazul ei, mi-am zis, =i l-am
rugat s[ mi-o spuie.
Ce-o s[-\i povestesc, ]ncepu prietenul, s-a petrecut acum
vreo trei ani. Eram, ca =i acum, doctor de plas[ la Urziceni,
]n apropiere de Bucure=ti. Am fost totdeauna atras de capital[,
ca fluturii de flac[ra lum`n[rii. }\i cam p`rle=ti din c`nd ]n
c`nd aripile, nu-i vorb[, dar, c`nd nu po\i zbura, Bucure=tiul
CUPRINS
123
Din lumea celor care nu cuvnt[
]\i d[ mijlocul s[ te t`r`i, =i tot e bine. Eram, dup[ cum \i-am
spus, doctor de plas[. Foarte iubit de \[rani, f[ceam =i pe
duhovnicul, ]n ciuda popii. Le iertam p[catele pe-un cap, f[r[
de parale, bine]n\eles. A=a, nu m-am mirat deloc c`nd, ]ntr-o
bun[ diminea\[, m-am pomenit cu Turcule\ c[ vine s[-mi
vorbeasc[. Dar ]nt`i s[ \i-l descriu. }nchipuie-\i un b[ietan ]nc[
o dat[ mai ]nalt =i mai gros ca mine, b[lan, cu ni=te buze
c[rnoase, cu fa\a rotund[, ce, dimpreun[ cu p[rul c`rlion\at,
ie=ea de sub p[l[ria mare, purtat[ pe ceaf[, ca o floarea-
soarelui. |inea totdeauna m`na dreapt[ afundat[ ]n chimir,
gata s[ pl[teasc[. +-avea un mers neobi=nuit: c`nd c[lca, se
ferea parc[ s[ nu desfunde p[m`ntul. Dup[ cum \i-am spus,
numai ce-mi r[sare namila asta de om ]naintea mea, ]n cerdac.
Ce mai veste, Turcule\? ]l ]ntreb.
Bun[, s[rut m`na.
Ce e?
M-a= ]nsura, coane...
}mi spunea vorbele acestea ca =i c`nd a= fi putut s[-l opresc
de la isprava ce-=i pusese ]n g`nd.
Bine, Turcule\; =i pe cine iei?
Pe Zamfira.
Lui S[ftoiu?
Lui!
Ehe! Halal de tine! am ad[ugat.
Fata era cea mai bogat[ de prin p[r\ile acelea. Fat[ de
mocan cu c`teva mii de oi, ce crezi!
Fl[c[ul se ]nfierb`ntase:
}mi d[ =i zestre mare. }mi d[ casele din deal, o vie,
dou[ perechi de boi, o vac[ =i, pe deasupra, trei sute de oi.
}mi d[ zestre bun[. Nu-i vorb[, urm[ el mai afund`ndu-=i m`na
]n chimir, parale am =i eu, dar tot nu stric[ s[ ai mai multe.
P`n[ aici fl[c[ul ]mi vorbise ]nfocat. Numai ce-l v[d ]ns[
c[ pune capul ]n p[m`nt =i ]ncepe mai domol:
Mocanul, tat-s[u, m[ vrea, c[ =tie c[-s om de treab[,
om cu stare. Fata parc-ar face nazuri. C[ ea, ce-i drept, are
de toate. C[ nu-i lipse=te nimic. De asta nu pot zice.
Emil Grleanu
124
Ei, =i \ie ce-\i lipse=te?
Fl[c[ul nu-mi r[spunse de-a dreptul.
Ei nu-i lipse=te nimic, ]i ]ntreag[. Da eu, d[, =tii, sunt
cam beteag.
+i se sc[rpin[ ]n cap.
De-abia acum ]l ]n\elesei. Am uitat s[-\i spun ce era mai
]nsemnat: bietul Turcule\ se ]mpunsese c-un \[poi =i pierduse
un ochi, dup[ ce stase o mul\ime de vreme ]n spital. La drept
vorbind, lucrul acesta nu prea strica unui b[ietan at`t de
frumos ca d`nsul. Dar pesemne fata era n[zuroas[.
Bine, Turcule\, dac[ nu te ia cum e=ti, nu te iube=te, m[.
Ba m-o fi iubind d`nsa, dec`t, d[, m-o fi vr`nd ]ntreg.
Ce e de f[cut atunci? ]l ]ntreb eu.
El ]=i lu[ aer ]n piept, semn c[ avea s[ povesteasc[ ceva:
P[i, de asta am venit =i eu, coane Iorgule. C[ asear[ stam,
=tii, la un pahar de vin cu N[stase Militaru, =i, din una-n alta,
vine vorba =i despre fat[. +i el numai ce-mi zice: Tii! da prost
e=ti, m[i Gavril[! De ce, m[? P[i fiindc[ ai parale =i nici
m[car un ochi nu po\i s[-\i pui, m[! Eu am r[mas cu gura
c[scat[; da el mi-a mai zis: Bine, m[, boierul nostru are un
ochi pus, =i vede ca mine =i ca tine. Ce spui, bre?! S[ n-ajung
p`n[ m`ine, m[, dac[ mint! +i m-a trimis la mneatale, c[ zice
c[ mneatale trebuie s[ =tii unde se pun ochii la oameni. Eu dau
pentru lucrul [sta patru poli ]n cap, de face trebuin\[.
Proprietarul, era adev[rat, avea un ochi de sticl[.
La urma urmei, de ce nu =i-ar fi pus =i Turcule\ al meu?
Tot aveam s[ m[ duc a doua zi ]n ora=; i-am spus:
Bine, Turcule\ b[iete, s[-\i punem =i ochiul, dac[ vrei
tu. M`ine dis-de-diminea\[ s[ fii la mine, s[ mergem.
A doua zi c[tre pr`nz eram pe uli\ele Bucure=tiului, cu
Turcule\ dup[ mine. Eu, cam stingherit, o luasem cu c`\iva
pa=i mai ]nainte.
Turcule\ venea ]n urm[, cu p[l[ria lui cea mare c`t o roat[
de car, cu cizmele ]nalte, de iuft, ]n ale c[ror cre\uri aducea
aninate c`teva paie tocmai din Urziceni.
125
Din lumea celor care nu cuvnt[
Am ajuns =i am intrat ]n pr[v[lie. Turcule\ al meu =i-a scos
p[l[ria, s-a plecat la u=[ s[ nu se loveasc[, a venit p`n[ ]n
mijlocul pr[v[liei =i, c`nd a r[suflat o dat[, a f[cut v`nt la
ni=te h`rtii de pe un raft, trimi\`ndu-le s[ zboare p`n[ jos.
C`teva cucoane ce erau ]n[untru se f[cur[ nev[zute.
M-am ]ndreptat c[tre st[p`n, un neam\ gros cu ochelari,
pe care-l cuno=team, =i i-am spus s[-i puie b[iatului un ochi.
Turcule\ se apropie =i ad[ug[ sf[tuitor:
Da vezi mneatale, s[ se loveasc[ bine cu [st de-l am.
Neam\ul z`mbi, ]l lu[ prietene=te de mijloc =i-l duse la
fereastr[, s[-i vad[ culoarea. Apoi c[ut[ ]n sertare, prin cutii,
=i a=ez[ fl[c[ul pe un scaun. }n scurt, treaba era f[cut[. Dup[
ce sf`r=i, lu[ pe b[ietan de m`n[ =i-l duse ]n fa\a oglinzii.
Turcule\ r[mase o clip[ cu gura c[scat[, apoi fa\a i se
lumin[ de un z`mbet ce p[rea c[-i izvor[=te din ochi, din
gur[, din fiecare p[rticic[ a obrazului, =i izbucni deodat[ ]ntr-
un hohot scurt =i puternic de r`s. Pe urm[ se lovi cu m`na
dup[ ceaf[ =i se ]ntoarse c[tre mine:
E ochiul meu, =i pace! +i cum nu putea s[-=i curme
mirarea, ad[ug[, ca pentru d`nsul: Halal!
C`nd a v[zut c[ trebuia s[ pl[teasc[ mai pu\in dec`t
b[nuia, nu-i venea s[ cread[. A stat c`t[va vreme cu m`na
]n chimir, s[ vad[, n-o s[-i mai cear[ ceva? C`nd a ]n\eles
c[ lucrul e hot[t`t, spuse neam\ului din toat[ inima:
Mul\umim!
+i am plecat.
La han, c`nd s[ ne suim ]n tr[sur[, l-am ]ntrebat:
Ei, cum ]\i vine?
Turcule\ se uit[ primprejur cu b[gare de seam[, apoi se
apropie de mine =i-mi spuse ]n mare tain[:
}mi vine ghine, da parc[ tot nu v[d a=a de limpede!...
}n sat vestea s-a ]mpr[=tiat ca fulgerul. To\i ]l suceau =i-l
]nv`rteau. Seara s-a =i pus la cale logodna cu fata mocanului.
A doua zi de diminea\[ beam cafeaua. Deodat[ m[
pomenesc cu mama lui Turcule\. Vine s[-mi mul\umeasc[,
Emil Grleanu
126
mi-am zis. B[tr`na se opri ]n u=[, ]=i puse m`na la b[rbie,
plec[ pe um[r capul =i ]mi spuse cu glasul am[r`t:
Barem nu-l l[sa=i, coane Iorgule, s[-=i trag[ b[iatul
sor\ii. Acu o s[ ni-l ia la oaste, =i ce m[ fac eu?!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
|i-e mai bine? m[ ]ntreb[, z`mbind, prietenul, dup[ ce
sf`r=i.
I-am r[spuns r`z`nd ]nc[:
Mare doctor e=ti, coane Iorgule!
M[ vindecase!
127
Din lumea celor care nu cuvnt[
BOLNAVI I
Lui D. Nanu
Ioan Bughea, ciobanul, venea nep[s[tor, cu sarica pe
umeri, cu ghioaga ]n m`na dreapt[, iar ]n st`nga c-o sidil[ ]n
care aducea un ca= pentru cum[tru-s[u, popa Eftimie.
Bughea se cobora arareori din munte, =-atunci sta o zi
]ncheiat[ ]n sat, de se mai lua cu oamenii.
}n dreptul prim[riei se opri. }n ograd[ se adunaser[ o mul\ime
de oameni: mo=negi, femei cu copii ]n bra\e, fl[c[i; st[teau
p`lcuri-p`lcuri =i vorbeau. Vreo c`\iva se a=ezar[ pe lavi\e.
Bughea ]=i rupse din drum =i veni dintr-o ]ntinsoare ]ntre
b[ietani.
Da ce v-a\i adunat, m[, c[ doar nu-s acum sor\ii? le
zise el.
Unul dintre fl[c[i ]i d[du, ]n glum[, un pumn ]n um[r =i-i
r[spunse:
Trece doftorul, Bugheo, prin plas[.
Ciobanul r[mase o clip[ locului, mirat, apoi ]ncepu s[ r`d[.
To\i ]ntoarser[ capetele spre el. Atunci el ]i ]ntreb[:
Bine, m[, =i dac[ trece doftoru, ]i ie=i\i ]nainte ca la
]mp[ratul?
Eu am venit cu m[muca, spuse un fl[c[u.
Eu mi-am adus pe soru-mea, spuse un altul, c[ se tope=te
a=a, din picioare, ca ceara.
Ciobanul ]ncepu iar:
Ghine, da m[tu=a Casandra nu-i ]n sat? Adic[ voi
crede\i c[ doftorul vostru e mai ceva ca d`nsa?
+tie, =tie, b[di\[, ]i r[spunse o fat[ care sta mai la o
parte, =tie, c[ pe t[tu\a el l-o vindecat.
Tac[-\i gura, fa! Nu =tie nimica. Dac[ \i-o fi scris s[
CUPRINS
Emil Grleanu
128
mori, apoi mori cu zece ca el. Fa, t[t`ne-t[u s-o ]ndreptat c-o
avut zile. +tii tu? Apoi iaca a=a! O avut zile.
Bughea ]=i ]mpinse c[ciula pe ceaf[, puse sidila pe-o lavi\[,
se a=ez[ =i el jos =i se uit[ ]mprejurul lui, c[ci se str`nseser[
cu to\ii.
El o \inea pe-a lui:
Da pe a Ruxandii de ce nu l-o vindecat?
Un mo=neag bunduc, cu dou[ tufe mari de p[r alb ie=ite
de sub c[ciul[, deasupra urechilor, se v`r] printre oameni p`n[
l`ng[ cioban, ]=i puse m`inile subsuoar[, apoi se amestec[ =i
d`nsul ]n vorb[:
Da; de ce nu l-o ]ndreptat?
P[i nici el nu-i Dumnezeu, zise o femeie ce \inea un
copila= cu ochiul umflat.
Bughea parc[ se ]nfurie:
Nu l-o ]ndreptat, c[ merge ]n bobote: c`nd e omul
voinic, se r[\oie=te, c[ =tie el c[ firea lui ]l scap[; c`nd e
slab, ia-l de unde nu-i, nici nu vine s[ vad[ m[car pe cel ce
trage de moarte. C[ doar mi \i-l cunosc eu! Apoi ]ntoarse capul
c[tre o b[tr`n[, str`ns[ mototol ]n pragul u=ii, =i o ]ntreb[:
Ce ai, m[tu=[ Vas`lc[?
B[tr`na deschise ochii, parc[ ]=i aminti de ceva, se lu[ cu
m`inile de cap =i ]ncepu s[ =i-l poarte ]ntr-o parte =i-ntr-alta:
Capul, mai b[iete, capul m[ omoar[. Apoi d[du drumul
povestei, pe care-o spunea la to\i ce-o ]ntrebau: +i, s[ vezi,
m[ \ine de la S`n Petru. M-o apucat a=a deodat[, m-o fulgerat
prin ochi, =i de-atunci ]ntruna m[ taie ]n[untru... Gemu de
c`teva ori =i ad[ug[: Am venit s[-mi deie ceva doftorul, c-o
fi =tiind el ce am.
Ciobanul lovi cu m`na ]n v`nt, ca =i cum s-ar fi ap[rat de-o
musc[, se g`ndi pu\in, z`mbi, =-apoi se-ntoarse c[tre fl[c[i:
C`nd vine doftorul?
Apoi trebuie s[ pice acuma.
Bughea se scul[ ]n picioare, ]=i scoase pieptul ]n afar[ =i
le spuse:
129
Din lumea celor care nu cuvnt[
M[i, m[ vede\i voi pe mine? Sunt eu om voinic ori nu?
... Hai, cine s-o lupta cu mine =i m-o dobor], ]i dau ca=ul.
Fl[c[ii t[cur[.
Ei, urm[ el, dac[ m-oi preface bolnav, eu zic c[ doftorul
m[ crede.
}ra! f[cu unul.
Ghine! Iaca, eu las ca=ul ici, =i-al t[u s[ fie, m[i f`rtate,
dac[ n-o zice doftorul c[-s bolnav.
Nici nu ispr[vi bine vorba, =i din dep[rtare se auzir[
clopo\eii unei tr[suri.
Vine, vine, spuser[ c`\iva.
Peste pu\in se opri tr[sura. Dintr-]nsa s[ri jos un om scurt, plinu\,
cu must[\ile rase, cu gura ie=it[, ca un bot, ]nainte; de-a lungul
urechilor cu favori\i ]nc[run\i\i =i scur\i. Purta p[l[rie neagr[, ]nalt[,
redingot[ lung[, =i ]n m`n[ ducea o l[di\[, pe care-o \inea de-un
m`ner. Umbla iute-iute, cu pa=i m[run\i, se ]ntorcea la dreapta =i
la st`nga, parc[ ]l apucase ame\elile, =i ]ntreba pe to\i: Unde-i
primarele, unde-i primarele? p`n[ ce intr[ ]n prim[rie.
Ciobanul se scul[ ]n picioare =i spuse:
Parc[-i un momi\oi.
Fl[c[ii r`ser[.
Peste c`teva clipe notarul ie=i ]n u=[ de strig[:
S[ vie bolnavii ]ncoace!
Din p`lcuri se rupse o mul\ime, ca s[ se duc[. Bughea se
scul[ =i el; c`\iva fl[c[i intrar[ cu d`nsul ]n[untru, iar al\ii
r[maser[ ]n sal[, la u=[.
Femeile se ]n=irar[ l`ng[ peretele din st`nga, b[rba\ii l`ng[
cel din dreapta; ]n mijloc, la o mas[, doctorul, primarul =i
notarul.
Notarul ]i chem[ pe r`nd, mai ]nt`i pe femeile cu copii.
Doctorul le vorbea repede; de-abia ]i prindeau cuvintele:
Unde-l doare, unde, unde?
C`nd ]i ar[ta, ]mpreuna palmele:
Aha! bine, bine!
Apoi se pleca, se r[sucea, punea urechea la pieptul =i la
Emil Grleanu
130
spatele copilului, =i toat[ vremea c`t asculta, \inea ochii ]nchi=i;
iar c`nd ridica ]n sus capul, ]i deschidea, clipea des, ca =i c`nd i-ar
fi intrat ]ntr-]n=ii colb.
Dup[ ce sf`r=ea, se repezea la l[di\[, scotea c`te un praf,
]l ]nv[lea ]n h`rtie de \igar[ =i i-l b[ga bolnavului, cu de-a
sila, pe g`t.
}nghite, ]nghite, n[ucule! D[-i ap[, a=a, d[-i ap[!
C`teodat[ se sp[rgea h`rtia =i am[reala se ]mpr[=tia ]n gura
copilului, care ]ncepea s[ urle, de nu se mai auzea nici ]n cer,
nici pe p[m`nt.
Ciobanul se uita ]ntins la doctor.
C`nd sf`r=i cu copiii, c[ut[, ]n odaia de al[turi, c`teva
femei; dup[ ce plecar[ acestea, veni r`ndul b[rba\ilor; apoi,
c`nd sf`r=i =i cu ace=tia, se ridic[, la urm[, =i ciobanul, s[
vie. P[=ea bleg, cu capul ]n jos. L`ng[ u=[ fl[c[ii se
]mbr`nceau unii pe al\ii.
Doctorul se uit[; ]=i r[sturn[ capul pe spate, ca s[ poat[
vedea fa\a lui Bughea. Se minun[:
Mare namil[ de om! spuse primarului. Apoi se ]ntoarse
c[tre cioban: Da tu ce ai?
Bughea ]=i muie glasul, r[t[ci m`na peste trup, voi parc[
s[ arate la cap, apoi ]=i lu[ de seam[, duse m`na ]n partea
dreapt[, ]n de=ert:
M[ doare stra=nic ici, tare m[ doare, domnule doftor.
De-aghe merg.
Doctorul se dete mai ]napoi, s[-l poat[ privi bine, apoi clipi
=i-i spuse:
Se poate, se poate. Nu m[ uit eu c[ e=ti c`t un munte.
Pe urm[ ]l pip[i pe sub c[ma=[; ]l ]ntinse pe-o banc[, ]l
cioc[ni =i-i zise:
Te taie a=a din c`nd ]n c`nd. Ori parc[ te ]mpunge. Ha?
Bughea ]ng[im[:
Da, a=a, chiar a=a, domnule doftor.
E=ti bolnav de mai, b[iete, de mai. Dar pentru asta n-am
doctorii cu mine. Trebuie s[-\i iei de la t`rg. Ai cu ce? S[-\i
dau o ]nsemnare.
131
Din lumea celor care nu cuvnt[
Da\i-mi, c[ eu =i m`ini m[ r[ped p`n[ la Cheatra.
Doctorul lu[ un creion =i ]ncepu s[ scrie, ca =i cum ar fi
]mpuns h`rtia. Fl[c[ii r`deau ]nfundat. Bughea se plec[ peste
um[rul doctorului =i dup[ ce acesta sf`r=i de scris, ce-i veni
s[ fac[ din gur[ a=a, ca atunci c`nd vrei s[ sparii un copil:
Chh`u!! Doctorul tres[ri =i-l ]ntreb[:
Ce ai, ce te-a apucat?
Bughea lu[ repede ]nsemnarea de pe mas[, iar fl[c[ii
]ncepur[ s[ r`d[ cu hohot. Primarul \ip[ la ei.
Dar doctorul se ]nfuriase:
Ia sta\i, de ce r`de\i, de ce r`de\i, nepricepu\ilor?
Atunci unul mai mehenghi r[spunse:
D[, r`dem =i noi, c-am pus un r[m[=ag cu ist de l-a\i
c[utat. C[ el ne-o spus c[ n-are nimica =i c-o s[ v[-n=ele.
Doctorul se repezi la l[di\[, o ]nchise, \ip[ ca ie=it din min\i:
Pleca\i, nepricepu\ilor, n[ucilor!
+i ie=i afar[.
Biata bab[, cea cu capul, care adormise =i se trezise tocmai
acuma, se lu[ dup[ el:
F[-\i poman[, domnule doftor... m[ omoar[ capul... m-o
luat a=a, dintr-o dat[... Parc[ m-o fulgerat.
Dar doctorul se sui ]n tr[sur[ =i plec[.
Baba r[mase v[ic[rindu-se ]n gura mare. Atunci Bughea o
lu[ de m`n[ =i-i zise r`z`nd, f[c`nd din ochi la ceilal\i:
Nu te mai boci, m[tu=[, c[-\i dau \idula care mi-o
f[cut-o mie, s[-\i iei doftorii =i s[ te ungi.
B[tr`na se ]nsenin[.
Taci, dragul m[tu=ii!
Iaca z[u. Da trebuie s[ te duci la Cheatra, la spi\[rie,
s[ o faci.
M[ duc, m[ duc. Dumnezeu s[-\i lungeasc[ zilele!
+i b[tr`na lu[ h`rtia, o str`nse ]n patru, o v`r] ]n s`n =i se
duse mul\umit[. Fl[c[ii r[maser[ r`z`nd. Primarul se ]nv`rtea
printre oameni, f[g[duind s[ fac[ cercetare, s[ le arate el
celor cu pricina, care sup[raser[ pe doctor.
Emil Grleanu
132
}n urm[ Bughea ]=i lu[ sidila, d[du fl[c[ilor ziua bun[
=i plec[, foarte vesel, la cum[trul s[u, popa Eftimie. C`nd
ajunse, ]i s[rut[ m`na, ]i d[du ca=ul =i-i povesti, de-a fir-a-p[-
rul, toat[ ]nt`mplarea.
Sf`r=i r`z`nd:
Cic[ m[ taie, m[ ]mpunge prin mai. +i eu n-am fost
bolnav de zilele mele. Cum o s[ m[ ]mpung[?
Popii nu-i prea pl[cuse purtarea finului, numai da din cap;
dup[ ce m`ntui ciobanul, ]i zise:
Ori=icum, taic[, acela-i om cu carte; dac[ \i-o zis c[
ai ceva, [i fi av`nd, mai =tii?
Taci, sfin\ia-ta, c[ eu, cum \i-am spus, n-am fost bolnav
de zilele mele.
Popa iar cl[tin[ din cap.
D[, ]i om cu carte, ]i om cu ]nv[\[tur[, taic[.
Bughea r[mase pe g`nduri; mai stete pu\in, apoi, v[z`nd
c[ p[rintelui nu-i prea pl[cuse gluma lui, plec[. O lu[ prin
sat. Se ]nt`lni cu primarul.
S[ =tii c[ \i-o coc eu, m[i Bugheo, ]i zise acesta.
P[i bine, domnule premare, cum o s[ m[ ]njunghie ]n
mai, c[ eu rup ghioaga asta ]n dou[.
Ai s[ vezi tu, ascult[ ce-\i spun eu!
+i primarul, rotofei, cu p[l[ria de p`sl[ pe ceaf[, se
dep[rt[ ]ncet, c[lc`nd ca din pod ]n boc`ncele cu talpa groas[
de-un deget.
Pe cioban ]l opreau to\i:
}l juca=i, Bugheo!
Fl[c[ul parc[ sim\ea nevoie s[ spuie la to\i c[ el rupe
ghioaga ]n dou[, c[ nu putea s[-l ]mpung[ ]n mai a=a, din senin.
Cum s[ m[-mpung[, m[?!
+i r`dea cu hohot, ]n g`lg`iri scurte, de r[suna uli\a.
C[tre sear[ ie=i din sat =i lu[ drumul spre st`n[.
C`nd ajunse, oile erau ]n strung[, ceilal\i ciobani st[teau
pe sc[una=ele sp[tariului =i mulgeau. Bughea ]=i azv`rli
c[ciula pe ceaf[ =i strig[: Cu ghine!, apoi se a=ez[ =i d`nsul
]n r`nd cu ceilal\i, lu[ o cup[ =i b[u, ]nsetat, laptele dintr-]nsa.
133
Din lumea celor care nu cuvnt[
Apoi ]ntoarse capul:
M[, ]n Stej[rel o fost azi doftoru.
Ciobanii mulgeau ]nainte.
Auzi\i voi, o fost doftorul ]n Stej[rel... Da \i l-am jucat eu!
Ciobanii l[sar[ din muls. Bughea urm[:
C[ venise oamenii la d`nsul ca la biseric[. +i eu le-am
zis: M[, doftoru nu =tie nimica... El =i pe mine m-o g[si
bolnav... +i-am pus r[m[=ag c[ m-o g[si.
Apoi Bughea povesti toat[ ]nt`mplarea =i ]ncheie:
S[-l fi v[zut cum m[ sucea, cum m[ boc[nea, =i da
mereu: C[ m[ ]mpunge, c[ m[ taie prin mai.
Ceilal\i se puser[ pe r`s. Dar baciul le f[cu semn.
Hai, c[-nnopt[m.
Oile intrau pe r`nd prin deschiz[turile sp[tariului. Laptele
c[dea ]n cupele din g[le\i, s[rind ]n stropi albi =i m[run\i, ca
=i cum fierbea.
Ciobanii g`f`iau, osteni\i.
Deasupra muntelui, deasupra brazilor negri, luna ]=i ]nchega
turta ei de cear[. De undeva, departe, r[suna un bucium.
Bughea zise:
He-he, ist de bucium[ ]i Ungureanu, ]i Joji de pe Onofrei.
Se scul[, se scutur[ s[-=i alunge g`ndurile care parc[-l cu-
prinseser[, se duse la aripa oilor, ]ntr-o colib[, unde dormea
d`nsul, lu[ buciumul =i sufl[ prelung. Sunetul se ]mpr[=tie
departe, departe, furi=`ndu-se din munte ]n munte.
Dar cum sufla a=a, deodat[ i se p[ru lui Bughea c[-l taie prin
de=ert, ]n dreapta. L[s[ repede buciumul =i se apuc[ de mijloc:
M[i, al dracului!
Apoi veni ]n st`n[. Ceilal\i strecurau laptele ]n bud[ie.
Bughea nu-=i putea \ine vorba ]n gur[:
A\i auzit, cic[-s bolnav de mai!
Tovar[=ii lui iar r`ser[.
+i fiindc[-n ziua asta era slobod, se duse ]ntr-un col\ s[
stea, dar parc[ sim\i din nou o ]mpuns[tur[, ]n acela=i loc;
se frec[ =i, printre din\i, ]i sc[p[ iar mirarea:
M[i, al dracului!
Emil Grleanu
134
Stete ce stete, apoi se duse ]n coliba lui =i se culc[. Adormi
repede, dar vis[ ur`t. Se f[cea c[ se ]nt`lnise ]n munte cu o
dihanie uricioas[, un fel de maimu\[ cu unghii lungi =i ascu\ite.
Cum ]l z[ri, se =i repezi la d`nsul; dar el o cuprinse ]n bra\e,
o str`nse voinice=te, ferindu-=i chica, se rostogolir[ pe iarb[,
=i la urm[ o dovedi. Dar cum se zv`rcoleau jos, dihania ]i
]nfipse unghiile ]n de=ert, ]n dreapta. Se scul[ asudat, tr[-
g`ndu-=i sufletul, ca =i cum s-ar fi luptat ]ntr-adev[r. }l durea
stra=nic ]n partea dreapt[. Bughea se ridic[ ]n picioare, se
frec[ la ochi, apoi de data aceasta spuse tare, ]nfuriat:
M[i, al dracului!
+i ie=i din colib[. Luna parc[ ]ncremenise drept ]n cre=tetul
st`nii. Din[untru se auzea r[sufletul oilor. Ciobanul se cobor]
]n vale, se duse la =ipot s[ bea ap[; izvorul curgea repezit;
]n b[taia lunii, parc[ era de lapte. R[ceala apei ]l mai
dezmetici. Dar durerea o sim\ea acum deslu=it: parc[-l ]mpun-
gea un ac. Se ]ntoarse =i se culc[ iar.
Durerea ]l \inu =i a doua, =i a trea zi. }l \inea ]ntruna.
Ciobanii, c[rora la urma urmei le spuse, ]l r`deau:
|i-o intrat ]n cap ca la muieri. Ai sl[bit, prostule. Ai
vrut s[-\i ba\i joc de doftor, =i te-o m`ncat d`nsul fript.
Baciul b[tr`n ]l b[tu pe spate:
Odat[ =i-odat[ tot trebuia s[ \i se ]mplineasc[: prea
credeai =i tu lumea proast[.
Bughea ]=i aducea acuma aminte mereu de cuvintele
popii Eftimie: {i fi av`nd ceva dac[ \i-o spus... Acela-i
om cu carte. Pe zi ce trecea, sl[bea mai tare; se silea s[
\ie ]ntr-]nsul tot ce-i fulgera prin minte, s[ nu mai spuie
nim[nui nimic. De multe ori vroia s[ se ia cu altceva,
r`dea, dar c`nd credea c[ a sc[pat, deodat[ acul ]l ]m-
pungea; atunci se ]nfuria, ]i venea s[ se azv`rle cu capul
]n jos ]ntr-o pr[pastie.
Ca s[ se ]ntoarc[ ]n sat, nici nu se g`ndise. Cum avea
s[ dea ochi cu fl[c[ii? Dar ]ntr-o bun[ zi, r[zbit, l[s[ ru=inea
la o parte =i se cobor] din munte.
135
Din lumea celor care nu cuvnt[
C`nd ]l v[zur[ fl[c[ii, aproape nu-l mai cunoscur[. Unii
se uitar[ ]ngrija\i la d`nsul, al\ii r`deau pe ascuns, c[ci tot
le era fric[.
Bughea vorbea cu capul plecat:
D[, pesemne c[ tot eram eu bolnav. O fost ]ntr-un ceas
r[u gluma.
Primarul, c`nd auzi, veni ]ntr-un r[suflet s[-l vad[.
Ei, Bugheo, v[zu=i pe dracul?
Ciobanul t[cu. De-abia trecuse o lun[ =i jum[tate de la
]nt`mplarea lui. Primarului i se f[cu oarecum mil[:
Vino m`ine, c[ trece iar domnul doftor pe-aici. Ca s[-l
]mp[c[m, am fost de patru ori la d`nsul, la re=edin\ie. C[
alergau bie\ii oameni p`n[ acolo, la el, din pricina ta.
Bughea se duse la pop[, s[ m`ie noaptea; acesta ]l bos-
corodi:
Vezi, b[iete, cu Dumnezeu =i cu ]nv[\[tura, care tot
d`nsul ne-o d[, s[ nu te pui. Iac[ ce-ai p[\it. Stai =i te odihne=te,
=i m`ine diminea\[, la doftor, taic[! S[ te rogi cu l[crimile ]n
ochi, s[-\i dea ceva, s[ te puie pe picioare, cum ai fost.
A doua zi diminea\[, c`nd ajunse la prim[rie, doctorul
venise, c[utase aproape pe to\i, mai avea vreo doi-trei.
Fl[c[ii se str`nser[ s[ vad[ pe Bughea, care r[mase pu\in
]n sal[ p`n[ ce ispr[vi cu ceilal\i, apoi intr[ =i d`nsul, smerit.
Primarul vorbi ]ncet ceva doctorului la ureche; acesta se
uit[ la fl[c[u, clipi, ]=i apropie palmele bucuros, apoi zise:
A=a! Ei, tot te prefaci, f`rtate? Ia ]ntinde-te ici.
Ciobanul se ]ntinse pe banc[, doctorul ]i ridic[, peste cap,
c[ma=a, ]l cioc[ni, ]l c[ut[ ]ndelung, apoi ]n[l\[ capul.
Te-ai uns cu doctoria ce \i-am dat?
Bughea de-abia ]ng[im[:
Nu, s[rut m`na.
Doctorul f[cu o mi=care, ca =i c`nd ar fi vrut s[-i dea o
palm[, str`mb[ din nas, ]l mai cioc[ni, mai sus, mai jos, apoi
se ]ntoarse c[tre primar:
Vezi-l? Atunci o fi fost bolnav, dac[ i-am spus; dar acum
n-are nimic, nimic; ]i teaf[r.
Emil Grleanu
136
Fl[c[ii se uitar[ cu gura c[scat[ unii la al\ii.
Bughea ]ncepu s[ se vaite.
M[ ]mpunge, a=a, ca o sul[... Nici nu pot dormi.
Doctorul ]l cioc[ni ]n frunte:
|i-a intrat ]n cap, \i-a intrat ]n cap! Ce aveai atuncea
nu mai ai acuma; s[ m[n`nci bine =i s[ nu te g`nde=ti la
boal[, n[ucule!
Bughea parc[ se mai ]nsenin[ o clip[, apoi iar ]ncepu s[
se vaic[re.
Doctorul, furios, clipi repede, lu[ un praf de chinin[, ]l v[rs[
]ntr-un pahar cu pu\in[ ap[ =i i-l ]ntinse.
Na, bea asta, s[ nu te duci a=a... cu m`na goal[.
Ciobanul b[u =i se o\[r] ca de moarte:
Nu mai sunt eu om de-acum! zise el.
Doctorul ]nchise cutia, mai vorbi, r[stit, cu primarul, =i
porni. Dar c`nd vroi s[ ias[ din odaie, deodat[ se repezi pe
u=[ o bab[ cu o g[in[ subsuoar[ baba ceea cu durere de
cap. Cum ]l v[zu pe doctor, ]i ]ntinse g[ina =i-i arunc[ repede
un potop de mul\umiri:
Dumnezeu s[-\i deie s[n[tate, sufle\ele, s[ tr[ia=ti o sut[
de ani, s[ nu mai ]mb[tr`ne=ti dintr-at`ta, c[ mi-ai sc[pat zilele.
Doctorul se opri, ]=i zb`rci fa\a iar[ nemul\umit, se uit[ la
ea =i, dup[ ce se g`ndi pu\in, ]i zise:
Da, da, ]mi aduc aminte de tine, dar... Eram sup[rat =i
nu \i-am dat nimic.
Pe chipul babei trecu o lumin[ de z`mbet, apoi urm[
repede:
Nu mi-ai dat, dar tot din \idula dumitale se cheam[ c[
m-am vindecat, c[ mi-o dat-o ciobanul ista, de-am f[cut alifie
la Cheatra. +i cum m-am uns la t`mple, cu m`na mi-o luat
durerea. Iaca a=a, cu m`na...
Doctorul nu-i dete vreme s[ ispr[veasc[, se str`mb[ grozav,
o ]mbr`nci la o parte =i ie=i strig`nd c`t ]l \inea gura:
Aista-i un sat de n[uci, domnule, un sat de n[uci!
137
Din lumea celor care nu cuvnt[
FURNI CA
}n mahalaua T[t[ra=ilor to\i ]l cuno=teau pe Ion Cuhulea.
N[scut =i crescut acolo, tr[ind cincizeci de ani ]n =ir numai
pe locul acela, nici nu putea fi altfel. Copiii, de la v`rsta de
=apte ani, c`nd prindeau s[ ]nve\e carte, pe l`ng[ =coal[, mai
=tiau unde-i biserica =i casa lui Cuhulea; iar biserica era mai
greu de nimerit dec`t c[su\a mo=neagului. Dintr-un bordeia=
priz[rit, locuin\a Cuhule=tilor la-nceput, ast[zi mo=neagul
cl[dise, din munca lui, patru od[i\e, cu pere\ii ]mbr[ca\i pe
dinafar[ ]ntr-o perdea de ieder[ care flutura la cea mai mic[
b[taie a v`ntului, ca un fald de steag. +i cum era pe un v`rf
de d`mb, din orice parte a T[t[ra=ilor puteai privi drept ]n
ograda lui Cuhulea.
La ]nceput Cuhulea a fost paracliser un =ir ]ntreg de ani,
apoi, la b[tr`ne\e, s-a l[sat, =i acum st[tea s[ se odihneasc[.
Om scurt, ciol[nos, purta must[\ile rase =i, cum era sp`n, mai
nu i se cuno=teau nici spr`ncenele. Numai ochii alba=tri =i
totdeauna speria\i ]mpr[=tiau ceva neobi=nuit peste fa\a lui.
Era moroc[nos, rar intra ]n vorb[ cu cineva, =i atunci dou[-
trei vorbe de schimba, at`ta, ]n porti\[, apoi repede se tr[gea,
ca ariciul, ]n ograda lui. De c`te ori treceai pe la d`nsul, ]l
vedeai, printre parmacl`c, st`nd pe v`rful picioarelor, privind
vreo floare din gr[din[, sau la vreo g[in[ ce scurma. Asta era
patima lui Cuhulea: s[ priveasc[, s[ se uite cu de-am[nuntul
=i ]ndelung la c`te ceva patima omului care tr[ie=te singur
=i are r[gaz s[ vad[ =i s[ g`ndeasc[.
St[tea ceasuri ]ntregi ]n fa\a unui trandafir sau a unei
garoafe. +tia fiecare floare c`nd s-a desf[cut din boboc =i
aproape vedea cresc`nd orice tulpin[ din gr[dina lui. Urm[rea
CUPRINS
Emil Grleanu
138
cu ochii lui rotunzi toate viet[\ile din ograd[: =tia c[ g[ina
Bogheta nu se oua la un loc cu celelalte, c[ci o p`ndea Sura,
o nadoleanc[ pestri\[ la pene, =i o ciupea de creast[ p`n[ i-o
]ns`ngera, de aceea o l[sa s[ se ou[ l`ng[ gard, ]ntr-o tuf[ de
brusturi, iar iarna, ]n pod, dup[ horn. Cuno=tea pricina du=m[-
niei dintre c`inele lui =i cel al vecinului. Nu era frunz[ care
s[ cad[, nu era creang[ care s[ se usuce, f[r[ ca mo=neagul
s[ nu se ]ntrebe =i s[ nu cerceteze cum =i ce fel se ]nt`mplase
lucrul.
+i din pricina asta ]i =tiau cu to\i de fric[. Mai cu seam[
de la ]nt`mplarea cu banii lui Alma=u. Acestuia i se furase
ni=te parale, tot ce str`nsese =i el o via\[ ]ntreag[, vreo
dou[-trei sute de lei. S-a pl`ns bietul om la to\i =i at`ta era
de am[r`t, c-a venit =i la Cuhulea s[-i spuie. Cuhulea l-a
ascultat =i pe urm[ i-a vorbit a=a, ca din senin:
+tii c[ pe Arghir l-am v[zut cump[r`nd ieri o g[in[?
Alma=ul r[mase cu gura c[scat[: ce-i vorbea el, =i ce-i
r[spundea mo=neagul? Dar acesta ad[ug[:
+i de ziua lui a f[cut chef stra=nic.
Cum Alma=u st[tea tot ca picat din cer, Cuhulea d[du mai
de-a dreptul:
D[, c`nd m[n`nci o via\[-ntreag[ bor= cu =tir =i sai
deodat[ la ciorb[ de g[in[... Apoi se lep[d[: D[, eu nu zic...
Numai \i-am spus, c[ omul, dac[ are ochi, trebuie s[ vad[.
P[guba=ul a-n\eles, a cercetat =i a g[sit ce mai r[m[sese
din bani la Arghir.
}ntr-o var[, cum b[tr`nul urm[rea cu privirea o g`nganie
ie=it[ la lumin[, ca s[ vad[ la r[d[cina c[rei flori =i-o fi av`nd
cuibul =i s[ i-l st`rpeasc[, ]l strig[ la z[plaz un b[ietan, unul
Ilie Tr[snea, scriitora= la percep\ie:
Mo= Cuhulea, mo= Cuhulea!
Mo=neagul nu se mi=c[, dar, la urma urmei, dup[ ce dete
de locul g`nganiei, ]ntoarse capul =i ]ntreb[:
Ce-i?
Apoi... D[! \i-a= vorbi ceva.
139
Din lumea celor care nu cuvnt[
Zi!
Vin-aici!
Ei! c[ multe-\i mai trebuie!
+i b[tr`nul cobor] ]nceti=or p`n[ l`ng[ b[ietan.
Ce-i?
Mo= Cuhulea, \i-a= spune ceva, da... S[ nu te superi.
Da zi odat[, b[iete.
Uite ce-i: pe Smaranda, pe var[-mea, iar a alungat-o
b[rbatu-s[u. A b[tut-o =i-a gonit-o din cas[. Sf[tuie=te-l =i
dumneata, mo= Cuhulea, poate-o primi-o, c-a b[tut-o de-
geaba.
Cum vorbeau a=a, numai iat[ =i femeia, Smaranda. +i, cum
auzise cele c`teva cuvinte din gur[, ]=i duse pestelca la ochi
=i ]ncepu s[ spuie, printre sughi\uri de pl`ns:
Degeaba; c[ nici moart[ nu-i mai intru ]n cas[. Dup[
ce-=i =terse ochii, ca s[ dea loc celuilalt r`nd de lacrimi, urm[:
Mai bine m-oi v`r] slug[ undeva, s[-mi c`=tig o bucat[ de
p`ine, s-o pot m`nca f[r[ b[t[i... Iac[, te-oi sluji pe dumneata,
mo= Cuhulea. Z[u te-oi sluji, numai pe m`ncare.
Mo=neagul tres[ri, m[sur[ femeia din cap p`n[-n picioare,
]i privi rochia =i i se p[ru curat[; polcu\a parc[ nu-i era prins[
]n ace, ca la cele lene=e, era ]ncheiat[ ]n nasturi; ]n picioare,
pantofi.
Repede, ca ]ntr-o sclipire, ]i trecu pe dinainte b[tr`nului
toat[ via\a lui de singuratic.
Trebuia s[ se g`ndeasc[.
Uite ce e, zise, ]n sf`r=it, vino m`ine pe la mine, =i-om
vedea, om vedea...
B[ietanul =i femeia plecar[, iar b[tr`nul se duse ]n cas[,
lu[ un cu\it =i se ]ntoarse ]n gr[din[, s[ sape la tulpina
rozetei unde se dusese chiftiri\a. Cum s[pa, ner[bd[tor s[
dea mai repede de jiganie, deodat[ ]=i aduse aminte de
femeie. +i, cum dezgropa \[r`na, a=a ]=i dezgropa ]n minte
trecutul lui, via\a lui singuratic[, petrecut[ aici, ]ntre c`\iva
pere\i. Da, era b[tr`n, se sim\ea mai slab, i-ar fi prins bine
Emil Grleanu
140
tov[r[=ia unei fiin\e; =i, totu=i, c`nd se g`ndea s[ mai
amestece ]nc[ pe cineva ]n treburile =i ]n mersul traiului
zilnic, parc[ se cutremura. De c`nd era pe p[m`nt, ]=i ducea
rostul singur; de ce s-ar lenevi tocmai la sf`r=it? Dar lacrimile
femeii ]i muiau inima...
D[du de cuibul chiftiri\ei, ]ntr-o ]mpletitur[ ca de c`l\i,
tocmai la r[d[cina florii. Din cuib ie=ir[ repede dou[ g`n-
g[nii, pe care Cuhulea le rostogoli cu limba cu\itului ]n pahar.
+i se g`ndi: dac[ =i ur`ciunile astea tr[iesc ]mpreun[ =i se
pot ]n\elege, adic[ de ce n-ar ]ncerca =i el, c[-i om cu
judecata ]ntreag[, put`nd apropia ce-i bine, ]nl[tura ce-i r[u.
Apoi se uit[ ]n pahar. S[ le omoare? Se cutremur[ de sc`rb[.
Str[b[tu ograda, deschise porti\a din fund =i, ie=ind pe locul
pustiu de din dosul casei, se duse pe marginea r`pei =i arunc[
g`ng[niile ]n fundul ei.
A=a!
Apoi mai meremetisi un perete, ]nchise p[s[rile mai
devreme =i, fiindc[ sim\i un junghi ]n dreapta, se culc[ cum
]nserase. Peste noapte ]i fu cam r[u. Avea fierbin\eal[. Se
scul[, b`jb`i pe ]ntuneric, s[ caute o l[m`ie, s[-=i fac[
limonad[. Vorbea singur:
Dac[ ar fi cineva s[ m[ ]ngrijeasc[, nu m-a= n[c[ji a=a.
Pentru ]nt`ia=i dat[ ]i venise g`ndul acesta. De c`nd =tia
c[ ar putea s[ aib[ un ajutor, parc[ ]i mai sl[bise hot[r`rea
de p`n[ acum ]n via\[.
A doua zi diminea\[, c`nd veni femeia, o ]ntreb[:
Da b[rbatu-t[u ce-o s[ zic[?
Ce s[ zic[?
}l ai cu cununie?
Nu.
Apoi atunci r[m`i, s[ fii femeie la locul t[u, s[-\i vezi
de treab[, =i-o s[ fie bine.
}ntr-o lun[ de zile, Smaranda se deprinsese =i cu casa, =i cu
p[s[rile, =i cu florile cu toate obiceiurile st[p`nu-s[u. Cum
=tia pu\in[ carte, ]i \inea socoteal[ de cheltuielile zilnice; iar
141
Din lumea celor care nu cuvnt[
drept r[splat[ purt[rii acesteia, Cuhulea o punea cu el la mas[.
Se deprinseser[ a=a de bine unul cu altul c[ toate
treburile erau pe m`na femeii, iar mo=neagul ]=i vedea numai
de florile lui.
}ntr-o sear[, cam dup[ vreo opt luni, cum st[teau ]n
cerdac, b[tr`nul ]i vorbi rar, a=ezat:
Ascult[, Smarando! Tu e=ti femeie harnic[ =i bun[. Mi-ai
]ngrijit casa, =i pe mine, =i m-ai mul\umit totdeauna. Ca =i mine,
n-ai pe nimeni ]n lume. Eu ]s b[tr`n, m`ine-poim`ine m[ duc.
Cui r[m`ne tot ce-am agonisit?
Femeia privea drept ]naintea ei; parc[ ]n\elegea ce avea
s[ urmeze ]n vorba b[tr`nului.
Cui r[m`n toate astea? |i le-a= l[sa \ie... da vezi, ca
s[ fie ]n regul[ toate, ar trebui s[-mi fii nevast[, =i sunt
b[tr`n... iar lumea ]=i bate joc de oameni... Ai vrea?
Femeia r[spunse scurt, cuv`ntul preg[tit mai dinainte:
Da.
Spusese vorba asta ca oricare alta, o vorb[ care \i-ar fi adus
un pahar cu vin c`nd \i-e sete de ap[, o frunz[ c`nd ai vrea
o floare, =i totu=i o vorb[ care, ori=icum, mul\ume=te, cel pu\in,
dac[ nu poate da fericirea.
C`nd auzir[ t[t[r[=enii c[ se ]nsoar[ Cuhulea, mul\i au
r`s, al\ii au dat din umeri nu era treaba lor , iar unii i-au
dat =i dreptate. Nunta s-a =i f[cut ]ntr-o duminic[, acas[, numai
cu popa, c`\iva oameni =i v[rul Smarandei. +i a trecut =i asta;
lucrurile au intrat iar ]n vadul lor.
Nimic nu se schimb[ ]n casa lui Cuhulea; at`ta doar c[
]n locul od[ii de culcare a Smarandei se f[cu un fel de
sufragerie. Protivnic obiceiului de p`n[ acum, la mas[ venea
de dou[-trei ori pe s[pt[m`n[ v[rul femeii. Cum toat[ gos-
pod[ria era ]n m`inile Smarandei, b[tr`nul se plimba de colo
p`n[ colo, uit`ndu-se cu de-am[nuntul, cum avea obiceiul,
la toate. Smaranda parc[ mai ]ntinerise, =i schimbarea aceasta
nu sc[pase ochiului b[rbatului ei. }ntr-o lun[ se ]nviorase.
Cuhulea sim\ea o bucurie ascuns[, de care nu-=i d[dea bine
Emil Grleanu
142
seama; era mul\umit c[ putuse s[ mi=te ceva ]n sufletul
am[r`t, odinioar[, al femeii.
}ntr-o sear[, era prin august, Cuhulea ]nt`rziase la vie, un
petic de vie ce avea la deal, nu tocmai departe; b[ietanul,
v[rul Smarandei, r[m[sese s[ m[n`nce cu d`nsa. +i cum da
s[ se duc[, se scul[ ]n picioare =i se apropie de nevasta lui
Cuhulea:
Zi, tot nu vrei?
Nu.
Fl[c[ul o apuc[ de umeri =i o ]ntoarse bine spre el:
Uit[-te la mine. Nu?
Nu.
Ei, asta-i!
+i se aplec[ repede =i s[rut[ femeia ap[sat pe buze.
Femeia nu s-a ferit; v[ru-s[u s-a dus, iar d`nsa a r[mas
cu capul ]n m`ini, ca ame\it[. De mult se ]mpotrivea patimii
acesteia, dar vedea bine c[ se sf`r=ise, trebuia s[ cad[,
tocmai acum, c`nd ]=i legase via\a ]n fa\a lui Dumnezeu
de un altul.
Pe drum, b[ietanul se ]nt`lni cu b[tr`nul. Ca =i cum s-ar
fi =tiut vinovat fa\[ de el, ]l ocoli. Cuhulea b[g[ de seam[.
De altfel, mai demult parc[ purtarea t`n[rului [stuia nu-i cam
pl[cea. C`nd intr[ ]n odaie, g[si pe Smaranda tot a=a, cu fa\a
]n palme.
Se duse repede l`ng[ ea, o m`ng`ie:
Ce ai, Smarando, ce ai?
Se uit[ drept ]n ochii ei =i o v[zu pl`ns[. }i spuse deodat[:
Ascult[, \i-a adus vreo veste rea. S[ =tii, s[ nu-l mai
v[d pe aicea. S[ nu-l mai v[d. Nu-mi place purtarea lui!
Femeia tres[ri, se ridic[ repede, ]=i d[du p[rul ]n sus, pe
frunte, =i schimb`nd vorba:
Ce mai e pe la vie, mo=ule?
Tot mo=ule ]i zicea lui Cuhulea.
B[tr`nul, c[ruia de mult ]nc[ nu-i mai pl[cea s[-i zic[
astfel, se hot[r] s[-i spuie, dar se opri ]ndat[, ru=inat.
143
Din lumea celor care nu cuvnt[
Iarna trecu repede; prim[vara se preg[tea s[ aduc[ iar[=i
mo=ului bucuria florilor.
Lucrurile nu suferiser[ alt[ schimbare dec`t c[ Ilie Tr[snea
venea acum mai rar, c[-i spusese Smaranda. Iar ]n urm[
b[tr`nul i-o t[iase de tot:
Ia ascult[, omule, cas[ n-ai? N-ai =i tu ce munci?
B[ietanul scr`=ni din din\i, se duse ]n odaie, chipurile s[-=i
ieie o leg[tur[, se uit[ pe fereastr[, s[ vad[ nu cumva Cuhulea
vine dup[ el, =i, z[rindu-l tot acolo, plecat deasupra unui strat
cu flori, vorbi repezit Smarandei:
De-acu nu mai pot veni pe aici. +i o lu[ ]n bra\e. Apoi,
cu glasul stins: Vino tu pe la mine.
Femeia se zb[tea; zise:
Nu pot.
S[ vii!
Femeia t[cu, =i b[iatul ie=i pe poart[ ca o furtun[...
Odat[, st[teau afar[, ]n fa\a casei, pe o banc[; Cuhulea
]=i aduse aminte:
Smarand[! n-am pus f[rm[tura de p`ine furnicii mele.
+i plec[ ]n cas[. De o s[pt[m`n[ ]n =ir, o furnic[ venea
pe masa alb[ de lemn s[-=i caute hrana. }nt`i =i-nt`i, c`nd o
v[zu fugind cu picioru=ele ei m[runte pe lemnul geluit curat,
Cuhulea, tem`ndu-se c[ au n[v[lit furnicile ]n dulce\i, se
repezi la dulap.
Acolo nu v[zu nici una, =i cum se ]ntorcea s-o prind[ s-o
zv`rle afar[, b[g[ de seam[ c[ furnica umflase o f[rm[tur[
de coaj[ =i o ducea gr[bit[ spre ascunz[toarea ei. Mo=neagul
o l[s[ atunci =i o privi p`n[ se f[cu nev[zut[, cu coaj[ cu
tot, sub fa\a mesei. A doua zi o v[zu din nou, c[ut`nd iute,
mi=c`ndu-=i cele trei buc[\i ale trupului ei, ca trei m[rgele
]n=irate; dar fiindc[ masa era =tears[, Cuhulea ]i zv`rli el o
buc[\ic[ de miez. Furnica o lu[ =i se duse. A treia zi chem[
=i pe Smaranda s[ vad[ lucrul acesta =i, de o s[pt[m`n[ ]n
=ir, ]n fiecare zi, diminea\a =i seara, hr[nea g`ngania. Ast[-sear[
o uitase.
Emil Grleanu
144
C`nd se ]ntoarse din nou ]n cerdac, Cuhulea z`mbea
mul\umit; zise:
M[ a=tepta!
I-ai dat?
B[tr`nul se plec[, =i-n tain[:
Ghici ce?
Ce?
Cozonac, cozonac.
+i prinser[ s[ r`d[!
Peste dou[ zile venea Pa=tele. Era cald =i-o sear[ lini=tit[.
Departe tare, dealurile viorii p[reau c[ se topeau ]n aer,
=i-ncetul cu-ncetul nu se mai z[rir[. Se l[sa noaptea.
Zarz[rii ]nfloriser[, =i mirosul florilor lor, mirosul rozetelor
=i-al zarnacadelelor se ]mpr[=tia adormitor. Femeia se g`ndea
cu mul\umire la via\a ei tihnit[, al[turea de omul acesta
b[tr`n, care se purtase p`n[ acum cu d`nsa ca un tat[. +i
totu=i parc[-i venea s[ pl`ng[. De ce? }n pieptul ei sim\ea
a=a ca un val care se ridica repede de la inim[ spre g`t,
spre sufletul ei, =i o chinuia parc[, o ]n[bu=ea. +i cum ]=i
ap[sa pieptul f[r[ de voie cu m`na, lacrimile ]i izvor`r[ din
ochi =i ]ncepu s[ pl`ng[ cu sughi\uri.
B[tr`nul se repezi spre d`nsa. }i lu[ capul ]n m`ini, ]l alint[
ca pe al unui copil, o leg[n[, cuprins de m`hnire:
Ce ai? Ce \i-e, Smarando? |i-e r[u? E=ti bolnav[ cumva?
Femeia r[spunse printre suspine:
Nimic, nu-i nimic. Nu =tiu de ce m-am ]necat, deodat[.
Apoi au r[mas t[cu\i...
Smaranda t`njea. B[tr`nul nu-=i vedea capul. Nu =tia ce
are femeia. Aduse un doctor, acesta se uit[ z`mbitor la
am`ndoi =i-i ]ncredin\[ c[ nu-i nimic:
Boalele astea ]=i g[sesc leacul.
Cuhulea cump[ni vorbele aceste; apoi, ]n mintea lui,
deprins[ s[ apropie =i s[ c`nt[reasc[ toate, parc[ se f[cu
lumin[. Puse ]n leg[tur[ ]ndep[rtarea lui Ilie cu t`njirea femeii.
Oare nu se iubeau? +i-nt`ia=i dat[ ]=i dete seama c[-n sufletul
145
Din lumea celor care nu cuvnt[
lui era ceva mai mult dec`t iubirea unui tat[. O iubea. Lui
Cuhulea ]i era parc[ ru=ine s[ se g`ndeasc[ la asta, ]=i
b[nuia singur, aduna at`tea dovezi potrivnice ca s[-=i scoat[
din minte credin\a asta, =i totu=i sufletul ie=ea biruitor. O
ciud[ grozav[ ]l cuprinse ]mpotriva sl[biciunii lui =i-mpotriva
lui Ilie.
}n seara aceea se plimb[ mult, singur, prin ograd[, p`n[ ]l
strig[ nevasta:
Mo=ule, e r[coare. Intr[ ]n[untru!
}ntr-o zi Smaranda se dusese dup[ ni=te t`rguieli =i nu se
]ntoarse dec`t seara, t`rziu. B[tr`nul o a=teptase neast`mp[rat,
]n poart[, =i cum o v[zu:
Unde-ai fost?
}n t`rg.
De-atuncea? De la pr`nz? Hm!
+i din clipa aceea b[tr`nul o urm[ri aproape pas cu pas.
}ntr-o duminic[ erau am`ndoi ]n gr[din[, Cuhulea cu florile
lui, Smaranda la parmacl`c. Cum cur[\a o rozet[ de c`teva
frunze uscate, mo=ului i se p[ru c[ nevast[-sa vorbe=te cu
cineva. }ntoarse capul era Ilie; b[ietanul, vesel, ]l strig[:
Ce faci, mo= Cuhulea?
Iar femeia se dep[rt[ repede =i o lu[ spre cas[. B[tr`nul
morm[i:
Bine!
Apoi ]ntoarse spatele. Dar l[s[ stratul cu flori =i veni =i
el ]n odaie. C`nd intr[, i se p[ru c[ femeia, care nu se
a=teptase s[-l vad[, f[cuse o mi=care de mirare. Z[p[cit[,
Smaranda ]ncremeni la cap[tul mesei unde o g[sise. B[tr`-
nul o ]ntreb[:
Ce f[ceai?
Femeia r[mase o clip[ f[r[ s[ r[spund[, apoi, arunc`ndu-=i
ochii pe mas[:
Uite, m[ uitam c[ a ie=it iar furnica.
B[tr`nul crezu; ]ncepu s[ priveasc[ =i el. Furnica sta ]n
mijlocul mesei, c[ut`nd parc[ f[rm[tura obi=nuit[.
Emil Grleanu
146
Smaranda ie=i s[-=i vad[ de treburi, iar b[tr`nul rupse o
buc[\ic[ de miez =i-l arunc[. Apoi se uit[ cu mare b[gare de
seam[. Furnica apuc[ f[rm[tura =i ]ncepu s[ o trag[, ca pe
celelalte, spre cap[tul mesei. Atunci, absorbit ]n urm[rirea ei,
c[ut[ s[ vad[ unde o s[ se duc[. Furnica se cobor], u=oar[.
Cuhulea se l[s[ pe v`rful picioarelor s[ se uite, =i deodat[
ochii i se oprir[ pe un petic de h`rtie strecurat ]ntre fa\a de
lemn =i stinghia ce lega picioarele mesei. B[tr`nul uit[
furnica, trase h`rtia mototolit[, v`r`t[ repede, la ]nt`mplare,
]n ascunz[toarea ei, ]=i lu[ ochelarii =i se duse l`ng[ fereastr[
s[ citeasc[:
Te-am a=teptat iar joi. De ce n-ai venit? P`nde=te mo=-
neagul c`nd s-o duce la vie. Ori \i s-a f[cut mil[ de el?
Scrisoarea era de la Ilie, ]i cuno=tea scrisul. B[tr`nul ]ncepu
s[ tremure, apoi c[zu, moale, pe scaun. Vras[zic[, nu se
]n=elase. Se iubeau. Atuncea, c`nd a ]nt`rziat, d`nsa la Ilie
fusese. +i acum a fost de ajuns numai o clip[ ca s[-i strecoare
bile\elul. O ur[ grozav[ ]l cuprinse ]mpotriva omului aceluia
care-i adusese femeia aceasta ]n cas[ =i care acuma ]i sf[r`ma
via\a. Cine-l pusese s[ o ieie, s[ o culeag[ de pe drumuri?
Smaranda intr[. C`nd v[zu pe mo=neag st`nd pe scaun,
la cap[tul mesei, se uit[ ]ngrijat[.
Cuhulea ]ncepu, ]nec`ndu-se parc[:
Smarand[, o s[ m[ duc la vie.
Femeia se prinse, ]ntreb[ gr[bit[:
C`nd, mo=ule?
B[tr`nul se scul[, cu ochii r[t[ci\i.
Ast[zi, ca s[ te po\i duce mai degrab[ la Ilie.
Femeia ]ncremeni. Dar furia cuprinse pe b[tr`n. Se repezi
la nevast[-sa =i o apuc[ de m`ini, str`ng`ndu-i-le:
Ast[zi, ast[zi, acuma, ca s[ te duci la Ilie. Auzi?... Ai
ascuns h`rtia, dar am g`sit-o. Mi-a scos-o Dumnezeu ]nainte...
Hai, du-te la Ilie al t[u.
Smaranda c[zu ]n genunchi.
Mo=ule!
147
Din lumea celor care nu cuvnt[
Dar b[tr`nul o lovi, r[cnea ca scos din min\i:
S[ te duci din casa mea. S[ te duci! +i ]ncepu s-o
]mbr`nceasc[: Acum, ]n clipa asta chiar.
Femeia se pr[v[li pe podele, b[tr`nul o ]mpinse dezn[d[jduit
spre u=[:
Afar[, afar[! Tic[loaso!
C`nd se dezmetici bine, se trezi singur. Smaranda se
dusese. Cuhulea r[t[ci prin toate od[ile, c[ut`nd. }i venea
s[ mearg[ s[ o aduc[, s-o ierte. +i iar[=i se ]nfr`na. O ru=ine
]l cuprinse: ce va zice lumea? Apoi dezn[dejdea ]l dobor].
Seara se l[s[ rece. Se culc[ ]mbr[cat. Adormi repede =i
avu vise grozave. P[rea c[ dup[ un drum lung =i greu, ostenit,
se a=ezase la poalele unui munte. Un munte negru, f[r[ fir
de iarb[, f[r[ un copac. +i cum privea spre ]n[l\imea ]ntu-
necat[ de p[m`nt, deodat[ aceasta ]ncepu s[ se clatine, s[
se mi=te. Fiecare bulg[re de \[r`n[ prindea via\[, mi=uia ]n
gr[mada ]nalt[ p`n[ la cer. +i, ca prin farmec, milioanele
de fire de \[r`n[ se rev[rsar[, ]mpr[=tiindu-se potop ]mprejur,
acoperindu-l, ]n[bu=indu-l =i pe d`nsul cu des[v`r=ire. Ap[-
r`ndu-se, c[ut`nd s[ scape, de-abia atuncea b[g[ de seam[
c[ toate acele erau furnici. Se trezi ]ngrozit.
Se odihni pu\in pe marginea patului. Apoi se duse de
deschise fereastra. Aerul rece al nop\ii ]l dezmetici; ]ntreaga
]nt`mplare i se desf[=ura ]n minte. +i g`ndul i se opri cu
]nd[r[tnicie la furnica aceea care-l pusese pe urma nelegiuirii
femeii lui.
O ur[ nebuneasc[ ]l prinse ]mpotriva g`nganiei care fusese
trimis[, ca un duh r[u, s[-i tulbure lini=tea. Se scul[ =i se duse
l`ng[ mas[.
Diminea\a ]=i v[rsa lumina prin ochiurile geamurilor.
B[tr`nul a=tepta cu ochii mari, ca-n preajma unui du=man.
+i deodat[, ]n raza de soare ce se a=ternea pe mas[, colo,
]n cap[t, z[ri furnica alerg`nd u=oar[, s[-=i caute f[rm[tura.
B[tr`nul se scul[ ]n picioare, ridic[ palma =i, c`nd g`n-
gania se opri, iscoditoare, ]n mijlocul mesei, Cuhulea ]=i repezi
Emil Grleanu
148
m`na cu at`ta putere, c[ se cl[tin[ sticl[ria pe poli\[. Sub
lovitura grozav[, furnica se f[cu una cu lemnul. Apoi, r[t[cit,
Cuhulea umbl[ printre ni=te l[zi, g[si o fr`nghie =i trecu ]n
c[mar[.
...Tocmai spre sear[, Smaranda veni s[-i cad[ ]n genunchi,
dar din prag b[g[ de seam[ c[ ]n u=a c[m[rii se vedeau
picioarele b[tr`nului, p`n[ la genunchi, at`rn`nd ]n aer. +i,
]ngrozit[, se repezi ]n ograd[:
S[ri\i, c[ s-a sp`nzurat mo=ul!
149
Din lumea celor care nu cuvnt[
Di n vol umul
NUCUL LUI ODOBAC
(1910)
Emil Grleanu
150
NUCUL LUI ODOBAC
Satul Ar=i\eni e a=ezat ]ntr-o v[g[un[; casele lui m[run\ele
=i albe, ghemuite una-ntr-alta, se v[d, de pe muchile dealurilor
dimprejur, ca ni=te ou[ ]ntr-un cuibar. P[m`ntul Ar=i\enilor e
nisipos =i sterp; iarba cre=te at`t de rar[, ]nc`t, ]n loc s[
]ndulceasc[ vederea, p[teaz[, ca o pecingine, fa\a galben[
a locului. Doi-trei copaci se ]nal\[, istovi\i, cu crengile rare,
cu frunzele str[vezii, care a=tern pe jos, vara ]n amiaz[, o
umbr[ destr[mat[, ce m[re=te =i mai mult setea de r[coare.
Dar, ca lucru de ne]n\eles, ca o minune, se ridic[ pe dealul
lutos =i sterp dinspre r[s[rit un nuc stra=nic, b[tr`n, de c`teva
sute de ani, copac lacom, care suge parc[ tot sucul locului
dimprejur prin miile de r[d[cini ale c[ror vi\e nu mai ]ncap
sub p[m`nt =i ies, s[ at`rne despletite, ca ni=te cozi, afar[.
Din trunchiul gros s[ nu-l cuprind[ trei oameni, muncit, ]ntors
=i ]ncremenit ca ]ntr-un spasm, se desfac dou[ ramuri v`njoase,
ce merg, ]ncle=tate ca ni=te bra\e, p`n[ sus, apoi deodat[ se
izbesc una pe alta ]n l[turi, ]mpro=c`nd fiecare sute =i mii de
crengi ce se unesc ]ntr-un frunzi= negru, c[rnos, ca un aluat
de fiere. +i p`n[ departe se ]mpr[=tie mirosul amar al frunzelor,
miros ce ame\e=te pe cutez[torul ad[postit la umbra ce
acoper[, ca un ve=m`nt negru, ]ntreaga coast[ de deal.
Ar=i\enii ]l privesc cu jind, dar =i cu un fel de fric[, frica
pe care lucrurile ne]n\elese o arunc[ ]n sufletele slabe.
Copacului ]i zic to\i, din vechi, Nucul lui Odobac, fiindc[ e
pe partea de loc a Odob[ce=tilor, ni=te r[ze=i avu\i, st[p`nitori
din tat[-n fiu prin p[r\ile acestea. Multe vorbe ciudate umbl[
pe socoteala nucului, dar una e mai cunoscut[ dec`t toate:
se spune c[ un bunic al bunicului lui Toader Odobac de ast[zi
CUPRINS
151
Din lumea celor care nu cuvnt[
purtase judec[\i, tocmai pentru bucata de p[m`nt ce-o st[p`-
nesc =i acum, cu unul C`rlibaba, un zg`rcit putred de bogat,
care nici nu =tia de rostul avu\iilor lui. Acesta nu f[cea alta
dec`t s[ se ciond[neasc[ mereu cu oamenii =i s[ le m[n`nce,
c`nd putea, din p[r\i. A=a, cu Odobac, la urma urmei, i s-a
]mplinit. C[, din una-n alta, au hot[r`t ca hotarul s[ le fie un
nuc, nucul acesta, care pe atunci s[ fi fost copac de un an,
crescut ]n vale, la poalele dealului dinspre r[s[rit. Dar, peste
noapte, Odobac voinicul se g`nde=te ce se g`nde=te, se scoa-
l[, se duce la nuc, ]l apuc[ b[rb[te=te de trunchi, ]l smulge
cu r[d[cini cu tot =i se suie de-l ]nfige drept ]n cre=tetul
dealului. S-o fi mirat el C`rlibaba, Dumnezeu =tie, dar prin
minte n-a putut s[-i treac[ vreodat[ c[ aceea ]i treab[ de om.
Copacul s-a prins, =i hotarul a r[mas acolo. A=a le merge vorba
Odob[ce=tilor c[-s vi\[ de uria=i. +i-n adev[r c[ cine-l vede
pe Toader Odobac, pe mo=neagul =i pe nepotu-s[u, pe Mitru
Odobac, cel mai t`n[r =i cel din urm[ cobor`tor din neamul
lor, ]n\elege pentru ce de vorba lor ascultau p`n[ mai deun[zi
patru sate: Ar=i\enii, Moghile=tii, Benza =i Cotru\ii.
Toader Odobac s[ fi trecut suta, dup[ c`t de multe \ine el
minte. E un mo=neag ]nalt, sp[tos =i uscat ca un schivnic;
prive=te ascu\it, vorbe=te limpede =i calc[ ap[sat. C`nd se
opre=te s[ se uite la om, ]=i ]ndreapt[ =alele, care trosnesc ca
un vreasc. Toader avusese un frate, pe Gheorghe, mort, cu
vreo cincisprezece ani ]n urm[, ]n p[durea Benzei; s-a pr[v[lit
un stejar peste d`nsul, se-ncordase voinicul ]n picioare, se
m[surase o clip[ cu copacul, dar la urm[ se pr[bu=ise jos,
r[m`n`nd mort, cu trunchiul stejarului ]n bra\e, ca ]ntr-o lupt[.
Pe urma lui r[m[sese b[iatul, Mitru Odobac, om ca de vreo
dou[zeci =i cinci de ani, nalt =i sp[tos, ca =i mo=u-s[u Toader,
v`njos =i uscat, ca =i d`nsul, numai cu obrazul mai rumen =i
cu pletele negre. Tr[ia la un loc cu mo=neagul, care-i \inuse
loc de tat[ =i din al c[ruia cuv`nt nu ie=ise.
Numai de la o bucat[ de vreme mo=neagului i se p[ru c[
b[ietanul nu-=i prea vedea de treburile lui. C[ fusese vorba
Emil Grleanu
152
s[ se duc[ p`n[ ]n Cotru\i, s[ taie un pre\ pentru ni=te stuh
cu un om de acolo, =i nu se dusese. C[ trebuise s[ mearg[
p`n[ la re=edin\[, cu livretul de oaste, =i uitase. +i c`te =i
mai c`te, p`n[ c`nd, ]ntr-o bun[ zi, mo=neagul ]l lu[ din scurt:
Mitrule, \ie nu \i-s boii acas[.
Dar b[ietanul f[cu pe prostul:
Nu, ]s la c`mp, ]n Moghileni.
Haide-haide!
Numai at`ta ]=i spusese unul altuia. Dar prin sat se ziceau
mai multe. +i ce vorbeau oamenii veni =i p`n[ la urechea lui
Toader Odobac, c[ci ]nt`lni pe Stoica, primarul, =i-l opri ]n drum:
Bun[, mo= Toader.
Bun[, primarule.
+i cu noroc, ai? Da se poate s[ nu ne spune\i =i nou[,
m[car mie, c[-s b[tr`n =i =tiu multe =i-am v[zut de toate?
Ce, primarule?
P[i nu ia Mitru pe Ruja lui Cazacu din Moghileni?
Cum?
Pe Ruja.
Ruja?
Iac[!
+i Stoica, rotofei =i ]ndesat, r[mase locului, cu gura c[scat[
]n fa\a privirilor crunte ale mo=neagului.
Cine \i-a spus?
Primarul ]nghi\i o dat[, ca =i c`nd i s-ar fi uscat g`tlejul.
Na, to\i: popa din Moghileni, A F[r[mi\ei din Benza, ieri,
c`nd o venit cu c`nepa la baba lui Farca=. +i... el... Mitru chiar.
C`nd?
Acuma... acu=ica... e la prim[rie, vorbe=te cu ni=te fl[c[i.
Mo=neagul ]=i st[p`ni furia =i r[spunse:
A=a ceva =tiu =i eu; da vezi c[ nu-i ]ng[duisem s[ fac[
vorb[. Ap[i om vedea noi. Cu bine.
+i Toader Odobac ]=i ]ndrept[ o dat[ =alele =i porni.
Nu g[si pe Mitru la prim[rie =i se ]ntoarse dintr-o ]ntinsoare
acas[. Mitru sta ]n mijlocul ogr[zii =i cioplea un lea\ la un
gard. B[tr`nul se duse de-a dreptul la el:
153
Din lumea celor care nu cuvnt[
Mi-ai poruncit coliva?
Ce coliv[, mo=ule?
Mi-ai luat m[sur[ de sicriu?
Ce sicriu, mo=ule?
Mi-ai s[pat groapa, sub nuc, unde \i-am zis s[ m[ ]ngropi?
Ce-i asta, mo=ule?
Nu? Hai, gr[ie=te, nu?
Nu.
Atunci de ce s[ =tie al\ii ]naintea mea, care \i-am fost
ca tat[, c[ vrei s[ iei pe Ruja de nevast[?
Mo=ule!
Din patru sate, pe Ruja ai g[sit-o? Pe Ruja t`lharului
de Cazacu, pe fata celuia care o furat caii lui tat-t[u, de era
s[-l sp`nzure colo, de nuc?
B[ietanul se-ndrept[ o dat[ =i vorbi r[spicat:
De asta nu \i-am spus, c[ =tiam c[ n-o s[ vrei; da fata-i
bun[, mo=ule, =i vreau s[ mi-o fac nevast[.
Ba nu!
Ba da!
Mo=neagul ridic[ palma dreapt[ =i-l lovi peste obraz cu
at`ta putere, c[ Mitru se cl[tin[; dar b[ietanul se ]n[l\[ parc[,
]=i ]nghi\i lacrimile =i r[spunse uscat:
Ba da!
Atunci mo=neagul ]l lovi =i cu st`nga, =i palma r[sun[ sec.
B[ietanul se cl[tin[ din nou, ]=i ]ncle=t[ degetele pe stinghia
ce-o \inea ]n m`n[; =i, ]n\epenindu-se ]n picioare, spuse iar[=i:
Ba da!
Atunci loviturile mo=neagului ]nfuriat curser[ ploaie; la
urm[, g`f`ind, ]l l[s[ =i-i zise:
Acum du-te =i te -nsoar[ cu Ruja.
M[ duc.
Mitru ]=i =terse lacrimile cu m`neca, ]=i sufl[ nasul, arunc[
lea\ul =i ie=i pe poart[.
Toader se ]nv`rti prin cas[, prin ograd[, apoi porni =i el; o lu[
spre Moghileni. Satul nu era cine =tie ce departe. Mo=neagul era
Emil Grleanu
154
deprins cu drumul acesta. Cum ie=i din v[g[una Ar=i\enilor =i
mai merse pu\in ]ncolo, p[m`ntul parc[ se schimba: ]ncetul cu
]ncetul, c`mpul se ]mbr[ca, ima=urile ]ncepeau s[-=i desfac[
l[vicerele p`n[ departe, ]ncolo, spre Cotru\i. +i merg`nd a=a,
g`ndurile b[tr`nului se adunau =i se risipeau, parc[ se luptau ]ntre
ele; multe-multe ]i mai veneau ]n minte. +i dintre toate, faptul
c[ nepotu-s[u ]l nesocotise i se ]nfipse ca un cui ]n minte. +i
asta din ce pricin[, din pricina unei femei!
Femeile din ziua de azi nu se asem[nau cu celelalte, =i
tocmai pentru asta el nici nu se ]nsurase; dar la ce folos, c`nd
Mitru se l[sase ademenit de Ruja? +i ce fat[; tat[-s[u un ho\
de cai, ba se spunea c[ =i Ruja ]i ajut[, c[ trece =i ea, noaptea,
Prutul ]not, c`nd apele-s mari, =i duce cai dincolo, ]n \ara
ruseasc[. Cu g`ndurile acestea, Toader Odobac dumec[
drumul =i, f[r[ de veste, se trezi ]n ima=ul Moghilenilor. Cum
]=i arunc[ privirile ]ncolo, deodat[ ]i r[s[ri ]nainte o herghelie
cu cai m[run\i, =i-n mijlocul ei, c[lare b[rb[te=te pe un sur,
Ruja lui Cazacu. Odobac o lu[ ]ntr-acolo, dar fata lovi cu
picioarele ]n cal =i-i ie=i ]n fa\[, apoi, c`nd se apropie de tot,
smunci c[p[strul calului =i-l opri scurt. Mo=neagul ]=i infipse
privirile ]n fa\a ei. Ruja era voinic[, smead[, cu obrazul
rotund, cu p[rul, ochii =i spr`ncenele negre, ca p[m`ntul cel
bun. Cozile, l[sate pe spate, se ]ndoiau pe obl`ncul =eii, a=a
erau de lungi. Gura cu buzele c[rnoase, umede =i ro=ii ca
miezul piersicei pietroase; printre ele sc[pa un z`mbet, care
ar[ta albul din\ilor ca pe o raz[ de lumin[ ce \`=nea din
mijlocul fe\ei smolite. Sub c[ma=a str`ns[ bine pe trup, \`\ele
i se ridicau, repede, ]n r[suflet, ca dou[ p[s[ri ce se zb[teau
]n s`n. Mo=neagul clipi din ochi, tulburat, dar ]=i c[p[t[ repede
st[p`nirea de sine =i-i vorbi de-a dreptul:
Ce-am auzit, Rujo? Vrei s[-mi fii nor[!
Da dumneata nu vrei?
Eu te-ntreb pe tine.
}ntreab[-\i pe Mitru.
}naintea lui Mitru, eu trebuie s[ =tiu.
155
Din lumea celor care nu cuvnt[
Z[u!
A=a.
Ruja ridic[ m`na =i dezmierd[ pe b[tr`n cu cele c`teva
frunze r[mase ]n v`rful crengii cu care-=i ]ndemna calul:
Mo=ule!
Dar Toader ]i apuc[ creanga =i, smulg`ndu-i-o, zise ]nfuriat:
El =i-a luat plata, o s[ \i-o iei =i tu.
+i ridic[ m`na, dar Ruja str`nse pulpele =i porni surul s[
deie peste mo=neag. Odobac ]l prinse de funie, ]l opri =i
r[maser[ a=a, ]ncorda\i, b[tr`nul m[sur`ndu-se din priviri cu
fata.
}n cele din urm[ Ruja ]ncepu s[ r`d[, ]i apuc[ m`na =i
zise hohotind:
Las[, mo=ule, nu struni a=a gura murgului, c[ i-o
s`ngera... =i-i cal de furat.
Pe urm[ s[ri jos, d[du calului o palm[, =i surul ]=i lu[ v`nt
spre herghelie, iar fata lu[ m`na mo=neagului.
Las[, mai bine odihne=te-o, c[ o s[ ai ce struni mai t`rziu.
Toader Odobac se uit[ iar ]n ochii negri ai fetei; inima i
se ]nmuia =i i se ]mpietrea pe r`nd.
Fat[ h[i, p[ze=te-te... Ia-l pe Mitru, dar s[ =tii c[ o s[
ai cu mine de-a face. Sub papucul t[u numai colbul drumului
s[ r[m`ie, nu =i sufletul b[iatului. M-auzi tu?
Fata se uit[ =i ]i vorbi peste um[r:
Tu ce zici, Mitrule?
B[tr`nul se-ntoarse; la spatele lui, b[ietanul sta ]ntunecat.
Mo=neagul le spuse la am`ndoi:
}n calea voastr[ n-o s[ m[ pun eu; c[ ar fi degeaba;
ce-i scris e scris! Am vrut numai s[ v[d c`t pre\ui\i fiecare-n
parte. Da c`t m-o ajuta luminile ochilor, din ochii mei n-o
s[ sc[pa\i.
Mo=neagul ]i l[s[ =i porni ]napoi. Se ]nsera, ima=urile
r[scoapte de c[ldura zilei parc[ r[suflau, u=urate, mireasma
ierbii p[scute. +i cum ridic[ ochii, b[tr`nul z[ri departe,
]ncolo, uria=, ]ntunecat pe bolta rumen[ a cerului, nucul de
Emil Grleanu
156
pe cre=tetul dealului. Toader puse m`inile la ochi s[-l pri-
veasc[ bine =i i se p[ru c[, de acolo de unde era, copacul ]l
]nvinuia c[ fusese prea slab.
}i venea parc[ s[ se ]ntoarc[ ]napoi, s[ smulg[ pe b[ietan
de l`ng[ s`nul femeii celeia; se oprea o clip[, apoi, deodat[,
]i r[s[rea ]n fa\a ochilor chipul ]ntunecat, cu raza de lumin[
a din\ilor fetei, cu cele dou[ ridic[turi ale s`nilor, care poate
aveau s[ hr[neasc[ suflete deosebite de cele ale Odob[ce=tilor.
+i plec[ la drum, muncit de g`nduri. De ce adic[ bietul om
nu poate ]nfrunta =i d`nsul ]mprejur[rile, cum le ]nfruntase
nucul ]ntunecat din zare? De ce nu putea c[lca =i el vremile,
cum le c[lcase d`nsul? De ce nu se umplea =i trupul lui, ]n
fiecare an, cu suc nou =i puternic de via\[, cum se rev[rsa ]n
fiece prim[var[ din trunchiul p`n[ ]n cea mai mic[ frunzi=oar[
a copacului celuia?
Pe m[sur[ ce mergea, nucul se deslu=ea =i mai bine pe
fundul cerului. Razele amurgului ]nro=eau lutul dealului,
deasupra c[ruia frunzi=ul negru st[tea neclintit, ca o gr[mad[
de mangal. Toader Odobac se g`ndea c[ numai copacul acesta
]l cuno=tea bine, c[ de copil se deprinsese s[-l vad[, s[ stea
vara sub frunzi=ul lui, sub care al\ii ame\eau, =i c[ de pe vremea
aceea numai el, numai nucul r[m[sese. Nici nu b[gase de
seam[ c`t[ via\[ se scursese, c`\i oameni se duseser[, ce lume
nou[ se ridicase. P`n[ =i s`ngele lor, p`n[ =i Mitru era un alt
Odobac, ce sem[na numai la trup =i la chip cu cei dinaintea
lui, dar cu alt suflet, c-un suflet ascuns =i slab.
Se ]nserase bine c`nd ajunse mo=neagul acas[. P`na pe
la miezul nop\ii Mitru nu se ]ntoarse ]nc[.
}nspre ziu[ b[tr`nul ]i auzi pa=ii ]n tind[.
Nunta fu pus[ la cale de c[tre mo=neag =i tat[l fetei, =i
repede se =i f[cu. }n casa Odob[ce=tilor intrase un suflet nou
=i str[in.
}n seara nun\ii Ruja s[rutase m`na mo=neagului, apoi, cu
z`mbetul ei care sc[pa ca o raz[ de lumin[ din mijlocul fe\ei
negre, ]i zise:
157
Din lumea celor care nu cuvnt[
Ei, mo=ule, s-a f[cut =i asta.
+i Toader Odobac parc[ sim\i c[-n dosul vorbei acesteia
se mai ascundea una. Dar t[cu, =i c`nd veni =i Mitru s[-i s[rute
m`na, Toader ]i zise:
Vezi, Mitrule, s[ fii b[rbat.
Mo=neagul se trase ]n casa lui, c[ci pe locul lor erau patru
perechi de case, =i nu se ]nt`lneau dec`t la m`ncare, la
amiaz[ =i seara, c`nd nu erau du=i pe c`mp.
Nunta se f[cuse pe la ]nceputul lui octombrie, =i acuma
d[deau ]n iarn[. Lunile ]ntunecate cu zloat[, apoi cele cu
ninsoare, ]nsur[\eii le petrecur[ ]nchi=i ]n od[i\ele lor, ca ni=te
c`rti\e ]n vizuin[. Numai venirea prim[verii ]i dezlipi unul
de altul. }n ograda lui Odobac ]ncepu s[ se fac[ multe
schimb[ri, s[ se d[r`me =i s[ se zideasc[ din nou.
Ruja adusese ca zestre trei perechi de cai. Mitru d[duse
jos un hambar =i f[cu pe locul lui un grajd. B[tr`nul nu-i zise
nimic, numai ]ntr-un t`rziu, dup[ ce tot era gata, la o cin[, ]l
sf[tui pe nepotul s[u:
Puteai l[sa hambarul =i ridica grajdul ]n alt[ parte.
Caut[, Mitrule, ce-ai apucat de la cei b[tr`ni s[ p[strezi, c[-s
lucruri trainice.
Dar Ruja ]i apuc[ repede vorba din gur[:
Eu i-am zis, mo=ule, c[ doar hambarul se cl[tina.
+i r`se, r`se s[ltat, a=a ca atunci ]n c`mp, c`nd ]l m`ng`-
iase cu creanga.
}ntr-o zi Toader se ]ntorcea c[lare. Ruja ]l z[rise =i-l a=tepta
]n mijlocul ogr[zii, cu m`inile ]n =olduri:
Bun[ ziua, mo=ule. Iii! da stricat \i-i roibul la picioare...
merge ]ncruci=at.
Femeia se apropie de cal, puse m`na pe d`rlogi, ]l struni
de-l opri ]n loc, apoi ]=i ]nfipse privirile ca =i atunci c`nd
Toader ]i oprise murgul.
+tii ce, mo=ule? S[-\i aduc eu un sur.
De unde?
Treaba mea.
Emil Grleanu
158
Mo=neagul d[du calul ]n l[turi.
Femeie, vezi tu nucul cela?
Ei?
S[ =tii c[ te sp`nzur de el, cum era s[ sp`nzure frate-
meu pe tat`ne-t[u, c`nd oi afla c[ ai adus cai str[ini ]n ograda
mea.
Elei! ]ntr-a dumitale, nu, da-ntr-a mea...
Toader Odobac o m[sur[ cu privirea.
}ncearc[.
+i ]=i ]mbie calul.
Femeia ]i privi pe urm[, murmur`nd:
Hm! s[ m[ sp`nzuri tu de nuc, ghiujule!
+i ochii i se oprir[ pe copacul uria= de pe cre=tetul dealului.
De c`nd intrase ]n casa lui Mitru, niciodat[ nu suise dealul,
s[ vad[ =i d`nsa nucul. +i g`ndul o ispiti s[ fac[ drumul p`n[
la el acuma. Tocmai atunci venea cu carul =i Mitru. Ruja ]i
s[ri ]nainte:
+tii ce, Mitrule? bine c-ai venit. Hai de-om vedea nucul.
Da ce te-a lovit?
Uite-a=a.
Apoi ajut[ lui b[rbatu-s[u s[ dejuge, duse boii ]n ocol, se
opinti b[rb[te=te =i v`r] carul, singur[, sub =opron, =i strig[ pe
b[rbatu-s[u din cas[, unde se dusese s[ se spele.
Ruja =i cu Mitru ridicar[ dealul din greu, picioarele li se
afundau p`n[ la glezne ]n lutul galben =i puhav. Un miros
amar le ]mbiba n[rile pe m[sur[ ce se apropiau de copac. C`nd
ajunser[ sus =i intrar[ sub frunzi=, ]i cuprinse o r[coare de pivni\[,
]ntunericul ]i ]nf[=ur[ deodat[.
Ruja ame\i =i se rezem[ de Mitru.
Mitrule, hai, c[ nu mai pot.
+i b[rbatul o lu[ ]n bra\e ca pe un copil, de o scoase iar[=i
afar[, la lumin[. Femeia r[sufl[ prelung, apoi spuse:
Mitrule, ista-i copac blestemat.
Ei!
Ascult[-m[ ce-\i spun. Nu vezi cum te doboar[ mirosul lui?
159
Din lumea celor care nu cuvnt[
E b[tr`n =i-i plin de suc.
Cum coborau am`ndoi dealul, Ruja se opri f[r[ de veste
=i zise b[rbatu-s[u:
Mitrule, mo=neagul mi-o spus c[ o s[ m[ sp`nzure de
nucul ista.
C`nd?
Adineoare.
Nu te potrivi.
Ba eu m[ potrivesc, Mitrule, eu m[ potrivesc. C[ =i
pe t[tu\a se l[uda t[t`ne-t[u c[ o s[-l sp`nzure tot acolo.
Peste vreo s[pt[m`n[, c`nd se scular[ de la mas[, Ruja
trase pe mo=neag spre grajd:
Haide s[-\i ar[t ceva.
Apoi o lu[ ]nainte, fugi spre grajd, se ]ntoarse ca o s[geat[
c[lare pe un cal roib, frumos, pe care Toader nu-l mai v[zuse,
=i ie=i, v`j`ind, pe poart[.
Toader se duse repede ]n cas[, la nepotu-s[u:
Mitrule, de unde-i calul?
Mi l-o dat socru-meu.
Mo=neagul se apropie bine =i-l privi ]n ochi.
E cal de furat, Mitrule. Femeia asta te pr[p[de=te.
Las[!
B[tr`nul ie=i =i nu-i mai spuse nimic, dar din ziua aceea
nu mai veni la m`ncare; ]=i f[cea m`ncarea singur, =i nici de
mers, s[ se duc[ ]n sat, nu mai mergea prin ograda lor.
Deschise un p`rleaz prin gardul lui =i trecea de-a dreptul ]n
uli\[.
O schimbare ad`nc[ se petrecu din ziua aceea ]n sufletul
b[tr`nului. Sim\ea c[ un duh r[u se cobor`se peste casa lor
lini=tit[. Vorba lui nu mai era vorb[, ca alt[dat[. Cu anevoie
mai da un sfat, oamenii care aveau nevoie de el ]l g[seau
cu greu, ba, de c`nd se aflase c[ nu se mai ]n\elege cu nepotu-
s[u, =i puterea asupra celorlal\i parc[-i sl[bise. C`teodat[,
c`nd nu avea ce face, mo=neagul se suia la deal =i sta ]n
]ntunerecul umbrei umede a nucului. El era deprins cu mirosul
Emil Grleanu
160
greu al frunzi=ului, care alunga pe al\ii. Se sim\ea at`t de
lini=tit sub copacul acesta, care ]l primea, ca un altar, sub paza
frunzelor lui. Dar Ruja ]l urm[rea cu ochii de c`te ori suia =i
cobora c[rarea. }ntr-o zi femeia lu[ pe Mitru de m`n[ =i i-l
ar[t[:
Vezi-l? Alege craca de care s[-mi ]nnoade =treangul.
Mitru r`se =i o b[tu u=or peste spate. Dar femeia vroia ce
vroia:
Ori m-a sp`nzura de nuc, ori a fi el st[p`n aicea-i totuna.
Chiar atuncea ]nc[lec[ =i porni spre Moghileni. C`nd se
]ntoarse, seara, =i o ]ntreb[ Mitru unde fusese, d`nsa r[spunse
lini=tit[:
Ia, dup[ ni=te c`rlige de vie.
Peste c`teva zile, primarul Stoica =i popa N[stase treceau
prin dreptul casei Odob[ce=tilor. Toader tocmai p[=ea p`r-
leazul; primarul ]l v[zu.
Da ce-i, mo= Toader?
Ce-i?
V[d c-ai deschis p`rleaz.
Ei, p[i ce s[ tot nec[jesc pe cei tineri. Da unde v[
duce\i? Ia, hai, ]napoi, s[ cinstim un pahar de vin.
Toader intr[ ]n[untru, lu[ cheile, =i-n c`teva clipe aducea
din pivni\[ o can[ de vin profir, de turn[ ]n pahare. Apoi
]nchinar[, =i c`te=itrei d[dur[ vinul de du=c[. Popa N[stase
lu[ cana, mai turn[ un r`nd ]n pahare, apoi zise ]n treac[t:
Mie nu-mi prea vine s[ cred c-o s[ se prind[ via pe
dealul nucului.
Mo=neagul se-ndrept[ o dat[ din =ale:
Ce vie?
Via care vrea s-o s[deasc[ nora dumitale; zilele trecute
a c[utat c`rlige prin Moghileni.
Mo=neagul r[mase dintru-nt`i locului, f[r[ s[ spuie un
cuv`nt, apoi se plec[, s[-=i ascund[ fa\a ]ncruntat[, =i, tre-
mur`nd, lu[ oala =i turn[ vin. Pe urm[, ca =i c`nd =i-ar fi
r[spuns unui g`nd, zise tare:
161
Din lumea celor care nu cuvnt[
Treaba lor... ia lua\i.
+i d[du paharul, ca =i ceilal\i, peste g`t. Dar ]ndat[ ce
r[mase singur, un g`nd crud, de care aproape nu-=i d[dea bine
seama, ]ncepea s[-i chinuiasc[ mintea. Apoi iar[=i se st[p`ni,
=i de data aceasta ]=i zise singur:
Treaba lor.
+i ie=i dup[ treburi. }ns[ g`ndul ]l l[sa c`te o clip[, =i iar[=i
]l ]nf[=ura ]n re\eaua lui de griji. Atuni mo=neagul se puse s[
judece. +i deodat[ i se f[cu lumin[ ]n minte. Ca s[ s[deasc[
vie pe deal, avea nevoie de soare, =i ca s[ fie soare, trebuia
s[ taie nucul, care umbrea toat[ coasta. Aici vroia s[ vie
nor[-sa. Un fior trecu prin trupul mo=neagului, dar ]n aceea=i
vreme sim\i c[ toate le putea face femeia, dar pe asta, nu.
At`ta c`t tr[ia d`nsul, nu. +i f[r[ s[ mai z[boveasc[, porni
s[-l g[seasc[ pe Mitru. }n locul lui g[si pe Ruja.
Femeia ]l z[ri de departe =i-l a=tepta ]n prag, cu m`na
strea=in[ deasupra ochilor, c[ b[tea cumplit soarele. Odobac
se opri scurt =i-o ]ntreb[ cu glasul st[p`nit:
Unde-i Mitru?
Prin sat.
B[tr`nul vroi s[ se-ntoarc[, apoi r[mase. Ruja pricepuse
numai din privirile lui la ce venise. }l ]ntreb[:
Da ce ai cu el, mo=ule? Spune-mi mie.
Atunci fa\a uscat[ a mo=neagului se ]nvine\i:
Tu nu =tii c[ dealu-i sterp?
Care deal?
A nucului.
Hm... A nucului... Atunci cum tr[ie=te nucul din st`rpi-
ciunea lui?
+i vrei s[ s[de=ti vie?
Vreau.
Da cu umbra nucului ce-o s[ faci?
Femeia ]=i \inea mereu m`na strea=in[, dedesubul ei pri-
virile ]i sc[pau ca dou[ \`=nituri de p[cur[, iar printre buzele
]ntredeschise din\ii sclipeau ]ntr-o raz[ de lumin[.
Emil Grleanu
162
Adic[telea cu nucul: umbra e ]n nuc, mo=ule, ca sufletul
]n om. Nu-i omul, nu-i nici sufletul.
Ce?
Nu-i nucul, nu-i nici umbra.
Ce?
Nici umbra, t[tucule.
B[tr`nul se cutremur[, nu mai v[zu nimic ]n fa\a ochilor,
se repezi, nebun de furie, cu m`na ridicat[. Dar Ruja se
strecur[ ca un fulger pe dedesubul bra\ului =i fugi hohotind ]n
ograd[. B[tr`nul se-ntoarse dup[ ea, dar ]n aceea=i clip[ z[ri
=i pe Mitru venind. Se duse, g`f`ind, spre d`nsul.
Ce, vroi\i s[ dobor`\i nucul?
Cum s[-l dobor`m?
Acuma mi-a spus d`nsa, nevast[-ta, c[ ]l t[ie\i... S[
s[di\i vie.
Nu te potrivi.
Dar b[tr`nul ridic[ ]n sus capul =i-l privi pe Mitru drept.
Cine s-o atinge m[car de-o frunz[ din copac, ]i sf[rm
capul ca la o n[p`rc[! +i mo=neagul, scos din min\i, r[cni
de r[sunau ]mprejurimile: At`ta r[m[sese neatins pe locul ista,
=i vre\i s[-l da\i jos... Da nucul e =i-al meu. Auzi tu, b[iete, nucul
e =i-al meu! S[ nu v[ atinge\i de el!
+i, cl[tin`nd din cap amenin\[tor, Odobac se duse. Mitru
intr[ ]n cas[, dar nu g[si pe Ruja. Atunci ie=i iar ]n ograd[ =i
o strig[. Ruja venea pe poart[, leg[nat[, cu un bujor dup[
ureche, r`z`nd. C`nd se apropie de Mitru, ]l ]ntreb[:
S-o dus mo=ul?
Dar b[rbatu-s[u ]ncrunt[ spr`ncenele.
De ce i-ai spus c[ tai nucul... despre ce vie ]mi tot vorbi\i?
Ce, nu \i-am spus c[ am =i cump[rat c`rlige?
Ei =i, trebuie s[ tai nucul?
P[i dac[ umbre=te toat[ coasta.
Mitru ]i d[du din cap:
Femeie, tac[-\i gura! Te las s[ faci ce se poate, ce nu, nu!
Femeia se gudur[ ca un c`ine b[tut:
163
Din lumea celor care nu cuvnt[
Mitrule!
Nucul o s[ r[m`ie acolo, pe coast[, m-auzi tu? E
hotarul nostru.
Mitrule!...
Auzi tu ce-\i zic?
Atunci Ruja ]i b[nui:
C`nd o spus mo=neagul c[ o s[ m[ sp`nzure de el, ai
t[cut, =i-acuma ]i iei partea. Tu nu vezi c[ copacul ista-i
blestemat? Nici la umbra lui nu po\i sta. Toate dih[niile acolo
se aciuiesc; o s[ vie o molim[ odat[ din st`rvurile c`inilor
care se duc =i mor acolo.
Mitru se uit[ mirat:
Ce molim[, ce tot vorbe=ti?
Dar femeia urm[, aprins[:
Molim[, molim[, c[ eu am fost de c`teva ori, =i-am
v[zut, =i-am spus =i femeilor din sat...
Dar Mitru ]i t[ie scurt:
Ajunge: nucul o s[ r[m`ie acolo, pe coast[. Ni-i doar
hotar.
Ruja t[cu =i se lu[ cu treaba casei. Trecur[ c`teva zile.
Dar ]n g`ndul ei toate lucrurile astea se ]nc`lciser[, se ]n-
nodaser[, apoi, ca =i c`nd ni=te degete iscusite ar fi prins
cap[tul firului, a=a se limpezir[ toate =i se dep[nar[ potolit.
Se hot[r`se, =tia ce are s[ fac[. Nimeni nu-i st[tuse ei ]n cale.
Nici santinelele c[z[ce=ti de pe malul Prutului. }i adormea
c-o s[rutare, c`nd nu putea cu vutc[, =i trecea dincoace cu
caii. +i un hodorog ca socru-s[u avea s[ i se ]mpotriveasc[?!
}n ziua c`nd i se deslu=i bine ce avea s[ fac[, se duse la
cr`=marul satului. Nevasta acestuia, femeie b[tr`n[ =i uscat[
ca o sc`ndur[, c[reia ]i mergea numele c[ =tie s[ fac[ vr[ji,
se bucur[ c`nd o v[zu, c[ci Ruja de o bucat[ de vreme se
luase bine cu d`nsa.
Ei! Ruja m[tu=ii. Ce mai faci?
R[u, m[tu=[...
Ei.
P[i da... Nu m[-mpac cu de-alde socru-meu.
Emil Grleanu
164
Cum asta?
Ruja se plec[ =i-i vorbi ca-n tain[:
Nu-s st[p`n[ la mine ]n cas[... Vreau s[ fac un =opron,
nu, c[ nu-i loc; vreau s[ ]ngr[desc ceva, nu, c[ nu-i place;
vreau acum s[ s[desc vie, nu, c[ s[ nu-i tai nucul.
Aha, nucu! P[i ]i hotar, Rujo!
+i?... Da alt hotar nu poate pune? Nu vezi c[ nucu ista-i
blestemat? C[ alt copac nu mai are ce suge din p[m`ntul
Ar=i\enilor, c[ ]nghite el totul? C[ la umbra lui nu po\i sta, c[
te doboar[ mirosul lui tare?... +i ce crezi? Hai de-i vedea:
acolo, ]n umbri=ul lui, numai st`rvuri, to\i c`inii din sat acolo
trag s[ moar[. +i o s[ vie o molim[...
Femeia cr`=marului duse m`na la obraz:
D[, de asta, a=a-i... +i pe Ilie Ciobanu tot acolo l-o
m`ncat lupchii acu trei ierni... Poate c[ =i molima de an var[...
Ruja se plec[ =i mai aproape:
Dac[ vezi pe Mitru, spune-i =i dumneata... =i c`nd ]i
avea nevoie de ceva, de vreun cal... =tii... una-i Ruja...
Femeia se schimb[ deodat[ la fa\[, ]=i r`nji gura p`n[ la
urechi:
Las.
Spune-i =i prim[resei, c[ primarul \ine cu mo=neagul...
=i preotesei...
Las.
Cr`=m[ri\a ie=i cu ea din cas[; pe prisp[ st[teau c`\iva
oameni. Unul ]ntreb[:
Da unde-i Mitru, lele Rujo?
Dup[ treburi =i necazuri...
Necazuri?... +i el are necazuri?...
P[i da... Cu nucul cela, c[ toate lighioanele se aciueaz[
acolo, ca-ntr-un \intirim, =i am vrea s[ d[m copacul jos, s[
s[dim vie.
Unul ]i lu[ vorba din gur[:
E-hei, da mo= Toader ce zice?
Cr`=m[ri\a r[spunse acru:
165
Din lumea celor care nu cuvnt[
P[i dec`t o da vreo molim[, ca an var[, din pricina
st`rvurilor de pe deal, mai bine om da noi nucul jos.
}n seara aceea, Ruja ]nc[lec[ pe murg =i trecu ca o furtun[
prin sat, spre Moghileni. Se ]nsera, nici nu se ascunsese soarele
bine, c`nd s[ri de pe cal ]n fa\a u=ii casei lor. T[t`ne-s[u ie=i
repede din tind[.
Ei! iac[ =i Ruja. Apoi repede: Ia ascult[, n-ai veni peste
dou[ zile s[ trecem dincolo ni=te c[lu\i?
Dar Ruja ]l b[tu peste gur[ cu palma.
Las[ c[lu\ii, c[ avem de furc[ la noi... Ascult[-m[, vreau
s[ ]nfr`ng pe socru-meu... Hai ]n cas[, s[-\i spun pe larg...
Fata trase pe b[tr`n, un om ro=, cu ochii verzi, cu musta\a
tuns[, c-o ureche sf`rtecat[, ]n odaie, =i-l puse cu de-a sila
pe pat.
A=a, stai... Uite ce e: b[tr`nul se \ine-n calea mea, =i
tu =tii c[ cine mi se pune dimpotriv[... Hmm!... Eu nu uit c-o
ridicat m`na s[ m[ bat[... El \ine la nucul lor de hotar, eu
vreau s[-l tai... Am zis c[ vreau s[ s[desc vie... Apoi se plec[
=i privi pe tat[-s[u ]n ochi: }s c[lduri mari... Acolo sub nuc
se aciueaz[ =i mor toate lighioanele... O s[ vie o molim[
peste sat... Ca an var[, cum spune cr`=m[ri\a, =i-o s[ spuie =i
alte femei din sat. }n\elegi? +i f[cu din ochi.
Ei, ba nu!
C`teva st`rvuri sunt ele... Da trebuiesc s[ fie multe...
Bine.
+-apoi om trece =i c[lu\ii dincolo.
B[tr`nul se ridic[ =i o b[tu pe um[r:
Tot Ruja mea! A=a, fato!... Da mai =tii tu c[ potera
umbl[ dup[ Milcea, haiducul? Poate c[ tot de sub nucul vostru
]=i oche=te prada, ca deun[zi noaptea. Ia vezi!
Ochii Rujei sticlir[.
+tii c[ ai dreptate?... Ne-am ]n\eles?
Ne-am!
}n c`teva zile tot satul forfotea de vorbe. Cr`=m[ri\a purta
vorba din femeie ]n femeie, =i acestea spuneau b[rba\ilor.
Emil Grleanu
166
Lucruri care n-avuseser[ nici o trecere p`n[ acuma prinser[
cu ]ncetul r[d[cini.
P`n[ =i preoteasa spuse sfin\iei-sale ]ntr-o sear[:
Sfin\ia-ta, oamenii au dreptate cu nucul cela, z[u, au
dreptate.
Nu mai zice z[u, femeie. De ce p`n[ acuma n-a mai
venit nici o boal[ peste sat?
Cum n-a venit? Da n-am b[gat de seam[, c[ nu ne-a
deschis nimeni ochii. Da an var[, da acum trei ani...
Preotul se scul[ de la mas[ =i porni c[tre casa lui Toader
Odobac. Z[ri pe mo=neag st`nd pe prisp[, dus pe g`nduri;
]nt`ia=i dat[, zilele aceste, b[tr`nul sim\ise dureri grozave prin
piciorul drept, care-l \inuser[ s[ nu mai poat[ sui dealul, unde
g[sea alinarea; =i-n seara aceasta ]n\ep[turile ]ncepur[ s[-l
chinuiasc[ =i mai abra=. Preotul se apropie:
Bun[ seara, mo=ule.
Bun[, sfin\ia-ta. +i ad[ug[, cu glasul m`hnit: Ai venit
=i dumneata s[ m[ sf[tuie=ti s[ tai nucul, cum a f[cut |`ru,
cr`=marul, =i primarul, mai zilele trecute?
Fereasc[ Dumnezeu... Da eu a= zice s[ te-mpaci cu Ruja.
Ce? Dac-o venit vremea ca muierile s[ duc[ pe b[rba\i
de nas, treaba lor. Pe mine, unul, n-o s[ m[ duc[.
O s[ taie nucul.
Las s[-l taie.
Preotul plec[, am[r`t, c[ci \inea la mo=neag. Odobac
r[mase p`n[ noaptea t`rziu cu ochii \int[ spre creasta dea-
lului, p`n[ c`nd frunzi=ul rotat al nucului se f[cu una cu
noaptea, =i nu mai v[zu nimic...
A doua zi era duminic[. Soarele ardea ca ]n zi de secet[;
]n fa\a cr`=mei jocul se ]nchega =i se f[r`mi\a repede, c[ci
fl[c[ii, ]nfoca\i, uzi de sudoare, treceau mereu sub umbrare,
de luau c`te un pahar de vin. +i cum st[teau a=a, numai ce
prinse s[ abureasc[ un v`nticel fierbinte. Unii oameni adulme-
cau aerul f[r[ s[ vreie; un miros greu parc[ venea de departe.
Unul arunc[ o vorb[:
167
Din lumea celor care nu cuvnt[
De unde o fi venind miasmele istea?
Cr`=marul ]=i puse m`inile ]n =olduri, r[sufl[ o dat[, apoi
se ]ntoarse furios:
De unde? De sub copacul cela blestemat. De unde!
Un s[tean vorbi hot[r`t:
Apoi nu, ia s[ mergem c`\iva la mo=neag =i s[ ne
]n\elegem omene=te. Trebuie s[-l t[iem. De ajuns suge, de at`\ia
ani, tot sucul satului; =i boli s[ ne mai vie de pe urma lui?
+i, repede, vorba prinse cheag, primarul =i cr`=marul d[deau
ghes oamenilor. Jocul se sparse, =i intrar[ =i femeile ]n vorb[.
De departe, mirosul venea mai greu, mai puternic, nesuferit.
To\i privir[ spre deal. Sub frunzi=ul negru p[rea c[ se
deschise o groap[ care-=i ]mpr[=tia miasmele.
Primarul, rotofei, se ]nv`rtea printre oameni.
Asta, nu, asta nu mai poate trece a=a.
Dar pe c`nd vorbeau, deodat[ r[s[ri ]n mijlocul lor Toader
Odobac.
Primarul se apropie:
Bine c[ vii, mo=ule, uite ce-i: noi, cu to\ii, te rug[m s[
tai nucul. Nu-i vorba de vie, dar numai miroas[ =i dumneata
ce mai miasme vin de sub el.
B[tr`nul se-ncrunt[ =i ]=i ]ndrept[ =alele.
Dar p`n[ acum cum de nu veneau?
Oamenii t[cur[, dar cr`=m[ri\a s[ri popone\:
Veneau ele, da eram noi pro=ti.
Odobac r[cni o dat[:
Eu cu muierile nu vorbesc!
Atunci primarul, cam ame\it, ]=i scoase p`ntecele ]nainte.
Asta nu e glum[, mo=ule, eu ]\i spun s[ tai nucul.
Ia taci!
Atunci l-om t[ia noi, prim[ria, =i-om face cunoscut celor
mari.
Mo=neagul parc[ mai vroi s[ spuie ceva, se uit[ la oameni,
]=i mu=c[ buzele, ca =i c`nd ar fi vrut s[-i scuipe, apoi se
]ntoarse =i plec[, f[r[ s[ le mai spuie un cuv`nt.
Emil Grleanu
168
Se ]nserase bine, oamenii ]ncepur[ s[ se ]mpr[=tie. Dup[
o lun[ ]ntreag[ de secet[, acuma d[dea s[ se ]nnoreze. Lucrul
acesta parc[-i mai ]ndulcise pu\in, dar, deodat[, de departe
se auzir[ c`teva ]mpu=c[turi, apoi o fug[ nebun[ de cal =i
strig[te de femeie. Peste o clip[, se n[pusti pe uli\a satului
Ruja, c[lare pe Surul. Femeia, galben[, cu p[rul v`lvoi, p[rea
c[ de-abia mai \ine fr`ul. Oamenii s[rir[ =i oprir[ calul, =i
Ruja lunec[ mototoal[ jos. De-abia putuse s[ ]ng[ime c`teva
cuvinte... Se ]ntorcea de la Moghileni, ]n pasul calului, =i,
sub deal, ]n dreptul nucului, ]i ie=i un om ]n cale =i-i strig[ s[
opreasc[. Ea d[du c[lc`ie Surului, =i atunci acela slobozise
c`teva focuri de pistol... Oamenii o duser[ pe m`ini acas[;
Mitru, speriat, o lu[ ]n bra\e ca pe un copil, s[ o culce, c[ci
s[tenii r[m[seser[ s[ se sf[tuiasc[ ]n ograd[. Unul spuse:
M[i, =i mai acum vro dou[ s[pt[m`ni a oprit pe cr`=ma-
rul din Benza... Ista trebuie s[ fie Milcea, dup[ care alearg[
potera.
Glasurile se ]ncruci=ar[:
Milcea, s[ =tii c[-i Milcea...
I-o fi trebuind cal... =i p`nde=te unul...
Cineva, un glas de femeie, c[ci veniser[ =i femeile s[ vad[
ce-i, ad[ug[:
O fi p`ndind de sub nuc... Acolo, sub deal, ]=i \ine
capcana...
Atunci izbucnir[ strig[te: La nuc... Haide\i la nuc...
La capcana lui... S[-l prindem!
Oamenii luar[ fiecare coase, topoare, unul f[cu un =u-
muioc de paie, ]l v`r] ]n p[cur[ =i-i d[du foc =i, cu el ]n frunte,
potera ]njghebat[ porni spre dealul nucului, arunc`nd lumini
fugare spre cuprinsul satului, ]n care c`inii nelini=ti\i urlau.
Cu c`t se apropiau mai mult de copac, cu at`t oamenii
sim\eau mai tare miasmele care le loviser[ mirosul ziua, ]n
vremea jocului. Aproape de tot era de nesuferit. C`\iva traser[
focuri de pu=c[ ]n frunzi=ul copacului, apoi cei mai tari de
169
Din lumea celor care nu cuvnt[
fire intrar[ sub ramurile lui, dar, repede, se traser[ ]napoi, ame\i\i
de mirosul st`rvurilor z[cute ]n \[r`na umed[. Atunci unul hot[r]:
Milcea, chiar de-a fi fost pe-aici, =i-a v[zut el de
treab[... Da =i s[la=ul ho\iei =i mirosul jivinilor a r[mas...
Oameni buni, m`ine t[iem nucul, c[ nu-i de chip.
R[spunser[ cu to\ii:
S[-l t[iem! S[-l t[iem!
+i cobor`r[ dealul, sf[tuindu-se ca, a doua zi, dis-de-
diminea\[, ]n zori, s[ vie cu fer[straie =i topoare la Mitrea =i,
de acolo, s[ se suie s[ taie copacul.
Dar mai ]nt`i venir[ la Mitrea acas[. }ncepuse s[ plou[
cu g[leata =i se st`rnise un v`nt stra=nic. C`\iva oameni intrar[
]n tind[, de unde auzeau glasul Rujei. Mitru umbla speriat
de la o femeie la alta, pe c`nd c`teva babe =i cr`=m[ri\a o
desc`ntau. Ruja \inea o gur[, vorbea ]ntr-aiurea:
Nucul... ia! nucul!
+i iar t[ceau cu to\ii, =i p`n[ acolo ajungea de pe deal
fo=netul m`nios al copacului! Femeia prindea iar s[ se zv`rcole:
Ia! nucul... nucul!
Mitrea veni ]n tind[. Unul ]i zise:
M`ine s[ t[iem nucul, Mitrule.
+i el se gr[bi, bucuros:
M`ine, m`ine ]n zori; p`n[ n-o b[ga de seam[ mo=ul.
Oamenii plecar[. Ploaia mai ]ncetase; Mitrea a\ipi o clip[.
L`ng[ Ruja r[m[sese numai cr`=m[ri\a. }ntr-un r`nd se plec[
deasupra fe\ei z`mbitoare a Rujei =i-i sufl[:
M`ine-l taie.
Ruja dezlipi buzele =i privi aprins, apoi =opti:
Mitrea?
Doarme.
Surul...
Ei?
E-al dumitale.
Numai preotul N[stase ]=i lu[ umbrela, a=a rupt[ cum era,
=i plec[ cu ea spre casele mo=neagului, cum f[cea de c`te
Emil Grleanu
170
ori auzea o veste. Odobac urm[rise de pe prisp[ pe cei ce se
duseser[ s[ caute haiducul.
Ai v[zut, mo=ule?
Da, sfin\ia-ta.
+tii ce-au hot[r`t? M`ine taie nucul... Eu nu-i mai pot opri.
Bine, sfin\ia-ta... Bei un vin?
Mo=neagul turn[ dou[ p[h[ru\e de vin, apoi preotul se
scul[. Odobac ]i s[rut[ m`na =i, c`nd plec[, ]l rug[:
Blagoslove=te, sfin\ia-ta, c-a venit, precum vezi, ziua
de apoi.
Preotul uni degetele =i-i atinse capul, apoi se strecur[ pe
u=[. Mo=neagul r[mase pe g`nduri, =i-n sufletul lui se aprinse
cu ]ncetul un =im\[m`nt de ur[ pe care nu-l mai ]ncercase
]nc[, dar care acuma parc[ ]i =optea l[murit ce trebuia s[ fac[.
Dintr-o ]ncordare, mo=neagul se ridic[, ]=i lu[ securea =i a=a,
cu capul gol, ie=i ]n ograd[ =i se-ndrept[ spre casa lui Mitru.
C`nd ajunse, se opri ]nt`i la fereastr[. Pe dup[ ochiul geamului
se mi=cau umbre ]ncolo =i-ncoace. }ntr-un r[stimp i se p[ru,
ba nu, auzi chiar glasul Rujei, =i-atunci s`ngele ]i v`j`i ]n
urechi, furia ]i ]nec[ pieptul =i se repezi ]n tind[. Dar ]n u=[
se lovi de Mitru =i r[maser[ am`ndoi ]nfip\i locului. B[ietanul
presim\i ceva:
Unde te duci?
S[ te scap de n[p`rc[!
Haide, mo=ule, c-o s[ fie r[u.
+i, repede, v`njos, apuc[ pe b[tr`n de bra\e =i-l ]mpinse
]napoi, afar[. Aici se proptir[ din nou. Toader vroi s[ se smulg[
din bra\ele lui Mitru =i nu putu; atunci spuse g`f`ind:
Ce, pui m`na pe mine?
Nu, mo=ule, te opresc de la un lucru r[u.
Deodat[, pe b[ietan ]l str[b[tu o durere la m`na st`ng[,
apoi sim\i c[ i se prelinge ceva cald printre degete. }n
fr[m`ntatul lor, Mitrea se r[nise ]n securea mo=neagului.
Ce ai, mo=ule, ]n m`n[? +i ]i ar[t[: Uite, m-ai r[nit, ce
vrei s[ faci?
171
Din lumea celor care nu cuvnt[
Mo=neagul se uit[ o clip[, buimac, apoi arunc[ securea
=i fugi, cu fa\a ]n m`ini, gem`nd. C`nd ajunse acas[, se tr`nti
pe lavi\[ =i pl`nse, cu lacrimi calde, ]n care parc[ i se topise
toat[ fierbin\eala m`niei. }n locul ei, i se l[s[ peste suflet o
lini=te ad`nc[, o ]n\elegere deplin[ a lucrurilor. Se ridic[,
hot[r`t. C[ut[ prin l[zi, dar nu g[sea ce vroia. }n urm[ ]=i
aduse aminte. Se duse ]n tind[ =i deznod[ capetele fr`nghiei,
pe care era ]ntins[ ni=te p`nz[, =i ie=i pe prisp[. Acolo r[mase
a=a, rezemat de st`lpul cerdacului. Ploaia stase; numai v`ntul
bufnea din c`nd ]n c`nd, =i fo=netul m`nios al nucului parc[
arunca numai blesteme. Uneori, departe tare, ca sclipirea unor
ochi fioro=i de fiar[ ce p`nde=te ]n noapte, cerul se lumina de
p`lp`irea unui fulger, =i-atunci, o clip[, nucul se desprindea din
]ntuneric pe creasta dealului, singur =i ne]nduplecat. Mo=neagul
oft[ ad`nc =i g`ndi: Tu tot tare r[m`i, p`n[ la sf`r=it! Pe
urm[ trase u=a tindei, apoi se cufund[ =i el ]n noapte...
Nici nu mijise bine de ziu[, =i \[ranii veniser[. Mitru se
scul[, buimac, =i r[mase uimit c`nd v[zu pe Ruja ]mbr[cat[,
gata, a=tept`ndu-l. O ]ntreb[:
|i-e bine?
Mai bine. Hai, c[ te a=teapt[ oamenii. Se lumineaz[
de tot =i-o veni mo=neagul. Eu o s[ m[ duc pe urm[ p`n[ la
tata, ]n Moghileni.
Mitru ]=i lu[ p[l[ria =i ie=i. Venise =i cr`=marul, =i cr`=m[-
ri\a, primarul; se adunaser[ vreo treizeci de oameni. Primarul
adusese =i-un felinar. Pornir[. Suir[ din greu dealul, c[ci lutul
se muiase de ploaie. }n sf`r=it, ajunser[ =i se apucar[ de
treab[. }nt`i t[iar[ o ramur[, ca s[ p[trund[ lumina ce se v[rsa
tot mai lucie p`n[ la trunchi, apoi intrar[ sub crengi =i, la
lumina felinarului, potrivir[ fer[str[ul. Doi fl[c[i voinici
scrijelir[ coaja b[tr`n[, apoi din\ii o\elului intrar[ tot mai
ad`nc, tot mai ad`nc; scr`=netul de la ]nceput se auzea acum
ca un geam[t ]n[bu=it. Mitru st[tea deoparte, ]ntunecat;
]ngrijat, se uita mereu s[ nu vie mo=neagul. Dar Ruja ]l str`nse
de m`n[.
Emil Grleanu
172
Mitrule, ia, acum o s[ fim =i noi acas[ la noi, n-o s[ aib[
nimeni la ce se amesteca... +i ad[ug[: Om pune vi\[, n-om
pune, asta-i alt[ vorb[.
Fl[c[ii se oprir[, luar[ o fr`nghie =i o-ncol[t[cir[ bine de-o
ramur[. Apoi c`\iva oameni prinser[ de cap[t s[ trag[ copacul
]n vale. Unul din fl[c[i strig[:
Trage\i!
Oamenii ]=i ]ncordar[ puterile, ceilal\i se d[dur[ la o parte.
Copacul ]ncepu s[ se clatine. Atunci Mitru, care-=i aruncase
ochii spre frunzi=ul lui, strig[ deodat[, speriat:
Sta\i.. mo=ul...
+i ar[t[ spre nuc.
Oamenii privir[ ]ntr-acolo =i, printre crengile ce se leg[nau
de smuncitur[, z[rir[ capul plecat spre piept al lui Toader
Odobac.
Primarul ]ncepu s[ strige, s[ sufle:
Sta\i... S-a sp`nzurat...
Oamenii se traser[ speria\i ]napoi, dar copacul se desprinse
deodat[ de pe trunchiul t[iat, un pocnet grozav str[b[tu p`n[
departe, un glas strig[: Feri\i, =i nucul se pr[bu=i ]n vale,
acoperind ]n c[derea lui, ca ]ntr-un morm`nt de frunze, trupul
ne]nsufle\it al mo=neagului.
173
Din lumea celor care nu cuvnt[
DEMI SI A
Ba cu gluma, ba cu un pahar de vin, nici nu =tii c`nd fuge
vremea: odat[ te treze=ti c[ se lumineaz[ de ziu[! Ion +erbes-
cu se plec[, d[du perdeaua la o parte, apoi spuse tovar[=ului
s[u, Gheorghe Mincu:
M[, se face ziu[.
Mincu se-ndoi, f[cu ochii mici, s[ p[trund[ ]ntunericul sur
de afar[, apoi b[tu cu inelul ]n marmura mesei:
}nc[ un r`nd!
Dintr-un col\ se ]n[l\[ o umbr[, merse, cl[tin`ndu-se, p`n[
la butoiul de l`ng[ tejghea, d[du drumul canelei =i se ]ndrept[
apoi spre mas[, cu dou[ halbe cu bere. Pe urm[, f[r[ nici un
cuv`nt, se duse =i se topi iar[=i ]n col\ul de unde r[s[rise
adineoare. Mincu d[du din cap:
Numai chelner s[ nu fii!
+erbescu r[spunse cu ]ng`mfarea lui de glas, ve=nic bat-
jocoritoare:
Chelner... =i c`nt[re\ de operet[.
Prea ne terfele=ti =i tu breasla.
Ba nu. De c`te ori, ca =i [sta, pentru un cuplet nerod,
care a pl[cut publicului, nu \i-ai deschis g`tlejul de cinci-=ase
ori pe r`nd?
Nu-i totuna.
Haide... Prosit!
Prosit!
+erbescu ]=i aprinse o \igar[. Prietenii tac o clip[ =i se
privesc. +erbescu e plin la fa\[; poart[ must[\ile rase; are ochii
t[ia\i, ca migdala; b[rbia ie=it[ ]n afar[ ]i d[ chipului ]nf[\i-
=area aceea ]ndr[znea\[ =i batjocoritoare pe care o are =i-n
CUPRINS
Emil Grleanu
174
]ntors[tura vorbei. De=i nu poate s[ aib[ mai mult de treizeci
=i cinci de ani, p[rul, piept[nat cu c[rare, e ]nflorit ici-colo
de sclipiri albe.
Mincu, sfrijit, cu obrajii ]nfunda\i, aproape f[r[ de gene =i
spr`ncene, dar luminat de z`mbetul ascu\it pe care meseria
cupletistului ]l pecetluie=te totdeauna pe buze, se mir[ parc[:
}\i merge bine la Constan\a, +erbescule. +erbescu, drept
r[spuns, ]=i asmu\[ buzele =i d[ drumul la rotogoale de fum care
ies, una dup[ alta, se rotesc, apoi se-n=ir[-n aer, ca o salb[.
Pe urm[ se uit[ primprejur.
Mincule, am r[mas singuri.
Mincu prive=te ]ntinz`ndu-=i g`tul.
Nu tocmai, uite, colo, la spatele t[u, ]nc[ un ]nt`rziat.
+erbescu ]ntoarce capul; tocmai l`ng[ peretele din fund,
un om, cu o halb[ dinainte, st[ cu ochii pierdu\i ]n gol.
+tii ce, Mincule? spune +erbescu. Hai s[-l chem[m =i
pe [la. Tot suntem numai noi singuri la vremea asta. +i, f[r[
s[ mai a=tepte r[spunsul lui Mincu, +erbescu se-ntoarce c[tre
str[in: Domnule, domnule, face\i-ne pl[cerea =i pofti\i la masa
noastr[. Apoi, c[tre Mincu: Mai petrecem.
Omul se scoal[, ]=i ia gr[bit halba, p[l[ria =i paltonul =i,
f[r[ nici o vorb[, vine de se a=az[, stingherit oarecum, la
mas[.
Mincu mai bate cu inelul =i porunce=te: Un r`nd! Umbra
din col\ se-nal\[, se clatin[ din nou pe picioare, se opre=te o
clip[ c`nd +erbescu adaug[: Trei halbe , apoi aduce
iar[=i b[utur[ =i se tope=te ]n fund.
Cei doi prieteni privesc pe str[in. E un om b[lan, cu ochii
alba=tri; z`mbe=te fericit; din p[rul lins de pomad[ i se
coboar[ un c`rlion\ pe frunte.
Mincu ridic[ halba:
}n s[n[tatea dumitale, domnule...
Str[inul se ridic[, uluit, =i se-nclin[ ]n fa\a celor doi arti=ti:
Petru +tiuc[.
}n s[n[tatea dumitale, domnule +tiuc[.
175
Din lumea celor care nu cuvnt[
Mincu =i +erbescu ]=i arunc[ o privire vesel[ pe deasupra
halbelor. Petru +tiuc[ bea pe ner[suflate halba, apoi, cu ochii
]n jos, c[tre cei doi:
V-am admirat ast[-sear[.
Arti=tii, la r`ndul lor, se ]nchin[, =i Mincu bate iar ]n mas[:
}nc[ un r`nd de trei!
+erbescu aprinde alt[ \igar[ =i ]ntreab[ pe noul-venit:
Ce sunte\i dumneavoastr[?
Petru +tiuc[ pare ]ncurcat, se-nro=e=te, se ]ntoarce pe scaun
=i, ]n sf`r=it, vorbe=te:
Nu sunt mai... mai nimic... Vede\i, am avut multe
nenorociri... A= fi vrut s[ r[m`n ]n gazet[rie... dar, vede\i, nici
]n gazet[rie nu-\i po\i spune g`ndul l[murit... eu sunt pentru
libertate... da, am f[cut =i conservatorul... eu v[ cunosc de
mult... din Bucure=ti... vede\i, f[r[ libertate, nu e nimic frumos
pe lume... =i gazet[ria... ei, am avut multe nenorociri.
Ia s[ bem, s[ bem, domnule +tiuc[, zise +erbescu, iar
Mincu porunce=te ]nc[ un r`nd.
F[r[ de libertate, ]ncepe din nou +erbescu, nu e nimic
frumos pe lume. Nu e a=a, Mincule?
Mincu tu=e=te, se-neac[:
Nimic, nene +erbescule.
Dar, ]n sf`r=it, ce sunte\i, domnule +tiuc[?
+tiu c[ iar se mi=c[ pe scaun, =i z`mbetul lui parc[ are
ceva dureros; f[r[ de ]ndoial[, ]i e greu s[ fac[ o m[rturisire.
Vede\i... cum v-am spus, am avut multe necazuri... Am
luat a=a, deocamdat[, o slujb[ la... percep\ie. Apoi, repede,
ca =i c`nd ar vrea s[ dreag[ ce-a zis: Dar v[ rog... v[ rog s[
nu v[ face\i o idee rea de mine... v-am admirat ast[-sear[...
am f[cut conservatorul... Am fost chiar controlor la teatrele
de var[ de aici... Pe atunci nu veniser[\i ]nc[ dumnea-
voastr[...
+erbescu f[cu din ochi lui Mincu, apoi str`nse m`na poftitului.
A! atunci suntem ]ntre colegi. P[i de ce nu ne-ai spus
de la ]nceput, drag[?
Emil Grleanu
176
Mincu iar scoal[ chelnerul s[ aduc[ un r`nd... Chelnerul,
nec[jit la fiecare zece minute, se treze=te de-a binelea. D[
perdelele la o parte. Pe geamul aburit, lumina cenu=ie nu poate
]nc[ p[trunde; dar din uluci se aude cum picur[ bura de ploaie.
Petru +tiuc[ a b[ut trei halbe pe r`nd, =i acum e la a patra;
ochii i s-au ]mp[ienjenit pu\in =i capul st[ aplecat pe un um[r;
prive=te prostit; dar, ]n schimb, a c[p[tat gust de vorb[:
Da, dup[ cum v-am spus, am fost controlor; am =i jucat
uneori, da, =ti\i, ]n roluri mici... ce vre\i... necazurile m-au
adus la... la percep\ie...
+i deodat[, se ]nfurie; cei doi prieteni ]l privesc ]nc`nta\i.
+i, =ti\i, ca controlor, c`=tigam mai mult... =i eram
liber... F[r[ libertate...
Mincu ]i d[ dreptate =i-l a\`\[:
Fire=te: f[r[ libertate, nimic nu e frumos pe lume.
Lui +erbescu ]i trece o idee n[stru=nic[ prin cap. Ridic[
halba, golesc b[utura c`te=itrei, =i mai vine un r`nd.
+erbescu love=te cu pumnul ]n mas[:
C`t ai pe lun[, domnule?
O sut[ dou[zeci de lei.
+i ca controlor c`t c`=tigai?
Func\ionarul ]=i v`r[ cele trei degete de la m`na dreapt[
]n buzunarul jiletcei, scoate pieptul ]n afar[ =i d[ capul pe
spate, de r[spunde cu ifos, ]nc`lcindu-se:
P`n la o sut[ =aapte-=aapte-zeeci de... lei pe lun[,
bez... bez Vlaa=ca =i Te-Teleorman.
+erbescu se-nfurie:
P[i bine, ce-ai c[utat atunci la percep\ie, domnule? P[i
dumneata e=ti de percep\ie? Dumneata, cu talentele dumitale!
Dumneata s[-\i pui capul s[n[tos sub Evanghelie?
Mincu ]=i ]n[bu=e r`sul; +erbescu pufne=te, apoi izbuc-
ne=te deodat[:
D[-\i demisia, domnule, ce mai stai? D[-\i demisia.
Func\ionarul se-ndreapt[ ]n scaun, parc[ ar vrea s[ se
]n=urubeze.
177
Din lumea celor care nu cuvnt[
A=a... ai dreptate... trebuia s[ mi-o dau... o s[ mi-o dau...
ce mai vorb[... ]mi dau demisia. Apoi b[tu, ]nviorat, ]n mas[,
la g`ndul demisiei: Un r`nd de trei!
Ia pe Mincu de um[r =i, ar[t`nd pe +erbescu:
Iac[ om... a=a, da... }mi dau demisia... hot[r`t... Liber-
tatea e totul... Ce-mi pun eu cap s[n[tos sub Evanghelie?...
Pen ce, pentr-o sut[ dou[zeci...
+erbescu iar ridic[ halba:
Bravo, domnule; a=a-mi placi... Prosit!
Afar[ s-a luminat de-a binelea.
Pe trotuarul ud se strecoar[ trec[torii rari; zarzavagiii trec
cu c[ru\ele spre pia\[. Cei doi arti=ti au b[ut tocmai c`t le
trebuia s[ fie veseli la culme. Func\ionarul ]ns[ e topit. Din
c`nd ]n c`nd mai suge din cea din urm[ halb[ c`te o ]nghi-
\itur[ =i strig[ scurt, cu ochii ]ntor=i spre tavan:
Demisia! Demisia!
Mincu =opte=te, r`z`nd, lui +erbescu:
Bine, nene +erbescule, ce \i-ai f[cut p[cat cu [sta?
+erbescu r[spunde ]n\elep\e=te:
Ce-ar fi, drag[, dac[ n-am mai ]ndulci via\a cu c`te o
glum[?
Ceasornicul bate ora =apte. Prietenii sunt cam obosi\i,
pl[tesc, iau ]ntre ei pe Petru +tiuc[ =i pleac[ spre cas[. Aerul
rece de afar[ ]i ]nvioreaz[. Func\ionarul se mai treze=te; dar
]n minte i s-a ]nfipt un g`nd care ]l st[p`ne=te cu ]nd[r[tnicie.
Dup[ c`\iva pa=i, se opre=te ]n dreptul unei tutungerii; intr[
]n[untru, =i arti=tii, dup[ d`nsul. +tiuc[ se clatin[ c`teva clipe
]n fa\a tejghelei, parc[ a uitat la ce venise, apoi strig[
deodat[:
O coal[ de h`rtie... mi-ministerial[... =i un timbru de
trzeci.
Mincu se uit[ la +erbescu, =i am`ndoi holbeaz[ ochii:
La ce iei h`rtia, nene +tiuc[? ]l ]ntreab[ Mincu.
Cum la ce?... Pent pentru demisie... ]mi dau demisia...
+erbescu ]l ia cu bini=orul:
Emil Grleanu
178
Ia las[, prietene, n-o s[ \i-o dai azi doar... mai t`rziu...
la var[... c`nd or veni trupele de teatru.
+tiuc[ se ]nfurie:
Acum... chiar ast[zi... ]mi dau azi demisia!
Pl[te=te, ia h`rtia =i timbrul =i iese iar ]n strad[. Aerul rece
iar ]i trece peste fa\[, ca un =tergar jilav, =i iar ]l ]nvioreaz[.
Nu \i-am spus eu, nene +erbescule, c[-\i faci p[catul
cu [sta? zice Mincu ]n urm[.
D[, m[i, te pomene=ti c[ =i-o d[, netotul.
Apoi ]l ia pe +tiuc[ de bra\.
Ia ascult[, drag[ prietene, se poate s[ iei o glum[ ]n
serios? Noi am glumit. Dar ce n-am da noi s[ avem o slujb[
ca a dumitale... o slujb[ onorabil[, frumoas[.
+tiuc[ ]i pune m`na ]n piept =i-l ]mpinge:
}mi dau demisia... ai ]n\eles?... Demisia!
Arti=tii nu =tiu ce s[ fac[. Merg c`te=itrei t[cu\i.
Mincu ]l ]ntreab[:
}ncotro, nene +tiuc[?
La percep\ie... m[ duc s[ mi-o dau.
Ce e de f[cut cu nebunul [sta, nene +erbescule?
Pe dreapta tocmai se deschidea o pr[v[lie.
Ia haidem s[ mai lu[m un vin, zise +erbescu.
+i, t`r`=-gr[pi=, ]l ]mping =i pe +tiuc[ ]n[untru.
}n fa\a mesei rotunde, +erbescu ]=i toce=te limba, s[-l
aduc[ la g`nduri mai bune:
Drag[, frate +tiuc[, a fost o glum[... Am glumit, b[tu-
m-ar Dumnezeu s[ m[ bat[! Uite, ]ntreab[ =i pe Mincu dac[
n-am glumit. De ce s[-\i dai demisia? P[i noi, =tii dumneata,
cum tragem pe dracul de coad[? Crezi c[-i u=or s[ r[m`i a=a,
f[r[ cinci parale? Noi am vrut numai s[ r`dem, a=a, prie-
tene=te. Haide, +tiuc[ b[iete, haide, de hat`rul nostru, dac[
ne iube=ti, las[ demisia ]ncolo. Vezi-\i de slujb[. Hai =i te
culc[, m[ duc eu la directorul prefecturii, c[-l cunosc, s[
spun c[ \i-i cam r[u; ba am s[-l rog s[ te =i ]nainteze, puiule,
z[u am s[-l rog. Haide, +tiuc[ drag[, hai acas[...
179
Din lumea celor care nu cuvnt[
Sunt aproape 9 ceasuri de c`nd ]l d[sc[lesc; arti=tii cad
de oboseal[.
}n sf`r=it, cu mare greutate, ]l iau, ]l urc[ ]ntr-o tr[sur[ =i,
dup[ ce ]l ]ntreab[ unde st[, spun birjarului s[ m`ie...
}n od[i\a s[r[c[cioas[ =i umed[, c-un ochi de geam c`t
palma, ]l dezbrac[ am`ndoi, ca pe-un copil, =i-l pun ]n pat.
C`nd s[ plece, +erbescu ]l ia de m`n[:
Nene +tiuc[, ne-ai f[g[duit: nu demisionezi.
+tiuc[ ]=i deschide ochii =i de-abia bolborose=te:
Bine... bine... de... de hat`rul vostru!
Emil Grleanu
180
ORATORUL
Tocmai ispr[vise de m`ncat friptura, c`nd Ghi\[ N[strate,
agentul, ]i aduse o scrisoare. Conul Tase Filoreanu desf[cu,
domol, plicul =i citi:
Iubite Tase,
}n ]mprejur[ri grele, la cine s[ alerg[m? Fire=te, la tine.
Afaceri grabnice m[ silesc s[ plec numaidec`t. +i ast[-sear[,
la 8 ceasuri, cred c[ =tii: sunt cele dou[ ]ntruniri, ]n desp[r\irile
III =i IV, la care trebuia s[ vorbesc. Bizuit pe marele t[u talent,
plec mai mul\umit =i ]mp[cat ]n mine ]nsumi dec`t dac[ a=
fi vorbit eu aleg[torilor. Al t[u ]ndatorat,
Jean
P.-S. Iart[-m[ c[-\i scriu a=a, pe fug[; mai am jum[tate de
or[ p`n[ s[ plece trenul. Tocmai semnul buletinelor noastre
de vot e Crucea.
De multe ori ]i scrisese =eful; dar niciodat[ nu-i a=ternuse
r`nduri mai c[lduroase ca aceste. Conul Tase era ]nc`ntat.
}nghi\i o bucat[ de pl[cint[ ]n prip[, sorbi de dou[-trei ori din
cafea =i porunci s[-i aduc[ o tr[sur[. Erau 7 ceasuri. }=i ]mbr[c[
redingota, ]=i ]mbuc[ tabachera cu tutun, iar coana Tica
Filoreanu ]i puse ]n portofel vreo dou[ scobitori, c[ci se putea,
dup[ ]ntrunire, so\ul dumneaei s[ guste c`te ceva, cu prietenii.
Peste c`teva clipe tr[sura luneca, sprinten[, spre sala
Jupiter, unde se \inea ]ntrunirea desp[r\irii a III-a. La intrarea
oratorului, sala se cutremur[ de strig[tele de bucurie ale
aleg[torilor; conul Tase Filoreanu era cunoscut =i r[scunoscut
ca mare vorbitor. C`nd p[=i ]n sal[, fa\a conului Tase se
rumeni ca floarea m[rului; c`nd se a=ez[ ]n fa\a mesei, se
CUPRINS
181
Din lumea celor care nu cuvnt[
aprinse ca trandafirul, iar c`nd ridic[ degetul, s[ fac[ lini=te,
obrajii i se ]nfl[c[rar[ ca bujorul. Dar t[cerea se ]ntinse peste
capetele celor str`n=i s[ aud[, =i conul Tase ]ncepu s[ vor-
beasc[. Cele dint`i cuvinte ]i ie=ir[ din gur[ mai mult suflate
dec`t spuse. }ntotdeauna p[\ea a=a. Vorbele parc[ se-necau,
se amestecau, se ]mbulzeau la poarta din\ilor, p`n[ ce, ]n
sf`r=it, st[p`nirea de sine le r`nduia, le f[cea s[ ias[ una c`te
una, curate, ]n=irate, cu darul pe care, ]ntr-o m[sur[, conul
Tase ]l avea. Tulburarea \inuse dou[-trei clipe doar; aleg[torii
cunoscur[ ]ndat[ glasul care, =i acum, tuna =i fulgera ]mpotriva
tuturor acelor care erau de alte p[reri dec`t ale conului Tase
Filoreanu =i ale prietenilor s[i... Conul Tase Filoreanu =i
tovar[=ii s[i f[cuser[ toate... ei or`nduiser[ \ara; ei alc[tuiser[
legile cele ]n\elepte; ei ieftiniser[ traiul; numai de la ei toat[
suflarea putea s[ a=tepte ]mbun[t[\irile viitoare!...
Din c`nd ]n c`nd c`te un glas r[gu=it striga, vajnic: A=a-i!
+i atunci, ca o furtun[, strig[tele se ]nc`lceau, geamurile
zb`rn`iau de vuiet: A=a-i! A=a-i! A=a-i! Un om scurt, coco\at
pe un scaun, l`ng[ un st`lp ]n fundul s[lii, ridica m`na =i \ipa:
Jos! Jos cu ei! apoi, cl[tin`ndu-se, lua st`lpul de care se
sprijinea ]n bra\e, s[ nu cad[. Atunci N[strate f[cea lini=te,
av`nta bastonul deasupra capului =i poruncea: T[cere! +i
t[cerea se f[cea ]ndat[.
Apoi vorbele conului Tase ]=i luau iar =irul, unele dup[
altele, ca ni=te tovar[=e bune care =tiau ce aveau de f[cut...
Conul Tase se ]nfierb`nta; vorbea, =i-n aceea=i vreme ]=i da
seama de toate; gura spunea una, =i g`ndul mergea al[turi;
]n\elegea c[ robise sala, sim\ea c[ putea vorbi a=a trei-patru
ceasuri, o zi ]ntreag[, o s[pt[m`n[ chiar, dac[ ar fi fost nevoie.
Deodat[ ]ns[ ]=i aminti c[ mai are o ]ntrunire. Trebuia s[
sf`r=easc[. Post-scriptumul i se ]n=ir[ ]n minte... Tocmai,
semnul buletinelor noastre de vot e Crucea. {sta era =i sf`r=itul;
avea s[ ]ncheie ]n chip m[re\. Conul Tase se umplu bine ]n hain[:
Astfel, iubi\ii no=tri prieteni, voi ]ncheia ar[t`ndu-v[ c[
semnul buletinelor noastre de vot, semnul cu care pornim la
Emil Grleanu
182
lupt[, e Crucea; cu ea vom merge la izb`nd[. C[ci, domnilor,
crucea e semnul credin\ei noastre str[mo=e=ti; crucea e cel
dint`i semn pe care mama noastr[ ne-a ]nv[\at s[-l facem ]n
fa\a sf`ntului iconostas; pentru str[lucirea crucii, sfin\ii
mucenici au murit ]n chinuri; pentru cruce, domnii no=tri viteji
au luptat ]n =irul veacurilor; =i, ]n sf`r=it, pe cruce, Domnul
nostru Isus Hristos =i-a jertfit via\a pentru m`ntuirea p[catelor
omene=ti! A=adar, Crucea e semnul care v[ va c[l[uzi,
crede\i ]n ea =i merge\i la izb`nd[. +i mai judeca\i, iubi\i
aleg[tori, c[-n vreme ce noi pornim la lupt[ cre=tine=te,
potrivnicii no=tri, ca ni=te p[g`ni, =i-au ales Steaua, doar ca
to\i s[ le poat[ spune: Vai de steaua lor! +i-au ales steaua,
care-i tot a=a dep[rtat[ de noi ca =i ei de inimile noastre, ale
tuturora; =i-au ales steaua rece, rece ca =i sufletele lor ne]n-
dur[toare; =i-au ales steaua, steaua c[z[toare, care nu las[
]n urma ei dec`t lumina mincinoas[ a unei clipe; =i-au ales
steaua, iubi\i aleg[tori, pentru c[ oc`rmuirea lor de ast[zi e
steaua rea a acestei biete \[ri!... F[c`ndu-v[ dar cruce =i
lep[d`ndu-v[ de cei care zboar[ printre stele, ca duhurile rele,
merge\i cu noi, ]nainte, iubi\i =i stima\i aleg[tori...
Sufl`nd, cu =urloaie de sudoare pe frunte, ca =i c`nd ar fi
ie=it dintr-o baie cu aburi, conul Tase de-abia r[zbi s[ se
coboare de la tribun[. To\i c[utau s[-i str`ng[ m`na, s[-i spuie
un cuv`nt, ]n vreme ce, de partea ceealalt[, sala duruia de
tropote, ca =i c`nd n[v[lise ]n ea o herghelie speriat[. }n sf`r=it,
cu mare greutate, conul Tase izbuti s[ se ]ndrepte spre u=[.
Aleg[torii din cealalt[ desp[r\ire vor fi pierdut r[bdarea.
Trebuia s[ se gr[beasc[. Dar, drept ]n u=[, un om, sufl`nd de
fug[, ]i ]ntinse o scrisoare. Conul Tase Filoreanu o lu[, se
apropie de lampa din peretele s[lii =i citi:
Tase,
Scriu de pe scara vagonului. Un g`nd m[ munce=te c[,
gr[bit cum eram, \i-am scris gre=it; a=a sau nu, vreau s[ plec
183
Din lumea celor care nu cuvnt[
lini=tit: s[ =tii c[ semnul buletinelor noastre de vot e Steaua,
nu Crucea, cum mi se pare c[ \i-am spus. |ine bine minte.
Jean
Conul Tase r[mase ]mpietrit. Ar[t[ scrisoarea lui N[strate.
Ce e de f[cut?
Nasul borc[nos al lui N[strate se aprinse deodat[ ca o
lamp[. Se sc[rpin[ dup[ ceaf[. Apoi, ca omul care nu d[ de
la nimic ]napoi, r[spunse:
S[ ]ndrep\i gre=eala dincolo, coane Tase.
Conul Tase sim\ea c[ i se cobor`se tot s`ngele la inim[.
Fire=te, at`ta-i mai r[mase: s[ dreag[ dincolo ce, f[r[ voia
lui, stricase aici. Se sui repede ]n tr[sur[ =i, peste un sfert de
ceas, se oprea ]n fa\a s[lii Apolon din desp[r\irea a IV-a.
Sala, plin[; ]n ea, un fr[m`nt cumplit de ner[bdare. }n
desp[r\irea aceasta erau foarte mul\i c`rciumari, care =tiuser[
cum s[ vie la ]ntrunire. De la cele dint`i vorbe ale conului
Tase, urletele ridicau acoper[m`ntul. }n mijlocul tuturor, un
sfrijit, cu musta\a lung[ de p[rea ]nnodat[ pe dup[ urechi,
]=i =uiera mereu cuvintele: +uu= cu Ta=e! +uu= cu conul
Taa=e! Dar N[strate ridica bra\ul: T[cere, =i gurile se
]nchideau c`teva clipe. Cu alte vorbe, cu alte ]ntors[turi, conul
Tase ajunse tot acolo: tot ei, nimic ceilal\i. +i iar[=i sim\i de
la o vreme c[ poate cuv`nta a=a un ceas, dou[, o zi, o
s[pt[m`n[ chiar, =i g`ndul mergea domol al[turi... Trebuia s[
]ncheie. Dar [sta era greul: ce spusese dincolo trebuia s[
]ntoarc[ aici. La urma urmei, vorbele, g`ndea conul Tase, sunt
ca =i m[nu=ile: le po\i ]ntrebuin\a =i pe dos dac[ nu \i-e de
ce-or zice al\ii.
Se potrivi bine ]n redingot[:
A=adar, iubi\ii mei prieteni, un lucru mai am s[ v[ spun,
=i anume: drept semn al buletinelor noastre de vot, drept semn
al biruin\ei noastre am ales Steaua. Cu ea s[ \ine\i, cu steaua
cea bun[, care vegheaz[ mereu, str[lucitoare, deasupra
partidului nostru; cu Steaua s[ \ine\i, c[ci fiecare dintre noi,
Emil Grleanu
184
o =ti\i, avem c`te o stea, care ne adumbre=te din ]nalt cu raza
ei cea norocoas[; cu Steaua s[ \ine\i, c[ci atunci c`nd d`nsa
apare, cerul r[m`ne senin, norii se duc. De steaua noastr[ s[
v[ c[l[uzi\i, dar, fra\ilor, cum magii s-au c[l[uzit de steaua
tainic[ ce i-a dus la ieslele ]n care se n[scuse M`ntuitorul!
+i nu uita\i c[, pe c`t[ vreme noi p[=im pe urma unei raze
de lumin[, potrivnicii no=tri =i-au luat ca semn al lor Crucea!
Crucea, semnul ce se pune pe casele de v`nzare, de v`nzare,
ca =i sufletul lor. Crucea, semnul cu care se ]nfiereaz[ spatele
celor nemernici. Crucea, crucea ro=ie, care acoper[ pe cei
istovi\i =i r[ni\i ]n lupte; crucea, semnul care aminte=te de
t[cerea, de mu\enia cimitirelor! Pune\i-le dar cruce =i l[sa\i-i.
Cu m`na ]ntins[, cu privirea grozav[, conul Tase ]ncheie
cu glas r[sun[tor:
Mor\ii cu mor\ii, domnilor, viii cu viii!
185
Din lumea celor care nu cuvnt[
DI N LUMEA CELOR
CARE NU CUV~NT{
(1910)
Am scris aceste schi\e s[ le citesc
RODIC{I,
cea mai iubit[ G~Z{
din lumea g`zelor mele.
Emil Grleanu
186
C~T UN FI R DE NEGHI N{
Nu trebuie s[ fii c`t un munte de mare ca s[ po\i judeca.
Ci de-ai fi c`t o neghin[, ori c`t un fir de colb, dac[ ai ]n
c[pu=orul t[u sc`nteia dumnezeiasc[ ce cuprinde lumea, \i-i
de ajuns: =tii ce e=ti, de unde vii =i-ncotro trebuie s[ te
]ndrep\i. G`ndirea aceasta i-o spusese g`nganiei o furnic[.
+i spusa muncitoarei ]i intrase atunci pe o ureche =i-i ie=ise
pe alta. De-abia v[zuse de c`teva zile lumina soarelui, p[-
m`ntul, florile! }n iarb[ i-au p[rut toate un rai; dar c`nd a ]ntins
aripioarele =i-a zburat, mir`ndu-se c[ poate s[ str[bat[ aerul,
c`nd apoi a c[zut istovit[ de oboseal[, pe-o frunz[, atunci
]nt`ia=i dat[ a cunoscut greul. +i spusele furnicii i-au venit ]n
minte Ce era? O g`nganie mic[, f[r[ str[lucire, rotund[,
ca o s[m`n\[. De unde venea? Din iarb[; \inea minte c[ se
trezise sub o rochi\a-r`ndunicii. Dar ]ncotro avea s[ se
]ndrepte? Ei, asta era greul!
S-a cobor`t de pe frunz[ =i-a purces s[ caute din nou
furnica. A umblat ]ncoace, ]ncolo, furnica nic[ieri. Altele
a ]nt`lnit, dar gr[bite. Furnicile nu prea stau de vorb[. A mers
mult =i bine; alt[ g`ndire n-a mai auzit. }n\elepciunea e rar[,
se g`ndea biata g`nganie. +i acesta a fost al doilea necaz al
ei. E greu ]nceputul! }ntr-o zi o prinse ploaia; din neb[gare de
seam[, c[zu ]ntr-un =ivoi. De-abia sc[p[, pe-un pai. Iar alt[
dat[, ce spaim[, Doamne! st[tu o clip[, f[r[ suflare, sub talpa
cizmei gr[dinarului. Avusese noroc de-o pietricic[ ce l[sase
l`ng[ d`nsa un gol. De ce-\i at`rn[ via\a ]n ziua de azi! Dar
trebuia s[ se p[zeasc[ cu tot dinadinsul. Trai e acela c`nd
e=ti nevoit s[-l cump[ne=ti ]n fiecare clip[? Umbla numai pe
dibuitele: cercet`nd, ocolind, ispitind. Colo e ap[, dincolo
CUPRINS
187
Din lumea celor care nu cuvnt[
oameni, mai la o parte un c[rucior cu copii. La ce m-a l[sat
Dumnezeu dac[ n-am p[rticica mea de p[m`nt? se ]ntreba
g`ngania. Unde s[ m[ a=ez ca s[ r[m`n lini=tit[? Atunci ]n
fa\[ i se ridic[ deodat[ casa, locuin\a st[p`nului gr[dinii. Sus,
acolo, trebuie s[ fie bine dar e prea ]nalt. S[ se ridice cu
cump[tare. }nt`i zbur[ pe v`rful unei gherghine; de acolo, pe-un
cop[cel, pe-un c[lin; pe urm[, pe iedera dimprejurul balconului.
}n sf`r=it, iat-o: a ajuns. S-a a=ezat pe marginea stre=inii. Uf!
Cum arde tabla. Soarele o dogore=te, un chin! Vas[zic[, =i
aici, iad. +i g`ndul o munci iar: Ce rost avea pe lume? Toate
celelalte viet[\i p[reau c[ au o chemare. +i fluturul? Cum de
nu. Dar fluturul e ]nc`ntarea ochilor, floare zbur[toare, o
picurare vie din curcubeu. Furnica ]=i face cas[, agonise=te,
tr[iesc mii la un loc; furnica, dac[ ar fi de o sut[ de ori mai
mare, i-ar fi destul[ mintea pe care o are acum, ]n vreme ce
at`tea dobitoace, mari c`t mun\ii, dac[ ar fi de o sut[ de ori
mai mici, nu le-ar ajunge mintea pe care o au cum sunt.
Albina toate, toate. +i ea? Seama ei pe lume?
}n clipa aceea g`za prinse cu ochi=orii o semene a ei
zbur`nd pe sus, c[ut`nd poate un loc de sc[pare ca =i d`nsa.
Dar nici n-apuc[ bine s[ se uite la ea, c`nd, ca o s[geat[, o
r`ndunic[ se repezi din cuibul de sub strea=in[ =i prinse din
zbor tovar[=a de suferin\[. Peste o clip[ se auzir[ \ip[tele de
bucurie ale pui=orilor c[rora r`ndunica le aducea hran[. +i
g`ngania, biata, ]=i dete seama: Vezi, asta e soarta noastr[:
s[ hr[nim p[s[rile, care au ce c[uta pe lume!
G`za ]ntinse aripioarele, se l[s[ ]n gol, pluti pu\in; apoi
s[geat[ str[b[tu din nou aerul. Se auzi o p`lp`ire de aripi.
+i, ]ndat[, pui=orii primeau, g[l[gio=i, pe mama bun[ ce le
aducea iar hran[.
Emil Grleanu
188
G~ND{CELUL
Cum venise pe lume, nici el nu-=i d[dea seama. S-a trezit
ca dintr-un somn =i parc[ era de c`nd p[m`ntul. Nu sim\ise
nici durere, nici bucurie. +i mult ]=i muncise g`ndul cum
r[s[rise, =i-al cui era? Mic c`t un fir de linte, mi=ca picioru=ele
fragede =i ocolea, de pe margini, frunzi=oara care-l ad[postise.
}ntr-o zi ]ncerc[ o pornire l[untric[: ie=i de sub umbra r[-
coroas[ =i d[du buzna afar[, ]n ploaia de lumin[. Atunci
r[mase pe loc, orbit de at`ta str[lucire. }ncetul cu ]ncetul ]i
veni inima la loc =i ]ndr[zni: deschise ochi=orii mai mult, mai
tare, mai mari, ]i deschise ]n sf`r=it bine-bine =i privi ]n sus.
Se f[cuse parc[ mai mititel dec`t fusese. Cu c`t[ str[lucire,
ce ad`nc =i albastru se dezvelea cerul! +i ce minune! cu
ochi=orii lui m[run\i, c`t ni=te fire de colb, ]l cuprindea ]ntreg.
+i ce ]ntunecime, c`t[ umezeal[ sub frunzi=oara lui. Ce
c[utase d`nsul acolo? Iar din mijlocul t[riei albastre, un
bulg[re de aur aprins arunca v[p[i.
Tres[ri. Era el altul? Picioru=ele nu mai erau ale lui de
sc`nteiau a=a? +i mai era ]mbr[cat ]n aur! C[ci =i trupu=orul
lui, pe care =i-l vedea pentru ]nt`ia oar[, sc`nteia. Nu cumva
era o f[r`mi\[ c[zut[ de acolo, de sus, o f[r`mi\[ de lumin[
]nchegat[, r[t[cit[ pe p[m`nt? +i, ca o adeverire, pe \ar`na
neagr[ trupul arunc[ o lumin[ dulce. Ce se mai ]ntreba! F[r[
]ndoial[, de acolo c[zuse, acolo trebuia s[ se ]ntoarc[. Dar
ce dep[rtare. +i cum s[ ajung[? Privi ]n sus; =i atunci, deasupra
c[pu=orului, z[ri lujerul unui crin ce se ridica a=a de ]nalt,
c[ parc[ floarea din v`rf ]=i deschidea paharul chiar dedesubtul
bulg[rului de aur, s[-i culeag[ razele.
}n mintea lui ]=i ]njgheb[ planul. S[ se suie pe lujer ]n sus,
s[ mearg[, s[ mearg[ =i s[ mearg[ p`n[ ]n v`rf; =i de acolo,
CUPRINS
189
Din lumea celor care nu cuvnt[
la bulg[rul de aur, din care credea c[ se desf[cuse: o s[ritur[,
sau o vedea el ce-o face.
Atunci se mi=c[ din nou =i, dup[ ce trecu peste un gr[unte
de piatr[ c`t un munte =i cobor] dincolo, se trezi la r[d[cina
crinului. Se odihni o clip[, apoi la drum, b[iete! Mai ]nt`i se
rostogoli de pe tulpina lucie de c`teva ori ]n \[r`n[. V[z`nd
asta, se ridic[ pe picioru=ele dinapoi =i, f[r[ s[ =tie pentru
ce, cu cele dinainte ]=i f[cu, mo=nege=te, cruce. Pe urm[
]ncerc[ din nou =i v[zu c[ poate. Luciu i se p[ruse lujerul
crinului, =i c`nd colo avea at`tea ad`ncituri, at`tea ridic[turi:
v[i, dealuri. Dar ce mireasm[ se rev[rsa de sus!
+i-a mers voinicul, a mers. Mult s[ fi mers. Se uit[ ]n jos
=i-l prinse ame\eala. Privi ]n sus =i se cutremur[. Ce, nu f[cuse
nici un sfert din sfertul drumului! Puterile ]i cam sl[biser[, dar
nu se l[sa. }nc[ vreo c`\iva pa=i, =i ici, deasupra, parc[ se
]ntruchipa o frunzi=oar[ l[t[rea\[, ca o prisp[. Acolo o s[ se
odihneasc[. +i iar purcese la drum; =i umbl[, =i umbl[, b[iete;
de-abia ajunse. Iar c`nd a poposit, ud de sudoare, c[ p[rea o
pic[tur[ de rou[, bulg[rele de aur sc[p[tase de amiaz[. +i
voinicul privi iar ]n sus. Privea ]n sus =i nu-=i credea ochilor:
zile, s[pt[m`ni, luni avea de umblat. +i c`t era de hot[r`t =i
de v`njos drume\ul, nu-=i putu opri un oftat:
Uf! c[ mult mai am de suit, Doamne!
Emil Grleanu
190
S{R{CU|UL!
S-a iscat un v`rtej ca din senin. S-a ]n=urubat ]n p[m`nt,
apoi a pornit-o, tehui, peste c`mp, cur\i =i livezi, lu`nd cu el
tot ce g[sea mai u=or ]n cale. +i dac[ de pe jos fura flori,
pene =i h`rtii, de pe-o ramur[ lu[ un c[r[bu=, un c[r[bu=
mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochi=orii ca dou[
neghini\e. C[r[bu= de prim[var[. C`nd l-a luat v`rtejul pe sus,
=i-a str`ns =i el picioru=ele =i a v[zut c[ poate zbura f[r[ s[
dea din aripi.
V`rtejul =i-a f[cut gustul, =i-n mijlocul unui drum de \ar[,
l`ng[ o curte, s-a ]n\epenit o clip[ ca un sfredel, apoi, s-a
topit deodat[, l[s`nd tot ce luase, balt[, la p[m`nt. C`nd s-a
trezit, privi ]mprejur: un drum pr[fuit. +i din cap[tul drumului,
\an\o=, cu pieptul ]n plato=[, cu pintenii arcui\i, venea un
coco=. Ia! Scap de unul =i dau peste altul, ]=i zise c[r[bu=ul;
[sta m[-nghite! Coco=ul s-a apropiat, s-a uitat cu un ochi la
c[r[bu= =i a trecut m`ndru ]nainte. Am sc[pat! g`ndi cu bu-
curie c[r[bu=ul, =i se ]ntoarse s[ priveasc[ dup[ coco=. Atunci
]ncremeni de spaim[. Din cel[lalt cap[t al drumului sosea
un curcan. C[r[bu=ul se f[cu mai mic dec`t era, \in`ndu-=i
sufletul: Acuma chiar c-am p[\it-o! C`nd ajunse curcanul
]n dreptul coco=ului, se ]nroti, ]=i ro=i m[rgelele =i ]=i d[du
capul peste spate; iar coco=ul scoase pieptul =i mai ]n afar[,
se ]n[l\[ ]n picioare =i forfec[ aripile de c`teva ori ]n p[m`nt:
]=i d[deau bine\e. Coco=ul s-a dus, curcanul se feri parc[ s[
nu calce c[r[bu=ul c`nd ]l ajunse, =i acesta, bietul, r[sufl[: Bine
c-am avut noroc! Dar deodat[, de dup[ un gard, s[ri, mare,
cu coada rotund[ c`t soarele la r[s[rit, un p[un. Pas[rea se
leg[n[ o clip[, apoi ]=i str`nse coada =i zbur[ ]n drum. De
CUPRINS
191
Din lumea celor care nu cuvnt[
[sta nu mai scap! crezu c[r[bu=ul. P[unul s-a apropiat, l-a
r[sturnat cu ciocul pe spate, apoi iar l-a ]ntors cum ]l g[sise =i,
l[s`ndu-l , ]=i v[zu de drum. C[r[bu=ului nu-i venea s[-=i cread[
ochilor c[ mai e ]n via\[. Dar uite: colo e drumul, sub el
h`rtia, pe dreapta gardul, tr[ie=te. Ia s[ zboare acuma, c`t
putea mai repede, de-acolo, pe vreo creang[ de copac. S[-=i
]ncerce aripile. +i le desf[cu. }n clipa aceea un pui de sturz,
mai m[ri=or ceva dec`t o nuc[, zbur[ spre el. Ei! De a=a p[s[ri
mici, mai de seama mea, mi-i drag =i mie, g`ndi c[r[bu=ul,
preg[tindu-se chiar s[ dea sturzului ziua-bun[. Dar sturzul se
l[s[ l`ng[ buc[\ica de h`rtie, deschise pliscul, apuc[, cu
l[comie, c[r[bu=ul =i: hap! hap! mai s[ se ]nece, ]l ]nghi\i.
S[r[cu\ul c[r[bu=!
De pe gard, o vrabie, care v[zuse multe ]n via\a ei, ]=i
a=ezase pui=orii ]n r`nd, s[ priveasc[, de cum z[rise c[r[bu=ul
jos. +i acum ]=i lua zborul ]ntr-alt loc, strig`ndu-=i dup[ d`nsa
odraslele, care duceau ]n minte o ]nv[\[tur[ mai mult.
Emil Grleanu
192
C{L{TOARE!
E c[l[toare! A ie=it din mu=uroi furnica =i-a pornit, cum face
]n fiecare diminea\[, a pornit s[ vad[ lumea Ea =tia c[ ochii
duc =i mintea ]ntoarce; c[, v[z`nd multe, =tii destule =i ai de
unde da =i la al\ii. +i ce fericire s[ c[l[tore=ti diminea\a, ]n
rev[rsatul zorilor, c`nd iarba e proasp[t[ sub rou[, aerul jilav de
r[coare, =i c`nd pe cer se prelinge lumina ca o und[ de aur. +-apoi
diminea\a prive=ti altfel lumea, altfel o judeci; g`ndurile nu-\i sunt
spulberate, ci se limpezesc, tihnite, din prisos. De aceea furnica
se scoal[ cu noaptea ]n cap =i porne=te la drum.
}n diminea\a aceasta a luat-o spre r[s[rit. }nc`ntat[ de
frumuse\ea soarelui, care se prevestea prin m[nunchiurile lui
de raze, totu=i avu puterea s[ se g`ndeasc[, drumea\a, c[,
privind =i minun`ndu-se numai, nu c`=tiga nimic. De aceea,
]ndat[ ce d[du, prin miri=te, de cizma unui v`n[tor, ]=i puse
]n g`nd s[ cerceteze, s[ cunoasc[ mai bine f[ptura ome-
neasc[ ]n apuc[turile ei. }ndr`znea\[ =i destoinic[, se ridic[
pe c[lc`iul pe care c`teva fire de nisip se prinseser[, apoi,
cu iscusin\[, o lu[ ]ncet pe cus[tura car`mbului, ]n sus.
C[l[toarea ]=i dete toat[ silin\a s[ se urce mai repede pe
cizm[, c[ci vederea ei ]i amintea, cu groaz[, priveli=tea pe
care cizma unui alt v`n[tor i-o d[duse ]ntr-o zi: trei tovar[=e
din furnicar strivite, dintr-o dat[, sub talpa grea a omului.
Ciudat, g`ndi furnica ]n sine, s-ar zice c[ numai pentru ca
s[ fac[ r[u ]=i ]nvelesc oamenii picioarele ]n pielea groas[ a
]nc[l\[mintelor. +i tot g`ndind astfel, furnica ajunse la p`nza
]mb`csit[ de praf a pantalonilor v`n[torului. }i sui =i pe
ace=tia, ]n zigzag, =i, c`nd d[du de cel dint`i buzunar al
surtucului, se opri. S[ se coboare, s[ nu se cobore-n el? Din
CUPRINS
193
Din lumea celor care nu cuvnt[
cele ce ]nv[\ase dintr-at`tea c[l[torii, =i de la al\ii, =tia c[ pe
oameni, mai ales, cu greu ]i po\i cunoa=te pe dinafar[. Iar ]n
buzunarul unui om, ]i povestise o bunic[ a ei c[ picase odat[
peste un pumn de ou[ furate dintr-un furnicar; bunica d[duse de
veste numaidec`t, ]ntreg neamul furnicesc venise =i, ]n vreme
ce drume\ul dormea ]n iarb[, c`t ai clipi, c[r[b[nir[ toate ou[le,
ca pe-o prad[ de r[zboi. A=a, furnica ]=i lu[ inima ]n din\i =i,
u=oar[, se cobor] ]n buzunar. Scotoci ]ncolo =i-ncoace; ]ntr-un
col\ d[du peste c`\iva bani de aram[. }i pip[i, ]i mirosi
]ntrebuin\are nu le putu g[si! Ce-o fi f[c`nd oamenii cu lucruri
care, dup[ c`t se vede, nu le aduc nici un folos? judec[ ea.
Porni mai departe. Mai ]n sus, alt buzunar. Hai =i-acolo! De-abia
se cobor] ]ns[, =i, repede, c[ut[ s[ fug[ ]napoi. Buzunarul,
]mb`csit cu foi de tutun, o ame\ise. Iat[ ce fel de buruieni =tiu
culege oamenii! ]=i zise, dezgustat[, furnica.N-avea noroc! O
lu[ mai sus; se urc[ p`n[ dup[ g`tul v`n[torului. Acesta ridic[
tocmai atunci m`na. Ispititoare, veni, sprinten[, pe m`nec[, p`n[
l`ng[ pumnul ]ncle=tat pe g`tul unei pu=ti. +i cum c[ta ce anume
vrea s[ fac[ omul cu lucrul cela ce-l \inea ]n m`ini, c`t ai clipi
din ochi, prinse drept ]nainte zborul unei prepeli\e. }n vremea
aceasta, o bubuitur[ groaznic[ r[sun[ =i-un nor de fum ]nv[lui
furnica ]n cea\[, ]n mirosul lui pip[rat =i acru. V`n[torul alerg[
=i, mai dincolo, ridic[ prepeli\a moart[ =i-o puse ]n tolb[. Furnica,
]ngrozit[, o lu[ la fug[ pe m`nec[ ]n sus, apoi, de cealalt[ parte
pe care se urcase, se cobor] pe hain[. Ca s[ ajung[ jos, trebuia
s[ treac[ peste tolb[. P[=i iute peste geanta de la =oldul v`n[-
torului =i, la marginea ei, ]i veni sufletul la loc. Tocmai atunci
ochii furnicii z[rir[ o buc[\ic[ de p`ine ce r[m[sese prins[ ]n
re\ea. Oric`t era de gr[bit[, lucrul g[sit =tia c[ nu se las[-n drum;
mai ales merindele. Bine c[ m-am ales m[car cu ceva, ]=i
spuse ]n g`nd =i se gr[bi s[ culeag[ f[r`mitura. Dar cum o apuc[,
]ndat[ o =i l[s[ la loc: f[r`mitura era ud[ de s`ngele p[s[rii.
Brrr! Vas[zic[, [sta e omul! g`ndi furnica; =i repede-repede-
repede o lu[ pe cizm[ ]n jos. Se cobor] pe un fir de iarb[ =i ]=i
sc[ld[, cu mul\umire, trupul ]ntr-o pic[tur[ de rou[.
Emil Grleanu
194
MUSCULI |A
}n odaie e t[cere. Prin fereastra deschis[ soarele scoate
sclipiri din sticl[ria de pe poli\i. }n fa\a iconostasului clipoce=te
candela. Pe masa din mijloc st[ deschis, uitat acolo de c[tre
copiii sfin\iei-sale, un ceaslov vechi, scorojit =i unsuros. O
musculi\[, c`t o g[m[lie, str[lucitoare ca un licurici, intr[
b`z`ind, s[ caute ceva dulce de gustat. Zboar[ ]ncolo =i-ncoace.
Se uit[ prin str[chini, se a=az[ pe marginea unui pahar, se
plimb[ pe la icoane, ca =i cum s-ar ]nchina, ba intr[ p`n[ =i-n
potcapul cel nou, pe care plodurile ]l a=ezaser[ pe pat cu fundul
]n jos =i-l pref[cuser[ ]ntr-un cuibar de ou[ ro=ii, c[ci e Pa=tele.
Nimic
}n sf`r=it, d[ Dumnezeu =i ajunge =i la m[su\[, drept
deasupra ceaslovului. Se las[ u=oar[, zb`rn`ind mul\umit[, pe
foaia unsuroas[, pe ale c[reia col\uri de sus pic[turile de cear[
stau ca ni=te pece\i. E doar obi=nuit[ cu c[r\ile biserice=ti; nu
o dat[ ie=ise s[tul[ din biserica de peste drum. E at`ta hran[
pe foile ]ngro=ate parc[ de urmele degetelor t[v[lite prin gr`ul
dulce al colivelor. Iar aici, pe o margine, a dat tocmai peste
ce c[uta: o pat[, zaharisit[ proasp[t, ar[ta c[ dege\elul ce-=i
l[sase urma avusese grij[ s[ se ]nmoaie dintru-nt`i ]n dulcea\[.
Musculi\a se pune pe osp[tat; pr[p[denie de lacom[ ce-i!
Numai din c`nd ]n c`nd prinde, cu ochi=orul, ro=ul slovei mari
din susul foii, un S frumos, ]ncondeiat cu m[iestrie, ca =i cum
ar fi fost \esut la ]nceputul r`ndului: Slav[ \ie. Atunci ]=i
aduse aminte cum nec[jise mai zilele trecute, la o liturghie,
pe-un dasc[l, c[ruia ]i r[maser[ pe barb[, l`ng[ buze, un fir
de gr`u uns cu miere. P`n[ ce n-a gustat din miere, nu s-a
l[sat; dar bietului om i-a ie=it sufletul alung`nd-o.
CUPRINS
195
Din lumea celor care nu cuvnt[
Acum s-a s[turat; se suie bini=or p`n[-n mijlocul slovei ro=ii,
care o atrage. }=i scutur[ aripioarele, ]=i ]ntinde picioru=ele
de dinapoi =i le freac[ unul de altul, ca =i cum ar ascu\i dou[
cu\ite; apoi, lene=[, a\ipe=te.
}n clipa aceasta u=a se deschide dintr-o dat[. Sfin\ia-sa,
Popa Gheorghe, intr[ sup[rat, aprins la fa\[, r[sufl`nd din greu.
A f[cut slujba, la biseric[, s-a ab[tut pe la Petru bacalul, a=a,
]n treac[t, a luat un pelina= =i s-a ]ntors acas[. +i poftim ce
g[se=te: preoteasa nic[ieri, dus[ prin vecini; copiii la hoin[rit,
dup[ ce sp[rseser[ mai ]nt`i toate ]nvelitoarele gavanoaselor
cu dulce\i de pe fereastra din sal[.
Poftim! ei poftim! strig[ p[rintele ]nfuriat. Apoi ]=i
arunc[ ochii pe mas[ =i se sup[r[ =i mai r[u. P`n[ =i c[r\ile
mi le-au vr[fuit!
Repede, cu o mi=care iute, sfin\ia-sa ]nchide ceaslovul =i-l
arunc[, la loc, ]n dulap.
Iar ]n mijlocul slovei ro=ii, musculi\a, strivit[, se f[cu una
cu h`rtia tocmai ]n clipa c`nd, mai adormit[, izbutise s[-=i
statorniceasc[ ]n c[pu=orul ei un g`nd: Ce bine e s[ tr[ie=ti
=i s[ mori s[tul[!
Emil Grleanu
196
C~NT{RE|UL
E de neam! }ntre toate lighioanele lumii, g`nde=te el, nu
era alta care s[ aib[ str[mo=i mai ale=i =i mai de vi\[. P[m`ntul
era o nimica toat[, un bo\ de hum[ ce orbec[ia f[r de nici
un c[p[t`i prin v[zduh, c`nd neamul lor greieresc ]=i ridica
osanale lui ]nsu=i, sub frunzele uria=e din care ast[zi nici
m[car urme n-au r[mas. Ei biruiser[ vremea, d[inuiau st[p`ni
]n lung =i-n lat, ca =i pe atunci. Chiar un str[bunic al lui, cu
mii de ani ]nainte, fusese c`nt[re\ ]n cuptorul brut[riei lui Por-
]mp[rat. +i astea nu erau vorbe de ici, de acolo, ci le
povesteau b[tr`nii ]n toate min\ile lor, =i ei, fire=te, de la al\i
b[tr`ni pricepu\i le auziser[. C[ci, doar a=a r[m`n pove=tile
pe lume.
Toate g`ndurile acestea n[v[liser[ greierului ]n cap ]ntr-o
sear[, c`nd nu putea a\ipi din pricina unei privighetori care-i
]mpuiase capul cu c`ntecele ei, de sus, din copacul sub care
d`nsul se odihnea. M[ rog, n-a= putea-o vedea =i eu pe
dihania asta? Ce neam a=a de obraznic s[ fie? se ]ntreb[
greierul. +i cum numai de ]ntrebat se putea ]ntreba singur, ca
s[ afle =i-un r[spuns, ]=i puse ]n minte s[ iscodeasc[ pe o
l[cust[, de=i numai la g`ndul c[ avea s[ vorbeasc[ unei
obr[znic[turi care ]ndr[znise s[ se ]ntreac[ din s[rit cu el ]l
apucau furiile. O c[ut[ totu=i =i n-o g[si. Fire=te, g`ndi
greierul, l[cust[ =i s[ stea acas[, dracul a mai v[zut?! +i cum
luna se ascunsese ]ntr-un nor, rug[ pe un licurici s[-i lumineze
calea. +i, a=a, se ]ntoarse.
Toat[ nopticica nu ]nchise ochii. Privighetoarea ]=i f[cuse
de cap. }l mai m`ng`ie ]ns[ pe greier iubirea =i laudele pe
care o mul\ime de vaca-Domnului g`ng[niile cele ro=ii
CUPRINS
197
Din lumea celor care nu cuvnt[
stropite cu negru i-o ar[tau. Las[ c[-l c[inau c[ nu putuse
dormi, dar din semnele lor greierul ]n\elese c[ =i ele erau
mirate de ]ndr[zneala unei p[s[ri venetice care tulbura
lini=tea b[=tina=ilor de neam. Greierului i se umfla inima ]n
piept de m`ndrie =i, ]n zori de zi, li se ]nchin[ cu plec[ciune,
poftindu-le ]n juru-i, s[-l asculte. +i, cu toat[ oboseala, greierul
le c`nt[, ]n cinstea lor, un imn al dimine\ii. Iar vacile-
Domnului ]l rugau s[ nu mai conteneasc[, fiindc[ ele altceva
n-au de f[cut dec`t s[-l asculte.
+i le-a c`ntat greierul p`n[ ce soarele s-a ridicat de c`teva
suli\e pe cer. Iar ]nc[lzindu-se grozav, c[nt[re\ul se rug[ de
iert[re, s[ a\ipeasc[ pu\in. +i se ad[posti sub frunza unei rochi\a-
r`ndunicii. Iar vacile-Domnului se sf[tuir[, se ridicar[ pe firice-
lele de iarb[ dimprejurul culcu=ului cinstitului c`nt[re\ =i, leg[-
n`ndu-se u=or, ]ncepur[ s[-i fac[ v`nt, s[ doarm[ ]n r[coare, cum
se =i cuvenea unui m`ndru crai ce era.
Emil Grleanu
198
HOI NAR
O clip[ \inu noaptea, c`t \in nop\ile de var[, c`nd ]ntu-
nericul e numai o str`ngere de aripi a luminii. +i totu=i, ]ndat[
ce se trezi, fluturul, ]n r[coarea umed[ a dimine\ii, i se p[ru
c[ dormise de c`nd lumea; de aceea zise ]n sine, b[nuind:
Ce Dumnezeu r[sare soarele at`t de t`rziu!
Dar ca =i cum Dumnezeu i-ar fi f[cut pe voie, deodat[ se
r[sfir[ din ]nalt m[nunchiul str[lucitor al razelor de soare, =i
peste c`mpie n[v[li un v[l de aur. Fluturul ]=i p`lp`i de c`teva
ori aripile =i, din v`rful galben al tulpinii de lum`n[ric[, unde
poposise de cu sear[, ]=i lu[, zglobiu, zborul. Fiindc[ nu fusese
de mult pe la t`rg, o lu[ ]ntr-acolo.
Cur`nd z[ri o gr[din[ cu fel de fel de flori. Trecu p`rleazul
=i, mehenghi, se furi=[ ]nt`i pe la ferestrele casei. Perdelele
erau ]nc[ l[sate. Ce s[ vad[? Nimic! }n schimb, de jur
]mprejurul privazurilor, cununi de zorele se ]mpleteau, cu
florile deschise, fragede, liliachii b[t`nd ]n albastru, sinilii
b[t`nd ]n roz, acoperite de rou[ ca de ni=te nestemate.
Fragede flori, g`ndi flutura=ul =i, b[t`ndu-=i aripile albastre
stropite cu aur, le s[rut[ pe r`nd. Aici o s[ stau ast[zi pe
vremea ar=i\ei, g`ndea =trengarul. Dar tot privind la ele, g[si
zorelelor o sc[dere; prea ]=i schimbau fa\a; diminea\a ]ntr-un
fel, la amiaz[ ]ntr-alt fel, iar seara se-nchideau moroc[noase.
Nu-s statornice, ad[ug[ craiul =i plec[ mai departe. Cum
zbura, a=a, deasupra straturilor, mirosul rozetei ]i umezi sufle-
tul. Repede se cobor] de se a=ez[ pe o tulpin[ de rozet[. +i
cum r[m[sese pierdut, r[sufl`nd mireasma ]mb[t[toare, se
g`ndea: Nu e floare mai fermec[toare ca rozeta, degeaba!
}n mireasma ei s[ mori, =i mori fericit. G`ndind astfel, privi
CUPRINS
199
Din lumea celor care nu cuvnt[
mai bine tulpina florii. Cine-l pusese! M`hnit, ]=i mai schimb[
din p[reri: }ntr-adev[r, ]mb[t[tor miros, dar de ce oare firea
nu ]mbin[ niciodat[ toate ]nsu=irile la un loc? Poftim, prive=te,
cine ]mpr[=tie o asemenea mireasm[! Ce flori m[run\ele,
pipernicite, aproape verzi, ca =i frunzele. +i fiindc[ ]n clipa
aceea veni p`n[ la el adierea unor crini, urm[: Ce are a face
rozeta cu crinii, cu crinii albi ca spuma laptelui! F[r[ s[ stea
]n cump`n[, ]=i f[cu v`nt spre lujerul ]nalt, sub\ire =i m`ndru
al unui crin ]nt`rziat. A=ez`ndu-se ]n potirul parfumat, alb ca
z[pada, berbantul ]=i destinse aripile pu\in, s[ se odihneasc[,
dar b[g[ de seam[ c[ se umpluse de praful galben al florii =i
se nec[ji: Foarte mul\umesc de gazd[, dac[ e vorba s[ ies
m`njit! +i unde mai pui c[ aici stai ca ]ntr-o m[n[stire.
Se ]n[l\[ ]n aer. Se ]nc[lzise grozav. Parc[ e mai cald ca
la c`mp, g`ndi sprin\arul. }n vremea aceasta ochii lui z[rir[,
a=a, ca o =uvi\[ de s`nge. Era un strat de garoafe. Hai ]ntr-
acolo; ]ntinse aripile, lovi de c`teva ori aerul =i se l[s[, u=or
ca un fulg, deasupra unei garoafe b[tute, crea\[ =i ]mb[ls[-
mat[. Uite-o floare care nu-i n[zuroas[, ]=i zise; o g[se=ti
pretutindeni; =i, cu toate astea, ar avea dreptul s[ fie m`ndr[
cu fa\a ei ]mbujorat[. Da, garoafa ]ntr-adev[r mi-i drag[. +i
st[tea, hoinarul, tol[nit pe frunzi=oarele moi, ca un pa=[, c`nd
parc[ ]l ame\i ceva. Ce s[ fie? A! mirosul garoafei. Uite asta,
cuget[ craiul, asta nu-mi place la garoaf[. Nu putea, adic[,
s[ aib[ un miros al ei, numai al ei? Trebuia s[ ]mprumute
mirosul pip[rat de cui=oare? Pfui! Zglobiu, ]=i v[zu de drum,
aiurea, str[nut`nd +i ziua trecea, =i r[t[citorul zbura mereu,
mereu, far[ ast`mp[r. Uite colo un l[vicer de nu-m[-uita.
Fiindc[-s albastre ca =i mine, s-or fi crez`nd, m[ rog, lucru
mare, ating`ndu-le, dispre\uitor, cu v`rful aripii, le l[s[ ]n
urm[. Ce mai straturi de ochiul-boului! Sunt prea din topor,
b[g[ de seam[ curtezanul. Ce e floare trebuie s[ aib[ ceva
care s[ o ]nrudeasc[ de aproape cu cerul, cu aerul sau cu
mine. }ng`mfat, se ]mpiedic[ de o gura-leului: Mersi, de-alde
dumneata g[sesc =i-n c`mp, la \ar[. Ei, cu mic=unica se
Emil Grleanu
200
schimb[ vorba, adeveri =iretul, asta, da. +i se l[s[, elegant,
]n roate, deasupra florii cumin\i. }=i str`nse aripile una, ]=i r[suci
musta\a, f[cu ochii mici; mic=unica r[mase lini=tit[; gazd[
bun[, dar nu sprin\ar[. Fl[c[ul se nec[ji: Ho, b[b[tie, prea te
crezi! Eu n-am venit s[ dorm. +i fugi r`z`nd. M[rg[rit[relele
nu le putea suferi, zbur[ pe deasupra lor, numai s[ le fac[ ]n
necaz; ]ntruc`t prive=te barba-]mp[ratului, ]i venea r[u numai
c`nd se g`ndea la numele ei Ziua trecea, soarele sc[p[ta;
se mai r[corise. O lu[ ]nspre gherghine. Coco\ate sus, pe
tulpinile lor, gherghinele ]l priveau nepricepute. }nalte =i
proaste, zise pierde-var[ =i, ]n[l\`ndu-se sus, c[ut[ cu ochii
trandafirii. }i z[ri. Se cobor] ]ncet, curtenitor, se ]nchin[ ]n fa\a
fiec[ruia. Flori de paradis, flori m[iestre, flori, dar cum
se ]ntorcea, ]n dreapta =i-n st`nga, compliment`nd, aripa i se
zg`rie de-un ghimpe. Craidonul o =terse repede, f[r[ s[ se mai
uite ]napoi Trecu pe l`ng[ lalele f[r[ s[ le priveasc[; dar
]n drum f[cu cu ochiul rochi\ii-r`ndunicii, o veche prieten[,
=i spuse o vorb[ proast[ unui st`njenel scuturat, ]mb[tr`nit,
ce i se \inea ]n cale. Zarnacadelelor le r[m[seser[ doar
tulpinile; liliacului, frunzele. Mai departe, mai departe. Din
zbor fur[ o s[rutare unei cicori, r[t[cit[ pe acolo cine =tie
cum. +i cicoarea ]i aduse aminte de c`mp. Tot mai frumos e
c`mpul Dar nu-i vorb[, =i-n gr[din[!... +i parc[ departe,
]ntr-un col\, z[ri o floare ]nvoalt[, necunoscut[. Gr[bi, dar,
deodat[, ]ncepu s[ orbec[iasc[. Nici nu b[gase de seam[ c[
se ]ntunecase. Nu mai vedea nimic. }l apucase noaptea ]n
drum. Neput`nd s[ mai zboare, se l[s[, la ]nt`mplare, pe un
spin uscat, s[ a=tepte zorii, suspin`nd nemul\umit: Ce Dumne-
zeu se-nnopteaz[ a=a devreme!...
201
Din lumea celor care nu cuvnt[
} N CURTEA MEA
Curtea mea e la \ar[, pe malul unei ape. De jur ]mprejurul
cur\ii se ]ncinge un gard de c[tin[, iar pe c[tina ]n care vr[biile
stau ]mp[nate ca albinele ]n roi, se \ese, de cu prim[var[ p`n[-n
toamn[, tulpina de rochi\a-r`ndunicii. Pe de margini, din loc ]n
loc, ca la o azv`rlitur[ de piatr[ unul de altul, se ]nal\[ plopi
b[tr`ni, fuse uria=e pe care se deap`n[ v`ntul; pe v`rfurile lor
\in acoper[m`ntul, cerul. Tufe de pomu=oar[ =i de agri=e
dau, ]n[untrul cur\ii, ad[post p[s[rilor mele.
C[ci am p[s[ri multe =i felurite. De ici, din porti\a ]ncunu-
nat[ cu ieder[, hai s[ le privim. Ai auzit cucurigul? R[sare
soarele. Coco=ul acela negru e ceasornicul cur\ii mele. Iat[-l pe
culme, \an\o=, cu pintenii arcui\i, cu plato=a penelor o\elii, gata
ca de lupt[. Parc[ vrea s[-=i arate b[rb[\ia c`rdului celuia de
claponi din fa\a lui, g[ini care nu se ou[, ale c[ror pene lungi
=i moi ]i prefac ]ntr-un fel de s[lcii pl`ng[toare printre p[s[ri.
A, uite-o, harnica ogr[zii! Repede-repede, sf`r`indu-i
picioru=ele ]n ghetele galbene pe nisip de iute ce alearg[,
cu bone\ic[ alb[ tivit[ cu arnici, de gospodin[, pe cap, cu
cercelu=ii de m[rgean la ureche, str`ns[ ]n fusta ei cu pic[\ele,
bibilica picherea alearg[ dintr-un col\ ]ntr-altul, s[ puie
toate la locul lor. Numai s[-i auzi guri\a c`nd vreo lene=[ se
]ntrece mai mult cu dedeochiul somnului!
Albe, linse sau zburlite ca de v`nt, leg[n`ndu-se, s`s`ind,
]ndemn`nd la t[cere, le vezi? c`rdul de g`=te se ]n=ir[, una
dup[ alta, ca =i c`nd cea din cap[t ar fi ]nghi\it un mosor de
sfoar[ al c[reia cap[t l-ar fi h[p[it, pe r`nd, toate celelalte.
Dincolo, l`ng[ teuca de ap[, sunt ra\ele; parc[-s totdeauna
v[duve, a=a-s de ursuze. Mi=c`nd mereu din ciotul cozii, la
CUPRINS
Emil Grleanu
202
dreapta =i la st`nga, ca =i c`nd d`nsa le-ar ]ndemna =i ]ndrepta
trupul ]ncotro s-apuce, =tiu numai s[-=i desfac[ lop[\elele
pliscului, s[ se linciureasc[-n ap[.
Dar bate soarele tare. Pune-\i m`na la ochi, s[ po\i privi
mai bine.
Colo, sub tufi=ul cela de agri=e, sunt clo=tile. }nfoiate, gata
s[ sar[ ]n capul oricui s-ar apropia, ele scurm[ mereu, ca =i
c`nd ar c[uta o comoar[. }=i hr[nesc pui=orii. G`g`licii! bo\uri
de aur, cu dou[ pic[turi de rubin drept ochi. Uite-i cum se
fr[m`nt[, cum se str`ng, roi, =i se desfac pe urm[, cum se
ciupesc de la un viermi=or. Unul a s[rit pe spatele mamei =i,
cu picioru=ele lui sub\iri =i fragede ca paiul, i se cocoa\[ dup[
g`t. De acolo urm[re=te cu ochi=orii lui vioi ce fac ceilal\i;
prinde clipa, sare =i apuc[ viermi=orul. Apoi, fugind sub aripa
cald[ =i ocrotitoare a clo=tii, osp[teaz[. Ceilal\i r[m`n locului
prosti\i, s[r[cu\ii! p`n[ ce z[resc o alt[ prad[.
Dar ce-i? G[inile se str`ng s[ priveasc[ iscoditoare. Doi
coco=i tineri s-au apucat la lupt[. Penele zbor ca luate de v`nt.
Stai pu\in =i-o s[ vezi! Gr[m[ticul cur\ii mele e doar curcanul!
Iat[-l: i-a =i z[rit. Uite-l cum se repede, cum se pune mijlocitor
]ntre ei, cum ]i desparte; pe cel mai vajnic ]l ciupe=te =i-l
urm[re=te p`n[ ]n cel[lalt col\ al cur\ii. Iar dac[ a f[cut pace,
e dreptul lui; se-nrote=te, ]=i at`rn[ =iragurile de hurmuz =i
m[rgele la g`t =i, ca un drept judec[tor ce este, prime=te
]nchin[ciunile tuturor.
Numai fantele, craiul cur\ii mele, prive=te-l, nici nu vrea
s[ se uite la el. Tot necazul lui e c[ gr[m[ticul ]=i poate ]nroti
la fel coada.
Auzi un l[tr[t? E Duda=, Duda=ache, dul[ul, p[zitorul.
Acuma cerceteaz[ gardul dac[ n-are vreo gaur[ prin care s[
se poat[ strecura lighioanele ]n[untrul cur\ii. C`nd g[se=te o
deschiz[tur[, se opre=te =i latr[, d[ de veste.
Aha! Vezi? S-au oprit toate p[s[rile, cu capul ]ntors spre
cer. G`g`licii de aur au n[v[lit sub aripile clo=tilor, s[ se
ascund[. O s[geat[ str[bate prin aer. E un vultan. N-avea nici
203
Din lumea celor care nu cuvnt[
o grij[! Gr[m[ticul l-a z[rit cel dint`i. +i-a str`ns mugurul
nasului, =i-a scos gu=a ]n afar[ =i-l urm[re=te cu ochii, s[ sar[.
Gluguind, parc[-i zice: Poftim, dac[-\i d[ m`na! Dar
vultanul e priceput; =tie cu cine are de-a face. Un ocol, =i se
=terge prin zare, s[ caute aiurea o prad[ mai pu\in p[zit[.
+i-n urma lui p[s[rile ]=i v[d de hran[, g`g`licii r[sar iar[=i
la lumin[, =i lini=tea =i pacea se las[ peste curtea mea.
Hai de ne-om duce =i noi!
Emil Grleanu
204
DUP{ ASEM{NAREA LOR!
F[cuse Dumnezeu aproape toate lighioanele p[m`ntului.
}i r[m[sese de ]nvie\uit numai c`teva. Pe acestea se hot[r]
s[ le pl[smuiasc[ dup[ sfatul celorlalte. Astfel putea s[
cunoasc[ =i inima =i mintea acelor c[rora le d[duse suflet mai
dinainte.
A=a, dup[ pova\a leului, care vroia s[ =tirbeasc[ din m[re\ia
tigrului, f[cu m`\a; dup[ gustul ra\ei, zuliar[ pe leb[d[, f[ptui
g`sca; dup[ placul elefantului, ironist, n[scu =oarecele. Ascul-
t[ chiar pe m[gar, care-l rugase c[, dec`t ar mai face un
dobitoc pe lume, mai bine i-ar lungi lui urechile, doar-doar o
putea prinde un sunet mai armonios.
Dumnezeu =tia c[ fiecare din viet[\ile aceste ]=i vor avea
pe p[m`nt menirea lor; c[, cu c`t vor fi mai multe, cu at`t
se vor ]nlesni mai bine una pe alta; c[ nici urechea m[-
garului n-o s[ prind[ nota privighetoarei, dup[ cum nici
m[rimea elefantului n-o s[ poat[ batjocori micimea =oa-
recelui.
De aceea Atotputernicul se plimba pe p[m`nt, ]ntreb`nd
=i ascult`nd ]n dreapta =i ]n st`nga. }ntr-un r`nd, odihnindu-se
pe o piatr[, se g`ndea cum s[ mai dea o vie\uitoare aerului.
+i cum c[ta cu ochii primprejur, iat[ c[ vede: sub o frunz[, o
broasc[; o albin[ =i-un fluture pe c`te o floare; =i-n mijlocul
unei mreje, \esute ]ntre dou[ crengi, un p[ianjen.
Dumnezeu z`mbi, le chem[ la el =i le spuse:
Asculta\i, viet[\ilor, vreau s[ v[ dau pe ziua de ast[zi
]nc[ o tovar[=[. Doresc s[ aud pova\a voastr[ cum =i ce
]nf[\i=are s[-i alc[tuiesc. Merge\i de v[ sf[tui\i dintru-nt`i ]ntre voi
=i veni\i cu lucrul gata.
CUPRINS
205
Din lumea celor care nu cuvnt[
Cele patru vie\uitoare se traser[ mai la o parte, ]n sfat.
Bine, dragilor, se umfl[ broasca, nu-i ajunge prea-
sf`ntului c[ ne are pe noi? O s[ lase at`tea fiin\e pe p[m`nt,
c[ nu ne-o ajunge cu ce ne hr[ni. Ia s[-i croim noi o dihanie
cum n-a mai v[zut nimeni, doar l-om s[tura.
+i =u-=u-=u, =u-=u-=u, se sf[tuir[! Apoi, c`te=ipatru, venir[
]n fa\a Domnului.
Ei? le ]ntreb[ Dumnezeu. Tu, broasco, ce sfat ]mi dai?
}nalt-preasfinte, zise broasca, privi\i-mi ochii =i face\i-i
noii vie\uitoare la fel.
Bun! Dar tu, fluture?
Privi\i-mi trupul.
Bun! Dar tu, albin[?
Privi\i-mi aripile.
Bun! Dar tu, p[ianjene?
Privi\i-mi picioarele.
Bun! Foarte bine! r[spunse Dumnezeu =i z`mbi: ochi
de broasc[, trup de fluture, aripi de albin[ =i picioare de
p[ianjen! Iat[ lighioana pe care o doreau ele!
Dih[niile se uitar[ una la alta.
Acum s[-l vedem, zise albina, ]ncet, broa=tei.
Dar Dumnezeu blagoslovi ]n aer, apoi ]ntinse palma. +i ]n
m`na Domnului r[s[ri, deodat[, noua vie\uitoare.
Iat[ sora voastr[. V[ place?
Cele patru sf[tuitoare r[spunser[, codindu-se:
D[ m[rite Doamne!
+i Dumnezeu ]n\elese c[ noua vie\uitoare era ]ntr-adev[r
frumoas[.
Tocmai ]n clipa aceasta uite =i-o =op`rl[. S-o ]ntrebe =i pe
asta, se g`ndi Dumnezeu.
Ei, tu, =op`rl[, ce zici c[-i mai lipse=te fiin\ei acestea
ca s[ se des[v`r=easc[ sfatul celor patru tovar[=e ale tale?
Sprinteneala mea, Doamne, r[spunse cu acreal[ =op`rla.
Fie! Du-te! porunci Dumnezeu f[pturii celei noi care
se ridicase pe v`rful degetului s[u.
Emil Grleanu
206
+i a=a, din r[utatea celor cinci vie\uitoare, zbur[, pentru
]nt`ia oar[ pe p[m`nt, nebunatica =i ginga=a libelul[.
Dar ar fi nedrept s[ nu se =tie c[ dintre toate vie\uitoarele
numai r`ndunica fusese m[rinimoas[. Ea rug[ pe Dumnezeu
s[ dea via\[ unei r`ndunele mai chipe=e ca ea. +i Dumnezeu
]i f[cu hat`rul: ]nsufle\i l[stunul. Dar pentru inima cea bun[
a r`ndunicii o l[s[ tot pe d`nsa mai frumoas[.
207
Din lumea celor care nu cuvnt[
CI OC! CI OC! CI OC!
+i p[s[rile se-n\eleg ]ntre ele. Dumneavoastr[ poate nu m[
ve\i crede. At`ta pagub[! Dar eu =tiu multe asupra lucrului
[stuia de la gai\a mea, de la gai\a mea care, fiindc[ am
]nv[\at-o s[ vorbeasc[ omene=te, mi-a descoperit c`teva taine
ale graiului p[s[resc. D-ta, spre pild[, auzi ciripind o r`ndu-
nic[, crezi c[ i-a venit, a=a, un gust s[ fac[ g[l[gie, ]n vreme
ce d`nsa d[ pove\e pui=orilor ei: Nu ie=i\i la marginea
cuibului! Nu striga\i c`nd nu sunt eu cu voi! Tst! pisica!
O vrabie ciripe=te pe gard. D-tale pu\in ]\i pas[. +i ei, biata!
i-a s[rit inima din loc: Uliul! }n nop\ile cu lun[ ascul\i
privighetoarea, te ]nc`nt[; ajungi s[ crezi c[ pentru tine
]=i revars[ ]n g`lg`iri ploaia de m[rg[ritare. Nici nu b[nuie=ti
c[-=i pl`nge numai dragostea ei.
A=a, mul\umit[ gai\ei mele, am ascultat, deun[zi, o
convorbire ]ntre un m[c[leandru =i-un scatiu. S[ v-o spun.
Cioc! cioc! cioc! se aude de departe. M[c[leandrul zice:
E cioc[nitoarea!
Cioc[nitoarea, r[spunse scatiul, ce-o fi cioc[nind mereu?
Caut[ veveri\a, ]l deslu=i m[c[leandrul.
Veveri\a? De ce?
Ur`\i ]mi sunte\i voi, scatiii, c[ nu =ti\i nimic. Nu-i
cuno=ti povestea? S[ \i-o spun!
(M[rturisesc c[ vreo c`teva ciripiri nu le-am ]n\eles, dar
le-am \inut ]ns[ minte. Acas[ i le-am spus gai\ei, =i gai\a mi
le-a t[lm[cit. A=a v[ pot spune ]ntocmai, dup[ zisele m[c[-
leandrului, povestea cioc[nitorii:)
Demult, m-ascul\i, scatiule? ]ncepu m[c[leandrul,
demult tare, la-nceput, pe c`nd oamenii erau pu\ini de tot, =i
CUPRINS
Emil Grleanu
208
poamele =i mai pu\ine, veveri\a a dat, ]ntr-o bun[ zi, peste
un pom ciudat, cu road[ rotund[, tare, dar cu miezul dulce =i
gustos. D[duse, frate, peste alun. I-au pl[cut alunele =i, vezi,
fiin\[ prev[z[toare, s[ nu mai p[\easc[ cum o p[\ise c`nd
rosese o iarn[ ]ntreag[ coaja copacilor, s[ se hr[neasc[, ce i-a
venit ]n g`nd? S[ str`ng[ alune! +i =i-a umplut scorbura de cu
toamn[. Tocmai se bucura c[ d[duse norocul peste d`nsa,
f[cea planuri mari, s[ nu se mi=te toat[ iarna din c[su\a ei,
nici cu v`rful botului s[ nu miroase viforni\a, c`nd, ]ntr-o bun[
diminea\[, se zg`rie la un picior ]ntr-o coaj[. Caut[, coaj[
de alun[! De unde? c[ ea nici nu se atinsese ]nc[ de merin-
dele str`nse. Cerceteaz[: un sfert de alune m`ncate! S-a
m`hnit veveri\a, dar s-a =i m`niat. S-a pus la p`nd[, s[ prind[
pe ho\. S-a ghemuit ]n fundul scorburii, una cu copacul, =i-a
a=teptat. Ce era? Cioc[nitoarea, cum o vezi: sai ici, v`r[-te
colea, d[ de scorbur[, ]n scorbur[ de alune, =i, cum e iscusit[,
a ]n\eles ea c[-n alune trebuie s[ fie ceva. Plisc are, slav[
Domnului! Cra\! iaca =i miezul. Bun! Cra\-cra\-cra\, s-a pus
pe m`ncat. Din ziua aceea venea ]n fiece amiaz[ s[-=i ia
pr`nzul. }n diminea\a c`nd o p`ndea veveri\a, a sosit tot a=a
zglobie, dar de-abia intr[ ]n scorbur[, c[ veveri\a se repezi.
Cioc[nitoarea vroi s-o zbugheasc[ afar[, dar veveri\a o prinsese
de coad[! D[-i ]n sus, d[-i ]n jos, las[ coada, ca =op`rla, ]n
laba veveri\ei, =i pe ici \i-i drumul. Mai t`rziu, c`nd i-a venit
inima la loc =i s-a v[zut f[r[ coad[, s-a ]ntors la veveri\[ s[
se roage de d`nsa. N-a mai intrat ]n scorbura ei =i, smerit[, a
b[tut cu ciocul: Cioc! cioc! cioc! Dar veveri\a ]=i mutase
culcu=ul! De atunci mereu cioc[ne=te la fiecare copac, dar
nici c[ d[ de r[spuns
Zi, de atunci, ]ntreb[ scatul, n-are cioc[nitoarea coad[?
Vezi bine Ssst! Uite-o
M[ uit =i eu. O fulgerare ro=ie str[bate lumini=ul. Cio-
c[nitoarea se ca\[r[ cu ghearele de trunchiul unui mestea-
c[n =i-l cioc[ne=te de jos p`n[ sus. Apoi trece la alt copac,
=i la altul. Fagul sun[ mai tare, frasinul mai ]n[bu=it. Un stejar
209
Din lumea celor care nu cuvnt[
g[unos r[sun[ ca un h`rb. +i cioc[na=ul bate mereu, se duce,
se =terge din ochii mei. De-abia se mai aude, departe:
Cioc! cioc! cioc!
Scatiul piruie iar:
+tii una, frate m[c[leandru? Eu cred c[ tot ce mi-ai spus
sunt numai ni=te vorbe. Ea cioc[ne=te fiindc[ suge din mustul
copacilor, i-o fi pl[c`nd hrana asta.
M[c[leandrul se sup[r[:
Se cunoa=te c[ e=ti pas[re neispr[vit[. S-o fi hr[nind
ea cu mustul copacilor, dar ce =i-o fi zis: Dac[ mi-i dat s[
cioc[nesc mereu, cel pu\in s[ trag din asta un folos, s[ m[
hr[nesc!
A=a-i! ]ncheie scatiul.
Acestea le-am auzit mai deun[zi povestite de c[tre un
m[c[leandru unui scatiu. Un lucru ]ns[: dac[ veni\i cineva
pe la mine, s[ nu spune\i cumva gai\ei mele cele ce v-am
dest[inuit. M[ asurze=te cu oc[rile. V[ rog!
Emil Grleanu
210
} N FEL DE FEL DE FE|E. . .
Gai\a mea e foc. V-am dest[inuit p[\ania cioc[nitorii =i de-
atunci =i-a pierdut ]ncrederea ]n mine. O s[pt[m`n[ ]ntreag[
am rugat-o p`n[ s[-=i \ie cuv`ntul, s[-mi spuie cum au c[p[tat
p[s[rile penele lor a=a de minunate la vedere. Asculta\i ce-am
vorbit cu gai\a:
Eu: Pas[re drag[, ]\i f[g[duiesc c[ de acum ]nainte n-o s[
mai spun altora nimic din ceea ce-mi ]mp[rt[=e=ti.
Gai\a: Las[ c[ te cunosc. A=a mi-ai vorbit =i r`ndul trecut,
=i mi-ai pus cioc[nitoarea pe cap, de-mi am[r[=te zilele.
Eu: Gai\[ drag[, m[ jur...
Gai\a: Jur[mintele tale sunt ca fulgii mei de u=oare. Uite
(]=i scoate un fulg cu ciocul =i-l las[ s[ pluteasc[ ]n aer).
Eu: Gai\[ drag[, crede-m[, jur[mintele mele sunt ceva mai grele...
Gai\a: Las[! las[!... }n sf`r=it, o s[-\i spun =i povestea asta,
=i at`ta tot...
Eu: +i lada-n pod!
Gai\a: A=a. Ascult[: La-nceput toate p[s[rile aveau penele
de dou[ feluri; albe =i negre, ca ziua =i noaptea. Dec`t Dumnezeu
se cam s[turase s[ le vad[ pe toate la fel. +i ce =i-a zis: Bine,
dac[ la trup ]s deosebite, de ce n-ar fi =i la pene? Atunci s-a
uitat ]n sus, ]n jos, =i-a hot[r`t ]ndat[ unui p[un p[unul era
alb, c`nta mai frumos dec`t toate =i era =i pas[rea lui de cas[
a hot[r`t a=adar unui p[un s[-=i ia zborul, ]n zorii zilei, prin
]naltul cerului, s[-=i moaie penele ]n albastrul v[zduhului =i-n
aurul r[s[ritului, apoi s[ se lase pe p[m`nt, s[-=i poarte aripile
prin verdele ierbii. Dup[ ce p[unul a ]ndeplinit toate aceste, de-\i
lua ochii cu str[lucirea lui dac[-l priveai, Dumnezeu a poruncit
unui vultur s[ adune toate zbur[toarele cerului, =i dup[ ce s-au
CUPRINS
211
Din lumea celor care nu cuvnt[
str`ns la un loc cu toatele, preasf`ntul le-a spus c[ vrea s[ le
]nfrumuse\eze. Ar[t`ndu-le p[unul, le zise s[-=i aleag[ fiecare,
de pe trupul lui, felul penei ]n care ar vrea s[ fie ]mbr[cat[. +i
ca s[-l vad[ mai bine p[s[rile pe p[un, Dumnezeu ]i porunci
s[-=i roteasc[ coada, =i de atunci p[unul c[p[t[ darul acesta.
P[s[rile cerului ]ns[, deprinse mereu cu albastrul v[zduhului, cu
verdele ierbii =i cu aurul soarelui, pu\ine au ales penele aceste,
=i mai toate s-au bucurat de socoteala sticletelui. Vezi dumneata,
mic =i afurisit: Doamne, zise el, d[-ne din toate c`te ceva =i
las[-ne s[ le amestec[m noi cum ne-o t[ia capul. Dumnezeu
a z`mbit =i-a ]ncuviin\at c[ cele care voiau s[ asculte de sticlete
s[ fac[ dup[ cum le-a sf[tuit el. Tocmai atunci, hop! =i cioc[-
nitoarea, care ]nt`rziase, c-un trandafir alb ]n cioc. Prea]naltul
o cheam[ s[ o mustre c[ a rupt floarea, apoi porunci unui ]nger
s[-i aduc[ trandafirul, s[-l miroas[. }ngerul, c`nd lu[ crengu\a,
se ]mpunse ]ntr-un spin =i ]ndat[ ]i ie=i ]n v`rful degetului o bobi\[
de s`nge. Fiindc[ din pricina trandafirului r[s[ri cea dint`i
pic[tur[ de s`nge pe lume, Dumnezeu meni floarea s[ se fac[
ro=ie, cum se =i f[cu, iar pentru c[ prin cioc[nitoare se ]nt`m-
plase aceasta, Atotputernicul spuse ]ngerului s[-=i =tearg[ degetul
de capul ei, s[ r[m`ie ]nsemnat[.
Ce s[ vezi ]ns[? A=a le-a luat ochii celorlalte p[s[ri ro=ul
cioc[nitorii, c[ toate au n[v[lit la ea, s[ se ating[ de d`nsa, s[
capete =i ele m[car c`t de pu\in din fa\a s`ngelui. Cel dint`i
sticletele. Dar dintr-o pic[tur[ ce s-alegi? Pe urm[ =i-au amestecat
penele care cum le-au t[iat capul. Vrabia, fiindc[ era cald, s-a
sc[ldat ]ndat[ ]n \[r`n[ =i s-a f[cut ca dracul. Cioara, foarte
]n\eleapt[, ce-a g`ndit: Eu nu-s proast[, cu pana mea n-o s[
m[ ia nimeni ]n seam[ =i-o s[ m[ ]nmul\esc ]n pace. Ia s[ r[m`n
eu neagr[ cum sunt. +i neagr[ a r[mas. Tot astfel =i corbul. Pu\ine
au avut ]n\elepciunea s[ se roage de Dumnezeu s[ le fac[ el
cum o crede ]n nem[rginita lui m[rinimie. A=a Prea]naltul =i-a
atins degetul de penele p[unului =i-a f[cut: prigoria, gangurul,
scatiul. Ba chiar =i eu am ]ntins aripile de mi-a pus albastrul de
pe ele. Uite. M[rturisesc, cam pu\in, ]ns[ =i a=a e bine, c[ tot
Emil Grleanu
212
mi-a venit mintea cea de pe urm[. Dar cel mai folosit, ]\i
]nchipui, a r[mas p[unul, c[ tot albastrul, aurul =i verdele,
dispre\uit de celelalte p[s[ri, i-au r[mas lui. Iar el, de bucurie,
=i cum avea un glas minunat, s-a pus ]ndat[ s[ c`nte, =i c`nt[,
c`nt[ f[r[ s[ ia ]n seam[ c[ Dumnezeu, obosit, vroia s[ a\ipeasc[
pu\in. De trei ori i-a poruncit Atotputernicul s[ tac[. El, de unde!
}i da ]nainte. Atunci, dintr-un tufi=, iat[ =i privighetoarea! Privi-
ghetoarea, pe vremea ceea, era cea mai lene=[ pas[re: dormea
=i ziua =i noaptea. +i fiindc[ acuma se trecuse cu somnul,
nimerise =i ea la spartul t`rgului =i alerg[ la Prea]n\eleptul s[-i
schimbe =i ei penele, c[ nu vroia s[ r[m`ie a=a cum o m`zg[lise,
acum ]n grab[, vecina ei, vrabia, cu ce putuse lua =i d`nsa de
pe aripi. Dumnezeu ]ns[ se sup[r[ foc de lenea privighetoriii =i
o l[s[ a=a, ba o =i pedepsi s[ nu mai doarm[ nici nop\ile de
acum ]nainte. Dar fiindc[ privighetoarea zbur[ pe um[rul
Atotf[c[torului, =i se rug[ frumos de iertare, =i fiindc[ ]ndurarea
lui Dumnezeu nu cunoa=te margini, i se f[cu mil[ Ziditorului
de p[s[ric[. }ns[ nu-=i mai putea lua cuv`ntul ]napoi. Ce s[ fac[?
Tocmai ]i lovi auzul glasul p[unului. +i ce se g`ndi Dumnezeu?
S[ treac[ glasul p[unului privighetorii: pentru pedeapsa mare
care i-o d[duse se cuvenea, ]n schimb, =i-un dar mare. Ba sc[pa
=i de c`ntecul z[ludului. Zis =i f[cut. De atunci privighetoarea
c`nt[ a=a de frumos, iar p[unul scheaun[ ca o m`\[. Ia a=a!
Dup[ ce gai\a sf`r=i, m-am g`ndit pu\in, apoi iat[ ce i-am vorbit:
Eu: Ia ascult[, gai\o drag[, frumoas[ poveste =i mare
minciun[ mi-ai ]n=irat.
Gai\a: Dac[ o crezi, cum o cred eu, \i-am spus un adev[r.
Eu: A=a-i! Dar adev[rul e un adev[r c`nd e pentru to\i la fel.
Gai\a: +i c`te minciuni n-au fost mult[ vreme, pentru to\i,
adev[ruri adev[rate.
Eu: Gai\o, umbli cu =iretenii. Adev[rul numai noi, oamenii, ]l =tim.
Gai\a m-a privit, a ]ntors capul, apoi a ]nceput s[ fluiere
un c`ntec care am ]nv[\at-o eu, un c`ntec de batjocur[, ca
=i cum mi-ar fi zis: Vorb[ s[ fie! Ei, v[ place?
Ca s[ m[ r[zbun pe ea v-am dest[inuit =i povestea aceasta.
Uite-a=a.
213
Din lumea celor care nu cuvnt[
MAI SUS!
S-a trezit cioc`rlia ]n chemarea prepeli\ei: Pitpalac!
Cerul abia se rumenise; pic[turile de rou[ ]nc[ nu se
pref[cuser[ ]n m[rg[ritare; luceaf[rul tot f[cea din ochi
p[m`ntului.
Dar peste pu\in deodat[ ad`ncul sc[p[r[. Cea dint`i raz[
str[punse v[zduhul =i se topi ]n ochiul cioc`rliei. Niciodat[
darul acesta, trimis de c[tre soare, nu umpluse sufletul p[s[rii
de o mai mare fericire. C[ci =i fericirea nu-=i alege totdeauna
clipa nimerit[ ]n care s[-=i verse prinosul.
Scutur`ndu-=i penele, un tril de mul\umire izvor] din gu=a
cioc`rliei. Apoi se dezlipi de \[r`n[ =i, p`lp`ind din aripi, se
]n[l\[.
Aerul parc[ se rumenise. Oglinda cerului poleia p[m`ntul.
}nc[ o b[taie de aripi.
Mai sus!
Slab de tot i se p[rea cioc`rliei c[ mai aude glasul pitpala-
cei. }nota ]n valuri str[vezii; plutind pe ele, dete drumul
ciripitului ei g`dilitor ca al unei grindine de m[rg[ritare.
Dar raza care i se topise ]n ochi o chema la ea, ]n ]nalt.
}n c`ntecul ei, pas[rea ]i spunea c[ vine. }nc[ o lovire de
aripi, =i-nc[ una.
Mai sus!
}mb[tat[, pas[rea se asculta singur[; pentru ea =i pentru
soare c`nta.
I se p[rea c[ tremur[rile c`ntecului ei umpleau bolta cerului.
Vroia s[ se simt[ singur[, dezlipit[ de \[r`na p[m`ntului,
ea =i raza, ]n singur[tatea ame\itoare a ]n[l\imilor...
}=i av`nt[ din ce ]n ce c`ntecul; =i ]ncordeaz[ mai tare
puterile. Dar trupul greu parc[-i ]nl[n\uie glasul, i-l \ine ]nchis
CUPRINS
Emil Grleanu
214
ca ]ntr-o colivie. Ar vrea s[ se simt[ dezrobit[, u=oar[ ca aerul,
str[vezie ca el.
Mai sus! mai sus!
+i trupul mereu o trage ]napoi c[tre p[m`nt, =i raza mereu
o cheam[ c[tre ]n[l\imi.
}ntr-un av`nt ]=i pune cea din urm[ putere =i, deodat[, se
simte, ]n sf`r=it, slobod[, desf[cut[ de greutatea netrebnic[
a c[rnii.
+i-n vreme ce, smulg`ndu-se, nebun de fericire, glasul se-nal\[
singur, tremur[tor =i dumnezeiesc de dulce, ]n ]nalt, trupul cade
ca un bulg[re de \[r`n[ spre p[m`nt.
215
Din lumea celor care nu cuvnt[
NEDESP{R|I TE ! . . .
Toamn[! P[durea fumeg[. Negurile se las[ perdeluind
z[rile. P[s[rile se rotesc ]n ]nalt, se de=ir[, iar se str`ng =i iar
se r[resc, apoi ]=i aleg c[l[uzele, le pun ]n frunte, =i-n v`rf
de s[geat[ c[l[toresc. Se ridic[ stolul sus-sus, pe apa albastr[
a cerului, =i lin, ca ]mpinse de un dor tainic, v`slesc, se =terg
din zarea plaiurilor noastre. Se duc!
}ncotro?
}n nop\ile reci de toamn[ v[zduhul parc[ fream[t[. O lume
ciudat[ pare c[ prinde fiin\[ sub stele; noiane de frunze
desprinse pare c[ sunt purtate de v`nturi; umbre se strecoar[
r[t[cite; \ipete r[sar =i se sting; chem[ri de c[l[uzire umplu
largul cuprinsului. Sunt p[s[rile c[l[toare. +i cu ele parc[ iau
ceva din sufletul nostru, ]n ochii lor parc[ fur[ soarele, pe
aripile lor parc[ duc prim[vara.
Un stol de turturele a ]nt`rziat. Gr[bite s-au str`ns ]n
diminea\a aceasta, =i-n f`lf`irile lor, care se aud ca ni=te
sunete supte u=or dintr-un flaut, pornesc. }nt`i o iau pe-aproape
de p[m`nt, peste lunci, deasupra rari=tilor, printre plopii ]nal\i,
ca =i cum ar vrea s[ mai vad[ locurile aceste o dat[. Apoi
fac un ocol mare, de jur ]mprejurul p[duricii, ]n vreme ce o
raz[ de soare ]mpunge p`nza norilor =i tive=te pe cer o dung[
de lumin[. Bucuroase, p[s[rile bat din aripi =i se hot[r[sc.
Patru, dou[ perechi, o iau mai ]nainte, o pereche r[m`ne ]n
zbor mai potolit, ]n urm[. Ajung deasupra r`ului; un \ip[t
n[bu=it, din gu=[ un semn al c[l[uzei vrea s[ le str`ng[
pe toate la un loc. +i-n clipa aceea un bubuit de pu=c[
clocote=te aerul cuprinsurilor. Cele dou[ perechi feresc ca
fulgerul ]n l[turi; dar din perechea din urm[, o turturic[ ]=i
CUPRINS
Emil Grleanu
216
curm[ zborul, ]=i adun[ apoi puterile, cu cel din urm[ fior al
vie\ii, se rote=te ]n dou[ cercuri, se ]nal\[ drept, ca o s[geat[
]n v[zduh, spre raza de soare, apoi cade rostogolindu-se ]n
undele r`ului, care o fur[ =i o poart[ mai departe.
Stingherul, so\ul, urm[re=te pu\in stolul, apoi se ]ntoarce,
caut[ ]ngrijat =i, pe apa tulbure, ]=i vede tovar[=a. O putere
]l \ine atunci deasupra v`ltorii, cu ochii nedesprin=i de la
trupul pl[p`nd =i p[tat de s`nge ce lunec[ la vale, de la trupul
pe care, ]n cercuri str`nse, ]l urm[re=te mereu.
+i sub cerul ]n care raza de soare s-a stins, c[l[toresc trei:
stolul care se =terge ]n zare ca un r[mas bun, pas[rea moart[
m`nat[ de valuri, =i porumbelul care se rote=te mereu, urm[-
rindu-=i so\ia, ca un simbol al ve=nicei iubiri !...
+i-n urma lor, toamna cade mai grea!
217
Din lumea celor care nu cuvnt[
PAS{RE DE NOAPTE
O zi ]n[bu=itoare ca aceasta nu mai cobor`se Dumnezeu
pe p[m`nt. Se co=covise scoar\a copacilor, se scorojiser[
frunzele, iarba se m[cinase, p[m`ntul se f[cuse cenu=[.
Izvoarele secaser[; locul b[l\ilor nici pas s[ se mai cunoasc[.
Ici, colo, c`te o =uvi\[ de ap[, ca urma unei lacrimi pe un
obraz uscat de boal[. Lighioanele p[durilor umblau cu limba
scoas[, s[ g[seasc[ unde s[-=i st`mpere setea. Atunci, unele
din ele, o luar[ ]n sus, spre \inuturile ]nz[pezite, unde nu le
putea lipsi apa niciodat[.
P`n[ =i buhna, c`t era ea de greoaie, c[ nu-=i ]ntinsese
niciodat[ ]nc[ aripile la zbor, cu penele ei ]nfoiate ca =i cum
i-ar sufla mereu un foi ]n co=ul pieptului, cu capul ei buhos =i
nedormit, cu ochii nepotrivit de mari, ca de-mprumut, buhna,
care pe vremea aceea era pas[re de zi, ca celelalte, =i-a
dezmor\it aripile =i-a pornit-o la drum, s[ g[seasc[ un izvor,
un p`r`u, s[ bea o pic[tur[ de ap[ m[car. +i cum nu era deloc
deprins[, ]=i f`lf`i aripile, dintru-nt`i, de la un copac la altul,
apoi de la o poian[ la cealalt[, p`n[ ce a ajuns, ]n sf`r=it,
]ntr-o alt[ p[dure. Dec`t se-ntunecase de-a binelea, c[zuse
noaptea, =i peste o ap[ s[ deie nici g`nd. Atunci a poposit
pe-o crac[, s[ a=tepte zorii zilei. R[coarea nop\ii o mai
]nvior[.
Dar cum st[tea a=a, plec[ pu\in capul, =i-n clipa aceea
z[ri, chiar sub creanga pe care st[tea, cum str[luce=te ceva.
Ce s[ fie? se g`ndi buhna. Ochi de m`\[ s[lbatic[ nu erau,
fiindc[ nu erau doi. Atunci? zbur[ jos, =i care nu-i fu mirarea
c`nd sim\i p[m`ntul sub picioare jilav. Fusese pe acolo un
=ipot bogat ]n ap[, =i-acum nu mai izvora dec`t c`te-o
CUPRINS
Emil Grleanu
218
pic[tur[ pe care Dumnezeu o p[stra, ]n fiecare noapte, privi-
ghetorii. Lucea pic[tura ceea ca un ban de aur, c[ci, ca s[ o
g[seasc[ privighetoarea, Atotputernicul r[sfr`ngea ]ntr-]nsa o
stea. A stat buhna, s-a g`ndit, dar de ce str[luce=te pic[tura
ceea nu =i-a dat bine seama, =i, numai ]ntr-un t`rziu, =i-a
]nchipuit c[ uitase ziua un pic din lumina ei. Cum era tare
]nsetat[ ]ns[, sorbi apa, =i-n locul ei r[mase p[m`ntul ]ntu-
necat, c[ci steaua nu mai avea unde s[ se oglindeasc[. +i
mare-i fu mirarea buhnei c`nd nu mai z[ri lumina. Vas[zic[,
ea o b[use odat[ cu apa? Zbur`nd ]napoi pe crac[, se g`ndi
ce se g`ndi, =i se hot[r]... Dac[ sorbise lumina, trebuia =i ea,
la r`ndul ei, s[ lumineze. Poate c[ Dumnezeu ]i h[r[zise
darul [sta s[ mai ]nfrumuse\eze noaptea. Deci noaptea ]i era
dat ei s[ tr[iasc[...
De-atunci s-a deprins, ]ncetul cu ]ncetul, s[ vad[ prin
]ntuneric; =i acuma de bun[ seam[ crede c[ vede fiindc[
lumineaz[ d`nsa.
O fi =i pedeapsa lui Dumnezeu, fiindc[ sorbise pic[tura
de ap[ care se cuvenea numai privighetorii.
219
Din lumea celor care nu cuvnt[
VULTURUL
S-a ridicat, deodat[, din pr[pastia ]ntunecoas[, umed[, a
mun\ilor falnici. +i, doritor de lumin[, ]n aceast[ diminea\[
sc[ldat[ de soare, a ]ntins aripile, ca o flamur[, deasupra
brazilor b[tr`ni. S-a ]n[l\at mai ]nt`i drept ]n sus, ca o s[geat[;
a str[b[tut v[zduhul r[coros, apoi a r[mas acolo, s-a leg[nat
]n aer, ]mb[tat de pl[cerea s[ fluture la ]n[l\ime uria=[; a
plecat capul =i a privit ]n jos. Pe c`mpiile lucii, satele
]mpr[=tiate, ca gr[un\ele, scoteau sclipiri repezi ca a prundi-
=ului sp[lat de ape. Oamenii nu se z[reau; deasupra, de-
desubtul lui, primprejur, nici o vietate. I se p[ru c[ lumea
aceasta frumoas[, ]nc`nt[toare, peste care prim[verile se
a=tern cu spuz[ de flori, e a lui, a lui singur. +i, scutur`ndu-=i
aripile, f[cu un ocol larg, suind =i cobor`nd prin aer. Apoi i
se p[ru c[ ceva flutur[ mai jos, ceva mic, prea ne]nsemnat
pentru ca s[ ]ndr[zneasc[ s[ se suie p`n[ la el: se repezi =i,
]n ciocul gata s[ fr`ng[, prinse o pan[ c[zut[ chiar din aripa
lui. Zbur[ cu d`nsa, sus, sus, apoi ]i d[du drumul =i urm[ri
cu ochi str[lucitori lunecarea u=oar[, ca pe o ap[, a penei
care c`ndva ]l ajutase s[ se ridice.
Lu[ mun\ii ]n lung. Nici o boare de v`nt, nici un murmur
de ape care s[ str[bat[ at`t de sus.
+i a=a a mers p`n[ dup[ amiaz[, cu ciocul deschis, ]nghi-
\ind aerul ]n g`lg`iri puternice, privind ]n toate p[r\ile cu
ochii lui ca dou[ sc`ntei.
Obosi. Se cobor] u=or =i se a=ez[ pe v`rful unei st`nci ce
\`=nea ]n sus, goal[, din stratul gros de mu=chi al muntelui.
Cum sta nemi=cat, p[rea =i el de piatr[, p[rea c[-i col\ul
ascu\it al st`ncii ]ncremenite acolo de veacuri.
CUPRINS
Emil Grleanu
220
Pe urm[ ]=i plec[ ]n jos capul; ]n fund, ]n noaptea deschi-
z[turii ad`nci, t[iat[ ca de pala unui zmeu, =erpuia, sclipind
ca argintul, izvorul. +i i se f[cu dor de r[coarea dulce a undei
=erpuitoare. S[lt[ =i se repezi ]n fund; se l[s[ ]n voie s[ cad[
]n ap[; stropii reci ]l acoperir[ deodat[, ca ni=te pietre scumpe,
=i, ]ntinz`nd g`tul gol, b[u ]ndelung, ]nsetat. Apoi ]=i lu[ iar[=i
zborul p`n[ pe st`nc[, sus, se l[s[ pe o coast[, ]ntinse aripile
la soare =i ]nchise ochii.
Adieri de v`nt ]l ]nf[=oar[ ]n v[lul lor. Aproape se treze=te;
prin pleoapa ]nchis[ ]nc[ parc[ z[re=te un foc grozav, a c[rui
flac[r[ ]ncinge tot cuprinsul z[rii. Se ridic[. Departe, ]n nori
de s`nge, soarele apune. Mun\ii parc[-s aprin=i, cerul arde.
}=i ia zborul, gr[bind spre cuib.
Se apropie, se las[ tot mai jos, deasupra muntelui, deasupra
p[durii de brazi. Aceea=i lini=te ]n tot cuprinsul firii. Mai are
pu\in; z[re=te pr[pastia spre care avea s[ se coboare, c`nd,
deodat[, ]n t[cerea neclintit[, r[zbubuie, p`n[-n dep[rt[ri
ad`nci, un tunet, =i aripa, amor\it[, ]i cade ]n jos. Se rosto-
gole=te de c`teva ori prin aer, simte fierbin\eala glon\ului, ca
a unui c[rbune ce-i arde carnea, ]=i ]ncordeaz[ puterile, caut[
s[ mai pluteasc[ sus, dar dedesubtul lui mun\ii parc[ se
pr[bu=esc. Aripa ]i mai st[ pu\in ]ntins[, apoi i se fr`nge l`ng[
trup, ud[ de s`nge. Lunec[ printre brazi. R[coarea ]l mai ]nvi-
oreaz[ o clip[; iar[=i caut[ s[-=i ]ntind[ aripile; se anin[ de
o ramur[. Se uit[ ]n jos. Drept dedesubt, la r[d[cina bradului,
un c[prior st[ lini=tit, privind ]nainte.
Iar vulturul simte c[-i pierdut, c[ puterile ]l p[r[sesc. O
ur[ stra=nic[ ]l cuprinde; parc[ ar dori s[ se sting[ toat[ lumea
odat[ cu d`nsul. Se las[ s[ pice drept peste c[prior =i, cu cea
din urm[ putere, ]i ]nfige gheara ]n ochiul curat =i umed.
}n vreme ce c[priorul se scutur[ =i fuge, n[uc de spaim[
=i durere, pas[rea cade moart[, cu ghearele str`nse, cu ochii
deschi=i.
221
Din lumea celor care nu cuvnt[
COCO+UL
}n nucul stufos din marginea ogr[zii, g[inile, coco\ate de
cu sear[ pe crengi, dorm duse, cu capul sub aripi, ]mpr[=tiate,
care mai sus, care mai jos, cum le-a fost mai pe plac =i le-a
venit mai la socoteal[. La o parte, a=a, s[ le poat[ vedea pe
toate, sculat cu noaptea-n cap, st[ coco=ul pa=a, cum ]i
zic to\i ai casei, rotofei, ]mbr[cat ]n pene, cu creasta l[sat[,
=treng[re=te, pe-o ureche. Cu g`tul ]ntins, cu ochii ]nc[ ce\o=i
de somn, prive=te. E poet. Sufletul lui, de=i r[zboinic, e mai
av`ntat spre frumos dec`t al curcanilor, care se umfl[ ]ntr-at`t,
de par ni=te burdufuri, c`nd sunt seci ca ni=te gogo=i; dec`t
al tuturor g`nsacilor, care se plimb[ pe ap[ =i fac pe vis[torii,
dar ]n cap n-au minte nici m[car c`t un gr[unte; ori dec`t al
r[\oilor, care, cu c`t sunt mai fuduli, cu at`t umbl[ mai leg[na\i;
=i chiar dec`t al p[unilor m`ndri ]n port, dar cu glasul, ]ntre
p[s[ri, ca al m[garului ]ntre dobitoace. El e poet! E cel dint`i
care se minuneaz[ de frumuse\ile firii, =i, f[r[ p[rere de r[u, ]=i
rupe totdeauna din somn numai s[ vad[ cum r[sare soarele. De
aceea d`nsul acum prive=te, pe c`nd to\i ai casei dorm.
Mije=te de ziu[. Departe, ]n zare, se deslu=e=te, u=oar[,
dunga de lumin[ a zorilor; ]nt`i e ca o d`r[ de z[pad[, apoi,
]ncetul cu ]ncetul, se preface ]ntr-un ]ntins de ap[ care-=i ]nal\[
o margine tot mai sus, preling`ndu-se pe cer, ca sorbit[ de-o
putere a v[zduhului. Pe urm[, oglinda aburit[ de p`n[ acum
pare c[ r[sfr`nge un foc dep[rtat, se face lucie, poala cerului
prinde fiin\[ parc[, =i lumina ]ncepe s[ se cearn[ peste
p[m`nt, u=oar[, ca un colb de argint. Departe, cine =tie unde,
se v[d dealurile, mai ]ncoace c`mpul, aproape satul =i, chiar
]n fa\[, ]=i desface st`lpii din umbr[ casa de la cealalt[
CUPRINS
Emil Grleanu
222
margine a ogr[zii. Aerul se ]nfioar[; coco=ul r[sufl[ fericit,
apoi ]=i ud[ pliscul ]n m[rg[ritarul de rou[ de pe frunza cea
mai apropiat[. Lumina ]ncremene=te o clip[.
Coco=ul ]=i caut[ cu ochii tovar[=ele, le z[re=te, =i ]n
g`ndul lui le judec[ pe toate. La st`nga, ici, doarme Sura,
nadoleanca; b[b[tia, tot l`ng[ el, =i numai l`ng[ el; a scos
cinci r`nduri de pui p`n[ acum, =i mai face pe tinerica; uf!
tare l-a mai plictisit. Colo, mai jos, |iganca, sora Surei; ceva
mai t`n[r[, dar tot o poam[: am`ndou[ g`lcevitoare foc. }n
dreapta, la r`nd, pe crengi deosebite: Ro=cata, Bogheta =i
Cucuieta; bune fete, dar prea ]=i scoteau ochii de la el =i prea
i se \ineau de urm[. Cel pu\in Berca, de pe creanga cea mai
de jos, v[zuse c[ n-are ]ncotro =i-l l[s[ ]n pace. Dar unde-i
Puica? Asta, da, ]i era drag[ ca ochii din cap. Puica e o
americanc[ alb[ ca laptele, pu\in mai r[s[rit[ dec`t un ou =i
cu un cucui mai mare dec`t ea ]ntreag[; ]i place cum merge
]nfipt[, cu capul \an\o=, tremur`ndu-=i uneori mo\ul, ca =i cum
i-ar fi tras luarea-aminte: Ghidi! ghidi! Dar unde-i? Atunci
un fo=net u=or de aripi ]l f[cu s[ ridice ochii; drept deasupra
lui, Puica, =ireat[, ]ntinse g`tul =i, pe c`nd celelalte visau ]nc[,
=treng[ri\[, ]l s[ruta de bun[ diminea\a.
+i-n aceea=i vreme, ]ntr-o sc[p[rare orbitoare, din fundul
z[rii, cele dint`i dou[ raze ale soarelui se topir[ ]n ochii celor
doi ]ndr[gosti\i. Coco=ul ]=i ]nfoie penele =i r[mase a=a,
minunat, ]n fa\a r[s[ritului care ardea ]n par[. Peste c`teva
clipe, privi spre g[inile care dormeau =i zise Puicei: Ce
frumuse\e dumnezeiasc[, drag[! +i proastele astea dorm. Apoi
pl[nui o ghidu=ie: f[cu Puicii cu ochiul, d`ndu-i s[ ]n\eleag[
c[ le-o preg[te=te el. Se ridic[ ]n picioare, b[tu din pinteni,
]=i f`lf`i aripile ca dou[ steaguri =i, ]ntinz`ndu-=i g`tul cu
g`ndul ]ntr-adins s[ le fac[ s[ tresar[, buimace, din somn ,
tr`mbi\[ din gu=[, voinice=te:
Cu-cu-ri-guuu!...
223
Din lumea celor care nu cuvnt[
CA SOARELE! . . .
O cas[, o livad[ =i-o curte mare. }n cas[ stau st[p`nii; ]n
livad[ sunt pomi roditori; ]n curte felurimi de p[s[ri.
A=a, ]n curtea aceasta s-au ]nt`mplat multe =i m[runte, c[ci
unde-s p[s[ri multe, dragostea-i st[p`n[. Nu mai departe,
acum o lun[, un coco= a fugit, peste gard, cu bogheta altuia.
Nu i-au mai v[zut de-atunci nimeni! Unele p[s[ri spuneau
una, altele alta, g`=tele =u=oteau, fel =i chipuri, pe
socoteala celor doi ]ndr[gosti\i. Ei =i-au v[zut de treab[.
Acum o s[pt[m`n[, o g[in[, o americanc[, zor nevoie dup[
un pichiroi. Au =ters-o =i ace=tia. Iar zarv[, iar =u=oteli, nimeni
nu mai putea nici dormi, nici m`nca; cum se ]nt`lneau dou[
p[s[ri fa\[-n fa\[, se-ntrebau: Ce-i cu americanca? Cealalt[:
Ce-i cu pichiroiul? Pichiroiul a=a; americanca altfel. +i ei
doi habar n-aveau de gura lumii!
De aceea, c`nd pichirea, stingher[, hot[r] s[-=i caute un
so\ =i-=i puse ochii pe p[un pas[re de neam mare se
feri de to\i, de fric[ s[ nu li se a=eze cineva de-a curmezi=ul
dragostei. +i-a ]nceput pichirea s[ se ]nv`rte-n sus =i-n jos pe
l`ng[ p[un. Azi a=a, m`ine iar a=a, p`n[ c`nd i-a venit odat[
la socoteal[ =i i-a =optit, cu glasul ei cel mai dulce: Pi-chi-
chi-chi-chi-ri: Te iubesc! P[unul a privit-o dintru-nt`i de sus,
dar pe urm[ =i-a dat seama c[ nici pichirea nu e de lep[dat,
mai auzise c[ dragostea, dac[ o ]nt`lne=ti, s-o culegi de ori-
unde-ar fi, s-a rotit =i-a r[spuns: Chiau!: Bine! +i zilnic s-au
curtat. Pichirea, mic[ =i pestri\[, dar =ireat[; p[unul, mare, minunat
de frumos, dar cam sec.
+i a=a, ]ntr-o diminea\[, pichirea, harnic[ titirez, s-a sculat
mai devremior chiar dec`t coco=ul, a ciugulit ce-a putut =i,
CUPRINS
Emil Grleanu
224
pe urm[, s-a dus sub culmea p[unului, de l-a sculat. +i-am`ndoi,
arip[ la arip[, au pornit pe paji=te. Flori, r[coare, mireasm[ dulce.
Pentru ]nt`ia oar[ =i-au apropiat pliscurile: ]nt`iul s[rut! Sunt
mul\umit[! Chiau! Sunt fericit[! Chiau! Ce Dumnezeu,
g`nde=te pichirea, numai at`t e ]n stare s[-mi r[spund[? +i-n
clipa aceea se ]n[l\[, rotund =i de aur, soarele!...
Peste lume se revars[ valuri de lumin[. P[unul str[luce=te
de parc[ ar fi ]mbr[cat ]n fir. Pichirea ]l prive=te ]nc`ntat[,
m`ndr[ de frumuse\ea iubitului ei. Apoi se ]ntoarce de se
uit[, uimit[, la soare. +i, cu sufletul ei s[lbatic, plin de
poezie, ]=i ]mbie =i iubitul: Prive=te, prive=te, drag[! Dar
p[unul se sup[r[. }ng`mfala ]i descle=teaz[ limba: Ce s[
te ui\i la soare, c`nd m[ ai pe mine? Rogu-te, prive=te-m[!
+i cum pichirea se uit[ ]nc[ spre r[s[rit, p[unul i se pune
drept ]n fa\[ =i ]=i ]nrote=te coada: Prive=te-m[! Se uit[
pichirea, se uit[ mirat[, apoi, dumerindu-se, ]i r[spunde: Te
privesc, dar ascunz`ndu-mi lumina soarelui, nu-\i mai v[d
nici str[lucirea ta.
+i, dezam[git[, pichirea ]i ]ntoarce spatele...
Numai a=a p[s[rile din curte nu mai avur[ prilejul s[
=u=oteasc[ pe socoteala altor doi ]ndr[gosti\i.
225
Din lumea celor care nu cuvnt[
LUPT{TORI I
Soarta se vede c[-i menise a=a: s[ fie vecini =i s[ fie
du=mani. +i-am`ndoi coco=i frumo=i.
Unul, negru cu toate lucirile pe care negrul le poate da
]n m`ng`ierea luminii. Gulerul =i penele sub\iri, moi ca m[tasea,
ce-i at`rnau de pe spate spre pinteni, b[teau ]n verde ca fierea.
Aripile, negru-aspru, ca mangalul. Pieptul luciu, cu ape t[ioase,
uneori sure, ca o\elul. +i penele lungi, ml[dioase, =i ]ntoarse ca
ni=te arcuri, ale cozii, cu sclipiri alb[strii, ce se stingeau ]ndat[.
Numai deasupra capului cu ochii nelini=ti\i ca ni=te g`ze, creasta
plecat[, =treng[re=te, ro=ie, aprins[ ca para focului.
Cel[lalt, alb. Alb pieptul, cu unde brumate, ca argintul
odoarelor vechi; albe aripile, un alb moale, ca al om[tului de
cur`nd c[zut; alb gulerul, cu v`rfurile penelor pu\in-pu\in g[lbui,
ca suflate cu aur; alb[ coada bogat[-n pene, u=oar[, r[sfirat[.
+i, deasupra capului cu ochii galbeni, plutitori ]n m[rgeanul
pleoapelor, o creast[ c[rnoas[, b[tut[ =i ro=ie ca o garoaf[.
Nu se puteau suferi; ]=i aruncau priviri t[ioase printre sp[rturile
gardului; fiecare se silea s[ tr`mbi\eze mai ]nainte zorii zilei.
+i totu=i prilejul nu-i adusese ]nc[ fa\[-n fa\[, s[ se m[soare.
Ast[zi ]ns[ clipa dorit[ de am`ndoi sosise pe nea=teptate.
Coco=ul alb, cu g[inile lui, ie=i pe t[p=anul de din dosul
casei, la scurmat. Era o zi frumoas[ de prim[var[, p[m`ntul
era jilav, plin de mustul din care se =i hr[nea cea dint`i
urzeal[ a l[vicerului ierbii.
Cum scurma a=a coco=ul, ]=i auzi tovar[=ele =optind. Ridic[
seme\ capul =i, drept ]nainte, de partea cealalt[, vr[jma=ul
negru se proptise, gata de lupt[. G[inile se oprir[; ]n\eleseser[
c[ aveau ceva de privit.
O sc[p[rare, =i s-au repezit. S-au oprit fa\[-n fa\[, cu
CUPRINS
Emil Grleanu
226
g`turile ]ntinse, cu penele gulerelor zburlite, cu aripile pu\in
desf[cute =i date-napoi. Cel negru b[tu o dat[ din pinteni, =i
se lovir[ piept ]n piept; apoi se dezlipir[ repede =i, cu capetele
pe spate, se av`ntar[ din nou, prinz`ndu-se ]n gheare,
izbindu-se scurt, aprig, cu aripile-n coapse.
Erau grozav de voinici am`ndoi: cel negru ceva mai iute,
cel alb mai cump[tat.
+i iar[=i se deter[-napoi, cu g`turile ]ntinse de mai s[ se
desprind[ din trup. Ca =i cum i-ar fi suflat odat[ v`ntul, a=a s-au
ridicat de la p[m`nt. Se ]ndesar[ pene-n pene, c[ut`nd s[ se
apuce cu pliscul, s[ se sf`=ie cu ghearele. Se ferir[ pe urm[
]n l[turi, s[rir[ unul deasupra celuilalt, ca =i cum ar fi vrut s[
se r[peasc[-n v[zduh; =i-n sf`r=it se \intuir[ locului. Cel negru
prinse creasta du=manului ]n ascu\i=ul pliscului; cel alb ]i
]nfipse gheara-n g`t. Plini am`ndoi de s`nge, tremur`nd,
st[tur[ a=a p`n[ c`nd durerea ]i ]nvinse; atunci se smun-
cir[
,
napoi, p`ndind clipa c`nd s[ se r[puie.
S`ngele clocoti deodat[ ]n trupul am`ndurora; ochii le vedeau
ro=u; turba\i, se n[pustir[, de ast[ dat[ pe via\[ =i pe moarte.
Str`n=i ]n gheare ca-n ni=te cle=te, cu pliscurile ]mpl`ntate
unul ]n carnea celuilalt, se rostogolir[ la p[m`nt =i iar se
]n[l\ar[, aprigi, ]n picioare. S[par[ p[m`ntul cu pintenii, =i
\[r`na s[rea ]mpr[=tiat[. Penele, negre =i albe, zb`rlite,
smulse, r[sfirate, se amestecaser[-n lupta abra=[, c[ trupurile
lor se contopiser[, alc[tuind parc[ o floare ciudat[, o floare
chinuit[ de furtuna ce-i ]mpr[=tia petalele-n v`nt.
Dar puterile li se sleir[. Nici unul nu biruise. Se mai
]ncordar[ o dat[ =i se descle=tar[ dobor`\i, ]ns`ngera\i,
r[sufl`nd cu greu. Din creasta celui alb se prelingeau pic[turi
de s`nge. Pe pieptul celui negru se a=ternuse o dung[ ro=ie,
de care se lipise o pan[ alb[ din haina potrivnicului.
+i cum st[teau a=a, g[inile se apropiar[, mul\umite =i
m`ndre parc[ fiecare de st[p`nul lor; ]i ]nconjurar[. Iar lupt[-
torii, dup[ ce se mai privir[ o dat[, ca =i cum =i-ar fi zis: Pe
m`ine!, se dep[rtar[ \an\o=i, fiecare ]n mijlocul alaiului s[u.
227
Din lumea celor care nu cuvnt[
M{RI NI MI E
}n rev[rsat de zori, pe balt[, lumina face minuni. Pe fa\a
apei sclipesc, ici, sf[rm[turi de oglinzi; colo, pl[ci de o\el;
comori de galbeni ]ntre trestii. }n nuferi, ca-n ni=te potire
plutitoare, curg raze de aur. Un colb de argint d[ str[lucire
stuf[ri=ului. Peste tot lini=te neclintit[, de rai.
Cocost`rcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat ]n balt[.
Pe picioarele lungi, sub\iri ca ni=te lujere, trupul lui se leag[n[
agale. Din c`nd ]n c`nd ]=i ud[ pliscul; uneori se opre=te de
se uit[, ispititor, ]n fundul apei, ca =i cum ar fi dat peste ceva
ce c[uta de mult. E r[coare, =i r[coarea ]l ]nc`nt[. Nu simte
nici o alt[ dorin\[ dec`t s[-=i scalde picioarele ]n unda rece,
care-i trimite fiori p`n[ sub aripi.
Deodat[ se opre=te; ]ncordeaz[ g`tul =i prive=te. Pe frunza
unui nuf[r, o broscu\[ se bucur[ =i ea de frumuse\ea =i
r[coarea dimine\ii. C`nd l-a v[zut, biata broscu\[ a ]ncremenit
pe picioru=ele de dinapoi; cu ochii mari deschi=i, cat[ la
cumplitul du=man. }n spaima ei, ]l vede uria=, cu capul
ating`nd cerul, cu pliscul lung, larg, s[ soarb[ dintr-o dat[ balta
=i, dimpreun[ cu balta, pe ea. Inima i s-a oprit.
}=i a=tepta sf`r=itul.
Cocost`rcul o vede =i ]n\elege. Dar diminea\a e m[rinimos.
+-apoi i se pare at`t de mic[, at`t de ne]nsemnat[ aceast[
vietate a b[l\ii, c[, de la o vreme, parc[ o pierde din ochi ]n
fundul apei, =i nici n-o mai z[re=te. Ridic[ piciorul, o p[=e=te
dispre\uitor =i trece, m[re\, mai departe.
Broscu\ei nu-i vine s[ cread[. Mai st[ a=a c`teva clipe.
Apoi, de bucurie, sare pe o alt[ frunz[; =i-ntr-un av`nt de
recuno=tin\[, ea, cea dint`i, taie t[cerea dimine\ii:
Oaac!
CUPRINS
Emil Grleanu
228
SI NGURATI CI I
Pe lacul luciu din gr[dina cu florile neclintite de nici o
adiere, cu crengile nestr[b[tute de nici un fo=net, pe lacul
adormit c[ pare o uria=[ lespede de cristal ce acoper[ o alt[
gr[din[ fermecat[, leb[da b[rbatul r[mas singur trece
ca o ]nchipuire, alb ca z[pada, cu aripile ca dou[ scoici de
argint, cu g`tul l[sat ]ntre ele, sub\ire, ondulat ca toarta unei
amfore. Pas[rea plute=te lin, =i ]n ea parc[ poart[, r[t[cit,
sufletul unei fiin\e duse de pe lume.
Sus, pe bolta ad`nc[, stelele au p[lit; ]n haosul albastru,
luceaf[rul sclipe=te tainic, str[lucitor, purt`nd parc[ ]n v[paia
lui via\a tuturor lumilor cere=ti, a lumilor ve=nic c[l[toare ]n
necuprinsul firii.
+i cum, jos, leb[da sidefeaz[ fa\a apei, sus, luceaf[rul
lumineaz[ ]ntinsul t[riei. Numai ei doi sunt p`lp`irile nop\ii
acesteia, ]n care lumea pare ad`ncit[ ]ntr-un somn de moarte.
Am`ndoi r[t[cesc singuri, am`ndoi str[juiesc singur[tatea,
mistuindu-se ]n t[cere, m`ndri, deopotriv[ de reci, de=i unul,
bulg[re de ghea\[, cel[lalt, par[ de foc. +i se cunosc, se v[d
]n fiecare sear[, merg unul c[tre altul =i se-nt`lnesc: din ]nalt,
luceaf[rul ]=i coboar[ raza jos, ]n ad`ncul apei, unde r[sare
ca un mugur de aur.
Iar pas[rea se apropie de sc`nteia picurat[ din cer =i
plute=te u=or ]mprejurul ei, mai ]nt`i ]n cercuri largi, apoi ]n
rotiri tot mai str`nse, tot mai str`nse, p`n[ ce se opre=te drept
deasupra r[sfr`ngerii stelei; =i-atunci, din mugurul de aur, pare
c[ se desface dintr-o dat[ o floare plutitoare, o floare m[iastr[
de argint.
+i astfel stau de se privesc: sus, leb[da de aur a cerului,
jos, luceaf[rul de argint al apelor.
CUPRINS
229
Din lumea celor care nu cuvnt[
FI LOZOFUL
E mare, negru ca ]ntunericul; numai v`rful labelor sunt
albe, ca =i c`nd lumina zilei i le-ar fi p[tat ]ntr-adins. Din
capul cu fruntea puternic[, mare, ochii verzi ]nfloresc noaptea
ca dou[ sc`ntei. E cel mai frumos motan al t`rgului. Dar de
frumuse\ea lui nu-=i d[ seama, de b[rb[\ia lui ]ns[, da;
pentru aceea, ]n ceasuri de veghere, c`nd i se pare c[-=i
z[re=te chipul ]n talerul lunii, =i-=i vede ]nf[\i=area b[rb[-
teasc[, simte un fior ce-i str[bate prin spate =i-l onduleaz[,
de m`ndrie, p`n[-n v`rful cozii. Tr[ie=te singur. Ziua st[ ascuns
cum poate =i unde poate. Ziua doarme; numai c`nd sose=te
ceasul pr`nzului, care ]i vine singur ]n lab[, se treze=te,
moroc[nos.
C[ci m`ncarea nu l-a ispitit niciodat[. S[ bei =i s[ ]nghi\i
aer c`nd \i-e sete de ]n[l\imi ame\itoare, aceasta e adev[rata
hran[, dar aceasta-i o tain[ pe care numai el o =tie. C`nd ziua
fuge din fa\a nop\ii, el porne=te; atotst[p`nitor, p[=e=te, m[re\,
peste acoper[mintele ]ntregului t`rg. Se plimb[ de la un cap[t
la altul al mahalalelor, c[ci n-are dragoste deosebit[ pentru
nici un col\. De-aici ca =i de-acolo, firea lui ]l ]ndeamn[
mereu aiurea.
}n sufletul lui nu tresare nimic, dec`t ]n cele c`teva zile
c`nd dragostea ]l chinuie=te. C[ci dragostea e pentru to\i
acela=i ve=nic chin. +i niciodat[ nu se =imte mai fericit dec`t
dup[ nop\ile aceste de zbucium, c`nd, lini=tit, g`nde=te la
ele cu dezgust.
Numai farmecul nop\ii ]l ]mbat[. C`nd t`rgul se cufund[-n
t[cere de moarte, el vegheaz[, de sus, de pe strea=ina vreunei
case. +i prive=te. A v[zut multe: ]nt`lniri fericite, ]n col\uri
CUPRINS
Emil Grleanu
230
de gr[dini; rug[min\i duioase, de dup[ fere=ti deschise; ]mbr[-
\i=[ri p[tima=e, ]n unghere de ziduri; desp[r\iri sf`=ietoare, ]n
praguri de u=i. O ]ntreag[ \es[tur[ de patimi, ca =i sus, ]n
lumea acoperi=urilor, cu deosebirea c[ jos firul patimilor se
torcea mereu, f[r[ de nici un r[stimp. +i-n schimb lini=tea
cerului cum ]l minuna! Nici un fr[m`nt, nici un zbucium;
cuno=tea cerul =i-l citea ca pe o carte. +tia c`nd r[sare
luceaf[rul; c`nd pornea la drum carul mare; c`nd ]=i ]ncorda
strunele lira; c`nd ]=i aduna puii clo=ca. Era un astronom. +i
de sus, de unde sta, i se p[rea c`teodat[ c[ =i el f[cea parte
din lumea aceea, c[-mprejurul lui se-nv`rtesc toate, priete-
noase, ]n\elepte, t[cute ca =i el. +i era fericit. Singura fiin\[
fericit[! Iar c`nd zorii mijeau =i c`nd, lini=tit, urca acope-
r[m`ntul s[ se strecoare iar[=i ]n noaptea vreunui pod, g`ndea,
mul\umit, c[ n-are nici o ]ndatorire c[tre nimeni, cum nimeni
n-avea c[tre el. +i cugeta: Fericirea e s[ nu fii al nim[nui,
nimeni s[ nu fie al t[u, s[ tr[ie=ti singur: tu, =i cerul
deasupra .
231
Din lumea celor care nu cuvnt[
C~ND ST{P~NUL NU- I ACAS{!
}n odaie, lini=te. Lini=te =i-un miros! Pe poli\a din dreapta,
pe o farfurie, st[ uitat[ o bucat[ de ca=caval. Mirosul de
br`nz[ proasp[t[ a str[b[tut p`n[ ]n cel mai ]ngust col\i=or
al casei. +i din gaura lui, din gaura de dup[ sob[, =oricelul
nu-=i mai g[se=te locul. Parc[-l trage cineva de musta\[ afar[.
S[ ias[, s[ nu ias[? Mai bine s[ se ast`mpere. S[ se ast`mpe-
re, u=or de zis; dar ca=cavalul? Vezi, asta-i asta: ca=cavalul.
S[-nchid[ ochii. I-a ]nchis. Prostul! Dar ce, cu ochii miroase?
+i br`nza-i proasp[t[. Mai m`ncase a=a bun[tate acum vreun
an. Dar parc[ nu-l momise ]ntr-at`ta ca aceasta de acuma.
S[ ]ncerce. Face c`\iva pa=i m[run\i p`n[-n marginea ascun-
z[torii lui. M[car s-o vad[. Unde-o fi? De unde-l vr[je=te, din
ce col\ ]l pofte=te cu at`ta st[ruin\[ la d`nsa? A! uite-o colo,
pe farfurie. Dac[-ar ]ndr[zni! Dar cum? S[ mearg[ mai ]nt`i
pe l`ng[ perete p`n[ la divan. A=a, bun! Pe urm[... Pe urm[
pe unde s-o ia? Pe l`ng[ dulap? Nu. Pe dup[ jil\ul cela? Nici
a=a. Atunci? P[i lucrul cel mai bun e s[ se suie de-a dreptul
pe perdea, =i de-acolo s[ treac[ pe marginea l[vicerului din
perete p`n[ la poli\[. +i-odat[ la ca=caval, las[, n-are el
nevoie s[-l ]nve\e al\ii ce s[ fac[ cu d`nsul. Dar motanul?
Ehei! la d`nsul nu se prea g`ndise. +i, Doamne, mul\i fiori i-
a mai v`r`t ]n oase motanul cela. Dar poate nu era ]n odaie.
Ha? Nu era. Nu. Ori=icum, s[ mai a=tepte pu\in, s[ vad[, nu
se mi=c[ nimeni, nu-l p`nde=te cineva?
Cum s[ nu-l p`ndeasc[! Dar de c`nd a=teapt[ motanul
prilejul s[ puie laba pe bietul =oricu\. Dac[ nu m`ncase el
ca=cavalul, c[ci mirosul cela ]i zb`rlise =i lui must[\ile, p[i
nu-l m`ncase tocmai pentru asta: s[-l momeasc[ pe lacomul
CUPRINS
Emil Grleanu
232
din gaur[. Cu botul adulmec`nd, cu ochii galbeni =i lucio=i
ca sticla, cu must[\ile ]ntoarse, sub\iri =i ascu\ite ca oasele
de pe=te, st[ neclintit dup[ perna de pe divan =i-a=teapt[. L-a
z[rit. Uite-l, ]i vede m[rgelele ochilor. Iese? Iese oare? Da, da;
a=a, ]nc[ un pas, ]nc[ unul, doi, a=aa!
Dintr-o s[ritur[ a fost cu laba deasupra lui.
Bietul =oricu\ n-avusese vreme nici s[ treac[ dincolo de
sob[. }l apas[ pu\in cu unghiile, apoi, repede, ]l ia ]ntre labele
de dinainte, ]l str`nge, de drag ce-i, ]l r[suce=te ]n aer =i-l
las[ ame\it pe podele. +i-l prive=te, g`ndind: Ca=caval \i-a
trebuit? Poftim ca=caval! Doamne! ce bun o s[-mi par[ mie
dup[ ce te-oi cr[n\[ni! Dar mai ]nt`i s[ se mai joace pu\in
cu d`nsul.
}l pune pe picioare, ]l las[ s[ se dezmeticeasc[, s[-ncerce
s[ fug[, =i iar vrea s[-l prind[ ]n cle=tele labelor. Dar ce s-aude?
Un dup[it gr[bit pe sal[. Vai, e Corbici, c`inele! Nu-i vreme de
pierdut! Din dou[ s[rituri, motanul e ]n ocni\a sobei, iar
=oarecele, mirat c[ scap[, z[p[cit, cum poate, o =terge ]n gaura
lui. Corbici vine, nebun ca-ntotdeauna; ]n mijlocul od[ii se
opre=te, adulmec[, lacom, mirosul de ca=caval, apoi, z[rind
motanul, se repede =i latr[ cu ]nver=unare. Ar s[ri ]n ocni\[, dar
e prea sus. Se sprijin[ pe labele de dinainte, tremur[, casc[, de
nelini=tit ce-i, m`r`ie =i latr[. Apoi tace =i, cu ochii \inti\i la
motan, a=teapt[ s[ se coboare. Numai uneori ]ntoarce capul spre
poli\a de unde br`nza parc[-l ademene=te. +i astfel, c`te=itrei
du=manii =oarecele ]n gaur[, motanul ]n ocni\[ =i c`inele ]n
mijlocul od[ii se p`ndesc, munci\i de acela=i g`nd.
Dar pa=i ap[sa\i cutremur[ sala. Ce! St[p`nul! Repede
atunci: motanul se-nghesuie=te =i mai ]n fund, iar c`inele o
=terge sub divan; numai =oarecele, mic cum era, r[m`ne la
locul lui. St[p`nul intr[; obosit de munc[, ]=i arunc[ p[l[ria
pe un scaun, apoi, mirosind, i se face foame; se-ndreapt[ spre
poli\[, ia felia de ca=caval, taie o bucat[ de p`ine =i, mu=c`nd
c`nd dintr-una c`nd dintr-alta, m[n`nc[ din plin, cu poft[.
+i din trei p[r\i, trei perechi de ochi ]l urm[resc cu pizm[.
233
Din lumea celor care nu cuvnt[
GRI VEI
E b[tr`n. }n\elege c[-i b[tr`n, c[-i netrebnic, c[ cele
c`teva zile ce i-au mai r[mas sunt o povar[ pe capul tuturora.
De c`nd s-a =i ]mboln[vit, nu-l mai strig[ nimeni, nu-l mai
m`ng`ie nici o m`n[, nu se mai ]ntoarce spre el nici o
pereche de ochi. A slujit cu credin\[. Dou[zeci de ani, var[
=i iarn[, ]n curtea aceasta a tr[it =i a p[zit-o. }n nop\ile de
toamn[, cu ploile repezi =i p[trunz[toare, ]n nop\ile de iarn[,
cu viforni\ele n[prasnice, el nu st[tea ]n cu=ca lui; sufl`nd
cu greu, ]ncord`ndu-=i mu=chii, c[ci era v`nos, t[ia troianul,
cutreiera toate col\urile gr[dinii =i, l[tr`nd, d[dea de =tire c[
nu e chip s[ te po\i apropia de casa st[p`nului... Dar ]n seara
aceea, c`nd prinsese de pulpa piciorului pe ho\ul care furase
mere din pomul de l`ng[ gard! Ani de-a r`ndul sim\ise durerile
loviturii de ciomag pe care i-o d[duse atunci ]n cre=tetul
capului. +i alt[ dat[... Dar c`te f[cuse, c`te suferise Grivei,
dul[ul credincios al cur\ii!
}ns[ vremea trece; via\a, cu ea. +i-acuma ]mb[tr`nise! Nu
se mai putea duce nici p`n[ la u=a buc[t[riei, s[ capete un
ciolan, s[-l ling[. R[m`nea uneori zile ]ntregi f[r[ s[ ]nghit[
nimic, fiindc[ nu se putea mi=ca. +i-acum, ]n urm[, avea ni=te
dureri grozave. Urla. +i mai ales noaptea, c`nd nu avea cu
ce s[ se mai ia, c`nd nu mai vedea pe ceilal\i c`ini, c`nd
r[m`nea singur, numai el =i suferin\a lui, mai ales nop\ile ]l
chinuia boala. +i urla. Mai ]nt`i gemea, ]n[bu=it, cu gura
]nchis[, cu limba zg`rcit[, gemea ad`nc, ca =i cum i se
desf[cea inima din piept. Apoi ]l apucau fiorii; spasmurile ]i
descle=tau f[lcile, =i gemetele ]i ie=eau mai tari, mai ascu\ite.
Apoi pl`ngea, pl`ngea cum pl`ng oamenii, cu lacrimi fierbin\i,
CUPRINS
Emil Grleanu
234
care ]i lunecau pe bot =i parc[-l ardeau. +i-n urm[, ]nnebunit
de durere, nu mai putea r[bda, ]n urm[ urla, urla groaznic,
din toat[ puterea m[runtaielor lui, cu toat[ ]ncordarea glasului,
urla ]nsp[im`nt[tor, de r[suna p`n[ ]n dep[rt[ri, de unde-i
r[spundea ecoul ca un alt c`ine care ]i pl`ngea de mil[. +i
diminea\a, c`nd zorii zilei mijeau, adormea, sleit, pe culcu=ul
lui de paie.
+i to\i ai casei, care treceau pe l`ng[ el, ]l blestemau. To\i.
Urletele lui le tulbura lini=tea nop\ii, le curma somnul =i-i f[cea
s[ tresar[ speria\i ]n pat. Iar unii credeau c[ preveste=te ceva
r[u, c[ preveste=te moartea cuiva. El ]i auzea vorbind, ]i
auzea =i-i ]n\elegea. Cu ochii bl`nzi, =ter=i de boal[, ]i urm[rea
p`n[ ce se f[ceau nev[zu\i.
}n\elegea =i a=tepta s[-i vie ceasul.
}ntr-o diminea\[ =i-a z[rit st[p`nul de departe venind spre
el, cu m`inile la spate, \in`nd ceva ce sclipi la o ]ntors[tur[
]n b[taia soarelui. Pentru el venea. Atunci, ]n sufletul lui parc[
a-ncercat nu o durere, ci o jale, o jale grozav[, o jale ad`nc[
pentru st[p`nul pe care-l v[zuse copil, cu care se jucase, cu
care mersese pe c`mp, la picioarele c[ruia se culcase de
at`tea ori s[ primeasc[, supus, vergile ce i se cuveneau. +i
jalea aceasta parc[-i d[du puteri; se scul[ =i, scheun`nd,
pl`ng`nd, se t`r] c[tre st[p`nul lui, se t`r] =i, c`nd ajunse, ]i
linse picioarele, ca =i cum =i-ar fi luat r[mas bun. Apoi ]nchise
ochii =i, ]ncol[t[cit, a=tept[. A=tept[ mult. I se f[cuse mil[
st[p`nului?... Bubuitura nu curm[ lini=tea ogr[zii.
+i ast[zi sim\i c[ nu mai are mult. +i parc[-i p[rea r[u s[
]nchid[ ochii ]n curtea ]n care tr[ise, ]n mijlocul lucrurilor de
care n-ar fi vrut niciodat[ s[ se despart[, sub privirile care nu
se mai ]ndreptau spre el prietenoase. +i, deodat[, o groaz[, o
fric[ de locul acela ]n care suferise at`ta ]l cuprinse. }=i adun[
toate puterile, apoi, ca =i cum cineva l-ar fi gonit din urm[,
se dep[rt[ c`t putu mai repede, ie=i din curte =i o lu[ pe drum,
]nspre p[dure. C`nd ajunse ]n marginea ei, intr[ ]n cel dint`i
stufi=, =i acolo, ]ntre crengile care ]i ascundeau vederea, ]=i
235
Din lumea celor care nu cuvnt[
f[cu culcu=ul. +i a=tept[. Spre sear[, un fior ]i zv`rcoli trupul,
apoi altul. +i-nc[ unul, cel de pe urm[. +i-n clipa ]n care-=i
dete sufletul, se ridic[ pe picioarele de dinainte =i, cu capul
]ntors spre curte, url[, ca =i cum =i-ar fi luat un r[mas bun.
+i urletului lui, scurt, de moarte, ]i r[spunse ecoul, pentru
cea din urm[ oar[, ca un alt c`ine care-l chema din dep[rtari.
Emil Grleanu
236
FRI COSUL
Iarn[. Noapte lucie pe o lume ca din pove=ti: copaci de
zah[r, c`mp de cristal, iaz de oglind[. +i-n cuprinsul larg,
uria=ul policandru al cerului ]=i aprinde, una c`te una, lu-
minile, ca ]ntr-o nem[surat[ sal[ de dans. Vie\uitoarele pustie-
t[\ii sunt ]mb[tate de farmecul acesta: p[s[rile zbor ca ziua;
lupul popose=te pe labe, ]n h[\i=uri, =i prive=te nemi=cat;
vulpea st[ l`ng[ vizuin[ =i nu se-ndur[ s[ mearg[ la v`nat;
veveri\a pleac[ creang[ l`ng[ creang[ =i hoin[re=te, ca o
de=ucheat[, p[durea-ntreag[. Iar iepurele a zbughit-o la jucat.
}ncet, ascult`nd, ispitind, a ie=it tiptil-tiptil din cur[tur[, =i c`nd
a ajuns la margine =i-a v[zut ]ntinderea lucie de z[pad[, a-nceput
s[ sar[ de bucurie:
Poate mai ]nt`lnesc un prieten, ]=i zise iepura=ul.
+i g`ndul ]i r[spunse:
Poate mai ]nt`lne=ti un prieten...
+i iar \upai-\upai, iepurele sare vesel:
Poate dau =i peste o prieten[.
+i g`ndul:
Poate dai =i peste o prieten[.
+i merg`nd a=a, iepura=ul cu g`ndul ]=i vorbesc:
Ce lumin[, =i totu=i luna ]nc[ nu a r[s[rit.
...+i totu=i luna ]nc[ nu a r[s[rit.
Dar o s[ r[sar[.
... O s[ r[sar[.
+i cum mergea pe marginea unei v`lcele, iepura=ul se opri
o clip[ s[ se odihneasc[. Atunci, de la spate, se ridic[, alb[
=i ea, ca de ghea\[, luna. Stelele p[lir[; p[durea, copacii,
tufele ]=i dezbr[car[ deodat[ umbra. Iar iepura=ul ]mpietri de
CUPRINS
237
Din lumea celor care nu cuvnt[
groaz[: chiar de l`ng[ el, se ]ntinse pe p[m`nt o ar[tare cu
dou[ coarne grozave. Dup[ clipa de spaim[, iepura=ul se
destinse ca o coard[ =i o zbughi la goan[, se pr[v[li ]n vale,
veni de-a dura ca un bulg[re, se scul[ =i iar se rostogoli p`n[
jos; apoi o lu[ de-a dreptul, t[ind c`mpul. Se opri tocmai ]n
stuh[ria iazului. Acolo, de-abia sufl`nd, se ghemui cu ochii
]nchi=i.. S[ nu-=i mai vaz[ umbra!
Emil Grleanu
238
MUSAFI RUL
}n lungul c`mpiei arse, pustii, se ]nal\[ doar un singur p`lc
de s[lcii ce ocrotesc, sub umbra deas[ a crengilor despletite,
un izvor din care =i ele ]=i sug via\a. Izvorul curge sub\ire,
]ntinz`nd ]n fa\[, ca pe o n[fram[, o balt[ mic[, pe care,
uneori, o ]mpunge, ca un ac de aur, c`te o raz[ de soare.
}n frunzi=ul s[lciilor acestora se str`ng stoluri ]ntregi de
p[s[ri, de stau ziulica ]ntreag[ s[ se ad[posteasc[ de c[ldura
cotropitoare. Privighetori, scatii, m[c[lendri, sticle\i, floreni,
c`te =i mai c`te alte neamuri de zbur[toare, toate ]=i g[sesc
aici s[la=ul. E un ciripit, un piruit, spre sear[, de te crezi ]n
rai. Nimeni altcineva nu calc[ sub acest umbrar singuratic.
+i p[s[rile tr[iesc ca-n ]mp[r[\ia lor...
Azi e o zi ]n[bu=itoare. E ]n iulie. Aerul unduleaz[, pare
c[-i r[sufletul p[m`ntului ostenit de alerg[tura lui prin haos.
P[s[rile se cobor pe fiecare clip[ s[ ia ]n gur[ c`te o pic[tur[
de ap[ din izvorul rece care se prelinge, argintiu, ]n ciuda
ar=i\ei.
Din pricina dogoarei, mla=tinile sunt uscate peste tot. +i
bietul vie\uitor se topea; ame\it de c[ldur[, o lu[ ]ntr-un noroc
]nainte, ]ncotro l-o duce soarta. +i, c`nd se credea pierdut,
z[ri cu ochii lui mici, ro=ii, f[r[ de gene, cu ochii lui cei
]ngropa\i ]n gr[simea capului, p`lcul ademenitor de s[lcii.
}ndat[ =i-a ]ndreptat r`tul spre ele, cum ]=i ]ndreapt[ luntrea
botul spre \[rm, =i-o porni ]ntr-acolo. C`nd a ajuns =i-a dat de
balt[, se repezi, nebun de bucurie, gonind p[s[rile, care
zburar[ ]nfrico=ate. Se afund[, p`n[ la urechi, ]n balt[, apoi
]nchise ochii, r[sufl`nd cu poft[ aerul r[coritor. O libelul[ sosi,
zbur`nd zglobie, =i, crez`nd c[ deasupra apei e o floare, se
CUPRINS
239
Din lumea celor care nu cuvnt[
l[s[, u=oar[, pe r`tul trandafiriu. O ]nfiorare dulce, ne]n\eles
de pl[cut[, g`dili sufletul musafirului pentru ]nt`ia dat[ ]n
via\a lui, =i, fericit la culme, prinse a gui\a lung =i ascu\it.
Libelula, v[z`nd c[ se ]n=elase, zbur[, ]nfrico=at[. Iar p[s[rile
ascultar[ c`t ascultar[ zgomotul acesta, apoi, toate, ]ntr-un
g`nd, ]mp`nzir[, care-ncotro, largul c`mpiei ]ncropite.
Emil Grleanu
240
C{PRI OARA
Pe mu=chiul gros, cald ca o blan[ a p[m`ntului, c[prioara
st[ jos, l`ng[ iedul ei. Acesta =i-a ]ntins capul cu botul mic,
catifelat =i umed, pe spatele mamei lui, =i, cu ochii ]nchi=i,
se las[ dezmierdat. C[prioara ]l linge, =i limba ei sub\ire
culc[ u=or blana moale, m[t[soas[ a iedului. Mama ]l
prive=te, =i-n sufletul ei de fugarnic[ ]ncol\e=te un sim\[m`nt
st[ruitor de mil[ pentru fiin\a fraged[ c[reia i-a dat via\[, pe
care a hr[nit-o cu laptele ei, dar de care trebuia s[ se despart[
chiar azi, c[ci vremea ]n\[rcatului venise de mult ]nc[. +i
cum se uit[ a=a, cu ochii ]ndurera\i, din pieptul c[prioarei
scap[ ca un muget ]n[bu=it de durere; iedul deschide ochii.
C[prioara se ]mb[rb[teaz[, sare ]n picioare =i porne=te spre
\ancurile de st`nc[ din zare, printre care vrea s[-l lase r[t[cit.
Acolo, sus, e p[zit =i de du=m[nia lupului, =i de iscusin\a
v`n[torului, c[ci pe muchiile pr[p[stiilor acelora numai ele,
caprele, puteau a se ]ncumeta. Acolo l-ar fi =tiut ca l`ng[
d`nsa. Dar p`n[ la ele erau de str[b[tut locuri pline de
primejdii. C[prioara ]=i azv`rle picioarele ]n fug[ fulger[toare,
]n salturi ]ndr[zne\e, s[ ]ncerce puterile iedului. +i iedul i se
\ine voinice=te de urm[; doar la s[riturile ame\itoare se opre=te
c`te o clip[, ca =i cum ar mirosi genunea, apoi se av`nt[ ca
o s[geat[ =i, beh[ind vesel, zburd[ de bucurie pe picioarele
sub\iri ca ni=te lujere.
Dar trebuiesc s[ coboare, s[ str[bat[ o p[dure, ca s[ urce
din nou spre \ancuri. C[prioara contene=te fuga; p[=e=te ]ncet,
prev[z[toare. Trece din poian[ ]n poian[, intr[ apoi sub bol\i
de frunze, pe urm[ prin hrube ad`nci de verdea\[, p`n[ ce
p[trunde ]n inima ]ntunecat[, ca un iad, a p[durii.
CUPRINS
241
Din lumea celor care nu cuvnt[
+i-au mers mult a=a, p`n[ ce au dat ]n sf`r=it de lumini=.
Iedul, bucuros, o ia ]nainte, s[rind. Dar ]n aceea=i clip[
c[prioara se opre=te, ca de-o presim\ire, adulmec`nd. }n fa\a
ei, de sub o cetin[, ochii lupului str[luceau lacomi. Un salt,
=i iedul ar fi fost sf`=iat. Atunci c[prioara d[ un zbieret ad`nc,
sf`=ietor, cum nu mai scosese ]nc[, =i, dintr-un salt, cade ]n
mijlocul lumini=ului. Lupul, v[z`nd prada mai mare, uit[ iedul
=i se repede la ea...
Pr[bu=it[ ]n s`nge, la p[m`nt, sub col\ii fiarei, c[prioara
r[m`ne cu capul ]ntors spre iedul ei. +i numai c`nd acesta,
]nsp[im`ntat, se tope=te ]n ad`ncul p[durii, c[prioara simte
durerea, iar ochii i se tulbur[ de apa mor\ii.
Emil Grleanu
242
VOI NI CUL!
L-a adus ciobanul de urechi, ca pe-un biet m[gar ce era.
I-a pus o poclad[, pe poclad[ =aua de lemn, =i i-a str`ns
chinga bine, c[ci aveau s[ mearg[ la t`rg. Apoi a-nceput s[-i
gr[m[deasc[ pe spate: o saric[ a ciobanului; dou[ l[vicere
ale st[p`nului; patru tivgi cu lapte, c`te dou[ de fiecare
parte, s[ se cump[neasc[; opt sedile cu br`nz[ patru =i
patru; iar deasupra, mo\, cei doi b[ie\i ai st[p`nului, veni\i
la st`n[ din ajun, spate la spate, s[ nu-=i scoat[ ochii.
Dar pe c`nd ciobanul, =terg`ndu-=i sudoarea cu dosul
m`inii, de pe frunte, aducea poclada s-o puie pe s[rmanul
dobitoc, un purice s[ri de pe m`na ciobanului pe spinarea
m[garului =i-=i f[cu un locu=or sub o ]ncre\itur[ a pocl[zii,
tocmai c`t ]i trebuia s[ fie la largul lui. O s[ stau la umbr[,
g`ndea puricele, iar ciobanul ]nc[rca mereu. C`t era de mic
puricele, ce loc prindea? Iar greutatea care ]ndoia genunchii
m[garului cum putea s[-l apese?
+i-au pornit la drum, =i-au mers zi de var[ prin ar=i\a lui
cuptor. Curgeau n[du=elile de pe cioban; b[ie\ii st[p`nului se
muiaser[; iar m[garul de-abia p[=ea. Au trecut pe unde au
trecut =i, spre sear[, au ajuns la t`rg =i-au poposit ]n ograda
st[p`nului. Iar puricele, sim\ind c-au ajuns la cap[t, se strecur[
bini=or, bini=or, =i hop! deodat[, sare sprinten =i odihnit pe
m`neca ciobanului.
C`nd d[du ]ns[ cu ochii de spinarea m[garului =i v[zu ce
cl[d[rie st[tuse deasupra lui, r[mase ]ncremenit: M[i, greuta-
tea asta am dus-o eu ]n spate! P`n[ acum n-am =tiut c[-s a=a
de voinic! +i privea cu mul\umire cum desc[rca ciobanul pe
m[gar. Iar c`nd omul dete toate lucrurile jos, m[garul r[mase
CUPRINS
243
Din lumea celor care nu cuvnt[
cu urechile pleo=tite, cu genunchii ]ndoi\i. Iar puricele zise,
m`niat, ]n sine: Uita\i-v[ ce m[m[lig[ de dobitoc! Eu nu-s
nici c`t urechea lui, =i nu m[ pl`ng de c`t am dus ]n spate,
=i el, fiindc[ m-a purtat p`n[ aici, mai s[ cad[ ]n bot! Ia stai
s[-l ]nviorez pu\in! +i a=a zic`nd, s[ri drept pe botul m[ga-
rului, de-l pi=c[ p`n[ la s`nge.
M[garul tres[ri, dete dintr-un picior =i v[rs[ o tivg[ cu
lapte. Iar ciobanul ]i a=ternu c`teva be\e, s[ se-nve\e minte
de alt dat[.
Emil Grleanu
244
G~ZA
Calul suia din greu dealul. N[du=ise. Mu=tile ]l nec[jeau, iar
z[bala ]i ardea gura. D[dea mereu din cap, s[-=i l[rgeasc[
d`rlogii, p`n[ ce c[l[re\ul ]i l[s[ cu totul slobozi. Acum mergea
cu capul ]n p[m`nt, cu coama ]mpr[=tiat[ ]n tot lungul g`tului,
cu buza de jos sp`nzur`nd, cu mijlocul fr`nt. De sus c[deau
razele soarelui ce-i str[b[teau prin p[r =i-i be=icau pielea. Dealul
se urca rotunjit, ca un s`n, iar marginile lui se pr[v[leau repezi,
scufundate, acoperite de aluni=uri. Unde =i unde, c`te un stejar
se ridica din fundul pr[pastiei, deodat[, m`nios parc[, dar v`rful
lui r[m`nea mai jos de ]n[l\imea =oselei albe, ca un drum de
moar[, ]necat[ de colb la cea mai mic[ adiere de v`nt. Calul
se opri c`teva clipe, sufl[ puternic, apoi o smuncitur[ a fr`ului
]l sili iar s[ porneasc[. }n sf`r=it, mai f[cu cei c`\iva pa=i de
ajunse p`n[ ]n v`rful dealului. Calul ridic[ pu\in capul. Drumul
se ]ntindea neted, cobor`nd prin mijlocul p[durii, care ]ncepea
s[ arate mai deas[, mai b[tr`n[. Tocmai ]n fund, t`rgul sticlea
]n soare, crucea bisericii str[pungea seninul, ]n razele soarelui
p[rea c[ p`lp`ie =i d`nsa ca o flac[r[. Un v`ntule\ r[coros ]i
]nf[=ura g`tul =i crupa ca ]ntr-o p`nz[ ud[. }=i ]ncord[ mu=chii
=i-o lu[ ]n trap. Deodat[, r[s[rit[ ca din p[m`nt, o tr[sur[ tras[
de doi cai mari, negri, zbur[ pe l`ng[ d`nsul. Calul de-abia putu
s[ prind[ sc`nteierea \intelor de argint ]n care erau b[tute
hamurile. Trecerea celor doi telegari ]i d[du =i mai mare putere.
Apoi t`rgul se ar[t[ din ce ]n ce, =i calul, care mai venise o
dat[, ]ntrez[ri parc[ grajdul mic unde ]l a=teptase, atuncea, ieslele
cu f`nul proasp[t. Era r[coare, nu se g[sea mac[r o ferestruic[
prin care s[ str[bat[ c[ldura c`t de c`t. +i-n fa\a lui i se p[ru c[
se ridic[ deodat[, ]n fund, o iesle mare-mare, ]n care un cal,
CUPRINS
245
Din lumea celor care nu cuvnt[
doi, o sut[ m[n`nc[ stra=nic din iarba coapt[ =i c[ pentru d`nsul
e un locu=or mic deoparte. O s[ ]ncap[ tocmai bine.
Lovitura unei vergi ]l f[cu s[ tresar[. P`n[ la t`rg nu era
mult. V`ntul iar se curmase, p[durea pe margini st[tea
]ncremenit[, ars[. Cei din urm[ copaci r[maser[ ]n urm[; la
dreapta =i la st`nga, c`mpul, acoperit mai tot de lum`n[ric[,
se ]ntindea departe, p`n[ la poalele mun\ilor ]ntuneca\i. O
smuncitur[ a d`rlogului din dreapta ]l ]ndemn[ s[ ocoleasc[
f[r[ ]nt`rziere, trecu =an\ul pe o podi=c[ ce se ]ndoia sub
greutatea lui; poticni, sim\i c[l[re\ul pr[v[lindu-se p`n[ peste
g`t; o ploaie de lovituri ]l f[cu s[-=i ia seama la mers. C`mpul
parc[ ]l mai ]nvior[. T`rgul r[m[sese ]n urm[, la st`nga:
mergeau aiurea. Vedenia cu iesle se =terse, cele dint`i c[su\e
acoperite cu stuh, ale satului, se ]mpr[=tiau printre ]ngr[diturile
de nuiele. C`\iva purcei fugir[, gui\`nd, din drum; un c`ine
se lu[ dup[ el, l[tr`nd amarnic; o femeie se ]ntorcea de la
f`nt`n[ cu o tivg[ plin[ cu ap[ pe um[r. La poarta \arinei
st[tur[. St[p`nul s[u se cobor], deschise poarta, c[ci jitarul
lipsea, nu mai ]nc[lec[, ]i arunc[ d`rlogii peste obl`ncul =eii,
de-i ]ncord[ g`tul, =i porni pe jos. }n mijlocul satului, l`ng[
biseric[, se opri. Ajunsese la cr`=m[. Pe lavi\e, femei, mo=negi
=i c`\iva copilandri stau cu pieptul peste mas[, cu capul
sprijinit de m`n[, cu ulcelele dinainte.
St[p`nul ]l duse din dos, l`ng[ un gard, =i-i leg[ d`rlogii
de un par.
Calul r[mase singur. }ntoarse capul dup[ st[p`nul care
plecase gr[bit. Primprejur nici un fir de iarb[, de f`n, nimic;
nici un jgheab cu ap[. Dincolo de gard, o mul\ime de
poloboace pline cu hu=tile bor=ului v[rsat din ele. Din alt[
parte venea miros de o\et. Spre cr`=m[ se auzeau glasurile
celor ce beau. }n c[tina de al[turi vr[biile ]l asurzeau.
Fr`nt de drum, ]necat de colb, plec[ ]n jos capul.
Deodat[ un zumzet u=or ]i lovi auzul =i, ]n aceea=i vreme,
un fior ]l furnic[ ]n tot trupul. O g`z[ mic[, obosit[ s[ mai
zboare aiurea, ]i nimeri ]ntr-o nare. Calul se preg[ti s[ sufle,
Emil Grleanu
246
s-o goneasc[, dar f[r[ veste un miros de c`mp, de flori i se
]mpr[=tie p`n[ ]n suflet =i-l r[cori ca un izvor. G`za ]=i
scuturase aripile pline de colbul de aur al florilor prin care
zburase. Calul o l[s[, o sim\i cum iese =i porne=te, sprinten[,
cu picioru=ele m[runte, ]n susul frun\ii. Cu coada ochilor de-abia
o z[ri, =i str[lucirea ei ]i aduse aminte de sclipirea \intelor de
argint de pe hamurile celor doi fugari. Apoi o v[zu cum o ia
de-a curmezi=ul pe l`ng[ ochiul lui; o sim\i cum merge
deasupra pleoapei, ]nfior`ndu-l u=or, cum i se ridic[ pe g`t,
pe sub coam[, cum se suie p`n[ sus, l`ng[ ureche, =i r[m`ne
acolo, la umbr[...
Mul\umit, calul ]=i apropie gleznele =i dormiteaz[.
247
Din lumea celor care nu cuvnt[
P{R{SI T{
Lui Ilarie Chendi
Singur[! }n tot cuprinsul c`mpului larg, d`nsa nu se z[rea
dec`t numai c`nd v`ntul culca ierburile ]nalte, =i ea r[m`nea
]n picioare, alb[ cum e laptele, cu coama ]mpr[=tiat[ peste
ochii orbi, cu coada lung[, ]ncol[cit[ de-a lungul picioarelor
sub\iri. Venea diminea\a ]n urma hergheliei ]ntregi, la pas,
ascult`nd de departe clinchetul clopo\elului de argint de la
g`tul calului care, nu demult ]nc[, se \inuse pe urmele ei. Pe
r`nd, clopo\elul a trecut la to\i m`njii ei, cei mai frumo=i de
prin \inuturile acelea. Pe doi dintre d`n=ii ]i \inea minte ]nc[,
pe ceilal\i ]i hr[nise, ]i alintase cu botul ei catifelat, ]i sim\ise
l`ng[ d`nsa, dar nu-i v[zuse niciodat[.
}ntr-o sear[, dup[ o ploaie groaznic[, se ]mboln[vise;
sc[pase cu via\[, dar ]=i pierduse vederea. Sim\ea c[ldura
soarelui, mirosea c`mpul, dar lumina nu mai era nic[ieri. A
fost groaznic[ cea dint`i noapte. }n[untrul grajdului se f[cu
deodat[ parc[ =i mai ]ntuneric. Ieslea era ]n fa\[, odinioar[ o
mai z[rise, a=a ca prin sit[, =i peste o clip[ se =terse dinaintea
ei. Deasupra capului era fereastra; ridic[ ochii =i stete a=a
p`n[ c`nd glasurile oamenilor, ciripitul r`ndunelelor, ce-=i
aveau cuibul chiar deasupra, lipit de-o grind[, ]i vestir[ dimi-
nea\a. Dar fereastra tot nu se lumina. +i-ntunecat[ a r[mas
de-atunci! Acuma se deprinsese. De trei-patru ani parc[ au
uitat-o to\i. Pleac[ singur[ din grajd =i se ]ntoarce singur[.
Ceilal\i cai, ]ndat[ ce ajung ]n c`mp, o iau razna, se ]mpr[=tie
repede. D`nsa pa=te pu\in, apoi r[m`ne cu urechile ciulite,
cu ochii ]n gol, ca =i cum ar a=tepta pe cineva. La amiaz[
vine la ap[; ]=i =tie locul la jgheab; pe l`ng[ ea nu se simte
nici un cal. To\i ceilal\i beau mai ]ncolo. Arareori seara, ]=i
CUPRINS
Emil Grleanu
248
aduc aminte de d`nsa. Atunci aude glasul c[l[re\ului, care
gone=te caii, cum o strig[ prelung: Martaaa! Ea ]ntoarce
capul =i o ia ]napoi. Vine la pas, sleit[ de puteri, printre
tulpinile ]nalte de lum`n[ric[ ce o ating u=or, ca =i c`nd ar
alinta-o. +i parc[ ]ntreg c`mpul s-a obi=nuit cu d`nsa, o
cunoa=te =i-i e drag[; cum merge ]ncet, fluturi mici, alba=tri,
atra=i de albea\a p[rului, se \in dup[ d`nsa, se a=az[ pe crupa
lucioas[, se ridic[ iar[=i, alung`ndu-se unii pe al\ii, =i o
]ntov[r[=esc p`n[ departe. Vine =i se duce mereu pe acela=i
drum. S-a deprins: o ia mai ]nt`i de-a curmezi=ul c`mpului,
apoi de-a lungul unei pr[pastii grozav de ad`nci, ]n care, dac[
ar putea s[ se uite, ar c[dea ame\it[ poate. Merge drept pe
marginea pov`rni=ului, ]nf[=urat[ ]n mirosul cimbrului ce cre=te
tocmai pe fund. P[zitorii hergheliei au privit la ]nceput lucrul
acesta mira\i, apoi au l[sat-o, doar a luneca odat[, s[ scape
de d`nsa... Dar ea pune piciorul ]ncrez[toare, merge cu g`tul
]ntins, cu n[rile umflate, s[ simt[ mai tare mirosul ierbii
s[lbatice, care parc[ o ]nvioreaz[. Apoi str[bate satul; c`inii
nu o latr[, copiii nu o fug[resc, nimeni nu se apropie de d`nsa.
}n grajd, un grajd p[r[sit ]n care numai ea st[, ]ntr-o ]nc[pere
singur[, ]=i g[se=te ]ntotdeauna f`nul. Iarna e ca ]ntr-o pivni\[;
=i noaptea, c`nd viscolul geme la ferestre ca un uria= r[nit,
ea se culc[ jos ]ntre paiele moi, =i, nelini=tit[, a=teapt[ s[
aud[ a doua zi glasul unui om...
}n diminea\a aceasta o lu[ ]ncet-]ncet din grajd. Se sim\ea
slab[; c`nd intr[ ]n c`mp, ]n nem[rginirea ]necat[ de flori
dese, aerul parc[ era mai greu; se ]n[bu=ea, vroi s[ pasc[,
smulse c`teva fire de iarb[ =i se a=ez[, ca niciodat[, jos.
}ntinse botul, adulmec[, o greutate parc[ o ap[sa deasupra
cre=tetului, apoi soarele ]ncepu s[ ard[ din ce ]n ce mai
puternic. Semin\ele florilor miroseau ca =i cum ar fi fost pr[jite,
=i iarba se ]nc[lzi sub d`nsa ca ]ntr-un culcu=. +i deodat[,
v`ntul ]ncepu s[ sufle, cu suspine ad`nci, venite cine =tie din
care codri, cu v`j`ituri puternice, care culcau tulpinile =i le
]ncurcau ]ntr-o re\ea. Un tunet de-abia se auzi; pe deasupra,
249
Din lumea celor care nu cuvnt[
p[s[rile alergau gr[bite, sco\`nd \ipete de spaim[. De departe,
dinspre mun\i, venea ropotul ploii. Se scul[ ]n picioare,
]ngrijat[, c`nd cele dint`i pic[turi c[zur[ plesc[ind pe trupul
ei. }n c`teva clipe ploaia o ]nec[, nu putea s[ r[sufle, din
coam[ apa se scurgea ca dintr-un izvor. O apuc[ un tremur.
Un tropot ]n[bu=it ]i izbi auzul: herghelia se ]ntorcea ]n fug[;
=i prin vuietul ploii un glas r[sun[ prelung: Martaaa! =i a
doua oar[: Martaaa! Apoi nu mai auzi nimic. Atunci,
dibuind, ]nfrico=at[, sub potopul ce se rev[rsa de sus, lu[
drumul ]napoi, p[=ind ca printr-o b[ltoac[ ]n care picioarele
i se afundau =i ajunse la marginea pr[pastiei. Ploaia c[dea
cu furie, aproape nu mai putea merge; se opri deasupra
deschiz[turii ad`nci, ]n fundul c[reia =uvoiul g`lg`ia ]nfuriat.
+i, f[r[ de veste, i se p[ru c[ se mi=c[ sub ea p[m`ntul; nici
n-avu vreme s[ se ]nfrico=eze, malul se desprinse mai ]nt`i
domol, r[sturn`nd-o pe-o coast[, apoi se surp[ dintr-o dat[,
repede, la vale, rostogolind-o p`n[ ]n ad`nc, oprind-o tocmai
pe un d`mb dedesubtul c[ruia fierbea p`r`ul. +i v`ntul, care
sufla printre malurile prapastiei, curg`nd =i d`nsul ca o ap[,
aplec[ m[nunchiurile ]nalte ale cimbrului s[lbatic peste trupul
ei zdrobit.
Emil Grleanu
250
CALUL
Lui Corneliu Moldovanu
S-a trezit ]n c`mpiile ]ntinse, acoperite de ierburile dese,
culcate de v`nturi, ale Ungariei. }n mijlocul lor s-a \inut c`t[va
vreme de mama lui, o iap[ oarb[ ce sta r[zle\it[ de ceilal\i
cai, dintre care cei mai frumo=i fuseser[ m`njii ei. Apoi, c`nd
a sim\it fiorul s[lbatic ce i se rev[rsase ]n s`nge, ]n largul
pustiet[\ilor acestea a deprins cele dint`i goane, =-acolo =i-a
ridicat capul, a l[rgit n[rile =i, cutremur`ndu-=i coama ]nc`l-
cit[ de spini, r[spunse la chem[ri necunoscute, trimi\`nd
dep[rt[rilor cel dint`i nechezat puternic ce-i ie=ise din piept.
Dar c`nd se ]nv[\ase cu via\a asta slobod[, se pomeni odat[
prins din fug[, ]nfr`nat cu de-a sila de c[tre cineva care se
arunc[, dintr-o s[ritur[, c[l[re pe el. Atunci a ]n\eles c[ cineva
]l amenin\[, c[ cineva vrea s[-i \[rmureasc[ libertatea, s-a
str`ns ghem, apoi s-a destins repede =i a pornit ca o s[geat[.
M`nca p[m`ntul sub copitele lui, sim\ea c[ i se aprinde ceva
]n[untru, c[ ochii ]i ard =i c[ limba ]l frige; trupul ]i era numai
o ap[, gura numai o spum[ de s`nge. Iar ]n fuga nebun[,
ierburile ]l biciuiau =i i se ]ncol[ceau ca =erpii de picioare.
De la o vreme se sim\i sleit de puteri =i se opri. Un nechezat
parc[ ]l chem[ dincotrova; dar c`nd v[zu c[ du=manul e tot
pe spatele lui, c[-i smunce=te fr`ul tot a=a de crunt, puse capul
]n piept =i, ]nvins, se ]ntoarse ]ncet, purt`ndu-=i st[p`nul. Apoi
plec[ pe drumuri lungi, prin locuri str[ine =i dep[rtate.
L-au nec[jit ]ndelung p`n[ s[-l ]nve\e cu via\a ]nfr`nat[
de z[bal[ =i pinten. C`nd s-a dezmeticit bine-bine, era de mult
deprins cu =aua =i =tia chiar ceasul de diminea\[ la care pornea
]nspre c`mp ca s[-=i poarte c[l[re\ul, prin fa\a regimentului,
]n v[zul sutelor de cai ce st[teau nemi=ca\i la strig[tul goarnei,
CUPRINS
251
Din lumea celor care nu cuvnt[
ca =i oamenii de pe ei. +i nu mai putea de mul\umire c`nd,
dup[ alerg[rile prin v`nt =i ploaie, se ]ntorcea ]n grajdul ]n
care ]l a=tepta nutre\ul.
Dup[ c`\iva ani porni la un drum mai greu. Mergeau feri\i,
ocolind mereu, oprindu-se la bubuitul tunului; st[teau zile =i
nop\i ]n ploaie =i glod, sub cerul ]nc[rcat de norii de=i ce
at`rnau p`n[ l`ng[ p[m`nt. }ntr-o zi, ]n capul c[l[re\ilor cu
s[biile scoase, se sim\i m`nat la moarte ]ntr-un v`rtej ]n-
sp[im`nt[tor. }n fa\[ le r[s[ri deodat[ un alt v`rtej, =i se lovir[
]ntr-un v[lm[=ag de glasuri, de vaiete, de ]mpu=c[turi.
I se p[ru c[ nu mai e sc[pare, se av`nt[, s[ri peste trupuri
de oameni =i cai, =i, ]n goana nebun[, ]=i duse c[l[re\ul
departe, desp[r\indu-l de ai lui. Un zid de s[bii se ]n[l\[
deodat[ ]mprejurul lui =i-l opri. Atunci se ridic[ ]n dou[ picioare,
se ]ntoarse =i se arunc[ orbi= ]napoi.
Sim\ea c[ pe urmele lui veneau al\ii, sim\ea zbucium[rile
celui de pe el, dar nici unul nu-l ajunse. T`rziu, c`nd se opri
la un ad[post, ]n crup[ ]l ardea o usturime grozav[. O t[ietur[
de sabie ]l crestase ad`nc. M`inile st[p`nului ]i sp[lar[ rana
u=or, o legar[ =i-l m`ng`iar[ ]ndelung pe coam[.
Trecu =i r[zboiul. }ntors acas[, ]=i lu[ locul ]n grajd,
mul\umit de lini=tea dimprejurul lui, de lumina ce i se rev[rsa
pe ferestruia din fa\[, de f`nul mirositor ce-l smulgea de
deasupra capului. Diminea\a mergea la c`mp, ca de obicei;
serile, arareori. }n grajd vara era r[coare; iarna cald. +i
vremea trecea...
Vremea trecea! anii se scurgeau repede unul dup[ altul.
Ehe! cine =tie c`nd fusese r[zboiul! Dar odat[ cu anii s-au
scurs =i puterea =i av`ntul lui. }mb[tr`nise, picioarele ]i
tremurau dup[ o cale mai lung[; g`tul nu mai sta a=a de
]ncordat, ochiul nu mai c[ta departe. Odat[ poticni =i se
rostogoli jos, cu c[l[re\ cu tot. S-a ridicat repede, dar de atunci
]l lua mai rar la c`mp =i-l purta numai la pas. }n urm[, nu-l
mai lua deloc.
Venea dimine\ile la el, ]l m`ng`ia, d`ndu-i fiori ce-i fugeau
pe sub piele, apoi poruncea soldatului s[-l plimbe prin ograd[.
Emil Grleanu
252
Parc[ nici lui nu-i venea s[ ias[ din grajd; ]i pl[cea s[
m[n`nce ]ncet, cu ochii ]nchi=i, peste care razele soarelui
c[deau ca o ploaie cald[ din susul ferestruii ]nguste.
}ntr-o zi u=a grajdului se deschise larg, =i doi solda\i adu-
seser[ un cal t`n[r, ]nspumat. }nsu=i generalul ar[t[ unde s[-l
puie la iesle; el, b[tr`nul, avea s[ fie mutat mai ]ncolo, ]n
col\, iar noul-venit ]i lua locul, ]n fa\a ferestruii. B[tr`nului
parc[ ]i veni din nou vlaga tinere\ii, ridic[ ]n sus capul, se
uit[ la st[p`nul lui, apoi r[mase cu ochii pironi\i pe acel care-l
]nlocuia. Iar c`nd se duser[ cu to\ii, se ]nchise u=a; =i c`nd venitul
ridic[ botul s[ smulg[ din bra\ul de f`n, din care d`nsul
m`ncase mai ]nainte, el se smunci, rupse fr`ul =i, repezindu-se
c[tre cel[lalt, ]l mu=c[ de g`t. }i desp[r\ir[ repede, iar el lu[,
pentru ]nt`ia=i dat[, de la soldat, dou[ lovituri de varg[. A
dou[ zi, diminea\[ tare, generalul veni, porunci s[ se puie,
]n fa\a lui, =aua pe calul cel[lalt, ]nc[lec[ =i porni. B[tr`nul
]ntoarse capul =i-i urm[ri cu ochii p`n[ departe.
}n fiecare zi, cei doi cai se m[surau cu privirea, =i c`teo-
dat[ b[tr`nul, re]nsufle\it, se smuncea s[ se arunce. }n urm[
primea loviturile de vergi =i se punea s[ mestece, lini=tit,
nutre\ul, ca =i cum nu s-ar fi ]nt`mplat nimic.
}ntr-o sear[, dup[ mult[ vreme, calul cel t`n[r ]ntinse
capul, cu ochi cercet[tori, c[tre b[tr`nul lui tovar[=. Acesta
a stat o clip[, ca =i cum ar fi vrut s[ se hot[rasc[, apoi, sim\ind
ca niciodat[ mirosul cela de c`mp care-i amintea de herghelia
lui, de caii l`ng[ care nu fusese at`ta vreme, ]ntinse =i d`nsul
g`tul =i boturile lor se atinser[. Au stat c`tva a=a, apoi b[tr`nul
se ]ncord[, rupse belciugul =i, r[m`n`nd slobod, veni ]ncet,
se alipi de cel[lalt =i ]ncepur[ s[ m[n`nce lini=ti\i unul l`ng[
altul. Din seara aceea nu-i mai legar[.
Se deprinser[ ]mpreun[; aproape nu se mai puteau desp[r\i.
C`nd cel t`n[r ie=ea ]n=euat, b[tr`nul necheza ]n[bu=it, nu-=i
g[sea ast`mp[r =i pleca ]ncet-]ncet prin ograd[, dup[ el, p`n[
]l aduceau solda\ii ]n grajd. Acolo a=tepta s[ se ]ntoarc[
tovar[=ul, ca s[ m[n`nce. Iar serile, c`nd obosea s[ mai
mestece, ]=i rezema botul de g`tul celui t`n[r =i dormita.
253
Din lumea celor care nu cuvnt[
}ntr-o zi b[tr`nul nu se mai putu \ine pe picioare. Ochii i
se ]mp[ienjenir[ deodat[, genunchii ]i tremurau =i buzele
sc[par[ jos m`na de f`n ce smulsese atuncea. Voi s[ se
rezeme de tovar[=ul s[u =i nu izbuti. }ncet, ]ncet, b[tr`nul
sim\i cum se ]ntunec[ ferestruia spre care c[ta, i se muiar[
]ncheieturile =i trupul ]i alunec[ jos. }nt`i se \inu sprijinit ]n
cele dou[ picioare de dinainte, apoi ]l p[r[sir[ =i acestea, se
rostogoli pe-o parte, horc[i de c`teva ori =i r[mase ]ntins,
zb[t`ndu-se ]ncet... Iar calul cel t`n[r ]=i apropie botul de
trupul aproape nemi=cat, st[tu c`t[va vreme cu ochii pironi\i,
apoi tres[ri, ]ntoarse capul spre u=[ =i nechez[ prelung.
Emil Grleanu
254
TOVAR{+I I
E ]nc[ ]ntuneric. P[m`ntul e jilav de rou[, =i brazdele,
r[sturnate, ]n ajun, de c[tre fierul plugului, miroase a proasp[t.
}n v[zduh, o ra\[ s[lbatic[ zboar[, furi=`ndu-se, m[c[ind
speriat[, ca alungat[ de glon\. Pe o gr[mad[ de coceni,
plugarul, r[mas peste noapte ]n c`mp, doarme ]nvelit cu ni=te
saci; =i mai ]ncolo, boulenii treji, Duman =i Joian, stau
cumin\i, cu g`turile ]ntinse, a=tept`nd jugul. Dar departe, ]n
sat, ]ncep s[ c`nte coco=ii, c[ci zorile prind s[ mijeasc[.
Lumina se cerne din ce ]n ce mai deas[, =i-n vreme ce cununa
cerului se lumineaz[, pe p[m`nt se deslu=esc toate: satul;
]ncolo, pe coast[, ca urnit[ din loc, p[durea; ]n fund, dealurile
gemene unul dup[ altul, ca pe o scar[.
+i-n cea dint`i clip[ de rev[rsare a luminii, grija, care
\`r`ie ]n urechea plugarului ca un greier, ]l scoal[. Omul
arunc[ sacii la o parte, sare ]n picioare, ]=i freac[ ochii cu
dosul m`inii st`ngi =i cu dreapta ]=i ]ndreapt[ =alele. Apoi
porne=te spre boi. I-a ]njugat... Slabi, de li se v[d coastele ca
ni=te arcuri sub piele, boii ]=i ]ncoard[ mu=chii, ]=i potrivesc
bine cerbicea ]n jug =i pornesc, ]mpl`nt`ndu-=i picioarele ca
ni=te \[ru=i de o\el. +i cum merg a=a, aud din urm[ f`=`itul
cu\itului cum intr[ ]n p[m`nt ca ]ntr-un miez de p`ine, iar,
uneori, glasul plugarului, cum ]i ]ndeamn[ =i-i ]ndreapt[
p[rinte=te:
Cea, Duman, tat[!
Ei ]l ascult[ ca ni=te copii; =i, mereu, d`ra neagr[ a brazdei
se deap`n[ de la un cap[t la altul al lanului ca pe un mosor.
Se lumineaz[ ]ncet, ]ncet, ]n pas cu boulenii parc[. E
lini=te. Un stol de grauri se las[, piezi=, ]n apropiere. Razele
CUPRINS
255
Din lumea celor care nu cuvnt[
soarelui ]=i scutur[, tremur`nd, praful de aur ]n aer. +i boii
simt, dup[ cum e purtat plugul de coarne, c[ puterile st[p`-
nului au mai sl[bit:
H[is, Joian, tat[!
Iar la glasul lui, r[spunde, ca din ni=te dumbr[vi ]nflorite
]n ad`ncuri, ciripitul g`dilitor al cioc`rliei...
E cald. P[m`ntul parc[ fumeg[. Grumazul lui Duman
prinde s[ luceasc[ de sudoare; jugul ]l frige. +i din urm[ glasul
mai m`niat al st[p`nului ]l zore=te:
Hai, Dumane, hai!
Boii nu trag nici mai tare, nici mai ]ncet; c[ci cunosc ei
cuv`ntul ner[bd[tor =i nec[jit al st[p`nului. P[=esc lini=ti\i,
]n\elep\e=te, =i ]n ochii lor cumin\i =i negri parc[ se r[sfr`nge
=i mai tare fa\a neagr[ a p[m`ntului scormonit de plug...
S-a ]nc[lzit de tot. Soarele frige. Duman parc[ ]=i simte
picioarele tremur`nd, mai cu seam[ dreptul dinainte, ]n copita
c[ruia i-a intrat un piron mai acum c`t[va vreme. }i e sete.
Dar din urm[ glasul aspru acum al st[p`nului nu-i d[ r[gaz.
Bouleanul e deprins, mai a=teapt[ ]nc[ ceva; =i nu ]nt`rzie
mult: o varg[ i se a=terne pe spate, l[s`nd o dung[ peste pielea
ud[. Omul \ip[:
Sireace, sireace! M`nca-te-ar lupchii!
O albin[, r[t[cit[, se \ine morti= de plugar =i el o alung[,
]nfuriat, cu m`na. Un graur s-a desprins de stol =i s-a l[sat pe
spatele lui Joian, care-l poart[, ]ng[duitor, ca pe-un prieten.
Iar ]naintea plugului, ca un vornicel ce arat[ calea, un
cocost`rc p[=e=te agale, privind c`nd cu un ochi, c`nd cu
altul spre p[m`nt, ]nfig`ndu-=i uneori ciocul.
O-ahoo!
Soarele s-a ]nfipt ]n cre=tetul cerului =i de acolo dogore=te
v[zduhul. |arina e ]ncropit[, ca =i cum ar fi turnat cineva pe
deasupra ap[ fiart[.
Boulenii r[sufl[ din greu. }mprejurul g`tului simt, ca o
zgard[ de fier, urma jugului scos. Plugarul le-a dat o m`n[
de coceni, din care ei abia aleg c`te unul. Un prichindel de
Emil Grleanu
256
copil i-a adus =i omului de m`ncare: o bucat[ de m[m[lig[
cu ceap[. Dar dec`t m`ncarea, odihna parc[ e mai priin-
cioas[. Omul face un sac mototol =i-l pune sub cap.
Boulenii nu mai m[n`nc[; prichindelul le-a adus o oal[
cu ap[, ]n care nici nu le intr[ bine botul. Apoi r[m`n a=a,
cu puterile sleite, sub ar=i\a soarelui. Graurii, cocost`rcul au
zburat. Au r[mas ei singuri ]n c`mp.
}n dreptul lui Duman doarme plugarul, cu fa\a ars[, b[tut
de razele fierbin\i ale soarelui, ale c[ror ]mpuns[turi ]i scot
broboane de sudoare. Duman se uit[ la d`nsul, =i de la d`nsul
]=i poart[ privirea la umbra ce o arunc[ el singur pe p[m`nt,
la umbra care parc[ se topise din el, de i se a=ternuse, moale
ca o cea\[, la picioare.
+i parc[ ]n\elege, parc[ simte, parc[ ]n mintea lui se face
deodat[ o lumin[ omeneasc[: porne=te cu pa=i grei, se apropie
de st[p`n, p`n[ c`nd ]l ]nvele=te ]n umbra trupului lui trudit,
ca ]ntr-o p`nz[ r[coroas[. Apoi, cu ochii ]nchi=i, bouleanul
r[m`ne ]n soare, ]ncremenit, cu genunchiul piciorului drept
]ndoit, gata s[ urneasc[ iar[=i plugul pe brazd[.
257
Din lumea celor care nu cuvnt[
TRANDAFI RUL
La o margine de drum ]nflori =i trandafirul. +i a fost o
minune, c[ci floarea trandafirului era a=a de ginga=[, a=a de
alb[, c[ parc[ de la ea se luminase diminea\a ceea de
prim[var[. +-avea crengile lucii, rumene ca m[rgeanul,
frunzele verzi ca smaragdul. Iar mirosul florii se ]mpr[=tia
]ndat[ peste ]ntreg cuprinsul c`mpiei; fluturii c[deau adormi\i,
celelalte flori se plecar[ ]n fa\a adev[ratei st[p`ne, pe c`nd
p[s[rile veneau din dep[rt[ri ad`nci, atrase de mireasma,
vr[jit[, s[ vad[ =i ele tulpina m[iastr[ care ]=i desf[cea
frumuse\ea pentru ]nt`ia oar[ pe p[m`nt. +i parc[ =i lui
Dumnezeu ]i p[rea acuma r[u c[ pusese ]ntr-o floare a=a de
minunate ]nsu=iri, daruri pe care nu le ]mp[r\ise nici ]n rai.
Lucrul acesta ]l =optise o cioc`rlie care, la r[s[ritul soarelui,
ducea totdeauna lui Dumnezeu c`te o s[m`n\[ din fiecare
floare ce cre=tea pe p[m`nt, s[ o p[streze, Preasf`ntul, pentru
r[sad.
P`n[ la amiaz[ trandafirul se acoperi ]ntreg cu flori.
Drume\ii treceau =i r[m`neau locului, puneau m`inile la ochi,
r[sfirau n[rile s[ ]nghit[ mireasma nemaisim\it[ p`n[ atunci,
apoi, cu priviri lacome, rupeau c`te o floare; iar dac[ aveau
c`te ceva ]n m`n[, aruncau s[ \in[ floarea mai bine. }n locul
ei r[s[rea ]ndat[ alt bobocel =i, c`t ai clipi, se desf[cea. +i
al\i drume\i treceau, =i nu era unul s[ nu rup[ c`te o floare.
Dup[ c`teva zile trandafirul se m`hni: el se-mpodobea =i
oamenii ]l despuiau. Uite, ]=i zicea, spinul de l`ng[ mine.
Ce nalt e, ce chipe=, =i nimeni nu-l atinge; =i pe mine m[
dezbrac[ to\i de frumuse\ile mele. Un stigle\, care tocmai
atunci se a=ez[ pe o creang[, ]l deslu=i: Cum s[ se ating[
CUPRINS
Emil Grleanu
258
cineva de spin, c`nd tot e ]mbr[cat de ghimpi! Atunci
trandafirul se uit[ =i v[zu c[-ntr-adev[r spinul avea ghimpi.
+i nu mai preget[: se rug[ ]ndat[ lui Dumnezeu s[-l
acopere =i pe d`nsul de ghimpi, ca s[-i p[zeasc[ floarea.
Vezi, ]=i zise Atotst[p`nitorul, era dat ca pe p[m`nt s[ nu
r[m`ie ceea ce numai ]n rai trebuia s[ d[inuiasc[. +i,
bucuros, ]ndat[ a f[cut semn =i tulpina lucie s-a acoperit de
ghimpi. Dar trec[torii tot se opreau; =i mai nu era unul care
s[ nu se repead[, lacom, la floarea minunat[. Deosebirea
st[tea numai ]n aceea c[ fiecare l[sa =i c`te o bobi\[ de
s`nge ]n v`rful vreunui ghimpe. Iar din ghimpe s`ngele a
p[truns, ]ncetul cu ]ncetul, ]n tulpin[, s-a ridicat p`n[ ]n
boboci, =i-ntr-o diminea\[ floarea trandafirului se desf[cu ro=ie,
aprins[, ca s`ngele. Spinul st[tea ursuz al[turi. Iar de la o
vreme se trezi =i-n d`nsul pizma c[ prea nu-l bag[ nimeni ]n
seam[. Uite cum se ]nchin[ to\i tradafirului, =i mie nimeni.
+i se rug[ de Dumnezeu s[-i schimbe =i lui floarea, s[ i-o fac[
ro=ie, b[t[toare la ochi ca a trandafirului. Atunci Dumnezeu
=i-a zis: Ve=nic o s[ se ia pe p[m`nt un lucru drept altul;
c[ci numai eu pot =ti c[ ce am menit odat[, a=a d[inuie=te;
oricum s-ar schimba fa\a, soarta r[m`ine aceea=i! A f[cut
Dumnezeu un semn, =i floarea spinului se f[cu ro=ie ca focul...
+i-au trecut mereu drume\ii, =i-au rupt ]ntruna florile
trandafirului, =i nu s-au uitat la spin.
259
Din lumea celor care nu cuvnt[
FRUNZA
Lui Cristinel
S-a desf[cut din mugur, ]ntr-o diminea\[ cald[ a ]nceputului
de prim[var[. Cea dint`i raz[ de soare s-a ]mpletit pe d`nsa
ca o s`rm[ de aur, f[c`nd-o s[ tremure de fericirea unei
asemenea atingeri. Ziua ]nt`i i s-a p[rut scurt[, =i apropierea
nop\ii o m`hni. Lumina se stinse, r[coarea o f[cu s[ se
zgribuleasc[, s[ se v`re ]ntre celelalte =i s[ a=tepte, a\ipind,
p`n[ a doua zi, venirea soarelui.
Cu ce rev[rsare de str[lucire se ridic[ st[p`nitorul lumii
p`n[ sus, pe cer! Raza se cobor] din nou, =i toat[ ziua,
]nc[lzit[, frunza se sc[ld[ ]n albastrul v[zduhului.
}n scurt[ vreme se desf[cu mare, verde, mai frumoas[ ca
toate, mai sus dec`t celelalte, tocmai ]n v`rf. De deasupra ]i
c[dea lumina, dedesubt se ridica, p`n[ la ea, mireasma crinilor
albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor.
Un ciripit str[in o mir[. +i cea dint`i r`ndunic[, venit[ de
departe, t[ia albastrul ca o s[geat[, ]nconjur[ copacul de
c`teva ori cu strig[te de bucurie, apoi se a=ez[ pe strea=ina
casei, c`nt`nd mereu...
Dar ]ntr-o diminea\[ raza de soare nu mai veni. Cerul
r[mase acoperit de nori. Cea dint`i pic[tur[ de ploaie o izbi
rece, greoaie. C`teva zile a plouat. Nici r`ndunele nu se mai
vedeau. Dar mirosul crinilor, seara, se ]mpr[=tia puternic,
umed: o ame\ea.
Dup[ zilele acestea, lipsite de sc`nteiere, soarele r[s[ri
]ntr-o diminea\[ ]nfocat, v[rs`nd parc[ fl[c[ri, ]nc[lzind totul
]n c`teva clipe. Raza o fripse. }n dup[-amiaza zilei acesteia,
o p[s[ric[ cu pene verzi =i galbene, un scatiu, veni, mole=it
de c[ldur[, de se furi=[ sub d`nsa, la umbr[, la ad[post. +i
CUPRINS
Emil Grleanu
260
frunza se bucur[, acoperi cum putu mai bine p[s[rica; iar
aceasta ciripi, ]nt`i ]n[bu=it[, din gu=[, apoi mai prelung, mai
dulce, cum nu auzise frunza c`ntec.
+i ]n fiecare zi pas[rea venea s[ se ascund[ de c[ldura
cotropitoare, ]n fiecare zi frunza o ferea, =i seara c`ntecul se
]mpr[=tia vesel.
C`t n-ar fi dat acuma frunza pe o pic[tur[ de ploaie! Dar
norii fugeau goni\i de v`nturile din ]n[l\imi; cerul de sticl[,
]nfl[c[rat, uscase totul. Crinii nu mai miroseau; c`nd =i c`nd,
rozeta, care ]=i scutura semin\a coapt[, ]mpr[=tia mireasma ei
]n zorii unora din dimine\i. Prea mult[ lumin[, prea mult[ c[ldur[.
Nop\ile senine, cu crai nou, cerul spuzit de stele o fer-
mecau. Ar fi vrut s[ fie ve=nic noapte...
Pas[rea venea mereu, c`teodat[ =i noaptea r[m`nea acolo,
a\ipind, cu c[pu=orul sub arip[.
+i trecu mult p`n[ ce, odat[, v`ntul de toamn[ ]ncepu s[
bat[. Zilele erau mai r[coroase, nop\ile mai reci; cerul
arareori curat. Puternic sufla v`ntul tomnatic! Apusurile erau
ca s`ngele =i parc[ ]nro=eau =i p[m`ntul. Frunza ]=i sim\i
puterile sl[bite; cu greu putea s[ \ie piept v`ntului, care o
cl[tina ]n toate p[r\ile; c`teva tovar[=e, smulse, fluturar[ prin
aer, apoi fuseser[ duse departe.
Pas[rea ]i venea mai rar, nu mai c`nta, =i asta o m`hnea
cumplit.
Frunza t`njea, se ]ng[lbenea; celelalte, de pe acela=i
copac, parc[ se ]ng[lbeniser[ =i mai repede. }ncepuser[ s[
cad[. Frunza auzea mereu, de acolo, din v`rf, fo=netul cobitor
al tovar[=elor ce o p[r[seau, strecur`ndu-se u=or, ca o =oapt[,
ca o rug[ciune, a=tern`ndu-se jos, ]ntr-un l[vicer, pe deasupra
c[ruia v`ntul alerga gr[bit.
De diminea\[ p`n[ seara, =i noaptea, frunzele c[deau
]ntruna. Unele mai repezi, altele mai domoale, leg[n`ndu-se
]n aer ca o arip[ de fluture, anin`ndu-se de ramuri ca cer`nd
ajutor; numai ]ntr-un t`rziu, d`ndu-se ]nvinse, c[deau, ]ngro-
p`ndu-se ]ntre celelalte.
261
Din lumea celor care nu cuvnt[
}ntr-o diminea\[ se sperie. }n tot copacul r[m[sese numai
ea! Ramurile goale se loveau unele de altele, tremur`nd ca
de frig. Deasupra, cerul cu nori greoi ca de bumbac; ]n largul
lui, stoluri ]ntregi de p[s[ri plecau ]n =ir; atunci b[g[ de
seam[ c[ =i cuiburile r`ndunelelor r[m[seser[ goale.
Un fior o str[b[tu =i se g`ndi la pas[rea care nu o v[zuse
de c`teva zile. }n clipele acestea, c`nd parc[ se cutremura
la g`ndul c[ poate =i d`nsa va trebui s[ se desprind[, s[
moar[, ca =i celelalte, vederea prietenei pe care o ad[postise
at`ta i-ar fi fost de ajutor.
+i pas[rea parc[ auzi chemarea tovar[=ei de alt[dat[; veni,
dar se opri pu\in, pe o alt[ ramur[, ca =i c`nd n-ar fi cunoscut
locul obi=nuit ]n care c`ntase; apoi ]=i lu[ zborul =i, ]n trecerea
gr[bit[, f[r[ s[ ]ntoarc[ m[car capul, lovi cu v`rful aripii frunza
care, de-abia mai \in`ndu-se, c[zu la r`ndul ei.
+i l[vicerul de jos nu se mai ]ngro=[, din ce fusese, cu
aceast[, cea din urm[, moart[.
Emil Grleanu
262
O RAZ{
S-a desprins raza din ghemul ei de aur =i a r[t[cit prin senin.
+i-n ]nt`ia zi, tremur[toare, c[ut[ pe ce s[ se opreasc[.
}ntr-o poian[ din mijlocul unei p[duri g[si urma copitei unui
cerb plin[ ochi de apa ploilor. Vroi s[ se strecoare ]n unda
rece, dar ]n clipa aceea, un biet lup, slab de i se vedeau
coastele, d[du buzna dintr-un de=i=, se repezi, sorbi apa, tulbur[
ce mai r[mase, apoi se pr[bu=i ]n cealalt[ margine a p[durii,
dup[ o c[prioar[ care tocmai trecea.
Raza c[l[tori mai departe.
Mun\i, dealuri, v[i: ai ce cutreiera ]n lume c`nd te-ai a=ternut
la drum.
Pe-un c`mp, o gr[mad[ de oameni pr[fui\i, osteni\i, adu=i
de =ale, merg delaolalt[. Pe umeri de-abia ]=i duc pu=tile cu
sp[ngile ascu\ite. Raza ]i urm[re=te; ar vrea s[ se ]nf[=oare
ca o s`rm[ de aur ]mprejurul sp[ngii c[l[torului celui mai
obosit, r[mas ]n urm[. Dar, deodat[, un sunet de goarn[
r[zbate p`n[ ]n ad`ncuri. C[l[torii se opresc, ]=i ]ndreapt[
trupurile, privesc, iscoditori =i crun\i, ]nainte, scot pu=tile,
=i-ntr-o clip[, dimpotriva lor al\i oameni se arat[. O clipire:
du=manii se arunc[ unii spre al\ii, pu=tile r[zbubuie, sp[ngile
se-nro=esc ]n piepturi. C[l[torul obosit din urm[, ]nsetat
adineoare poate ca =i lupul din p[dure, acum e =i el o fiar[.
Pe luciul de o\el al pu=tii lui se prelinge s`ngele.
}nfiorat[, raza c[l[tore=te mai departe. C`nd vrei s[ r[-
t[ce=ti, ai unde. A=a, raza ajunge deasupra unui t`rg.
}ntr-o cas[ mare, bogat[, ]ntr-un salon, o mul\ime de femei
=i de b[rba\i sorb ceaiul aromat. R`s, vorb[; =i-un vals molatic
se desprinde de pe clapele pianului, sub degetele sub\iri =i
CUPRINS
263
Din lumea celor care nu cuvnt[
albe ale c`nt[re\ei. Ce m`ini frumoase! Iar la degetul cel mic,
o piatr[ pre\ioas[, un diamant, parc[ atr[gea raza: din ]nalt,
ea se coboar[, =i-n clipa ceea degetul fetei p[rea c[ fulger[
de focuri. Uimit[, m`ndr[, c`nt[rea\a se opre=te, fr`nge
c`ntecul =i se uit[ cu ]ng`mfare ]mprejur:
Uita\i-v[ la diamantul meu, zice celor din odaie.
Dar raza se furi=eaz[, =i ochii tuturor privesc r[ut[cio=i.
Mai departe. Un col\ curat, senin =i lini=tit nu e pe lumea
aceasta?
}ntr-un alt t`rg, ]ntr-o mahala s[r[c[cioas[, la o colib[.
Fereastra mic[ e deschis[; l`ng[ fereastr[, mama, cu fa\a
supt[ de neodihn[, ]=i leag[n[ copila=ul bolnav pe genunchi.
Micu\ul st[ cu ochi=orii verzi deschi=i, pieptul mai nu i se
ridic[, buzele albe mai nu se pot mi=ca. Se g`nde=te mama:
c`te necazuri, c`te n[dejdi, =i acum! +i cum g`ndea astfel,
o lacrim[, curat[ ca un m[rg[ritar, ]i izvor[=te din ochi,
mamei, =i i se anin[ de gean[. +i-atunci raza pribeag[ se topi
]n lacrim[ =i o polei.
Iar copila=ul, care de mult nu se mai ]nviorase, o z[ri;
]ntinse m`nu=i\a spre obrazul mamei =i z`mbi u=or.
Emil Grleanu
264
Este o adev[rat[ pl[cere s[ ]nt`lne=ti ast[zi ]n literatura noastr[,
prinse cu at`ta iscusin\[, clipe din lumea celor care nu cuv`nt[
mici tragedii, banale pentru trec[tor, dar de toat[ frumuse\ea pentru
artist. Vulturul dlui G`rleanu, cu zborul s[u m[re\, cu tragica-i c[dere
=i cu ghearele ]nfipte ]n ochii nevinovatului c[prior, este un poem ]ntreg.
Frunza d-sale, cea dezvoltat[ sub ochii no=tri, ]n raze de soare =i ]n picuri
de ploaie, ca s[ dea ad[post unei p[s[ri =i s[ fie dobor`t[ de aripa
aceleia=i, este o tragedie duioas[. Jertfirea c[prioarei, pentru a salva
via\a iedului din m`na v`n[torului, te mi=c[. C[derea Martei ]n
pr[pastie =i felul cum se apleac[ m[nunchiurile ]nalte ale cimbrului
s[lbatic peste trupul ei zdrobit este o icoan[ de me=ter. Lirismul cel fin =i
cadrul bogat al naturii, precum =i contrastul cel mare dintre armonia
din natur[ =i aceste tragedii de o clip[ ridic[ =i mai mult valoarea acestor
buc[\i. Iar o not[ simpatic[ este faptul c[ nici ]ntr-una din buc[\ile
acestea, de altfel simbolice, autorul nu tr[deaz[ vreo inten\ie de a instrui,
de a ob\ine vreo moral[, ci se restr`nge la partea pur artistic[.
Calitatea cea mare ce se desprinde din aceste pagini ale autorului
este ]n\elesul lui cel ad`nc pentru poezia vie\ii. Cititorul va observa ]ns[
repede o a doua calitate, care d[ ]ntregului volum o culoare special[,
anume humorul blajin ce se a=terne peste tot, f[r[ ironie =i f[r[ vreo
tendin\[, ca un aer de bun[tate. B[tr`neasca ]n\elepciune a lui Seneca,
z[p[ceala politic[ a oratorului Tase, ca =i soarta Musculi\ei strivite ]n
ceaslovul p[rintelui Gheorghe, au aceea=i not[ de umor binevoitor =i
bl`nd. Povestea cu Hambarul, despre ]nfr`ngerea unui primar cerbicos
prin puterea dragostei =i a farmecului nop\ii de var[, face parte din
aceea=i atmosfer[ glumea\[. Un mic giuvaier ]n acest gen r[m`ne ]ns[
Coco=ul, cel ce ]n zori de zi r[sufl[ fericit, apoi ]=i ud[ pliscul ]n
m[rg[ritarul de rou[ de pe frunza cea mai apropiat[... =i salut[ r[s[ritul
soarelui, b[t`nd din pinteni =i f`lf`indu-=i aripile, ca dou[ steaguri...
Fa\[ de gravitatea scenelor din b[tr`ni, cuprinse ]n volumele anterioare
ale dlui G`rleanu, micile aceste =treng[rii =i r[sf[\[ri de acum prind bine
cititorului.
REFERIN|E ISTORICOLITERARE
CUPRINS
265
Din lumea celor care nu cuvnt[
}n o singur[ nuvel[ mai lung[ dl G`rleanu p[r[se=te acest gen
filigran: ]n Nucul lui Odobac. Aici construie=te c`teva suflete de \[rani
]n ni=te tr[s[turi de bronz. Las[ ca poezia cadrului, lumina fantastic[
]n care se ]nv[luie nucul secular s[ fie iar[=i p[r\ile de atrac\iune. Dar
figura mo=neagului Toader Odobac, reprezentant ]nd`rjit al tradi\iei,
precum =i Ruja, femeia cea plin[ de temperament un soi de ama-
zoan[ de la \ar[ , sunt fiin\e at`t de bine redate sub raport psihologic,
]nc`t ]i fac onoare talentatului autor. Mult priceput[ este =i intriga ]n
aceast[ nuvel[, \esut[ din clevetirea satului =i din naivitatea ]n credin\ele
poporului...
ILARIE CHENDI, Pagini de critic[, Editura pentru literatur[, Bucure=ti,
1969, p. 453454.
Proza lui Emil G`rleanu e un ecou sintetic din N. Gane, M. Sado-
veanu, Br[tescu-Voine=ti =i I. Bassarabescu. Reduc\ia vie\ii suflete=ti este
urm[rit[ aci ]n via\a boierilor moldoveni. Boierii sunt ni=te b[tr`ni,
fie ]nc[ boga\i, fie mai ales sc[p[ta\i, oricum dep[=i\i de vreme =i
refugia\i ]n patriarhalit[\i =i nu se deosebesc ]ntru nimic, prin inteligen\[
=i stilul de via\[, de fiin\ele cele mai rudimentare, except`nd con=tiin\a
lor c[ sunt boieri, oroarea de a se amesteca cu prostimea =i spiritul
reac\ionar. Ca b[tr`ni ei sunt ]n razboi cu tinerii, cel pu\in cu aceia
care ies din punctul lor de vedere...
G`rleanu e departe de a avea mijloacele poetice ale lui Sadoveanu,
pe care totu=i l-a umbrit f[r[ dreptate, o vreme. Limba e corect[ =i =tears[,
descrip\ia aproape banal[. Nop\ile sunt fermec[toare, florile str[lucesc
ca fulgii de om[t, =opotul e dulce, razele sunt bl`nde =i fa\a unei
fete e plin[ de voio=ia celor 17 ani de copil[rie. Totu=i, prin compozi\ie,
prin vibra\ia sentimental[, prin idilicul acelei vie\i naive, povestirile sunt
nu rareori ]nc`nt[toare.
F[r[ s[-=i schimbe temele, deplas`ndu-se doar spre p[tura \[r[neasc[,
Emil G`rleanu dovede=te ]n operele urm[toare o tehnic[ narativ[ mai
str[ns[, ]ntemeiat[ pe criteriul dramatic. Modelul pare a fi Gui de
Maupassant, din care nuvelistul a tradus...
George C{LINESCU, Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n
prezent. Edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Minerva, Bucure=ti,
1986, p. 631.
}n ampla structur[ a vitalului, dincolo =i mai ad`nc dec`t omul
m[runt =i dec`t cel elementar, G`rleanu g[se=te o nou[ form[ a
vie\ii, sprijinind =i incluz`nd pe toate celelalte mai ]naintate =i mai
Emil Grleanu
266
complexe, forma umil[ a vitalit[\ii, expresia ei cea mai simpl[ =i cea
mai general[. Povestitorul ]i ]mbr[\i=eaz[ destinul cu pietate panteist[
=i, ]nveselindu-se sau v[rs`nd o lacrim[ pe seama ei, pl`nge =i r`de de
sine ]nsu=i, de to\i oamenii laolalt[ =i poate chiar de zei. Este aci o
atitudine tipic[ a naturalismului modern, adic[ a acelei ]ndrum[ri
literare formate ]n =coala interpret[rii =tiin\ifice a vie\ii, care se c[l[uze=te
de convingerea c[ umanul se rezolv[ ]n biologie =i c[ spiritul nu are alte
legi dec`t acele ale vie\ii ]n general. Unitatea vie\ii permite aflarea
t`lcurilor ei generale ]n acele din formele ei, care, fiind mai simple,
sunt, ]n acela=i timp, mai limpezi...
Tudor VIANU, Arta prozatorilor rom`ni, Editura Hyperion, Chi=in[u,
1991, p. 179180.
Al[turi de St. O. Iosif, Panait Cerna, Dimitrie Anghel, I. A. Bassa-
rabescu =i al\ii, Emil G`rleanu se ]nscrie ca o prezen\[ activ[ ]n literatura
rom`n[ din primele dou[ decenii ale veacului al XX-lea, situ`ndu-se
printre cei care au cultivat genul scurt.
Opera lui Emil G`rleanu aduce imagini din societatea rom`neasc[...,
aspecte caracteristice din via\a grea a \[r[nimii, din via\a minat[ de
neajunsuri a intelectualit[\ii, critic[ putreda moral[ a or`nduirii
burgheze =i institu\iile acesteia. P[truns[ de un cald sentiment de umanitate,
cu pagini de duio=ie =i bl`nde\e, relev`nd cu deosebire calit[\ile morale
ale oamenilor =i procesele lor l[untrice, zugr[vind ]n culori pline de
ging[=ie =i sensibilitate universul g`zelor, plantelor =i animalelor, pres[rat[
cu un umor fin, opera lui Emil G`rleanu continu[ s[ emo\ioneze =i pe
cititorul de azi.
Teodor V~RGOLICI, Doi nuveli=ti: Emil G`rleanu =i I. A. Bassa-
rabescu, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1965, p. 89.
O not[ proprie ]n evocarea vechilor boieri patriarhali moldoveni,
av`nd, chiar ]n actuala stare modest[, orgoliul genealogic, deda\i la
tabieturi, dar lovi\i de metehne =i sl[biciuni, aducea ]n B[tr`nii
(1905) ofi\erul Emil G`rleanu (18781914), Sineturile conului
Gheorghie= ap[rea... dup[ Neamul Udre=tilor de I. Al. Br[tescu-Voine=ti.
La G`rleanu e vizibil[ o anume ironie ]n zugr[virea acestei lumi cre-
pusculare, pierdut[ ]n exersarea interminabil[ a pasian\ului =i a concinei
pr[date. +i ]n observarea lumii rurale, sub ]nr`urirea lui Maupassant,
din care a tradus Une vie, G`rleanu e antisentimental, obiectiv. Caracte-
ristice din acest punct de vedere sunt schi\ele }necatul, Ochiul lui
267
Din lumea celor care nu cuvnt[
Turcule\, Punga, publicate ]n Convorbiri critice ]n 1907, ca =i volumele
Cea dint`i durere (1907) =i }ntr-o noapte de mai (1908).
Al. PIRU, Istoria literaturii rom`ne, Editura Grai =i suflet Cultura
na\ional[, Bucure=ti, 1994, p. 143.
Printre prozatorii de la nceputul veacului Grleanu fcea figur
onorabil, av`nd incotestabil ]nzestrare. C[linescu socotea c[ proza lui
G`rleanu e un ecou sintetic din Sadoveanu, Br[tescu-Voine=ti =i Bassara-
bescu. Avea, poate, numai par\ial dreptate. Pentru c[ acela=i material
uman al sufletelor m[rginite (reduc\ia vie\ii suflete=ti), dup[ defini\ia
lui C[linescu, ]l ]nt`lnim ]n proza tuturor acestor scriitori, f[r[ ca
G`rleanu s[ le fie tributar colegilor. E acela=i univers al micului roman-
tism cu proze duioase, patetice =i chiar pioase. B[tr`nii e populat cu
asemenea personaje de mici boieri sc[p[ta\i, care-=i contempl[ sineturile
sau hainele bogate de odinioar[, cu preocup[ri m[runte =i ]nchista\i ]n
ighemonicon. Prozatorul ]i depl`nge, condamn`nd, implicit, =i deza-
gregarea unei lumi m`ndre odat[, =i ridicarea celei noi, avid[, ne]n\e-
leg[toare, nerespectuoas[ fa\[ de tradi\ii. I-a lipsit ]ns[ scriitorului ca-
pacitatea de a surprinde psihologia din ad`nc a personajelor sale, totul
aproape reduc`ndu-se la anecdotic, comportament =i habitudine. De abia
]n Nucul lui Odobac puterea plasticiz[rii e mai bine reliefat[, buc[\ile
din acest volum (mai ales nuvela care ]i d[ titlul) semnal`nd ]n moment
de v`rf ]n proza sa social[. +i de=i i-a prizmuit lui Sadoveanu autoritatea
literar[ c`=tigat[ ]nc[ ]n 1904, G`rleanu nu i se putea, evident, asemui.
A r[mas din opera sa (care a apucat poate s[ se rotunjeasc[, datorit[
prematurii dispari\ii) un volum care continu[ s[ ]nc`nte. E, desigur,
Din lumea celor care nu cuv`nt[, alc[tuit, dup[ modelul lui Jules
Renard din Histories naturelles, din mici portrete monografice ale unor
vie\i (g`nd[celul, g`za, c[r[bu=ul, furnica, gai\a, motanul, scatiul, calul
etc.) Duio=ia prozatorului se manifest[ de ast[ dat[ benefic, cartea
citindu-se =i azi (nu numai de c[tre cei mici) cu delicii.
Zigu ORNEA, }n\elesuri, Editura Minerva, Bucure=ti, 1994, p. 150
...Emil G`rleanu..., prezen\[ activ[ ]n mi=carea literar[, asemenea
lui +t. O. Iosif, ]n pofida firii vis[toare, ]ntemeetor =i redactor de publi-
cat[\ii =i edituri, ca fondator al Societ[\ii Scriitorilor Rom`ni, director
al teatrului din Craiova, a pictat, ]n primul s[u volum B[tr`nii. Scene
din via\a boierilor moldoveni(1905), o galerie de mici portrete aureolate
]nf[\i=`nd supravie\uitori ai defunctei boierimi patriarhale, ruina\i
Emil Grleanu
268
economic, anacronici, tr[ind ]n amintiri. Fantome ale altor timpuri,
b[tr`nii nu fac toat[ ziua nimic altceva dec`t s[ trag[ din lulele, s[
soarb[ cafea, s[ priveasc[ ]n z[ri, s[ joace pasien\e =i s[ converseze banal
sau s[ contemple hrisoave ce atest[ vechimea =i vrednicia familiilor ilustre
din care se trag. Nostalgia trecutului se declar[ precis =i ]n nuvele din
urm[toarea culegere, Nucul lui Odobac ( 1909), ]ndeosebi ]n cea
titular[, unde un mo=neag se sp`nzur[ de nucul s[u, simbol al puterii
r[ze=imii, ce urmeaz[ a fi t[iat. }n alte nara\iuni ]ns[, cuprinse ]n
volumele Cea dint`i durere (1907), }ntr-o noapte de mai (1908), Trei
vedenii (1910), romantismul paseist e contracarat p`n[ la eliminare
de un realism brutal, cu accente naturaliste, Punga =i }necatul, de pild[,
]nf[\i=`nd \[rani stupizi, abrutiza\i de mizerie, dezumaniza\i. Deosebit[
de toate c[r\ile anterioare ale autorului, apari\ie f[r[ precedent ]n
]ntreaga proz[ rom`neasc[ este Din lumea celor care nu cuv`nt[
(1910), album de pictur[ animalier[ ]n genul celui din Histoires
naturelles de Jules Renard =i care o anticipeaz[ pe aceea, mai rafinat[, a
lui Anghel, Arghezi, =i E. Lovinescu.
Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii rom`ne, vol. 1. Editura
Iriana, Bucure=ti, 1994, p. 354-335.