Sunteți pe pagina 1din 4

CURS 2 ANTIGENUL Definitie: Antigenul este orice substanta non-self de origine exogena sau endogena care are proprietatea

a de a interactiona specific cu receptori antigenici solubi sau receptori antigenici limfocitari, indiferent daca aceasta este capabila sau nu sa genereze un raspuns imun (umoral sau celular) -conformatia antigenelor este mai importanta decat natura lor (proteica, glicoproteica etc.) -odata patruns in organism, interactioneaza cu receptorii antigenici Interactiunea cu receptorii solubili -receptorii solubili (imunoglobulinele) recunosc Ag prin situsul combinativ pentru Ag (Fab), situat strict la capatul N-terminal al Ac, formandu-se complexe imune Ag-Ac (CI solubile) care sunt preluate de catre microfage si macrofage -macrofagele capteaza complexele prin receptori specifici de pe suprafata lor, apoi le endociteaza si le distrug in compartimentul lizozomal ! indeparteaza Ag inductor -Ag nu poate fi indepartat daca nu este transformat intr-o forma imuna (realizata prin legarea de Ac)" Interactiunea cu receptorii antigenici limfocitari -Ag interactioneaza cu receptori (ex# $%& si 'C& de pe (') limfocitari, la nivelul situsului lor combinativ ! recunoasterea antigenica se realizeaza pe suprafata celulei -recunoasterea declanseaza stimuli activatori care determina in final activarea metabolica a limfocitelor -odata activate, limfocitele declanseaza raspunsuri imune care, in functie de natura antigenului, pot fi umorale (produc Ac) sau celulare Proprietati ale antigenului -Ag prezinta ) proprietati fundamentale# specificitatea si i unogenitatea si caracterul non!self -specificitate proprietatea de a reactiona specific cu diversi receptori -imunogenitatea proprietatea de a determina aparitia unui raspuns imun -non-self# este recunoscut ca element strain corpului *+,CIFICI$A$,A -proprietate obligatorie a oricarui antigen -specificitatea Ag este dubla ! specificitate de reactie (Ag-Ac) specificitate de raspuns -specificitatea de reactie# are reactii diferite in vivo si in vitro- in vivo, aceasta reactie transforma Ag in complexe imune, care reprezinta singura forma sub care Ag poate fi indepartat, iar in vitro se foloseste pentru reactii serologice -specificitatea de raspuns# in vivo, Ag stimuleaza doar limfocitele cu receptori specifici pentru acesta ! determina un raspuns specific ! apar Ac specifici I./N0%,NI$A$,A -proprietate facultativa a antigenului ! raspunsul poate lipsi sau poate fi in1ibat -generarea unui raspuns imun depinde de structura Ag inductor si de tipul de ($ imunomodulator stimulat in etapa de initiere a raspunsului imun -($ sunt identice morfologic ! au situsuri combinative identice

2aptenele -Ag care au structura simpla si %. mica si prezinta doar specificitate se numesc 1aptene -in cazul in care Ag are greutate moleculara mica si o structura simpla, se cupleaza cu receptorii specifici prezenti pe toata suprafata ($ ! toata suprafata limfocitului devine acoperita cu complexe imune- dupa legarea Ag apar stimulii declansatori, care in aceasta situatie N/ activeaza limfocitul (pentru ca sunt de amplitudine mica si sunt la mare distanta unul de celalalt) ! nu produc raspuns imun (" In cazul in care toti receptorii ar fi fost condensati intro anumita arie a limfocitului, stimulii declansatori s-ar fi insumat si ar fi activat ($) Antigenele complete -sunt molecule complexe (de obicei proteine) cu %. mare, denumite carrier, la care se ataseaza un numar foarte mare de molecule identice sau diferite denumite traditional parti 1aptenice -cand acest antigen interactioneaza cu receptorii antigenici limfocitari apare raspuns imun, pentru ca structura si dispozitia antigenelor activeaza receptori concentrati intr-o parte a limfocitului ! apar multi stimuli declansatori miniaturali, dar care se insumeaza (pentru ca se exercita unii langa ceilalti), rezultand un stimul activator rezultant care activeaza limfocitul Imunomodularea prin $1 -activarea $1 stimuleaza prin I( si cito3ine va activa (' sau ($c -activarea $1 se face de catre antigenele imunogene Imunomodularea prin $s si $r -in cazul interactiunii Ag complete cu una din aceste doua limfocite, desi apare activare limfocitara, nu apare raspuns imun pentru ca acestea secreta diverse substante care in1iba &I asteptat -Ag care au astfel de efecte se numest antigene tolerogene CA&AC$,&/( 4, N0N-*,(F -niciun Ag nu are pe suprafata sa mar3eri self5non-self -structurile non-self sunt recunoscute deoarece in organism exista, in conditii normale, doar limfocite cu structuri anti-non-self (pentru ca limfocitele anti-self sunt distruse5deletate intratimic sau in maduva 1ematogena) ! limfocitele recunosc, datorita receptorilor lor, structuri care sunt prin definitie non-self -Ag non-self (proteice) sunt determinate de gene omoloage cu diferente structurale mari intre ele Antigenele exogene# bacterii (prezinta Ag in capsula, membrana 6endotoxine-, pili, flageli etc.), virusuri, paraziti (pe invelisul extern, in organite, in secretii), alergenele (acarienii din praful de casa, substante din diverse alimente si medicamente) Antigene endogene# autoantigene si antigene canceroase -autoantigenele# in mod normal se produc multe autoantigene, dar nu produc raspuns imun datorita unor bariere morfo-functionale intre acestea si elementele sistemului imun ! patologic, in cazul distrugerii barierelor morfo-functionale, cele doua interactioneaza ! se declanseaza &I impotriva propriilor structuri -antigene canceroase# si acestea se produc zilnic (788 6 988 celule canceroase5791), dar sunt rapid recunoscute si eliminate de catre sistemul imun, datorita prezentei Ag specifice (supraveg1ere imunologica antitumorala) Declansarea raspunsului i un i unogenitatea

-declansarea raspunsului imun este un proces complex care prezinta ) etape# selectia clonala, activarea clonala si transformare blastica si expansiunea clonala *electia clonala -dupa ce intra in organism, Ag a:unge in organele limfoide secundare (ganglioni si splina), unde vine in contact cu multe tipuri de limfocite, pana intalneste un situs combinativ complementar (prezent la limfocitul antigen-specific) -aceste limfocite nu sunt individuale, ci reprezentantele unor populatii celulare denumite clone, aflandu-se in faza %8 a interfazei mitozei -"o clona limfocitara recunoaste un singur antigen ! o clona pentru fiecare Ag existent Activarea clonala si transformare blastica -dupa recunoasterea antigenului, acestea intra in fazele * si apoi %7 ai interfazei, moment in care sufera modificari morfo-functionale importante, devenind limfoblasti ' ,xpansiunea clonala -acesti limfoblasti intra in faza mitotica, multiplicandu-se intens ! creste mult numarul de celule clonale -aceasta reactie determina aparitia unui raspuns imun excesiv fata de stimularea antigenca de la care a pornit -in final, limfocitele ' devin plasmocite si vor secreta cantitati mari de Ac -aceasta cantitate mare de Ac produsa in ganglioni este trimisa in intreg (,C, indiferent de locul de patrundere al anticorpului ! sufera un proces de dilutie (Ac se produc in numar mare pentru a fi in numar suficient de mare in locul unde se afla Ag, dupa ce s-a terminat dilutia) -in conditii de repaus, numarul de limfocite tributare unei anumite clone este mic (cateva sute 6 cateva mii) -de asemenea, clonele sunt mai mici pentru ca fiind foarte multe, trebuie sa aiba loc" AN$I%,N, I./N0%,N, -pot fi# proteine, glicoproteine, oligoza1aride, acizi nucleici5fragmente de acizi nucleici -dupa mecanismul lor de declansare, pot fi antigene timoindependente si timodependente -antigenele timoindependente# declanseaza doar &I/, prin stimularea directa a limfocitelor ', fara a fi nevoie de participarea ($1 Antigene timoindependente -declanseaza fie &I/ fie &IC, prin initierea unei cooperari celulare la care este necesara prezenta si participarea ($1 -intensitatea &I declansat este direct proportionala cu gradul de non-self pe care il prezinta (in cazul Ag proteice, recunoasterea Ag se face daca provin din organisme diferite genetic respectiv diferite filogenetic) -masa moleculara mare si complexitatea structurala mare cresc intensitatea &I -Ag trebuie sa fie o substanta procesabila de A+C -&I are o intensitate variabila in functie de varietatea (sau 1aplotipul) de molecule .2C (sau 2(A) ! antigenele timodependente sunt captate si endocitate de A+C, fragmentandu-le in fragmente Ag mici (epitopi) pe care ii leaga de .2C II de pe suprafata sa, prezentandu-i ulterior $1, care la randul sau va activa (' sau ($c ! &I

Soarta i

unogenelor in organis

AN$I%,N,(, $I.0IN4,+,N4,N$, -patrund intratisular si sunt antrenate de circulatia limfatica pana in ariile bursodependente unde stimuleaza direct limfocitele ' AN$I%,N,(, $I.04,+,N4,N,$ -patrund intratisular, unde sunt captate de A+C, care le prelucreaza si le transporta prin circulatia limfatica pana la ariile timodependente ale organelor limfoide, unde le prezinta ($1, care fie vor colabora cu (' (generand un &I/) sau cu ($c (generand un &IC)