Sunteți pe pagina 1din 1

Fabula cu maimua

poezie [ ] de Geo Dumitrescu

Proas, cocoat ntr-un pom, maimua mediteaz despre om. (El doarme sub copac, gol, dup scaldogoru-i tare, ziua fu prea cald...) Ur t e, !oamne" -cuget maimuaru l-a-ntocmit natura, srcua" (a#a arat , deci$ -%ai tare-i slut"a#a ce%a de cnd snt n-am %zut"...)& anapoda, fr msur, lung de statur, cu #ira-b, subire #i prea dreapt, #i-n sus de oc'i, ple#u%, cu-n fel de treapt... Prea mare-n cap, n labe e prea scurt, iar ct despre culoaresfinte soare"parc-i fcut din ou #i iaurt" (i s-l auzi %orbind -ce-i umbl gura, maimurind n sunete natura"... )um naiba st pe labele din urm$... )u ce se scarpin #i cu ce scurm$... (i cum se urc oare n copac$ ((i-o musc-i %ine stuia de 'ac") *ici coad n-are, maic, ptiu", nici blanpe ger o s-l ia dracu de poman"... (i tot a#a zicea... -+re ,la'u, cum s se trag sta din maimu$"... +orala& !ac i-ai lepdat coad #i blan #i-ai cobort de%reme din copac, s nu te-a#tepi, tu, mndr lig'ioan, c-ai s le fii maimuelor pe plac"...