Wide Awake

Capitolul 2 - Bloody Newtons

Bella

Era acelasi cosmar pe care l-am avut si saptamana

trecuta,acela in care ma ascundeam in dulap.Intotdeauna ma
gasea,nu conteaza cat de tacuta eram.Apoi m-am trezit
cazand de pe scaunul meu pe podeaua rece.Am auzit cel mai
ingrozitor tipat,si instinctiv mi-am acoperit urechile pentru a
ma apara in fata acelui tipat strident.Mi-a luat un moment sa
realizez ca tipatul imi apartinea,si instantaneu mi-am inchis
gura tragandu-mi o palma.Am realizat apoi,spre marea mea
umilire,ca eram in clasa de biologie.

Cand am aruncat o privire in clasa,toata lumea se holba la

mine cum stateam pe podea si fiecare era in diferite feluri de
soc.Singurul sunet din clasa era gafaitul meu.Am stat acolo
tremurand tacuta un moment,incercand sa imi linistesc
respiratia accelerata,nestiind prea bine ce sa fac.Ar trebui sa
fug?Ar trebui sa rog sa fiu scuzata de la ora?Era vreo
posibilitate sa ies din aceasta situatie cu vreo farama de
demnitate care sa imi ramana?Am decis sa imi raspund la
intrebare printr-un „nu” categoric.Asa ca m-am ridicat incet
de pe podea,si mi-am ridicat scaunul de laborator pe care l-
am rasturnat in accesul meu de panica.

Mike Newton era cu doua mese de laborator in fata mea

holbandu-se la mine,cu gura larg cascata din cauza
socului.Toti ceilalti se parea ca erau in aceeasi situatie,si m-
am simtit datoare sa spun ceva...orice.Dar eram cu totul si
cu totul inghetata,stand acolo si tinandu-mi strans scaunul
de laborator ca si cum ar fi fost singurul motiv care ma mai
tinea in camera aceasta, in scoala aceasta,in tot acest
oras.Iar acum eram foarte sigura ca toata fata mea ardea de
rusine.Tot ce am putut face a fost sa arunc o privire ascutita
in jurul clasei,si sa trec in revista starea de uimire in care
erau colegii mei.

In sfarsit,Domnul Banner si-a dres glasul.Mi-am aruncat o

privire asupra sa,rugandu-l in liniste din ochi;pentru ce,nu
prea stiu.Si-a deschis gura ca si cum ar fi vrut sa spuna ceva
apoi a inchis-o din nou.A facut asta de patru ori inainte sa
vorbeasca intr-un final.
„Domnisoara Swan,aveti nevoie sa fiti scutita de la ora?”A
intrebat asa de incet incat a trebuit sa fac un efort ca sa ii
aud in intregime cuvintele.Nebazandu-ma indeajuns pe
vocea mea pentru a vorbi,am dat vehement din cap si mi-am
inhatat geanta de pe scaun.Fara a mai astepta vreo
confirmarea a profesorului la rugamintea mea,am iesit in
graba din incapere cu ochii indreptati spre podea.

Odata ajunsa afara,m-am prabusit pe iarba si am respirat

adanc,neluand in seama ploaia marunta care cadea.Am stat
acolo pentru o perioada ce parea a fi ore,revizionand
evenimentul in mintea mea.Si orice speranta de a ramana
neobservata ,in ciuda evenimentului de mai devreme,se
pierdea.

Cu un geamat,m-am ridicat de pe pamant si m-am indreptat

spre Porscheul lui Alice.Nu era nici o sansa sa merg la ora de
educatie fizica astazi.

Nu eram in totalitate sigura daca Alice a auzit despre

incidentul de la biologie,dar daca a facut-o,nu a mentionat
nimic despre asta cand a intrat in masina la sfarsitul
zilei.Pentru asta i-am fost recunoascatoare.Iar pe parcusul
drumului spre casa,a palavragit fara oprire despre baiatul
acela de la cursul ei de istorie pe care il placea.Jasper era
numele lui.Mi-a vorbit cu lux de amanunte despre tot ceea ce
il privea,luand apoi decizia ca ori o place,ori se holba la
vreun rest care ii ramasese pe fata de la masa de pranz.

„Vroiam sa spun ca am avut pizza astazi si ca m-as fi putut

pata cu sos daca nu sunt atenta.Ar fi trebuit sa ma duc la
baie inainte sa inceapa ora.Daca aveam ceva resturi pe fata
de la masa de pranz,mi-ai fi spus,nu-i asa?”M-a privit cu
nervozitate de pe scaunul ei.Nu mi-a oferit nici o sansa sa
raspund,desigur.”Doamne!Probabil ca el crede ca sunt
complet o neindemanatica” a spus cu un geamat.Mi-am dat
ochii peste cap.
„Nu crede ca esti o neindemanatica,Alice.Devii ridicola.”Am
spus pe o voce lipsita de intonatie.Facuse asta in fiecare zi
din acest week-end tot timpul gandindu-se la acest tip pe
care il credea ori complet indragostit de ea,ori dezgustat de
ea,si tot timpul luand o decizie mai tarziu.Vazandu-i
scepticismul din privire,m-am simtit nevoita sa adaug: „Mai
mult decat atat,te-am vazut dupa ce ai luat pranzul si aratai
absolut perfect”,am mintit.De fapt nu acordasem prea multa
atentie la scoala la astfel de detalii. A parut cumva impacata
cu comentariul meu.

„Ok,poate ca ai dreptate.Totusi inca mai sper ca vine la

petrecerea lui Emmett in seara aceasta.O sa ma straduiesc
sa arat suta la suta irezistibila.Am acea rochie verde pe care
mor de nerabdare sa o imbrac.” a palavragit in continuare,si
mai exaltata acum ca conversatie luase o intorsatura ce
privea un subiect care o bucura foarte mult:sifonierul.Am
scos un geamat inabusit la gandul de a merge la aceasta
petrecere.Dupa comportamentul meu de astazi,nu era nici o
cale in care sa nu atrag atentia,sa vorbesc cu Rose’ fara a
avea vreo privire indreptata spre mine.Totusi,am impins
lucrul acesta departe in mintea mea,stiind ca nu exista nici o
modalitate de a ma strecura pe la spatele lui Alice.

Odata ajunse acasa,Alice a inceput sa scormoneasca in

dulapul ei incercand disperata sa gaseasca asa numita
„Rochia Verde Perfecta” , in timp ce eu pregateam cina.Esme
era plecata in seara aceasta,asa ca Alice si eu am mancat
singure in bucatarie in timp ce ea palavragea in continuu
despre accesorii.Lenesă,m-am intrebat cat de amuzant ar fi
daca acest Jasper nu ar veni la petrecerea lui Emmett ,dar
nici macar nu am visat sa ii mentionez aceasta posibilitate lui
Alice.

„Deci...” a spus Alice incet in timp ce isi amesteca mancarea

cu furculita „Ce o sa...porti?”a intrebat incercand sa para
nonsalanta in timp ce a luat un brocoli in gura.Stiam exact
unde avea sa duca conversatia asa ca m-am hotarat sa o
opresc cat inca nu era prea tarziu.
„Nu” am spus ferma,incercand sa adopt o privire
sfidatoare.”Voi purta hainele cu care sunt imbracata si
acum,si nu vreau sa aud nimic despre asta.Si cu asta am
terminat!Esti si-asa norocoasa ca ma duc la astfel de lucruri
pentru prima data.”Am bolborosit ultima parte mai mult
pentru mine,dar destul de tare incat sa auda si ea.Am vazut-
o cum vroia cu orice pret sa obiecteze,si am laudat-o in sinea
mea atunci cand nu a facut-o.Stiu ca a fost destul de mult
pentru ea.Am mancat restul mancarii in liniste si in termeni
sociabili.Si vreau sa spun ca Alice a vorbit foarte mult...iar eu
am ascultat o mare parte din ceea ce a zis.

In jurul orei zece,Alice era pregatita de parca poza la o

sedinta foto pentru revista Vogue,mai mult decat ar fi trebuit
pentru o petrecere data acasa intre liceeni,si m-am tinut de
cuvant purtand aceleasi haine pe care le-am avut si la
scoala.As avea nevoie foarte tare de a ma ascunde,m-am
gandit.

Am plecat de acasa,cu papucii de 200 de dolari al caror

tocuri tropaiau pe cimentul soselei,si am mers la urmatoarea
usa.Nu stiam mare lucru despre Culleni,cu exceptia a ceea ce
mi-a zis Alice.Carlisle Cullen era un fel de doctor aratos, care
adoptase doi fii,Emmet,si un alt tip pe care nu il mai
intalnisem inainte.Edmund,sau Edward,sau ma rog...Alice nu
imi spusese multe lucruri despre el,deoarece Jasper era cel
mai bun prieten al lui,si desigur o conversatie pe tema asta
nu ar fi avut nici un alt viitor fara a pronunta numele lui
Jasper alaturi de alte calitati ale lui.M-am gandit ca nu i-ar
strica lui Jasper asta daca ar avea putina mila pentru Alice.
Ai muri daca macar ai vorbi cu biata fata?

Insa am fost trezita din cugetare din cauza volumului intens

al muzicii care provenea dintr-o incapere din casa din fata
mea.Alice era asa de incantata incat m-am temut ca va avea
un anevrism.A mers inaintea mea si a disparut pe usa care
era anume lasata deschisa pentru vizitatori.Nu erau foarte
multe persoane afara,asa ca mi-am furat un moment pentru
a-mi da un indemn interior,inainte sa intru in casa.Gluga
ridicata,capul aplecat.Mi-am spus in gand.Cu un suspin lung
de martir,mi-am pus gluga si m-am indreptat spre usa.
Nu parea sa fie o multime asa de mare,dar nu asa de tacuta
precum te asteptai sa fie.Am vazut o fata din clasa mea de
trigonometrie stand si sarutandu-se cu un tip pe care nu il
cunoasteam.Din cate imi amintesc numele ei era Jennifer,sau
Jessica,sau ceva de genul asta.M-am decis ca nu eram prea
buna la capitolul de amintit numele persoanelor.Am trecut
incercand sa nu atrag atentia,si am pornit in cautarea lui
Rose’.Odata ce am intrat in sufragerie,am putut auzi vocea
groasa a lui Emmet spunandu-i cuiva sa nu se „tavaleasca”
pe covor.Mi-am indreptat privirea spre locul unde ii auzisem
vocea,sperand ca Rose’ sa fie undeva in directia aceea,cand
mi-am auzit numele strigat de o voce familiara care totodata
ma si dezamagea.

„BELLA!” Mike era in capatul celalalt al incaperii langa colt

cu un grup mic de persoane si facandu-mi semne disperate
cu mainile.Am gemut si mi-am tinut capul aplecat,sperand ca
va crede ca nu il pot auzi din cauza muzicii rap date la
maxim,si ca poate spre usurarea mea va renunta sa ma mai
strige.Insa ma inselasem.Incepuse sa isi creeze drum printre
oamenii care se aflau in sufragerie,lovind cu coatele o fata si
fortand-o sa isi verse bautura.Totusi,a continuat sa
vina.Odata ce era cam la zece pasi departare de mine,m-am
panicat si am inceput sa caut o iesire.M-am gandit ca era
posibil ca Mike sa fi baut si ca era mai petrecaret ca
deobicei;un risc pe care nu vroiam sa mi-l asum.Din
nefericire,cand m-am intors am vazut un grup destul de mare
care bloca calea de acces spre usa prin care ieseai afara,si
stiam ca nu era nici o sansa sa trec de acel grup.M-am uitat
in dreapta mea si am vazut o scara mare care ducea la etajul
al doilea al casei,si care nu era blocata de petrecareti.Am
decis ca nu aveam alte alternative care m-ar fi salvat de
Mike,chiar daca sufeream un nou episod jenant din punct de
vedere emotional,am inceput sa urc scarile.

Inca il mai puteam auzi pe Mike strigandu-ma,asa ca am

continuat sa fug.Am incercat sa deschid o usa pe care o
vazusem,dar era incuiata,asa ca am decis sa mai urc un rand
de scari,si am continuat sa fug.
„BELLA!UNDE TE DUCI?”mi-a spus Mike de la capatul
scarilor.Vocea lui era balbaita,fapt care mi-a intarit ipoteza
ca el bause.Panicandu-ma din nou din cauza vocii lui care se
auzea din ce in ce mai aproape,am localizat singura usa pe
care o vedeam si pe care o puteam deschide.Descuiata.Am
intrat pe usa deschisa,si am trantit-o totusi cat de linistit am
putut,luand in considerare starea mea alarmata.

Am gafait si am tremurat din ce in ce mai putin,si am

incercat sa ma calmez respirand adanc cu ochii inchisi,inca
ascultand daca il mai puteam auzi pe Mike.Mana mea agitata
era inca pe clanta asa ca am incuiat usa,si m-am intors in
liniste.

Cand nu am mai auzit nimic din partea cealalta a usii am

oftat adanc de usurare si mi-am inchis ochii.Apoi cineva din
camera si-a dres glasul.Am sarit brusc si m-am trantit cu
spatele de usa,scotand un sunet de surprindere,si instinctiv
indreptandu-mi mana catre gura.Acolo,stand cu picioarele
incrucisate precum indienii,era un tip necunoscut mie care
parea sa fie cam de aceeasi varsta cu mine.El avea un par
ciufulit cu o umbra ciudata de bronz,un ten foarte palid,cam
ca al meu,si ochi verzi stralucitori ce aveau cearcane inchise
la culoare si era incruntat.Arata aproape la fel de obosit ca si
mine,dar era foarte...frumos?Da,frumos.A fost unul din acele
momente cand mi-am dorit sa pot ajunge mai aproape de
cineva de sex masculin,pentru ca arata foarte bine,aproape
inuman.

Dar statea acolo si se uita la mine cu o spranceana

ridicata.Am ramas uimita un moment dupa care am realizat
ca trebuia de fapt sa ma aflu in camera lui,si am fost cam
stanjenita.

„Oh Doamne...imi..imi pare rau...Nu stiam ca....Eu doar

incercam sa...” Ma balbaiam,incercand fara succes sa ii
explic ce se intamplase de fapt.

„Oh..nu-i nici o problema,serios.Mi se intampla asta tot

timpul.”a suras el afectat.

Nu prea cred..mi-am spus in gand.Nu cred ca ai habar in ce

situatie sunt.Am incercat sa adopt cea mai recunoascatoare
fata si am incercat sa ii explic intamplare intr-un mod mai
coerent.Inima mea batea intr-un ritm nebunesc,si inca mai
tremuram putin gandindu-ma la surpriza de a-l gasi pe acest
strain aici,dar am incercat sa ii ofer cea mai buna explicatie.
„Incercam doar sa fug de tipul asta care ma urmarea,si am
fugit sus pe scari,dar prima usa pe care am incercat sa o
deschid era incuiata,asa ca am continuat sa fug,dar el inca
era in spatele meu,asa ca am intrat aici.”Am spus cu o voce
pitigaiata.M-am oprit,incercand sa ii descifrez expresia,care
parea sa aiba o urma de amuzament.Am tras adanc aer in
piept si am incarcat sa ma calmez.”Te rog,scuza-ma ca te-am
deranjat.” Am incheiat cu sinceritate.

M-am intors spre a parasi incaperea fara a mai astepta

raspunsul lui,dar am auzit o voce de partea cealalta a usii
care m-a facut sa inghet cu mana pe clanta.

„BELLA!” puteam sa-l aud pe Mike tipand pe hol.Am stat

acolo pentru un moment,ascultandu-l cum imi repeta numele
inainte sa ma intorc spre baiatul care statea pe pat si se uita
spre usa cu o doza egala de frustrare si amuzament.

„Te ascunzi de Mike Newton”.a spus mai mult ca o confirmare

decat ca o intrebare.I-am intalnit ochii verzi si obositi si am
incuviintat din cap.A chicotit.Dar apoi am auzit o muzica
usoara care m-a distras de la situatie incomoda de a sta in
dormitorul unui strain.Chiar era inconfortabil,chiar daca tipul
era sau nu frumos,dar nu ma puteam intoarce pe hol din nou
unde Mike ma astepta.Am decis ca as putea iesi pe hol sa
infrunt un Mike beat si neplacut sau as putea sta aici
incercandu-mi sansele cu un tip necunoscut.

„Hmm...”am inceput implorandu-l din ochi,”Te-ai supara

daca ...daca poate as astepta aici pana pleaca Mike?”Am
intrebat in soapta,muscandu-mi buza inferioara.Ochii lui
verzi s-au uitat la mine,apoi la usa si apoi din nou la mine,cu
fruntea incruntata.
Dupa un moment de indecizie,si-a lasat un suspin greu sa
iasa „Ok,nici o problema”A spus pe un ton invins. „Doar sa
nu te pui cu nimic” m-a avertizat cu o voce dura.Am
incuviintat din cap rapid,in timp ce si-a continuat lucrul la
acea schita,sau jurnal,sau ce era.Cat timp privirea lui incerca
sa ma evite,am aruncat o privire la dormitorul sau.Patul pe
care statea era in dreapta mea,aproximativ cam in jumatatea
camerei.Pe peretele din stanga mea era o canapea mare si
neagra sio biblioteca .Pe peretele din fata mea era o
fereastra mare si o pereche de usi Frantuzesti in mijloc care
duceau intr-o curte interioara.Camera era putin cam
aglomerata,cu cateva articole de imbracaminte ce atarnau
pe canapea si pe pat,precum si cateva manuale pe podea,dar
nu arata oribil.

„Deci cum te numesti?”Vocea lui matasoasa m-s distras din

explorarea vizuala.M-am intors sa il vad,dar el era
concentrat pe cartea pe care o tinea in poala,miscand
creionul.

„Bella Swan”.Am raspuns incet.A dat din cap,dar nu si-a

ridicat privirea din poala.Am asteptat ca el sa imi spuna la
randul lui numele sau,dar nu a facut-o.”Tu cum te
numesti?”am intrebat,framantandu-ma intr-un mod stangaci
cu manecile de la geaca.

„Edward Cullen” Mi-a raspuns distras.