Sunteți pe pagina 1din 34

PROCESE CORTICALE

MEMORIA, CONSTIINTA, GANDIREA, INTELIGENTA, SUBCONSTIENTUL, SOMNUL, VISELE

Memoria
Memoria este un proces psihic care const n ntiprirea, recunoaterea i reproducerea senzaiilor, sentimentelor, micrilor, cunotinelor etc. din trecut. Memoria definete dimensiunea temporal a organizrii noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal trecut, prezent, viitor.

Tipuri de memorie
Memoria

senzoriala Memoria primara Memoria secundara Memoria tertiara

Memoria senzoriala
de foarte scurta durata, cateva fractiuni de secunda sunt receptionate toate datele si sunt repartizate mai departe in celelalte unitati ale memoriei

Memoria primara
de scurta durata, cateva secunde sunt receptionate datele codificate verbal, iar cele neverbale trec direct in memoria secundara

Memoria secundara
memorie de lunga durata, de la cateva minute, la cativa ani informatiile se solidifica prin repetitie

Memoria tertiara
memoria de foarte lunga durata, toata viata informatiile sunt stocate foarte bine, rezistente la tulburari cerebrale

Constiinta

Dupa cum arata si etimologia cuvantului con-stiinta, con-science actul constient constituie procesarea unor informatii de care subiectul dispune in vederea descifrarii, intelegerii, interpretarii unui nou obiect sau fenomen intalnit. Subiectul isi da seama de acesta (obiect, persoana, situatie) si il reproduce in subiectivitatea sa sub forma de imagini, notiuni, impresii. In virtutea experientei anterioare obiectul are un ecou informartional si imediat isi da seama ce reprezinta. Chiar si atunci cand obiectul este nou, reuseste prin comparare, analiza, discernere sa-i identifice macar o parte din trasaturi si astfel sa-l constientizeze.

Intentionalitatea si vointa isi manifesta prezenta orientand constiinta spre scopuri si antrenand eforturi voluntare in situatii dificile. Sub raport energetic, constiinta este sustinuta de motive si emotii, si implica dimensiuni afective si general motivationale. Constiinta reflexiva, specific umana, are o structura logico-verbala : tot ceea ce este constient se conformeaza normelor logice ce permit accesul la esential, general sau categorical. Psihologii sustin ca avand o structura verbala in constiinta exista o stransa lagatura intre planul grammatical si semantic.

Gandirea
Senzatiile, perceptiile, reprezentarile reflecta obiecte si fenomene concrete, cu insusirile lor existentiale si neexistentiale. Gandirea este o forma superioara de reflectare a realitatii, reflectarea insusirilor generale si esentiale ale obiectelor si fenomenelor si a relatiei dintre ele, reflectare care nu este posibila decat prin mijlocirea limbii. Gandirea este reflectarea generalizata si mijlocita a obiectelor si fenomenelor si a relatiei dintre ele.

Gandirea creatoare

Persoanele caracterizate prin gandire creatoare ajung mai repede la principii si idei noi pentru ele, pentru sectorul lor de activitate. Gandirea creatoare este componenta principala a activitatii, principalul instrument psihologic al creatiei. Principala componenta a gandirii creatoare este flexibilitatea, prin care intelegem restructurarea usoara a vechilor legaturi temporare in comformitate cu cerintele noii situatii.

Numeroase cercetari experimentale au scos in evidenta faptul ca, in grup, eficienta gandirii creste.Productivitatea gandirii este mai mare in conditiile rezolvarii in grup a problemelor decat in conditiile rezolvarii individuale. Pe baza datelor obtinute s-a format parerea ca se pot stabili 4 stadii ale gandirii creatoare: preparatia, incubatia, iluminarea si verificarea.Acesti termeni au fost utilizati mai inainte de catre unii oameni de stiinta (de exemplu de catre H.Poicare), in incercarea de a desprinde, pe baza de autoanaliza, unele faze prin care trece gandirea in procesul de creatie.

Inteligenta

Inteligena este facultatea de a descoperi proprietile obiectelor i fenomenelor nconjurtoare, ct i a relaiilor dintre acestea, dublat de posibilitatea de a rezolva probleme noi. Inteligena unui sistem nu este definit de modul n care este el alctuit, ci prin modul n care se comport. n psihologie, inteligena apare att ca fapt real, ct i ca unul potenial, att ca proces, ct i ca aptitudine sau capacitate, att form i atribut al organizrii mintale, ct i a celei comportamentale (Paul Popescu Neveanu, Dicionar de psihologie).

1. Inteligena vizual-spaial

abilitatea de a percepe vizual ceea ce ne nconjoar, de a vedea cu precizie forme i structuri - acest tip de inteligen este cel mai des folosit n activiti gen: citit, scris, pictat, interpretarea unor imagini, construcii, fotografie, desen, sculptur - ocupaii potrivite: artiti, ingineri, arhiteci

2. Inteligena verbal-lingvistic
abilitatea de a folosi cuvintele i de a dezvolta un vocabular bogat, de a nva cu uurin limbi strine

- activitati: ascultarea, vorbitul, scrisul, jocuri de cuvinte, explicarea unor concepte - ocupatii: profesori, scriitori, oratori

3. Inteligenta logico-matematic
abilitatea de a folosi raiunea, logica si numerele, de a rezolva cu uurin problemele; presupune capaciti analitice net superioare activiti: rezolvarea problemelor, lucrul cu anumite concepte abstracte, calcule matematice, diverse analize ocupaii: oameni de tiin, filosofi, matematicieni, ingineri

4. Inteligena kinestezic
capacitatea de a utiliza corpul cu precizie, coordonnd micrile foarte bine, nelegerea rapida a nuanelor unei micri, ndemnare n lucrul cu diferite obiecte activitati: dans, sport, limbajul trupului, teatru, mima ocupatii: atleti, actori, dansatori, patinatori, hocheiti

5. Inteligenta muzicala
abilitatea de a produce si de a interpreta muzica, de a identifica stilul unui anume compozitor, de a recunoate partituri muzicale acest tip de inteligenta il recunoatem in activiti ca: fluieratul, cntatul, folosirea instrumentelor muzicale, compunerea de melodii ocupaii: muzicieni, compozitori

6. Inteligenta inter-personal
abilitatea de a-i nelege pe ceilali: sentimentele lor, ce anume ii motiveaz, cum muncesc si cum sa munceti coopernd cu ei vizeaz competenta sociala, capacitatea de a nelege, analiza si mnui emoiile altora
cei care poseda acest tip de inteligenta au succes in folosirea empatiei, ascultare, lucru in echipa, observarea strilor sufleteti ocupaii: consultani, terapeui, ageni de vnzri, politicieni, lideri religioi

7. Inteligenta intra-personal
- abilitatea de auto-reflecie si de contientizare a propriului eu formarea cu acuratee a unui model vertical despre sine si capacitatea de a opera efectiv in viata cu ajutorul lui - activiti: cunoaterea propriilor puteri si slbiciuni, auto-evaluare, descoperirea sinelui

Inteligenta se masoara cu ajutorul coeficientului IQ. Se porneste de la premiza ca intre oameni exista diferente in ceea ce priveste potentialul intelectual. Diferenta dintre ei este exprimata printr-un scor, care arata cat de inteligenta este o persoana, in raport cu media.

0 19 20 49 50 69 70 79 80 89 90 99 100 109 110 119 120 129 130 139 > 140

Deficien mintal grav (idioie) Deficien mintal medie (imbecilitate) Deficien mintal uoar (debilitate) Inteligen de limit Inteligen sub medie Inteligen de nivel mediu (slab) Inteligen de nivel mediu (bun) Inteligen deasupra nivelului mediu Inteligen ridicat Inteligen foarte ridicat Inteligen excepional

Subconstientul

reprezint partea ascuns a creierului nostru i,n acelai timp, partea care ne influeneaz n mod decisiv, pe tot parcursul vieii. Programarea lui pozitiv poate s fac adevrate minuni.

Capacitile subcontientului

Exist mai mult de zece miliarde de celule n creierul omului, dintre care majoritatea se gsesc n zona incontient. Fiecare celul are posibilitatea de a nregistra n jur de 100 000 de coduri, care corespund unor buci de informaie. Subcontientul nostru captez n permanen informaiile din jurul nostru, emoiile, senzaiile, imaginile, sunetele i gusturile, pentru ca apoi s le claseze i s le organizeze. Aceste procese pun n continuu n joc miliarde de operaii cu un timp de rspuns foarte scurt. De exemplu, un om de treizeci de ani a acumulat n jur de trei trilioane de amintiri (majoritatea blocate de spiritul contient) care s-au nscris n subconstient.

Subcontientul nu cunoate nici emoia,nici sentimentul, el este neutru i nu gndete. Tot ceea ce ajunge la el este nmagazinat n memoria sa. Subcontientul asigur i controlul tuturor funciilor biologice automate, cum ar fi respiraia, fr a fi necesar s v gndii la aceasta, sau btile inimii. Subcontientul gestioneaz i toate aciunile sau reaciile automate pe care le facei n mod spontan, fr a v gndi la ele, cum ar fi condusul mainii n timp ce v gndii la altceva. De fapt, ne putem reprezenta sub-contientul ca pe un hard al creierului vostru, pe care se stocheaz toate datele i sunt redistribuite contientului, atunci cnd acesta are nevoie de ele.

SOMNUL SI VISELE

Somnul este o necesitate primordiala, chiar daca ne rapeste o treime din viata. El se dovedeste tot atat de neinlocuit ca aerul, ca apa si ca hrana. Lipsa de somn ucide chiar mai repede decat lipsa hranei. Daca un caine moare dupa 14 zile de stare treaza continua, experientele au demonstrat ca dupa 100 pana la 200 de ore de lipsa de somn, omul prezinta dereglari importante la nivelul intregului organism. In ceea ce priveste durata somnului, ea difera de la o varsta la alta.

n timp ce muli dintre noi cred c somnul este o ntindere temporal n care nu se ntmpl nimic, somnul este, de fapt, cel puin din punct de vedere neurologic, o perioad de timp foarte aglomerat. Dei importana somnului nu poate fi discutat, oamenii de tiin nu cunosc cu exactitate de ce este att de important pentru supravieuirea noastr.

Scopul somnului

Exist mai multe teorii n aceast privin:


Teoria adaptiv: Aceast teorie ne spune c somnul mbuntete ansele de supravieuire ale unui animal. Cele care obinuiesc s doarm conform modului lor de via au cele mai mari anse de supravieuire. Speciile nocturne au somnul diferit de vntorii diurni, spre exemplu. Teoria Conservrii Energiei: Animalele ce au un stil de via alert i cu metabolismul rapid dorm mai mult dect cele care ard caloriile mai ncet, astfel conservndu-i energia pentru partidele de vntoare. Teoria Restaurrii: Conform acestei teorii, corpul se restaureaz pe parcursul somnului. Cercettorii cunosc faptul c neuro-toxinele sunt neutralizate n timpul somnului i faptul c celulele se divid, esuturile se sintetizeaz i hormonii de cretere sunt eliberai n timpul etapelor de somn cu emisii de unde slabe . Atleii, spre exemplu, petrec mai mult timp n etapele 3 i 4 (unde slabe) dect alii, iar copiii i tinerii de asemenea. Teoria Programrii-Reprogramrii: Aceast teorie susine c informaia inutil este "tears" i c informaia important este ntiprit ntr-o memorie mai puternic. Copii, care acumuleaz informaie la o rat mult mai mare dect n orice alt etap evolutiv a vieii, dorm cel mai mult. Cu toate acestea, somnul poate s nu fie similar ntipririi informaiilor nvate la coal, spre exemplu.

Visele

Visul este un termen care descrie experiena subcontient constnd dintr-o succesiune de imagini, sunete, idei, emoii i alte senzaii care apar, de obicei, n timpul somnului. Reprezint o codificare a memoriei de lung durat. S-a observat faptul c o n medie o fiin uman petrece aproximativ 6 ani din via visnd (ceea ce corespunde unei medii de 2 ore pe noapte). Unele vise sunt memorabile din cauza naturii lor bizare sau extraodinare, n timp ce altele reflect experiene realiste.

nc nu s-a aflat care poriune a creierului genereaz visele, dac exist o singur regiune din creier care le genereaz, dac sunt implicate mai multe sau care este cu adevrat scopul viselor. Evenimentele din vis sunt cel mai adesea imposibile sau foarte puin probabile n realitatea fizic din starea de veghe, fiind simultan n afara posibilitii de control a persoanei care viseaz. Singura excepie cunoscut este visul cunoscut sub terminologia de vis lucid, n care cei ce viseaz sunt contieni c viseaz, putnd exercita controlul asupra diverselor aspecte ale visului inclusiv a mediului din vis.

ntr-un vis lucid, mediul nconjurtor este adesea mult mai realist iar acurateea senzorial este mai ridicat dect n visele obinuite.Pe langa vise lucide exista si vise premonitorii care sunt un fel de dj vu (Senzaia de deja-vu este un sentiment straniu, familiar fa de lucrurile care, n mod normal, ar fi trebuit sa fie total necunoscute. )