Universitatea Ovidius Constanta Facultatea de Drept si Stiinte Administrative Specialitate: Drept-ZI Anul: I

Jurisprudenta
-izvor de drept-

Student:
Do re Cristina-!eor"iana-Isa ela
1

#$ %lasarea &urisprudentei 'n cadrul izvoarelor de drept Izvorul de drept n sens formal consta n totalitatea procedeelor utilizate n scopul transformarii normelor sociale n norme juridice. n societatea romana izvoarele dreptului n sens formal s-au modificat sub influenta nemijlocita a factorilor economici, social si politici. n acest sens ele au aparut, au evoluat si au disparut ntr-o anumita ordine n functie de complexitatea realitatilor sociale aflate ntr-o permanenta dinamica. n epoca veche imediat dupa formarea statului, principalul izvor de drept a fost obiceiul, corespunzator cerintelor economiei din acea vreme: naturala si nchisa. Le ea a fost expresia dreptului roman ncep!nd cu secolul al "-lea p!na la sf!rsitul republicii, obiceiul trec!nd pe plan secund. #ot n epoca veche, n ultimele secole, edictele ma istratilor si jurisprudenta sunt recunoscute, alaturi de obicei si le e ca izvoare de drept. $pre sf!rsitul epocii clasice, pe l!n a izvoarele aratate anterior s-au adau at si altele noi: senatusconsultele si constitutiile imperiale. %cestea erau forme juridice de manifestare a puterii mparatului care avea permanent tendinta de a modifica si desfiinta izvoarele de drept anterioare n scopul concentrarii puterii n m!inile proprii. &atorita decaderii societatii romane si instaurarii monarhiei absolute, n epoca postclasica normele de drept au mbracat n exclusivitate forma constitutiilor imperiale si a obiceiurilor. n referatul de fata vom vorbi de jurisprudenta n perioada dreptului roman, perioada n care a aparut, a constituit izvor de drept si a disparut din r!ndul surselor eneratoare de le i.

'

($ )otiunea de &urisprudenta (urisprudenta este stiinta dreptului creata de catre jurisconsulti ) iuris prudentes, iuris consulti, prin interpretarea dispozitiilor normative cuprinse n le i. (urisconsultii erau oameni de stiinta n masura sa interpreteze normele de drept pe baza carora se judecau diferite cazuri concrete, dar nu aveau un statut de juristi n sensul tehnic al cuv!ntului. #otusi, activitatea acestora avea un rol important n procesul de aplicare si de creare a dreptului. *!na spre sf!rsitul epocii vechi a deptului roman, activitatea jurisconsultilor consta doar n indicarea normelor ce urmau a fi aplicate n practica, a formulelor solemne proprii fiecarui proces si a cuvintelor solemne care trebuiau pronuntate de catre parti pentru a se ajun e la rezultatul dorit. n epoca clasica, locul central din cadrul ideolo iei n constituia dreptul. %cest lucru a dat un profil aparte culturii spirituale a romanilor. %ceasta situatie este rezultatul confuziei existente ntre jus, honestum si fas. +a exemplu n acest sens, vom lua definitia dreptului data de jurisconsultul ,lpian: iuris praecepta sunt haec: honeste vivere, alterum non laedere, suum cui-ue tribuere. ./principiile de drept sunt: a trai n mod onest, a nu vatama pe nimeni si a da fiecaruia ce i se cuvine01. % trai n mod onest si a nu vatama pe nimeni sunt principii ce pot fi ncadrate in sfera moralei sau chiar a reli iei .honestum si fas1, dar nu a dreptului. % da fiecaruia ce i se cuvine este un principiu de drept. Importanta rolului jurisprudentei n raport cu alte sfere ale !ndirii, apare si ca un reflex n conditiile dezvoltarii societatii si aparitiei de noi situatii si realitati. 2oile situatii nu puteau fi solutionate pe baza unor texte adoptate cu secole n urma si ca urmare jurisconsultii au asit n textele vechilor le i mijloacele care printr-o fina interpretare sa poata fi utilizate n scopul solutionarii cazurilor noi.

%deseori, rezultatul interpretarii jurisconsultilor se ndeparta vadit de sensul ori inar al le ilor, uneori era chiar opus.

*$ +volutia &urisprudentei
*$# Jurisprudenta sacrala

(urisprudenta sacrala sau reli ioasa si are nceputurile n perioada prestatala si este caracterizata printr-o le atura str!nsa ntre drept si practicile reli ioase traditionale. #imp de mai multe secole numai pontifii au cunoscut zilele faste .n care se judecau procese1 si formulele solemne pe care partile aflate n liti iu erau obli ate sa le pronunte. 4ri de c!te ori cetatenii vroiau sa se judece, ei se adresau preotilor pentru a afla ce formule solemne trebuiau sa pronunte, ntruc!t fiecare tip de proces avea formulele proprii. +onsultatiile juridice c!t si cele reli ioase erau date n mod individual si dupa cum numim astazi ) confidential tin!nd seama de caracterul secret al acestora ) tocmai pentru a se pastra influenta asupra populatiei si monopolul n stiinta dreptului. &in cauza caracterului reli ios al jurisprudentei si implicit al spiritului conservator si partinitor al ponitifilor nu s-au nre istrat pro rese notabile. #ot pontifii erau cei care faceau si interpretarea normelor reli ioase pentru a pastra confuzia dintre drept si reli ie. %cest stadiu incipient al jurisprudentei s-a conturat n vremea prestatala si a luat sf!rsit n anul 351 .e.n odata cu /divul area0 dreptului procesual.
*$( Jurisprudenta laica 'n epoca vec,e

&upa cum am amintit mai sus, nceputul perioadei de laicizare a jurisprudentei a luat nastere odata cu /divul area0 formulelor solemne si a zilelor faste prin afsare n forum de catre 6naeus 7lavius, libertul lui %ppius +laudius +aecus. +aracteristic acestei perioade este cresterea preocuparii studiului problemelor le ate de aplicarea dreptului si aparitia profesiei de jurisconsult
8

exercitata at!t de catre nobilimea patriciana c!t si de nobilimea plebeiana. %ceasta profesie a devenit un mijloc pentru a dob!ndi profituri morale si materiale. (uristul roman nu se mai limita la interpretarea dispozitiilor din Le ea celor 9II #able, ci desfasura o activitate creatoare adapt!nd dispozitiile la cerintele schimbatoare ale vietii. &e asemenea el acorda pe l!n a consultatiile juridice si sfaturi. &in acest motiv locuinta jurisconsultului era considera oracolul ntre ii cetati .domus iuris consulti totius oraculum civitatis - +icero1. n ciuda pro reselor realizate, jurisprudenta veche avea un caracter empiric, de speta: jurisconsultii nu se ocupau de extra erea unor principii enerale sau de elaborarea unor lucrari sistematice. $olutiile de speta asite erau difuzate prin scrieri sau prin prele eri oferite celor care doreau sa asculte. +omplexitatea activitatii jurisconsultului este evidentiata de multitudinea de directii catre care era ndreptata. ,nele activitati erau denumite prin termeni ca: : ;espondere: constituia activitatea de a da diverse consultatii cu precadere cele cu caracter juridic. %cestea se dadeau n forum, la domiciliul cetatenilor sau n scoli de drept. : +avere: desemneaza explicatiile date cetatenilor n le atura cu forma actelor juridice. : % ere: se refera la ndrumarile date judecatorilor cu privire la modul cum trebuie condus un proces. *rofesiunea de judecator nu exista, iar din acest motiv judecata era condusa de o persoana particulara. n termeni moderni am putea spune ca a ere reprezinta asistenta juridica data judecatorului de catre jurisconsult n judecata proceselor. : $cribere: este o activitate care s-a adau at mai t!rziu celorlaltor activitati ntreprinse de jurisconsult si consta n redactarea actelor juridice si scrierea tratatelor de drept.

<

&intre jurisconsultii epocii vechi i amintim pe *aetus +atus ce a scris un comentariu asupra Le ii celor 9II #able, intitulat #ripertita, comentariu ce a fost considerat de jurisconsultii de mai t!rziu lea anul dreptului si pe %-uilius 6allus, contemporan si prieten cu +icero, ce a creat, n spiritul echitatii, actiunea de dol .actio de dolo1.

*$* Jurisprudenta 'n epoca clasica

n epoca clasica, jurisprudenta a atins culmea stralucirii sale. *ornind de la anumite spete, jurisconsultii au extras elementele comune si printr-o puternica sinteza au elaborat re uli si principii juridice. &eoarece re ula de drept era recunoscuta ca atare numai daca oferea solutii pentru toate cazurile ima inabile dintr-un anumit domeniu, jurisconsultii clasici combinau diferite cazuri cre!nd spete din cele mai complicate. *ermanenta raportare a principiilor juridice la realizarea sociala a prilejuit cristalizarea lor n functie de cerintele practicii. +rearea unor constructii juridice simetrice, abstracte si subiectivizate, efectuarea unor ample sinteze, formularea de re uli si principii enerale, sistematizarea pe baza lor a ntre ii materii cercetate, constituie o opera dinamica si reflecta preocuparea jurisconsultilor de a oferi solutii adecvate celor mai diverse cazuri. La nceputul epocii clasice s-au format doua scoli de drept cu sensul de curente ale !ndirii juridice, preocupate de solutionarea problemelor controversate: : $coala sabiniana a fost fondata de catre +aius %teius +apito si si-a luat numele dupa succesorul acestuia, =assurius $abinus. %vea o orientare conservatoare, traditionalista. &e o mare importanta sunt operele lui =assurius $abinus si +aius +assius Lon inus .dovada presti iului de care sa bucurat cel din urma este chiar denumirea scolii sub numele de scoala casiana 1 : $coala proculiana a fost fondata de catre =arcus %ntistius Labeo si si-a luat numele dupa *roculus, un celebru reprezentant al ei. %vea o orientare

>

pro resista, cu preocupari pentru introducerea unor inovatii, pentru eneralizare si sistematizare. 4rientarile fiecarei scoli aveau doar un caracter de tendinta si nu se ntemeiau pe conceptii fundamentale deosebite. n anumite controverse fiecare dintre scoli se situa pe pozitii contrare cu propriul caracter. &eoarece scolile nu aveau o or anizare administrativa, iar statulul era dat numai de unitatea de metoda si idei, pe la jumatatea secolului al II-lea e.n au disparut din viata juridica romana. 7iindca operele jurisconsultilor romani clasici sunt numeroase, vom prezenta doar c!teva cate orii de opere pentru a ntele e complexitatea si vastitatea jurisprudentei clasice: : ?ustiones .disputationes1 erau cule eri de cazuri practice, prezentate n scoala. : @pistulae erau expuneri juridice sub forma de scrisori. : Instutiones .definitiones, re ulae1 erau lucrari elementare de drept civil si pretorian. : $entintae .opiniones1 erau lucrari cu caracter elementar, dar cu continut practic. : &i esta era o lucrare fasta ce cuprindea dreptul civil si dreptul pretorian. : 2otaele erau observatii critice asupra operelor jurisconsultilor clasic.
*$- Jurisprudenta 'n epoca postclasica

(urisprudenta n epoca postclasica este n decadere datorita desfiintarii sistemului sclava ist si concentrarii tuturor puterilor statului n m!inile unei sin ure persoane, mparatul. %ceasta este si cauza pentru care unicul izvor de drept ram!ne vointa imperiala. %ctivitatea jurisconsultilor se rezuma la compilatii sau la alcatuirea unor extrase din lucrarile jurisconsultilor clasici.

&in epoca veche jurisconsultii puteau acorda consultatii n probleme de drept .judecatorilor si particularilor1, nsa acetea nu aveau caracter obli atoriu. +onsultatiile oficiale au fost introduse n epoca mparatului %u ustus, prin investirea jurisconsultilor cu ius publice respondendi. %ceste consultatii aveau caracter obli atoriu, adica judecatorii trebuiau sa solutioneze cazurile conform raspunsurilor pe care le primeau de la jurisconsultii investiti cu aceasta putere. Limitarea a fost n sensul ca aceasta consultatie era valabila numai n cazul n care a fost data, ci nu n toate cazurile similare. mparatul Badrian a extins aria de actiune a raspunsurilor cu caracter oficial de la speta n discutie la toate cazurile similare. &in acest moment se poate vorbi de ius publice respondeti ca izvor de drept n sens formal.

-$ .e"ea citatiilor n epoca postclasica jurisconsultii nu s-au mai ocupat de solutionarea cazurilor noi, iar practicienii si motivau hotar!rile pe baza textelor clasice. +u scopul de a obtine c!sti de cauza, fie partile, fie avocatii citau n fata judecatorului texte falsificate. %cest lucru era posibil deoarece jurisprudenta clasica era foarte vasta si erau reu ca judecatorii sa o cunoasca n amanunt. *entru a pune capat acestor falsificari de texte, mparatul "alentinian al IIIlea a dat n anul 8'> le ea citatiilor. %ceasta le e confirma autoritatea a cinci mari jurisconsulti si anume: *apinianus, *aulus, ,lpianus, 6aius si =odestinus care puteau fi citati n cadrul unui proces. $-a considerat ca lucrarile celor cinci mari jurisconsulti sunt cunoscute n detaliu de catre judecator si vor fi reu de falsificat. n cazul unor solutii controversate, judecatorul trebuia sa urmeze prerea majoritatii. &aca doi jurisconsulti aveau o parere, altii doi ofereau o solutie diferita, iar cel de-al cincilea nu se pronunta, judecatorul era obli at sa urmeze parerea lui *apinian. %tunci c!nd cel ce nu se pronunta era chiar *apinian, judecatorul avea dreptul sa opteze pentru una din cele doua opinii.

/$ Disparitia &urisprudentei ca izvor de drept si 'nsemnatatea sa 'n conte0tul actual (urisprudenta ca izvor de drept ce ncheie epoca veche dispare din cauza desfiintarii societatii bazate pe munca sclavilor si concentrarii puterilor de stat n m!na mparatului. n ceea ce priveste crearea stiintei dreptului, urmeaza senatusconsultele si constitutiile imperiale. &aca am da o definitie actuala, valabila a jurisprudentei, am spune ca reprezinta: 1.#otalitatea hotar!rilor pronuntate de or anele de jurisdictie ntr-un anumit domeniuD prin specializare: ansamblu de decizii ale unui tribunalD felul n care judeca n mod obisnuit un tribunal un liti iu. '.$tiinta dreptului. &upa cum putem observa, nici unul din sensurile enumerate mai sus nu se refera la puterea creatoare de drept a jurisprudentei. $ensul actual ce caracterizeaza cuv!ntul jurisprudentei este cel de totalitate a hotar!rilor pronuntate de or anele de jurisdictie ntr-un anumit domeniu. +a exemplu voi cita un articol de pe Internet ce se refera la haosul din (ustitia rom!na: /E...F a fost pronuntata in conditiile in care jurisprudenta +urtii @uropene a &repturilor 4mului nu a fost cunoscuta suficient de catre +urtea $uprema de (ustitie.0

1i lio"ra2ie
1. *lasarea jurisprudentei n cadrul izvoarelor de drept '. 2otiunea de jurisprudenta 3. @volutia jurisprudentei : 3.1 (urisprudenta sacrala 3.' (urisprudenta laica n epoca veche 3.3 (urisprudenta n epoca clasica 3.8 (urisprudenta n epoca postclasica 8. Le ea citatiilor <. &isparitia jurisprudentei ca izvor de drept si nsemnatatea sa n contextul actual >. Hiblio rafie

15

11