yrut; dup4 puterile noastre ins vom multumi Domaului si ne vom aduce datoria cuvntului nostru de lauda si cerere Domnului nostru Tisus Christos si Maicii Sale Preabinecuvantate si Preasfinte. 129. Te biudim, imparate si Diruitorule al tuturor tainclor, pentru toate bunatitile Tale yi pentru cea pe care ai ales-o aici spre slujba tainclor Tale! Te laudam, intelepciune negraita si Putere a iubirii de oameni, care nu numai ci ai unit si indummezeit firea noastrii, dar ai vrut s8 o alegi pe Maica Ta dintre noi gi si 0 faci fmparateasa tuturor! ‘Te laudim pe Tine Cel ce ai luat asupra Ta patima si ristignirea si moartea pentru noi yi ai socotit lucru bun pentru numele ‘Au si suferi atitea osteneli si chinuri in aceastii lume pentru Sfanta Ta Maici si pentru a o uni cu slava Ta $i prin cererile si ajutorul ei s4 ne diruiesti si noua viata vegnica! Te Hiudam pe Tine Care Te-ai dat pe Tine insuti ca si ne izhivesti, yi Care ne-ai dat din nou pe Preasfinta Ta Maick spre ajutor in buniitatea Ta, Iubitorule de oameni si impiratule dulce! Te Kiudam si pe Tine, impariteasi Binecuvantata si Slivit’, care ai de-a pururea milostivire de noi si suferi pentru toate chinurile noastre si ceri Fiului tiu si iceascA picatele si ispitele noastre. Nu plingem mourtea gi ingroparea ta, ci priznuim cu slavé mutarca ta, cici ai fost mutata 1a Cer, jasi pe cei ce locuiese Pimantul. $i, desi acum esti lipsit4 de ostenelile si chinurile acestei vieti trecitoare si ai ajuns la fericirea negriitd si nesfarsitt, nu uit iicia noastra de acum, ci ne mantuiesti acum inci si mai mult si ne izbavesti din toate incercirile si feluritele noastre ispite. Nu ne lisa orfani de ajutorul tiu si de harul tau dorit, ci lucreazd pentru noi si acoperi-ne cu roua slavei tale si inchind Fiului (Au si Dumnezeului nostru mijlocirea necontenit& si cererea celor ce te lauda gi te slivesc, cici cu adevirat acum esti fmpiiriiteasa tuturor de-a dreapta {mpiratului cu haina fesuta de aur, impodobitd \brXcat4 prin harul Duhului Sfant, preainfrumusetati cu podoaba si gatcli, si bogafii poporului slujesc slava ta, sulletele sfintilor si ale dreptilor, cei bogafi in fapte bune care sunt udevirata bogitic. 130, Prin Fiul tiu si Dumnezeul tau ai acum cununa frumusefii si toiagul impar: podoabii mai presus de orice stapfnirc. Te rugiim: Nu uita poporul tau care laud’ pe Fiul tau si cfinti numele tu, caci toate le poti pe linga Fiul tau Milostiv si Tubitor de oameni, Care ascultA cu bunitate toate cererile si rugamintile tale, si tu insAfi esti milostiva pentru tofi cei ce slujesc si nada jduiesc intru tine. $i purtarea ta’de griji e cunoscuta din minunile tale necontenite si zilnice, si din t&méiduirile sufletesti si trupesti pe care le arafi pentru ficcare din cei ce te roaga. Ele sunt negriite si nenumarate, mai mult decat nisipul marii gi - lucru mai inalt si mai adanc decat toate — mijlocesti pentru ce ce au picituit impotriva Fiului tiu mai mult decat cererile proorocilor, decat sporirile si posturile dreptilor, si mAntuirile cAstigate prin harul tu si bunatafile tale le dai pentru lumea intreaga si pentru fiecare dintre oameni. De accea frumusejea ta a placut Imparatului, \-a placut marea ta iubire de oameni, mila ta, atentia ta prevenitoare care fl imit’ printr-o rare. milostivire. Degi celelalte podoabe ale tale, sfinfenia, intelepciunea, puterea si toate celclalte sunt nenumirate, prin atentia prevenitoare si prin milostivire esti mai mult decat orice imitatoare a Fiului si Dumnezcului tiu. $i aya, milostiva gi iubitoare de oameni, prin mijlocirea ta in fata Lui reversi incA si mai mult peste noi milostivirea si blfindetile Sale. Cici El singur e Méngiietorul nostra in fata Tatilui, lisus Christos Cel Drept, cum spuné Evanghelistul si Teologul loan El este Cel ce ne iartd pacatele [1 In 2, 1-2), iar tu, mijlocitoare pe lngi El, abati mania si supararea Sa pornitk pe huni dreptate neimpotriva pacatelor si neascultirilor noastre. Tar in milostivirea si blindetea Sa, reveryi peste noi toate bunatitile cele mai presus de fire si darurile tale, Fecioara Sfanta! 131. Cu adevarat intreci marginile firii, nu numai prin nasterea mai adinci decit conostinfa, ci prin atenfia ta preveniteare ce intrece firea. Prin tine s-u dezlegat blestemul maicii dintai, prin tine s-a rupt peretele vrajbei, prin tine s-a nimicit stipanirea mortii, prin tine am biruit asupra p&catului, prin tine s-a s&dit fecioria intre oameni, prin tine invatam hotirarea in faptele bune, prin tine nj s-a dat intelepciune, smerenic si iubire, iar noi nu ne vom arta biruitori dupa ovisura in care am fost biruiti, ci mult mai mult, Am fost izgonifi din Eden si prin tine um primit deopotriva Cerul si Edenul. Am cules rodul pomului cunostintei si am pierdut pomul viefii, dar prin tine am dobandit pe Ziditorul pomului, Prin neascultare am fost dezbricati de vesmfAntul dumnezeiesc, dar prin tine ne-am imbracat in Dumnezeu si suntem uniti cu El, si ne-a dat puterea de a ne face fili lui Dumnezeu. Acestea sunt darurile si harurile tale pentru noi, 0, Fecioari Nascitoare de Dumnezeu, care ne-ai in care crai tu. $i acum, dupa adormirea ta, esti incd si mai vie si priznuité si sczi fmpreund cu Cel Viu si Darutorul Vietii, Fiul tau, si vezi cé Col nascut din tine e Unul din ‘I'reime, Cel ce a fost wuprins in tine si nu poate fi cuprins de Cer si Pamdnt, Cel ce-ti implineste cererile cu simplitate: Pe cel pentru care ceri mifostivire El ii copleseste cu bogatia, si chiar daci picdtuiese din nou si te roagi din nou, indaté faci inca o data milostivire yi ceri pentru ei iertare, lucru inci si mai minunat gi mai mare. Esti intr-adevir usa Vicfii, pururea apropiat’ de cei ce intra prin ea desi proorocul te-z numit usi inehisa prin care nu trece nimeni decat numai Dumnezew si El o lasi din now inchisa [ef. fz 44, 2]. Acum ins (e-ai mutat din aceasti lume si prin mijlocirea pe Ming Fiui thu si prin ajutorul gi mina ta intinsi spre cei ce te roaga, aceasti us a harului si milostivirii e deschis3 pentru tofi si primesti pe toatd lumea si asculti toate rugiciunile. 132. O, comoard a tuturor bundvoirilor! ©, daruitoare mai inulti decat firea! O, floare cu foate miresmele! O, faimnd a firii omenesti, dragostea noastr’, viata noastr’ si pacea noastrA, biruinta noastra, infelepciunea noastra! O, domnic care strAngi toate bunatafile pe care nici o limba nu le poate rosti si nici un g&nd nu e in stare si le atings sinici o intindere a vremii nu le poate tnvechi! O, dar dumnezeiesc facut oamenilor si inchinare a oamenilor cAtre Dumnezeu! ©, cea plind de har si de slava Sfintei ‘Treimi, silas al bunati{ilor Lui, mireasi nenuntits, Maicd a lui Dummezeu Emanuil! Silas al Duhului Sfant, ImpAratcash a toate, vas de aur ce porti mana [Evr 9, 4}, tolag inflorit din rédacina lui Iesei despre care Isaia spune: fericiti rédicina lui Fesei pentru ci 0 mladifé va iesi din lesei si v floare din rédacinile lui va inflori (ts 11, 1)! Sfesnic al Luminii, pat al imparatului [cf Cant. 3, 7], masa a Viefii, temptu al Luminii, chivot al Sfinjenici, izvor al Nemuririi, rai infelegiitor, nor de lumina, stalp de strilucire neclintita, potir al ietii, usi a toi Dumnezeu, pe care El singur o strabate si rimine inchisé [7c 44, 2], munte cu totul sfant, Kden al celui de-al doilea Adam, cer gi trom inaltat si ridicat, rug nears, odihad « Domnului, cum spune despre tine David: Inalfa-te, Doamne, intru vdihna Ta (Ps 131, 8), si orice alt nume cu care te-au numit proorocii in chipuri si asem&nari. Cine va infelege multele tale numiri si nu se va minuna? Dar numele tau scurt si adevirat este de MaicA a iwi Dumnezeu, Preabinecuvantata, Marie Pururea Fecioar’. Acesta e numele (iu nou, aritat gi 119adevirat; numele tale vechi rostite in chipuri si aseminiri le:ai invatat cclor noi si pe cele noi le-ai intarit celor vechi. Cu adevirat esti cartea cea vie in care a fost scris negrait Cuvantul lui Dumnezcu cu pana facdtoare de via(é a Duhului Sfant, Esti cu adevirat trupul Noului Testament scris dumnezeicste, al ‘Testamentului ficitor de viati lsat de Dummezcu oumenilor. Esti mijlocitoarea, rugitoarea si darul mantuirii noastre, ca una care privesti pururea spre noi na poporului credincios. 133. Privesti si acum la noi si ai mild de turma ta, poporul tau, pe care Fi a riscumparat cu scumpul Sau sAnge. Roagi-te pentru el si aseazi-1 in mostenires ta, si din zi in zi milostiveste-te si indeamna pe toti oamenii impreuni si pe fiecare in parte si se faci tofi un trup ajungand Ia statura plinatXtii duhovnicesti si s% aibi un singur Cup, pe Tisus Christos, Kiul tau. Indulceste poporul tiu si moytenirea ta si roagi-te pentru el, o, Preasfinti impirateasd, si ocroteste-l, acoperindu-l cu harul si cu ajutorul tiu, si alunga din cl picatele nevazute care omoard suflctele. Pazeste-] in luptele si ispitele vizute, macar ci din pricina pacatelor noastre cele multe yi a necredintelor suntem lipsiti de cuvant si vrednici de pedeapsi. Nu-fi adu aminte de faradelegile noastre, di-ne repede milostivirea ta, ciici am saracit cumplit. Mantuieste- ne yi departeazi pcatele noastre prin mijlocirea ta ia Fiul tau. $i fn aceasti viafi pizeste-ne si fa-ne biruitori asupra incercirilor si asalturilor demonului si asupra itelor vizute yi mevazute si fi si inceteze toate picatele noastre. Iar in veacul vitor, du-ne Ia slagurile vegnice, la locul de odihni, unde stapaneste lumina vieii lui Christos, Fiul tau, ca de ling tine s4 impariiteasc’ poporul tiu care te slaveste si si ne bucuraim de numele tau. Cici esti fericita intre femei yi Preal casele gi toate scmintiile, slvita in Cer si pe Pant, fiindca toata limba te sliveste si te vesteste Maica a Victii. Toata faptura e plini de lauda ta, tofi slivese prin tine Sfanta Treime in 'I'rei Ipostasuri si o singur’ fiinf’, Slivitul Dumnezcul nostra. 134, Acestea sunt, impardteas% Sfanti, Nascatoare de Dumnezeu, taincle vietii tale slivite, Acestea sunt cuvintele plecirii tale, cAntul adormirii, slava dinaintea adormirii, cAntul de fngropare, minunile mutirii tale slavite. Si acum, imparateasi Preamarith si Preasliviti Nascitoare de Dumnezeu, ingiduie si-ti vezi inchinate aici de citre robul tiu umil si nevrednic aceste cdteva cuvinte spre lauda gi slava ta, date de tine, pe care le-am rostit dupa putere cu credinf4 gi iubire prin harul tiu, cici cugetul meu nu e in staer si piitrund’ mai mult, chiar daca toate gindurile si limbile celor vazute si nevizute s-ar aduna si ur veni sA te cfinte si sii te preamireasci dupa vrednicie. ‘Tu insa, in schimbul acestei aduceri nepotrivite, revasrsi din belsug harul tau, mile ta si mijlocirea ta peste mine, robul tiu nevrednic, si peste tofi cei ce marese numele tau, O, Preuliiudata MaicS a lui Dummezen, care ai adus pe lume pe Sfantul Sfingilor, Cuvantul lui Dumnezeu, primeste cererea robilor t8i, si pizeste-ne de tot necazul gi ispita, si mantuieste-ne de chinurile vesnice, 5 e vrednici in viata fara de sfargit a dreptilor de o parte din bunita(ile vietii vesnice prin Christos Fiul Giu si Dumneveul tiu, Caruia I se cuvine toath slava, cinstea si inchin’iciunea impreuni cu Parintele Siu Cel fara de inceput si cu Duhul Cel cu totul sfant, binevoitor si de viata ficitor, acum gi purures gi in vecii vecilor. Amin. O, Christoase, impirate al slavei, pentru mijloci ale Sfintei Fecioare Maria, milostiveste-Te si mantuieste sufletul sirmanului Eftimie care a tilmicit din greceasci in georgian’ cartea sfanta a viefii Sfintei Nascatoare de Dumnezeu la Sfintul Munte al Athosului. niscut pe ‘Tine, 120Stihirile Sfantului Maxim 13 august Asezarea in Chalkoprateia si inchinarea cinstitului vegmint al Sfintei Nascdtoare de Dumnezeu La Vecernie La Doamne strigat-am. Glasul 1 »Pe Tine, Cuvantul Cel far de inceput” Cuvintele Sfantului Maxim Sa impodobim fara tacere noi, credinciosii, cu laud duhovniceascd tronul ‘itese cel mai inalt decat Serafimii, pe vrednica Maic& a lui Christos, Dumnezeu siMAntuitorul, pe cea care este mijlocitoare intre Dumnezeu si oameni. Cu laude strilucite si iesim in intimpinarea vrednicei NascAtoare de Dumnezeu, cetatea infelegitoare a Dumnezeului Celui Preainalt, scaun sfant si usd a Cerului, si si priznuim astiizi cu bucurie innoirea biseric . Cu tofii sa impodobim si s4 praznuim duhovniceste pe vasul cel de aur care, in luc de mani, a purtat pe Mielol 1ui Dumnezeu, pe.crinul cel sfant si floarea feciorici, wrednica Niscitoare de Dumnezeu cea fara prihan’. La Utrenie Canonul Cantarea1 indreapts lauda mea cum se cuvine ca 4 impodobesc praznicul tau, impiriteas: Sfinti, yi di-mi cuvant drept, pe potriva slavei tale, ceea ce esti mostenire a lul Dumnezeu. . Cu cantare de biruinfa s4 te laudam, pe tine, raul cel nesecat ul chivotul care a cuprins pe impiratul, Si Miudiim astizi cu cAintare de biruingi pe spicul care a inflorit viata cea sporitoare. pei celei 121Brdul preacuratului tu trup il dai spre ocrotirea cettifii tale de orice niivali a vrijmagului, de aceea ne inchinam fie cu bucurie si cu credinfa. Cantarea 3 Veniti, popoare, si priznuim floarea feciorici cea plina de miresmele Duhului Stant, din care a iesit Cuvantul lui Dumnezeu intrupat. Pe tine, Hecioard, noi, credinciosii, te Kudim ca pe o cetate a lui Dumnezeu, Préznuiti din neam in neam, si te rugdm sa ceri de Ia Fiul tau mare mild, BisericA aleasi inainte de veci prin planul cel cu totul de nepatruns al lui Dumnezeu, floare a fecioriei, mijloceste pe nga Fiul tau. Astizi credinciosii, si sivarsim dup’ vrednicie adunarea duhovniceasc intru cinstea Feciaorei lui Dumnezcn, cAci braut ei far prihand e inchinat dupa vrednicie fn biserica ci cea sfanti. Céntarea 4 in Stanta Sfintelor ai crescut gi de mana arhanghelului ai fast slujita in mod minunat, Nascatoare de Dumnezeu, asieptind slava. Ai vazut hrand minunata ce dé crestere inci si mai minunati, si ti-ai plecat urechea gata si primesti pe Cel ce hraneste tot trupul. Bogatii poporului tiu iti slujesc cu daruri, fmparateasi, iar imparafii si mai-marii impreund cu preo! Jauda cu bucurie gi cer de la tine mare mila. Vesmantul cel curat si braul trupului care a cuprins pe Dumnezeu au rimas nestriccioase prin Cel ce S-a niscut din tine, Mireasd, si te-a pistrat Fecioara nestricata. Cantarea 5 Tu esti, Nascdtoare de Dumnezeu, uducerca firii noastre jertfa bine-plicuts lui Dumnezeu, icoani intelegitoare infricasitoare demonilor si doritd ingerilor, si tarie pentru noi, credinciosii; de aceea pe tine te marim. . Si te praznuim toti dupa vrednicie pe tine, chivetul sfinteniei, odihna lui Dumnezeu in Sion, in care a binevoit si se slasluiasci Domnul fapturilor, Fecioari Marie, cortut sfintcniei lui Dumnezeu. Si slivim pe Nasciitoarea de Dumnezeu, gridina ca neatinsd, izvorul apei vicfii, carten pecetluita pe care ¢ scris cuvantul lui Dunmezeu cel nescris, pe cea povafuild dintru inceput de Sfintele Scripturi. Biserica ta astazi s-a umpiut de lumini, NascAtoare de Dumnezcu, si striluceste de harul minunilor ce se sivarsesc in ea, iar demonii sunt izgoniti de atingerea braului tau celui nestricdcios. Cantarea 6 Tu esti, Marie, toiagul fmpardtese cel minunat, floarea nevestejiti, vasul manei celei dulci si sfesnicul luminii ceresti. Masa painii viefii, tiblitele serise de Dumnezeu si chivotul legamantului care cuprindea vasul cu mani te fnchipuiau pe tine, Fecioara. in tine s-a implinit, cea (iri prihand, minunea cu adevarat mare si hotdrati inainte de toti vecii, Dumnezeu nascfndu-se din trupul tau, Briul tau cel sfint, vrednicd Nascitoare de Dumnezeu, ocroteste cetatea ta de toata navala, si ca o arma puternicd pazeste pe tofi credinciosii. C&ntarea 7 Chivot al sfinfeniei care a cuprins pe cel necuprins, si cituie ce poarti in sfnul ei focul Dumnezeirii, te udam dupa vrednicie, Feci ‘i de Dumnezeu NascAatoare, nor cu roud cereascé. 122 iArhanghelul Gavriil griia citre izvorul feciorici: Ascult si primegte vestea inchinarii mele, si £4 s4 creased Cuvantul lui Dumnezeu primit acum in sanul tau. Bucura-te, cea care ai nimicit blestemul cel dintdi si,ai revirsat bucuria cea , Preusfnti care ai niscut pe Dumnezcu Ziditorul si Mantuitoral fapturilor. Bréul tiu care a incins trupul ce L-a purtat pe Dumnezeu, ne-a fost dat ca o cununa de har si ca un zid poporului tiu credincios, Marie fird prihanii, de aceea te binecuviintim in veci. vest Cantarea 8 Cea care poartd pe Atotfiitorul, care innoiesle firea omeneascd, scari inilfati spre Cer pe care S-a coborat Di ezeu Si mintuiascd fapturile Sale, toti te laudam si te inaltim in veci. Tu esti brazda care a facut si inflorease’ spicul vietii prin care am ajuns desivaryifi; si indiltim vegnic pe Maria, gridina cca neatins, lucrati de Dumnezeu, izvorul pecetluit al Apel celet Vii. Tu esti mijlocitoarea inflacdrata la iul tiu pentru tofi cei ce te cheami, limanul linistit al tuturor celor bituti de valuri, care se slobozesc de suferintele duhovnicesti si spun: $4 laudaim toti pe Domnul si si-L preainaltam intru tofi ve Prin atingerea de braul tau, imparateas’ Sfant’, se vindec bolile de tot felul, si cei neputinciosi gasese uyurare, si cu cdntiri gréiesc: Si iudim tofi pe Domnul si st-L preaindltiim intru toti ve Cantarea 9 Jata ci de acum toate neamurile te vor ferici, cum ai spus tu insuti dintru inceput, Marie, Preacuratd, cici Cuvantul lui Dumnezcu S-a nascut din tine in trup, si puterea vrdjmasului a pierit, gii-ai adunat pe tofi intru lauda ta, Tu esti taria puterii care izgoneste pe demoni, s fi bem apa nemuriri, stalpul cel de foc ce cilauzeste pe cei ce sunt in intunerie, si cea care-i uneste pe oameni cu Dumnezeu, vrednica Marie. Yu esti Moarea nestriciciunit si cununa buniveirilor, podoaba strilucitoare si pom stufos in a cArui umbra se odihnesc cel ostenifi, si usa Cerului in care se afl bogafia milei lui Dunnezeu fafa de tofi oameni ‘Te Hiudim, Sfanti impiriteasi a oamenilor, care ni L-ai dat pe Fiul tau si mijlocesti pe lang El pentru noi, pac&tosii, si ne-ai dat iarasi braul tau cel nestricat ca sf ne pizeascd de armele vrajmagilor, si nu incetezi din zi in zi si ne inalti din picatele ‘noastre. La Laude Prin lucrarca lui Dumnezeu, Marie cea fara prihand, ai facut si rodeasci pomul « viefii, Fiul lui Dumnezeu Cel fra de inceput din care culegem hrana nemuririi si ne facem vrednici si mAncim Trupul Cel Sfaint si sé bem SAngele cel de-viafa-facator, de aceea te [audam, Preasfanta. Ce limba omeneasci va rosti dupi vrednicie mirirea ta, Fecioard firs prihand, cici esti mai inalt& decat tot cuvantul, dar primesti ca laud’ dupa puterile noastre si acest cfint nepotrivit, si dai harul tiu cu bogajie indreptand limba noastri dupi vrednicie gi cuviin{i ca si te laude pe tine. Ajutor veghind in toate incercarile noastre, liman linistit al celor batufi de valuri, cilduzi a mAntuirii si scara dumnezeiascd care arunci punte intre Dumnezcu si oameni, Fecioari Marie fir prihani, te priznuim cu laude duhovnicesti si ne inchindm fic cu credinga. 123CUVANT PENTRU CEI RATACITI Cénd la sfargitul veacului ai Vi-lea yi in, prima jumdtate a veacului urmitor Sfantul Maxim Marturisitorul seria exceptionala tucrare.despre viata Maicii Domnutui, in acele veacuri de inceput ale crestinismutui, nu se ridicasera ined contestatari gi hutitori ai Maicii Domnului. Aceste vurbe urate au fost aduse in lume de edtre tot felul de sectari despringi atat din biserica apuseant cat si din cea de résarit. Se stiu care sunt aceste contestiiri gi vorbe urate ndscocite de cei rataciti de la dreapta credinta gi eu nu le mai amintese aici. Fenomenul acesta al contestarii yi hulirii Preacuratei Maici s-a intensificat tot mai mult pe masura ce lucrarea diavolului s-a inmultit in Lume. Iaté de ce am gasit potrivit sé puncm aici la sfargitul lucrérii despre viata Maicit Domnului Tisus accasté lucrare a périntelui Ili Cleopa.in legaturd cu parerife ce le au tot felul de sectari si rétaciti despre Maica Domnului. Périntele Cleopa dezbate ‘aceasté chestiune sub forma unui dialog care putea foarte bine sé fi avut loc si in realitate. Dar, fie ca ¢ realitate, fie cd este fictiune acest dialog réspunde la toate necurdtiile pe care raticifii le-au rostit la adresa Preasfintei Nascitoare de Dumnezeu, Fecioara Maria. Parintele Ilie Cleopa demonteazé cu argumente solide sustinute si de citate din cartile sfinte c toate acele vorbe urate pe care neeredinciogii le-au seris yi rostit la adresa MAICII PREASFINTE, sunt cuvinte de ocaré nascocite de raticiti si falsi credinciosi, astfel cét cititorul se poate convinge pe deplin care este adevarul si de ce trebuie sé respingem cu toaté hotdrarea vorbele urate $i inventiile de tot felul despre unele momente din viata Celei pe care o slavim gio venerim - Maica Domnului nostru Iisus Christos. Citeste si id aminte, iubite cititor, si'ddca din intamplare intalnesti un astfel de ratavit care o huleste si spune vorbe uréte ia adresa IMPARATESFI CERURITOR, Cea Care ne iubeste cu toaté fiinta Ei si cure a facut si face atata bine oamenilor, atunci spune-i acelui necugetat ce fi-a spus si fie parintele nostru Ilie Cleopa gi fa-te apdritor al Preasfintei Fecioare, céici $i Ea te va apéra in fata Fiului Ei, Domnul nostru lisus Christos cénd te vei afla in fata Lui la Dreapta gi infricosatoarea Lui JUDECATA.PREACINSTIREA FECIOAREI MARIA Scctarul: Dar pe Maria, Maica lui lisus Christos, de ce voi ortodocsii 0 cinstifi atit de mult si va inchinati la Ea ca lui Dumnezcu? Preotul: Noi, pe Preasfinta Fecioara Maria si N&sc&toarea de Dumnezeu, 0 cinstim mai mult decit pe toti sfinfii si ingerii, dar totugi au-I aducem slujire ca I Dumnezeu. Cinstiren ce se 4 Ki se numeste preacinstire pentru ca Ea este Mai Dumnezeu, nu numai o »prietens” a Lui, asemenea celorlalti sfinfi, De uceea se spune in cintarea bisericeasci (axionul): ,Ceea Ce esti mai cinstits de i slavita fara de asemanare decat Serali deoarece si ingerit I se inchin@. Astfcl s-a inchinat Fi si Arhanghelul Gavriil la Bunavestire (Luca 1, 28-29) si in acetasi chip T s-a inchinat Ki si Sffinta Elisabeta, maica Sfantului loan Botezatorul (Luca 1, 40-43), larisi, Sfanta Fecioar’, prin Duhul Sfant, prooroceste c& pe Ea o vor ferici toate neamutile: ,,Ca ati, de acum Mé vor ferici toate neamurile, cit Mi-a faicut Mie marire Cel Puternic...” (Luca 1, 48-49), adici cinstirea Ej este voiti de Cel Puternic (Dumnezen). Sectarul: Nu trebui 4; dim multd cinstire Fecioarei Maria, pentru cA nici Insusi Fiul Ei, lisus Christos n-a cinstit-o, Aceasta se vede din cuvintele M&ntuitorului, redate de Sfintul Evanghelist in episodul urmator: ,,Si oarecine ti zice: iat mama si Sratii Tai, stax afard cdutdnd st-Ti vorbeasca. lar Fl, raspunzind, i cine este mama Mea si cine sunt fratii Mei? $i intinzand ména cétre ucenicii Sai, zise: iaté mama Mea si fratii Mei. Ca oricine va face voia Tatdlui Meu Celui din Ceruri, acela imi este frate gi sord si mama” (Matei 12, 47-0). Deci, faptul ci Fecioara Maria J-a fost mama nu are Tata Lui, legiturile Sale de singe sau de rudenie trupeascd n-au nici un pret si nici o precidere fut de legaturile Sale spirituale cu cei ce fac voia Tatilui, oricine ar fi acestia. Preotul: Aici este vorba despre altceva, si anume ci, in afard de inrudirea trupeascd, mai exist& gio alt inrudire cu Christos, mult mai mare si mai importanta, inrudirea sufleteasc’, care consti in a faci voia lui Dumnezeu. Aceasti inrudire nu desfiinfeazi ins si nu o micsoreazi pe cca trupeascd. Denschirea consti numui in acvea ci inrudirea sufleteascd si-o poate cAstiga oricine, implinind voia Tatilui. fnrudire inseam’ nu numai o Iegiturd de sange trupeasca, ci gi oegituri de dragoste side unitate sufleteact. Cel ce face voia Iui Dumnezeu, acela devine sufleteste inrudit cu Dumnezen. Astfel, prin cuvintele de mai sus, Mantuitorul nici nu a inliturat inrudirea Sa trupeascd cu Maica Sa, nici n-a micsorat cinstirea ce i se cuvenea unei mame de la fiul ei, ci numai a ciutat sii accentueze cA cealylti tnrudire cu El, cea sufleteascd, desi e de mare pret, 0 poate realiza totusi orice credincios. Asadar, a fost un cuvant de indemn gi incurajare la adresa multimil, iar nu unul de dispret la adresa Maicii Sale. Mantuitorul nostru lisus Christos, cand a fost cu Maica Sa pe PamAnt, pururea o asculta si o iubea pe Ea si cra supus fafa de Fa (Luca 7,51) si ovicdud Ka di cerea ceva nu se ardta neascultitor fafa de Ea. Astfel, Ia nunta din Cana Gulileii, Ia cererea Mamei Sale, El a facut prima minune, preficand apa in vin. (loan 2, 3-10). Apoi a avut mare grija de Mai chiar sicind cra rastignit pe cruce; purtindu-i de grij3, a dat-o spre ingrijire celui mai tubit dintre ucenicii $3i - Ini Ioan Evanghelistul - dupa cum este scris: ,,Deci, lisus vdzand pe Maica Sa si pe ucenicul pe care fl iubea stand aldutri, a ris Maicii Sale: Femeie, iatd fiul Tau, Apoi a zis ticenicului Siu; lati Maina ta. $i din ceasul acela, ucenicul a luat-o sub ingrijired sa” (loan 19, 26-27). Veei ch Maunitultorul, aici, in vremea cea mai grea a 125,suferinfelor Sale de pe cruce, nu a neglijat purtarea de grija fat& de Maica'Sa care L-a niscut yi L-a crescut? $i cum ar fi putut s& dispretuiascA pe Mama Sa, cand Insusi Dumnezeu x dat porunca si cinstim pe tata gi pe mama dup cum seris este: ,,Cinsteste pe tatal tu si pe mama ta...” (Deuteronomul 5, 16). Sectarul: Dar de ce voi o numifi pe Maria pururea Feciopri, de vreme ce Insusi Fiul Siu a numit-o femeie, cee ce inseamn’ c& a fost cisitorita, tar nu féciourd, cici , aga se adcvereste din cuyantul Scripturii: ,,Deci, lisus véednd pe Maica Sa si pe ucenicul pe care il iubea, sténd aldturi, a zis Maicii Sale: Femeie, iata fiul Tau!...”. Tot aga o numeste disprefuitor sila nunta din Cana Galileii: ,,Zis-a Ei Hisus: Ce este Mie si Tie, femeie?” (Joan 2, 4). fn acest caz nici noi nu o putem socoti mai mult si au fi putem aduce un cult deosebit. Preotul: In primul citat, nicidecum nu este vorba de dispret, ci, dimpotriva, se vede cum s-a ingrijit de soarta Ei incredin{and-o pe Ba purtirii de griji Apostolului loan - stiind ¢& El nu va mai sta pe Pimint pentru ca si o ingrijeascd in restul vietii Ei. Acest lucru nu ¢ 0 necinstire, ci, cu adevarat, » mare cinstire $i respect fati da Mama Ss, cSreia nici in chinurile de pe cruce pu witd s8-I poarte de grija, ca urmarea dragostei celci mari pe care o avea fat de Ea, ca mami, Jar dac& o numeste ,,femeie”, nicidecum nu este in inteles de femeie cdsStorith sau in semn de dispret, ci numai in Angeles de gen gi sex. CAci tot usu s-au adresat gi cei doi ingeri Mariei Magdalena la mormint: ,,Femeie, de ce plangi?” (Joan 20, 12-13), Lar cei doi barbafi care s-au arétat la Indlfarea la Cer a Domnului, au zis cdtre Apustoli: ,,B4rbafi galileeni, de ce stai uitandu-vd la Cer?” (Fapte 1, 2). Nici ingerii si nici cei doi barbafi n-au adresat disprefnitor cuvintele ,,femeie” sau ,,biirbat”, ci dimpotriva, in chip mangiietor. Sectarul: Dar unde spune in Sfanta Scripturi ci Maria, Mama lui Tisus, a fost Fecioari si pururea Fecioars, asa cum 0 numiti voi ortodacsii pe Ka? Preotul: Ci a aiscut find Fecioard, Stanta Seriptura ne aratd in acest fel: cdnd Arhanghelul Gavriil a venit in Nazaret si i-u binevestit Ei c& va naste pe Dumnezeu (Luca 1, 35), intrand la Ea a numit-o ,,plind de har” $i ,,binecuvéntatd intre femei” (Luca 1, 28). Jar Ea vézdndu-l s-a tulburat de cuvéntul lui yi cugeta in sine: ce fel de inchindciune poate fi aceasta? $i ingerul I-a zis: Nu Te teme Marie, aiici ai afta har inaintea lui Dumnezeu. $i iaté vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui lisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu li va da Lui tronul tui David, parintele Stu. $i va imparéi peste casa lui Iacov in veci yi Impardgia Lui nu va avea sfarsit. $i a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? $i rdspunzdnd ingerul J-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste Tine si puterea Celui Preainalt Te va umbri; pentru aceasta si Sfaintul care Se va nuste din Tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 29-35). Ai auzit cum Arhanghelul s-n inchinat Fecioarei Maria, numind-o pe Ea ,pliné de har” si, ,binecuvdntaté intre femei” si ch Ea a aflat mare har la Dumaezeu, cum ci m a cunoscut barbat, cum a fost umbrité de puterea Celui Presinalt si a zamislit si nascut din Duhul Sfant pe Fiul lui Dumnezeu? Ai mai auzit, cé desi era fecioari, neytiind de barbat, ingerul Domnului nv J-a zis ,,hinecuvantata esti tu intre fecioare’”, ci ,,binecuvantaté esti Tu intre femei”, prin accasta nearatind dispret fati de Preasfanta Niscitoare de Dumnezeu, Cea ,,plina de har” ci descoperind o tain veche: zdrobirea capului sarpelui prin femeie (Facere 3, 15) gi cd Ea va fi acea tainici si duhovniceasc’ Eva; care va naste pe noul Adam, Christos, Care va aduce viata in lume. Dumnezeles (Facere 3, 15), ca Cel din preacuratele sangi Paringi ai Bisericii zic cX Christos S-a numit simAnta femei nu S-a niscut din smanta de birbat, ci de la Duhul Sfant 5 ale Preacuratei Fecivare Si-a luat Trup. fn ziua cea mare a 126judecafii de apot, aceasti Imparateasa si Fecioari Maria va sta de-a dreapta tronului Fiului Sau, cu mare si negraita slava, dupi cum o araté, zicdnd: ,,Sezut-a Imparateasa de-a dreapta Ta imbracata ix haind aurit’ si prea infrumusetats” (Psalmul 44, 10-12 si 21). Pentru ci Arhanghelul Gavriil a numit-o pe Ea femeie cind a zis: nbinecuvantati esti Tu tntre femei”, apoi pentru aceasta, tu consideri cA Fecioara Maria era femeie cAsatoriti? Oare n-a zis Ea ta inchinarea Ingerului ca ,,nu stic de barbat”? (adicd sunt fecioa Sau cind Dumnezeu a it-o pe Eva din coasta lui Adam (Facere 2, 21-22) si a adus-o la cl, iar el a numit-v ,,femcie” - oare si atunci Eva era femeie cAsftoriti, finde Adam a numit-o femeie? Oare nu era atunci Eva fecioara zidits din trupul lui Adam cel feciorelnic, fri imprcunare de femeie? Asadar, dact Eva a fost ziditi de Dumnezeu fecioard, iar fnsusi Dumnezeu si Adam, pe aceasta fecioar’ o numesc ,,femeie” (Facere 2, 22-23), apoi o numeste pe ca femcie in injelesul de ferncie cAsatorits, cum rau intelegefi voi cuvantul femeie? atit Dumnezeu, cit si Adam, au zis Evei femeie — atunci céind ca era fecioar3 — ca si arate prin aceasta cd ea este parte femeiasca, si nu birbAtcasca, aratand astfel genul ei feminin, Dar nicidecum pu se infelege ci Dumnezeu si Adam, pe cea Inatd din coasta lui Adam, si care era atunci feciouri, 2 numit-o femeie cu inteles de femeie 0 asa cum voi 1A teleget cum Eva era fecioara, atunci cind i-a s-a zis femeie, tot aga, Eva cea tainicd si duhovniceasca, Preacurata Fecioara Maria, care a nascut pe Noul Adam, Christos, Fecioari este tn vecii vecilur, cu toate cd Sfanta Scripturd o numeste pe Ea femeic, aritind prin aceasta sexul sau genul ei feminin. Atunci Adam, prin lucrarea lui Dumnczeu, a nascut intru feciorie din trupul siu femeie, fark de femeie (adic fir a se impreuna cu femeic), iar la plinirea vremii, firea femeiased, prin lucratea Sfantului Duh, a nascut barbat fari de birbat, in feciorie nascand Fecioara si ramAnénd feciouri dupa cum gi la inceput a ndscut Adam i feciorie. Asa binevoind Dumnezeu, ca tntru Fecioara Maria sA dea imprumut firii lut Adam celui vechi prin Noul Adam, Cel niscut din Fecioara, Care a venit in lume si S-a imbracat in firea noastra din negriiita Sa mild si bunatate, pentru ca si izbaveasc’ pe vechinl Adam cu tot neamul lui, din osfnda si din moarte. ,,Ciici dupd cum intru Adam tofi mor, asa intru Christos, toti inviaza” (Romani 6, 5 $i 8; Yoass 3, 16; 5, 24). Deci, ia aminte, omule riticit - tu si cel asemenea fie - cX Sfanta Scriptura nu o numeste pe Maica Domnului ,,femeic”’ fn sensul de femeie cAsatoria cum intelegeti voi, rin cuvantul ,,femeie”, Sfinta Scripturi urati numai sexul, genul feminin al Sfintei Fecioare Maria si totodata: arati in chip umbrog gi tainic ci este femeia a cirei simintt (Christos) va zdrobi capul sarpelui (Facere 3, 15) si prin care va veni mintuirea neamului omenese. La cele de mai sus, trebuie adiugat: 1. Find Maick a Mintuitorului, Fecioara Maria a primit cea mai mare cinste pe care o poate avea o faptur’ omeneases. 2. Zimislind de la Duhul Sfint pe M&ntuitoral in panteccle Ei, a fost cu totul curitita de pacate, ca nici un alt om, oricat de Sfant ar fi fost. 3. Fiindu-i prezist de Dumnezeu cinstirea Ei — ca nici o ulti cinstire a vreunui om ~ Sfanta Fecioar’ Maria trebuie socotit’ cea dintai dintre sfinfi, aya cum Toan Boteztorul este cel mai mare intre prooroci (Maleahi 3; Isaia 40, 3). Pentru toute acestea, Sfintei Fecioare Maria I se cuvine » cinstire mai mare decit ultor sfinti (preacinstire), Ea fiind Imparateasa si coroana tuturor sfinfilor. lar cum ci si dup% nastere a rimas fecioard, citeste si vezi cele proorocite despre Ea de Proorocul lezechid (44, 1-3). x 127Sectarul: Nu trebuie si dim prea mult cinstire Fecioarei Maria si nici nu poate fi preavenerata ca fecioara, pentru ch a avut mai multi copii, care sunt pumifi de Sfinta Scripturi ,,frafi st surori” ai fui fisus, iar Hisus este numit ,,intdiul nascut” (Matei 1, 25), de unde se injelege cA Maria a mai avut ulterior si alti fii. $i, inte-adevar, Riblia ne vorbeste de niste frati ai Domnului gi de asemenea despre surorile Lui, cind red cuviniele iudeilor, nedumerifi de persoana minunati a Domnului: ,,Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeste Mama Lui Maria si frapii Lui lacov $i Losif si Simion yi Juda? $i strorile Lui, au nu sunt toate la noi?” (Miatei 13, 58-56; Marcu 6, 3). Atunci de ce si fulsificam adevarul, numind-o pe Maica Dompului ,,Pururea Fecioars” si venerand-o ca atare? Preotul: In primul citat expresia ,,primul niscut” nu inseamnd numaidecit ci trebuie si presupunem $i cxistenfa altor niscufi ulterior (al doitea, al treffea, etc.). Acesta este ten fel de a vorbi in Vechiul Testament unde ,,intdiul niscut” se numeste cel ce deschide intl pAntecele, indiferent dack mai avea si alfi frafi sau nu (Tesire 13, 2), si unde adeseori numeralu} cardinal (1, 2, 3 etc.) este inlocuit ori intrebuinfat amestecat cu cel ordinal (intiiul, al doilea). Ebraismul acesta a intrat in felul (wzul) de vorbire al Noului 'Pestament. in cazul de fafi ,,intdiud nascut” fnseamna ,unul nascut”, in sensul de unicul ,,niscut”. Alt fnfeles este exclus, deoarece dack intr-adevar lisus at mai fi avut si alti frati trupeyti (Gi ai Marici), n-ur fi Kisat-o pe Maica Sa in grija unui Apostol, ci iz grija vreunui {iu de-al Ei. fn citatul al doilea, in adevar este vorba de pSurori” si de ,,frafi” ai Domnului. Fratii sunt chiar amintifi co numele si sunt patra, iar surorile (la plural), trebuie s& fi fost col putin doud. fn Sfinta ScripturA sunt amintiqi de mai multe ori (Matei 12, 47-50; Mareu 3, 31; Latca 8, 19; loan 2, 12; 7, 3; I Carinteni 9, 5; Galateni 1, 29), Ei tasi in nici un caz nu au putut fi frafi naturali ai lui Tisus Christos si fii ai Mariei, Mama lui lisus, pentru . 1. Dup§ o vecke si unanima tradifie, Maria, Mama tui lisus a ramas dupé nastere fecioari, aya cum a fost prefigurats in vedenia Proorocului lezechil (44, 1-3). 2. Mama acestor aya zisi ,,frafi” ai Dommutui este o alti persoand decit Fecioara Maria, ciel este numiti in Sfanta Scripturi ,Maria”, sau ,,cealalté Marie” (adica deoscbiti de Maria, Maica Domnului) sau ,sora Mamei Lui, Maria tui Cleopa", fined amintita chiar aldturi de Maica Domnului si in apropierea ei. Jati textele biblice Limuritoare: ,,S1 erau acolo multe femei, privind de departe .. intre care era Maria Magdalena $i Maria, mama tui Lacoy si a lui Iosif si mama fiilor lui Zevedeu” (Matei 27, 55-56). Lacov si Iosif sunt cei doi frati ai Domnului (Matei 13, 55). Mama lor este 0 alta persoané decit Maria, mama lui Tisus. Evanghelistul continu’ apoi: ,,Térziu, smbaté noaptea, a venit Maria Magdalena $i cealalté Marie, ca sé vada mormantul” (Matei 28, 1). Aici iarasi este vorba de ,,cealalté Marie”, care nu poate fi decft mama ,,frafilor” Domoutui, cea despre care a fost vorba in textul precedent. fn chip asemAnitor scriu gi ceilalfi Evanghelisti: ,,Si erau de fafa si femei care priveau de departe; intre ele Maria Magdalena $i Maria, mama tui facov cel mic a tui losif, priveau unde L-au pus” (Marcu 15, 40-47). Acelayi Evanghelist serie apoi: ,,Dupd ce a trecut ziua simbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Jucor si Salomeea, au cumpirat miresme ca sii vind $i s4 ungd trupul lui lisus” (Marcu 16, 1). Apoi in alt text: ,,Jar ele erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria lui lacov $i celelalte impreund cu ele, care zicea citre Apostoli acestea” (Luca 24, 10); si in sfaryit, altul: ,,Si stéteau langd crucea lui Tisus, Mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa si Maria Magdalena’(loan 19, 24). in toate textele de mai sus © vorba de aceeasi femeie care a luat parte la evenimentele Patimilor si Invierli Domnului. Toate sunt pomenite cu numele, numai Maria, mama lui Iacov si a lui losif? - doi ,,frati ai Domnulu?” (Mate 13, 55) - este 128fumita in ambele locuri ,,Maria, mama lui facov”, apoi in alte locuri ,,mama lui Iosif”, sau sora Mamei Lui, Maria lui Cleopa”. Dar dup’ adevir, este vorba de acecasi Maria, Deci, ,,fratii Domnului”, avand alta s, nu pot fi fi afi naturali ai lui Tisus. De alffel, nicdieri in Sfainta Scriptura nu serie despre ,fiii Mariei”, Mama lui Tisus, ci doar despre ,,frafii”: Domnului. 3. Fratii Domnului” nici ei insisi nu se numesc frafi, ci robi gi slujitori ai lui lisus, Doi dintre ei, Lacov si Tuda, sunt autorii celor dowd epistole sobornicesti numite nf lui Lacov” si respectiy ,,a Ini Iuda”. Ori acolo ei se numese rub” (lacov 1, 1) si »slujitor” (luda J, 1) ai Domnutui lisus, iar nu frati, 4. Dac& ay fi Cast frati natural i, Christos i-ar fi ficut apostoli. Desi un presupun ci acestia doi dintre ,,frafii Dommului”, adica Iacov si Juda, ar fi identi cei doi Apostoli care poarti acest nume (lacov find conumit Ia fel cu ,,fratele Domnului” cel mic - in toate listele apostolilor, iar luda ,,fratete Domnului”, ar fi Tuda ‘Taden) totuyi, aceasta este o simpli presupunere, neindestultor de intemeiat: maj ales cA ei insisi nu se numese apostoli, dupa cum nu se numese nici ,,fraf Domnului”, iar despre apostoli vorbesc la persoana a treia (Iuda 1, 17). Despre Iacov - »fratele” Dompului, se stie numai ca a fost cel dintai episcop al Ierusalintului si c& se bucura de cea mai mare autoritate atat tn fafa credinciosilor cAt sia apostolilor (Fapte 12, 17; 15, 13), 70 timp ce Tacov al lui Zevedeu, fusese ucis (Yapte 12, 2), iar despre celalalt Lacoy nu mai putem sti nimi 5. Christos ar fi incredingat in grija lor pe Fecioara Maria, iar nu Apostolului Ioan, care, oricum, ar fi fost mai striiin acesteia deat un fiu al Ki. 6. Tinind seama de faptul c& peste tot in Orient, dar in special la iudei ,,frate” se intrebuinfeazi si in sens mai larg, de verisori sau de alte inrudiri mai apropiate sau mai indepirtate, ca de exemplu ta Facere (13, 8), unde Avraam il numeste pe Lot frate, desi fi era numai nepot de frate (Facere 11, 27), trebuie s& admitem ci _,,frafii Domnului” au fost ~ probabil - yerigori ai Jui lisus. Dar nu verigori primari, pentru ci desi mama lor ¢ numiti sor% a Maicii Domnului (Ioan 19, 25), ea nu poate s& fi fost sor bund a acesteia, deoarece purta acelasi nume cu Maica Domnului. Cuvéntul sora poate si aiba aici, de asemenca, in{elesul de cummata, deoarece Fecioara Maria este singurk la pirinfi. Ar putea totuyi insemna cumnats dup Iosif, care nu este exclus si fi avut vreo sora miritata. In acest caz fii ei, numiti fratii Domnului, ar putea fi veriyori secundari ai lui Christos. Scctarul: Din cele aritate pani aici s-ar putea crede c& Fecioara Marin, Maica Wi lisus Christos a ramas pururea fecioard si nu a mai avut alfi copii in afard de lisus, dacd nu ar fi scris in Sfinta Scriptur’ ci Iosif n-a cumoscut-o pe Ea, numai pani ce a nascut pe Cel intéi nascut, pe Tisus Christos, lasind astiel s& se inteleaga ci apoi Ea ar fi putut aveu si alti copi Preotul: Stanta Scripturi zice in adevar: ,,$i n-a cunoscut-o pe Ea pind cand a ndscut pe Fiul Sdu Cel Unul-Nascut, Catuia i-a pus numele lisus”(Matei 1, 25); dar luafi seama si fnfelegeti cA expresia ,pin’ cand” in Sfanta Scriptur& inseamn’s wWegnicie”, Caci zice Donmnul ,,Jatd, Ew sunt cu voi in toate zilele pind la sfaryitul veacului” (Matei 28, 20). Oare aceasta inseamna ci se va despirti de noi dupa sfarsitul veacului acestuia? Oare nu zice dumnczeiescul Apostol Pavel: ,,$i asifel (dupa obsteasca inviere) pururea vom fi cu Domnul’? (U Tesaloniceni 4, 17). tn alt loc al Sfintei Scripturi este scris: ,,2is-a Domnul Domnului Meu: seci de-a dreapta Mea pani ce voi pune pe vrajmayii Tai ayternut picioarelor Tale” (Psaimvi 109, 1). Oare aceasta insemneaza ci dupa aceen M@ntuitorul nostro lisus Christos nu va sedea de-a dreapta 129‘YatAlui spre a impardti cu El peste toate veacurile? Dar stim bine cd ,,Jmpdrdfia Lui nu va avea sfaryit” (Luca 1, 33) Tar dacd in alt loc al Sfintei Scripturi se zice ch Noe a dat-drumul corbulu corabie spre a vedea dac: zut apa si zburfind corbul nu s-a mai intors ,,pana cAnd” s-a uscat apa pe pimant (Faccre 8, 7), aceasta nu insemmeaza cit-s-a mai intors Ia corabic vreodata. se arati in Dumnezeiasca Scripturi ci Melhol, fata lui Saul (sofia lui David), nu a niscut fiu ,,pina in ziua in care a murit” (II Regi 7, 23). Oure, asta ‘inscamni cé a mai nascut fii dupa ce a murit, pentru cd zice ,,piind cind”? Asadar, deschide ochii mintii asupra acestor trei marturii de mai sus uate dintre multe altele ale Sfintei Scripturi si intelege ca ,,pand cand”, in Sfanta Scripturé insemneazi ,,vesnic” si dupa cum Mantuitorul Christos vesnic va fi cu apostolii Sai si cu tofi cei ce implinese poruncile Lui; dupi cum EI vesnic va sta de-a dreapta Tatalui impirifind in Impiritia Sa cea fark de stargit, dupa cum corbul in veci nu s-a mai intors pe corabia lui Noe si dupa cum in veci Methol, fiica Ini Saul nu a mai facut fii dup ziua in care a murit, tot astfel Iosif cel drept si temator de Dumnezeu, vegnic nu a cunoscut-o pe aceea care a fost fecioara inainte de nastere, a rimas fecioari in nastere si pururea Preasfanta si Preacurata Fecioari Maria, Niscitoare de Dummezeu gi Maica Luminii, lmpiriteasa ingerilor si a oamenilor. arul: In Sfinta Scriptur’ ni se spune ch nof crestinii nu avem decdt un singur mijlocitor al mAntuirii, pe lisus Christos. Ori voi; ortodocsii, vi adresafi Maicii Donnului, zicdnd: ,,Preasfinti Niscitoare de Dumnezeu, méntuieste-ne pe noi”, ceea ce este 0 mare greseali, ch 0 punefi pe Maica Domnului ca si pe Mantuitorul, mijlocitoarea mantuirii voastre. Preotul: In aceasta privinfi (i-am dat limuriri mai pe larg, cind am vorbit despre cultul sfinfilor. Iar in ceea ce priveste adresarea noastra cAtre Maica Domnului, in acest fel: ,,Nu avem alt ajutor afara de Tine”, prin aceasta noi nu tigiduim niciodata unicitatea lui Dummezeu Christos, ca mijlocitor al méntuirii noastre obiective, dar nu neglijim nici folosul oricArui ajutor in legaturé cu mantuires noastri subiectiva. Intelesul acestei adresari este urmatorul: ,,Tu ne poti da cel mai mare ajutor la mAntuirea noastrA subiectivi; un alt ajutor mai mare nu gasim Ia nici un all sfant; sau nu avem pe altcineva, care si ne poath ajuta atat de mult cAt ne poti ajuta Tu, ca Maici a M@ntuitorului nostru”. Tar cuvintele de rugiciune adresate ei »Preasfanta NascAtoare de Dumnezeu, mintuieste-ne pe noi”, insemneazi: ,[ndupleci pe Fiu) Yau sii ne mantuiased!” sau ,,izbAveste-ne pe noi”. in limba greaca, limba in care au fost scrise aproape toate cArtile Noului Testament ca si cdrfile de cult ortodox, verbul ,,a mantui” inseammni si a izbavi de cel ru, de necaz, de ispite; de stramtorare. Deci: ;,Preasfanti Niscitoare de Dumnezcu, mintuicste-ne pe noi”, insemneaza: ,,ajuta-ne cu rugiciunile Tale s% pe izbavim de rele, de necaz, de lucrarile diavolului, si de patimi. Agadar, prin ,,mantuieste-ne pe noi”, nu infelegem iarti-ne picatele, ci roagi-Te Fiului Tau pentru méntuirca noastr’. Cu neputinfi este ca prin venerarca Maicii Domnului si suparam pe Fiul Ei, Ciruia prin aceasta nu-I scidem cu nimic din adorarea ce I Se cuvine, ci, dimpotrivi, toat’ preavenerarea Maicii Domnului trece de partea Fiului Ei, Care a ales-o gi a sfinfit-o pe Ea spre a-I fi Lui Maica. in cele de pana acum {i-am aritat cu marturii din Sfanta Scripturd, cinstea, slava si darurile date de Dumnezeu Preasfintei Sale Maici si ai auzit ci: Dumnnezeu, inca o dati dupa cAderea lui Adam. si a Evei, a prevestit pe Maica Domnului cé Ea va fi acea femeie-fecioari care prin Fiul ci va zdrobi capul sarpelui (Facere 3, 15). Apoi despre Ea s-a proorocit c4 va fi acea fecioarii care va naste pe | 130Emanoil - Dumnezeu - (Isaia 7, 13); Ea va fi mijlociloare # intrarii in lume a MAntuitorului nostru Tisus Christos (leremia 31, 2-23); @i I s-a inchinat Arhanghelul Gavriil si a numit-o pe Ea ,,plind de har” si ,,binecuvantata intre femei” (Luca 1, 28); Ei Is-a inchinat Elisabeta, maica Sfantului Ioan BotezAtorul, numind-o ,,binecuvéntatdé intre femei”; si ,Maica Domnului meu” (Luca 1, 40-45); fericit este pantecele si sanul Ri cia aliptat pe Mantuitorul lumii, Christos (Luca 11, 27-28); Mantuitorul, ca Fiu al Ei, 0 asculta pe Ea si fi era supus (Luca 2, 51); o prima minune a facut-o Mantuitorul la nunta din Cana Galilei, la rugimintea Fi (oun 2, 3-10); Méntuitorul S-a ingri soarta Ei chiar si atunci cnd suferea infricosate chinuri pe cruce, incredintand-o pe (loan 19, 26-27); Ea insisi, prin Duhul Sfant a proorocit cA toate neamurile » vor ferici si-I vor aduce cult pentru mirirea cu care a invrednicit-o pe Ea Dumnezcu pentru smerenia Ei (Luca 1, 48-49); insusi numele Ki se intelege ,, Doamna, St&pana” in limba ebraici. Aceasti Doumna si Imparateasa Fecioara, va sta de-a dreapta tronului Fiului Ei in viva Judccatii de apoi (Psalmul 44, 11); Ea a zimislit si a nascut din Duhul Sfant pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35); fiind umbritd de puterea Celui Preainalt si riiminfnd fecioari si dup nastere (Iezechil 44, 1-3); Ea este mai cinstits decit heruvimii gi mai sliviti firt de ascmanare decat serafimii (Axionul), ne mai avénd si alfi fii afari de isus Christos, Mantuitorul lumii (Ioan 20, 12-13; Fapte 1, 11). Mama celor zisi ,,fr: sisurori ai Domnuluf” nu este Maica Domnului, ci Maria lui Cleopa (Matei 27, 55-56; Marcu 15, 40, 47; 16, 1; Ioan 19, 25) si fratii Domnului sunt numai rudenii cu KA, iar nu frafi naturali ai Lui, in vechime Ia indel, rudeniile de aproape isi ziceau frati (Facere 22, 8). Mama fratilor Domnului, Maria lui Cleopa, se numeste sora cu Maica Domnului, tot in acest sens de rudenie apropiata (Ioan 19, 25 s.a.). Asadar, dupa ce ai vizut marturiile Sfintel Scripturi despre aceste adeviruri privitoare la Maica Domnutlui, dacs ai avea mintea ta curititi de intuncricul ere: de picate, ai putea intelege luminat, pentru care pricin’ noi crestinii din Biserica lui Christos cea dreptmaritoare aducem venerdre Preasfintel Fecioare Maria. Rugindu- ne Ei, o punem pe Ea mijlocitoare c&tre Fiul Ei si Dumnezeul nostru, spre a ne ajuta prin mijlocirea puternicclor Sale rugaciuni, pe care pururea le face cAtre Dumnezeu pentru neamul omenesc $i mai ales pentru cei hinecredinciosi. De ce nu cinstiti voi-pe Maica Domnului, cfnd insasi Dumnezeiasca Scriptur’ vA 4 si Arhanghelul Gavriil a cinstit-o pe Ea cu inchiniciune? (Luca 1, 29). De ce nu cinstiti voi pe Maica Domnului, care este Bises cea mai desfaitatd deat Cerurile, cici Ea, pe Dumnezeu - a Carui slavi n. nici Cerul, nici Piimdntul - in pAntece L-a purtat? Pentru care pricind voi nu cinstiti pe Maica Domnului care, dupi mirturia Sfintei Scripturi si a Arhanghelului binevestitor, este ,,plind de har”? (Luca 1, 28). Pentru care pricin& voi 0 socotifi pe Maica Domnului ca pe o femeie de rand, pe aceea care a aflat ,,har de la Dumnezeu” si care este ,,binecuvantati intre femei”? (Luca 1, 28-30). Pentru care pricind suntefi atat de impietriti si orbi la infelegere si nu o cinstifi pe Maica Domnului, pe care prin Sfantul Duh a binevestit-o Elisabeta ci este Maica Domnului yi binecuvantata intre femei? (Luca 1, 40-43). Dac& ziceti ca si yoi credefi cele se in Sfanta Scriptura, apoi de ce nu o cinstifi si nu o venerafi pe Maica Domnului, cand Scriptura vi arati ci pe Ea o vor ferici (oate neamurile, pentru marirea pe care i-a ficut-o Ki Bunul Dumnezeu? Pentru care pricind voi afi ajuns la utita intuncric de infelegere, ci in loc de a cinsti gi de a 0 venera pe Mica Domnutui, voi o hulifi, gi in nebunia voastrs o socotifi ca pe o femeie de rand? Sfantul Duh o arata pe Ea in psalmi ca pe o Imparateasi a aral Bi| | ingerilor si a toatd fiptura, stand de-a dreapta Fiului Fi in hain’ aurita si preinfrumusefat (Psalniul 44, 10), si voi zice{i c& este o femele oarecure de rand, ca toate femeile. Duhul Sfant arati in Sfinta Scripturi ci Maica Domnului va fi pomenité din neam in neam gi toate popoarele o vor Luda pe Ea in veacul veacului (Psalmul 44, 20-21), iar voi nu voiti sii o Kiudati si si o venerafi pe Maica Domnul Duhul Sfant arati ci ,,toati slava fiicel impXratului (a Maici Domnului) este inliuntru, tmbracat& cu fesituri de aur si preinfrumusefata” (Psalmul 44, 15). Prin slava dinliuntru arata ca este cAmar4 a Dukutui Sfant, Preacurata, iar voi o huliti sio necinstiti pe Maica Domaului. Maica Domnului este acea fecivarii care a nascut pe Emanuel-Dumnezeu (Isaia 7, 14) iar voi zicefi c& este o femeic oarecare, ca toate femeile. Dubul Sfant, prin gura Proorocului fezechil, 0 arata pe Ea - pe Mai Domnutui - ca ,,usi incuiat®” prin care nimeni nu va trece decit Dumnezeul lui Israil, iar dupa trecere, ,,incuiatd va rimdne” (lezechil 44, 1-3), adica: fecioaré va fii de nastere yi dup nastere pururea vA riméne fecioar’, iar voi ziceti ci Maica Domnului a avut si fara de ,,Fiul lui Dumnezeu”, pe Care L-a riscut. Mai bine ar fi ca voi si vi legati cite o piatra de moara de grumaz si si vi aruncafi in mare (Matei 18, 6-7; Marcu 9, 42; Luca 17, 1-2) decat sa se sminteasc’ sufletcle bunilor crestini ca minciunile si hulele vonstre cele dricesti si blestemate. Cum ar fi putut oare Iosif cel drept si tem3tor de Dumnezcn (Matei 1, 19) si indrizneasca a se atinge de Preasfanta Fecioari dup’ nasterea Ei, mai ales dupii ce el a primit descoperirea ~ prin ingerul Domnului - c& ccea ce s-i ziimislit in pantecele Kecioarei este de la Dubul Sffint? (Mutei 1, 19-21) si c& cel zAmislit din Duhul Sfant va fi Mantuitorul lumii, Christos? (Matei 1, 21). Oare, dreptul si temitorul de Dummezeu, Iosif - clruia i s-a descoperit de la ‘Dumnezeu cA Fecloara Maria, fogodnica sa, a zAmislit de la Duhul Sfant si a inteles ci prin Ea Dumnezeu va lucra la mintuirea neamului omenesc, ia zdrobirea capului sarpelui (Fucere 3, 15) gi cA este Fecioara proorociti de Duhul Sfant prin Sfantul Prooroc Isaia, care va naste pe Emanoil, Dumnezeu! si Mintuitorul lumii (Isaia 7, 14) ~ sii mai peat cugeta din cele omencsti asupra Fi? Tocmai de aceea, losif cel drept si temator de Dumnezeu s-a ariitat foarte osdrduitor si ascultitor si a slujit cu atta ostenealé Pruncului Dumnezeu, de la nastere, la Tug: acolo (Luca 2, 4-6; Matei 2, 13-14), precum si fn ce pink la virsta de 30 de ani ai Mantuitorului, pentru ci didea desivarsit seama de chemarca ce 0 are, de a sluji Preasfintei Fecioare, prin care Dumnezeu a venit in lume cu Trup, ca si mfintuiasci neamul omenese. Deci, mute s& fie gurile tuturor ereticilor si ale celor care aduc hule asupra Impiritese? ingerilor in cele ce rhu si nebuneste socotesc despre Presfanta si Preacurata Fecioari Maria, Nascatoarea de Dumnezcu, cea ,,plini de har? (Luca 1, 28-29) si ocrotitoarca celor ce I se roagii cu evlavie, ca Maicii lui Dumnezeu. 132INTRODUCERE LA MINUNILE MAICH DOMNULUI Ce este o minune? Auzim mereu si folosim adesea acest cuvént in vorbirea te zt cu zi gi ni se pare cii-i stim cu tofit intelesul. Aya sa fie? Ca sé mi lémeresc eu tnsumi mai bine asupra sensului pe care il are cuvantul am apelat la Dietionarul explicativ al limbii romane unde am giisit urmdtoarea definitie pentru acest cuvant: ,Mirume, minuni = sf. Fenomen iesit din comun, Sirprinzdtor, atribuit forsei divine sau altor forte supranaturale.” S& ne oprim putin asupra acestei definitii si sé observeim ca prin explicatia datt minunile sunt atrihuite Divinitéjii sau, zice definitia, ,,altor forte supranaturale”. Aict Lerurile, mi refer la ,fortele supranaturale”, sunt putin confuze. Pei Divinitatea nu inseamné $i forte supranaturale? Poute ea ar fi trebuit sc se spina ,sau facute de ulte forge supranaturale, vizitatori din alte civilizagii cosmiée, ori de ctitre fortele intunericului, respectiv de ciitre Satan.” Fenomenele supranuturale facute de diavol nu sunt minuni decat in aparenti, pentru cit adevitratele minuni le inftptuiesc numai Cei din Ceruri. Ceea ce poate face cel riiu sunt doar ingelétorii si scamatorii si nu minuni. Mé rog, puate ct prin completarea mea cititorii vor infelege mai bine ce inseamna cuvantul “minune”. Observiim ins& de la tnceput ctt actiunea de a face minuni este scoast din sfera activitdtitor omenesti, minunile fiind atribuite in exclusivitate Divinitittii sau, aga cum se mai spune in definifie, ,alvor forte supranaturale”. Prin urmare aceste fenomene supranaturale care sunt minunile ne apar ca fiind ceva iesit din sfera realitéfii cumoscute de noi oamenti, ca ceva ce nu putem infaptui noi ca fiinje umane. Inst dact privim tucrurile din cealulté parte, pentru cei ce fac aceste minumi, pentrit cei ce produc aceste fenomene, respectiv pentru cei din Ceruri, aceste fenomene lor li se par a fi intru totul firesti si normale. Ei nu véd nimic supranatural in aceste fenomane aga cum yedern noi vamenii $i toate acestea se intémplé pentru ca puterile celor din fmparatia Cerurilor sunt foarte mari in comparatie cu cele ale noastre biete fiinfe umane. Sa lui ca exemplu minunea sau fenomenul icoanelor plémgétoare, Auzim adesea cit la 0 anume bisericé din localitatea cutare a apdrut peste noupte o icvand a Maicii Domnului din ochii céreia curg lacrimi. S-a constatat in absolut toate cazurile cé ceea ce curge din ochii chipului de pe icoand nu sunt lacrimi omenesti si ca cle sunt de fapt un fel de mir ce seaméind izbitor cu uleiul din candele, Excludem aici ipoteza, de multe ori vénturaté, cd in asemenea situatii ar fi vorba de 0 escrocherie gi lua fenomenul ea fiind cat se poate de real si adevarat. ft considerdim ceen ce este de fapt si anume o minune si ne intreham cum se produce ea, care este substratul fizic material prin care fenomenul se produce. Ei bine, gratie comunicérilor primite de la cei din Ceruri, fenomenul se produce cat se poate de simplu. Pentru a mai avertiza ymenirea asupra pericolelor ce pérdesc civilizatia noastrd, pentru a atrage atentia opiniei publice sd-si indrepte atentia céitre Dumnezeu, Preasfinta Nascitoare de Dumnezeu dé porunct unui inger sd picure pe ochii imaginii din icoanele care plang, un ulei care, aga cum spuneam, seamdand izbitor cu cel din candele. Uleiul s-ar putea sa fie luat chiar din candele existente in biscricd, dar s-ar putea tot atat de bine sa fie materializat de cétre sfantul inger prin puterea lui dumnezeiascé. Faptul cé rostogolirea lacrimilor de pe obraz mu se opreste se explicd prin lucrarea ingerului care o face permanent si faré intrerupere, insit oamenii nu vad ingerul care se aflé acolo tot timpul, ci doar rezultatul actiunii lui, eurgerea lacrimilor. Iaté cé cea ce in cazul ingerului este un fapt banal, o actiune cat se poate de reald, pentru oameni aceusté lucrare apare ca fiind 0 minune. Unit dintre clarvaézdtori, dar mai ales copiii, vad ingerul gi felul in care el pune mirul pe ochii imaginii din icoand, La fel se intémpla gi in cazul altor minuni, sunt prezente forte divine, ingeri, arhangheli, heruvimi ori serafimi care produc fenumenul pe care noi il consideraém minune. De fapt, dack simplifictim lucrurile putem afirma cu certitudine cd aceste fenomene pe care le catalogiim drept minuni nu reprezinté altceva decat lucrarea, manifestarea concreté in plan fizic a puterit dumnezeiesti. Daca citim cu atentie CARTEA 133| SFANTA, vom observa’ cd atat in Vechiul Testament dar gi in Noul Testament gasim prezentate mii gi mii de minuni. Cum a apdrut oamenilor din vremea lui Moise actiunea de despirtire a apelor Marii Moarte pentru ca evreii sé poaté sedipa de pericolul ce-i ameninta? Fireste ca ceva iegit din comun, ca 6 minune. Dar céiderea manei din cer, cu care s-au hrdnit in pustie timp de 40 de ani evreii, nu este gi aceasta o minune? Multe, foarte multe minuni a facut in timpul vietii lui gi Domnul Iisus Christos, minuni pe cure le citim cu tofii in Sfintele Evanghelii. Apoi minuni au infaptuit chiar apostolii Domnului, iar mai tarziu multi dintre sfintii gi sfintele utat din biserica de résdrit cat si din cea de apus. Maica Domuntui a infaptuit ea insigi multe minuni atat timp cat a trait in corp Sizie, in lume printre oameni, dar mui ales se cunosc foarte multe minuni facute dupé ridicarea Ei la Ceruri. Era firese prin umare ca in planul unei astfel de lucrdari cum este Biblia Maicii Domnului, Fiul Sau, Dommnut nostru Tisus Christos si ne porunceascti si vorbim gsi despre minunile Preacuratei Sule Maici, Fecioara Maria gi sé agezim cateva aici, in aceasté carte. Ne-am oprit doar la cateva dintre minunile Maicii Domnului gi am selectat o parte dintre ele dintr-o carte a parintelui Nicodim Mandité. De acolo de unde este in Ceruri Sfantul Nicodim Mandita ne-a facut yi o comunicare legaté de Marea Lucrare Divindé din Romania déndu-ne chiar permisiunea sd-i folosim opera. laté comunicarea lui aga cum i-a fost facuté lui Constantin Dogaru: Cuvantul Sfantului Nicodim Mandita din Cerul IX - 06.01.2003 Fiilor ai Domnului si frafii mei romani! Cu bucurie cereasct constat marea voastré grijé spre cele sfinte. Vi dau binecuvantarea mea cereasct de a folosi toate operele mele in scop sfit gi crestin. Toaté viata mea am slujit Domnului Dumnezeu ca preot hirotonit in cinstea gi marea lauda a Domnului si Maantuitorului lisus. Acum este conferin{a cereasca in Soborul Maicii Domnului gi se vorbegte in Ceruri despre BIBLIA PREACURATEI si ILUSTREI MAICI SFINTE. Sé fiti binecuvantati gi 8-0 faceti céit mai bine gi cat mai repede spre bucuria Preasfintei Nasctitoare de Dumnezeu, a Fiului Séu Domnut nostru Tisus Christos gi a tuturor celor din Ceruri care vé iubese gi care agteapta de la voi multé lucrare sfanté. Veti avea tot ajutorul cel gfant gi cerese, Avefi si binecuvéntarea cereasct a Sfantului pdrinte Gamaliil Pavaloiu, Cu iubire cereascd, Nicodim — iubitorul de cregtini, Vaviov. Unele dintre aparitiile gi minunile sévargite pe Pamant de Maica Domnului sunt cunoscute pe spafii geografice intinse gi au avut un mare résunet in randul milioanelor de credinciogi. E suftcient sé umintese de aparitiile Sfintei Fecioare de la Muntele Athos, de la Fatima, Lourdes sau Medjugorie ca sti mentionez doar pe cele mai cunoscute. $tiu cé nu este ugor si te rupi din tumultul gi tentatiile acestei iluzorii vieyi gi sd te apleci asupra acestei sfinte céirti. Dar daca ai reugit sé ajungi pana aici yi ai citit cu evlavie si rabdare pana acum, rogu-te, iubite cititor, stéruieste in continuare. Pentru aceasta roagd-te impreund cu mine Preasfintei Nascdtoare de Dumnezeu sé te lumineze si sa te intércasca intru aceasta osteneald. Rosteste cu toaté cdildura sufleteasca gi cu tuata convingerea aceasta S RUGACIUNE Doamné $i Stépénd a noastrd, ajuté-ma, lumineazé-mé gi intéregte-ma pe mine pdcitosul (pictitoasa) ca sé pot citi si intelege CUVANTUL cel SFANT din cartea Ta. Maicé a noastré si impiriteasd a Cerurilor fiind Tu in acelagi timp, ia aminte la strédania gi rugdciunea mea gi nu ma lipsi pe mine pacdtosul (pacdtoasa) de mila gi ndurarea Ta. Stépand gi Doamnd a noastra, noi suntem ai Téi gi Tu egti a noastra gi orice uneltire facutd ca sd ne desparta nu va reusi niciodaté pentru cd aceasta UNIRE SFANTA cu noi vine din vointa dumnezeiasct a Tatélui Ceresc Domnul Dumnezeu Savaot, a Fiului Téu, Domnul nostru lisus Christos gi a Sféntului Duh, sldvite, léudate si binecuvantate sé Le fie numele Lor cele sfinte gi mari, acum gi pururea si in vecii vecilor. AMIN. 134MINUNILE MAICII DOMNULUI PRIN NUMELE EI MARIA Chipul si numele Maicii Domnului nescris de m4n& omeneasca Eneea, bolnavul olog pe care |-a tamaiduit Petro Apostolul, in cetatea Lidiei, zicindu-i: ,,Eneea, te tdmdduieste Christos”, a zidit o biserici in cinstea Maicii Domnului, in apropivre de cctatea Lidiei, pe care biserici ciutau si o ia, att evreii cat si pligdnii. Evreii ctutand s4 facd’o biserici Dumnezcului celui de sus; iar piganii s-o facd capiste idoleascA. Pentru aceste certuri s-au parat la domnul tinutului acestuia, care domn a dat porunca: Cum ca’sa stea acea biserici trei zile incuiata si pecetluita, si de se va arita vreun sem, im oricare din cele trei legi: cregtineasci, evreiasca si pilgineasca, a acelor 84 fie biserica. Peste trei zile, domnul finutului aceluia impreun’ cu crestinii, eu evreii si cu pAganii, au intrat-in biseric’, si, 0 minune! Au vazut pe-un perete, zugrivit cu puterea lui Dumnegeu, iar nu cu- mand de-om, chipul Maicii Domnului, intr-un veymint de atlas alb. Deasupra chipului erau scrise si slovel Maria, Mama tui Christos, Imparatul Nazaretului”. Domnul tinutului, vazand aceasta minune a'isat pe pagani si pe evrei rusinati, sia dat biserica s-o stiipdneasca crestinii (X, 53), Bucuri-te Marie Un om ce se chema Ioan, se ruga pururea cu mult evlavie catre Maica Domnului, zicdnd: ,,Bucurd-te, Marie”, cici acest sirac si nepticeput, numai atit stia. C4nd a murit a crescut din gura lui un trandafir si era scris in Moare cu slove de aur aceste cuvinte: ,,Bucuré-te, Marie” (X. 54): - Cum a cinstit Maica Domnului pe cel ce I-a cinstit numele in cetatea Artesauza, in tara Niderlandei, un cilugir avea cvlavie foarte mare citre Maica Domnului si facea mare cinstire numelui Maria, in fiecare 2i cnd se ruga citea psalmi, care incepeau:cu slovele care sunt in numele Maria. Astfel intdi citea un psalm, care si inceapi cu slova M., apoi citea alt psalm, care incepea cu slova A, apoi citea un psalm cu slova R, altul cu slova i, apoi altul cu slova A. Acel cilugar ce se chema Totian, a morit in anii de la Christos, 1179, noaptea, in ajunul Stintului Andrei. Din gura lui a crescut un trandafir si era intr-insul slova M, din ochiul drept a cvescut alt trandufir si era scrisi slova A, din ochiul cel sting a crescut alt trandatir si era scris intr-fnsul slova R, din urechea dreapta si stang’ au creseut alfi doi trandafiri si intr-ingii slovele 4 si A, fcdind toate impreuni cuvantul Maria, intr-acea vreme cilugirii au facut stire Episcopului intru # cirui ascultare era el. Episcupul, dimpreuni cu ceata bisericeascd, au dut mare cinste gi au facut litie la acel trup. Trandafirul din gurd |-au luat, |-au pus in vasul de grijanie si uu rdinduit s& se pastreze la Altar-Acel tranidafir nu s-a vestejit niciodati; ‘iar ceilalti indata ce au fost ridicati s-au uscat. Trupul acelui cdlugir Iudndu-l Episcopul-I-a ingropat in biseried ce era sfinfita-Maicii Domnului; iar pentru pomenire tot ela scris acest lucru peo tabla, pe care a dat-o si se pistreze in visteria bisericii (X. 55). Cinstind numele Maicii Domnului s-a convertit la crestinism. O evreicd iumita Rahila, asculta cu mare dor si dragoste cand cineva pomenea cuvantul Maria, pentrunumele Precistei, si aga a venit la credinfa crestinea Pirintii fetei daci au inteles cA ea vrea si sé faci crestina, au gandit si o trimith undeva departe, ca Si-si piriseasci gindul. Dar odati dormind, i s-a aritat Maica Domnutui in vesmant alb gi i-a zis: ,,Scoala-te Ecuterino, c&ci ai de facut o cale indelungata”. Desteptfindu-se Rahila, s-u strecurat incetinet si a mers la Preotul, care a 135dus-o la ministire unde a bhotezat-o si i-a dat numele Ecaterina, dup’ cum a numit-o Maica Domnului (X. 57), Numele Maria vestit de o sibild Numele de Maria dat Precistei l-a ardtat Dumnezeu oamenilor inca inainte de venirea Ei pe Pamint. Sibila Herestria, cu indreptarea lui Dumnezeu, a zis fn versurile sale aceste cuvinte: ,,Din pantecele Fecioarci Maria a rasdrit lumind noud” (X. 58). O proorocire veche despre Maica Domnului in Jarigrad s-a aflat un mormdnt de piatra si intr-insul un om mort, care tinea in mana un pahar de aur, pe care era scris: ,,Christos se va naste din Fecioara Maria”. Acel trup mort era al unui oarecare prooroc, ce a triit inainte de venirea Mantuitorului Christos, care cu insuflarea Duhului Sfant a scris acele cuvinte (X. 59), Numele pururea Fecioarei Maria pierde si izgoneste pe draci jntr-un oras al Colonici, Vune cu numele, era un Preot ce se numea Petru, om desfrinat si cu riu niray, care pentru faptele Iui cele necinstite si urate a fost spanzurat afard de casa lui. $i o fiitoare a lui, Aglaida cu numele, s-a infricosat si ingrozit atat de mult c4nd |-au spanzurat, incat a Lasat lumea, yi ducdndu-se intr-o ministire s-a facut cilugari{’. Dupi vreo cateva zile, stand ea {a fereastra chilici, a vazut afar, intr-un izvor, ta un drac in chip de tandr, care a sarit la fereastra casa © riipeasca. Jar ea, ingrozits, a cizut inapol, si lovindu-se cu capul de pamnt, in grabi s-au aduna surorile, si au ridicat-o ca pe moarta, si au pus-o pe pat. Dupa o vreme, vindecindu-se pufin, 2 venit iar dracul $i i-a zis: ,,Aglaido, preaiubita mea, ce fi-am facut de te-ai lepiidat de mine? Eu fi-am sivarsit toate voile tale, yi tu 1 a Intoarce-te 1a lume si eu ifi voi da fie de barbat un boier bogat, ca s# te invrednicesc de § bucate bune, si bei si S4 ai toute yoile trupului; si nu sez aici, nepriccputo, ca si mori mai inainte de vreme cu atitea postiri, privegheri yi rele pitimiri”. Raspuns-a ea zicindu-i: ,,Piei de la mine, vrdjmasule af adevdrutui, cit niciodaté nu voi mai face voia ta, ci mai vartos voi plange yi ma voi tangui pentru vremea in care ca o nepriceputé fi-am slujit fie” 7 Atunci dracul s-a facut nevazut, insA dupi pufind vreme iarisi a venit gi tot asemienca de mai multe ori ii ficea supirare. Jar cAlugiritele au sfAtuit-o ca s4 aiba la chitia ei putin’ agheasms, si cind va veni ispititorul, s4 0 verse asupra lui si si-1 izgoneasc cu semnul cinstitei Cruci. Si aga a facut. Cand a aruncat agheasm, yrAjmasul a fugit, insi dupa puting vreme iardsi s-a intors, Atunci 0 sora mai priceputa @ sfiituit-o cA atunci cand va ‘mai vedea pe drucul, si cheme numele Preasfintei Stapfnei noastre si s4 zicd inchindciunea ingerului, adicé aceasta: ,,.Bucurd- te, Cea Ce esti cu dar daruité, Marie, Domnut este cu Tine”, si celelalte, Acestea zicdnd Aglaida cStre drucul, a fugit indata cu atta grabi, ca si.cum J-ar fi gonit un fulger sau © vapaie.ce l-ar arde, sea ficut nevazut si mai mult n-a indriznit ca si se apropie de ea, nici 4 se mai arate cumva. $i uya s-a sAvrsit Aglaida in mindstirea aceea cu petrecere plicuta lui Dumnezeu, avefi vreo ispitd de la vrijjmasii cei de gind (draci) sau de Ia cei trupesti, si stifi cA altd doctorie nu este mai folositoare, decat numele Fi cel preatdudat si minunat, chemat find cu evlavie si cu credin{a. Amin (M.M.D. 17 d. Neamt). - 136Numele Preasfintei Nascitoarei de Dumnezeu. alung’ pe dracul prefacut fn inger luminos O cilugarifa oarecare ce se afia intr-o minastire, indeletnicindu-se in postori ¥i ‘in privegheri, de mulie ori a inselat-o vicleanul, inchipuindu-se in inger de lumina. Si vorbea cu ea despre felurile lucruri gi-i da uns Iz orice voia sa-l intrebe. Tar pirintele cel duhovnicese al.cilugiritei acelcia, intreband-o odata, la mirturisire, cum petrece cu asezarea vietuirii velei citugivesti, ea a rispuns: ,,Bine, cu rugiciunea ta, parinte al met, sfiite”. Auzind el rispunsul acest plin de mandric, s-a scirbit ¢i a sfatuit-o s& nu mai zich un cavant ca acesta, ci, di r face toate faptele bune, si se smercasci totdeauna gi si zicd cum ci este pacdtuasA, cum si altcle asemenea. Tar aceea a 7is: ,,Sd stii, pdrinte, cd ingerul Domnului vine din cer la mine, $i md cerceleazd, de aceea am zis aya”. {nsi duhovnicul, aducdndu-si aminte de graiul Apostoluiui, care zice ci ingeruf fntunericului se inchipuie in rispuns ci zicdnd: ,,C@nd va mai veni ingerul sa te cerceteze, Preasfanta Nasettoare de Dumnezeu, si dacd te va asculta, cum vei vedea-o pe dansa sit te inchini Ei, zicdnd inchindciunea ingereasca. $i dacd va sta pand ce vei termina rugiciunea, Doamna noastri este, iar dacd se va pierde, sé slii c& nilucirea dracului este, gi le-a inselat pentru ca sé te arunce i mare prapastie”. Accasti sfituire mintuitoare primind cilugarifa, a zis eXtre cel ce socotea a fi inger, cuvintele ce s-au zis mi sus, la care acelo a raspuns: ,,Destul este fie venirea mea de fafa, ed nu esti vrednica sé vezi cu ochii tai trupesti pe Impérateasa a wate”, lar aceea mai mult i} ruga pe et, ca Sa-i facd darul acesta. Atunci, s-a ardiat inainten ei o fecinarh cv chip bun si frumous’ ca o impiriteasd, creia cilugirita s-a inchinat zicdnd heretisirca ingereascd. fnsa indata acea nilucire diavoleasca, daca a unzit cuvintele acclea, a pierit ca un fum si vant si s-a pripadit. Jar cilugarita a rimas ingrozita si a slabit atta, incAt cu mare osteneuld a putut si-si vind intru agezarea cea mai dinainte, “and ne-ar veni Vreo ispit de Ia diavol sau de la lume, sau si de la trup, rm este alta vindeeare mai folositoare deciit mierea si nectarul: lisus Christos si Maria. $i cine le va chema cu credinf’, totdeauna va'afla vindecare minunata, de toati ispita si de (oat matnirea, dup& cum mulfi wu cunoscut cu adevdrat in fapti. Amin (M.M.D. 18 4d, Neamt), Numele Maiciij Dommului a risipit nalucirea drdceascd Un incepitor de eresuri, anume Gherman, era ingropat in Ferara $i ereticii cinsteau vascle lui, ca ale unui om sfaint, Asijderea erau acolo si onsele altui incepator in eresuri anume Chedeon, ingropat yi cinstit si el de ai lui. De aceea judecitorul credintei crestine, viizdind aceasta ingeliciune a oamenilor, a poruncit si-i sape pe amindoi si si-i ardi fn foc, Dar s-a facut un Iucru dricese! Au inceput a se purta deasupra focului si au slobozit din sine onrecare lumink. Poporal viednd acest lucru voia si-l ia pe judecator gi si-l arunce in foc. Preofii au inceput a se Domnului ficind Sfinta Liturghie si zicand: ,Preasfantd Maicd, Preasfanta Mai asa s-au dezlegat mestesugurile diavolului yi au inceput duhurile cele rele a striga sogvidonos”, te-am aparat ct am putut, dar pe noi acum ne-a fuspiimantat Maica lui Dumnezev. (X, 204). Chemand numele Maicii Domnului a scdpat de arderea focului in finutul Coloniei, un om cand a imi a trdnit sien dat toatd averea finlut \epiidaind credinga cea adevirata, s-a facut eretic. Judec: adus lui aminte s& se reintoarci iardsi la credinta ce-o avea, dar el nu a ascultat si a tulit si blestemat. Pentru aceasta judecatorii |-au osdndit la moarte prin ardere cu fac. 137Feciorului acelui bitran vizfind aceasta, i s-a facut mil& de tatal sdu si s-a rugat judecitorilor s&-1 ard pe dansul fn Jocul lui, care lacru daca s-a ficut, judecato adus pe Cecior sd-1 ard in Incul tatitui sau. Fecioral cu mare glas a biestcmat ercsu) 5 a marturisit adevitrata credinfa, cum c& Christos este Dumnezeul cel adevirat, si a chemat si pe Preacurata Fecioara Maria intr-ajutor si pe tofi sfintii. In acea vreme indath a rizhit din foc o sigeath de foc, pe care au vizut-o tofi oamenii care au fost acolo, si a lovit pe batranul acela de I-a ars de tot. Viiznd aceasta minune, judecatorii aceia au slobozit pe fiul acelui om gi au liudat credinfa si dragostea lui (X. 206). Cu numele Jui Dumnezeu si al Maicii Domnului, Cuviosul Petru alunga pe diavoli Cuviosul Petra (Atonitul) silasluindu-se intr-o pester’, se ruga lui Dumuezen ziua si noaptea; si astfel a petrecut dou saptimani, negustand nici un fel de brand, Diavolul, ncputnd suferi o astfel de rabdare pustniceasca, si-a adunat toate astile sale, inarmate ca de razboi, cu sibii, cu sulife gi cu arcuri cu sagefi. Intrand ei in pestera aceea, au inceput si strige eu glasuri infricosatoare si cu ricnete mari iufinduse, ameninfandu-l cu tAierea, alfii isi indreptau sulitele spre ail impunge, iar alfii pravaleau pietre mari de pe inditimi, incit pAmAntul se cutremura si pestera sta gata sd se prbuseasca. Cuviosul vizdnd toate acestea, nu mai avea speran{i ck va mai scipa cu viafd si se intirea griind intru sine: Dac& astfel va voi Duminezeu, voi muri in aceasta pester. Apol, ridiciindu-si ochii in sus $i mainile la rugiciune, a strigut cu glas mare zicand: ,,Preasfanté Nascatoare de Dumnezeu gi pururea Fecioari Marie, ajutd robului tau”. Cand au auzit diavolii numele Preasfintel Nascitoare de Dumnezcu, pentru ei nume infricosdtor si de spaima, iar pentru noi dulce si preadorit indata s-au stins cu sunet. Cuviosul chemand insi si numele Domnului nostra lisus Christos, striga cu glas mare: ,,Doamne lisuse Christoase, Dumnezeul meu, nu mii lasa pe mine”, Atunci diavolii, ca izgoniti de bici si de prastic, s-au risipit si nu s-au mai auzit glasurile lor diavolesti pani la o vreme (V. Sf. 12 iunie). Numele Maicii Domnului izgoneste pe diavolii ce se aritau in chip de jivine Trecind $0 de zile de ta cea dintai navalire t&hireasca, cu gi mai multa putere, inarmafi in chipul celui impotriva nebiruitului ostas al lui Christos, pornind contra lui toate fiarele si pe toate vietAtile tirftoare cumplite. Unele se tirau pe Hing’ picioarele Sfantutul, altele suierau cu glas infricositor, altele iscau gura vrand si-l tnghit de viu, iar altele i se repezcau spre fafa. Acca vedere era ‘infricosata si grovznica din toate partile. Dar cuviosul Petru insemndndu-se cu semnul ‘Sfintei Cruci si: chemand numele MAntuitorului Christos Dumnezcu gi al Preacuratei lui Maici, iarasi a fcut zadarnicd toatA puterea diavolilor, pe care i-a izgonit departe dc la sine, saltand si veselindu-se intra Dumnczeu, Mantuitorul sau (V. Sf. 12 iunie). Numele lui Dumnezeu gi al Maicii Domnului risipeste ingelaciunea diavoleascd Treedind un an de pustnicie gi de ispitiri i luptiri cu diavolii, Cuviosul Petru a fost pus la 0 nou incercare plin’ de viclenie. Diavolul, luand chipul uneia dintre slugile sale care fi stujea lui cand era volevod in lume si alergind cu osirdie, a chzat la picioarele Cuviosului, nchinafidu-se Jui si cu lacrimi zicdndu-i astfel: ,,Am auzit, stapine al nostru, ci ai fost prins in rizboi, dus in Samara $i fnchis intr-o temaifi 138t jintunecata. Tar Dumnezeu, cu rugiciunile Sfantului nostru Parinte Nicolae, te-a izhavit pe tine de acolo si te-a adus in pimantul grecesc. Drept aceea, tofi cei ce suntem fn casa (a te-am ciiutut pretutindenca, Plingand si tanguindu-ne am strabatut multe cetiifi si sate, intrebind de tine. Dar neputand si te aflim si nici sA auzim unde esti, ne-am rugat cu lacrimi catre Sfantul Nicolae, ca si ne descopere noui unde este si in ce loc petrece vistieria noastr cea ascunsi. Sfantul Nicolae n-a trecut cu vederea rugiciunea noastri si ne-a ardtat noua toate cele despre tine si ne-am bucurat foarte mult. Fu ajungind inainte de tofi, am alergat la tine st4pAnul meu; le cog ca sculande-te de aici si mergi la casa ta, ca si te vada tofi cei ce te dorese si sil se bucure de fafa ta. Ficdnd astfel, se va preamari fntru tine Dumnezeu, Cel ce te-a izbavit printr-o minune ca accasta, din robie si din legaturi. Pentru linistire si mu te mahnesti, cici si acolo sunt mnistiri si locuri linistite de sihastric, si unde ifi va plicew tie, acolo iti vei alege un locas spre linistea ta, Singur s& socotesti aceasta cu adevirat: Ce iubeste Dumnezeu mai mult din aceste doud lucruri? Sihistria pustici, in care unii silisuindu-se, in cripituri de pietre si in munti, sc folosese numai pe sine? Sau folosul ce se face multora, de citre un barbat placut si insuflat de Dumnezcu, care prin invafiitura sa pe wolf fi intoarce la Dumnezeu, povatuindy-i la calea mantuirii? Cu adevirat, a doua este mai bun’, mirturisind in Sfinta Scriptura despre aceasta, fnsusi Dumnezeu: ,,Cel ce va scoate ~ zice — om cinstit din cel nevrednic, va fi ca gura mea”, Si 98 stii, ci multi din cetatea noastra sunt ri si cufundafi in intuneric de patimi, si au trebuints de upul care poate a-i poviitui pe dansii la pocain{a. Preamults risplitire de la Dumnezeu te asleapti, stipfinul meu, dacd venind ii vei intoarce pe ef la Dumnezeu. $i pe noi, slugile tale, care te iubim din toaté inima, pentru ce ne treci asa de mult cu vederea, abiiindu-te si ascunzindu-te de noi in pustiul acesta?” Acestca cu lacrimi griindu-le diavolu} cAtiva vreme, a incepul sfantul a se tulbura pufin, si lacrimand a zis citre cl: wa acest loc nu ma adus pe mine nici fnger, nici om, ci numai singur Dumnezen si Preacurata Niscitoare de Dumnezcu, si de nu va fi voia si porunca lor, ca si ies de ici, apoi nu voi iesi”, Diavolul, daca a auzit pomenindo-se numele lui Dumnezeu si al Nascitoarei de Dumnezeu, indatd s-a stins; iar Sffntul s-a minunat de mestesugirea cea diavoleasca, si insemnindu-se cu semnul Sfintei Cruci a tacut, ridicindu-si mintea sa cltre Dumnezeu (V, Sf, 12 junie), Numele Maicii Domnului izgoneste pe diavolul cu chip de arhanghel Dupi ce au trecut sapte ani, vrajmasul cel viclean, diavolul, s-a inchipuit in iager de lumin’, avand in mini o sabie ascufit’, si stind tnaintea pesterii, a strigat: Petre, rob al lui Christos, iesi la mine, cd-fi voi spune fie cuvinte bune”. Tar Sfantul a grait: ,,Cine esti tu, cel ce vrei sd-mi spui cuvinte bune?” Tar vicleanul tnselator a zis: bu sunt arhanghelul Domnului trimis la tine, intareste-te $i tmbarbdteazd-te, hucura-te file veseleste, ca fi s-a gatit scaun slavit si cunund neveytejité de la Dumnezeu. Acum lésind lucul acesta, st te duci in lume spre intdrirea si folosul multora, cé yi izvorul cel din apropiere de fine s-a uscat de Dumnezeiasca poruncé, pentru ca fiarele cele ce advélesc asupra ta, sd moard de sete”. Acestea le-a zis vicleanul vrajmag, trimifand mai inainte pe alt diavol, ca 64 opreascd la timp curgerea apei. Dar cuviosul Petru fiind swerit, a réspuns astfel, impotriva cuvintelor ingeltoare ale diavolului: ,,Cine sunt en, care, ca arhanghelul Domnului sé vind Ia mine, cel ce mi asemén cu un caine netrebnic”. ,Nu te mira de aceasta, robule al lui Dumnczcu, pentru c3 tu ai covargit pe Moise si pe Iie, pe Daniel si pe lov; ai covarsit pe Moise si pe Tlie cu povestirea, pe Daniel cu invingerea fiarelor si tar&toavelor, cérora le-ai astupat gura, iar pe Lov l-ai covirsit cu ribdarea ta, si pentru aceea te vei numi mare la Ceruri. Acum, sculandu-te si vizind lipsirea apei, degrab si pleci de aici si sa te duci la manistirile cele ce sunt 139mai aproape de lume. Eu voi fi cu tine yi voi mintui pe multi prin tine, zice Domnul Atottiitorul”, Atunci Sfantul a rispuns diavolului, zicdnd: ,,S4 stii cA de nu va veni aici ajutitoarea mea cea intru toate, Nisctoarea de Dumnezeu, si vrednicul ajutitor intro primejdiile mele, Arhiereul Nicolae, nu ma voi departa de aic?”. Diavolul, cum a auzit pomenirea numelui Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si al Stantului Nicolae, indata a pierit (V. Sf. 12 iunie). MINUNILE MAICII DOMNULUI FACUTE CU VESMANTUL SI BRAUL EI Vesmantul Pruncului Christos C4nd era Christos Prunc mititcl, Precista I-a fesut Lui hiinute si L-a imbrcat pe Dansul. Dupi aceea, crescnd El, a crescut si hiinuta. De acel vesmant aminteste Sfintul Evanghelist Ioan, zicdnd: ,,Dar céimaya era fard cusdturd, de sus fesutd in intregime” (Ioan 19,23) (X. 60) Vesmantul Precistei salveaza 0 cetate Cfind a mers Atila cu ostile sale sub zidurile unei cetiti frantuzesti, ce se chema Garnutium, cetafenii au scos vesmintul Precistei deasupra zidurilor, in loc de steag, $i aya au orbit tofi necredinciosii si au fugit de sub cetate (X. 61). ‘Jarigradul salvat prin vesmAntul Precistei Doi donmi rusi ce se numeau Oscoloy si Dior, mai inainte pan’ a nu fi Rusia botezata, adunara osti mari si se duseri pe Marca Neagra pnd la ‘Jarigrad, cu vasele inconjurandu-I si bitindu-l. Atunci Serghie Patriarhul, vizind primejdia, lua vesmantul Precistei, care era acolo si-l sui pe ziduri. indats vascle cu oamenii s-au inecat, sc4p4nd numai cei doi domni, Oscolov si Dior cu pufini ostasi, care s-au intors la mosia lor (X. 62). Maica Precista ne daruieste vesmantul Siu A treia zi dupi adormirea Precistei si dup’ preaslivita Sa ingropare, Apostolii au deschis morméntul pentru Apostolul Toma, cici el nu fusese Ia ingroparca Preasfintici sale, iar daca au deschis mormantul, |-au aflat desert. inty-tnsul se afla vegméntul Precistei, lisat pentru mangaierea credinciosilor (X. 63). Precista diruieste braul Siu lui Toma A treia zi dupa adormirea Sa, Precista a dat braul Siu lui Toma Apostolul, cand a int&mpinat-o el in vizduh, ducindu-o doi ingeri la Cer. Era un semn pentru Toma Apostolul, care nu a fost la ingroparea Precistei predicnd cuvantul lui Dumnezen in India, si tocmnai a treia 2i dupa Adormirea Sfintiei Sale, I-a adus si pe dnsul un nor 1anga ceilal{i Apostoli. Tocmai in acea vreme a intilnit Precista pe Toma in vazduh si i-a dat brdul (X. 64). Vegmantul Preacuratei Fecioare, Nascitoarea de Dumnezeu, din Biserica Vlahernei in zilele drept-credinciosului impirat Leon cel Mare (456-474) erau in Constantinopol doi barbati cinstifi, din rindul senatorilor, anume Galvic si Candid, fragi dupi trup. Si sfatuindu-se intre ei, au cerut impiratului invoirea de a merge la Jevusalim, s& sé inchine-sfintelor locuri. -Primind fnvoirea, au purces La drum. Ajungand-ei in Palestina, au mers fn Galileea, vrand si vadi Nazaretul gi casa Preacuratei Fecloare, tn cAre, dup buni-vestirea Arhangheluiui si prin venirea Duhului Sfant, s-a zimislit Dumnezeu-Cuvantul cel negrait, Umbland ei si ostenindu se, s-uu odihnit peste noapte intr-un sat din apropiere. Acolo, dup purtarea de grij, au gazduit la casa unei femei viduve, bitrini de ani gi cinstit’ prin viafa ef curati. Pe cAnd cinau ei, au-viizut o ult camer’ deosebita, in care erau multe tumAnii aprinse $1 de unde, arzind timéile, fegea 0 mireasmi de arome, cici acolo era asciins cinstitul | 140vesmant al Maicii lui Dumnezeu si ziceau acolo mulfi bolnavi. $i se miaunau senatorii de ncel lucru neobisnuit si socotind e& acolo se pistreaza ceva scump, din Legea Veche, au rugat pe cinstita femeie si cineze cu ei, in vreme ce o intrebau. Jar ea la inceput thinuia, zicind: ,,latd, cinstifi barbayi, toti holnavit acestia asteapta-tirdduire $i toate bolile nevindecate, aici cu inlesnire se tamdduiesc”. lar senatorii auzind acestea, au inceput cu si mai mare staruinfi, a o fntreba: ,,Qare, pentru ce pricina, s-a diruit locului acestuin un dar si o putere de facere de minuni ca aceasta?” Lar ea inca Uiinuind adevarul, a zis: ,,Se povesteyte, in neamul nostru, e@ unuia din péringié nostri, i sa arifat Dumnezen in acest loc si de atunci, locul acesta s-a umplut de darul lui Dumnezen si se fac minuni”. Yar ei luand ominte la cuvintele femeii, inimile lor s-au aprins, ca odinioar’ inimile Ivi Luca si Cleopa, si au grit c&tre ddnsa: ,,7e rugdm pe Dumnezeul Cel Vit, si ne spui adevdrul”, Femeia rugat& find, a grit chtre dausii: ,.0, barbati aleyi, nimeni pnd astazi, n-a stiut aceasta tainé Dumnezeiascd, pe care ma siliti si v-0 spun. Dar, de vreme ce va vid drept-credinciosi, vd spun voud aceasta taind, nidijduind cd o veti pazi, nespunand la nimeni. Aici este ascuns de mine vesmantul Preacuratei Fecioare Maria. C4, pe clind s-a mutat Ea la cele ceresti, tn ziua ingroparii Sale, uneia din strdmoasele mele i s-a dat acest. vesmant dupa hottivérea Precuratei insigi, lar ea ludnd vegmantel, il pazea pe el cu cinste, in toate zilele viefii sale. $i murind ca, ba incredinjat unei fecioare din neamul stu, poruncindu-i cu juriimant, ca $i fecioria si-si pzeasca, in cinstea pururea Fecioarei Maria, Nascdtoarea de Dumnezeu. Si aya din fecioaré in fecinard, anti trecand, acest sfant vesmant a ajuns in méinile mele. Tar de vreme ce nu se mai afta nici o fecioarit in neamul meu, cireia si-i incredintez aceastit taind v-o spun voud, ca sa stifi, pentru care pricind se fac aici minuni”. Ei figiduind sa pastreze taina, au rugat pe bitréna si le ing&duie a priveghca cu rugiciuni, toata noaptea, \inga sfantul vesmant.,$i, pe cAnd se rugau ei cu lacrimi, citre Nascdtoarea de‘Dumnezeu, Ficind multe metanii, cu lumini si cu arome, le-a venit gandul ca si diruiasci acea comoar impiratului lor din Constantinopol. Si, lumindndu-se de ziud si multumind femeii, au dat imbelsugat’ milostenie yi s-au dus in cale, spre Ierusalim, figiduind sa vind iardsi pe acolo, cAnd se vor intoarce in tara lor. Au ajuns cu bine la Ierusulim si au ingenunchcat la toate locurile sfin{ite de Mantuitorul, apoi, au luat drumul intoarcerii, Poposind iarisi la batranu uceea, au pelrecut noaptea lang racla sfantului vesmént. Iar la plecare, cu invoirea batranei, care nu mai avea in neamul ei nici o fecioara, cHreia si-i lase aceusti mostenire, au Ivat cu ei sfintul vesmant, lisind multe daruri. Purtandu-i de grija, au mers pina la cetatea Impariiteasci_a Constantinopolului. Acolo au fnstiinfat pe marele impirat Leon si impir&teasa Verina, ascmenea si pe Ghenadie patriarhul, inainten cirora, descoperind cinstita racki, au vazut sfantul vesmant, umplindu-se ei. de negraiti bucurie, Luandu-1 I-au dus‘ cu mare cinste in Biserica Vlahernei si au hotarat ca, in fiecare an si se praznuiasci puncrea yesmantului NascAtoarei de Dumnezeu, in acea Bisericd, in ziua a-doua a-lunii lui iulie, in cinstea si slava Fecioarei Maria si a celui dintr-insa, Christos Dumnezeul nostru, ‘Cel stivit, impreund cu Tatal si cu Duhul Sfant, in veci. Amin. (Prol. 2 iulic) Cinstitul brau al Maicii Domnului vindeca pe imparateasa Zoe Cinstitul brau al Preacuratei Maicii tui Dumnezeu a fost adus de la Ierusulim la Constantinopol, asezat intr-o racks de aur, cu pecetluire impiriteasca, si a fost pus n pe care drept-credinciosul Teodosie cc! Tanar o zidisc, cu hramul Preasfintei toarei de Dumnezeu, la locul ce se numea Halcopratia, adicd targul de ara’. Dups mulfi ani, pe vremea impiritici lui Leon cel intelept (886-912) sofia acestuia, Zoe ‘iteasa, era supdrati de duhul cel necurat, iar imparatul si rudeniile lui erau in mare mabnire gi se Faceau multe rugiciuni catre Dumnezeu, pentru impariteasa care 141pitimea. $i i s-a ardtat ef o dumnezeiasc’ vedenie, spunfindu-i cA daca se va pune pe isa braul Preasfintei Nascitourei de Dumnezcu, va lua tamaduire. impiriteasa a spus acest vis barbatului siu, impiratul Leon, iar el a ruga indatS pe patriarh pentru aceasta. Decleyind pecetea, au deschis racia si s-a aflut intreg, cinstitul brau al Preacuratei, intru nimic vafamat de trecerea vremii. Si la sarutat pe el cu evlavie. Tar cAnd patriarhul J-a intins deasupra impiritesci, aceasta indati a sc&pat de chinuirea diavoleas stigat timaduire desavarsiti de boala ei. Atunci tofi cu bucurie au preamirit pe Christos Dumnezeu si pe preacurata Maica lui, cintind cAntiri de multumire. Sar cinstitul briu, fiind pus in aceeasi racla de aur, a fost pecetluit cu pecete impiriteascd si s-a agezat zi de priiznuire, in Cinstea Binecuvantatei Niscitourei de Dumnezeu, spre aducere aminte a mi facut atunci prin Sfantul siu bru, cu darul Preacuratei si cu milost niiscut dintr-insa, a lui Christos, Dumnezeul nostru (Prol. 31 august). _ Maica Domnului acopera poporul cu cinstitul Sau omofor in zilele impiratului Leon cel intelept (886-912), in Constuntinopol, spre duminica, ficiindu-se priveghere de toati noaptea in ita hiserick a Viahernei, intru slava Preasfintei Nascatoare de Oumnezeu. La intaia zi a lunii octombrie si de futi stiind mulfimea poporului, fiind ca la patra ceasuri din noapte, Sfantul Andrei, impreuni cu ucenicul siu, fericitul Epifanie, si-au ridicat ochii in sus si au vazut pe Impardteasa Cerului, pe acoperitoarea a tout lumea, pe Preasfanta Nascitoare de Dumnezcu, stnd in vizduh si rugindu-Se. $i era Ea stralucind de lumina ca soarcle si acoperind poporul cu cinstitul Ei omofor, impreuna cu osti ceresti si cu multimea de sfinfi, care fn haine albe si cu cucernicie stiteau imprejurul Ei, dintre care doi erau mai alesi: Sfantul oan Inaintemergitorul si Sfantul Evanghelist Ioan. Pe accasta vazandu-o, Sfantul Andrei a zis citre ucenicul siu, fericitul Epifanie: ,,Oare, vezi frate pe Impérdteasa si Doamna tuturar care se roaga pentru toatd lumea?” Tar el a zis: ,,O vid, Sfinte Parinte, si ma tnspdimantez cd o viid acoperind pe oamenii ce sunt in bisericd, cu cinstitul Ei omofor, ce stréluceyte mai mult decit soarele”, $i s-au auzit graiurile cele cu umiling4 ale rugiciunii Ei citre preaiubitul Ei Fiu si Dumnezeul nostra Iisus Christos: ,,/mpdrate ceresc primeste pe omul cel ce Te sldveste pe Tine si cheamd in tot locul Preasfant numele Tau, $i acolo unde se face pomenirea numelui Meu, pe acel loc il sfingeste si proslaveste pe cei ce Te proslavese pe Tine yi rugdciunile celor ce cu dragoste Ma cinstesc pe Mine, Maica Ta, $i fagdduinjele primeste-le toate si din toate nevoile yi rdutafile ti izbaveste”. Naddjduindu-ne Stdpané, spre milostivele Tale cuvinte, care le-ai zis cétre Fiul Tau, am voit sit nu rémand fara praznic sfantul Tau acoperdméant, o Preabund, ci precum Tu ai voit a-Ti descoperi cinstitul praznic al Acoperdmantului Tau, 0, intru tot milostiva, impodobeste-l. Ca yi cei ce Te prosldvesc pe Tine sd se veseleuscé, virind numitele Tale Praznice ‘mult stralucind: $i acolo pe poporul cel ce era in biserica cu milostivire tai acoperit, aga ne acopera $i pe noi picatosii robii Tai, cu acoperdmantul aripilor Tale, Fecioard, Acoperituarea noastré, Preasfanta Maica, surpand sfaturile si géndurile celor ce cugeta rele asupra noastré, $i in ziua incercarilor noastre sé ne acoperi pe noi, iar mai ales in ziua cea req, céind sufletul se va desparti de trup, de faa sit stai noud intr-ajutor si sd ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din vizduh, cele de sub cer, si in ziua infricosatei judecati sé ne acoperi pe noi sub obliduirea Acoperdmantului Tau. Cu ale careia preaputernice si bineprimite rugiciuni si cu ale tuturor sfinfilor ‘Tai, Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. 142MINUNILE MAICII DOMNULUI FACUTE LA IZVORUL EI Izvorul cel de viata primitor al Preasfintei Nascitoare de Dumnezeu Se vede in penticostar, in vinerea cea dintai, c& era in Tarigrad un ostas, om imbundtifit si foarte milostiv, cu numele Leon gi cu prenumele Machelic, care pentru bunitatea lui Ia invrednicit Dumnezeu, mai pe urmi, de s-a facut imparat. Pe cand era inci ostag s-a aflat intr-o pidure deasi, aproape de cetate, si acolo a vizut un arh, iei si a arsitei, era foarte insetat. Pentru aceasta Leon s-a triigen de m&na ca si-l duci mai inainte, nu cumya va afla apa s8-I aline. Dar dupi ce au mers putina depirtare de loc, orbul a cAzut, de see neputiind si umble mai mult, Leon a ciutat multe ceasuri prin padure api si n-a aflat, de care lucru s-a intristat foarte mult, temdndu-se ca nu cumva s& moara orbul din imputinarea lui, Pe cand cercets in pirtile ccle mai dinlauntru ale pidurii deodati a auzit un glas, zicdindu-i: 0, Leone! Nu te scdrbi, cdci apa este aproape de tine si luand, adapét pe orb. Apoi sii-i speli $i ochii lui cu dansa, ca si cunosti puterea mea, Tar tu sd stit ca vei ajunge imparat yi atunci si-ti aduci aminte $i sd-mi faci aici o bisericd, sd locuiesc intrinsa, yi sit vind aici cdgi an trebuinyé de ajutorul meu, ca sd afle mantuirea sufletului sia frupului”. Leon auzind acestea cu totul ingrozit, s-n bucurat, c& a aflat trei daruri, in loc de unul, pe care il ciuta. Ducindu-se incé trei pasi inainte, a aflat api intr-un lac, si a simfit in sine mult veselie si putere. Luand din apa aceea, a udus orbuli care sia venit in fire. Apoi a spilat ochii lui, dupi porunca Preasfintei Nascatoare de Dumnezcu, si tndata, of Minunile Tale, Stipind! A vizut cel ce mai inainte era fird vedere, si s-a umplut de utita bucurie, pe efit poate fiecare si o infeleagi. Dupa putin’ vreme, Leon s-a suit la vrednicia impiriteascd, si a zidit o biserica, in locul fn care a aflat apa cea vindecitoare, in numele Preasfintei Fecioarei Maria, si a numit acea Bisericd, cu numele de izvorul cel primitor de via’, fiinde’ apa aceea era diruire de la Izvorul cel adevarat al viefii, adica de la impiriiteusu cea atotputernica. Si nu numai aceasta facere de minune a sivarsit, ci si altele nenumarate, care covirsesc la numir stelele cerului. impardtcasa cea atotputernic’, prin apa aceea purtitoare de viata, a vindccat multe feluri de boli, ca: durerite de picpt, incuierile udului, patimile funiceilor, curgerile de singe, frigurile, lepra, lingoarea, fierbin{elile, albeafa ochilor, zgarcirile vinelor, si in ficcare zi vindecd pe cei ce piitimesc. De asemeni si morfi a inviat, dup’ cum vom arita inai jos, intru slava Dumnezeului nostru, Care negrait dintru dansa S-a niscut, ciruia I se cuvine toata cinstea si inchinaciunea in veci. Amin (M.M.D. a S-a d, Neamt) Leon imparatul vindecat cu apa de la Izvorul Maicii Domnului impsratul Leon cel preainfelept avea o sotie foarte bunt si sfanta, cu numele Teofana, care mai pe urmi s-a slintit pentru faptele ci cele bune, dup’ cum se vede in Sinaxar, in 16 zile ale lui Decembrie. Mai inainte de a se sAvarsi Sfanta, a venit asupra impiratului mare boala si durere nevindecata, care se zice piatri, ci se formenzA oarecare pietre 1a rinichi, ce astupi drumul udului si nu poate si mai ias’, pentru care pricind multi au picrit. Astfel chinuindu-se Leon, s-au adunat tofi dectorii si nu puteau sa-l vindece. in siptimfna branzei, atat de mult lau apucat durerile, ineAt doctorii au hotirit ci moare, si au Ficut pregitirile de moarte. Atunci, fericita imparateasa, vizdnd ci nici un doctor piméntese nu poate si-1 vindece, a alergat la cel Ceresc. Intrand in cimara cea fmparateasc’ si ciizind inaintea Sfintei lcoune a Maicii lui Dumnezeu, cu credin{a si cu facrimi fierbinti se ruga ca sa-i diruiased putin’ viata barbatului ei, pani ce va veni in vrsta Constantin fiul lor, ca 143fii si rugind Nu te intrista, Teofana, cé astizi vine buruiana cea vindecitoure, ca si vindece pe bérbatul tu”. Sfanta, auzind acestea, s-a bucurat foarte mult si alergand catre cel bolnav il vazu cum ci era in ceasul cel mai de pe urma, ca si-si dea sufletul, si dectorii au facut sfat ca si-l spintece. Dur ea le-a zis lor, c& vine degrab alt doctor si-1 vindece, yi dupi multe ceasuri, cfind socoteau cu tofii ci a murit, v3d c4 vine degrab o cAlughriti, Agati cu numele, care era la biserica Preasfintei Niscitoare de Dumnezeu cea din Hrisopigh ind un vas cu apa din aceea vindecitoare. Apropiindu-se, a zis catre imparateash acestca: ,,Astdzi cénd m-am sculat de dimineaya si tmpodobeam biserica Preasfintet Nascdtoare de Dumnezeu, am auzit un glas, zicéndu-mi: ,,Agati, ia degrab pugsind apa din izvorul meu, ca sd duci imparatului sd bea, ca sd se vindece el $i sé inceteze durerea Teofanci, iubitei mele, care cu lacrimi striga cdtre mine”. impiriteasa isa dat indata apa celui bolnav si indati, of Grabnied izbavire! Cum a biut-o, sa vindecat desivaryit gi atat putere a luat, incat s-a sculat din put sindtos, ca gi cum n-ar fi avut nici o boala. Minunea aceasta a inspiimntat pe (oi, iar imparatul a poruncit de a facut praznic de veselie intru aducerea aminte a acestei faceri de bine si mulfumire a Preaslivitei Stapinei noustre si a Celui ce s-a niscut din ea negrait, Caruia i se cuvine slava in veci. Amin, (Mf.M.D. a 6-a d. Neamt) Un mort a inviat fiind stropit cu apii de la Izvorul Maicii Domnului ‘De asemenea, se citeste in Penticostur, in Vinerea cea luminat’, cum cA un om hogat din 'Tesalonic s-a pornit cu mult& evlavie, ca si se duced la biserica cea mai sus, zisi a Izvorului cel primitor de viafa, ca s4 se tnchine, auzind despre vindecarile cele minunate pe care le fiicca Stipina cea atotputernica cu apa aceea, din care dores si bea si el, spre sfintirea sufletului sAu. Lufind mult argint si aur pentru cheltuiala si pentru ca si dea la bisericd, sa urcat intr-o corabic, dar pe cind iaots, i-a venit o boala grea, de unde cunoscind cum si are si moar’, a zis corabierului: ,,Socotesc cum ca n-am fost vrednic sd mé inchin bisericii Nascdtoarei de Dumnezeu, nici sd beau din apa aceea preasfinfité si fiinded pacatele mele m-au impiedicat de a ma duce viu, te jur pe tine cu numele Stapanei, Nasedtoarei de Dumnezeu, sé nu ma arunci in mare, ci sé ma pui intr-o ladé si sd ma duci la acea Sfanta Biserica, ca sé ma ingropi acolo. Ficand asa vei avea ajutétoare pe Preasfanta Maica. Insa igi las tie din banii mei 0 suté de galbeni, iar pe ceilalti sa-i dai la hiserica aceea, pentru pomenirea sufletului meu”. Acestea ziciind cel bolnay, corabierul { s- jurat cS va implini voia lui si atunei si-a dat duhul. Corabierul i-a pistrat trupul si dupa trel zile ajungand la Tarigrad si scotind pe cel mort, a chemat Preofii ca si-i cinte slujba inmormantarii, dupi rAnduiali si si-1 ingroape ia biserica cea zisi mai sus, a Preasfintei Fecivare Maria. $i dupi ce au catat slujba, un Preot a cerut ca sa se deschid’ sicriul, pentru ci i seit pirat ci nu miroase ca morfii. Deschizindu-l, au aruncat asupra lui (rand fn semoul Crucii, dupa obicei, zicdnd: ,, Jérénd ludnd, m-ai plitznuit pe mine si ai pus intru mine suflare de viata si celelalte”. Dupa aceasta, un: tovaris al coribierului ludnd pufind apa din izvorul cel primitor de viata si apropiind-o de cel mort, a zis acestea: ,,0 sdrace! Cat dor ai avut ca sd bei din apa aceasta, si nu ai ajuns, ci macar acum primeste-o pe dansa”. Asa zicind, 8 virsat apa peste trupul lui si indat& (0! minunile tafe cele mai presus de fire, Stapana dititoare de viafi!) s-a sculat mortul sf a sezut, slivind. pe Domnul, si pe-Fericita Fecloars. . 144i! Cath insphimAntare socotiti c& au luat cei ce stiteau imprejur, si , care L-au stiut cA a murit, si mai mult cA trecusera de atunci patra aile, ca si odinioaré Laziir cel ce s-a sculat dupi patru zile? Cei ce stiau acestea, preamult se minunau. Tar cel mort s-a sculat, a mulfumit din destul Preasfintel, $1 n-a vitat facerea de bine, ci ca un recunoscator a ramas pani in sfAryit in biserica ei, slujind cu toata osdrdia, facdndu-se cilugir eviavios si imbundtifit. Veneau multi ins din diferite locuri de-l intreban pentru Tad, dar el nimic n-a raspuns pentru ceva, dupa cum si pe Lazar. Traind viata minunata si cu bund plicere de Dumnezeu, 20 de ani dupi ce a inviat, s-a odihnit intru Domnul, Ciruia T se cuvine slava in veci. Amin, (MD. a 7-0 d. Neamt) . Izvorul Maicii Domnului a dezlegat-o de nerodire impiriteusa Elena, fiind neroditoare, s-a dus la izvor si s-a rugat Precistei, si indaté a dobandit mila de la Ea, si a nascut pe Constantin, care mai tarziu a ajuns ‘imparat (X. 74), Precista salveaza biserica izvorului Ei Dac& au trecut mulfi ani, biserica Izvorului Precistei era sé se pribuseasca, cici se inmultise apa si fugise pamAntul dedesubt, intr-acea vreme s-a aratat Precista si a {imut biserica proptind-o, pani s-a departat toali multimea de oameni de la bisericd (X. 76). Mai multe minuni facute cu apa de la Izvorul Precistei Leon cel infelept, imparatul grec, s-a imbolnavit de piatra, iar imparateasa Teolana s-a imbolnivit foarte yreu de lingoare; iar dacd s-au dus la izvorul Precistei, s-au izbivit améndoi de boali, vindecindu-se, Stefan, patriarhul Tarigradului, fratele acelui Leon infelept, s-a imbolndvit de um{lituri. Ducdndu-se la izvorul Precistei Lui Toan, patriarhul Terusalimului, i -a stricat auzul st dac& s-a udat cu aps de {aizvorul Precistei, i-a venit auzul la loc. Terasie Patrichie, mama lui Magistrina si fiul Iwi, se imbolnaviseri de boli foarte cumplite. Terasie si mama lui s-au imbolnavit de lingoare, iar fiul lui Terasie de impietrire La inim’ si de opritul udului, Asijderea gi o femeie din acel loc, ce se chema Tiina, se imbolnivise de amortire. Tofi s-au Limiduit cu apa din izvorul Precistei. Roman, imparatul grecesc, care era din Lapapos gi se chema Lapapin, era cuprins de o boala foarte cumplita; i se dezlega si i se strangea stomacul. S-a tamaduit cu api de la izvorul Precistei. Ton Baran cra cuprins de o boali mare, numita boala apei si s-a tamaduit cu ap& de la izvorul Precistei. Lui Marcu, cilugirul, ii era obrazul umflat gi s-a Uimiiduit de acea boali cu api din izvorul Precistei. Manarie, cdlugarul, se imbolnavise de piatra. El s-a tamaduit de acea boala tot cu api din izvorul Precistei (X. 77-86) Minunile de la fantana numita ,,Izvorul Doamnei” in vestita cetate- a Cretei, aproape de satul Trapsanon, este o biserici a Preasfintei N&scAtoare de Dumnezcu, dinaintea cAreia la o distant’ ca de dous aruncituri de piatra, se afl o fantind adanca, ca de patru stanjeni. Ea este numiti plzvorul Doamnei”, pentru ci are multi api si curge fiiri incetare, incfit indestuleazt tot satul, macar ck sunt mulfi oameni in el si cea mai mare parte olari, iar alt’ ap3 acolo prin apropiere nu se gaseste. Si adapa toate vitele lor dintr-insa gi se servesc si ei la toate treburile lor. $i de multe ori, seara, scot toati apa afari, iar a doua zi o'giisesc 145plind. Lo acea fantand, se face o preasiavits minune prin darul si puterea Preasfintei, pentru care o si numese ,,Izvorul cel care uzvarle afara”, fiind asemenea cu suprafata piméntului, de multe ori se intimpla s4 cad3 cineva induntru (barbafi sau femei, pentru cA se imbulzesc care mal de care si iu mai inti) si atunci indati (0! infricogatd minune!) se inmulfeste apa, crescand pan’ la marginea fAntanii, si-l arunci pe om afarii viu si nevitAmat. $i ori de cite ori au zidit aceasti {ntin’ mai sus decit pimdntul, s-a surpat singur. Tar aceast? minune nu s-a facut numai o dati sau de doud ori, ci de multe gi nenumarate ori si pnd in ziua de astizi se face, cum marturisesc tofi cei care cu oc! lor au vizut. Despre aceasta si eu insumi (zice scriitorul acestei minuni) multi indoiali avnd, nu ca yi cum nu ar putea si faci Preasfinta asemenea minuni mari, ci pentru cA astiizi s-u impufinat eviavia si credinta oamenilor, am intrebat pe unul din cei care spuneau c& au vazut si l-au jurat cu afurisenie cum ci drept este si cu adeviirat. Si nu numai pe poporul cel de obste, ci si pe insusi preainaltul domn al orasului, Andrei Cornarie, invatat foarte in limba latineased si greceasci, la care eu am fost griimittic (secretar) doi ani, I-am intrebat daca s-a intimplat vreodatd si cad cineva in fantina cAnd a fost el prin acel sat, si el mi-a rispuns zicdnd: ,,frate, nu este cu cuviinfa sit te indoiesti de puterea cea mare a pururea Fecioarei Maria, Maicu tui Dumnezeu, ci trebuie si crezi cu tdrie, cum cit toate le poate cdte voieste”. CAnd am auzit si eu intfia data de minunea care mA intrebi nu am crezut-o, insd odat, cdind mi aflam la acel sat, am poruncit camenilor mei, si-mi vesteascd, indati ce va ciidea cineva induntru si asa s-a intamplat, ca intr-o zi a chau o femeie. Alergind cu grabire am auzit yi am vizut de departe cum a aruncat-o apa afard tocmai in ceasul cfind apunea soarele, atunci cand toati apa era scoasa si iarigi s-a umplut fantana si a ramas plini pan’ sus. Atunci am plans de bucurie si, intrand in Sfanta Biserici, am cerut iertare de la Preasfanta, pentru putina mea credinta cea mai dinainte. lar un doctor mi-a spus cA nu numai aps izvorului aceluia are puterca aceasta; c& sunt si ulte ape in multe locuri si au darul vindecarii de felurite boli si neputinge, dar nu au puterea izvorului ce $-a urStat mai sus Amin. (M.M.D. a 68-a d. Neamt). MINUNELE MAICII DOMNULUI in OSTIRI Maica Dommului ajuta in rizboaie pe voievozii evlaviogi Narcis, vizicul gree, era foarte evlavios ciitre Maiéa Precista. Cu ajutorul Ei a biruit pe Etatel, craiul Gotilor, ucigdndu- si sfirdmandu-i oastea.’ Aceasta s-a facut, chci s-a aritat lui Precista si i-a spus vremea cfind va lovi vrAjmasul. Artur, craiul Angliel, cand mergea cu oastea, purta inainte un semn de aur pe care era zugravit chipul Precistei, si cu ajutorul Ei la oaste, totdeauna biruia pe yrajmasi. Pelaghie, craiul Spaniei, ascunzdndu-se in munfi din calea saracinilor, s-a dat in seama Precistei, care I-a apirat, cici dac au inceput saracinii a arunca cu pictre in pripastie, unde se ascunsese Pelaghie, pietrele, cu puterea Preacuratei Fecioare st intorceau inapoi si-i ucideau pe ei. ‘Teodor, fratele lui Kraclie, imparatul grecilor, cind s-a bitut cu pers Preacurata Fecioari a fiicut mare nevoie persilor. Pentru rugii le Sfinic cAzut asupra necredinciosilor grindin’ foarte mare si a ucis mult oaste dint aya Teodor cu ajutorul Precistei a bitut pe pergi (X. 84; 87; 89; 92). Sale a insii, Si 146 iRecunostinta impdratului loan Comnenul {oan Comnenul, imparatul grecilor, a biruit ia apa Dunarii pe tatari, care trecind pridaserd tara sarbeas piratul avea cu sine Icoanele Precistei si se ruga Sfiniei Sale sa le fie intr-ajutor. Cand impSratul s-a intors in Tarigrad, u flicut mare te Preacuratei Nascatoarei de Dumnezeu, caci a facut un radvan (trisura) de aur, la impodobit cu pietre scumpe si-a pus intr-insul chipul Precistei. Apoi, la radvan a Snhamat sase cai albi si imparatul mergea umil pe jos, cu Crucea in mani, iar boierii si oamenii sai de casa erau insirati de jur-imprejurul radvanului si astfel au venit pani la Sfanta Sofia, In acest chip imparatul oan Comnenul a mulfumit lui Dumnezeu si Precistei inaintea tuturor oamenilor (X. 88). Maica Domnului trimite pe Sfantul Teodor si ajute unui impiirat Toan Zimiska, impiratul grecilor, odati c4nd avea si se bata cu tatarii, mai inainte de a porni cu oastea la Tarigrad, a vazut in vis pe Precista care a zis citre un ostas: ,,Teodore, loan al meu si al tau se afld ingrijorat. Du-te degrab si sd-i fii lui intr- $-a arAtat venind de sus un ostas pe un ajutor”. lar cand s-a bitut Zimiska cu cal alb, care a batut oastea titarilor. Fi amestecdindu-se cu titarii, lé spiirgea hoardele sii nimicea, si asa Ioan Zimiska, cu ajutorul Precistei si al Sfintului Teodor, a birait pe titari (X. 90). Hulitorul Maicii Domnului este pedepsit Vasile, imparatul grecilor, a trimis pe Andrei, voievedul din Tars, asupra saracinilor. Domaul Saracinilor, ca sa-si bata joc de crestini, a seris Ini Andrei sapte cirfi de batjocuri, avnd aceste cuvinte: ,,Voi vedea eu, cnd voi veni la tine cu oastea mea, daca va va folosi cu ceva Feciorul Mariei”. Andrei voievedul, luadnd cartea aceea aatirnut-o dinaintea icoanei Precistei si a zis aceste cuvinte: ,,Maica lui Dumnezeu, se cade oare ca Fiul Tau sa primeascd niyte batjocuri ca acestea de la niste pagéni trufasi!” Dup’ aceea, Andrei voievodul lovind pe acel hulitor, l-a ucis gi i-a tiiat (oata oastea. (K.91). Maica Domnului pedepseste pe Apostatul Iulian {in vremea cAind Julian Apostatul a vrut si tragi in ingeliciune pe crestini, atunci Precista i-a aparat pe déngii de acei vrAjmagi. fn accl timp, Sfiintul Vasile a vizut pe Maica Domnului sezdnd pe un scaun intre mal multi ingeri si poruncind Sfantului Mercurie a ucis pe T ut, in timp ce se lupta cu persii, printr-o sdgeata ce l-a lovit, dupa care a disparut si nu s-a mai vizut. (X. 93). tarilor rsilor i hanul biteau. fntr- au rugat Maicii Domnului. Luand Icoana lui Christos cea Maica Domnului izbaveste cetatea de impresurarea persilor gi in vremea lui Ieraclic, impiratul grecilor, Sarvar, voievodul titarilor, au venit cu ostile pe mare gl pe useat pin’ sub Tarigrad § acea vreme toti oamer neficut de mana omencasca si vesmintul Precistei, de asemeni yi lemaul Ficdtoarei de via¢i Crucii Domnutui, au facut litie pe zidurile cetatii, rugindu-se lui Dumnezeu si le ajute. Atunci, Precista de la Icoana din biserica Viahernei, a pornit in mare, valuri nivalnice, neat a fnecat in mare cordbiile cu acesti_pigani. Tot atunci, cu ajutorul Sfintiei sale, ostile grecesti, care erau lang biscrica sa, cc se chema Peghia, au ucis pe multi titari. Hanul s-a speriat atat de mult, incat nu mai stia ce sa faca. Acest lucru a fost in zilele lui Eraclie impirat. (X. 125). , Saracinii biruiti de Maica Domnului prin grindina de foc in vremea lui Constantin Birbosul, impiratul grecilor, saracinii au venit si au bitut Tarigradul. in acea vreme cleru! si oamenii din cetate au luat lemnul Crucii 147Domnului si Ioana Precistei si au umblat cu litie pe zidurile cetStii rugindu-se tui Dumnecen si Precistei si-i apere. S-au petrecut in acea vreme multe scmne si fapte minunate, Astfel saracinii nu puteau s& fnainteze deloc spre cetate. Un saracin care mergea cilare intre alfii $1 ura Biserica Sfintei Sofii, a cazut si a morit. Hogea al lor suindu-se iutr-un turn inalt si strigand spurcata lor rugaciune, a c&zut si si-a lepdat spurcatul sdu suflet, inet suracinii de mare necaz ce a venit asupra lor, au fugit din Tarigrad si se duceau spre Marea Ege. Atunci s-a slobovit din cer grindind de foc pe mare. Marea a inceput a fierbe de grindina care cra de foc. Smoala de pe corabiile saracinilor s-a topit si toti s-au inecat in mare. Acestea s-au ficut pentru rugiciunile Maicii Domnului (X. 126). Stefan, craiul ungur, ajutat de Maiea Domnului Stefan era um om cu multd evlavie citre Precista. E} a zidit in numele Ei o biscricd frumoasd in cetatea Belgrad, pe care a impodobit-o cu aur gi pictre scumpe. Mai apo cand a vrut Conrad, imparatul Romei si vini cu ostile sale tn fara ungureasci, craiul Stefan s-a rugat Precistei si-4 nxdntulased pe dansul gi tara de acti neprieteni, Cu ajutorul Precistel, indata au venit citi de In impiiratul citre voievoti, si se intoarci cu ostile acash yi sh pu mai meargi in fara ungureasci. Vazind fmpiratul lucrul acesta s-a mirat, cdci el nu scrisese de nici o pace la voievozi, dar s-a potolit, Stefan craiul a multumnit lus Dunmnezeu i Precisted (X. 133). Ostagul eviavios aparat de Precista in fara Albigetiei, un ostas ce se chema Antonie, se ruga Precistei in toate zilcle, Odata, pe cAnd mergea ta oaste ca si se lupte cu dusmanii sii, si era in mare ‘ingrijorare, a vazut cum cidea grindina de foc din cer si-i ucidea pe ¢i apirea lang’ dansol roate de ostagi viteji, imbracati in zale, care il aparau pe dansul de vrajmasii lui (X. 139), Turcii rauvoitori au fost orbiti de Precista ‘Un om ce se chema Didacus, din Arabia, célatorea pe mare, din Candia spre 0 cetate ce se numea Valentia, in tara Spaniei. in acea vreme turcii au nivalit peste acea corabie $1 voiaw si jefuiascd pe toti oamenii. Didacus, cazand futr-o primcidie ca aceasta, si avind mare evlavie ciitre Precista, a inceput a se ruga Sfinfiei Sate cu toati inima si-{ ajute si s& nu-l lase in calea picirii. Cu ajutorul Precuratei Fecioare, Stipana lumii, deodata turcii orbira si Didacus a scipat din robie, ajungind cu bine in fara sa. ‘Locrul acesta s-a intdmuplut in anii de la Christos 1660. (X. 140). Maica Precista seapi din pierzare pe frafii care se rugau Ei cu credin{a fn finutul Romei erau doi frafi, care se numcau: Horatie si Matic. Acesti frati se inchinau totdeauns Maicii Precistei, zicind: ,Sub milostivirea Ta scapim Nascitoare de Dumnezeu. Rugiciunile noastre nu le trece cu vederes in necazuri; ci din primejdii ne izhiiveste pe noi, una curat%, una binecuvantati...! (Trop. Veccr). Odinioara niste vrajmasi lor, le-a spat casa la temelie si le-a pus: praf de pusea, cu piatra de pucioasa, ca prin explozie s4 le urunce casa in aer gi si-i omoare. Maica Precista vazand rautatca acelor potrivnici si nevredinciosia ucestora, ta tadatuit pe ci din moarte. Praful de puscd cu piatra de pucioasi, pe care-I puseseri dusmanii aceia sub casi, explodand, a aruncat fn atari numai putine pietres iar casa a rAmuas intreagi, in bund pace (X. 127). 14a i } ' 5ae. ~ Procesiune glorioasa de razboi cu Sfanta Cruce, Sfanta Icoana , steaguri Marcle domn al Rusiei, Andrei Gheorghievici, avea un obicei ca acesta: Cand mergea la razboi impotriva vrajmasilor, lua cu siné in mijlocul ostilor sale, Cinstita icoand a Preasfintei Nascitoare de Dumnezeu, care pe Pruncul cel mai-nainte de veci, pe Christos M&ntuitorul nostru in mdini i fine,-impreuna cu cinstita cruce a Domnalui, pe care doi preofi imbricati in vesminte sfinfite 0 purtau in cetele ostirii aceluia si iesea la razboi cu.mults varsare de lucrimi catre Christos Dumnezeu si citre Preacurata Maicd a lui Dumnezeu, apoi se impartayea cu dummezeiestile taine ale Trupului si Sangelui Domnului Christos. Ca niste arme nebiruite ca ucestea se tuarma mai mult, decdt cu sAbiile si cu sulifele si mai mult se nddajduia spre ajutorul Celui Preainalt, decit spre vilejia si puterea ostii sale. El stia bine cuvantul lui David, c&: »Nu intra puterea calului va voi, nici fn pulpele birbatului bine va plicea. Bine va voi Domnul intru cei ce se tem de DAnsul si intru cei ce nidiijduiesc spre mila Lui”. Acest binecredincios domn, ined si pe ostasii sii, fi indemna spre rugiciuni, pe de o parte prin chipul cucerniciei sale si al evlaviei in rugiciuni, iar pe de alti parte prin poruncd, pentru ca tofi cizdnd in genunchi inaintea icoanei Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si a Cinstitei Cruci, cu lacrimi se rugau, cerand ajutorul, Marele domn privind spre Sfanta Tcoand, se ruga graind astfel: ~O! Stipink, Ceea ce ai nscut pe Christos Dumnezeul nostru, tot cel ce iduieste spre tine nu va picri si eu robul tu, dup’ Dumnezeu, te ani pe tine zid si acoperAmant, gi Crucea Fiului tiu, arm& asupra vrijmasilor, de amandouX partile ascufitd, roagi pe MAntuitorul lumii pe care ca Prunc L-ai finut pe méini, ca puterea crucii sh fie ca un foc, atzfind fefele potrivnicilor, celor ce doresc rizboi cu noi Mijlocirea si folosirea ta cea preaputernic%, s& ne ajute noux gi s calce pe vrajmasii nostri”. Dupa multe rugiciuni, sirutand Sfanta Icoand si Cinstita Cruce, tofi mergeau cu indrizncalé asupra vrajmasilor lor si le ajuta lor Domnul cn puterea Crucii si a Preacuratei Nascitowrei de Dumnezeu, prin rugiciunile sale cele iniltate catre Dummezeu pentru dansii. Un obicei ca acesta avand totdeauna acest mare domn, cu o'rfinduiala ca aceasta a iesit cu oastea sa si asupra Bulgarilor (precum de demult Marele imparat Constantin, purtind inainte semnul Crucii) si mergind la cfmp, s-au biitut cu oastea lor si biruindu-i pe ei, au fugit dupa dangii sia luat patru cetifi ale lor, iar a cincea, Brehimul, de la raul Camii. Cand s-a intors de la taierea piganilor, la cortul su, au in a Maicii Domnului, o stralucire prealuminoasd asemenea focului, ce se reviirsa peste toate cetele de ostasi. Aceasti wune s-a petrecut, in prima 2i a lunii lui august. Asemenea si Manuil, impiratul grecilor, cel ce a legit cu oastea sa asupra sarucinilor, a vazut in aceeasi zi 9 minune asemanAtoare, adici raze de foc iesind ‘si acoperind cu lumini toate cetele, din Sfinta Icoan3 a Mntuitorului si 4 Preasfintei Nascitoare de Dumnezeu, pe care impreund cu cinstita cruce, le-aveau tn mijlocul ostirilor. $i a biruit in aceeasi zi puterea saracinilor. Dupa aceea, instiinfandu-se unul pe altul, prin scrisorile lor, despre biruinta lor, cAstigatd cu tot ajutorul lui Dumnezeu si despre strilucirea cea minunati pe care au vizut-o iesind, din chipul Mantuitorului siul Preacuratei Lui Maici, at preaslavit pe Dumnezeu. Apoi sfituindu-se cu cei mai mari arhierei-ai lor; au randuit 4 se facd pr&znuire in aceastX 2i dintdi a lui august, dand multumire Méntuitorului gi Preacuratei Maicii Sale. De asemeni, si intru pomenirca puterii Cinstitei Cruci, prin:cure inarmafi fiind preotii cu mainile lor au hiruit pe yrajmasi, au poruncit ca si se scoata Cinstita Cruce din Sfiantul Altar si si-o vizut iesind din Sfanta Icoani a Mantuitorului si 149,puna pe ea in mijlocul biscricii ca si se inchine ei toate popuarele creytinesti si cu dragoste si o sirute, proslavind pe Christos Domnul, Cel ce a fost ristignit pe dansa. S& priznuim, fratilur, liuddnd si mulfumind Preamilostivului Dumnezeu si Mintuitorului nostru Hisus Christos si Preacuratei Muicii Sale, Stipanei_ noastre, Preabinecuvantatei si pururea Fecioarei Maria, cu Cinstita Cruce cu buna cucernicie si cu dumnezeiasci plicere si o cinstim si si o priznuim. Pace si dragoste intre noi avand, cu milostenia si mfngaicm pe cei siraci, depiirtandu-ne de toute lucrurile cele rele, La frica si dragostea lui Dumnezeu si lum aminte, c& aga plicind Lui si ne invrednicim prianuirii celei vesnice impreund cu tofi sfinfii. Iar in ziua aceea, in care se va arata semnul Fiului Omului pe cer, Cinstita Cruce a lui Christos, care va merge cu mare stralucire ficdtoare de bucurie inaintea Celui ce va sii vie cu slava si cu putere multi, ca judecitor al viilor si al celor morfi, si ne treacé gi pe noi de partea cea dieapta. Iar dup& sivarsirea judecafii, cand ita Cruce va merge inaintea tuturor cetelor sfin{ilor, pova{uindu-i pe ei'la imparatia Cerurilor, spre a priznui in veci nesfiirsiti, si ne numere si si ne faci si nou’ parte cu ei, Preamilostivul nostru Mantuitor lisus Christos, cu rugiciunile Preasfintei Fecioarei Maria, Niscitoare de Dumnezeu. Amin. (V. Sf. 1 august). Maica Domnului, prin Sfanta Sa IcoanA, ajut& pe rugi in lupta Jor cu tatarii ‘Temerlic, imparatul tatarilor, a vrut si mearga fn Rusia mare, si o prade. fn acea vreme, Preofii au adus la Moscova, Sfanta lcoan’ a Maicii Domnului de la Vladimir. in intampinarea ei, a iesit Preasfititul Mitropolit, ca tot soborul randuielii duhovnicesti yi cu mulfime de popor. Cand au vizut Sfinta Icoand, au cizut cu to pAmAnt gi s-au inchinat ca insiisi Maicii lui Dumnezeu, Cea ce venise la dangii si cu negraita bucurie au primit-o, si multe lacrimi virsau privind spre Dansa, rugandu-se ca Si se izbiiveascd de navalirea pag&nilor. $i nu le-a fost in zadar rugiciunile lor, cele cu dinadinsul ficute cici in aceeasi zi in care s-a dus la Moscova, Cinstita Icoana a Preasfintei NascAtoarei de Dumnezeu, piginul impirat ingrozindu-se de o vedenie infricosati ce a avut in vis, s-a tulburat si a fugit apoi cu toat’ puterca sa, nefiind alungat de nimeni. . Vedenia ce a avut-o a fost asa: se fiicea inaintea sa un munte presinalt, pe al cirui varf mergeau arhiereii impotriva lui, avand toicge de aur in maini si ingrozindu-] pe cl. lar deasupra arhiereilor, in vizduh, au vazut 0 stralucire neobignuita si o imparateas% stind in mijloc, in slavi negraiti, imbricat in haine de porfird, inconjurata cu raze ca de fulger si strélucind mai mult decat soarele. imprejurul ei era multime nenumirati de ostasi inarmafi, slujindu-i si pregatindu-se ca de razboi. imparateasa isi avea mifinile sale intinse in sus, ca o rugitoare fierbine citre Dumnezeu. Apoi a vazut-o pe ea cum fl infricosa cu gronzi, ca si se duc& din hotarcle pamAntului Rusiei, ca'si cum poruncind ostasilor si ca’si se porneascd asupra lui, De acea infricosata vedenle s-a cutremurat piginul impirat si d dé pe pat a ricnit infricosat: ,,Oh, vai mie, ce este aceasté vedenie infricosata?” Tremura si se vedea suspinand si era in mare nepricepere. Dupa un ceas venindu-si in sine, a chemat pe domnii si voievozii lui si a inceput a le spune lor ceea ce vazuse, inci tremurand de fried. Aceia auzind ceea ce li se spunca, si vizind pe impératul lor tremurdnd, s-au inspiimintat si ei asemenea, si ziceau unul catre altul: ,,Ce sa fie aceasta?” Unii au zis: uparateasa ce s-a vizut, este Maica Dumnezeului crestinesc, Tisus Christos, si se cunoaste, ci voieste si apere pe Crestini; pentru c& aceea le este lor Ajutitoare sl Purtatoare de griji”. Temerlic, a zis: ,,Dacd crestinii au o Ajutatoare ca Aceasta, apoi in zadar ne-am pornit noi asupra lor si fara de spor ne ostenim. Cci, de-ar trimite 150 t t i, mAcar pe-unul din cei ce sfau inaintea Ei, atunci pe not pe tofi ne va birui, yi nici un loc nu vom putea afla unde-si fugim”. Si.asa, pAganul imparat, s-a intors inapoi cu toatd ostirea lui, fugind cu rusine. Pardndu-li-se piginilor, cum ci ar fugi in urma lor, multe cete de ostasi din p’méntul Rusici, crau cupringi de frick mare, incdt unul pe altul se cAlcau si isi aruncau armele gi prazile lor. $i aga au cstigat cei drept credinciosi biruinfa asupra vrijmasilor, fri. de rlizhoi si fir de singe, cu rugiciunile Preacuratei Fecioarei Nascitoare de Dumnezcu, circia si Celui nitscut dintru dansa, Christos Dummezeu, si-i fie de la noi cinste, mulfumire si inchinaciune, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. MINUNILE MAICII DOMNULUI CU CEI PACATOSI CARE S-AU POCAIT Precista mustri pe o femeie desfranati in cetatea Floren{ei era o desfranati vestiti, cu numele Benedicta. Acesteia i s-a aritat odati Precista si i-n zis: ,,Socoteste fiich si si tii cu adevirat acest lucru, ci multi oameni care au gresit cu mult mai putin decat tine, iar altii dintr-insii ined nici un picut de moarte n-au Ficut si (otusi sunt osanditi la Lad gi se vor munci in veci. Cu atat mai mult tu, de nu te vei indrepta prin pocainti.”. Acestea auzind Renedicta, s-a speriat si si-a indreptat viata (X. 95). Precista face judecat& dreapta Zenon, impiratul gree, petrecea viata sa in multi slobozenic si vesclic. Odinioari a luat o fata a unei femei vaduve, ca sd desfraneze cu dansa. Atunci acea femeie s-a rugat lui Dumnezeu si Precistei, si-i scape fata de necinstire, iar peste imparat si aduc& suparare, pedepsindu-l. Precista ardtindu-se acelei femei, i-a zis: ,Am impiedicat pe Zenon s4-fi necinsteasca fata, pe care a dus-o in casa sa, dar nu am adus supirare asupra lui si casei sale, deoarece Zenon si cu mama lui aduc multe milostenii stracilor in fiecare zi (X. 99). Precista salveaza pe un tanar desfranat printr-o vedenie infricogitoare Un tinar oarecare din Bononia petrecea in multe riutiti, ducind o viati de slobozenie si zburdalnicie. Odinioari,.a avut o vedenie care I-a fnspaimAntat foarte mult: i se pirea lui, ca si cum.ar fi fost intr-un loc necunoscut, intr-o cAmpie mare, in care a apiirut o dihanie foarte stragnici, ce-venea asupra lui. Tandrul fugind dinaintea acesteia pe acea cimpie, a vazut in depirtare o cask. Alergd intr-acolo ca s& scape de primejdie, dar casa era incuiata. incepu atunci a bate in usa, rugandu-se si-i descuie ca si intre induntru si si scape. fnsi i s-a rispuns ustfel: ,,2u sunt buniitatea care locuiese aici, iar tu. esti rau si nu pofi ca s& locuiesti aici", Tanarul auzind aceste cuvinte, s-a intristat foarte mult yi a fugit mai departe. [ntdlnind mai incolo o alti casi, amers la aceca si a inceput a bate la usd si a se ruga si-i deschid4, ca s& intre induntru. Stipdna casei care viefuia acolo ii raspunse lui: ,,Eu sunt dreptatea si locuiese aici. Aceasta este casa mea si nu te voi primi vaspete pe tine, cici dreptatea nu apiri pe cel ce naste nedreptate”. Tndrul fugi side acolo, apoi vazfind o altA casa, incepu a se ruga cu glas tare si-1 lase in casi, pentru a scdpa de acea aritare si fric’, care il cuprinse. Din casi ins ii rispunse: ,,Eu sunt paces si locuiese aici, tu nu ai pace cu ming, nici odihna, ci numai.oameni cu’voie bund, cici eu pururca gindesc la pace si nu la alta amesteciitur’. iti voi da fie un sfat bun si de folos. Mai incolo de mine viefuieste sora mea, care stie si dea sfat celor suparagi; du-te la dinsa gi o ascultd cum te va povafui si invafa”. S-a dus tanarul la dansa si-batand la usa, i-a raspuns lui: ,,Eu sunt mila care i ar fie de-fi este voia si te izbiivesti din aceasti nevoic, de te inchin& 151Precistei si te roagi. Ea te va ascunde dinaintea acestei avatari strasnice, caci dupi cum corabia lui Noe a primit vietitile cele curate si cele necurate, asa si Precista ca wn izvor de milostenie, pe nici unul nu-| trece cu vederea”. El s-a rugat atunci Precistei si vedenia cea groamica s-a stins. (X. 100) Un prunc infasat a vorbit despre mijlocirea Precistei pentru noi Odinioara a fost in tara Italiei un cutremur de pamént att de puter casele, turnurile si zidurile cetiifilor au cAzut si au ucis foarte mulfi oame limp s-au aratat pe cer multe semne infricositoare. Osti de foc mergeau de la miazAnoapte la risirit si de la rasarit la apus. Oamenii vazand niste lucruri groaznice ca acestea, socotenu cA s-a apropiat sfarsitul lum vine infricosata judecati a lui Duinnezeu. Dar intr-acea vreme, intr-o cetate ce se chema Cremon, un prunc mic, infisat, ce se afla inch culeat tn leagin, prin randuiala lui Dumnezeu, a inceput a grii cu cuvinte, rostind urmatoarele: ,,Am vazut pe Precista stind tnaintea lui Christos, Fiul Sdu, Ea se roagi lui Dumnezeu sa nu piardi lumea”. Dupa aceea proncul acela iar a tacut gi n-a mai gr&it. pana cand n-y sosit vremea si griiascé de obicei pruncii (X. 101). Un c&mitar salvat prin mijlocirea Precistei in Italia triia un cimiatar, ce se chema Tacob, care adunase multe bogatii din camata. Acesta odinioara rugandu-se Precistel, inaintea icoanei Ei, auzi un glis, zicdndu-i: ,,Tacobe, Iacobe. Di-mi mie $i Fiului meu 0 sumii ca aceea, care obisnuiesti a Iva de la datornicii tai”. Auzind Tacob glasul Acela, s-a fntors si a dat ce era adunat din camata. . Dupa accea, mai tarziu, cind s-a imbolnivit si era si moard, a vizut cum $fantul Arhanghel Mihail punca intr-o cumpini faptele lui cele bune, [acob s-a sperial foarte mult de acest lucru gi s-a rugut Precistel. Atunci s- ardtat Precista yi a pus si rugiiciunile cu care el s-a rugat citre dansa, Dupi aceea, cumpana cea cu fapte bune a biruit cumpana cea cu fapte rele ale diavolilor (X. 102). Maica Domnului salveaza de la moarte pe un tanir nevinovat fn tara Spaniei, un om cu ferncia sa gi cu un fecior al lor tinerel, dar imbunatatit cu viafa, au mers Ia 0 cetate ce se chema Compostela, ca si se inchine acolo la mormantul Sfantului Iacob Apostolul, feciorul lui Zevedei. Mergand ei si ostenindu-se de cale, s-u abiitut printr-o cetate ce le era in cale, ca sh se odihneusch. peste noapte fntr-o casi. Stipinul casel aceleia avea.o fath de varst’ apropiati, care vazand pe tandrul fecior si rfivnind la frumusefea lui 1-a indemnst Ia fapte de rusine. Dar cl avand frica lui Dumnezeu, a respins-o pe ea. Fata maniindu-se gi vrdnd sh se razbune pe dansul a pus in desagii lui, far stirea tatilui situ si a mamei sale, un luceu oarecare de valoare, din casi. A doua zi sculfindu-se si pregitindu-se de plecare, fata a inceput si strige, c& strAinii aceia i-au furat oarecare lucru. Auzind acestea {atl fetei a trimis slugile gi i-au intors pe strAini din cale. Afland in desagii tanirutui Juccul disparut, La dat pe mina judecdtorului, care a poruncit s4 fie executat prin spanzuriitoare. Parinfii plangaind cu durere pentru. Fiul-lor, si-au continuat drumul spre Compostela. Dupi ce s-au inchinat Ia mormAntol Sfantului Apostol Iacob, ef s-au intors iarasi prin cetatea unde spinzurnscra fara de vind pe fiul lor. Mergind mama Inj la dansul plingénd, tniirul pe care il credeau mort a zis citre dansa: ,,Nu mai plange Maica mea, x sunt viu, cici Maica Domnului si Sfantul Apostol Tacob nu mt-au Hisut pe mine sa mor si m- au finut viu. Acum du-te la judecitorul care m-a condamnat la moarte, nefiind vinovat si spune-i lui c4 sunt viu pentru dreptatea yi nevinovatia mea. $a porunceasca sii mi ia 152 ide pe len si si m% dea fie”. Mama Tui spundnd acestea judccdtorului, acesta a poruncit de I-a luat indati de pe lemn gi l-a dat pirintilor s&i viu si sAniitos (X. 10). imparatul trufas adus la pocainta prin cuvantul Maicii Domnului Un impirat plin de trufie a poruncit sa fie sterse din Sfanta Evanghelie acele cuvinte pe care Maica Domnotui le-a rostit citre Elisabeta: ,Coborat-a pe cei puternici de pe tronuri si a inalfat pe cei smerifi” (Le. 1, 52), socotind ch pe dainsul pu-1 vasurpa nimeni din scaun, Dupa aceea, mergénd si faci baie intr-un loc, in timp ce se afla in ap dezbracat, hainele fiind pe mal, vine un inger-al lui Dumnezeu, care bind chipu! imparatului si imbracAndu-se cu hainele lui, a plecat cu slugile imparatului la palat yi ssa urcat pe tron. imparatul iesind din apa si negisindu-si hainele tui, s-u imbricat in niste zdrenfe de cersetor ce i-au fost lasate in loc si a plecat spre pulstul siv imparatesc. Ajungand aici, a inceput a se mania sia striga ci el este imparatul gi ch va pedepsi pe cei ce si-au bitut joc de dansul, Dar slugile nerecunoseandu-' si crezindu-| ci este nebun, radeuu si-si bAteau joc de un asemenca st4pan. Acelasi lucru s-aintimplat si cu Sovian imparatul, pe care la fel I-a umilit Dumnezeu. impiratul vazand acestea, si-a adus aminte de trufia sa si si-a plans pacatul siu, ciindu-se pentru ceea ce a vrut si faca, Dupi aceasti umilire, ingerul-imparat la chemat la sine, i-a dat haincle inapoi si I-u sfituit ca de aici inainte si nu se mai tvufeascd. Dupi aceca, agez4ndu-l in scaunnl sku impiritesc, s-a facut nevizut (X. 356). Maica Domnului, prin Sfanta sa Icoand, . chem la pocdint& pe Maria Egipteanca intr-una din m&nastirile de pe malul [ordanului triia un cuvios parinte, anume ‘Jasima, un om foarte imbundtafit cu viata si desivarsit in nevoinfa pustniceascs. fntr- un an sosind Sfantul si Marcle Post al Pastelui, lufind pufin’ brand uscatt, si avand numai imbricimintea de pe sine, a trecut rau) Jordan gi s-a cufundat in adancul pustiei, dorind si petreaci aceast4 sfint4 perioad’, in rugiciune curata si liniste destvirsiti. De asemeni dorea s& intalneascd in aceste pustietafi, vreun rob al lui Dumnezeu, sult mai imbunatatit decat dinsul, de la care sa invete desivarsirea viefii pustnicesti. Dumnezeu vazand ravna si dragostea lui, ii implineste aceasti dorinti buna, intr-un chip minunat. Dupi o cilitoric in pustie, de 12 zile, a vAzut in depArtare o umbr& de om, ce era firi imbricdminte pe sine, avand p&rul capului alb ca lana gi scurt pana la grumaji. La inceput, crezand ci este nalucire diavolessci, s-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci, dar mai apoi s-a convins, spre marea {ui bucurie, c4 este un rob al lui Dumnezeu. Cuviosul Zosima privind spre miazizi, s-a indreptat spre acea fiinfi, dar care infelegind ce are de gand, » inceput s& fuga de el. Atunci Cuviosul a inceput s& fuga 5i dgialergind mai repede a inceput si se apropie de acea perswan’ necunoscuti. Cand glasul i se putea avzi, a inceput striga, implorand pe acea persoand si se opreascd spre a Vorbi cu el. Atunci, intr-adevar s-a oprit la rugimintea lui, si s-a adresat cu urmiloarele cuvinte: ,,Avva Zosima, iarti-ma pentru Domnol, c& nu pot si mi arit fie, cici sunt femeie goal, precum mi vezi, si rusinea trupeascd imi este neacoperita. Dac& voiesti si-mi dai mic, femeii celei picitoase, rugiciunea si binccuvantarea ta, arunci-mi o hain’ co care si-mi acopir goliciunea si apoi intoreAndu-mnd citre tine, voi primi binecuvantarea ta”. Cuviosul Zosima auzind c& este chemat pe nume, a fost cuprins de fricd si spaima mare, dandu-si seama cd se afli in fata unei persoane vazAtoare cu dubul. Dezbricindu-si o haind veche si rupti, ce 0 avea pe deasupra, i-a aruncat-o $i intorcdndu-se ea yi-a acoperit goliciunea. Apoi apropiindu-se putin de Zosima, a zis 153citre el: ,,Pentru ce ai voit, Parinte Zosima, a vedeo pe o femeie picitoasa, sau ce voiesti sa inveti si si auzi de la mine, de te-ai sarguit a suferi atata ostenealii de drum?” Dar el aruncfndu-se cu fata la pAmant, cerca binecuvantarea de la Cuvioasa. AmAndoi fiind la pAmant, cereau binecavantare unul de la ultul. Petrecdnd mai multa vreme fn acea stare de umilinta cucernica, femeia a tis citre Zosima: ,,Parinte Zosima, tic tise cade si mi binceuvantezi si s% faci rugiciune, pentru ci esti cinstit cu vrednicia preofiei, si stand de multi ani inaintea Sfantului Altar, aduci Domnului darurile Dumnezeiestilor Taine”. Aceste cuvinte au pornit pe Cuviosul Zosima, spre mai mare fricd, care tremurnd suspina, udAndu-si fata sa cu lacrimi. fns4 a grait citre dénsa cu multi liniste gi ayezati rAsuflare: ,,0, Maicd duhovniceasca!’ Tu te-ai apropiat de Dumnezeu mai mult decat mine, prin omorarea si instrainarea fata de lume. $i accasta © arati, Dumnezeiasca diruire care ifi este data fie mai mult decat altor onmeni, cici m-ai chemat pe nume, si m-ai numit preot, pe mine care niciodati nu m-ai vizut; drept aceea, tu insuti sA mA binecuvAntezi pentru Domnul si si faci rugiciune pentru mine”. Vizind sirguinta si dragostea bitranului, Cuvioasa a zis: ,,Bine este cuvantat Dumnezcu, cel ce voieste mAntuirea camenilor”; iar Zosima a raspuns: ,,Amin”, si s-au sculat amandoi de Ia pamant. Apoi a zis citre bitrn: ,,Pentru ce ai venit la mine picAtoasa, o, omule al lui Dumnezeu, pentru ce al voit si vezi o femeie goal, care n- are nici o fapta bund? Ori darul Sfintului Duh te-a povafuit aici, ca sa savargesti oarecare slujbi pentru mine, la vremea cea de trebuin{4? Spune-mi cum vietuiese acum crestinii, cum sunt imparatii si cum sunt Sfintele Biserici?” Zosima a rAspuns: o¥cin rugiciunile voastre cele sfinte, Dumnezeu a diruit pace Bisericii Sale; primeste rugimintea mea, a nevrednicului hitrn si te roagi Domnului pentru toatd lumea si pentru mine piicitosul, ca si nu-mi fie fird de road’, umblarea tn aceasti pustietate”. Ea a zis atunci catre bitran: ,,Jie {i se cuvine, Parinte Zosima, si te rogi pentru mine si pentru tofi oamenii, mai ales avand preoteasca hirotonie si spre aceusta flind randuit. insi deoaréce suntem datori a face ascultare; ceea ce mi sé porunceste prin tine, voi face”, Zicdnd acestea s-a intors cu fata spre ristirit gi ridicindu-si ochii in sus si naltandu-si mAinilc, a inceput a se ruga in soupti, fara ca Zosima sa injeleagi vecun cuvant rostit de dfnsa. in acest timp el sta de fai tremurdnd, avandu-si privirea indreptata spre pimant. Mai apoi ridicdndu-si pu(in privirea si uildndu-se spre acea cuvioasé femeie, 4 vizut-o in timp ce se ruga, iniltatt de la pimént ca de un cot. Vazand aceasta, Zosima a fost cuprins de mare fricd si a cizut cu fata la pamant, udandu-se cu lacrimi si zicfind in tain’: Doamne miluieste. fn acest timp a fost cuprins de temerea, ca nu cumva ceea ce vede si fie nilucire gi inseliciune diavoleasci. Dar acest gand al lui, nu s-a putut ascunde de Cuvioasa, care Ia dojenit cu blandefe, zicindu-i: ,,Périnte Zosima! Pentru ce te tulbur’ gandurile zicAndu-{i ci sunt ndlucire si duh, far rugiciunea mea, prefacstorie? Te rog si fii incredin{at cu adevrat, fericite Parinte, ci nu sunt duh si nilucire, ci femeie picitoasa, cu trup pAmantesc din praf si cenusi, care nu gandese nimic duhovnicese. ii marturisese, cum ¢i din pruncie am fost luminata cu Sfantul Botez”. Zicind acestea s-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci, spre adeverirea cclor marturisite de dansa. Dup& toate acestea, Cuviosul Zosima a jurat-o pe Numele Domnului nostru fisus Christos, adeviratul Dumnezeu, cel ce s-a nascut din Sfanta Fecioar’ Maria, s4-si destainuie viata ci de mai-nainte, precum yi ostenelile si nevointa pustniceasc’ din acea pustie silbatic’, prin care a binepticut att de mult tui Dummezeu. La rugdmintea lui, aceast’ Cuvioasi, cu mult greutate si rusine, pentru trecutul ei cel nespus de vinovat, a inceput si-si povesteascd propria-i viafa. Astfel, Cuviosul Zosima a aflat cum cd ea s- a nascut in Jara Egiptului, intr-un sat din apropierea cetAtii Alexandria, La varsta de 12 ani, parasindu-si iubirea si casa parinteasct, a plecat la Alexandria, unde 154intinfndu-si fecioria, s-a dedat, timp de 17 uni, ls o destramare ce depasea orice limita. Tar lucrul acesta il facea, nu pentru imbogitire, ci numai din imbeldurile si instinctul pasiunilor nesiifiease, ce 1a dansa se manifestau intr-un mod cu totul iesit din comun. Din aceast’ cauzi ajunsese la utita nerusinare, incdt, rar de scapa cineva dintre harbati, mebatjocorit de dasa. Si dup cum inversunurea si merusinarea, duc la ‘impietrire si la netemerea de Dummnezeu gi def’imarea celor sfinte, si din acest pumct de vedere 2 depisit, de asemeni, orice limita. Din cele ce urmeaza se va vedea, pind unde 9 putut ajunge cu aceasti netemere de Dumnezeu. intr-o zi de var&, a vAzut pe mai mulfi birbafi ci se indreptau spre mare. Apropiindu-se ea u intrebat pe unul dintre ei, unde merg si i s-a raspuns c4, la Locurile Sfinte de la Terusalim, pentru prznuirea fndltirii Sfintei Cruci. Atunci s-a oferit si mearg gi ea cu ei pe corabie, nu pentru fnchinarea la Sfintele locuri, ci pentru a peirece gia batjocori, pe tofi cei ce vor pleca in acea calatorie pe mare. Cand povestea Cavionsa, Parintelui Zosima de tot ce a ficul pe corabie si chiar si la [erusalim, se cutremura de groaza si considera cX spurci vizduhul, prin rostirea unor cuvinte ce descriu usemenea fapte. Dar mila lui Dummezeu care indelung rabda si astcapté intoarcerca celui p&cStos, indelung a ribdat si pe uceasti femeie, fri sk o pedepseasca, si a asteptat sl economisit intoarceres ei, cu mult& bundtate. De ziua praznicului Sfintei {nalfari a cinstitei Cruci, a vazut cum foarte de dimineaj’, multime de oameni ulergau intr-un gand cAtre Sfanta Biserica, atunci @ mers gi dinsa impreun’ cu ceilalfi, pai pridvorul bisericii. Apcopiindu-se de usa hisericii, se lupta si intre induntru, dar o putere nevizuti o impingea inupoi. Tofi oamenii reuseau si intre iniuntru, numai ea ramanea in pridvor, retinuts de o putere Gumnezeiasc’. Dup& ce a incercat de trei sau patru ori si intre, s-a retras intr-un colf, pling de rusinare si deznddejde, gindindu-se la cauza pentru care ei nu i s-a dat voie a intra in Sfainta Bisericd si a vedea cinstitul Lemn al Sfimtei Cruci. Atunci darul iui Dumnezeu atingfindu-se de inima sa si de ochii mintii sale si luminandu-i, a inceput s3- si dea seama cA pentru grozavia pacatelor sale, nu i s-a dat voie si intre induntru. Atunci a inceput a plange cu amar, a se tangui si a bate in piept, scofind suspinuri din adancul inimii sale. Mai departe Cuviousz povesteste astfel: Pe cand plangeam fn locul unde m& aflam, am vizut stand atirnati sus pe perete, Icoana Preasfintei Nascdtoarei de Dumnezeu gi am zis cdtre Ea, privind-o fari de abatere, co ochii si cu mintea: ,,O! Fecioard Stipani, Care ai mscut cu trup pe Dumnezeu Cuvantul! Stia cu adevarat ci nu este cu cuviintd si cu plicere Tie, ca si Privesc eu desfrinata si cea atat de necurata, spre Cinstita leoana Ta. Preacurata si pururea Fecioars Marie, care ai trupul si sufletul curat, cu dreptate este ca eu desfranata si prea necurata si fiu lep&dat& de la fecioreasca Ta fatii; dar de vreme ce am auzit, ci Dumnezeu pe care ‘Tu L-ai ndscut cu trup, pentru aceasta s-a facut om, ca si cheme pe cei pAc&tosi la poctinti, ajuti-mi mie, care fiind singurd n-am de la nimeni ajutor. Porunceste ca s-mi fic si mie neopriti intrarea in Biserici si nu mi lipsi a vedea cinstitul lemn al Crucii pe care Dumnezeul, Cel nascut din Tine cu trupul, S-a pironit si Si-a virsat sdingele siu pentru a mea izbivire; porunceste, 0, Stapand, ca simie nevrednicei si mi se deschidi usa, spre inchinarea Dumnezciestii Cruci, si sii-mi fii Tu mie mijlocitoare preavrednicé de credin{a, catre Cel Ce S-a nascut din Tine; cici de acum nu-mi voi mai intina trupul, cu nici un fel de fapti a necuratei desfranari; iar dup ce voi vedea Iemnul cel Sfant al Crucii Fivlui Tau, mi voi lepida cu totul de lume si de cele din ea, gi indata voi iesi, oriunde Tu singura ma vei povafui pemine, ca o chezsuitoare a méntuirii mele”. Dupa rostirea acestei rugaciuni, ca a putut intra in Sfanta Biserica, fiiri a mai fi opriti, inchindndu-se si sdrutand cu fricd si cu cutremur Cinstitul Lemn al Sfintei 155Cruci, varsnd mulfime de lacrimi de pociting’, Dupi aceea intorc4ndu-se inapoi, s-a oprit iarisi la locul cel dintai, si plecdndu-si genunchii inaintea Icoanci pururea Fecioarei Nascatoarei de Dumnezeu, si inchinfindu-se el a rostit din inima aceste cuvinte: ,,O! Fecioari pururea fericit’, Stipini de Dumnezeu Niscitoare, fi multumese din toat& fiinta, deoarece ai ariital spre mine, a Ta preabuni iubire de oameni si de nevrednicile mele rugiiciuni nu Te-ai ingrefosat, cici am vazut slava care pe dreptate, cu nevrednicie imi era mic desfranatei sa o vad. Dau slava lui Dumnezeu Celui Ce prin Tine primeste pocdinja pacatosilor. Si ce si gandesc sau si zie mai mult cu picXtoasa? Acum este vremea, Stipani, a implini ccen ce prin mijlocirea Ta am fagadvit. Acum povituieste-mi ori unde voicsti si Tu si-mi fii mie de aici inainte invafitoare spre mintuire, povafuindu-mi la calea pocainfei”. Acestea griindu-le, a auzit un glas de departe, strigindu-i; ,,De vei trece Lordanul, vei afla buna odihna!” Auzind glasul acela, si crezand cum ci a fost pentru sine, cdutfind spre Icoana Preasfintei Nascitvarei de Dumnezcu, cu lacrimi a strigat cAtre dansa: ,Stipini, Stipind, de Dumnezcu Nasc&toare, nu ma lisa pe mine piicitousa”. Dupi rostirea acestor cuvinte a plecat din pridvorul bisericii, cu grabnicd alergare. Lund trei paini cu sine, a trecut Jordanul, s-a afundat in pustia cea mare, unde a petrecut 47 de ani, fir si vada fath de om, branindu-se cu verdefurile sirace ule pustici, si suferind ispitiri si lupte cumplite, din partea vechilor patimi si a demonifor cumpliti si vicleni. Dar cu darul lui Dumnezeu si ca ajutorul Maicii Domnului, pe care o chema neincetat in ajutor, a biruit toate ispitele, sAvarsindu-si cu bine calitoria acestei victi. fnainte de a-si da obstescul sfarsit, dupi 47 de ani, Dumnezeu i-a facut parte iardsi de Sfanta impartasanie, prin Cuviosul Zosima, dupa care s-a sivargit cu pace la intai uprilie. Dup’ un an de zile, Cuviosul Zosima a gisit pe Cuvioasa riposatt, avand scrisoare lisatk pe nisip, prin care il ruga pe el si o ingroape fn acel loc si si o pomeneased in rugiciuni ca numele Maria, Cuviosul Zosima, spaland pe Cuvioasa Maria cu Is in loc de apa si rostind rugiciunile cele cuvenite acestui moment, a dat piméntului trupul cel atat de pedepsit, asezdndu-I cu evlavie intr-o groapa, ce a fost sapati de un leu trimis de Dumnezeu spre ajutor Cuviosului Zosima. Aceasta a fost viafa si petrecerea Cuvioasei Maria Egipteanca, cea care a fost salvati din pierzure prin mijlocirea si sprijinul Maicii Domnului, care pentru picatele si plicerile tincrefilor, a trebuit si pliteasca atat de scump in uceasti viag’, printr-o chinuire si ingurare asemenea cu moartea, de care tnsingurare a avut parte si dup moarte, i chinuitul ei trup a rimas necunoscut si nestiut de nimeni in pimdntul uscat al acelui pustiu neumblat (V. Sf. 1 aprile). Maica Domnului salveazit pe monahul patimas Un monah oarecare era chelar intr-o chinovie si impirtea vin fratilor, El avea multa evlavie cdtre Preasfanta Ni re de Dumnezen, nelipsind niciodati de la slujba bisericii, fiind osardnic Ia slujbele lui cele sufletesti, dar nelenevas si In ccle trupesti ale c&lugarilor. ins iubea vinul, sirmanul! $i fiindcX avea slujba aceea, de multe ori bea mai mult decat alti intr-una din zile a cinat si a baut pana cAnd s-a imbilat si a cizut in asternutul su. In ceasul Utreniei era adormit, ins’ auzind toaca s-a sculat cum a putut ca si se duca la bisericd. Pentru ci, dupi cum am zis mai sus, el avea mult dor de cele dumnezeiesti si nu voia si lipseased niciodata de adunarea cea de mantuire a fratilo Mergand putina departare de loc, cu greu inainta spre biserica, pentru durea capul de befie, insi pentru dorul pe care ill avea, se ducea inainte. Atunci diavolul, preficdndu-se in chipul unui taur, venea inaintea lui si se arta cum cA vrea lovease cu conrnele, insé monahul nu s-a speriat si Ficdindu-si cruce, vrajmasul s- 156a departat pufin. $i iarisi inchipuindu-se, s-a facut cAine negru si-l impiedica, si nu meargi mai departe, dar cl facfindu-si cruce ca si mai inainte, se ducea. Tar cfind a ajuns la poarta bisericii, s-a facut dracul leu preainfricosat si s-a pornit asupra lui sd-1 rupa, Atunci, ardtdndu-se o femeie preafrumoasa a izgonit pe dracul, mustrandu-l pe dansul cu ingrozire, cum de a indraznit s4 facd rau robului ei. Apoi, apucind pe monah de mana, |-a dus la chilia lui, zicdndu-i: ,,Pizeste-te de acum inainte si nu te mai imbeti, dacd doresti si te mantuiesti; mirturiscste-ti picatul acesta la cutare duhovnic si si faci canonul core fi-l va da”. Jar monahul a intrebat-o pe dinsa, cine este, de a facut atita bunatate cu el? lar ea a rispuns: ,,Ev sunt Maica lui lisus Christos!* Acestea auzindu-le el, a ciizut la pamént cu fricd multa, ca si i se inchine, dar ea s-a Ficut nevizuts. A plans de bucurie si s-a aflat in ceasul acela sindtos si nevatamat de betie. Marturisindu-se cu sarguinti si cu dinadinsul, dupa porunea cea dumnezei: nonul si s-a departat de vine, dupa cum se cade si faci fiecare crestin care se biruicste de aceasta patima. $i care nu se va mirturisi cu de-aminuntul, sa stie ca se va munci, i sunt datori s% se pizcasck de multé bauturd, ca de mare desfranare. Deschideti ochii vostri, cei ce iubifi befia si vA silifi ca si vi depirtati de ea, pentru ca si nu vA lipsifi de vesnica veselie si indulcire. Pe care, dea Dumnezeu, ca noi tofi si 0 dobandim, pentru rugiciunile cele bine primite ale pururea Fecioarei Maria, Niscitoarea de Dumnezcu. Amin (M.M.D. 45, d. Neam{). Maica Domnului izbaveste pe monahul muncit de dracul desfranarii Un monah oarecare se linistea tn muntele Eleonului. El avea o Tcoani preafrumoasa a NascAtoarei de Dummezeu, in chilia lui, la care avea mult evlavie. $i i se ruga in fiecare zi, cerdnd ca si-l izhiveaseit de darul curviel, El avea atata rizboi de | aveasti: pati ziua nici noaptea si ill avea atat de primejduia si cad si in fapta. indata ce se uprindea in inima lui vapaia aceea vitimatoare de suflet a spurcatei pofte, alerga la Sfanta Icoand si rugindu-se cu lacrimi, se pripidea sminteala trupului. Desi bine vedea vrajmagul, cum cu ajutorul Nascitoarei de Dumnezeu, fratele se iabavea, el nu inceta, ci totdeauna il ispiten. $i fntr-o zi, stand afara din chilie, venit iarisi viclenele ginduri, Vrand si alerge catre rugaciune dup obisnuinta lui, vizu cu ochii aratat pe diavolul, cdruia ii zise: ,P4nii cand, vrijmagule al adevaralui, wei sa ma ispitesti? Nu ai cunoscut socoteula mea, cum ci nu m& supun? Pentru ce in vadar mi muncesti?” $i a rispuns lui diavolul: ,,Eu pe mulfi alfii mai imbuni decat tine am biruit si votesc s& te fac si pe tine si te biruiesti mai pe urmi, cici nu mx lenevesc, nici alt slujb3 decdt aceasta nu am. ins dac& vei face ceca ce iti voi zice fie, voi inceta si te mai supir”. Tar acela a zis: ,,Ce voiesti si fac?” Raspuns-a lui dracul: »Cu inlesnire si putin Iucru este ceea ce ffi cer fie. Dar f jurimdnt, cum cA nu vei marturisi altcuiva si ifi voi spune”. Jar pustnicul, ca un om ncinvafat si fara dé rautate ce era, pentru dorul ca si se izbivensed de acest fel de razboi, s-a jurat ca si nu spun’ altcuiva. T-a zis Ini vicleanul sarpe: ,,S4 nu te mai inchini de acum Tcoanei ce o ai in chilia ta; scoate-o pe dansa afari din chilie, si eu de acum nu te voi mai supara”. lar monahul zis: ,,Mdine iti voi da rispuns pentru aceasta”. Dup§ care dracul, ficindu- se neyazut, monahul se sfarama cu gandurile, neytiind ce si fack din dowd. Si avea ware necaz si searba, dar mai ales pentru ci s-a jurat ca si nu marturiseasea nimanui. Cici diavolul cel preaviclean s-a silit s4-i ineuie usa, ca si nu intrebe pe vreun dascil care si-1 invete despre greseala cea mai micd, sau cea mai mare dintre cle. 157ins& fn ziua aceea a venit in munte Avva Teodor Fliotul, care era iscusit in Sfintele Scripturi si deprins in faptele bune, din ispitele dracilor, si citi il intrebau luau mare folos sulletese. $i ducindu-se si monahul cel inselat, i-a vestit lui pricina; iar Avva |-a canonisit grea pentru juriimant, apoi i-a zis lui: ,,Nu stii cum e& vrSjmagut nu scoate vreodaté, pe cineva din pacat mare ca si-l arunce in cel mic, ci totdeauna in mai more primejdie-l pripistuieste? Care mai mare farddelege este, decdt ca s4 nu te inchini StSpanei celei Prealiiudate? Mai mic picat este si curvesti de mii de ori, decit si te lepezi de Niscitoarea de Dumnezeu cea pururca Fecivara, $i 5% au asculfi de acum mai mult pe vicleanul diavol, ci o rowgé pe DAnsa si Ra iti va ajuta, ca sil rusinezi pe ef”. Dupa accen plecind pustnicul de la Avva si ajungand ta chilie, I-a intampinat dracul, zicdndu-i: ,,O! Batranule rau, au nu te-ai jurat mie, ca si nu spui iminui orice iti voi zice tie? Sd stii eh pentru cilearea de jurSmént ai si te muncesti, si cu na voi incerca pAnd fn sfiryit a te ispiti”, Jar cilugérul a raspuns: ,,Vrijmasule al binelui, si preainciutifitule, ori curvar de voi fi, ori juritor stramb, nu mi vei judeca tu, ci numai Dumnezeu si Stipanul, Fiul pururea Fecioarct, de care zici si mA lepie. Ins ew nu te voi asculta. $i acum pofi s4 faci cu mine ce vrei; dar El imi va ajuta si ma va izbavi de ispitele si cursele tale”, Atunci dracul s-a ficut nevazut, iar monahul ficand 0 iconits mick, dup’ chipul Icoanei Preasfintei NéscAtoare de Dumnezen pe care o aves in chilie, 0 purta cu el totdeauna. $i de atunci n-a mai putut si-| supere vicleanul, ci a petrecut tats vinta lui cu fapte bune, si s-a invrednicit foricirii celei ceresti, pe care s& dea Bunu! Dumnezeu ca si noi tofi sé 0 dobindim, cu daral si cu iubirea de cameni a Domnului nostru lisus Christus, Caruia i se cuvine slava tn veci, Amin, (M.M.D. 16, d. Neamg). Maica Domnului salveazd pe nestorianul ce a hulit-o jn vremurile de demult, in parfile Siriei viefuiau mulfi pustnici, pentru ca find locul c&lduros, puteau si posteusci, petrecind in neagoniseala si fourte multa stramtoare, Pe vremea aceen era, intre altii, un pustnic imbundtHtit si scump cu viata. Partenie cu numele, care avea obisnuin{a s4 se duck de multe ori in muntele Sinai gi si se inchine Sfintului Rug aducindu-si uminte de minunea care s-a facut acolo, in chipul pururea Fecioarei Maris. S-a dus ined si pfini la Marea Rosie, cfintind troparul lui Joan Damaschin: in Marea Rayie chipul Fecioarei celei neispitite de nunt s-a scris varecand”, si celelulte. Ducndu-se de mui multe ori acolo, oduti a vazut un mort ce ziicea pe malul mirii; si milostivindu-se de jalnica Jui infafisare, a facut rugiciunea preafierhinte, cu lacrimi, etre Domnul, ca si-i ajute mortului aceluia, prin rugiciunile Preasfintei Stipanei noastre NascXtoarei de Dumnezeu, Pe cnd se ruga, deodaté vizu pe mort cA s-a sculat si s-a inchinat, zieand: ,,Muljumescu-ti fie, sfinte al lui Dummnezeu, c& eviavia ta cea multk si dragostea ce 0 ai ciitre Domnul, sf e&tre pururea Fecioara, Maica Lui, nu o folosesti numaj pentru tine, ci si pe mul{i alfii ai slobozit de moartea cea sufletcasci, dup’ cum si pe mine nevrednicul”, Awzind ucestea Partenic i-a raspuns: »sTe jur pe tine cu numele aceleia ce este Doamna lumii, sii-mi spui cine esti gi ce folos afiat?” Tar acela a rispuns: ,Robule al lui Dumnezev, cw cuviinth este ca si se propoviduiasc’ in toat’ lumea lucral acesta minunat, si mai ales facerea de minune a pururea Fecioarei Maria, adevarata Maicd a tui Dumnezeu. $i acum asculti: Eu am fost riticit de eresul preapaginului Nestorie auzeam ci se pomenca numele Doamnei de Dumnezeu Niscitoare, mi mi impotrivindu-mi ziceam ch cra o mare (rddelege ca si se zich unei femei, Nasc&toare de Dumnezeu. Oduté am plecat pe mare la [erusalim, si tn corabia in care eram, s-a 158int4mplat un om evlavios care auzind cd sunt nestorian ma sfatuia sé las eresul. Tar eu mi impotriveam lui, vedind si dovedese cu adevarati socoteala mea; si aya vorbeam mult cu dansul, impotrivindu-ma pana intr-atAta, incAt era s4 ne injunghicm de atiita cearti, yi ingisi corAbierii s-au tulburat din cauza noastr3. Ei mai intai ne-au despartit de vreo doui-trei ori, dar mai pe urmi, vizind ci nu mai avem pace, nici mergere buna impreuna, ne-au lsat c&é doaré ne vom omori, ca si nu Ie mai facem o supirare ca aceasta. Luptindu-ne asa, am cizut amandoi in noian, $i ajungand fa fund, am vizut 0 femeie slavita si purtatoare de lumin’, care I-a Iuat pe accla de méini, zicindu-i: Fiindcd esti prietenul meu, deoarece te-ai luptat pentru mine, eu nu te las 64 te fneci, ci ducte ca sii te inchini mormantului Fiului meu, dupa dorirea ta, gi la trei ani s3 vii la fmparatia Lui cea Cereasci”. Acestea zicind si tinfndu-l de mini, I-a scos Ia pimantul cel uscat, cdci marea trigindu-se inapoi s-a desparfit in dou’ piri, si nu s-a apropiat de ei. Dupi care Stip4na a zis cdtre mine: ,,lar tu, nebunule, du-te in munca cea vesnicd, unde este dascilul tiu, Satana, si te pedepsesti cu Nestorie, incepAtorul eresului, si cu alfii care nu mirturisesc pe adevirata Niscitoare de Dumnezeu si sunt Juptitori ai dumnezeiestii intrupari a Fiului meu”. Zicdind acestea, 1-2 Iuat pe acela si nu sliu ce s-a flicut ca el; socotesc, dupa cum azis, si-l fi dus la Ierusalim, iar pe mine m-a acoperit marca, indat dup’ ce a plecat Fecioara. $i dracii cei intunecafi luand ticdlosul meu saflet |-au dus la locul cel de munca in care am vazut multime mare de oameni, care muncindu-se cumplit blestema pe Nestorie, care era pricina muncii lor. Acolo mf chinuiam gi eu pind in ceasul in care mi robului meu Partenie, si spune-i lui si nu mai fucd niciodati rugiciune pentru vrijmasii mei, Tar tu propovaduieste pretutindenca munca pe care o — sufir nestorienii”. Acestea auzindu-le mi s-a intors duhul meu in trup. Acum ifi mulfumese tic, Sfinte al Iui Dumnezeu, si mi rog fie si mii miruiesti, ci mi lepid de spurcatul eres al nestorienitor, si marturisese pe pururea Fecioara Maria, adevirata Niscitoare de Dumnezeu, rugandu-mi milostivirii ei si m3 primeasc’, pentru rugaciunile robului ei, ca si-i slujesc tout viata mea, desi sunt netrebnic”. Auzind acestea, Cuviosul Partenie s-a bucurat foarte mult si ducndu-se amandoi la Terusalim, au aflat pe crestinul ccl drept-credincios mai sus amintit; si plecind impreuna in pustie, au slujit cAtesitrel Domnului pnd la sfarsitul viefii lor, petrecfind in sfingenie. $i asa s-au invrednicit de fericirea cea veynicd, pe care, o! De ar da Dumnezeu si noi tofi a o dobfndi! Amin. (M.M.D. 19, 4. Neamp). a uritat Femeia aceea preastivitd si mi-a zis: ,,legi de aici, pentru rugaciunile Maica Domnului salveaza pe cel ce s-a lepddat de Christos prin scrisoare ip parfile Italici era un boicr oarccare, cu numele Carol, care cheltuia averea sa pentra desfitiri, indulciri, si desfranari trupesti; si in putin’ vreme shracind gi nemaiavaind de cheltuiali ca si petreaci in galantomie si cu risfiifare ca mai-nainte, s- afntristat si amarat pana intr-atat ined zicea, ca un deznAdAjduit, cuvinte de bul. lar intr-una din zile s-a dus intr-o padure sa afle vreun vrajitor, pe care s4-1 fntrebe dack nu ar putea diavolul si-| imbogiteascd. Umblind, |-a intimpinat pe el diavolul in chip de ostas, si i-a zis lui: ,,Eu sunt acela pe care il caufi. Daca vel primi si- mi faci zupis scris cu sangele tiu, cum cd te impreunezi cu mine, si te lepezi de credinfa ta, eu ffi voi da toate bundtatile lumii acestea, si ifi voi face toate voile tale, si vei avea aféta mulfumire inc&t nu va fi altul asemenea tie”. Ticalosul acela, imbatat de dorul iubirii de deserticiuni, a primit ca un deznidajduit ce era si a scris cele impotriva botezului, adic& s-a lepidat de Christos si s-a impreunat cu diavolul, care i-a si dat desfatari si bunatafi vremelnice, dupa cum i s-a fagaduit. Si lua parte la toate 159petrecerile lui, mergand dupé ef in chipul ostasului si sivaryind toate poftele lui. lar odati, trecdnd ticdlosut acela pe langa o biserica, si intorcind ochii citre dansa, a yazut Icoana Nascitoarei de Dumnezeu. Si aducandu-si aminte de farddelcgile Ini, a suspinat cu amar si -a durut inima lui. Atunci diavolul, lovindu-l cu un toiag, atat de tare incat s-a innegrit carnea lui, i-a zis: ,,Pazeste-te de-acum inainte, si nu mai indr&znesti ca si privesti la Icoana Fecioarei Maria, cé ea mi-a facut mie multe pagube, si pe multi i-a luat din mainile mele, cici di intorci ochii citre dansa, ifi voi da aspré moarte, pagubindu-te de hundtitile viefii cele’ de acum, iar sufletul tiu il voi lua cu mine in munca cea vesnica. Acestea auzindu-le ticdlosul, a rimas intristat foarte, nu atat pentru ranile trupului, cat pentru moartea sufletului. Si socotind cum ar face ca si pe-de robia aceasta, zicea in gandul vrijmagul singur a isit, cum c& Preasfanta Fecioard a luat pe multi din mainile lui; poate se va milostivi si spre mine darul ei, ca 0 Maicé a lui Dumnezeu Celui intra tot milostiv. Acestea le géindea el, iar vrijmasul, necunoscaind cele ascunse afe inimii lui I-a trecut pe Langa alta biserica, pentru ca si vada daca ii asculta porunca. Si acela viz4ind usa deschisi,.a alergat cu sarguinta si intriind injuntru a cizut la pamAnt fnaintea preacinstitei icoane a Muicii lui Dumnezeu, bitandu-si pieptul si strigand acestea din adAncul inimii, cu suspinuri cu lacrimi fierbinti: ,,Stipfind si Doumni a lumii! Apucd inainte si ma izbaveste din miinile diavolului, Multa este puterca ta, fmpiriteasi a toate, arat-o si spre mine cel de trei ori ticilos; Mare este milostivirea Ta, milostiveste-te si spre mine cel nevrednic. NemAsurati este mila Ta, mi josul”, Acestea gi altele multe zicind, vrijjmasul de manie Ficea multi tulburare, afaré Insi dup’ o bucaté de vreme a strigat, zi Eu mi duc, necredinciosule, ci ma gonesle puterea Fecioarei, dar pastrez zapisul tiu, si atunci cand Fiul ei va face judecat4 ca si judcce lumea, ca un drept judecitor, te va da pe tine ‘in mainile mele, fiindcd de buna voie te-ai lepadat de credinta ta”. Acestea zicand vicleanul, a picrit, iar Carol cu mai multe lacrimi si mai cu dinadinsul se ruga citre milostiva Maicd a Preamilostivului Dumnezeu, cerand milostivire yi iertare. Agadar, a urmat trei zile plangand cu amar, din ini, si zicind cuvinte att de dureroase si cu aga plangere, incAt parca si pietrele licrimau. Si asa, de multa osteneal si de batilie in piept ce le suferise, a obosit. Si putin adormind, a vizut in vis pe Preasfanta care if zise lui: ,,Tu te-ai lepidat de Fiul meu, ce voiesti dar acum aici, in casa mea?” Jar el i-a raspuns cu smerita vorbire si cu lacrimi, ind: ,,O! Preaslavita Maic& a milostivirii, pentru cine S~ 1 tau cel cu i multi mi uit. Care nu lui cea preadulce, si totuyi nu le-ai rile cele iubitoare de cameni. $i pe mine care am fndrazncala Ta, oare mi va primi? Milostiveste-te spre mine, Stipina mea, cA toate le pofi cate le voiesti ice vei cere de la Fiul si Dumnezcul tau primesti negresit, fiindcd te-a ficut pe tine mijlocitoare a picatogilor”. a Atunci Stapina is: ,,Fiinded lelegea ta gi te caiesti din toata inima, te primesc pe tine si te intore la Fiul meu. Dar s4 nu te ariti nemultumitor pentru darul acesta usa de mare, ci si faci lucruri vrednice de pocainta". Tar acela mulfumindu-i cu prisosinfi,.a rispuns: ,,Stipana-mea si Doamni sliviti, toute ifi sunt cu {4 fie; f4-mi mie gi darul acesta spre incredintarea iertirii mele: Porunceste si-mi intourci vrijjmasul zapisul acela viclean, cel scris cu mAna mea, ca s4 nu mA tnfricoseze, cum cA vrea sil aduci la ziua Judeci{ii, Dreptului 160Judecktor. Cunosc cum ci nimic nu este cu neputinfi la tine, ca o Maici a Atotputernicului Dumnezeu, poti sa iei si scrisoarea acees cu totul nebuneascd, pentru ca sh se smereases desavargit vicleanul nu aibs nici o nadejde asupra mea”. Rispuns-a lui Stapan; si Dumnezeului meu, faci-se tie gi aceasta”. Acestea zicdnd, i s-a pirut Ini cum ch @ auzit in vizduh glasuri, zicind: ,,O! Stipani, cao Maicd a dreptitii ce esti, $4 nu faci nedreptaten aceasta, ca si iei pe acela care a mirturisit cu zapisul lui cum cd este al meu”, Far ea a zis: ,,Vrajmagule al adevaru tui, totdeauna esti mincinos,’insi acum ai spus adevarul, cum c: pentru aceasta voi face dreapté judecata, lund zidirea Fiului meu din mainile tale, caci cu nedreptate este ca so stapanesti tu, cel strain”, Aceste auzind Carel, s-a umplut de bucurie si veselie, din care pricina desteptndu-se viizu cu mirare cum ¢& n-a fost vis, ci se afla, 0, rhinune, in méinle lui, rapisul cel scris de el. CAt& veselie socoti{i ci u fost in ziva aceea, nu numai pentru el, ci si pentru tofi acei care au auzit si vAzut zapisul acela. ‘Toti s-aa minunat de nemarginita mili a StipGnului, si de puterea cea neaseminati a prealaudatei Fecioare. Vestea aceasta s-a dus in multe cetiifi si orase. $i dupa ce a auzit si Preasfintital Laon, care in vremea aceea era Arhiepiscop in Roma, a t oameni dé a adus pe Carol. $i viizdnd scrisoarea aceea, a poruncit si se faci in hiserica de obste, slujbi spre mare multumire Maicii lui Dunmezeu. Si au sivarsit praznic cu mare veselie si multi core traian in felurite firadelegi si in desfrinari erau afundati, s-au pocdit din tot sufletul, nidiijduind cum cA prin rugaciunile Preasfintei NascAtoare de Dumnezeu vor dobindi iertarea pacatelor. Iar Carol fcdndu-se célugar, a facut roduri vrednice de pocdinfé dupa cum i-a poruncit Doamna noastr4 si prin darul ei s-a invrednicit de tereasca lericire. Pe care, sidea Dumnezeu, ca nui tofi si o dobiindim prin rugiciunile Bi siale tutaror Sfingilor, Amin (M.M.D. 23, d. Neamt). Maica Domnului primeste pociinta lui Teofil, cel ce s-a lepidat de Christos Pe la anul $37, dupa venirea cea in trup « Domnului nostru Iisus Christos, se afla in Eparhia Ciliciei un episcop, iconom al episcopului Cetafii Adaneilor, Teofil cu wumele, El era un om itor de Dumnezeu, cu fapte bune si care avea bund cunostinfi in stujba sa, chivernisind treburile hisericesti cu atata dragoste de Dumnezcu, inedt tofi erau multumiti. Tar dup& ce a murit Episcopul, a olergat tot poporul la Mitropolit, cerdndu-i si Ie hirotoniseased pe Teofil, care cra barbat vrednic sicu fapte bune dup cum am aratat, Acesta insi ca un om smerit ce era, auzind de cererea poporului, n-n voit s& primeasca nicidecum. Atunci Mitropolitul, vazand hotdrarea lui cea nestramutata, a hirotonit pe un altul, eXruia i-a zis si-t iubeascd pe Teofil si si-1 aibi tot pe el ca cpitrop. Sia petvecut Teofil astfel in slujba sa multa vreme, cu fapte bune gi frumoase. insi vriijmasul adevirutui zavistuind fapta lui cea buna, a uneltit si-1 arunce intro mare prapastie, dup cum i-a si facut; cei lucrand ‘cu mestesugurile lui, a aayistult prin oarecare oameni cu rele naravuri pana intr-atat asupra lui, iicdt noul Episcop [-a urat foarte si in cele din urmi |-a izgonit pe nedrept din dregatoria pe care o avea in hisericd, pun4nd pe altul in locul lui. Nedrcptatea aceasta la inceput a ribdat-o Teofil si nu s-a supirat, dar mai pe urma diavolul I-a adus intr-o stare de grozavd amiriciune, intiratare si mnie, aducndu-i aminte de dregatoria in care a fost si din care a fost scos pe nedrept de citre nerecunoscatorul Episcp, care ocupa acest loc de mare demnitate, numai datorits faptului ci el - Teofll — nu voise si-l primeasci. 361Acestea, cum si multe altele pundndu-le vrajmasul in mintea lui Teofil, i-a dat asa de mare razboi, incat |-a biruit, induplecindu-l si facd Episcopului o veajitorie, ca si-{ primeasci iar in slujba lui cea de dinainte. Fiind in ucea fara un oarecare vrijitor mare, s-a dus ‘Yeofil la dansul si aritandu-i scopu) lui, trebat daca ar putea si-1 ajute. Jar accla i-a raspuns: Eu a5 putea si te pun iarasi tn boieria pe care ai avut-o; ba pot face ca sa ai inci si mai mult cinste dect inainte, daci te vei inchina invifatorului meu si vei face orice ffi va zice el. $i mai ales sA te pazesti ca de foc si nu faci Cruce, orice vei vedea, ci atunci in zadar va fi tout osteneala mea”. Teotil, find biruit de manie, a primit ca un tieilos. UrcAndu-se fatr-un loc pustiu, vrajitorul a inceput a face vrajile lui, strigdnd pe draci, care indati s-au adunat, mulfime nenumarati. Si venind mai-marcle lor a stat in mijloc cu multi ingamfare. . Atunci a zis vrajitorul, cAtre ‘Teofil: jinchind-te domnului nostro”. Si inchinindu-se el, a zis vrijitorul catre diavol: ,,Stipane al nostru, omul acesta a fost dat afari din slujba lui de citre Episcopul siu si lam udus la tine ca si-l aju{i”. Diavolul a rispuns: ,,Daci se va lepida de Christos si se va face rob al meu, Voi face ca si fie primit iarasi in slujba lui si s4 aiba mult mai mare cinste-si desfitare decat mai- nainte, cici tu cunosti puterea mea. Dar pentru aceasta trebuie s4-mi faci scrisoare cu mana sa, cum ci se feapada de Fiul Mariei si si isedleascd pentru ca si nu mi batjocoreasea mai pe urmi”. Atunci ‘Teofil, ingimfat de slava desarti a lumii acesteia, sau mai bine zis, indemnat de acel duh incepitor al mindriei, a primit, gi ca un fird de minte a seris ci se leapid’ de M&ntuitorul si se immpreuncazd cu diavolul, $i iscilind scrisoarea, a dat-o yrAjmasului, care |-a imbratisat si l-a sdrutat, zicindu-i: ,,De acum vei cunoaste puterea mea”. Si zicdnd acestea s-a facut neviznt cu toate duhurile rele. - A doua Zi, chemfndu-l Episcopul la sine, I-a pus iconom si cerdndu-i iertare pentru necinstea ce i s-a facut, i s-a inchinat facdndu-i metanie pana la pimant, incit s-au minunat tofi cet ce erau de fati. Insi aceasta s-a facut prin lucrarea diavolului care, ducdndu-se noaptea la Episcop, I-a ingrozit si |-a amenintat pani intr-atat, incat de frict n primit ca sa fack a sa voie! indlfandu-se Teofil lao cinste mai mare decat inainte, nu mai era smerit ca atunci, ci foarte mandry. $i se femeau tofi de cl, sil respectau, iar mai mult decit tofi #1 cinstea Episcopul. $i venea vrajitorul acela deseori la el de-I sfatuia va si pazeasca figiduinta ce a Ficut aceluia care i-a dat cinstea; si nici si nu-i treac& cumva prin minte ca si se lepede de el si sd se fack astfel nemulfumitor citre binefacdtorul stu. Tar el, ca uz stricat de minte, intai i-a multumit pentru sfaturile date, dar mai pe urm’, venindu-si in sine si socotind adincul pierzarii in cure s-a cufundat, a inceput a-l uri, Si aducdindu-si aminte de munca cea veynica, zicea intru sine acestea: Vai mie! Cum m-am ratacit, ticlosul, gi ca un nebun_m-am facut rob al diavolului, pentru cinstea aceasta vremelnick! N-am putut suferi lipsa dregitoriei in care am fost, dar oare cum nu am socotit paguba fericirii cele vesnice de care m-am lipsit’ si nu m-um gandit la infricosata Judecata a imparatului Ceresc, Care mi va arunca in focul cel vesi nebunia mea! Si-cine nu ma ya plfinge pe mine cel prea fark de minte! Acestea gindind, se tnguia ziua si nouptea yi ca un nevrednic se temea si fact rugiciune, ci numai plingea cu amar, zicdnd: ,,Vai fie, ticdfosule Teofile! Cum ai innebunit de te-ai lepidat de Stapanul si Ziditorul tau? Cine mai poate acuin sA ia zapisul cet scris de mana mea din ghearele diavolului? Vai mie, ticAlosul! Mai bine s-ar fi despicat pimantul ca si ma inghiti, sau si fi cAzut vipaie de foc din cer ca sé mi ardi, decdt sA mi lepiid de Ziditorul si Mantuitorul meu! 162