APLICAREA LEGII PENALE IN SPATIU SI TIMP 3. APLICAREA LEGII PENALE IN TIMP 3.

1 Notiuni generale Legile penale nu sunt eterne. Ele sunt adoptate si puse in vigoare la un moment datsi isi exercita actiunea asupra relatiilor de aparare sociala cat timp se considera necesara eficienta lor. Ele se scot din vigoare prin abrogare si daca este cazul prin inlocuirea lor cu alte legi penale. Acest proces de continua modificare a legislatiei penale creeaza situatii de trecere de la o lege la alta, implica cunoasterea si aplicarea legii existenta in vigoare la data savarsirii faptei penale. Cand o fapta penala a fost savarsita si ramasa nepedepsita pe timpul in vigoare a aceleiasi legi care a fost inlocuita cu alta lege penala, se ridica problema ce lege se aplica celui ramas nepedepsit. In asemenea situatii, magistratul care este chemat sa aplice legea se calauzeste dupa urmatoarele principii: Aplicarea legii penale active; eretroreactivitatea legii penale; !etroactivitatea si ultraactivitatea legii penale; Aplicarea legii penale in situatii tranzitorii.

3.2. Activitatea legii penale Notiune. " !urata "i li#itele $e aplicare a legii penale in ti#p Este un principiu de baza al aplicarii legii penale in timp, ce da expresie si decurge din principiul legalitatii , ce corespunde nevoilor de aparare sociala ca si al apararii drepturilor si libertatilor cetatenilor.

#otrivit acestui principiu legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea se afla in vigoare $art.%& C.#.' Intrarea in vigoare a unei legi penale, de regula, coincide cu publicarea ei in (onitorul )ficial. In practica legislativa s"a statornicit regula ca legile cele mai importante cum sunt codurile penale sau chiar unele legi extrapenale, care contin dispozitii cu caracter penal, sa cuprinda in textul lor o data de intrare in vigoare ulterioara aceleia publicarii lor. Intrarea in vigoare a legii penale la o data ulterioara publicarii ei, dupa un anumit interval denumit vocatio legis $repaosul legii',este determinate de necesitatea cunoasterii continutului acesteia, atat de cei carora li se adreseaza, cat si de organele de stat care au sarcina aplicarii lor. imeni nu se poate apara invocand necunoastererea legii penale $ nemo ignorare legem censetur ', iar cunoasterea si respectarea legilor tarii este o indatorire fundamentala a cetatenilor$art. *% din Constitutia !omaniei ' si o obligatie legala a cetatenilor straini aflati pe teritoriul tarii noastre . In ce priveste momentul iesirii din vigoare a legii penale, acesta este determinat de data intrarii in vigoare a legii prin care ea este scasa din vigoare. (odalitatile prin care este scoasa din vigoare o lege penala sunt diferite: abrogarea, modificarea, a+ungerea la termen a legilor temporare sau incetarea conditiilor care au determinat adoptarea unei legi exceptionale, schimbarea conditiilor social"politice care au determinat adoptarea unor dispozitii cu caracter penal etc. In mod obisnuit, scoaterea din vigoare a unei legi penale se face prin abrogarea expresa sau tacita, dar mai ales prin modificarea legii$ adica prin schimbarea, completarea, inlocuirea unor dispozitii din legea penala cu alte dispozitii. 3.3 Concur"ul $e legi penale Este posibil sa fie in vigoare, in acelasi timp, si cu privire la aceeasi fapta prevazuta de legea penala, doua sau mai multe legi penale, una cuprinzand o reglementare generala, alta sau altele cuprinzand o reglementare speciala. In teoria dreptului penal se numeste concurs de legi penale, fiindca cele doua sau mai multe legi vin in concurs la reglementarea acelorasi relatii

sociale. Caz in care se pune problema determinarii legii penale incidente si deci aplicabile in baza principiului legii penale active. !egula de baza admisa pentru solutionarea acestei probleme este aceea a aplicarii legii penale speciale. Legea speciala este aceea care deroga de la legea generala si este firesc sa se aplice cu prioritate legea speciala cand vine in concurs cu legea generala. In legislatia noastra penala au caracter de legi speciale: " dispozitiile cu caracter penal cuprinse in legi extrapenale, si dispozitiile din partea speciala a Codului penal in raport cu dispozitiile din partea generala a acestuia. Caracterul derogator al legii penale speciale , in intelesul acesta, este admis prin dispozitia din art.,-.C.p., care prevede ca dispozitiile din partea generala a Codului penal se aplica si faptelor sanctionate penal prin legi speciale, in afara de cazul cand legea dispune altfel. 3.%. E&traactivitatea legii penale Retroactivitatea legii penale #rincipiul retroactivitatii legii penale contine regula ca legea penala se aplica in mod obligatoriu cu efect retroactiv, in sensul ca se aplica totdeauna si neconditionat faptelor savarsite anterior intrarii sale in vigoare. Este un principiu opus aceluia al neretroactivitatii legii penale, ceea ce ii confera caracterul de exceptie de la principiul neretroactivitatii si respectiv de la principiul legalitatii. El functioneaza in doua ipoteze specifice: %' retroactivitatea legii prin care se aboleste incriminarea unei fapte si .' retroactivitatea legii penale interpretative. %' Cazul tipic de retroactivitate obligatorie a legii penale este acela al legii prin care se dezincrimineaza o fapta care pana atunci era incriminata ca infractiune.

Este posibil ca o anumita fapta care a fost la un moment dat incriminata ca Infractiune sa inceteze sa mai prezinte gradul de pericol social al unei infractiuni si de a mai face necesara aplicarea unei pedepse. Cum este firesc, aceasta fapta urmeaza sa fie, mai devreme ori mai tarziu, dezincriminata, adica scoasa formal din randul faptelor ilicite penale, printr"o lege noua care, fie ca abroga expres dispozitia incriminatoare respective, fie ca, inlocuind legea penala in vigoare pana atunci, nu mai prevede acea fapta ca infractiune. #entru ca aceasta lege noua, dezincriminatoare, sa fie eficienta, ea trebuie sa se aplice retroactiv, adica sa priveasca fapte savarsite anterior intrarii sale in vigoare si pe care ea nu le mai incrimineaza. In dreptul penal roman acest principiu este prevazut in art.%. C.p. in care se arata ca legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute in legea noua. /e asemenea, se prevede ca, odata cu intrarea in vigoare a legii care nu mai prevede fapta ca infractiune, inceteaza executarea pedepselor, a masurilor de siguranta si a masurilor educative pronuntate in baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotararilor +udecatoresti privitoare la faptele dezincriminate. u trebuie sa confundam abrogarea unei dispozitii incriminatoare cu dezincriminarea faptei pe care acea dispozitie o prevedea ca infractiune, cele doua notiuni nefiind echivalente. Abrogarea unei dispozitii de incriminare nu inseamna totdeauna si dezincriminarea faptei prevazute de acea dispozitie, fiindca este posibil ca fapta respective sa continue sa fie incriminate printr"o alta dispozitie cu caracter penal. Cele mai importante legi dezincriminatoare au fost adoptate in legislatia noastra penala dupa revolutia din decembrie %010, din nevoia de a indeparta din dreptul nostru penal acele incriminari ce constituiau atingeri grave ale drepturilor si libertatilor omului. In aplicarea legilor dezincriminatoare , dispozitiile din art.%. alin.% C.p. prevad, asa cum am aratat, inlaturarea tuturor consecintelor penale ale faptei savarsite. 2' Retroactivitatea legii penale interpretative

#rincipiul aplicarii cu efect retroactiv a legii interpretative este unanim admis in teoria dreptului si in practica legislativa cu privire la legea penala. Este vorba de interpretarea autentica a legii penale, data insa printr"o lege separata, interpretative, intrata in vigoare la o data ulterioara aceleia a legii interpretate. /e regula, legea interpretativa este adoptata atunci cand se iveste necesitatea explicarii intelesului unor dispozitii dintr"o lege anterior adoptata si care au fost intelese in practica intr"un mod necorespunzator vointei reale a legiuitorului.

Ultraactivitatea legii penale Principiul aplicarii cu efect ultraactiv a legii penale contine regula ca legea penala se aplica in mod obligatoriu si dupa iesirea ei din vigoare, atunci cand este vorba de solutionarea conflictelor de drept penal nascute in timpul cand ea era in vigoare. Acest principiu nu este admis decat in cazuri speciale si anume in cazul legilor temporare si a legilor exceptionale, care se aplica pe o perioada de timp determinata. In dreptul nostru, acest principiu este prevazut prin dispozitiile din art.%C.p. care prevede ca legea penala temporara se aplica infractiunii savarsite in timpul cand ea era in vigoare, chiar daca respectiva infractiune nu a fost urmarita sau +udecata in acel interval de timp. Aplicarea legii penale #ai (avora)ile in ca*ul (aptelor care nu au (o"t $e(initiv +u$ecate Este consacrat in art.%, C.p. si are in vedere ipoteza in care de la savarsirea infractiunii pana la +udecarea definitiva a cauzei intervin una sau mai multe

legi penale succesive, cand se va alege dintre acestea, legea mai favorabila infractorului. In determinarea legii penale mai favorabile infractorului, doctrina penala s" a oprit asupra trei criterii, si anume: a conditiilor de incriminare, a conditiilor de tragere la raspundere penala si a sanctiunilor penale.$ pedepsei '. #entru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale successive $cea din momentul savarsirii faptei, cea din momentul +udecarii faptei ca si cele intermediare' in raport cu normele si institutiile care influenteaza raspunderea penala in cauza concretadedusa +udecatii. Criteriul cel mai des folosit de determinare a legii penale mai favorabile este cel al pedepselor principale. 2ituatii: a' intre legile care prevad fapta ca infractiune, daca pedepsele sunt de natura diferita$ detentiunea pe viata sau inchisoarea ' va fi mai favorabila legea care prevede pedeapsa inchisorii. /aca intr"o lege pedeapsa este inchisoarea, iar in alta lege, pedeapsa prevazuta este amenda, atunci, de regula, legea care prevede pedeapsa amenzii este mai blanda. Exceptia ar fi in cazul in care in cauza s"au constatat circumstante atenuante, iar legea care prevede pedeapsa inchisorii permite, pe baza circumstantelor atenuante, aplicarea unei amenzi, in cuantum mai mic decat cel la care s"ar a+unge cand s"ar aplica legea carfe prevede pedeapsa amenzii. b' cand intre legile succesive pedepsele sunt de aceeasi natura $inchisoarea sau amenda', dar cu limitele speciale diferite va fi mai favorabila , intr"un caz cand minimul este acelasi, dar maximul diferit, legea care prevede un maxim mai redus, iar daca maximul special al pedepsei este acelasi, dar minimul diferit va fi mai favorabila legea care prevede un minim mai scazut. Exp. In cazul unor pedepse asimetrice, legea panala mai favorabila va fi determinata in concret de +udecator si in functie de impre+urarile care atenueaza ori agraveaza pedeapsa, astfel ca daca in cauza sunt circumstante agravante 3 +udecatorul trebuie sa aplice o pedeapsa catre maximul special si atunci este mai favorabila legea care prevede o pedeapsa cu un maxim special mai redus.

/aca fapta s"a savarsit in circumstante de atenuare, +udecatorul trebuie sa aplice o pedeapsa spre minimul special, ori sub acest minim, iar legea mai favorabila este cea care are un minim special de pedeapsa mai redus. Legea penala mai favorabila nu se stabileste in functie de pedepsele complimentare, aplicarea acestora se face in continutul si limitele prevazute in legea noua, iar daca legea noua nu mai prevede aceste pedepse, ele nu se mai aplica. Aplicarea legii penale #ai (avora)ile in raport cu (aptele care au (o"t $e(initiv +u$ecate Acest principiu este consacrat in codul penal in doua variante: aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile $art.%4 C.p.' si aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile$ art.%* C.p.' Aplicarea legii penale noi mai favorabile in cazul pedepselor definitive isi are +ustificarea in princippiile umanismului si al egalitatii in fata legii penale. Conditiile de aplicare a legii penale mai favorabile infractiunilor definitive +udecate sunt aratate in art.%4 C.p. si au in vedere situatiile cand legea noua prevede pentru aceeasi infractiune o pedeapsa mai usoara ca natura ori ca maxim special decat pedeapsa aplicata. Astfel: pedeapsa detentiunii pe viata se inlocuieste cu maximul pedepsei prevazuta de legea noua$art. %4 alin . C.p.'. Cand pedeapsa definitiva este inchisoarea, iar legea noua prevede numai pedeapsa amenzii, se va inlocui pedeapsa inchisorii cu amenda, care nu va putea depasi maximul ei special, iar daca o parte din pedeapsa inchisorii s"a executat, se poate inlatura total sau in parte executarea amenzii$ art.%4, alin , C.p.'. Cand pedepsele sunt de aceeasi natura, in cazul pedepsei inchisorii, pedeapsa aplicata dupa legea veche se reduce, la maximul specialprevazut in legea noua, iar daca pedeapsa pronuntatain baza legii vechi este amenda, aceasta va fi redusa la maximul special prevazut in legea noua$ art.%4 alin.%'. Efectele legii penale noi mai favorabile se intind si asupra pedepselor complimentare, masurilor de siguranta si masurilor educative, in masura in care nu au fost executate si constau in inlaturarea executarii lor daca nu mai sunt prevazute in legea noua, ori in executarea acestora in limitele si continutul prevazut de legea noua $art.%4 alin.4 C.p.'.

Efectele legii penale noi mai favorabile se intend si asupra pedepselor de+a executate ori considerate ca executate pana la aparitia acesteia si constau in considerarea acestora$ pedepselor', pentru viitor, ca avand natura si limitele reduseconform legii noi$art.%4 alin * C.p.'. Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile prevazuta in art.%4 C.p. reprezinta cadrul comun de rezolvare a succesiunii legilor penale in timp. Aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive este reglementata prin dispozitiile art.%* C.p., care prevad cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, iar sanctiunea aplicata este mai mica decat maximul prevazut de legea noua, tinandu"se seama de infractiunea savarsita, de persoana condamnatului, de conduita acestuia dupa pronuntarea hotararii sau in timpul executarii pedepsei si de timpul cat a executat din pedeapsa, se poate dispune fie mentinerea, fie reducerea pedepsei.