,,"

cercetare

critici asupra poeziei romene

J
a
a

de la 1E67,,

e,numSre I u,,,,"0,ffr.,t',1'lfl,,:r:::f * i' * 1*J" edi e .;..'.lt'r i'i' il' i"::;r{ :#;?:;:i3:,;, {':;;tr [ cani maioresci en". tarn il,,ju,'# il.",i-ffitJ',|,,'

I
I

fi i r

r t^c1 r o

#*T :"##

"u

rur#;,1rffi#ly;
*

i];,

sa exprime rrr.o.r adever cea dint6i .,

r. de roare, n,"r1, t ",":,:'ffi ll": p-oeziei u,riln",'rr'j3-d:

insi

,Xx**,x:"'#:.ffi,'i:;,r,,',:*";f,:il:T ^sr,wrca matenalr' cer. dinJr ;;;;ffi;:# lpoeziei. o"'

"tnom' speci fi c ;; "*'iu; "'p o" tilffi:ff ::t::::T']i ^:-'111'"0il" .,,ffi
ul
"' "i"H:H "' slatutul a fixa
at

i,f H;'"" ;,'Hl

t,'lj

sau

;i,:ktnf fTfr :I,lff

r,
5,

propriu in care ,.'::^",::nti?itu

r,

lli"**o

jfu"xi::.;*l* rrurnosul
cuprinde f;

3.1y-",

; ,,*,: ffi"tTJ

iXjil,,ll*:"1zicd

Iffi,ihJf,:l*""ffi::;'i ;il,;;J:l'-"'nd
coneriinfa noasrri

sau naturard, cuvinrele

ffi ffi: :

'oli:

i, lrn,"r' ,",:::,j::"u1" pentru

ea

f X'ff] T

tingvisticd, in -"q rur8,vlsllcd, concret, ciuda aztqnt.,^_1_-. aa."., , jt^Y:."' T_c::cret, ci aceea "o.r"t"*iri

rl"l:3u'";'i;;;il fl lly:,,:::,i,.u"uuii,li#rr:::**t+;:;'i.::i:J:I# il:',":,T'Lflffi:#i*'::,rffi ;,il,fi ffi ff ',**:*:g

ri

mi*:;il1*:*_,,:*,+ii". j"li1,ii"llltT:,,::$ tn realitale' observd

_XlT,":::.,..i,.u,a-r;;;""; ru:nffi*#d*fl "i;lff 0", l"I7,r; i hTTjfi,ff:,Ji i,i,# "r, ,

233

:,
scnsibile

in fantezia auditt'rrittltti", iar nu de a ti.rrmula recl idci

ahstracte, misiune ce revine prozei, se infeiege Etiintilicc. strdduin[a cea mare a adev[ratului p6et va ti de a g6si gi valcirifica mijloacelc

clun

salc, exernple deimagini evide,t idcceptahile, ironizandu-le ai;a

se cuvinc.

cele mai expresive ale limbii. in general, cuvfittele qi-au pierdut 'dc-a)ungul timpului sensul lor concret qi plastir:.''inc6t artistului i

'se impune'in rnod iqperios,obligafia de a'le revitaliza ori resensihiliza prin proeedce specialc. in primul rAnd ins6, trccuic desigur prefcrate vocabulelc care qi-au picrdut intr-o lnai mich m6surd caraoterul lor sensihil origilar. Ilxemplelo lui N{aiorc-scu nu ls indicd totugi propriu-zis pe acestea, cAt mai cu'seam{ asocierilc cu valoato metatoricd satl oricum ligurativ[. Al doilea procedeu ar fi al intrebuin[drii re ldngd cuvintele tocitc de vremc a adjectivelor sau adverbelor sau, pum le numeqte,Iv{aiorescu glohal, a epitcteltlr r:flrante. in cc'rnlinuare, in al treilea rAnd, criticul tncnfioneaz[ pncrsoniticdrilr,'. pcntm ca sd inchcic pritt adlugarea comparafiei, a mctafbrei, a tr,rpului in genere, deja irnplicate in tbnd gi in procedgelo anteriijare. Sirnplific0nd. am putea spunc aqadai cd pentrtr Maiorescu qi. in dcfinitiv. pelrtru t()at6 lumca pAn[ in prezcnt. pobibilitatca'de a restitui limbii () anumitd expresivitate line aproape exclusiv de figurafia stili-sticd' Altfel zis, semantisrnul lir:gvistic poate redobAndi valori de plasticitatc nurnai prin fenomenvl de nrctu.ferenld, adic6 de transfer al unor sonsuri de la un cuv0nt la altul. Lingvistica modenr6 flume$tc cc-rnotalii aceste infOlesuri noi, ligurative, addugatc color logicc" ' de dio{ionar, sau" ln aceeaqi terlnitrofogie nou6, delotafii. , Irste incoutestahil cd lr{ai.orescu firrmulcaz[ in felul s[tt exact. aceastd prohlernatic.A, ifitu indifer[ greq delalii gi.nuan[e dintro cele mai line. Bl atrago dc ascnrcttea atentia c[ qi in cfirnpul larg al
procedeekrr stilistice s-a produs,
g,rfur

denurd de subliniat r:u ctt, dupd opinia lui Mairres"r, e;.;;;;; tcrc, se maniti:std i, primur rand .,murt discutala ,rriginaritate a poctului", care este qi nu p()ate ii totdeauna ndu in idrxa ',nu realizati:'dar nou qi original trehrile, s[ fic in vestrngntul.sensibil
cu care () invdleqte gi po carc il repr()drce iu irnagirraliuneil utrastrd... accst c.n[gv1 al disc,liei, criticur se inttlarce ra icreea incompat ihil itdli i dintre poezie preocupdri le practice,,r Ei ir rara,,r c5rora politica s-a d.vedit a ii cea rnai pernici.as,, ca fii,d ,,un product al raliunii", in timp ce ,.poezia este gi trebuie sd fie un

ln

product al tbntaziei". r: rimpetlc

indelungd utilizare rcpetiliv[.

un lbnomcn de diminuare a virttrlikrr cxpresivc. inc0t poctul c tlalor sd caute qi sd iuventcze Irtri al6turdri lexicalc. lnai pr()asp('lc
gi ca:atarettai'apt c deq genera

inragui

.sens

ibil e. O a doua ct in d i f i c

pusS tle,Maiorescu cste 9i justofea' tru nirmai noutqtea;'tul()l ctrmparatii; carg nu.trebuie si cerntrazic,d anlunitc nonne tle m itt it I t a ptauzibilitate. $i criticul dd, ca la fiecare pas al demonstratiilor

cuvintc". Ahia dupd aceea ,.inccpc tdrAmul artclor. p,rsihilitatea frru,rrsului, critica estc'tici, qi cle aci irrai,te vi, apoi cerinlelc, artistice ... (i0ndul nrai addnc al lui Mairresclr pare o ti inuint" ". "a de.rricc poezia trc.huic sd devinl cr)n$tienH de regimul .ar.p""if i. Ei numai dupE aceea u'neazd a ti judecatE sub aipectul calitapor sale. ( h', recunoa$t' el, ,,.de aceste ctt,sidr,.riri rnai inalte nu s_a tratat hr paginile-precederte, qi nioi nu dredem oportun a se trata in literatura noastrd, prea tandri incd pentru o eststii[ mai ralinatE.,. f Al doilea element detinit*riu al poeziei este ,,conditiunea ideald*, c.irstand in obligaliile ce trebuie respectate t1 raport cu .bicctul sa. ,.idc'ile exprimate dc poet.. .ur",l. tbpt sr- il;;;; ilr crrnccpfia criticului'cu ,.sim[6mantur" sau pasiunea, neputfuirJ fi niciodard, cum a rcpctat-t) el tJe atAtca .ri. ,,. cngctare excrusiv irrp'lectualE sau,care,sqr{ine tle ti,r0m.ul qtiilrtifio. tt in tcorie, lie in aplicare practicd*..R-earnintintl rleci cd ,,iubirea; ura, tristeiea, byeuria, rJespcmrea; m6nia etc. surt ohiecte poeticc..., in vreme ce "lnvbfdtura, preceptele mclralt:, ptrlitica $rc..sunt obiccte ale qtiir{ei", Maiorescu remarc5 ()p()flur1.$i cu subtilitate qi c6 acestea din urrnE pot ttrtu$i avea url roigi a,umeacela ,,tle.a s.rvi de prilej
235

sd sc implineascl condiliunea orcrrei op'ererle art6: allarea materialului sensibil care pcntru noclie consistd in imaginile sensibile tJegtc:ptate prin

li

v"orbS de ptrczie,
a

trehuiect:l prili,

pri, u,nare cd-,,i,aintc u* u fut.,

mehanicd

234

pcntrti cxpriillarea,simfdm&ntului 9i pasiunii; tetna etcrtti

frumcra.telirr arte". Aparc aici destul de clar c['gfurditorul nu e.xclude

in tbntl din cuprinsul inspirafiei artistice nici prcocupErile

iirtelec uale pi pragrnatice, cu t,onditia ins6 csen[iali ca ele s6 nu se lnlEtipeze ca un sc()p in sine' oi doar ca 'un mijloc al emotiei
estetice.

lncornpatihilitatca principialS dintre 9r!6

$1,

suszisele

preocupari o motivcaza N{aiorescu pr"in irnprejurarea c6_cea

dintai

nu are caracter utilitar gi nici segrcgafionist, intcresdnd adicd numai o restransd parte a publicului, precum problemele de txdin qtiinlific.

ci dimpt>triva ,,tnarea majoritate a poporului'i;?e de altd partc' ddevlri*ile gtiinlitice evoluea;r6, ca qi intereso'le practice,. incAt poetul carc le face tjhiect al operei sale va fi abandtmat de cititorii sdi cu timpul. in schirnh, sentimentele gi pasiunile ulnane sunt
eterrtt.

Totodat6;<lrysactivitatpaPtiinfiticEpresupunooctrntinuh i1 llnf'! in,!,it de lncurlare a intcligenfei, .blig6r:,6ld ir:scrierea cauze qi elbcte alc, fi;mrmenelo[ pQeziacrmstifttie dimpotrivi a,un ,"puor: irrt"lectttal "'. care aduce t]mului merBu activ';t) mfu gdicrc binetbcitoare", scofan,Ju-1 din ctfsul ctxtinutt al .,nexului cauzal" qi indr.eptanduJ spre sentimente qi pasiuni care ,,sg-nt actele de 'sile stdtltgare ilr viata omeneasca: ele au o naqtere 9i g tenlinarc
pr0nunfata, au un inceput siinfit 9i o catastrotE hot6r6td 9i sunt dar i'biecte pr'ezrrrtabile suh lirrma lirnitatd a sensibililStii"'

prin texte,contrare.gi neinspirate..)bserv6ncl la uu mornclrt dat relafia dintre calitatea unci :prierii gi scrurtimea ei. arrtortil se intreahd cuilt se irnpacd o atare imprejurare cu ahturdurrla .,idoilor".pe care o int0lnirn ?ngurere in poeziahur6 qi avanseazl un punct devedere extrein de interesant, prefigur6nd ilrtr-adevdr cuRoscuta teorie modernd a ,,deschiderii estetice" ( U. fico ). I-]l noteaz5 astii:l ci la l cchrrE ne apar,.o rnulfime ,Je ittei de ale noustrc pruprii; clegleprate at prilejul cefirii Si ol{rluteu de <'ufintele pttetului )' I)irrcolo agadar de ceea ce'o poezie ne spune in mod expres, ea intrd in raport ,.cu alte cerc-[ui de gdndiri ale noastrqr" incat qi accstL-a surt reprtrduse in con$tiinfd i;i irisofesc qi ilustfeazi i)areclun peroepfiunea poeticd" Fannecul accstui lbl de pocli nu estc atdt irr ceea cc s1run. cAt in ceca ce rcfirr ,,si ce lasd tu lihcrul joc al lantaziei lectt'xului." N{aiorcscu intuieqte aici in chip ilrduhitahil lirncfia de sugestie a expresiei aflisticre gi o face cu () riurprinzitrrare exactitate nu nulnai inaintca un()r timps(ur sarr tlmbr:rto llc:o, tlar qi'a uniri c,iirtomporan ca MallarrnO. F'era a lace di, itlee'a lui un clcrment de m.elernitatc. criticur toman rr leagi mai curAnd de vechea vorbd a lui \,r{taire. ..le secret d'0tre ennuycux c'est de tt:ut dire", interprttAud<r astlbl mai alos ca un principiu clasic (nt-rn multa ssd multum. cum rcc(unandau lalinii ), clci ,,dacd prirna cerinfE pe.ntru un artist ester ca sI ritic ce si spurd.

din Alecsandri" cf,t

(

;i

intre poezie qi afcctivilate r,xisth de altti:l ni+tl asernandri prin care cle se <lilerenti11e not de alte manit'est66i orneneqti. _ iu{ui,-,r*r"., enuner!ltrei dintre acestea gi anume rapiditatea 9i
boga{ia proccselorinterioare (autorul zice: a ideilor !).-apoi e_xagerur*- *ru reinterple.tare.a trbiectelor sub pltterea sentimr'lrtulUi qi sfhi$it, evtilufia grarlualS qi acceleratd in direciia pasiunii gr.

linale.,z\m refrrrrnulat in tcrmcni moderni acerste "ut*i"a{ioi trEsdturi specilicO iq care criticul descoperd totodatl'qi ,,-cele trej caiteli ioeate a1c poeziei". Ilxe.mplclo dalq in e<rrrtiutrarg incr;atctr
qi in cea:nai rnarc parte izbutqss s6 susfin[ pi s[ ilustreze puncte'lc ,le plecare. at6t prin rn(xlelc demne de arlmirat,-luate din IIeinp $i

i.

desigur a doua cerin{5 este ca s5 qtie ce sh nu splutd.,. AnalizAnd in coutinuare ohiectul poetic, criticul punr" iu , Iurnin5 necesitatca suhlirrierii sau exagerdrii sale. ca qi a potrivitei lui alegeri,.qri ia in discr(ie rclaiia dintre viziunea poetic5 .,si rcalitate pcnlru a constata cu rrbisnuita lui acuitate cd ,.in toatc cazurile cuv0ntul udetdiut. in aplicarea sa la art5, trehuieqte infeles rrrnr gruno sulis." Aqa ajtrirge Maiore.squ la o altl rr-marcahill concluzic. pe deplin ctrnsonartth cu intrcaga gSntlire esteticd moclernd. qi anlure acer'a cd adcvlrul artistic nrr este trnul trhiecti v, ci ;,este.utn ddevtir sthiediv'", adi,^d un adevlr al sirrrlirii, iar nu a[ realitlfii din afara ci" $i autorul ac-cerrtucaz{ irrcE o datd. gi pe accst temei. dcosc'birca radicald dintrc artr gr qtiintd" o tlcosebire pe carc uneori chiar qi mixternii tind a o uitriv'ezari,l irr arti o modalilalt, sau o

236

237

ai*;,,,,i,J.'

Iirrp6r'1. clrn(ragtrc nu. $i c r, ".""1i,ra Mercu pe baitr de i *r'".tur urpiir"itiu'i'*;."i"'-n't' Maiorescu c()nserl'rrea/a

"**,iliiffi ;;:il ;:ffi:l.Jl[:,:fi1,;ff:,*

pJ[j'; #J,;H[iJ[J'[ffiil,l!T,T:H

;:il::il:fir;il:#J:iil

1,1*],," nepotrivite. inclusiv a unor proprii' Spirinrl clasic ntt-i permitc criticului ., tr.ra."'*"" posihilitdli cxpresive in ac"sr domcniu n" ; ;;;;sascd - zj il va irltcgra' rntrk rnai tarzitr. limhalLrlui artistic
cc trcce irr llne in revisti , .. Dupe erorile unci inadecvatc grada[ii g.i organizdri a tliscursulLri poetic ir vtderea atinqcrii rnl)men lul ui dc. culmina[ie. p" *rri;*;';;; ;rel.;,, tntregu poczii, Maiorescu ""r",:l irrchei. ,,.,"r,,.r;^ ^:;:;::1* ''"1,..
P

gi atrage aten[ia as.pra diverscr(rr pcricole tic 1rat1cry. sau de rJegradarc a elbctului p()cric prin ,,r,1.# ,r."

i,i.s

1;
rc

iiff:,,:il{ffiIrufl#ffi

prtlitica, dirr

:;;aduci ! ::;avea : i! sd_i ffi ,:il""il,Ji:il] " ";il.;T::,H:;'"1 care atetea ()hi airrc()mpatihiliElii
oiir,it"'J.'ui.iil;;:,t::;.j''"'nld

h;;;;r.*il;]cchi'

'l'.,. tle radicar derrschirc

ffi ;y1;;i;,;.
,
i

"r. ;; #il:'.il',i"I;lili,;,ilil',i:,ll

r,rr,,r1lj1,..,i.1rrrvin

arr('i crr aparlt':nsrrei accsk)ra ra rIin rrpera[iuni ala

Hli,:lj_

j,;

Reluand succint ideile dcmonstrale antLTior. ,,Fc cat sc pri"i,o** fu .=f * j,,t;;:,;i;,i; ate poeziei. criticul evitlentiaz_t
pr)alc demotrsrra in matcric esreticd_.

;:ffiffif ,: ilji?,**::.li' riffi I,:l: ",ti.tur, a avea..o rndsurd mai sigurE.. ::.'*iyl J, ;; ;1;i1;; n:;.,rfi,".1;:xl:i,l]ffi l, i: mr mult intr-o
adrc5 de conlirzia cta mai clern starur cu t()tul lirls al lbptului."llllu
litcraturd cum era a no*t
a

.r,*r.',a:;

,Jl

lu

u.o Jrte. p;;;,,.]J,,I

nti'

"0t"." ",r,.r"rd

un

"e'p

' ' "rr!!r rr rtjvrrlcucacec: misiunca scpararii vakrrjlor.l. ri,-'-pcrltnr a cra<Jica asuLl hteratura ,.de multin.,*u ..*.,rit,,". .lLullori' $r a pregl{i "iunei generariuni L,n

*rj::, :s:yi:i*iffi iitx;xl" ::;,,::,T'ff ;:il,"::"t:

rib.;;:';;;;;'il;;;ll.::'
238

239

,ln

contra directiel de estizi ln culture

romini..

ltrhlicat la I drrcembrie lt6llin (\nvorbii liferurc, acesL artiool era in inlen ia lui initiald u replicl la adresa protestclor cu care fuseseri in6mpinate criticile maioresc,iene privinrl Zrrrba rondnd itt .iunrulele din Austria. Trecand pestc marrifi;stdrilc perscrnaliste cirora lc devenise el insugi fintd, criticul glsegte dc cuviinld se dialr.rgheze cu organul Astrei, Trunsih,tltii. mat ale:; avAnd in vedere statura rt'daclon ui sAu, (ih. Ilaritiu, ,.unul din cei mai cuntxouli bdrbafi ai noqtri,'. Ill acu?,6 atet ,fran,sih:oniq. cdt qi Fumilio lui Iosif Vulcan de a se complace intr-o atmosi.aril tle neatleydr prin bagatelizarea exigcnlelor unoi limhi corccte $i ingrijite. I)ar imediat IMaiorescu gerncralizcazd. extinzind
observafia asupra

dacilor, de unde concluzia suslinerii

acestor frrrme de civilizalie. El consitlerd aceaste nc?isare o ,sdtdcire totald u j!.lec,npi.- 9i-9i propune si o ,l"r*1.'"" oi"r". I rL\ sunt eronle prhcipale carc ar sta la bazj culhrrii romene$ti: falsificarea istoriei de cetre pc,tru Maior prin ipl,teza

,il;;ili

otr

etimologiei de c tre Lexiconul de la Butla fr,

noi sqntem romani curali, tirlsilicarea

ffiginii

iltrtAii culturi rom&regti a cpocii,

ha chiar asupra

intregii mcietdli contemp()rane:,.neadevir in aspiriri, uearlever. in politicii, neadevdr in poczie, neadcvdr p6nd in gr.amatici, neadevdr in ttrale lixmele de manifestare a spiritului public,.. $i autlrrul incepe priirtr-rr privire istoricE rnai geleralii meiitd se dcmonstreze invazia duptr I 82() in viap noistrl ria;ionali a o mul{irne de imprumuturi din civiliza}iile or:ciilentale. imphrmuturi mai mult tirnnale qi oare nu nc-au adus prin urmarc decdt ,,o parte din lustml societd{ilor streillc.'. Rellleltd numai etbct!:Ie $i ignorAld sau drxconsidr:rind cauzelc. agenlir acestui prmes gi anume tinerii irrtrali in contact cu Apusul qi care aveau sd inlEptuiascd rev()lulia de la ltl4tl s-au mdrginit la o atitulinc de superficialitate qi de pripealn" flird a se ar6ta sensibili la lipsa de fundament a lirnnr'lor nprunutatc $i mai cu seami la gravele consecinlc ale p6trturderii acestora in $()cietatea r()malieasci. \rinovatd de aceade imprejurare ar ti dupd opinia lui \,taiorescu
,,vanitatc.a descendenlilrrr lui Traian, I'anitatea dc a arita p(rpoarel(,r

striinrj cu orce prel. c.hiar cu disprefrrl ar.lcviirului. ci le surtern egali in nivelul ctivilizaliunii*. Insi fcnornenr.rl cel rnai prirnejdios nu i sc pare criticulni

printr-o gramatici artificiald in Tentamin ain tt+ti iai "riticun lui Laurian), ,,Direclia falsd o dati croirl pdn csle h"i ;;;" ;"'lu lnceputul culturei noastre mo(lemc, inteligenla romAne in"i"t"i cLr ugurinli pe calca deschisi. " 6i, cu acelap nea.Ievar inlauntm. si cu accea$ pretentie in a fard, s-au imitat qi s_au falsifical toate ii.rrrnelc civilizafiunii moderne..' Criticismul maiorescian devine radical si inctrncesiv neviz6nd niciieri altccva decdt firnps lgri li.mdamcnt.. Verrticrui sdu cade necrufdtor gi categoric: politiod ,,Avem 9i Sliinp, ;v;; jurnale 9i academii, avem gooli qi f it"."t*e,'ur"i"'iur""., conservatorii, avem teatru, avem chiar o constituliune. Dar i; rcalitate toate acoste sunt producliuni moarte, pretenlii lE; lr1nd1ment,_ stafii tere rrup, iluzii IEra adevar, irft ." ii claselor mai inalte ale romenilor este null qi fird valoar", "rtftf $i;;;.; cc ne_desparlc de poporul dc j(rs devine jin zi in ,i rn"i u,fan".il (\rncluzia fati de o atare situalie este urgenla unei intcrvcn|,ii, pc carc Maiorescu o considertr nccesari in dou6 dircclii: dc..t.,rui".!u rnediocritdlilor in viala publicE qi dunas""r"u."r""i".rt ui aaGaro, al tormelor ldri fbnd carc compromil pcrspectiva dczv oltirii Lrnei culturi autentice. Autonrl sc aratd convins cI ,,l,orrnele sc discrediteazd cu totul in opinia publici qi iorArri" forJul. *, n_catarnat de ele, s-at putea prorllrce h viitor gi "1,i". care atunci s_arsfii sa se tmbracc in vestmantul lor rlespre;uit-. In aceste condilii, conchidi cnticul, este preferabil a nu cdlllca o culturE tbrmald, inLrucat in cetc din urme ca oricum se va prdbuqi, al'ectAnd qi poporul care a adoptat<r gi corrnrmaJ astfel ,,vechea lege a istoriei: ci in lupta intre civilizarea $i intre o naliune rezistentl se nimiceqte naliun*, d; "d";;;;; ;;il;;; adev6rul."
241

"""irlim.fogi"i noasrre pur latine$fi qi apoi iblsificarea ":op "f

,,Direcfia noui ln,poezia gi proza mmini.,

la slErqit aoest studiu, care trebuia si fie agadar preponderent pozitiv. cstc cd ccle mai numl--r()ase pagini alcsale
t(

care, dupi ctrnvingerea lui, se alirmase deja prin cAfiva autori gi cAteva opere demne de rernarcat. Surpriza pc care o produce pe;e sunt consaLTatc

La weo tre'i ani dup6 ce c.r.rmbdtuse cu intransigenli direclia de pAni atunci a culturii. rom6ne. N{aiorescu semneazE tot in t)outttrbii literare, intre mai I g 7l qi octornbrie f gZ:, r,,n t"ri mult mai intins, cu intcnlia declarati de a-i opune noua dire,clie ",

)t un(rr dclfuxi[6ri p()lemice.

('u toalc accstea. estc dfcfit ce aut(lrul inccpt, prin a salLrta 1i dil'crenfia inrlrurnarea silrdtoasi rccentd, punfurd<, in q{presiv cu cea anterioartr: ,,Niiua.direc}ie, in deosebirc"unt,rri de cea vcchr: pi cdzutd, sc caractcril!,arE prirr simlimAnl nal.Iralnrin ade', rir. priu intclegerez iduil()r, cc ()lnenifea intr,",ag6 lc dat,rrcqte civilizaliei apusc:nc Ai totodati prin pistrarea qi chiar accentr.rarea elcrncltului nali(tnal." I)Lrpi accst preamhLrl carc exprirn5 in ftrnrl incrcderea criticului in noua 1rdgn161c a culturii nalitnale, r,l se opre$tc po scurt asupra a trei nume de poeli (prima parte a studi;lui liind rezervatl poeziei) Ei anume V. Alecsandri, l\{. Ilninescu gi Samson IJr riirescu. ('el dintAi e privit cu rnare dcfbrenld, drept ,,cap J poeziei noastre literare in gene,ralia trecut5.., dar u"ti, $i acum prin publicarea vestitelor p(r.T/e/rrri. fiustrat cu"" "ut,i, tloud poezii" dintre care a d<tua \Rodicu) va deveni peste ani ,, ,r,,ra.t ,i literaturii 'Je la SdrudndtultLl. Alecsanijri e ldudat lErE rezr,n el ,,nicdieri dcclarnalii.polirice, siinliri rneptequgile, extaziori gi tl:spt'rdri de ocslg, nretutindl,ni .,,nc.plie nitu,ale si uu a.r
recorit\)r dc pulcre $i slnetatc suflctcascd...

In a doua pozilie r.uln!,azd lllninescu, a cdrui prcz_!,ntare c . ,bine cunrrscutd: .,('u totul osc,hit in felul sIu..... etc. Important e ce

Nlaiorescu.

<Jegi

il

socoteqte ,,a$a dc

pulin tirrrnrf irr"af rre vini

243

,,Literatura romldi

gi

striinitatea..

La inceputul anului

I 8112,

Maiorescu publica in Cbnvor-

bii

literarc

ace$. studiu ca un ecou la interesul manifestat in special

in Gc'rmania fati de ,,viala noashe intelectualS" qi in primul rAnd fald de ,,acea parte a ei care se gisEte exprimatd in formi poetic6. " Autorul avea in vedere mai precis o serie de traduceri datoratc reginei Carmen Sylva, lui Mitc Kremnitz gi mai altx lui Wilhelm von Kotzebue, dar amintea qi a;tele tEri a se opri asupra kn. DupI ce somenteazl qi dd mai muhe citate diri presa germane, toatc ilustrind fire$te preluirea cu care au lbst intdmpinate operele romAneqti, criticul se intreabl care putca sI li tirst explica{ia acestei atitudini I'oarte favtrabile gi iqi exprirnl credinla ci ,,ceea ce a trebuit sd placi strdinilor in poeziile lui Alecsandri, Bolintineanu, Eminescu qi $erbdnescu gi novelele lui Slavici, Negruzzi qi (iano este, pe lAng6 misura 1or estetici, originalitatea l()r nafionall." Asemenea scriitori ar fi avut mcritul de a renunp se imite modelo striine, ir.rspirAndu-se din ,,via!a proprie a poporului lor" qi
iniE{igAnd ,,ceea ce este, ceea ce gandeqte qi ceea ce simte romanul in parlea cea mai aleasd a firei lui etnice."

S-a v5zut

in acest punct de vedcre maiorescian

prefigurare a teoriei specilicului nalional qi a viitoarelor miqcdri sftnlndtoristi $i poporaniste. Critioul subliniazd insi cd ,,accst element original al matcriei" aparc obigatoriu ,,imbrdcat in fonna estelice a artei universale", in care, adaugi el, pestrcazi totu$i inevitabil gi ,,o rirnlqili din pdm2ntul slu primitiv", ceea ce ploduce in chip liresc atraclia qi interestrl publicului strdin, ,,cdci orce individualitate de popor igi are valoarea ei absolutd, qi inda6
ce este cxprimati ir.r putemica lbrmi a liumosului, intimpini un rIsunet de iubire in rcstul omenirii ca o parte integrantd a ei". Tocrnai pentru ce noutatea (de altl'el relativl) a accentulrii elementului de originalitate nalionald a lirst exploatatd in avantajul lor dc tradifionaliqti, se cuvine a atrage mai cu scamd atenfia cI

acest elcrnent nu este in viTiunea lui Maiorescu un criteriu dc tnloare. ci unrtl de rnler.r, condilia lui absoluti qi indispensabilI iiind caliratea l'ormci csteticc. Dar simpatia cititorului german ar mai avea o motivalie, indeosebi in ce privegte proza romdneasci tradusd. vcnind jin. lbptul cd qi aceasti prozi a noastrE s-ar inscrie intr-u1 ,,intleg curent al gustului estetic in liuropa',, pe care Maioresou il calilici de ,,lbarte senetos". El ar oonta in orientarea inspiraliei citre viala oamo:niktr simpli din popor. tjxemplificind in treactrt prin autori ca W. von Kotzebue, liudat $i ar teriot spaniolul Alarcrrn, germanul Ilcyse, rominii Slavici qi ,,neprquitul Creangi.., sau (ieorge Sand, Flaubcn, Ttrgheniev. Ilret IIar.,c. l)ickens qi Fritz Rcurcr, criticul nostru gese$te cu cale se ibrmulez.e ,,un nou principin estetic in privinta romanului modem, in deosebire tle tragedie,,. R rar ca Maiorescu sd-qi al-rme atAt de dircct caracterul personal al unei contribulii tdoreaice. lmprejurarea dovedeste ce ideea il va h atras in chip deosebit, cu toate ci prudenla lui caiacte_ risticE $i s{netoasd il dctermind, ceva rnai incolo, sI vorbeascd totu$i de caracterul ei relativ ca al oricdrei teorii estetice. Tragedia ar prezcnta agadar cu precidere personaje active, vr)luntare, puternice, de pildl regi sau eroi, cn semnificafie univcrsall. lErI ,,o m6rginire nalionali qi afari de oroe irlee tipicd de olasl.,. I)impotrivd, proza modernd s-ar preocupa rnai rnult de personajele pasive care nu domind imprejurlrile, ci sunt dominate de Lle: ,,subiectul propriu al romanului este viala specific nalionall, qi persoanele principale trebuie sd tie tipurilo unor clase intrcgi. mai ales a lirantrlui gi a claselor de jos..,. cdci numai acestca stiu snb thtalitatea imprejurdrilor, fiind in acest li:l pasive, tlar nu gi slabe, intrucAt ,,infhjigeazd in sine toatE putero? imp!.rsonale a tradiliei de clas[", exprirnAnd in acelagi timp sim;irilc qi pasiunile mai clar pentru cI mai liresc gi mai pulin megtoqugit ,,prin nivelarea culturei inaltd'. ,,Romanul poporan" ar gcnera astfel o emolie mai autentici dccAl. aceea din ,,romanurile din societatea de culture cosmopolifi.,, liind prin urmare sub aoe{it aspecl mai aprtpiate tle ,,adAnca migcare a tragediei". Viik)rul apatine, dupe Maionxcu, acestui tip de roman

248
249

gi realismului siu populal dupd cum se poate deja constata din felul in care ,,sunt primite astdzi cu deosebitd favoare in lumea apuseani", cdci ,,precum tragedia prin chiar natura ei a fost silitl sl-qi ia mai ales regii gi eroii drept persoane principale, tot apa romanul este gi va fi din ce in ce mai mult silit s[-gi caute elementul
snu propriu irn tipurile mlrginite ale unei anume clase sociale dintr-un anume popor, de reguld ale claselor de jos."

,)cazia dc
sdr.r.

al

mai evide.l1{ia

inci

() date. prnland punct

articolului

ljn

adaos din I 908. noteazl cu salistbctic atreliorarea situaliei,

ca Al. Xenopol, N. Iorga. I). Onciul, L tlogdan, Philippide, ( )vid f)ensusianu, Sextil Pugcariu, S. IV{ehodinli, (ir. Antipa qi allii.

gralic ruror aukrri

Teotia lui Maiorescu deschide drumul unei lungi dezbateri

dupl primul rizboi mondial prin intrebarea ,,Dc ce nu avem roman ?", la care vor rispunde printre allii Mihai Ralea qi Camil Pettescu, primul apropiindu-se de criticuljunimist prin ideea sa despre individualilatea privati, iar al doilea pled6nd dimpotrivi pentru romanul ciladin pi de complexitate psihologici
care va culmina

Imediat dupd Maiorescu, mai ales problema specificului nafional a fos! cum spuneam, reluatl qi dezvoltati atAlinideologia Siimiindtorului cdt Si, preponderent, in a lui Ibriileanu care a fEcut din ea o veritabild coordonall axiald a poporanismului. O a doua parte a articolului maiorescian se ocupi de incipienla activilate gtiinJificd rom6neasc5, formul6nd regretul c[ din acest punct de vedere nu putem atrage inc6 atenlia strninetlri i. DouI trebuie s[ fie direc]iile eforturilor noastre de cercetare, susline criticul, qi anume: istoria nationdll qi limba maternl S-a fXcul

putin gi rlmine inc[ mult de ficut. Aplombul polemic al lui Maiorescu intri din nou in acJiune, veqtejind sau diminudnd meritele inchipuite ale unor lucriri 9i deplAngAnd absenfa celor necesare. Sunt gi cAteva accente de clemenii, ba chiar 9i note cerl
admirative care-i privesc pe Hasdeu, pe Eudoxie Hurmuzachi, pe Odobescu ori pe Grigore Tocilescu in domeniul istoriei 9i pe Al. Lambrior, V Burli; M. Gaster, Cihac Ai, inci o dat[, Hasdeu, in acela al studiilor lingvistice, dar in ansamblu ,,in literatura gtiinli{icl agn rimas inapoi", lucru intrucitva explicabil in misura in caxe gtiinla ,,esle o treapg mai 6rzie a dezvoltdrii intelectuale". Aceastl dezvollare trebuie insd pregdtitl 9i cea mai bunl cale este aceea de a trezi ,,simlirea neajunsului stirii de astizi". Tocmai acesta este pi rolul criticii Ei Maiorescu nu pierde bineinfeles

250

251

mai apropiat." I)ar dacd in aceastd privinli acordul nu e greu de obfinut, semnificafia comcdiilu produce imputiri grave' pe care Maiortxcu igi propune si le examineze. Cea dintii ar viza caracterul

politic al intentiilor lui Caragiale care ar fi anume de a ridiculiza ,,unele apucdturi ale partidului liberal ". I)ar, rispunde Maiorescu, ,,o comedie nu are nimic a face cu politica de paltid", ea luindu'qi materia din viata real5 a societSfii conternp([ane a$a ,,curn este" aceasta qi speculind ,,partea comicl aqa cum o gese$te...". Mai importante sunt acuzaliilc de trivialitate qi imoralitate' intemeiate pe originea gi comportamentul perconajelor $i pe caracterul situaliilor in care acestoa evolucazd. Iisentialul este insd od asemenea perstnaje qi situatii existl 9i singurul lucru ce se poate cere unui scriittlr este ,,si ni le prczinte in mod artistic" . ClAt despre valoarea lor moiald, ea ,,este afari din chestie", zice Maiorescu printr+ura din faimoasele sale lirrmule polepice. Rostul artei nu e acela de a predica morala- Nici una din mdrile ei opere nu se preocupi de o atare problernE. Aceasta nu inseamre insi ce arta e lipsitd de riroralitate, ci doar ci moralitatea ei treluie odutatl in altl parte: nu in maieria inspiraiiei sule, oi in lirnc]ia qi autenticitatea valorii estetice. F'elul demonstraliei lui Maiorescu este de relimrt: in uenla morald a oricirei opere cle arta cste accea a artei in genere. Aqadar poezia nu are alta deciit muzica sau pictrra, chiar dacd se fok)seqtc de cuvinte .,ca gi codicele penal 9i catehismul de moral6". ,,in ce constd dar moralitatea artei ?" se intreabd crilicul. Rdspunsul este unul singur: in lbrfa cu care o adev6rati operi di arti provoaci o unolie ostetioe majore. ficindu-l ,,pe omul stipinit de ea, pe cit[ vrerne este stipin.it, si se uite pe sine oa persoani 9i si se inalte in lumea ficliuhii ideale", Snulindu-i in acest fel egoisnul, mai ales cel exagffat, comiderat pe drept cuv0nt ,,iz,voml a tot ce estg rlul' in om. Prin urmare, cmtllia impersonald pro(usi de ficfiunea idea16, ernolie rlirect propo4ionali cu valoarea opcrei,' opcreazi catartic indlJAnd pe ctd ce o fdieste cu ddruire deasupra interesclor pragmaticc din oriztmtul vielii sale private- Lumea operoi e o alt6 lume decit aceea rcald qi imediatd. Piin caraoterul s6u imqginar. ea igi asumi o gratuitate eliberatoare si purificatoare, 253

care atdh[ie artei o lnoralitate intrinsecS. venind din propriul

sill

statut si noavand nimic currun cu fll()ralitatea sau imoralitatea extrinsecd a realitllilor din care sr, inspir6. ('And arta igi incalci

regimul" punirdu-se in servicitrl dcclarat al unor ohiective pragmaticur ea nu inaltE pe c,m ilr ori^tntul dezintorcsirii, ci il mentine sau chiar il coboari in acela al intcreselor lui mai rnult sau mai pulin trecdtoare. ,,in{ltarea impersonald este insi o conditie aga de absoluti a orcErci irnpresii adistice, itrcit tot ce o impiedici ti o ahate cste un duqman al artei, indeosebi al pog/isl qi al ar.ei
,l

fictiunii artistiee in lurnea real6 cu cerin]ele ei. Ei pin chial ii coboar6 in sl.:ra zilnicl a egoismului. undc aturci .' cu toat5 inur,U,uru dc pc scend,- interesele ordinare cAqtigl prL?ondcrLrle".
nalE a aoeasta

ratn afi,:c"

Maiorescu reinnoiqte cu acc"st pri'lej opozilia sa th!6 dc ,,poeziile cu intenlii politice actuale. odcle la zile strlemne, compoziliile teatrale pcrrtru gloriliciri dittastice ctc"'" s()c()tite .,(\

simulare a artei. dar nu arti adev[rati" 9i rc'spinge chiar 9i .,patriotismul ad-hoc, cici rrrce anintire real6 de interes practic nimiceqte' emtrfiurlea estetice". I:i o gravE Di Fcricttloasi eroare dc a crede cd Maiorescu nu recun(,a$te dreptul la expresie artistici al sentirnsrtului patriotic. Se va vedea delinitiv- cAnd e1 va revtrti asupra disculiei, cu prilejul propunerii de premicre a poeziilor'ui (ioga. $i acunr ins6 el atrage im:{ o datl atenlia asupra unui adevdt elerncntar, de oare s-a c duzit intotdeauna, de la 11167 la l9()6 'si mai ler/iu. anurne ce: ,.Suhiectul prralc li luat din realitatca pop()rului, dar tralarea nu poatc li decet ideal-artisticii, llr{ uici rr .preocupare praclic[". Sd notfun cd teza apracticitifii arlci a devcnit o hanalitatr,'in estetica mtrdcntS. dc la ('rtrcc inc()acc. ii tttttndi idurlogii dc (,rientarc marxisl- cnirtiste i-atr adus rrhicctii in chip intcresat fi ncc()nvinget([. I)imFotrive, susliflea Mai()rescu, tocmai tnoralitatea tcndenlioasl a unei p'iese de teat'u c'ste diu punct de vcdere artistic gi tinalitatcu deuret()are gi irnorald. intnrcAt ctrrtprornt," ",nr1ia esldice, altt'el spus ..arurcd pe spcclattrri ditr ctn()liunca itnpcrs,) '

Nrrmcroascle (xL'rnplc de care sc serve$te oriticul pe tru fl c6t rnai convinget(lr. pleeur.t fi r' arLuniti insistcnfi $i am licc chiar redundanfd a idcilor sale nu mai aduc elemente ntri $i irnportante in ultina pattc a artictrlului, mullumiudu-se doar sd accentuezL' concluziile 6i si justitice suplimentar aprecierr".a superlativi in fond a teatrului lui ('aragiale. comparat cu o vegetali!diversi, dar vie in toate intrupdrile sal e: .,(inutliile tlhti Carugiale, dupi pilerea noastrd. sunt pla rte adevirate, Iic tulig. tie lire de iarhd, gi dacd au viafa lor organici. vor avea !;i putetea tle a 1r5i... Timpul a cLrnlirmat, precum vedem, cn strdlucirc, qi aceasta previziunt'. pe l0ngd multe altele. a criticului lltu Nlaiorescu, a omului nu.numai de un gust apr()ape inl'ailibiJ,,rtjr Si de o cu totirl
a

adrnirahil6 luciditarc.

Sursa ideilor marorcsciene este in mnd

rldit

Schopenlurrer,

a$

crrrrr

(l.unlr\trflt lnechi\(,c ti (,,n\erEenr t,lr c\ccelti zul,nr,,alt ai(nlrcult!r

254

,{5 )

,,Alecsandri are o altl lnsemnetate. in Aleosandri vibreaz[ toeti inima, tcufi miy,grea cornpeiolilor sni, ceti s-a putut lntuf'a intr-o " fomi6 poetic6 ln staroa relqtivi a poporului nostru de ast6zi" :tc': etc. Rcfuz6ntl aqadar precisa.compar4io de valoare pentru motivul de a nq se putea lntorneia pe nici un uiteriu bine delimitat, de unde gi-pretinsa ei kelevanldr Maiore.scu deplaseazi alenlia citre ansambiul, bineinJeles mai pulin controlabil, al personalitllii $i activittrlii l'ui Alecsandri, introducind in ccinsccinti o perspectivi difuz5 9i inevitabil eteronomictr intr-o chestiune de rrdin pur literar' Pentru o tlattr, culturalul covergeste gi corupe ln viziunea lui principiul strict al autonomiei esteticrilui. Repnrqul i s-a fiicut mai ttemult 9i el este cu siguranJi justificat. Apologia lui Maiorescu esto mai mult o pledoarie de avocat ln instant{ preocupat cu

prec6dere s6-9i salveze clientul, decit o judecatl propriu-zis axiologictr de critic Ai de om de lirere. Mai importanttr pentru noi sub raport teortic este acum relafia prin care autorul li diferer$azd pe poefi de critiei. Ei ar fi prin excelen{d nigte individualiti{i care nu pot iegi din ele insele,
inzestrate cu o putemici sensibrlitate fati de realitifile lumii: ,'Din

multe p64i alc lumii primeqte poetul razele de lumin6, dar prin

mintea lui ele nu trec pentru a fi strdnse sau pentru a ieqi oum au io$at, ci se rri.frlng in prisma cu care l-a inzestrat natura qi ies gi colorare individual6". lns6 aceastl n mai "o """""tiri:fr6ngere prismd care ,,rEsfr6nge raza dirocttr a luminei" nu mai este capabili re re*Aargfli .r"r" o.datii r6sfrintl di o prismtr strlini", de unrle

rezuftd ceea ce Maiorescu numeqte ,,individualismul poetului", adici lipsa lui de receptivitate falA de opera altora.

'

Invers, criticii sunt mai pulin impresionati de lumina directl 9i mai mul$de aoeea risfrflnt.ii de al1ii, individualitatea lor se consuni .in in[elegerea 9i simtirea altor individualitdJi*' Cu inclinalia 9i stilul stru aforistic, autorul acestei categorice discrimineri {ecreteazd: ,,Criticul este din fue transparent; artisttrl cste din fire refractar. Es,nta criticului este de a fi flexibil 1a impresiile poelilori gsenla poetului este de a fi inflexibil fu propria sa impresie. De ac,r:ea criticul trebuie str fie mai ales neptrrtinitor;
257

lui Vlahufa artistul nu poate fi decAt ptrrtinitor"' Lui Delawancea'

Aleosandri le-ar fi ;;;;;;#;;.teste;ri ai lui1or intelectuall trebuie intrupatd G a"" ioar"ali ,ti ice: ,,Puterea i" .#" a" artd, qi nu mistuit'i in elaborlri de oritici"' acestea

deci interzis

s6u evirlent, iar hnplicalia cdlinescian[ poate Ii 9i ea la rdndul ll ristrunattr. Sc poate zice astlbl foarte bine ci nu spiritul creator
'

indestrucdelinc$te pe adlvtrratul critic, ci spir 1ul sritic intr[ in chip

nini a"

publicului educat 9i specializat' "o.p"t"nla radicalismul Si geometrismul slu' conceppa ('e1 Prin -tut a$a de categorice' Maiorescu a trezit de la incepui obieclii tot o contrazicere intr" <lintAi, Gherea a crezut ci descopera TT",t "," t'' dlut impersonalitate a artistului, formulati irl Comediile ireductibil' Ciiciol" gi aceea rle acum a individualismutui treia parte a maiorescian a venit abia in 1892'l in a
?

tibil in structura oricdrui marc trcutor' lnstr controversa are o alti deschidere' Ea privegte dubla intelcgere gi practicare a actului critic' tie ca act inchis in prin insuniontabila lui subiectivitate' fie ca deptrgire a acesteia
mijloace tle onlin rational in aspiralia oitre o aoumitd ,'obiectivitate liminard", cum ii va zice txlatd Lovinescu' chiar dacl ea rtrmAne nersonal5 in manifestarea ei' lmpersonal este 9i criticul, ca 9i artistul artisnrl, in sens etic, dar suhiectiv nu re dreptul de a fi decdt pe carc el o care nu umirette s6 ,,redea" obiectul, ci doar relalia
cat intreline cu acesta. Criticul insd se aplicd la obiecf i sesupure fl indeamn5 sa' ii sti in putin15, oici ilatoria, ca de altfel 9i ambiiia

#;il; dintre t{i"i Crio.auri , unrle reproqul rle incompatibilitate qi succesiune de va fi inleturat prin relalia ;i;;;;;ili
ais;on"1i" dintre planuri' Poetul este imperso4al "io

i,-*ii",'dr. p"r"*al ln

o .i^ i'q'T elicii' iar planul de mult rnai lmpersonalitatca fine ;;;;; il. Ci uitarea de sine de cT" ]:** ol"*"fi,*""i" "el al staicii' la nivelul IJfi"J m."u-re depigirea eului ernpiric ai ridicarea. dovedeasoi eserifr+ t-gurul'cu adevhrat crator' avea s'o al nnstru Dragomirescu "Jrri iro."g"gairai **r"a modemtr de la Mhail Proust pdni in pr"?m1ara eyr*ime esentiald' se pote zrcc iubiectivitatea uman5, insl una profundE 9i impersonala' chiar, ErI nici un paradox, o subiectivitate"' mai tArziu' Tezs lui Maiorescu a fost in fine contrazise Acesta nu,s-a dintr-un alt p*"t a" vedere, qi de G' Cilinescu' suslm'md cu mutumit s6; infirme pur gi sirrplu, oi a t6strunat-o'
expresia

ei'

aco'ea pe care

!T:"P"':u

(ci explicatia sd cauteimaginea real6 a t:hiectului, iar nu irnplicalia

;il;;;il;

*n:f:I"

!) raportului siu propriu cn acesta. Fire$te cI disculia a continuat' continui qi va continua, pentru cejc'cul argumentelx nu.are stargit' originea E unul dintre meritele lui Maiorescu dc a se fi afl* ;i la acestei disculii. una dintre cele mai provocatoarc $i mai efervescente din cate a cunoscut istoria criticii literare moderne'

qi art5' numai compatibilitatea.dintre criticd rtist un scriitot un "piJ.i a'".-"ii", pto"p*erea lor reciprocE' Numai critic adevlrat gi mare, tocmai pentru ce JYd::1

p.f".i" t"

poate

L.-"i" ,t*frftf
.*"pii, i"
*

li

fic slu spirit cteator' ceea ce nu-l lmpiediotr si este Paradoxul ajuta' il .irr*"fe altora,. ci rlimpotrivl
aduc Maiorcscu iutl_o sclisoare
(

1'!'

lwoizdti in &ceasltr P't-blemE ca alltle de comenlatod cttr Duiliu Zrrmfires!'u' dio octomkie t89O' ne\'alorificad t,crisori te37' p'p 3lGl2l) in Maiorestu r* ' ffti,Ilin*"" I
Interesente

ve''/r

258

259

'

,,Eminescu

9i Poerziile lui"

accst Scris qi puhlicat la cdteva luni dup6 rnoartea poetului' hune mai cele dintrc unul artiool al lui Maiotescu rx;te nu numai pentru stilul qi texte alc sale. tlar qi unul extrem de reprezcntativ

metoda criticului.

eltea/5 ca atarc, dar lc prcstlpunc' Punctul dc sprijin al criticului cste' a.qa cum s-a rqrarcat a predestir.le cltrc toli comcntato;ii sei' tt)oria schttpcnhaucrianl rczultatul' csto na.ii o"ni'.itul, .,('c a lirst $i cc a devenit iimintscu g"niiri tau inntrscut"- in aceasrE imprejurarc' indiferr'rlt trndc qi de Ium ar ri trait poctul' indili:rent de avatarurile lui biogralioc' soarta acelaqi' rimAnea experienlele lui cxistcnliale, ,,Ernintxou fi schimbat.'i Dinrl c6teva date cu privire la periplul

'#n.,.-*

Itl incepe prin a evoca imprejuritilc apariliei lui Iiminescu in cultura romfurcasce. t{)cmai pcntru a t'ace sd se in[c'leagi^mai mar lntal bine propria oontribulie a acestuia"Aqadar fiienllonatld orientarc; latinizant5. care s-a prelungit pin6 la mijlocul.secolului gtiut XIX, criticul subliniaztr mcrit'ul luiV' Alecsandri dc a fi "sI o rlesteote eustul ocntru poczia populard", dcterminand astfel

pimantesc al poetului gi not6nrt o anurnitl ',coloarc romanticl"

publicalii ale accstuia, criticul observi ctr pomind de aici ultele pentru aJ strietatea momentului au glsit cu cale sd culpabilizeze abandonit in mizerie pc genialul s5u contem1i desconsidcrat
poran, rle unde boala Ei sfErqitul siu atAt de tragic' irlreaga demonstralie a lui Maiorescu se slriduieqte de aprelieri aici mai .departi sn convingi pe cititor de faptul ci ,'aceste a lbst' sunt gre$i6." Nota dominanta a personalittr|ii lui liminescu
Ei

'

vorbite' intoarcere-salutaid spre iz,voarele rcgeneraktare ale limbii nalionald' litcraturl o autentiod edilice pe temclia cirora urma sd se ie de alti parte,linind seama de ,,aspirarea gureratiei noastre spre

care c.,ltura oc"i.lcnta16"' Maiorescu noteaze cu clarilate nevoia gi simlirilc se ftcea simlitl de a uni in chip armonios ,,cugelarile in gtiintd' art[' in ouropeani deirpotrivl toatl inteligcnia care agite

in

unei limbi care sd se dovedeasc6 a acestora' O noul ,,adaptatd l}rd sil6la exprimarea credincioasl" tocmai sint.'z6 ,levenea deci necesarl qi ea aveh s[ fie inlhptuitE cu lbrma autohtoni
a

fl;fic"

d" E-ir"r"u, literaturi romAne.

i .1" unde 9i inlluer t1a lui cxtraordinar6 asupra intregi

acest preambul explicativ, Maiorescu i$i organi'/'eaze

avQnd ca cxpunerea pe doui capitole qi planuri de interes: unul motive.care lu'i' I)in obiect personalitatea poetului 9i altul opera conjuncturali' rnai precis de acwz4iilc la 1in de., anume ambianld materiald a vietii adresa Jtuintii dea se fi rlezinteresat de condilia o disputd teoreticd de lui I',rninescu, dar care lin in acela$i timp $i orivin<l actiunea rletennirisE a mediului asupra creaiiei spirirralc' (ihcrca' l de polanici implicitl cu concei2|ia lui .1" rnd"
9i

I)upi

indMduale pane la uitarea de sine' sau al conventiilor sociale' nepls6tor chiar, personale' .'A vorbi de mizeria tle propriile sale intertse acut a"t".iAa a lui Eminescu insemneazi a intrebuinla o expresie fi rcspins<'r"' nenotrivitE crr individualiara lui 9i p err: cl el dintii irt'rtdeauna' li avut poetul l-ar sale' Minimul n*ce*ur existentei iar recunoa.gterile publicc le dispretuia' cici el avca -1ai{taty .un.,i geni, cuprin* de lumea ialeal6. pentru care orice-coborAre in lumei convenlional6 era o supliare 9i o nepotrivire fueasc6-"' Cit priveqte munca de redactor la Trnrpal' considerald aceastE istovitoare qiruinitoare de cltre unii' Maiorescu esle $i in
rle tot oe apa4inea domeniului contingenlei. al cazurilor

in oiinia autorului, inteligen[a lui excepliolrali carel tEoea sI triiascl aproape exclusiv in ,,lumea idcilor generale"' ne!691!r

privinti de alti p6rere. Fiind permanent ooupat d:. -u'1::

"*act"n a .lemersui mair.rrcscian se cortstitnie. ca o respingere sistematici lc nu el pe insi care tuturor intAmpin6rilor posibile sau exprimate'
260

rnaniftsrerile vielei intelu:tuale", oa 9i de ,,luptele politice din 1816'' cetind' om tle o mare tb4i cersbralE' ,'omul cel mai silitor, vegnic gaTotgt e d meditdnd, scriinri', Iiminesou gi-a desflsurat activitatea in modul cel mai natural ca 9i in toate ipostazele anterioare' de sau dc bibliotecar, tlc revizor gctllar, de mcmbru asiduu al Jttr l)ttii

267

do via@ prin excelen( dezorganizat, care chiar gi fu momentele celei mai mari vigori spirituale ,,fdcuse pe amici si se teamd dc rezultatul final." incAt, conchirle criticui enruncrAncl elementele acestei dezordini existenliale, ,,nu accaste viare i_a cauzat ne,bunia, ci germanele de nebunie irurdscut a cauizat aceasti vialtr.'. Interesant gi dernn de rnengionat este gi faptul ci aceste observaiii gi conoluzii sunt conlirmate pe dcplin de Amintiile dc mai tarziu ale lui Slavici,
aga cum pe

predispozilia ttrtalE pe carc a primit-o poerul dc la ascenden ii ;ii. O atare inclinafie s-a tradus. oonstata Maiorqscu. gi intr_un mod

arlist; la masa lui de lucru, ,,in toatc aijeste ocupdri gi sfere litninescu se afla ftird sili in elementul slu.,' Ctauza imbolntrvirii nu trebuie deci_ciutatd ln aceasttr direclie. ci in zestrea ereditarE inn6scut6,

lSsa total acaparat dc sentimentul erotic, intrucdt ,,el nu vetlea

in

ir

fbrneia iubitd dec0t copia imprlbcttr & unui prototip ncrc,alizabil.., adtandu-se pantr la urmi in ce-l privca, intocmai ca Hyperion al

siu. ..nemuritor gi rece". Turris sgh.)p.nhrrerian6 a caractenrlu i inntrscut qi ca atarc predestinat al geniului, pe care Maiorescu qi-o insuqegte mr numai in esen[tr, dar qi in integralitatea r:i pr)ate fi $i trebuic desigur pusi in relatie cu distincfia pe oare avea si gi-o asume gi gandirca cstctiol moderntr nu nunai de la Proust sau Ctrocq dar gi de la M. I)ragomirescu al nostru, discipol el insuqi al mentoruluijunimist Ei care va fhce din ea o armtr de invalidare a qcolii istoricc Ai sociologice
chiar pe terenul exegezei eminesciene. E vorba de distir.rclia <iintre eul ernpiric Ai cel profund, sau dintre personalitatea urnand qi cea artistici, dupi dihotomia pe carc ne-o propune autorul studiului Criticu {tii,rlifrcd $i Eminescu (18941.1
La ideea c[ operele culturii sunr prorlusul.fiintei esenfiale
qi profturde a autorilor loq.iar nu al o-elei private, civilq biografice gi superficiale, se p(rate rispundc astdzi prin idampilurea multiptu

1925, Pernnalitatea lui Eminescu, afrm0nrl c6 ,.atat Maiorescu, cit gi dl Slavici schileaz,E un pofiret al poehrlui in care principatd qi aproape unice trfuituri cste deslbcerea de cele lumeqti.l,

buni drcptate remarca T. Vianu in articolul siu din

Pesimismul eminescian nu trebuie vdz\t, ne rec()mandd Maicirescu, drept cr:ns6cin1a cine qtie ctrrui egbisin vital, a cine gtic c6rei liustrdri. dezamIgiri sau insatislaclii triite. cdci poetul ,,era eterizat sub forma mai senintr a melancoliei portru soarta omenirii indeobgte". De aici scoate criticul trd.sdtrua definitorie a geniului emiuescian, impersonalitatea, sau oum spune el:

lui caractcristici in melancolie, ca qi in veselie." Consensul cu viziunea lui Schopenhauer eslc aproape desdvArqit ln aceasttr privinli cu 9i in cele de p6ni acum. FJ apare inctr o dati cAnd Maiorescu evoci naivitatea,,ca de copil,, a poetului, coocentmt in exolusivitate in lucrarea lui 9i in iumca ideilor grxrerale, dar dezinteresat p0n6 la anormalitaie rld egoul sau de firlosul lor imqliat.
inregistr6nd caracterul ru tutul relativ al nofiunii rle tbricire (,,cine e fericit ?", se intreabi criticul), Maiorescu contcstd in

tatea abstractd, iat5 nota

,,SeninI_

schimb. ,,cu toatd convingerea,., cum spune el, c6 Eminesou ar fi tirst nelbricit. Dacd de aceastd ipostazd il lkea in oontactul cu lumea irnpersonalitatea lui, dragoste manifcstarea sa rtrmine lot a$a de nob Snuitd in raport cu mdsrrra comun6. ?oetul nu sc

i:

documentati oI intre ccle doui entitifi, desigur diferito, nu toat prmlilc sunt ruptc, o .mumiti interdqr$dcnid intre clc liintl nu luumai in nahua lucmrilor, dar qi in citnpul imcdiat rle obstrvatic al origicui. Incit determinismul. lie socio-cultural, lie. dc tip psihanalitic, nu poate li respins sau int-umat prinu-o conceptie romanticd speculativi. Dacd aplica[iilc qi explicaliile sociotogiste qi psihologiste ale lui Gherea sufertr de o incontestabiltr inabilitate, la fel de sigur este cI o noui orientare criticE gi estetioe sc manitbsta in epoc6, una pe care Maiorescu instr uu o considera fertil[. Iridelitatea l-aJE dc rnarii filosofi gennani ai tinerelii lui avca si-i rEmAnd pinl Ia slirgit intacti. A doua pade a textului graiorcscian se apleaci asupra operei pen1ru a reg si aici aceleagi caracterc ale personalitilii. intdi de toatg ,,bog61ia de idei", nu insl de idei rcci, precizeazd autorul, cdci numai ,,ideea emotionali face pe poet... Din acest punct de vedere, Iiminescu nu-i mai apare criticului oa un spirit abstlas, pierdut in lumea ideiloi lui persr.nale si generalq ci ca ,.un om al

262

263

,Poeziile dlui Octavien Go8r'f

artisticc, po do alt[ partc, dupi curr are de asemenea dreptate acum. in 1906, sd puntr in relief gi o a,tume compatibilitate intre cle. Amintitele preocup6ri practioe pot totuqi se comtituie materio de afi6, dsr numai h misura ln care genercazi sentimente autenticc gi derintcresate. Tcrt astfel, ,,patriotismul este ir inirnile sincere, in

Raprrdul scarlemic pronunlat de Maiorescljn.l (ioga debutase in anul nremierca volumului de Poeii cu care imediat aiir'uL?i'n Analele lcatlemiei Rontdne 5i '; literaru drnmatlie-mai 1906' Pe lAngd intercsul lr"ii"'c'rrtrra. rr'*J"iJrr fap dd un mare poet al momentului' intampinattt are f""i iaa si hine motivatir preluire' textul maiorescian uncr ""-. la elucidarca prin contribuiia lui dehnitivd

9*.'Tq

"";;"tt"t;;;
,[*irt

imnortint6 apartc

preocuprrilc ;;;;';;il;;-.'aceea a relaliei dintre artd qi ('um i"", tie ele Stiintifice' politice" morale sau patriolicc' "."".i cnl" r" impunea ca un admirabil canterel al scntlmcntulul

in lala unei ;r1"";"1- .*ii;;i ," ,rd"" pu*. dupi opinia unora" p':o"y!:11 po"t:t" ttificultali: a recunoaqtc valoare unei opere ":t s-ar fi contrazui' fl-ar ll asa-zjcind nepr-retie. S-a spus cd Maiorescu J"uiui*, "roarou qi ar h depdgit-o in chip onorabil' .. in realitate, criticul nu-qi asumd nici o "contradiclie"'.ci lucruntc

clarificd qi our si simplu reia tr tlisociere mai veche mai ;;rfi .ma ue"'I"' c6 "patriotismul' r'a e-lement de il;r"; de arttr' (trcatc attaten s-atl acsiune politicd (s'n.). nu estL'materie qi.".*i comit in contra unei regule aqa de simple'" Cine de &si. retl'acta ",r'ai" acest ton nu are in nici un caz' aerul nou."e din caG ae Dutin iaeile. El insistd chiar' subliniind lo:tl:' patriotic ai altelc a" ,alant expl"ateaza sontimentul dc inima marclui public' cdutand s6.se "propiate acestuia .'prin provocarca unor disp()zitii i-irna in atentia *li","u,i lbarte imporlante in alte priviri'.dar nu in^Tl: cs11ic--e: o inlelegc l('ane Cat de adevfuatc sunt obsewaliile lui Maiorescu poezia postpa$optistl' dip care de.attfel criticul iiir*io. p" i"tg in Cerxetarea"' lui tle la I 867' Avea fieptatc in*ql "rrro"qt"

qford de orce lendhtlti politr'cri (s.n.), un simtimAnt adevirat qi adfurc, qi intrucat este astfel, poate fi, in certe imprejurdri (s.n.), niscdtor dc poezie." in aceastd afirmalic ar sta de'ci incriminata rectiticare a criticului. pe care unii au accentuat-o polonic. iar al[ii au sunnalat<r Er[ a insista gi f6rtr a o exagera. CLre compare hs6 textele litigioase, arJicd, Llerceturca criticd... dela 1867 , C,omediile dlui Ll.Caragiale din 1 ttli5 9i, in sfiirqit. raportul din I 906. va fi constrAns sd accepte, sperdm, evidenla oi Maiorescu.nu s-a ar6tat in nici un caz incon- . secvent. $i in 1867, el admitea rolul posibil al preocupirilor pragmatice hr a([ ca ,,prilej pentru exprimarea simfirnantului gi pasiunii" 9i chiar exemplifica prin Goethe. prin Corneille 9i prin Scribe, gi in 1885 admitea de asernenea ci subiectelc artei pot ti luate ,,din realitatea poporului, dar tratarea nu poate si fie dccAt ideal-artistic6", iar in 1906 repeti abso,ut aceleaqi lucruri, explicit0ndu-se desigur cu un suplimeut de claritate carq nu
schimhd insd datclc intcrpretSrii sale rle totdeauna. A discuta acuma chestiunea de-a dreptul inccndiari a legiturii dintrc arti qi angajamentul politic, rnoral, religios, nalionaJ etc. al adistului ar insc'mna sd mergem prea departe. Leclia lui Maiorescu rdmfure aceea a libet6tii 9i autonomiei tuturor cre4iilor spirituale. dar in primul rind ale oelor artistice. Poeziile lui Goga, pe care criticul le recomandi cu cildur[: analiz&nduJe sumar gi citindu-le genenrs, sunt in fbnd o dovadd mai mult a corectitudinii gi discemim&ntului concepliCi.maioresciene. Ele triiesc 9i vtr trii esteticeste numai in misura in care iSi hansfigurazl materia gi dau glas surtimentului nalional, abandonAnd interesul pragmatic gi uitandu-l in proccsul de elaboraro a formei estetice. Maiorescu insugi a spus<r chiar din capul locului: ,,Efectul produs asupra marelui numEr de cetitori (ai lui Goga * n.n.) crcdem cE provine

;;ir.;i

;;';G";"

".iiitJsii ;;;;:il;

"it""" *rn"i Lin'ur*ur"

sd stlruic asupra ncpotrivirii dirtrc anumitc cele prttprttt-zts prcocupiri rlotidiure qi utilitarc' pe dc o partc' 9i

266

267

COMENTARII CRITICE de'r lungul timPului ('omsttatorii operei lui Maiorescu qi ai rolului s6u in romind sunt nenumerdi, incepand cu cei dintii replicanli

or.rltura

oolemici. in liunte cu (iherea 5i ajungand pane

Il

Prezcntul irncdiat'

ilin randul'.tiscipolilor maiorericieni' unut dintre cei mai lideli qi

care totodate a inchinat mai multe pagini maestiului siu a tbst publica inrtiscutabil ftlosolirl lon Peaovici. in septembrie 1923' el qi l-a pe oare in Wula mmdneascd aceste rAnduri' cu privire la rolul asnmat cu bune $tiinli marele critic: omul r'utei ,,Titu Maioresan s'a socotil toald vrcmea cu pretenlii cuhurale' elnci tle tranzilie, de la o .lit:n anarhit'd cu

cdtre o faxi de culturd adevirutd. El aveu de pegdtit o vreme noud, cate ntr pu.tea fircSte rdsdi dintr'odatd Rolul pe' carc Si l-a luat, ajutat deitlucalia pe care o pimise in Occident, u.lbst acela tle vuiorifuror si indicalor tle crilerii. El a crcztt t'd rru ure de tn scris tlecit prcfula la timpuri car au sd vie' hirarcu itt.fond si

andtflnte^rdmdrtea sarcina altora' iar cAt priveste lucrdrile mai tnfii o filosoJire prupriu'=ise, trebuio incel.i,tcet creuld armoiferd, in carc ele sd se poatd dezvollu si sd' poatd.fi luale ht
seantd.

Aiesl rttl pe t arc Si l-u stamaL t:tl compleld abstracliune poate de amiiSiurtile lui ittiliale, explicd o mullime de lucruri pe hingd. faptul pnncipal de a se fi mirginil la Jilosofo aplicati trciuiiSelor hcate'ak lArii. Se e*plicd bundoard (lindntl mai ales seamd cd tw era ofirc peu dttioaxi) intercrul deosebit si dragosteo pe care o qcorda totdeauna tinerilor sttttliosi si atelora care ii pdteau sd dibd o scdnteie tle talent, * rtinfud firtr'in$i vedea pe
oamenii epocii tle construclie propi t'isd' pe care d0nsul numai o pnprri. Se moi explicd desigur gi.faptul pentru carc au.ldcut nrult- upaj pe vrcmuri udversaii sdi, onume: de a nu Ji cilal intotdeauna pe autorii slrdii de ale cdrur idei se serwu in scrierile

269