3 A Tanacli Psihologia Muncii

Adrian ANACLI
Psihologia muncii
UNIVERSITATEA BUCURETI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I TIINELE EDUCAIEI Secia Psihologie DEPARTAMENTUL DE NVMNT LA DISTAN
PSIHOLOGIA MUNCII
MODULUL I
Lector Dr. Adrian ANACLI 2009-2010
Copyright DEPARTAMENT ID 2010
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Acest material este destinat uzulului studenilor Universitii din Bucureti, forma de nvmnt la distan. Coninutul cursului este proprietatea intelectual a autorului/autorilor; designul, machetarea i transpunerea n format electronic aparin Departamentului de nvmnt la Distan al Universitii din Bucureti.
Universitatea din Bucureti Editura CREDIS Bd. Mihail Koglniceanu, Nr. 36-46, Corp C, Etaj I, Sector 5 Tel: (021) 315 80 95; (021) 311 09 37, 031 405 79 40, 0723 27 33 47 Fax: (021) 315 80 96 Email: credis@credis.ro Http://www.credis.ro
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
PSIHOLOGIA MUNCII NOIUNI INTRODUCTIVE
1 Munca-importana n viaa oamenilor Ca ramur aplicativ a psihologiei, psihologia muncii acoper o realitate ampl datorit importanei pe care munca o are n viaa oamenilor. Aceast importan rezid n urmtoarele fapte : 1. Munca este cea mai important form de activitate uman, de munc fiind legate mecanismele care au generat dezvoltarea societii omeneti ducnd omul din starea primitiv n stadiile avansate ale societii contemporane 2. Ca activitate uman munca sintetizeaz n ea manifestrile omului ca structur bio psihosocial n care sunt implicate toate componentele psihismului uman, deci ansamblul fenomenelor, proceselor, mecanismelor, strilor i tririlor psihice 3. Complexitatea muncii permite instituirea de legturi complexe ntre realitatea psihic pe care o presupune i celelalte aspecte ale vieii omului, stabilindu-se astfel legturi i inteferene dintre psihologie ca tiin i alte tiine care au ca obiect munca, realitate care contribuie la dezvoltarea i diversificarea psihologiei nsei. Psihologia muncii ca ramur aplicativ a psihologiei s-a deliminat prioritar de celelalte ramuri ale psihologiei prin centrarea cunotintelor de psihologie experimental, psihodiagnostric sau psihologie social pe preocupri din domeniul muncii cum ar fi : - selecia personalului n raport de capaciti i solicitri, - organizarea formaiunilor de munc dup componente de compatibilitate psihoprofesional, - aplicarea de standarde de performan n promovarea profesional etc. Mai mult chiar, prin deliminri succesive n modalitile de a muncii , n diferitele forme ale activitii de munc i n etapele i gradul de generalizare a componentelor muncii , psihologia muncii s-a structurat n discipline, domenii i aplicaii multiple precum psihologia transporturilor, psihologia militar, psihologia industrial i organizaional, psihologia managerial , psihologia economic etc. Pentru a nelege diferenele dintre aceste ramuri, aplicaii, domenii sau chiar discipline se face diferena dintre obiectul, realitatea pe care o acoper i scopul, finalitatea activitilor specifice fiecrei ramuri. Munca reprezint cea mai important forma de activitate uman Munca constituie obiect de studiu al psiholohiei muncii Psihologia muncii are mai multe domenii aplicative
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Domeniile psihologiei muncii Literatura de specialitate a reinut prioritar unele dintre aceste dezvoltri ale psihologiei muncii dup specificitatea obiectului de studiu i al scopului propus. Psihologia industrial, sau psihologia muncii industriale a crui obiect este : - studiul activitii de munc n raport cu echipamentele industriale din ce n ce mai complexe, - raportul dintre om i main, - raportul dintre factorul uman i cmpul tehnologic care l nconjoar n activitatea de tip industrial Psihologia industrial i propune ca scopuri: - mbuntirea condiiilor i a situaiilor de munc - adaptarea condiiilor oferite omului de mediul de munc Prin extinderea obiectului de studiu al psihologiei industriale la ansamblul condiiilor de munc, n care structurile n care se muncete au devenit din ce n ce mai importante, psihologia industrial a devenit psihologie industrial i organizaional (PIO) sau mai simplu psihologie organizaional. Psihologia organizaional are ca obiect : - studiul comportamnetului , gndurilor i sentimentelor oamenilor, pe msur ce acetia se adapteaz la persoanele i obiectele din jurul lor, ntlnite la locul de munc, - studiul modalitilor de influen a structurilor n cadrul omul muncete asupra celor care muncesc . n acelai timp, scopul psihologiei organizaionale privete : - creterea prosperitii economice i psihologice a angajailor - asigurarea unui mediu de munc ct mai favorabil executaniolor Psihologia organizaional a cuprins, n ultimele decenii i problematica conducerii celor ce muncesc ntr-o organizaie, devenind psihologie organizaional managerial. Din iniiala problematic a psihologiei muncii, dup separarea elementelor viznd organizaia i managementul organizaional, s-au sructurat i alte sub-domenii avnd scopuri i obiective unitare : Psihologia personalului care are ca obiect : - adaptarea caracteristicilor psihologice ale operatorului uman la cerinele specifice muncii pe care o desfoar, - asigurarea unui raport optim dintre calatatea i cantitatea muncii depuse i recompensarea muncii. Aceste obiective au ca scop: - crearea unui stri motivaionale optime unei munci ct mai eficiente - utilizarea ct mai eficient a forei de munc n raport de cerinele sociatii
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Psihologia ocupaional are ca obiect analiza modalitilor concrete prin care munca se exercit, respeciv studiul profesiilor, meseriilor, posturilor i ocupaiilor prin care ele se manifest , n scopul proiectrii adecvate a acestor forme n raport de cerinele muncii. Psihologia economica sau a consumatorului are ca obiect raportarea produselor muncii la cerinele de consum ale pieii motivate psihologic, propunndu-i ca scopuri stimularea motivaiei de a consuma i deci a produce. Psihologia carierei are ca obiect studiul elementelor psihologice ale constituirii i evoluiei carierelor profesionale n scopul optimizrii influenelor care afecteaz carierele. Punerea accentului pe componenta organizaional i managerial a muncii a determinat, inevitabil, o diminuare a interesului acordat modului n care munca este legat de individ, de persoana care o efectueaz.. Munca este un resort al devenirii i manifestrii omului ca personalitatte, este generatoare de valoare, de atitudine, de emoii i sentimente. Ea este cauz i efect al existenei omului n mediul social, competitiv i agresiv, dar i cooperant i altruist, mediu la care omul se ataeaz cu bajagul su de determinante psihologice genetice i dobndite, influennd acest mediu, dar fiind i influenat de el. Munca rmne deci, alturi de conotaiile sale de natur organizaional, o problem de psihologie individual, asupra creia psihologia muncii trebuie s se aplece, trebuie s o rezolve, n interesul fiecrui executant de munc, i indirect asupra organizaiilor nsei. Psihologia muncii este o disciplin aplicativ a psihologiei din care s-au desprins domenii specifice de cercetare, unele dintre ele conturndu-se ca discipline independente, contribuind indirect la dezvoltarea psihologiei muncii ca atare Rolul psihologului n mediul de munc Psihologia ca tiin i propune studiul diferitelor contexte n care omul se manifest ca personalitate n scopul valorizrii acestor intervenii dar i al dezvoltrii posibilitilor individuale i colective oferite de particularitile psihologice ale fiecruia. Referindu-ne la mediul de munc psihologul se manifest n urmtoarele direcii : - identificarea i definirea elementelor specifice locului de munc care pot interveni n desfurarea activitii de munc - analiza particularitilor psihologice ale activitii de munc n funcie de cerinele diferitelor medii de munc - stabilirea interveniilor posibile n adaptarea capacitilor psihologice ale operatorilor la particularitile muncii desfurate, - stabilirea interveniilor posibile n adaptarea mediului de munc la cerinele unei desfurri normale a activitii profesionale de ctre fiecare operator, - intervenii calificate n programe specializate de consiliere i consultan profesional
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
PARTICULARITILE ACTIVITII DE MUNC. FORME I MODALITI DE MANIFESTARE ALE ACTIVITII DE MUNC. ACTIVITATEA PROFESIONAL
Activitatea de munc este considerat cea mai important form de manifestare a omului n raport cu mediul i societatea crora, n egal msur, le aparine. Prin activitatea de munc omul se definete pe sine ca entitate, definete mediul n care i desfoar viaa i se ncadreaz n societatea a crei component este. Valoric omul este ceea ce produce material, ceea ce prelucreaz i construiete spiritual , ceea ce comunic relaional, elemente care se realizeaz prin activitatea sa fizic i psihic, activitatea ce mbrac, de cele mai multe ori, forma muncii. Munca rmne deci, alturi de conotaiile sale de natur organizaional, o problem de psihologie individual, asupra creia psihologia muncii trebuie s se aplece, trebuie s o rezolve, n interesul fiecrui executant de munc, i indirect asupra organizaiilor nsei. Munca este definitoriu i exclusiv specific omului , prin caracterul contient, asumat i determinat social al ei. In lumea animal nu putem vorbi de exercitarea unor comportamente ce se pot circumscrie muncii, dei , determinate genetic sau nvate, numeroase comportamente pot fi asemnate muncii. Prin instinct, insectele de exemplu, desfoar activiti individuale sau comune subordonate unor scopuri adaptative, coordonate i dirijate de o manier care poate sugera consientizarea acestora. Deasemenea, generate de instinte de supravieuire individual i a speciei, indivizi aparinnd majoritii speciilor animale execut comportamente solicitante fizic i psihic n scopul obinerii de hran necesar consumului propriu sau a membrilor unei comuniti familiale. Aceste comportamente pot prea asumate, planificate, socializate, ele fiind n esen forme de adaptare la mediu nscrise n codul genetic al unui individ reprezentnd specia, ameliorate i perfecionate prin invare i experien, dar niciodat contientizate i anticipate. Munca este specific omului prin caracterul contient, intenionat i integrat social al activitii pe care o presupune La om munca presupune instituirea unor mecanisme specifice posibile numai n condiiile constituirii unei entiti psihologice, sociale, culturale, juridice, economice etc. precum fiina uman n complexitatea sa. Concepiile cu privire la munca omului au considerat-o fie ca nsei mecanismul generator al antropogenezei, fie ca o prelungire n social a instinctului de suprevieuire , fie ca prima cauz de alienare a omului .a.m.d. Etimologia cuvntului munc este interesant , avnd n limba romn rdcin cumun cu mucenic, slujitor al lui Hristos, supus unor cazne de ctre vrjnaii cretinilor la nceputurile cretinismului. Munca este asimilat unor situaii de grele ncercri ale unui om i n explicarea etimologic a ei n alte limbi. Franceza apropie travailler de un vechi cuvnd roman exprimnd utilizarea unui instrument de tortur , rusa altur rdcina cunntului munc (trud) de cea a adjectivului greu, dificil etc. Diferenierea muncii ca activitate uman
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
specific a adugat apoi sensuri noi cuvntului i semnificaii pozitive aciunii de a muncii, privind munca dintr-un unghi de vedere moral formativ i diferenial. Fr a putea nega rolul adaptativ al muncii, valenele legate de supravieuirea individului i a membrilor familiei acestuia, este la fel de greit n a reduce munca doar la aceste scopuri. Munca este o modalitate specific de evoluie a omului, n istoria sa ca individ i ca membru al unei civilizaii, prin diversificarea scopurilor pe care i le propune a fi atinse prin munc, a aspiraiilor spre progres material i social, a schimburilor i relaiilor pe care munca le impune ntre membrii unei sociati, a dezvoltrii i evoluiilor civilizaiilor nselor etc. Incercnd o definiie a muncii , putem spune c acesta este o form complex de activitate uman prin care o personalitate, membr activ a unei structuri sociale, depune un efort asumat i coordonat constient n scopul obinerii unor resurse fizice sau financiare necesare asigurrii cerinelor standardului de via al acelei persoane i al unora dintre membrii structurii sociale de care aparine acesta. Munca pornete de la trebuine psihofiziologice, situaie valabil pentru majoritatea comportamnetelor umane, dar ea creaz valene diferite n funcie de contextul psihologic al manifestrii sale. Asumarea unui standard al existenei creaz o gam variat motivaional cu posibiliti diferite de a se transforma n munc, specifice structurii sociale de care aparine sau spre care tinde respectiva personalitate. Pentru om asigurarea prin munc a resurselor financiare i materiale necesare traiului nu reduce motivaia pentru a munci, care este susinut de nevoia unei ierarhizri favorabile n societate de pild, sau de a tezauriza rezultatele muncii i multe altele. In dezvoltarea demersului de identificare a perspectivelor psihologice asupra muncii devine necesar o atenie special acordat mecanismelor declanatoare ale muncii. Vorbeam mai sus de dinamiciatea intrinsec a organismului uman, implicit a psihicului, ca generator al acestei dinamici. In lipsa unui sistem psihic evolut, animalele devin dinamice n condiiile manifestrii trebuinelor legate de satisfacere a principalelor instince legate de aprare, hran, perpetuare a speciei. Odat cu dezvoltarea schemei comportamentale instinctive, precum i prin apariia mecanismelor de nvare, activitatea se amplific att cantitativ ct mai ales calitativ. Dezvoltarea psihicului diversific trebuinele i implcit comportamentele care duc la satisfacerea lor. Munca este legat de toate modalitile de manifestare a psihicului uman Pentru om activitatea devine esenial existenei att din punct de vedere biologic, dar mai ales psihologic. Activitatea devine ea nsi trebuin, probat experimental prin imposibilitatea unor voluntari de a depi un interval de cteva ore fr a efectua o activitate, sub o form sau alta. Orice nou trebuin sau motiv devine imbold spre a le safisface sau ndeplini, acionnd la nivelul incontinetului sau a contientului, n raport de coninutul acestora Scopurile sunt mediate social, circumscrise normelor de existen social, structurndu-se, dup caz, n activiti, aciuni, operaii, micri, gesturi, sau doar intenii, planuri, modele mentale ale acestora.
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Munca a aprut prin contientizarea existenei capacitilor de a obine resurse ale traiului, pentru a satisface alte categorii de trebuine , devenind ea nsi rezultatul constituii unui complex motivaional propriu. Engels spunea, ntr-o ordine filosofic materialist i ateist c, n esen, munca l-a creat pe om. Expresia trebuie luat n forma sa plastic, n realitate nu putem vorbi de munc n afara unui context de anticipare mental a obiectivelor dorite i a mijloacelor necesare atingerii acestor obiective, fr continetizarea ntregului lan comportamental. Atacarea unui animal de ctre alt animal de prad, lupta cu cel prins i omorrea lui nu reprezint o manifestare primar a unui activiti de munc, dei poate fi comparat cu o activitate de vntoare. Vnatul, ca activitate uman , dei se poate efectua i n forme primare, brutale, se desfoar dup reguli uneori legiferate, ntr-un context organizat, cu dispozitive adecvate, urmrind preponderent scopuri de loisir, de relaxare sau sportive, dar i de munc, cu toate c finalitatea procurrii de resurse alimentare este uneori absent . Munca a generat n evoluia sa multiple fenomene sociale i a fost i este determinat de contextul social. Conform Bibliei, munca a generat prima crim a umanitii (Cain l-a ucis pe Abel pentru c acesta avea recolte mai bune dect ale lui) a fost folosit ca pretext n odiosul lagr de la Aushwitz (la intrarea cruia era scris Prin munc devenim liberi), a constituit subiect a muneroase opere literare etc. Problematica muncii a costituit tema central a numeroi filozofi, a determinat conceptualizri tiinifice i a generat tiine precum economia politic, teoriile comerciale, a difereniat ornduiri sociale, clase i pturi sociale, a generat rscoale, revoluii i rzboaie . Munca a fost i este fr ndoial principala for a evoluiei materiale, sociale, culturale i politice a lumii dar i un factor esenial al evoluiei omului n planul complexitii personalitii sale. Despre munc n plenitudinea valenelor sale complexe nu putem vorbi dect n condiiile n care omul se subordoneaz unor structuri organizaionale prin care transformarea muncii n resurse financiare simplific, pentru fiecare individ, procesul de valorificare pe pia a produselor muncii n resursele de care efectiv are nevoie : retribuia financiar, banii. Dei coexist i n prezent forme primare de valorificare personal a produselor unei munci, o abordare tiinific a muncii, inslusiv din perspectiv psihologic, este realmente posibil n condiiile lurii n consideraie a formelor i modalitilor contemporane de desfurare a muncii . Munca este principala form de integrare a omului n viaa social i principala modalitate de valorizare social a personalitii umane Pentru omul contemporan munca este, n majoritatea covritoare a cazurilor principala modalitate de a procura resurse financiare, de organizare i dezvoltare a unei familii, de susinere chiar i parial a unui program de pregtire i perfecionare profesional, pentru satisfacerea trebuinelor de natur cultural, distractiv, sportiv, de confort casnic i personal etc.ale lui i ale membrilor unei colectiviti apropiate lui, respectiv ale familiei proprii. Aria motivaional amplu descris de literatura de specialitate este susinut, n cea mai mare msur, de posibilitile satisfacerii diverselor motive umane, i una dintre cele mai
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
restrictive condiii ale acestei satisfaceri este existena resurselor materiale implicate de ea. Trebuinele i nevoile culturale cer timp alocat lor i bani pentru accesul la sursele culturale , trebuinele de siguran personal, de afirmare etc. necesit, ntr-o msur mai mare sau mai mic, mai ales n condiiile vieii contemporane, bani, resurse financiare. Economia nsei funcioneaz pe baza crerii de noi trebuine, prin diversificare celor existente, mecanism ce asigur un consum crescut, asigurat de o producie mai mare i mai diversificat i aa mai departe. Omul este dependent din ce n ce mai mult de nevoile pe care le are, toate generate de extinderea i amplificarea trebuinelor i a motivelor, munca devenind astfel singura alternativ legal de a putea s-i apropie obiectele i serviciile capabile stifacerii acestor trebuine i nevoi. Dar, peste toate acestea, munca este activitate, este o form de comportament, care solicit mecanisme psihologice diverse pentru a se putea materializa. Actul de munc este prin excelen unul individual, particularizat n funcie de personalitatea celui vizat, care are o structur personal a aptitudinilor, atitudinilor, aspiraiilor, voinei cu care se manifest, inclusiv n munc. Prin acesta munca exprim omul care o presteaz i contribuie la transformarea i devenirea lui. Munca sociabilizeaz, echilibreaz sau dezechilibreaz personaliti, definete status-uri i roluri, relaiile cu apropiaii, influeneaz coninutul tririlor interne, a nsei vieii psihice. Abordarea psihologic a muncii face posibil nelegerea acestor realiti, privete munca din perspectiva valorificrii individului i din aceea a alocrii ei unor demersuri aflate deasupra personalitilor, a organizaiilor, i din cea a desfurrii relaiilor dintre oameni prilejuite de munc, i din cea a realaiilor cu dispozitivele i obiectelor muncii , toate aceste perspective i nc altele pstrnd psihologicul ca principal atribut al muncii, ca esena a ei. 1. PERSPECTIVE POSIBILE ASUPRA MUNCII Prin importana ei pentru om i societate, munca nu poate fi neleasa daca este privit doar dintr-o perspectiva specific unui domeniu al cunoaterii. Ea trimite spre aproape toate domeniile de cunoatere a omului fiind , din acest punct de vedere , poate ce amai amplu studiat activitate uman. Perspectiva psihologic, este legat de natura muncii i anume de particularitile ei ca form de activitate uman , component a personalitii, generat de scopuri asumate constient i genermd efecte n structura i dinamina acestei personaliti. Natura prioritar psihologic a muncii nu poate fi pus la ndoial, la fel cum i alte forme de activitate uman, precum nvarea, nu por fi gndite n afara unui context psihologic. Eventualele alte perspective de abordare ale activitii de munc nu pot ignora mecanismele psihologice ale ei, efectele asupra executantului, legturile decisive cu esena fiinei umane care este personalitatea, gndit i interpretat psihologic. Munca , aa cum spuneam mai nainte, este abordat i din alte perspective tiinifice, a cror enumerare o facem din dou scopuri : a) pe de o parte pentru a diferenia clar domeniile de interes dintre psihologie i aceste discipline cnd ne referin la munc, pentru a elimina posibile confuzii i ingerine mai puin calificate,
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
b) pe de alt parte pentru a sugera posibile puncte de contact dintre aceste discipline i psihologie valorificate sau n curs de valorificare de evoluia cercetrilor asupra muncii i a conotaiilor sale. Perspectiva fiziologic asupra muncii vizeaz n principal aspecte legate de efortul fizic implicat de unele forme de munc, precum i mecanismele de compensare metabolic a consumului energetic prilejuit de munc n general, necesarul de calorii n raport de consumul acestora, regimul de odihn alternat muncii etc.Fiziologia efortului i a disfunciilor generate de depirea limitelor naturale i circumsatnaiale ale acestuia ofer informaii punctuale privind difereniera tipurilor de munc, a raportului dintre componentele executive i cele informative i decizionale ale muncii Legat de acesta, perspectiva medical abordeaz efecte nocive ale muncii n exces, sau ca factor de stres fizic i/sau psihic, stabilirea normativului de timp n funcie de tipul de munc prestat, afectiunile cauzate de diferite categorii de munc, rolul factorilor de microclimat asupra muncii, definirea noxelor i a efectelor acestora, stabilirea categoriilor de boli profesionale sau produse din cauze legate de munc, evaluarea vrstelor de la care se poate ncepe activitatea de munc i a celor de pensionare, pe tipuri de activiti etc.Discipline precum igiena muncii, medicina bolile prefesionale etc. circumscrise medicinii muncii, constituie o perspectiv strns legat de cea psihologic, avnd numeroase domenii aplicative comune. Perspectiva sociologic abordeaz munca din punctul de vedere al formelor sale de manifestare n cadrul unor colectiviti locale sau mai ample. Sunt evideniate tipurile de activiti de munc desfurate instituionalizat sau nu, dinamica profesiilor, tendinele de ocupare a locurilor de munc pe activiti sau pe zone geografice, fluctuaia n munc, categoriile de vrst, sex, pregtire general i profesional implicate n munc, tendinele atitudinale pe categorii sociale n raport cu munca proprie sau a colectivitii etc. Sociologic munca este o realitate generatoare de multiple efecte asupra statutului personal, familial, profesional, social al indivizilor intens studiate, comparate, interpretate. Munca genereaz deasemenea fenomene sociale importante precum activiti sindicale i profesionale, conflicte socioprofesionale, micri sociale. Din punctul de vedere al perspectivei juridice, munca este studiat ca tip de raport contractual ntre indivizi i ntre indivizi i instituii, pe baza legislaiei legate de reglementarea duratei i intensitii muncii , a proteciei i securitii n munc, a respectrii drepturilor privind recompensarea muncii, a cauzelor i modalitilor de incetare a raporturilor de munc i de respectare a condiiilor de munc. Fiecare ar are elaborat un Cod al muncii cuprinznd pricipalele prevederi legislative legate de organizarea i desfurarea activitilor de munc Perspectiva juridic abordeaz munca att ca o obligaie individual, generat de nevoile societii, ct i ca ansamblu de obligaii ale societii, reprezentat de stat, fa de cei care desfoar activiti de munc. Munca este astfel cea mai amplu reglementat form de activitate uman asigurnd dreptul la munc, deci la o existen corespunztoare statutului profesional, dar i limitri ale acestui drept n scopuri sociale, de echitate i de protejare a vieii i existenei decente a tuturor. Una din cele mai importante perspective care vizeaz munca este perspectiva economic. Munca este principala surs de obinere a resurselor materiale ale unei societi i motorul funcionrii mecanismelor economice. Munca este privit ca for de munc negociat pe
10
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
piaa muncii pentru care se obine un pre exprimat n bani, n venituri care asigur standardul de via al execuntatului muncii. Munca este generat de nevoi materiale i/sau spirituale i asigur safisfacerea acestor nevoi. Economia se dezvolt cu ct cerinele sunt mai mari, cerinele sunt generate de producie, producia diversific i specializeaz munca etc. In evoluia ei munca s-a dezvoltat nu numai n sensul caracterului ei individual, ci prin integrare n structuri de producie organizate. Managementul economic solicitat de aceste organizaii cuprinde i fora de munc implicat necesar de a fi coordonat n raport de eficiena ei , de costuri i comsumuri. Fr a-i pierde calitatea de activitate uman, munca s-a detaat de om n sensul separrii scopurilor de realizri, de efecte, distanale produse fiind completate de componente economice de mare complexitate care funcioneaz la rndul lor pe baza muncii unor alte categorii de executani. Perspectiva tehnologic privete munca n contextul interferenei dintre fora de munc i mijloacele de munc. Evoluia muncii a fost evoluia elementelor pe care omul le-a interpus ntre el i obiectul muncii, pentru a i se uura efortul ,pentru a sporti eficiena , pentru a crete productivitatea. Maina - denumit generic a preluat sarcinile executive dificile i solicitante, parial pe cele de supraveghere i decizionale ale omului, tehnologia propunndu-i permanent crearea de dispozizive care s munceasc n locul omului . Evident c maina nu muncete, dar ea devine un substitut al omului numai n ceea ce privete mijloacele de care acesta se folosete n munc. Perspectiva politic privete munca precum un obiectiv permanent supus perfecionrilor. Scopul politicii este creterea bunstrii cetenilor prin asigurarea unei retribuii ct mai mari pentru munca depus, asigurarea locurilor de munc, stabilitatea acestora, sigurana n munc, identificarea persoanelor fr posibiliti de asigurare a resurselor materiale i a organizrii mecanismelor sociale de ajutorare a acestora. Programele politice conin obiective legate de creterea recompenselor pentru munca depus, scderea efortului prin dezvoltare tehnologic, raporturi de munc mai echitabile, utilizarea mai eficient a venitului societii pentru recompensarea celor care nu mai pot munci etc. obiective ce trebuie corect funcdamentate prin investigaii i cercetri. Perspectiva moral atribuie valenele etice diferitelor categorii de activiti umane, difereniind munca de activitile antisociale, infracionale, contrare valorilor umaneste, precum prostituia, hoia, etc. Nu orice form de activitate similar muncii poate fi inclus n aceast categorie, ci doar acelea care corespund unor principii legate de valorile morale unanim recunoscute ale umanitii, care umanizeaz omul i produsul muncii sale. Munca este studiat i din alte perspective mai puin importante, precum pedagogia, istoria, antropologia, sportul etc. ceea ce dovedete complexitatea i extinderea domeniilor n care munca uman constituie subiect de interes. 2.1. Principalele caracteristici ale perspectivei psihologice In ultimul timp n literatura noastr, dar i pe plan international, problematica psihologic a muncii a fost i este abordat din unghiuri de vedere diverse, n contexte metodologice diferite, ceea ce creaz unele dificulti n delimitarea principalelor capitole ale subiectului, poate duce la minimalizarea unor aspecte esentiale ale psihologiei ca tiin a omului aplicat acestui
11
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
domeniu de interes care este munca, poate creea unele probleme de identitate a domeniului, numit generic psihologia muncii. Intensificarea preocuprilor fat de specificul psihologic al muncii este rezultatul unor tendinte extrem de manifeste n ceea ce priveste aceast modalitate de afirmare a omului ca fiin activ, integrat social i condiionat economic. O prim tendin este aceea de diversificare, pn la o adevarat pulverizare, a diferitelor modaliti ale omului contemporan de a-i exercitata activitatea de munc. Au aparut i apar meserii i profesii noi, se modific cele existente, se produc specializri fine i integrri profesionale cu grade variate de generalitate, se diversific formele i modalitatile de pregtire, certificare i atestare profesional, se structureaz variate forme de organizare profesional, sectorial etc. Societatea contemporan transpune cu o viteza extrem de mare orice nou cucerire a tiinei n ocupaii, meserii i profesii, cunotinele teoretice i practice se restructureaz cu mare rapiditate n funcie de cerinele de eficiena a activitilor desfsurate, piaa fiind cea care dicteaz asupra interesului profesional, asupra numrului de executani, care se schimb aproape de la an la an. Ultimele decenii au orientat interesul tinerilor, evident n functie de conditiile specifice ale unei zone economice sau a alteia, spre domenii percepute ca fiind de viitor , cu o mare permeabilitate n mediile economice i sociale, lucru vizibil n dinamica numrului de specialiti dintr-o specialitate sau alta . In ara noastr, interesul pentru profesii clasice precum cea de inginer, medic, arhitect a sczut foarte mult n deceniul 1990-2000, tinerii fiind atrai, fie i datorit unei dorine naturale spre diversificare, dar n principal de orizontul de interes social anticipat, spre profesii din sfera serviciilor, a mass-mediei, a informaticii etc., tendine n scdere n ultimii ani, cand se prefigureaz o noua orientare spre profesiile tehnice i economice, legate de producerea de bunuri i servicii , de ntreinerea i valorificarea acestora. Aceast tendin cere, evident, o preocupare a disciplinelor care studiaz munca, inclusiv a psihologiei, de a descrie, defini, fundamenta date privitoare la aria noua de profesii interesante pentru masa de utilizatori ai studiilor respective. O alt tendint generatoare de interes pentru cercetarile privind munca o constituie diversificarea formelor de structurare organizatoric a cadrului n care oamenii i desfoara activitile de munc. Pe de o parte economia de piaa dezvolt structurarea organizatoric in micro, prin apartia i diversificarea intreprinderilor mici i mijlocii i ale organizaiilor non-guvernamentale i, pe de alt parte, datorit globalizrii, asistm la crearea unor gigani economici transnaionali, cu filiale i reprezentane n numeroase ri. Aceaste tendinte, contradictorii dar i complementare n acelai timp, creaz o ampl problematic de cercetare cu privire la munc, n care trebuie evideniate specificul, particularittile de exercitare a acelorai profesii n contexte organizaionale diferite ( ca numar de salariai, ca nivel de dotare, ca cifr de afaceri etc.), dar i a modului n care o companie international reuete s impun standarde de comportament profesional i organizational specifice companiei n contexte naionale diferite, n mentaliti atitudinale diferite. Deasemenea, putem considera drept o cauz a creterii interesului de cercetare cu privire la activittile de munc i faptul c baza de cunotine a generaiilor actuale s-a modificat radical n comparaie cu cea a generaiile cu doar 10, 15 ani mai mari. Explozia informaionala
12
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
datorat mass-mediei, informatizarea i generalizarea cunotintelor privind utilizarea calculatorului ca mijloc de informare i ca instrument de lucru, diversificarea contactelor personale i profesionale la nivelul unei ri, a continentelor i a intregii omeniri au generat ipoteze de cercetare, au determinat remodelari ale obiectivelor urmrite, au modificat metodele i tehnicile de investigaie. Cunoaterea tiintific n sine, ca profesie i ca preocupare, a devenit obiect al investigatiei tiintifice, stabilindu-se noi standarde de pregtire, noi instrumente de stimulare a potentialului individual, inclusiv prin amplificarea spiritului creativ. In fine, nu trebuie ignorat tendina de cretere a confortului personal inclusiv n timpul muncii, a facilitrii condiiilor de munc i a accesibilitii obiectului muncii pentru operator. Durata muncii, interesul pentru munc, stimularea muncii performante i de nalt nivel calitativ, preocuparea pentru propria carier i pentru cultivarea competiiei valorilor sunt tot attea mijloace de cretere a atractivitii muncii i integrarea ei n sistemul de valori individual pentru un numr ct mai mare de executani. 3.Specificul psihologic al muncii Definiia propus anterior comport o serie de discuii specificul psihologic al muncii. care urmreasc evidenierea
In prezent nu putem considera munca n afara raportrii ei la activitatea uman. Activitatea este specific vieii, nu se realizeaz n afara ei, fiind altceva dect micarea materiei vii sau nevii. Pentru psihologie activitatea este cheia explicativ a mecanismelor psihologice, rspunde cel mai plauzibil la ntrebri precum natura i finalitatea existenei psihologice, la explicarea manifestrilor umane, la nelegerea structurii personalitii omului. Persoanlitatea constituie cheia de bolt a organizrii psihicului la nivel individual, aici integrndu-se componentele biologice, individuale , sociale i de mediu concurente n generarea unei entiti psihice umane. Cunoatem personalitatea prin ceea ce ea exteriorizeaz, prin activitatea manifest i latent a unuei persoane care structureaz comportamentul, ca expresie dinamic a personalitii, ca imagine complex, dar totdeauna incomplet , mascat, ecranat , a ansamblului unitar de mecanisme, sisteme, procese, triri etc. pe care le cuprinde personalitatea. Psihologia nc adun date, informaii, procedee i strategii de cuprindere a tot ceea ce nseamn personalitate i, din fericire, tot ce nseamn manifestare psihic este, inevitabil, i personalitate. Astfel se explic de ce este posibil, chiar la acest nivel de dezvoltate al psihologiei, s putem spune c am neles personalitatea cuiva, c am cunoscut unele mecanisme ale sale, referindu-ne evident la manifestri pariale, mai mult sau mai puin reprezentative pentru ntreg, dar integrate n acel ntreg, definindu-l ntr-o msur mai mare sau mai mic, funcie de puterea noastra de a cunoate i nelege. Personalitatea trebuie s constituie punctul de la care pleac i la care ajunge o cercetare de psihologie aplicat, inclusiv de psihologie a muncii
13
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Experiena tiinific n psihologie a probat corespondena dintre actele comportamentale, aciunile i manifestrile vizibile sau deductibile logic, i ntregul pe care l reprezint. Se spune c personalitatea se exprim, ntr-un mod dinamic, n devenirea sa continu, prin comportament, suma tuturor micrilor, aciunilor, activitilor i demersurilor faptice i mentale ale unei persoane. Abordarea n sensul cel mai larg a comportamentului, considerand ca fapte comportamentale gesturi simple exprimnd stri emotionale diverse, dar i raionamente complexe de rezolvare a unor complicate ecuaii matematice, sau proceduri sofisticate de intervenii chirurgicale pe cord deschis, evident toate expresii ale unor determinante ale personalitatii acelora care le execut, pstreaz noiunea de comportament n acelai grad de nedeterminare structuraa ca i noiunea de personalitate nssi. Ambele exprim realiti psihologice complexe, care ns pot fi abordate doar ca esene, concepte de maxim generalitate, far a putea opera cu ele n condiii de investigare punctual, concret. Comportamnetul mai este definit i ca expresie dinamic a personalitii Comportamentul n sens larg conine n structura sa elemente de difereniere, dup varii criterii: complexitate, scop, mijloace de realizare, durat, prezena sau absena intenionalitii, prezena sau absena unei structuri mentale de determinare, gradul de automatism n desfurarea lui, nivelul interiorizrii sau al exteriorizrii componentelor etc. Dup fiecare dintre aceste criterii se pot opera ordonri, clasificri, diferenieri ntre manifestrile comportamentale ale unei persoane, se pot face comparaii ntre comportamentele mai multor persoane, asistand n final la o multitudine de scheme de analiz a actelor comportamentale care fac posibil cunoaterea, interpretarea i evaluarea lor. In acest context noiunea de activitate grupeaz actele comportamentale dupa criteriul intenionalitii, a existenei unui scop bine precizat i al unei structuri complexe de manifestare cuprinznd cel putin un ciclu de prelucrare informaional de la recepie i prelucrare, pn la luarea unei decizii, efectuarea unui rspuns corespunztor acelei decizii i urmrirea consecinelor acestui rspuns, raportate la scopul i intenia iniial. Activitatea apare deci ca o form structurat de comportament, presupunnd un scop, mijloace de realizare i posibilitatea controlului contient al fazelor sale de realizare. Intreaga gama de acte comportamentale se organizeaz astfel ierarhic, se instituionalizeaza sub aspectul cadrului de manifestare, atribuind personalitii pe care o reprezint sensuri ale existenei i dezvoltrii sale. Activitile sunt cadre normative, cu un grad de generalitate aplicat tuturor personalitile care dispun de instrumentele psihologice care s fac posibile realizarea elementelor comportamentale cuprinse n ele. Astfel apare ca imposibil descrierea comportamentelor animalelor sau ale persoanelor lipsite de discernamnt ca putnd fi structurate n activiti, tocmai datorit lipsei intenionalitii constiente, a posibilitilor de evaluare prin feed-beck informational a efectelor produse, prin imposibilitatea stabilirii de scopuri consientizate. Evident c i activitile conin n structura lor elemente de comportament instinctual, reflex, automatisme, care ns sunt integrate n contextul sistemic guvernat de scopul urmarit.
14
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Activitatea este o modalitate specific de comportament care se caracterizeaz prin existena unor scopuri bine precizate i a unor modaliti concrete de atingere a acestor scopuri Literatura descrie activiti cu grad mare de generalitate a scopurilor (activitatea de munc, activitatea de nvtare, activitatea de joc), dar i activiti cu o precis exprimare a scopului ( activitatea de conducere a unui vehicul, activitatea de efectuare a unei teme de cercetare, activitatea de pregtire pentru absolvirea unui examen, activitatea de participare la o competiie sportiv etc.). In descrierea lor se precizeaz etape ale realizrii , mijloacele de realizare a obiectivelor patiale, utilizndu-se de regul termeni precum aciuni, operaii, micri, gesturi. Activitatea astfel conceput creaz posibilitatea analizei i interpretrii actelor comportamentale ntr-o ordine logic, sistematizat, accesibil tuturor celor care i pot organiza resursele fizice i psihice, cunotinele teoretice i procedurale n vederea realizrii ei, presupune o modelare a comportamentului dup schema general de desfurare a ei, permite variaii interpersonale n evaluarea modului de indeplinire a modelului fiecrei activiti. Activitatea este deci exterioar indivizilor concrei, dei a fost definit plecnd de la modaliti concrete, reale, de structurare a comportamentului individual. Caracterului normativ al activitilor aduce n planul analizei modalitatea concret n care un individ sau altul realizeaz activitatea a crei executant este, posibilitile concrete, situaionale, particulare n raport cu mediul intern sau extern n care se afla n timpul desfurrii acelei activitai. Prof.Mihai Golu (2004) definete aceast realitate drept comportament n sens restrns, sau comportament propriu-zis, diferit de forma larg de comportament descris anterior. La fel de bine acesta s-ar putea numi comportare, existnd ns riscul asimilrii cu noiunea de comportare asa cum este ea utilizat n limbajul curent (mod de a respecta normele sociale i grupale specifice unei anumite organizaii sau culturi) n care se atribuie valente etice, morale manifestrilor comportamentale. Dac activitatea este caracterizat prin valoare normativ, declarativ, ca int a unor demersuri de pregtire, formare, educare, comportamentul n sens restrns este prin excelent particularizant, evaluabil post-factum, atribuit unuia sau altuia dintre executanii unei anume activiti. Activitatea se traduce n sarcini, obiective, scopuri de atins , comportamentul se traduce prin valori cantitative i calitative, comparative, evaluative i apreciative. Activitile umane pot fi descrise n diferite forme , n funcie de accentul pus pe tipul de descriptori (tehnologici, formativi, operaionali) n timp ce comportamentul poate fi descris prin alte categorii de descriptori, precum funcii i procese psihice, funcii informaionale, capaciti . Studiul activitilor umane subsumeaz i pe acela al comportamentelor care permit ncadrarea n parametrii de exigent normativ i evolutiv pe care activitile le induc executanilor. A studia doar comportamentele, doar manifestrile legate de un tip de activitate sau alta, ar reduce cercetarea psihologic la o perspectiv exclusiv ideografic, descriptiv, abordare necesar dar nu i suficient.
15
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Psihologia activitii umane face referire la ansamblul condiiilor n care un subiect sau altul desfoar o activitate sau alta, aducnd n centrul cercetrilor i componenta formativ, modelul comportamentului ce se dorete a fi executat n concordan cu activitatea creia i se circumscrie. Psihologia este n primul rnd tiina comportamentelor ce se manifest individual, dar reflectnd planuri de generalitate nomotetic, modelate de scopurile, obiectivele i mijloacele caracteristice unei activiti umane sau ale alteia. Cercetarea psihologic trebuie s ofere ansamblul soluiilor de cunotere, perfecionare i dezvoltare a activitilor umane, soluii cu finalitate att individual ct i social. Ocupndu-se de comportamentul indivizilor, psihologia este tiina central a activitilor umane, studiind modul n care ansamblul influentelor educative, tehnologice, economice, sociale implicate de existena social i care genereaz scopuri specifice diferitelor activiti umane, se transform n modaliti de aciune individual i colectiv, condiionate i generate de aceast existent social. Psihologia activitatilor umane devine o aplicaie a psihologiei cu un mare impact social i economic, insi natura uman fiind socialmente orientat spre scopuri i finalitati adaptative n planul asigurrii resurselor necesare vietii n colectivitate, creterii i educrii tinerelor generaii, meninerii sntii, asigurrii cadrul necesar manifestrii nevoilor culturale, de loisir etc. 4.Tipuri de activitati umane Fiind, aa cum aminteam mai sus, form de structurare specific a comportamentului uman, activitatea mbrac diferite moduri de manifestare. Esential n perspectiva diferenierii modurilor de activitate uman sunt scopurile, finalitile dup care comportamentul se structureaz. Problematica finalitii activitii psihice n general a fost amplu studiat n literatur, de la abordri cu mare grad de generalitate, de pe pozitii filosofice, pn de ncarcri de explicare a scopurilor unor gesturi, micri, gnduri dintre cele mai simple. Finalitatea vieii psihice este principial de natur adaptativ, de echilibrare a unei stri interne, generat de existena i funcionarea psihicului, prin care un ansamblu de cerinte externe sau interiorizate face ca starea prezent a diferitelor instane psihologice s nu mai fie satisfacatoare, corespunzatoare. Adaptarea psihologic nu este ns similar celei fiziologice, organice. Psihicul depete biologicul, care se manifest tot n sens adaptativ, prin cteve elemente definitorii ale sale : - prin coloratura afectiv, estetic, i etic a semnalizrilor care nsotesc identificarea dezechilibrrii, dar i echilibrrii strii psihice cu condiiile schimbate din mediul intern sau extern ; - prin identificarea unor dezechilibre datorate mecanismelor specifice ale funcionrii psihicului, independente fa de biologic i fiziologic ; adaptabilitatea devine o condiie a existenei individuale, n funcie de cerinele psihice ale unei personaliti sau ale aleteia, o anumit configuraie a raportului de stare intern extern solicitnd la unele persoane scopuri de readaptare, la altele nu, - prin apariia unor dezechilibre n interiorul psihicului nsui, independente de adaptare considerat cerin general, comun fiinei umane, ci datorat unor cerine particulare,
16
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
personalizate. Un dezechilibru dintre motivaie i realitatea perceput, ntre voin i putere de concetrare, ntre scopurile i mijloacele capacitive etc. sunt tot attea exemple de conflicte intrapsihice care genereaz cerine adaptative, scopuri i finaliti adecvate. Scopurile activitilor psihice sunt eminamente contiente, anticipative n raport cu o finalitate constituit pe baza unei experiene trite sau transmise indirect, ele sunt nsoite de forme motivaionale extrinseci sau intrinseci , ele presupun modaliti de depsire a unor obstacole poteniale sau active care blocheaz atingerea nemijlocit a lor. Ceea ce difereniaz o activitate de un simplu act comportamental, fie el gest reflex sau aciune contient, este o constan persistent a scopului, reflectat asupra activitii n forme bine conturate, ori de cte ori acea form de comportament se instituie. Astfel, introducerea unui stecher n priz nu poate fi considerat activitate, scopul pentru care se realizeaz acest comportament nu are o configuraie stabil n raport cu subiectul, cu adaptarea lui la un ansamblu complex de exigene ale mediului ambiant. Scopul este doar unul punctual, legat de realizarea unei alimentri cu energie electric a unei surse, care poate fi integrat ntr-un ansamblu de sarcini definind o activitate. Nu trebuie confundat un scop care insoete cel mai elementar act de comportament contient cu scopul specific unei activiti, care, sintetic, se caracterizeaz prin : - un obiectiv bine precizat, legat de un ansamblu de motivaii care l sustin funcional ; - un ansamblu de mijloace operaionale specific conturate, circumscrise unui circuit informaional complet ; - modaliti clare de obiectivare a atingerii scopului propus, a intei urmrite ; - posibilitatea de diferenire clar de alte scopuri ale activittilor umane, desfurate concomitent, alternativ sau secvenial. Pe baza acestor considerente, contieni fiind de dificultatea unui asemenea demers, vom ncerca definirea i mai ales diferenierea principalelor tipuri de activiti umane. Munca este acea activitate uman n care scopul este obinerea de resurse fizice sau financiare necesare asigurrii cerinelor standardului de via al acelei persoane i al unora dintre membrii structurii sociale de care aparine aceast persoan, prin depunerea unui efort asumat i coordonat constient, efort care condiioneaz obinerea acelor resurse. Invarea este activitetea uman n care scopul este dobndirea de informaii, cunotine i deprinderi neceare obinerii unei pregtiri procedurale i/sau declarative dorite, prin solicitarea mecanismelor psihice implicate n achiziia acestora. Dobndirea de cunoine i deprinderi poate urmri deasemenea scopul de a fi folosite pentru obinerea de resurse, dar definitoriu n nvare este asimilarea acestora i nu valorificare lor. Totodat, nvarea poate fi i nu de puine ori este asimilat muncii datorit similitudinii efortului depus, dar esenial este scopul propus. Dac anumite forme ale nvarii se desfoar n scopul recompensrii lor prin resurse fizice sau financiare (ca n cazul cercettorilor sau documentaritilor ) activitattea depus este munc i nu nvare. Jocul este activitatea uman, specific copilriei, n care scopul este mai puin contientizat n esena lui, aceea de descrcare a unor energii fizice i mentale n surplus, prin desfurarea unor activiti umane simulate, sau prin exercitatea unor deprinderi motorii relaxante i /sau distractive.
17
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Prin joc se pot simula activiti de munc, activiti distractive, activiti sportive etc. scopul fiind ns calitativ diferit. Activitatea de joc nu se confund cu jocurile distractive (asimilate activitilor de loisir), cu jocurile de noroc (asimilate dup caz activitilor sportive sau a celor de munc, n funcie de scopul practicrii lor) sau cu jocurile sportive (dei nu de puine ori prin joc sunt simulate acest tip de activitai). Sportul este forma activitii umane a crui scop principal este satisfacerea trebuinelor i motivelor competitive, prin evaluarea, pe baz de reguli specifice, a calitilor fizice i/sau psihice ale unui individ sau grup de indivizi executnd aciuni i micri, preponderent motorii ale corpului sau folosind obiecte , instalaii, vehicule etc. n sport motivele de ordin competitiv, de autoafirmare n raport cu alii sunt mai evidente dect n alte tipuri de activiti ( printre care evident i munca ), aici competiia devine scop principal. Este evident c sportul practicat cu finaliti specifice activitii de munc devine activitate de munc (sportul profesionist) Activitile cu caracter distractiv, loisirul, determinate de scopuri recreative, de relaxare i recuperare a resurselor fizice i psihice se refer la un ansamblu diversificat de aciuni, micri, activiti de joc, activiti sportive, vizionare de spectacole, audiii mizicale etc. Activitile distractive pot avea ns i forme asemntoare activitilor de munc, presupunnd un intes efort fizic sau mental, precum alergarea,pe distane lungi accensiunile montane, conducerea vehiculelor etc. Activitile casnice i gospodreti au ca obiectiv ndeplinirea unor scopuri legate de necesiti proprii sau ale familiei i sunt efectuate pe baza unor actiuni preponderent motorii cu grad mediu de solicitare, putnd necesita uneori i eforturi mari. Ca exemplu sunt date activitile de pregtire a hranei, de ngrijire a grdinii, de efectuare a cureniei etc. Activitile gospodreti aductoare de resurse materiale potenial aductoare de venituri, precum cultivarea pmntului, creterea animalelor , etc. sunt asimilate activitilor de munc, fiind chiar primele forme de exercitare a muncii, cu toate c, m prezent munca a cptat alte valene structurale. Activitile obteti sunt determinate de scopuri sociale, de implicare n viaa colectivitii de care aparine executantul lor. In form i coninut acestea sunt activiti de munc, dar nu pot fi considerate ca atare nefiind ndeplinit condiia prioritar dup prerea noastr, i anume scopul pentru care respectiva activitate se efectueaz.. Se pot ntlni forme intermediare de activiti obteti, n care efectele obinute cu prilejul desfurrii activitii nu pot fi considerate resurse necesare asigurarrii existenei, ci sunt doar recompense simbolice sau legate de unele necesiti de hran .Condiia conform creia vorbim de caracterul obtesc al activitii este ca aceasta s fie voluntar desfurat fr solicitarea unor forme de plat a ei (se numete uneori i munc voluntar), munca impus fiind interzis de lege. Activitile culturale se deosebesc de cele de loisir nu prin coninutul lor, ci prin utilitatea social a acestora. Activitile de lectur, vizionri de spectacole, audiii muzicale, vizite n expoziii i muzee fcute sistematic, pe baza unei documentri amanunite, preum i activitile de comunicare a datelor legate de cultur capt un alt caracter , devenind utile social i nu numai personal, contribuind la ridicarea nivelului cultural i la consolitarea cultural a unei colectiviti.
18
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Activitile de creaie artistic i tehnic se difeniaz de cele de munc, dar i de cele distractive, scopul fiind n acest caz predonderent legat de dorina materializrii unor idei originale, de afirmare a calitilor cretive, originale. Adevrata creaie se impune din nevoia unei persoane de a produce noul, de a contribui la pregresul artistic sau tehnic prin valorificarea propiului potenialului creator. Creaia se poate face i prin impulsuri exterioare care i pot recompensa aceast creaie, vorbind atunci de munc de creaie, dar i valorificri ulterioare prin recompensarea calitii produsului creat, fapt neclar n momentul creiei, n acest caz fiind vorba de activiti de creaie. Activitile politice au drept scop declarat participarea individului care le desfoar la mbuntirea general a vieii concetenilor, la progresul general al rii cereia acel individ i aparine. Aceste activiti se deosebesc de cele obteti prin coninut, n primul rnd, n cazul lor fiind vorba de intervenii mai ample, de natur ideologic, propagandistic, dar n mare marte i executiv, dar cu efecte generale, ample.Activitile politice pot fi si similare celor de munc dac sunt retribuite. Activitile educative se disting prin gradul lor de intricare cu cele de munc (n cazul personalului didactic) cu cele casnice (educaia familial) i cu cele obteti (activiti de ngrijire i educare, benevole, ale diferitelor categorii de copii cu probleme) dar, prin scopul urmrit, putem face diferenierea acestora i particularizarea lor. Activitile religioase au ca scop promovarea credinei prin participarea la manifestrile specifice, prin exercitarea ritualurilor necesare, att n calitate de preot (n acest caz activitatea religioas fiind asimilabil unei activiti de munc, profesionale) ct i ca simplu credincios . Activitile religioase se caracterizeaz printr-un nalt nivel al interiorizrii, tririi interioare a unor convingeri de ordin moral, filozofic, de crez. Activitile militare se desfoar n scopul ndeplinirii unor obligaii ceteneti legate de pregtirea pentru aprarea rii. i aici putem face diferena dintre activitile militare retribuite, care devin activiti de munc, i cele fcute pentru rerspectarea unor prevederi legale, asimilabile activitilor obteti, dar principial diferite de acestea. In efectuarea stagiului militar motivele exterioare se ncearc a fi interiorizate, se creaz deprinderi specifice, atitudini i comportamente adecvate scopului nobil al unui poteniale implicri n aprarea patriei. Ca orice referire la om, referirile viznd activitatea nu se pot face n afara cadrului etic, moral, valoric n care se exercit. Exist n acest context activiti umane, asimilabile celor de munc, n care sunt nclcate normele vieii morale, principiile unei existene supuse regurilor i valorilor etice specifice convieuirii sociale, civilizate. Activit precum prostituia, proxenetismul, furtul, tlhria, neltoria, ceretoria i altele nu pot fi ncadrate n categoria activitilor de munc, dei , poat, n coninutul lor corespund criteriilor unei astfel de ncadrri. Dei n unele cazuri criteriul avut n vedere n efectuarea enumerrilor de activiti de mai sus i anume acela al diferenelor dintre ansamblul de scopuri, motive i trebuine care determin un tip de activitate sau altul s-a suprapus criteriului domeniului n care se desfoar o activitate, considerm util o punere n pagin a unei astfel de clasificri , din urmtoarele motive : - multe dintre activitile umane diferite de munc sunt considerate, eronat, ca fiind munc,
19
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
- multe dintre activitile umane pot deveni activiti de munc atunci cnd scopul esenial, principial, este modificat sau i se adaug scopuri legate de obinerea de resurse materiale i finaniare, - ansamblul de motive, scopuri i trebuine definind o activitate uman se pot compune, mpleti, integra sau chiar suprapune, o activitatee uman putnd avea, concomitent elemente de identificare cu mai multe activiti considerate de baz. Sunt de amintit aici diferenele i asemnrile dintre principalele activiti umane, care asa cum sunt repzentate n majoritatea lucrrilor de specialitate, conin numeroase elemente comune, care fac greu diferenierea dintre ele. Incercnd o sistematizare putem vorbi despre: 1. Aspectul motivaional. Acesta constituie motorul, elementul central n jurul cruia se organizeaaz o activitate. Motivaia fixeaz scopul, obiectivele activitii , selecteaz prioritile operaionale pentru a ajunge la scop. Motivaia poate mbrca diferite forme : - interes pentru o activitate sau alta, deci meninerea subiectului ntr-un plan cognitiv de fixare a unor scopuri i deci de desfurare a unei activiti ; - pasiune 2. Aspectul operaional ( modele de atingere a scopului) 3. Aspecte atitudinale Acelai comportament poate deci mbaca forme ale unei activiti diferite, asa cum comportamente diferite se pot integra unui acelai tip de activitate Toate aceste principale forme de activitate pot integra n ele forme de activitate uman comun, ca modalitate de realizare, n plan cognitiv sau motor, dar care se difereniaz ca scop, obiectiv. Astfel, conducerea unui vehicul poate fi integrat n categoria munc atunci cnt executantul , conductor auto profesionist, execut aceast activitate n scopul obinerii unui venit salarial, necesar ntreinerii lui sau a familiei sale ; se poate exercita o conducere a unui vehicul, nsoit de un instructor, n scopul nvrii deprinderilor necesare i obinerii permisului de conducere ; se poate conduce un vehicul pe un anumit traseu, conducatorul auto propunndu-i s depeasc un anumit timp necesar parcurgerii acelui traseu, timp obinut de un campion cunoscut, sau se poate conduce vehiculul pe un traseu special amenajat, concomitent cu ali conductori auto, urmrindu-se ierahizarea participanilor dup ordinea sosirii ; se poate conduce un autovehicul pentru a putea admira o anumit zon geografic, pentru a te relaxa dup o puternic ncrcare nervoas etc. Continund exemplul dat, conducerea vehiculului, ca activitate de munc se poate completa cu gestiunea i vnzarea mrfii transportate, nvarea conducerii se poate completa cu nvtrea regulilor de circulaie, conducerea pentru competiie se poate completa i cu alte forme ale acesteia (depsirea unor obstaloce) sau cu alte tipuri de reguli adugate (nedepirea unei viteze limit ), distracia cu activiti de documentare, vizitare de obiective turistice etc. Exist de multe ori tentaia de a include n activitatea de munc comportamrnte similare ca mod de realizare (sub aspectul efortului fizic sau psihic necesar atingerii obiectivelor, sub aspectul mecanismelor psihologice implicate,etc.). Astfel este greu de convins un tnr c efortul intens pe care l depune pentru a reine i ntelege o materie de nvmnt nu constituie munc ci nvare, c solicitarea dus pn la limitele rezistenei umane depus de un alpinist n timpul escaladrii unui munte nu este munc ci competiie sau c energia consumat pentru a parcurge un drum turistic plin de obstacle nu este munc ci distracie.
20
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Munca poate conine n ea elemente specifice oricrui tip de activitate uman descris mai sus : poate s implice o permanent activitate de nvtare, poate reprezenta un bun prilej de competiie cu tine nsui sau cu colegii de munc, poate fi un prilej nimerit de a fi integrat unor jocuri colective, i n fine poate deveni, n anumie condiii, un prilej de distracie, de relaxare. Esential ns n a defini un comportament uman ca circumscris unei activiti de munc este finalitatea n planul valorificrii elementelor componente, scopul ultim dar uneori nu cel mai important al comportamentului desfurat. Exist persoane pentru care nu att cstigul rezultat din munc este important, ci competiia valorii muncii sale cu a altora, sau plcerea de a-i valorifica priceperea. Pentru un anume juctor de sah nu conteaz att valoarea premiilor pentru care joac, ci plcerea de a juca, pentru un ghid turistic este mai important valoarea cultural oferit de nsoirea unor grupuri de turiti dect salariul pe care l primeste pentru acesta. Aceste inversri ale scopurilor in ns de paleta infinit a tipurilor i gradelor de implicare motivaional, afectiv, estetic, cognitiv, ntrun cuvnt psihologic, n realizarea unei activiti umane.
5. Modaliti de realizare a activitii de munc Sunt mai multe criterii pe care le putem avea n vedere atunci cnd vorbim despre modalitile de realizare a muncii : - domeniile social economice ale muncii - complexitatea muncii - locul activitii nt-un ansamblu de activiti de munc - exigenele legte de nivelul de pregtire necesar muncii - importana social a muncii - categoriile de integrare a muncii n structuri organizaionale - criteriul liberal a) Domeniile social economice Activitatea de munc se diversific n funcie de ramura economic n care se desfoar,ramur care i confer o serie de caracteristici legate de coninutul muncii, finalitatea muncii, importana economic i social, nivelul salarizrii, i altele. Holban face o prim ncercare de clasificare a activitilor de munc, propunnd trei criterii : - profesiuni care au la baz activiti de elaborare superioar (se lucreaz cu noiuni sau imagini): - profesiuni legate de cercetarea tiinific, - profesiuni legate de creaia tiinific - profesiuni cu caracter social (se lucreaz cu oameni i implic ideea de organizare sau asisten social) : - profesiuni administrative, - profesiuni culturare i artistice, - profesiuni didactice, - profesiuni sanitare,
21
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
- profesiuni juridice, - profesiuni religioase, - profesiuni militare - profesiuni n care activitatea este legat de fenomenele economice (se lucreaz cu obiecte): - profesiuni din agricultur, - profesiuni din industrie, - profesiuni din contrucii, - profesiuni din transporturi, - profesiuni din comer Se poate lesne costatata c domeniile social economice considerate de autor sunt repartizate pe cele trei criterii avnd n vedere o component psihologic i c din aceast cauz domeniile nu sunt unitar repartizate n cele trei grupe mari. Un singur exemplu : profesiunile din transporturi cuprind i profesiuni administrative dar i profesiuni legate de cercetarea tiintiic i aa mai departe, fapt care face dificil operaionalizarea acestei clasificri Din perspectiv social - economic se utilizeaz o modalitate specific de difereniere a activitilor de munc, i anume SISTEME STANDARDIZATE DE CLASIFICRI, care constituie componentele de baz ale sistemului informaional economic. Elaborarea noii clasificri a ocupaiilor din Romnia (COR) a avut ca obiectiv prioritar alinierea la standardele internaionale elaborate de Comunitatea European (ISCO-88-COM) i ONU (ISCO-88), asigurndu-se transparena informaiei economico-sociale n domeniul resurselor i utilizrii forei de munc. La elaborarea clasificrii s-au avut n vedere urmtoarele principii i criterii: principiul gruprii unitilor de clasificat dup criterii economice i sociale obiective. Constituirea categoriilor de clasificare s-a fcut n concordan cu diviziunea social a muncii, folosind caracteristici de grupare tehnico-economice obiective, n succesiunea importanei lor pentru activitatea practic. principiul omogenitii maxime n constituirea categoriilor de clasificat (grupe, subgrupe etc.). Pentru fiecare nivel de clasificare s-a folosit un singur criteriu, fiecare submprire reflectnd aspecte din ce n ce mai amnunite ale criteriului aplicat la submpririle precedente, ca de exemplu: gradul de instruire (nivelul colii absolvite); nivelul competenelor determinat de amploarea i complexitatea activitilor care definesc ocupaiile; gradul de specializare n cadrul aceleiai activiti; felul materiilor prime i utilajelor folosite, proceselor tehnologice utilizate. principiul univocitii gruprii unitilor, care presupune i impune repartizarea fiecrei uniti de clasificat, numai ntr-o singur grup sau subgrup, numai ntr-un singur loc, indiferent de numrul locurilor i unitilor de clasificat. principiul actualitii, al lurii n considerare a celor mai noi ocupaii, a celor mai noi tehnici de construire a clasificrilor, inclusiv optimizrii i economicitii folosirii codurilor. principiul stabilitii pe o perioad mai ndelungat de timp, prin crearea unui sistem elastic care s permit adaptarea permanent la noile condiii de dezvoltare economico-social.
22
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
principiul multilateralitii folosirii pe diverse structuri organizatorice i activiti (strategii guvernamentale, statistic etc.). posibilitatea utilizrii clasificrii n comparaiile internaionale. COR difereniaz urmtoarele domenii de ncadrare a activitilor de munc , denumite grupe majore : - grupa major I : membri ai corpului legislativ ai executivului, nali conductori ai administraiei publice, conductori i funcionari superiori din unitile economico-sociale i politice , cu urmtoarele subgrupe : - legislatori, membrii ai executivului i nali conductori ai administraiei publice, - conductori de uniti economico-sociale mari(corporaii), - conductori de uniti economico-sociale mici (girani) - grupa major II: specialisti cu ocupaii intelectuale i tiinifice, cu urmtoarele subgrupe : - fizicieni, matematicieni i ingineri - specialiti n biologie, agronomie i tiinele vieii - profesori n nvmntul superior, secundar i asimilai - ali specialiti cu ocupaii intelectuale i tiinifice - grupa major III , tehnicieni, maistri si asimilati cu subgrupele - tehnicieni n domeniul fizicii i tehnicii . - tehnicieni n tiinele vieii, ocrotirea sntii i asimilai - nvtori i asimilai, -alte ocupaii asimilate tehnicienilor - grupa major IV, funcionari administrativi, cu urmtoarlele subgrupe : -funcionari de birou , - funcionari n servicii cu publicul - grupa major V, lucratori operativi n servicii, comert si asimilati, cuprinznd : - lucrtori n servicii personale i de protecie - modele, manachine i vnztori n magazine i piee, - grupa major VI, agricultori i lucrtori calificai n agricultur, silvicultur i pescuit cuprinznd : - agricultori i lucrtori calificai n agricultur, silvicultur i percuit , - grupa major VII, mesteugari i lucrtori calificai n meserii de tip artizanal, de reglare i ntreinere a mainilor i instalaiilor, avnd ca subgrupe - meseriai i muncitori calificai n industria extractiv i construcii , - meseriai i muncitori calificai n metalurgie, construcii metalice i asimilai - meseriai i muncitori calificai n mecanic fin, artizanat, imprimerie i asimilai - meseriai i muncitori calificai n industria alimentar i alte meserii artizanale - grupa major VIII, operatori la instalaii i maini i asamblori de maini, echipamente i alte produse cu subgrupele : - operatori la instalaiile fixe i lucrtori asimilai - operatori la maini, utilaje i asamblori de maini, echipamente i alte produse - conductori de vehicule i operatori la instalaii mobile - grupa major IX, munci tori necalificai , cuprinznd : -muncitori necalificai n serviicii i vnzri
23
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
- muncitori necalificai n agricultur, silvicultur i percuit - muncitori necalificai n industria minier, construcii, lucrri publice, industria prelucrtoare i transporturi - grupa major 0, forele armate. In aceast clasificare detaliat i standardizat sunt aproape complet ignorate aspectele legate de coninutul muncii, componenta psihologic , avndu-se n vedere n principal nivelul de instruire al celor care sunt nominalizai ntr-o grup sau alta. Este evident c i nivelul de instruire este un parametru important al muncii, dar el nu poate singur s determine o clasificare dect, aa cum au dorit autorii COR , relevent din punct de vedere economic. Cu toate acestea clasificarea operat cu acest criteriu nu reflect alte realiti economice legate de munc, de exemplu retribuia, unde n prezent , se ntlnesc nivele de salarizare mai mari la unele ocupaii din clasele solicitnd nivele de pregtire mai redus. b) Complexitatea muncii Coexist n prezent o gam foarte larg de activiti de munc , de la cele care solicit micri motorii simple, repetitive, uor de nvat, sau chiar activiti legate de simpla asigurare a inviolabilitii unor incinte (paznici), la cele cu grade diferite de complexitate, cu implicarea gradat a niveluluii de solicitare a mecanismelor psihologice cognitive, pn la activiti complexe, nsuite n ani muli de pregatire teoretic i practic, cu nivele nalte i foarte nalte de implicare a demersului psihic i neurofiziologic. Complexitatea este dat i de nivelul responsabilitii sociale, materiale i economice a activitii de munc depuse. Responsabilitatea pondereaz complexitatea, complexitatea duce la creterea responsabilitii prin ample mecanisme psihologice i de relaionare generate de activitatea de munc. Aceti factori sunt criterii de care se leag recompensarea muncii, modalitile de evaluare, criteriile de selecie pe care le vor aborda n alte capitole ale lucrrii. Din punct de vedere legal complexitatea unei activiti de munc se traduce n durata necesar nsuirii cunotinelor declarative i a celor procedurale stabilit prin reglementri legale. Practic pentru fiecare tip de activitate uman se instituie durate obiective de atingere a unor trepte gradate de competen acceptate informal de membrii unei colectiviti profesionale. Multe dintre aceste trepte sunt stabilite n statutele profesionale, reprezint condiii de progres n carier, sunt cerine pentru participarea la concursuri de angajare sau promovare etc. Eseniale rmn ns intervalele de timp stabilite prin reglementri legale, i care, de regul, se reflect n statutul profesional i n nivelul de slarizare. Din punct de vedere psihologic complexitatea unei activiti de munc este dat de numrul i gama de modele mentale ( modele cognitive, reprezentri, modele mentale propriuzise ) pe care sarcinile acelei activiti le implic, de frecvena actualizrii i valirificrii lor, de dinamica restructurrii, combinrii i sintezei acelor modele mentale etc., aspecte abordate n alt context al cursului. c) Locul activitii nt-un ansamblu de activiti de munc Acest criteriu devine esenial n delimitarea principalelor noiuni care difereniaz activitile de munc. Se folosesc termeni diferiti pentru a desemna aceeai realitate legat de activitatea de munc, acelai termen capt conotaii diferite n contexte diferite. Nici autorii nu
24
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
sunt n consens atunci cnd se refer la activitile de munc, cauzele fiind generate de nivelele diferite la care munca se manifest, se definete i se analizeaz. COR, amintit mai sus, utilizeaz n clasificarea efectuat termenul de ocupaie, definit drept activitatea util, aductoare de venit (n bani sau natur), pe care o desfoar o persoan n mod obinuit, ntr-o unitate economico-social i care constituie pentru aceasta surs de existen. Ocupaia este, deci, proprie persoanelor active, care practic o activitate recunoscut de societate ca util pentru sine i semenii si. Aceast definiie desemneaz n esena ei activitatea de munc , munca nsei, i nu se specific natura termenului de ocupaie. Ocupaia are dup prerea noastr dou sensuri . Un prim sens se refer la ansamblul preocuprilor, activitilor, interesului pe care o persoan le aloc unui domeniu sau altul (m ocup cu studierea mnstirilor medievale din Moldova, m ocup cu ngrijirea i educarea nepoilor) care ocup timpul unuei persoane, fr ca acesta s desfoare prin aceasta o activitate de munc, n sensul definiei ei. Un al doilea sens se refer la ocuparea de ctre o persoan a unui post, a unui loc ntr-o structur organizaional, deasemenea fr a fi prin aceasta executantul unei munci (ocup postul de vicepreedinte la o asociaie profesional, ocup un post de corist n corul bisericii). In practic ns, fapt care explic limitarea sensului de ocupaie, n ambele sensuri ocupaia se refer n principal la activitatea de munc. In munc, ocupaia i gsete forma de existen n post, care este locul, nivelul n care munca prestat de ocupant se afl ntr-o anumit structur orgnaizaional, sau prin funcie care este dat de ansamblul atribuiilor, sarcinilor, legturilor pe care ocupantul le ndeplinete n cadrul acelei structuri. In aceast abordare, postul exprim static, figurativ, schematic, locul ocupat de cineva ntr-o structur ( n organigrama ei), pe cnd funcia exprim dinamica, micarea persoanei care ocup locul respectiv. d) Exigene legate de nivelul de pregtire necesar muncii Acest criteriu luat ca baz formal n clasificarea grupelor n COR, aduce n discuie competena i calificarea celui care ocup un post. Calificarea se refer preponderent la aspectele declarative i procedurale certificate prin documente sau alte probe materiale, pe cnd competena denot mai ales latura executorie, procedural a nivelului de pregtire a celui vizat. Ambele laturi ns definesc de regul dou nivele de pregtire necesare ocuprii unui post n activitatea de munc. Pe de o parte meseria, definit n COR ca fiind complexul de cunotine obinute prin colarizare i prin practic, necesare pentru executarea anumitor operaii de transformare i prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru prestarea anumitor servicii., pe de alt parte profesia considerat a fi o treapt de competen i calificare obinut prin studii de specialitate, certificat prin forme de absolvire standardizate naional i internaional. i meseria cere, mai ales n condiiile actuale forme de certificare a competenei i calificrii, dar exisgenele de standardizare a duratei i modalitilor de pregtire sunt mai puin rigide. Intre ocupaii, profesii i meserii se instituie numeroase legturi. Practic, ocupaia nu este condiionat de o pregtire profesional materializat n profesie sau meserie. Pe de o parte ocupaiile , prin funciile pe care le acoper, exprim direct i prompt cerinele unei activiti de
25
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
munc aa cum practica o solicit, fr a lega aceste cerine de existena sau nu, pe piaa muncii, a unor meserii sau profesii corespunztoare lor, pe de alt parte prin imposibilitatea de a pregti fora de munc n competene de diversitatea, complexitatea i ineditul celor cerute de dinamica economic. Astfel, pentru a ocupa un post, profesia sau meseria pot conta n mai mic msur, pe primul plan trecnd posibilitile concrete, reale pe care profesia sau meseia pe care o ai i le poate oferi ca baz pentru cerinele postului ocupat. Poi ocupa un post de redactor de tiri la o televiziune dac profesia avut i-a oferit posibilitile de sintez, creativitate, promtitudine decizional i cultur corespunztoarele cerinelor funciei de redactor. In unele cazuri ns aceste interferene nu sunt admise, fie datorit nivelului foarte nalt de cunotine i deprinderi cerut de post i oferit numai de o anumit profesie, fie responsabilitilor sociale i materiale pe care exercitarea funciei corespunztoare unui post le incumb i care pot fi atribuite numai unui deintor de licen , autoirizaie sau atestat oferit celor care au o meserie sau o profesie precis d) Importana social a muncii Activitatea de munc se desfoar n concordan cu legile economico-sociale specifice unui stat sau altul. Unele prevederi legale au caracter general (asigurarea dreptului la munc, limitri de vrst, obligativitatea acordrii drepturile salariale etc), altele sunt elaborate innd cont de specificul naional , de obiectivele economice specifice . In afara acestor reglementri se instituie i o dinamic a profesiilor pe ramuri de activitate, generate de o serie de fenomene sociale legate de raportul cerere- ofer pe piaa forei de munc, de modificarea a intereselor i opiunilor profesionale, Acordarea unor prioriti de dezvoltare ale unui domeniu sau altul, fcut n comunism prin planificare, n prezent reglementat prin mecanismele economiei de pia, a cererii i a ofertei, confer la un moment dat unei ramuri sau unor sectoare dintr-o anumit ramur economic o pondere mai mare, determinnd o ofert mai mare a forei de munc cauzat de o cerere mai mare de locuril de munc, un nivel mai ridicat al salarizrii, .a. Aceast realitate este mai mult sau mai puin reflectat n generarea de mecanisme de stimulare a interesului tinerilor pentru aceste domenii, de extensie a mijloacelor de popularizare a lor, uneori n detrimentul altor domenii i sectoare. Exemplificnd, putem vorbi de supradimensionarea activitilor din domeniul tehnic i al construciilor fcut n comunism, de orientarea preponderent spre activitile economice i juridice din prezent Alte domenii economico-sociale sunt influenate de dinamica societii contemporane care stimuleaz dezvoltarea unor anumite categorii de activiti care devin astfel succesuale n raport cu altele nesuccesuale (T.Herseni). Sunt mult mai atractive, sub aspectul impactului social, activitile artistice, cele din pres, radio televiziune, sport, n raport cu altele care se desfoar n anomimat, n care popularizarea se face dup nsemnate i uneori trzii reuite profesionale. Intr-o comunicare prezentat la Conferina internaional de ergonomie Bucureti 1976 au asemnat statutul i rolul social al unui individ cu un posibil statut i rol social al unei profesiuni (meserii) care
26
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
difereniaz raporturile de ateptare ale societii fa de o profesie sau alta, precum i pe cele ale practicanilor unei profesii fa de modul n care sunt evaluai de societatea n care exercit acea profesie. e) Categoriile de integrare a muncii n structuri organizaionale. Acest criteriu difereniaz activitile de munc prin raporturile care se instituie dintre obiectivele , scopurile muncii depuse i valorificarea ei practic, n rezultatele ei. Astfel, unele activiti permit finalizarea lor n produse, aciuni, rezultate ce pot fi implicit utilizate de ceilali membrii ai societii, n produse care schimb cantitatea de munc depus n recompensa material a ei. Un muncitor artizanal i vinde produsele muncii n pia, un viticultor comercializeaz produsul muncii ntr-un magazin propiu etc. Alte activiti de munc sunt verigi, etape, unele ndeprtate n raport cu produsul final al unui intreprinderi de exemplu. Proiectantul, executantul unui anume reper, dar i funcionarul carre se ocup cu aprovizionarea, personalul de serviciu etc. se afl la o mare distan de producerea unui automobil ntr-o uzin de specialitate dect cel care face revizia tehnic sau cel care vinte mainile obinute. Activitile de munc se circumscriu uneor structuri organizaionale din ce n ce mai complexe, indiferent de specificul acetor activiti. Munca profesorului de chimie din clasele gimnaziale se nscrie n procesul organizat de educaie i formare profesional a tinerilor care, organizatoric vorbind, cuprind toate formele de pregtire colar i educaional a unei societi. Din punct de vedere psihologic acest criteriu se resfrnge n structurarea diferit a unor sarcini specifice unui post sau altul, ceea ce poate genera reacii diferite n plan motivaional i al satisfaciei oferite de munca depus, n mecanismele de evaluare i recompansare a acestei munci. Un exemplu poate fi activitatea de munc efectuat n cadru unor structuri de transport, cum ar fi trasnportul pe calea ferat. Scopul organizaiei este acela de efectua servicii de trnsport de mrfuri i cltori pe calea ferat, Transportul propriu zis l efectueaz mecanicul de locomotiv care conduce trenul de la o locaie la alta. El pare responsabil de calitatea serviciului efectuat, de promptitudinea i regularitatea acestuia. In realitate ns, la efectuarea respectivului transport contribuie, prin activitatea lor de munc, i personalul comercial, i cel de ntreinere a cii ferate, i electricienii resposabil de sursa de energie consumat, i cei care dirijeaz circulaia i cei care conduc, adminsitrativ organizaia .a.m.d. f)Criteriul liberal al muncii Unele profesii se definesc din punctul de vedere al exercitrii lor ca liberale, cu liber practic, scond n eviden o serie de caracteristici i propunnd forme specifice de organizare a exercitrii lor. Problema este mai ampl i necesit o discuie legat de cum putem defini celelalte profesii care nu se nscriu n categorie liberal.i se refer la problema reglementrii modului n care se exercit activitile de munc.. Pe de o parte, fiecare profesie are un nomenclator de activiti, intervenii, proceduri , metode, tehnici etc. care i sunt specifice i care n esen o definesc. Ele constituie obiectul disciplinelor de nvmnt i al modalitilor de certificare a considerrii unui individ ca fiind poseorul unei anumite profesii.
27
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Pe de alt parte, fiecrei profesii i este necesar un cadru de reglementare a modului n care se certific apartenena la acea profesie, care sunt condiiile de exercitare a ei, responsabilitile personale i sociale etc. Aceste reglementri vizeaz att profesiile ct i ocupaiile , atunci cnd ocupaiile pot fi ndeplinite de mai multe categorii profesionale. (jurnalist, redactor radio TV etc.) Profesiile de liber practic sunt acele profesii care , prin natura activitilor desfurate se pot organiza i n afara unui cadru instituionalizat , n acest caz controlul accesului la profesie, al metodelor de lucru folosite, sancionarea erorilor profesionale etc.sunt stabilite de organizaii profesionale ale respectivei profesii, cu condiia ca statul s nu aib responsabiliti directe asupra efectelor activitilor desfurate. Dac statul are astfel de responsabiliti, reglementarea domeniului intr i n sfera de interes a structurilor executivului. Toate modalitile de efectuare a muncii, discutate pe criteriile amintite, aduc, aa cum s-a amintit, particulariti de structurare, efectuare i apreciere a muncii depuse. In esen ns activitatea de munc este privit dintr-o perspectiv complex, ampl, n msur a satisface cerinele unei analize explicite. Vorbim astfel desptre activitatea de munc efectuat n context organizaional, ca o activitate profesional, cu grade ridicate de calificare, complex din punctul de vedere al sarcinilor solicitate, i structurat din punctul de vedere al mecanismelor psihologice implicate n realizarea ei.
28
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
PSIHOLOGIA MUNCII
MODULUL II
ANALIZA ACTIVITII PROFESIONALE
Este cunoscut diferena care, de regul, se face n literatur dintre analiza muncii din perspectiv tehnologic, analiza muncii din perspectiv economic, managerial i analiza muncii din punctul de vedere al coninutului psihologic. Aceste perspective ar putea sugera c pot exista metodologii diferite de identificare a etapelor, scopurilor, interveniilor umane n realizarea acelei activiti i nu doar diferene de valorificare a rezultatelor analizei efectuate. Este, dup prerea mea, imposibil de a analiza o activitate profesional (termen care acoper continutul noiunii de munc) cu metode diferite, n funcie de perspectiva analizei, aceasta nsemnnd c, premeditat, unele aspecte ale realitii analizate nu sunt luate n consideraie ntr-o perspectiv sau alta. Nu poi analiza o activitate profesional doar dintr-o perspectiv tehnologic, a mijloacelor de munc folosite n raport cu ciclurile de producie, fr s analizezi i componenta cerinelor de pregtire i de experien a operatorului, fr s evideniezi efortul necesar ndeplinirii sarcinilor profesionale, mecanismele ateniei, gndirii, componenta motorie etc. Finalitatea analizei muncii este diferit i nu coninutul ei. Pitariu (2007), n acest context, evideniaz : Multe lucrri care se ocup de analiza muncii ne prezint o viziune reducionist care se oprete la ceea ce a fost numit Descrierea muncii. Punctul nostrum de vedere este diferit, cadrul conceptual al analizei muncii depind aceast sfer ngust. Exist un cadru psihologic al fiecrui post de munc pe care nu-l putem neglija, relaia om post de munc nu este doar una mecanic, ci i una psihologic Se explic astfel unele ncercri ale tehnologilor, de multe ori fcute la nivel de diletant, de a analiza cerinele psihologie ale unei sarcini de munc, sau ale psihologilor de a explica coninutul tehnologic al sarcinii etc. Diferenierea analizelor poate aprea i din stadialitatea activitii de munc, respectiv proiectarea sarcinii (postului),actualizarea sarcinii (particularizarea postului
29
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
) , execuia sarcinii, evaluarea execuiei sarcinii. Unii autori leag analiza de proiectarea sarcinii i ntocmirea fielor de post, alii se refer la analiz cnd vorbesc despre operaionalizarea sarcinii, alii analizeaz munca n vederea evalurii etc.Analiza activitii profesionale, termen mai adecvat coninutului demersului dect cel de analiz a muncii, job descripsion ,job specification .a. acoper i exigenele necesare unei abordri tehnologice, i pe cela ale uneia economice, fiind n esen apanajul specialistului psiholog . 1. Etapele analizei activitii profesionale Literatura de specialitate citeaz unele etapizri operate n demersul de analiz a activitii profesionale. Exemplificm prin modelul lui Dessler, citat de Bogathy (2004) : - identificarea modului n carre va fi utilizat informaia obinut din analiz, este o etap necesar centrrii corecte a obiectivelor demersului. - trecerea n revist a informaiilor auxiliare relevante, - selecia posturilor reprezentative pentru a fi analizate, demers ce trebuie corelat cu modul de utilizare final a informaiilor. Acelai tip de post, n aceiai organizaie sau n alta similar poate avea particulariti legate de poziia n organigram, de importana n organizaie, de exigenele specifice etc. Factori ce influeneaz uneori decisiv concluziile unei analize, - analiza efectiv a muncii prin colectarea de date, - revizuirea informaiilor obinute mpreun cu ocupanii posturilor, - elaborarea fiei postului i a profilului candidatului / angajatului. n ceea ce urmeaz , ghidndu-m n special dup punctele 1,4,i 6 , am realizat urmtorul model de analiz. a) Primul demers vizeaz definirea sarcinii de munc. Iosif definete sarcina ca fiind ansamblul de cerine pe care sistemul de munc l solicit unui operator, iar Pitaru ca fiind o activitate de munc distinct care urmrete un obiectiv precis (lucrul cu o baz de date pe calculator, dactilografierea unei scrisori de ctre o secretar ) . Intervin n discuie termenul de sistem , cel de solicitare i cel de obiectiv. Despre sistem putem vorbi n adevratul sens al cuvntului atunci cnd activitatea de munc este integrat organizaional, cnd avem de-aface cu organizaii. In acest caz sarcina devine funcie i este operaionalizat ierarhic dup ponderea, importana i utilitatea ei sistemic. Lucrarea de fa nu i propune interferene cu problematica psihologiei organizaionale, att ct acest lucru este posibil, astfel c nelegerea sistemic a muncii va fi abordat ntr-un alt context. Orice sarcin de munc este circumscris unor obiective cu grade diferite de generalitate.Sarcina unui muncitor de la banda de montaj a autoturismelor se nscrie n obiectivul seciei din care face parte, acela de a echipa amsamblul autoturismului, pe cnd sarcina agentului comercial al firmei este de a vinde autoturismele produse, deci, n acest caz, sarcina lui se identific cu obiectivele ntregii intreprinderi. Mai mult dect att, ansamblul sarcinilor unei organizaii se subordoneaz obiectivelor ramurii de activitate economic, cultural, social din care respectiva organizaie face parte. Orice sarcin profesional este deci legat obiectiv de scopurile, finalitile organizaiei n care se exercit, organizaie care, la rndul ei, i stabilete aceste obiective n raport de obiectivele
30
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
ramurei economico sociiale de care aparine, iar aceasta, n final, obiectivelor strategice i tactice ale programelor de guvernare. Din punct de vedere psihologic integrarea unei sarcini profesionale n contextul de care aminteam poate fi util n determinarea importanei punctuale a acelei sarcini i deci a raportului dintre evaluarea ei i stabilirea retribuiei, n stabilirea nivelelor de competen prin formare i selecie, a corespondenelor intersarcini n elaborarea soluiilor de reconversie profesional etc. Problematica este actual n condiiile orientrii cerinelor formative ale personalului spre o abordare a unei game ample de sarcini din ramuri diferite, al extinderii fenomenului de de-jobbed (Bridges, citat de Boghathy, 2004) prin care sarcinile se comaseaz, unific, rezultnd atribuii comune mai multor sarcini ndeplinite de oricare dintre membrii organizaiei. In majoritatea cazurilor ns sarcinile se grupeaz n funcie de coninutul obiectiv al lor (sarcini de supraveghere, sarcini de asamblare, sarcini de comand) . In organizaii sarcina se identific cu funcia operaional (Aamondt, 1999). b) Solicitarea este rspunsul, anticipat sau efectiv pe care subiectul l apreciaz sau l suport n raport cu o sarcin. Solicitatea poate rmne deci n stare potenial, prescris, ateptat , ntr-o configuraie estimat , n funcie de experiena proiectantului ei i de o valoare medie a rspunsului cerut . Proiectarea unei sarcini i distribuirea ei unui post se face n concordan cu meninerea ei n limitele fezabilitii, anticipnd gradul de solicitare, raportat la pregtirea, experiena, vrsta, starea de sntate, capacitile fiziologice i psihologice ale posibililor executani . In principiu orice sarcin trebuie raportat la un nivel mediu al solicitrii, tinndu-se cont de condiiile pe care operatorul execut acea sarcin, ca de exemplu : utilizarea de dispozitive ajuttoare, conotinele practice sau teoretice implicate, capaciti fizice sau psihice de un anumit nivel verificabil, o anumit stare de sntate (lipsa unor afeciuni contrindicate ) i altele. De cele mai multe ori, n special n cazul solocitrii psihice, aceste aspecte sunt implicite proiectantul sarcinii urmrind doar efectul ndeplinirii ei i n mai mic msur structura solicitrii ateptate. Aceast stiuie se datoreaz raporturilor posibile dintre nivelul solicitrii i factorii psihologici difereniali. O solicitare poate fi considerat mare n condiiile unor potenialoti psihologice reduse, sau, aceea sarcin, poate fi considerat uoar n cpondiiile unor caliti psihologice adecvate ndeplinirii ei. La fel se petrec lucrurile cnd ne referim la experiena executantului. Acest aspect este important n justificarea legal a condiiilor prealabile cerute unui subiect la ocuparea unui anumit post (examen de selecie psihologic, o anumit experien n domeniu), condiii care intr n contradicie cu asigurarea accesului liber la munc, pentru a crui respectare proiectantul trebuie s ofere sarcini executabile teoretic la un nivel accisibil al solicitrii, fr afectarea , prin suprasolicitare a strii de sntate fizic sau psihic a operatorului. Solicitarea se exprim i n stare real, efectiv, presupunnd consum energetic, efort, funcionare a sistemului muscular i /sau a mecanismelor psihice. Activitile de munc se deosebesc n primul rnd dup natura i ponderea efortului le care l presupun , ceea ce permite, pe de o parte, includeri n aceei categorie a unor activiti diferite ca natur dar presupunnd eforturi comparabile ca pondere, i pe de alt parte, diferenieri ale unor activiti de accei natur dup ponderea efortului depus. Aceast realitate va fi pe larg discutat n contextul ierarhizrilor posibile ale activitilor ca funcii n sistemul de munc.
31
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Raportarea solicitrii ateptate la cea efectiv poate obiectiva corespondene sau diferene ntre ele (suprasolicitare sau subsolicitare). Ambele situaii de neconcordan au efecte n plan psihologic i managerial. Subsolicitarea genereaz efecte de minimalizare a coninutului activitii profesionale, de indiferen fa de munc i profesie, de respingere n diferite grade a muncii (plictiseal, submotivare, apariia altor dominante i interese profesionale, absenteism, alcoolism, sau chiar stri astenice). Suprasolicitarea afecteaz echilibrul biologic, determin aparaiia oboselii precoce, creaz depedene de munc, frustrri personale, nevroze etc. In practic proiectarea sarcinii la nivelul accesibil al solicitrii se face fie acionnd asupra ei prin multiplicarea operatorilor sau diviziunea n sarcini mai puini solicitante, atunci cnd acest lucru este posibil, fie adaptnd fora de munc la nivelul acelei solicitri. Exemplu. n activitatea desfurat de operatorii de circulaie (personalul a crei sarcin const n supravegherea, controlul i dirijarea cirulaiei feroviare pe unumite sectoare de circulaie), sarcina n unele sectoare foarte circulate este extrem de solicitant, aici fiind plasai cei mai capabili executani ai meseriei, cu o bogat experien profesional, rezisteni psihic la efort de suprainformare i distribuire atenional. Segmentarea sarcinii la mai muli operatori este imposibil prin natura ei (responsabilitatea decizional nu poate fi mprit pe acelai sector de trafic) i meninerea timp ndelungat a acelorai operatori n aceste posturi genernd posibilitatea de eroare sau uzur precoce. In aceast situaie, personalul ocup aceste posturi pe durate relativ mai mici de timp i numai n condiiile unei stri psihice i a unei vrste permisive. c) Solicitarea face trimitere la o alt component a analizei muncii i anume competena, definit ca fiind configuraia specific a cunotinelor declaratice i procedurale care permit implicarea operatorului n ndeplinirea sarcinii de munc. Nici o solicitare nu este posibil fr ca subiectul s nu dispun de instrumentele teoretice i practice prin care s rezolva acea sarcin. O problem de matematic superioar, de exemplu, nu ne solicit cu nimic dac nu avem cunotinele necesare nelegerii i rezolvrii ei, sarcina rezolvrii fiind imposibil de ndeplinit. Totodat, pentru un specialist de nalt calificare, respectiva problem nu l solicit dect ntr-o foarte mic msur, competena sa depind cu mult cerinele sarcinii. In aceast perspectiv solicitarea este determinat att de natura sarcinii ct i de nivelul de competen al executantului, fapt care difereniaz poziia unui operator sau altul pe o scal a solicitrii n funcie de competena sa. De regul posturilor li se ataeaz i un nivel al competenei necesare ndeplinirii sarcinii subsumate lui, dar, n practic, aceast competen se structureaz individual, difereniat ca ritm, calitate i durat , plasnd operatorii n raporturi diferite n triada sarcin solicitare efort i creind astfel o important problem de natur psihologic. d) Efectuarea sarcinii reprezint cea mai important etap a analizei activitii de munc. In acest caz atentia este centrat pe modalitile n care sarcina este trnaformat, n urma efortului depus, n produs al muncii, n efect , munca fiind astfel valorizat, obiectivat ca realizare Analiza efecturii sarcinilor poate urma ci diferite : - calea analitic, n care se urmresc componentele activitii, descrise n literatur, respectiv aciunile, operaiile, micrile, gesturile etc.
32
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
- calea de analiz informaional, prin care se stratific etapele circulaiei informaiei n procesul de munc, respectiv, receptarea informaiilor, prelucrarea lor, elaborarea deciziei, transtunerea ei n aciune, controlul efectelor ateptate. - modelarea proceselor componente , n special a acelor mentale, i a raporturilor dintre ele, e) Analiza performanei. Performana (Pitariu, 2007; Aamondt, 1999; Boghaty, 2003) este raportul obiectiv dintre sarcin i rezultatul activitii de munc. Termenul utilizat nu reflect ntreg coninutul noiunii, performana fiind , n limbaj curent ,o activitate efectuat la un anumit grad calitativ de ctre un performer, un individ care se evideniaz prin performanele sale n raport cu alii. In sensul utilizat n psihologia muncii, performana este orice form de rezultat al activitii de munc, este un efect al muncii, posibil de analizat i interpretat. In primul rnd performanele pot fi anticipate, estimate n funcie de raportul obiectiv dintre sarcin, executant i condiiile de efectuare a muncii. Ulterior performana poate fi apreciat i evaluat, prin metode i instrumente specifice , analiza coninnd i evidenierea cauzelor atingerii unui anumit nivel al ei. ( Sinteze Ceauu ) f) Aprecierea performanei, respectiv atribuirea unei valori pe o scal comparativ , este deasemenea un pas important al analizei activitii de munc. Evaluarea este n sine o modalitate de intervenie asupra activitii de munc, pe care o vor analiza ulterior, dar ca realitate , ca efect ea este la rndul ei supus analizei activitii de munc. Fiecare form a performanei, a finalitii muncii ,capt o apreciere formal sau informal - , cu sau fr efecte n statutul operatorului, materializat sau nu n recompense, dar afectnd sumativ din punct de vedere psihologic respectivul operator Evaluarea, aprecierea muncii are de cele mai multe ori conotaii informale, care se traduc n aprecieri interpersonale explicite sau implicite, genernd clasificri pe scala prestigiului profesional, al recunoaterii valorii i importanei n organizaie, n exercitarea diferitelor forme de autoritate , toate acestea reflectndu-se la nivel psihologic. Autoaprecierea este reflexul operatorului asupra propriei activiti i constituie o parte important n determinarea axiologic a personalitii, un indicator important n tipologia acesteia.Aprecierea se poate face n oricare moment al exercitrii activitii de munc, mai ales dac unele componente ale muncii ies din tiparul comportamnetal specific sarcinii, producndu-se astfel erori sau incidente de natur uman. Multe dintre metodele de analiz a muncii includ n ele aceast faet apreciativ, oferind date i instrumente de inetervenie direct asupra activitii de munc. Definirea sarcinii, stabilirea nivelului de solicitare ateptat i efectiv, competena cerut de sarcin, efectuarea propriu-zis a sarcinii , analiza performanei rezultate prin efectuarea sarcinii i aprecierea performanei sunt n acelai timp etape sar ci criterii n raport de care se aplic principalele metode de analiz a activitii profesionale.
33
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
2. Metodele analizei muncii Literatura de specialitate face numeroase referiri la metodele prin care se pot cunoate elementele componente ale muncii, modul n care se desfoar aceasta, legturile muncii ca activitate uman cu celelalte elemente ale sistemului de referin . 2.1.O prim categorie de metode ,numite descriptive, i propune evidenierea componentelor principale ale muncii: structur, condiii, cerine . a) metoda descrierii directe a muncii se bazeaz pe interogarea unor executani cu exprerien asupra etapelor legate de activitatea lor, despre eventualele dificulti, eforturile necesare ndeplinirii sarcinilor specifice, incidente i accidente posibile, efecte pozitive sau negative ale condiiilor ambiante de mediu fizic i/sau psihosocial. O alt variant const n implicare analistului nsui n cunoaterea muncii prin nsuirea deprinderilor necesare efecturii ei, metod amintind de nceputurile investigaiei tiinifice asupra muncii, dar clamat nc pe unii practicieni mai conservatori. Este evident c din punctul de vedere al completitudinii i detaliilor metoda este de luat n consideraie, dar , n esen, aceasta nu poate fi considerat ca riguros tiinific dect n condiii efecturii analizei cu instrumente validate tiinific (standardizri de criterii, protocoale de nregistrare) i doar pentru unele categorii de activitii, preponderent acionale. b) metoda chestionarelor de analiz se prezint ca cea mai rspndit n special n deceniile 8 i 9 ale secolului XX. Sunt descrise astfel de chestionare considerate clasice (PAQ de exemplu) sau chestionare elaborate pentru necesiti de analiz specifice. Esenial pentru aceast metod este respectarea criteriilor tiinifice de realizare i aplicare a instrumentelor utilizndu-se modaliti de validare, etalonare,adaptare specifice construciei metodelor psihodiagnostice. Aceste chetionare stabilesc pe scale de apreciere ponderea, frecvena, importana etc. diferitelor etape, componente, situaii, condiii ale desfurrii unei activiti de munc. - PAQ (Position Analysis Questionnaire) este constituit din 195 de ntrebri difereniate n ase domenii este utilizat n vederea evidenierii capacitilor psihologice cerute de o sarcin , putndu-se constitui n criteriu pentru validarea unior instrumente de selecie a personalului, mai ales, - planul n apte trepte (Alec Rodger) se refer la atributele fizice, exigenele educaionale, nivelul generalde inteligen, aptitudini speciale, domeniile de interes personal, trsturile de personalitate, diferite circumstane restricionale - modelul KSAO (E.A..Fleishman) prin care se stabilesc competenele specifice ale unui post, cele psihologice referindu-se la cunotine, deprinderi, aptitudini, alte nsuiri personale - inventarul analitic al posturilor profesionale (OAI pus la punct de Cunmingham) are 622 de descriptari ai activitii grupai n 5 categorii : recepia informaiei,activiti mentale,, comportamente observabile, rezultatele i contextul profesional , - inventarul componentelor unui post (JCI, dezvoltat de Banks i Cie) are 400 de elemente cuprinznd informaii legate de aptitudinile fizice i perceptive, cunotinee matematice, luarea deciziei i asumarea responsabilitii c) metode descriptive situaionale, precum metoda incidentului critic (Flanagan, 1954) sau metoda analizei erorilor (Reason) se centreaz pe analiza unor disfunii n exercitarea atribuiilor operatorului uman cu efecte asupra stabilitii funcionale a
34
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
sistemului de munc. Sunt descrise astfel posibile neconcordane dintre sarcin i solicitare, dintre solicitare i condiia psihofiziologic a operatorului, existena unor influene cu efecte negative asupra comportamentului de munc etc. Studiul erorilor, este ns utilizat i n etape ulterioare analizei, precum optimizarea muncii i creterea fiabilitii operatorului uman, asupra acestora revenind mai trziu 2.2. Pe lng metodele descriptive din rndul crora am amintit cteva, putem vorbi de metode sistemice, care analizeaz munca n contextul organizaional n care ea se desfoar.. a) metoda analizei funciilor sistemice descris de Gagne se refer la analiza activitilor de munc organizate, structurate dup un schelet de desfurare relativ stabil. Activitatea de munc mbrac forma unor funcii operaionale , n care structura, ponderea, nlnuirea elementelor componente are forme apropiate, indiferent de contextul n care ea se defiar. Astfel se vorbete de funcia de supraveghere, de funcia de diagnoz, de funcia de intervenie, de funcia de control, de funcia de urmrire, de funcia de reglare etc. posibil de identificat ca atare fie c operatorul lucreaz n diferite ramuri din indiustrie, n servicii etc. Descrierile referitoare la funcie sunt astfel valabile ori de cte ori, prin analiz, s-a identificat acel tip de funcie.De exemplu, funcia de supreveghere a panourilor de comand din industrie energetic, descris de Gh. Iosif ntr-o monografie devenit clasic, ofer informaii de analiz referitoare i la funciile de supraveghere din industria chimic, din transporturi etc., diferite fiind remnificaia informaiei i nu coninutul ei. Pe lng funciile operaionale, legate mai mult sau mai puin de contextul tehnologic , sunt descrise funciile infromaionale , nelese n dou moduri.: ca elemente ale circuitului informaional al sistemului de munc ndeplinite de om, de exemplu elemente de receptare, sau elemente decizionale, sau elemente acionale, precum i ca structur informaional cu configuraie specific definind activitatea de munc sau componente ale acesteia. Referitor la prima accepiune se vorbete despre distribuirea sarcinilor n sistemele sociotehnice prin care una, mai multe sau chiar toate componentele circuitului informaional sunt preluate de ctre instalaii . Exist sisteme automate de producie n care omul ndeplinete doar o funcie auxiliar , aceea de a superviza toate funciile, inclusiv cele de autotocontrol al sistemului nmdeplinite de utilaje i instalaii. In alte sisteme instalaiile pot prelua receptarea informaiilor, prelucrarea lor, luarea deciziei, efectuarea rspunsului, controlul acestuia n raport de comanda iniial. In acest context analiza muncii se transform n analiza tehnologiei produsului excednd subiectul propus. A doua accepiune interpreteaz funciile omului n sistem de pe poziiile sistemului uman, sistem cibernetic, informaional n esena lui, pentru care activitatea de munc reprezint o structur de procese infromaionale n ponderi i configuraii specifice. Analiza funciilor informaionale urmrete stabilirea structurilor, n forma unor organigrame, a circuitului informaional n contextul ndeplinirii unei sarcini sau a unui ansamblu de sarcini b) metodele de modelare n analiza sistemic se refer la identificarea i descrierea unor structuri modelatorii ale procesului de munc. De la schematizarea raporturilor, relaiilor dintre elementele sistemului de munc dintre care face parte i omul, pn la modelri ale proceselor i mecanismelor intrinseci activitii psihice, aceste metode urmresc obiectivri schematice ale relaiilor dintre componentele sistemice , ale circuitului
35
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
informaional n cadrul lor de la intrri la ieiri, n scopul facilitrii nelegerii funcionarii activitii de munc i al posibilitilor de intervenie ameliorativ. Literatura prezint numeroase modele descriptive i funcionale ale raporturilor dintre elementele sistemului de munc urmrind scopuri diferite O form specific deanaliz a muncii prin modelare o constituie simularea, att n form informatizat, pe computer, ct i simularea obiectual. Experiena practic a dovedit importana major n descrierea, dar i n ameliorarea, perfecionarea , raporturilor elementelor sistemului de munc prin simulare. Aici exist posibilitatea surprinderii operatorului uman n exercitarea tuturor componentelor unei activiti de munc,, inclusiv a unor componente eronat efectuate, fr a influena sigurana funciuonal a sistemului. (articol ) Modelele intrinseci sistemului psihic implicat n activitatea de munc s-au dezvoltat n special pe latur cognitiv. Metodele enumerate, la care se adaug i metode clasice ale psihologiei, precum observaia, experimentul, analiza documentelor etc. ofer posibilitatea unei detalieri a modului n care omul exercit o activitate de munc. Importana acestui demers este foarte mare pentru toate disciplinele interesate de munc. Din punct de vedere economic analiza muncii din perspectiv psihologic fundamenteaz normativele de timp ale operaiilor componente, costurile pe tip de activiti i operaii, necesarul de for de munc pe tip de activitate etc. Pe de alt parte, din punct de vedere tehnologic, analiza psihologic a muncii evideniaz punctele slabe ale sistemului ca valoare a fiabilitii, necestitatea interveniilor asupra utilajelor, dispozitivelor pentru reducerea timpilor i creterea calitii i altele. Lucrrile de management economic sau tehnologic ating. inevitabil aspecte amintite aici, minimaliznd ns complexitatea i mai ales nivelul analizei psihologice a muncii. Fie sunt citate metode i procedee de analiz depite ca timp i relevan, fie modalitile de culegere a datelor sunt aplicate fr discernmnt, neadaptate la specific i fr nelegerea esenei psihologice a concluziilor trase. Nu este locul unei analizei critice a efecterlor negative ale utilizrii unor instrumente psihologice de analiz de ctre nespecialiti , important este ca psihologia s-i afirme, cu orice prilej, valoarea tiinific a demersurilor sale. APLICATII ALE ANALIZEI ACTIVITATII DE MUNCA Din punct de vedere psihologic analiza activitii profesionale este valorificat in numeroase demersuri aplicative .In structura a numeroase lucrri de psihologie a muncii aceste demersuri aplicative sunt capitole distincte ale domeniului, tratate ca activiti psihologice avnd o desfurare specific. In viziunea nostr, oricare dintre aplicaiile descrise n acest capitol sunt continuri logice, fireti ale analizei psihologice a muncii. Repet, psihologia nsei nu trebuie tratat doar ca tiin a constatrilor i a explicaiilor, ci ca i tiin a interveniilor, a modelrii psihicului n baza a ceea ce se constat i se explic. 1. Un prim demers logic rezultnd din analiza activitii de munc este pregtirea, formarea profesional a celor care ndeplinesc sarcinile de munc n perspectiva garantrii acestei ndepliniri. Spuneam mai sus c sarcinile de munc sunt proiectate n funcie de posibilitile fizice i mentale ale celor care le execut , cerin formulat i pentru proiectantul srcinii dar i pentru responsabilul cu resursele umane.
36
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Practica exemplific numeroase situaii de decalaje dintre tehnologie i nivelul cunotinelor i deprinderilor necesare ndeplinirii sarcinii : echipamente folosite necorespunztor, echipamente nefolosite, echipamente defectate din cauza lipsei unui personal calificat. Soluii greite, decizii pripite, erori de nelegere sau intervenie etc. datorate nivelului necorespunztor de pregtire profesional. Dar i exemple de scdere a interesului pentru munc, de abandon al muncii, de indiferen etc. atunci cnd sarcina este sub nivelul de pregtire al executantului. In realitate este greu de a stabili cel puin teoretic un echilibru ntre cerinele tehnologice i cerinele de pregtire . Pregtirea este un proces ndelungat, care trebuie s modeleze fora de munc necesar ariei foarte largi de activiti profesionale , pe cnd cerinele profesionale sunt de cele mai multe ori punctuale, specializate. Se vorbete astfel despre un nivel de pregtire general, stabilit prin modelele educaionale ale unei ri n care se fixeaz nivele de competen ntr-o gam foarte larg de domenii, i un nivel al pregtirii specifice efecturii unei sarcini sau unor categorii de sarcini. Au fost semnalate numeroase deficiene ale acestui sistem : - modelul general conine mult prea multe informaii n raport cu deprinderile practice ,operaionale - modelul general conine prea multe date din domenii fr relevan practic i necesare ntr-un numr nensemnat de profesii - modelul general nu creaz deprinderi adaptative , nu stimulreaz creativitatea i plasticitatea gndirii - modelele specifice repet structuri ale modelului general - modelele specifice sunt prea lungi n raport cu modelul general pe care trebuie s se sprijine Aceste deficiene i multe altele nu au stimulat din pcate o emulaie a cercetrii de psihologie aplicat n instruirea i formarea profesional care s ofere soluii viabile. Sau folosit i se folosesc soluii dup prerea mea insuficient argumentate psihologic. De exemplu soluia unei specializri a pregtirii nc din faza realizrii modelului de pregtire general, prin crearea unor clase sau scoli specilizate ( de profil ), prin introducerea unor direcii de orientare a modelului educaional general ( obligativitatea i numrul mare de ore n pregtirea informaticii ) etc. Aceast soluie, mult folosit n comunism, ignor tocmai componente psihologice ale muncii : - elevul la vrsta de 14 ani nu are discernmntul unei obiuni corecte a domeniului de pregtire , el alegnd n funcie de tendina general, de obiunea prinilor , de nivelul notelor de pn atunci. Corecia ulterioar a opiunii este dificil ; - multe dintre cunotinele teoretice, dar mai ales practice specifice unui domeniu de activitate profesional s-au dovedit depite n raport cu cerinele sarcinilor de munc, necesitnd reluarea lor, - modelul de pregtire general este grav alterat n finalitatea lui, creind tineri i aduli cu grave lacune de cultur general, de nelegere a valorilor estetice, morale ale umanitii, cu interese slabe spre domenii legate de umanism, cultur i art. Problema modelului educaional general depete ca amploare cadrul acestei lucrri. Mult mai important apare modelul specific legat de aria de activiti de munc crora se adreseaz. n acest sens nu se cunosc cazuri de activiti i de munc ce pot fi executate direct, fr perioade de acomodare (de fapt de pregtire situaional), fr cursuri de perfecionare, specializare etc.Aspect de discutat n esena lui, aceast situaie denot pe
37
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
de o parte slaba legtur a scolii cu practica i pe de alt parte o realitate psihologic esenial : necesitatea formrii unor modele mentale particularizate pe tipul de sarcin adresat operatorului. Analiza cognitiv a activitii de munc stabilete n acest context mai multe categorii de modele mentale implicate. Gh. Iosif (1994) face o sintez a problemei i distinge trei tipuri de modele mentale : - modelele cognitive - reprezentrile - modelele mentale propriu zise Analiza activitii de munc trebuie s evidenieze coninutul acestor modele, iar formarea profesional trebuie s gseasc modalitile de creare a componentelor operaionale ale acestor modele. Etapele secveniale ale formrii unor deprinderi specifice sarcinilor profesionale au fost studiate de pe poziiile metodologice ale autorilor. In literatura romnneasc este citat un studiu clasic, coordonat de Gh. Zapan care modeleaz principalele sarcini ale estoarei de pe poziiile psihologiei comportamentale. Gh.Iosif studiaz etapele structurrii deprinderilor de tip decizional n activitatea operatorilor de la centralele electrice (1994) . Hohn abordeaz problema nsuirii deprinderilor de conduicere autovehiculelor n traficul rutier . Exemplele amintite aici realizeaz o fotografiere a stadialitii sarcinilor specifice activitii de munc analizate insistind pe anumite elemente, astfel : - sunt descrise principalele sarcini i elemente componente (aciuni, micri, gesturi) - sunt analizate etapele crerii modelelor mentale de tip procedural i declarativ, precum i modalitile de automatizare, fixare a lor n comportamentul profesional - sunt etapizate fazele de evoluie n planul diversitii i particularizrii tipologiilor de rezolvare a incidentelor tipice. . Toate exemplele citate urmresc descifrarea circuitului informaional n sistemul psihic angrenat ntr-o activitate de munc i inplicarea concomitent a acestui circuit a diferitelor mecanisme psihologice Formarea psofesional este avut n vedere, ca potenialitate, i din perspectiva seleciei personalului, fiind preferai subiecii cu posibiliti formative mai rapide. Astfel, n criteriile de selecie ale personalului feroviar, timpul de nvare a exerciiilor aferente probelor psihologice complexe sunt baremate i ncluse n criteriile de evaluare final. Experiena a dovedit ns c analiza strict calitativ a acestui criteriu poate induce erori de apreciere. Este cel puin la fel de important stabilitatea funcional a circuitului informaional recent format , la fel labilitatea schemelor n raport de situaiile de munc, adaptatibilitatea versus rigiditatea , consistena versus interpretabilitatea. Problematica psihologic a formrii profesionale se difersific n funcie de strategia i tactica utilizat. Se pot distinge tactici de tip sintetic, n care personalul recrutat pentru a ndeplini sarcinile diferitelor posturi sunt pregtii prin sistemele globale de
38
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
formare (diferite tipuri de scoli )i tactici de tip specializat n care personalul este pregtit direcionat spre un anume tip de posturi, urmrindu-se ulterior, n ambele situaii, strategii de specializare, perfecionare etc. De exemplu, n cazul funcionarilor publici, recrutarea personalului n vederea ocuprii de posturi se face dintr-o arie larg de specializri profesionale ( ingineri, economiti, juriti ), pe cnd posturile din poliie sunt de regul ocupate de persoane cu pregtire liceal, postliceal, universitar strict specializat ( liceu militar, academie de poliie ). Diferenele nu in att de cerinele posturilor, ct mai mult de culturi organizaionale diferite. Referitor la strategiile post angajare, formarea i perfecionarea profesional se diversific i mai mult n raport de tipul orgnaizaional. n acest sens se ntlnesc forme de implicare direct n sarcin sub supraveghere (ucenicie, coacing, grandparents), forme de continuare a colarizrii prin cursuri, traininguri (Muchinsky 1989), seminarii, stagii , etc. Psihologic tactica i strategia formativ se particularizeaz i pe tipul de profil psihologic, factor prea puin considerat ns n raport cu cei organizatorici, tradiionali, economici. Important de reinut este tendina organizaiilor de a institui politici formative cu un nalt grad de continuitate pe durata carierelor angajailor, de particularizare a formelor de pregtiri n raport de specificul activitii depuse i a personalitii anagajailor, de alegere a formelor , instrumentelor i duratelor pregtirii dup criterii tiinifice, tendine cu un larg ecou profesional n psihologia muncii actual. 2. Dei uneori se plaseaz naintea formrii, recrutarea personalului se instituie ca demers important n plan organizaional dar i psihologic. Aria i formele de recrutare contribuie n mare msur la definirea statutului ocupaiilor de care vorbeam mai nainte. Cercetri relativ recente au identificat i ierarhizat ca pondere modalitile prin care sunt recrutai angajaii din diferite domenii de activitate, ca de exemplu : cascio, cartea traducere n fracez i n ara noastr repartiiile au fost nlocuite cu modaliti clasice de recrutare, deschizndu-se i aici probelma raportului dintre atracie profesional spre un domeniu sau altul, oportunitate situaional sau atracie pecuniar. Alegerea unei forme sau alteia de specializare rmne mai apropiat de aspiraie i interes profesional, angajarea se face n mai mare msur ntmpltor, ocazional. Se dezvolt ns instituii specializate n recrutarea personalului, care se bazeaz pe compararea nivelului de dezvoltare a calitilor psihice ale unor specialiti inventariai cu cerinele de ordin profesional , capcitiv solicitate de diferite firme interesate. Prin acest mod de recrutare sunt ndeplinite urmtoarele exisgene : - personalul recrutat este evaluat psihologic din punct de vedere aptitudinal, dar i din punctul de vedere al opiunilor i interesului profesional, fr presiunea pe care , de regul, o evaluare fcut din necesiti stringente de recrutare, le presupune, - personalul recrutat inrarhizeaz opinile n ceea ce privete domeniul sau organizaiile n care vor dori s lucreze, - unitile recrutoare pot specifica mai pe larg aria de cerine impuse celor recrutai, datele pstrate de firmele de reclutare fiind evident mai ample. Ceea ce trebuie remarcat este tendina de interpretundere i corelare a fiecruia dintre demersurile de natur sau cu componente psihologice . Astfel, recrutarea, formarea, selecia, evaluarea, managementul carierei etc.i pierd n mare parte independena metodologic i temporal, ele devenind de cele mai multe ori concomitente i unitare
39
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
procedural. Recrutm personal n raport de performanele din perioda de formare care reprezint i indicatori de selecie ai acestui personal ; evalum comportamentul profesional pe care l instituim drept criteriu pentru selecie i pentru alegerea strategiei de management al carierei celor evaluai ( promovare, reorientare, consilere etc.) . Este dificil astzi pentru psihologia muncii distincia clar dintre demersurile ntreprinse, abordarea diferit fiind fcut din considerente de logic a expunerii i de claritate a descrierilor fiecrui demers n parte. 3. Un alt demers extrem de important este cel al seleciei personalului ca urmare a unei anticipri logice a comportamnetului profesional n funcie de descriptori specifici. Selecia are dou accepiuni n limbajul curent care pot crea confuzii din punct de vedere psihologic: - pe de o parte se face o selecie atunci cnd numrul de preteneni la ocuparea posturilor este mai mare dect cel al posturilor , descriptorii fiind criterii de ordonare a subiecilor dar i de ncadrare n numrul necesar; - pe de alt parte se face o selecie atunci cnd valoarea acordat descriptorilor activitii este mai mare dect cea acordat numrului necesar de subieci , selectndu-se numai cei ce rspund exigenelor acelor descriptori. Este evident c din punct de vedere psihologic utilizarea de descriptori de natur psihologic atunci cnd mai important este numrul necesar poate determina scderea relevanei i importanei acestora. Dac vrem s selectm 20 de elevi pentru o clas special de informatic este incorect s utilizm instrumente psihologice de departajare (teste de inteligen sau de abiliti numerice) pentru c nu putem acorda nici o semnificaie diferenei dintre al 30-lea i al 31-lei elev, de exemplu, rezultatele obinute la teste putnd fi n zona acelorai performane posibile . In aceste situaii sunt de preferat diferenele date de probe colare, de cunotine , lsnd ca erorile, deasemenea posibile, s se plasese n competena altor discipline.Psihologic ns nu putem ignora marile erori, cu efecte imense n plan personal, pe care diferenele de 10, 20 de sutimi, la diferite medii colare , le pot genera, n selecia unor subiecti contribuimd la imfluenarea unui destin profesional i uman. Selecia psihologic se refer deci numai la modalitile de difereniere a subiecilor cu descriptori de natur psihologic. Descriptorul este o valoare, un indicator, o sintez evaluativ i/sau apreciativ a evoluiei unei structuri, n raport cu un model comparativ. Analiza activitii profesionale ofer cadrul de contrucie a respectivului model, parametrii contitutivi ai modelului., care reprezint o imagine global anticipat sau reprodus din realitate. In orice tip de activitate avem modele reale ( tipuri de operatori care acoper exhaustiv gama de cerine psihologice implicate de un post sau altul ) sau modele ideale ( imagini ale unui astfel de operator contruite mental ) . Descriptorii se refer la ceea ce, constatat real, poate fi considerat predictor al unui astfel de model. Practic orice debutant ntr-o activitate profesional este cntrit de ctre operatorii activi dup indicatori subiectivi, dup impresii, prejudeci etc. formulndu-se verdicate de tipul promite s ajung un bun specialist , are caliti asemntoare lui x sau y , nu cred c e sufficient de serios pentru a fi un bun specialist etc. Aceste judeci (i prejudeci) pleac din experiena fiecruia , din validarea n timp a unor alte judeci iniiale , constituie elemente ale culturii organizaionale etc. Ele sunt de multe ori nregistrate sub beneficiu de inventar, pot crea atitudini colective sau personale de raportare la respectivul debutant . Valoarea lor de cunoatere a fost ns insificient de bine studiat , descriptorii de impresie
40
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
putnd fi ns instituii drept criteriu de validare al descriptorilor obinui prin metode tiinifice. Se pune acut problema apelului la selecia psihologic atunci cnd se dorete o alegere adecvat a personalului , deziderat logic al oricrui manager responsabil. De cele mai multe ori concursurile de ocupare a posturilor cuprind i o form de selecie pe criterii psihologice. Considerm c sunt necesare unele precizri. Descriptorii psihologici ai comportamnetului pe care i relev investigarea psihologic devin definitorii n alegerea candidailor la ocuparea unor posturi numai dac aceti se afl n raporturi de coresponden statistic cu elementele definitorii ale comportamnetului necesar acoperirii cerinelor acelor posturi i dac exist astfel de elemente definitorii. De exemplu, putem stabili pe baza acnalizei activitii profesionale a personalului de paz elemente de natur psihologic : rbdare, consiiniozitate, capacitatea de sesizare a modificrilro cmpului informaional etc., dar ele nu sunt definitorii pentru alegerea ocupantului unui post de paznic. Importante n acest caz sunt experiena n activitate, cunoaterea atribuiilor, nivelul de colarizare etc. La fel se pune problema i pentru alte categorii de activiti profesionale, la care apelarea la selecie psihologic este inadecvat, dac nu chiar hilar. In aceste condiii putem s ne ntrebm care pot fi elementele definitorii ale unor activiti ce pot impune necesitatea unei selecii psihologice. Din experiena practic putem evidenia : - responsabilitatea social, material i uman a activitii desfurate, erorile legate de cunotine sau de deficinee psihologice fcute n desfurarea acestui tip de activitate putnd genera efecte nsemnate - periculozitatea individual i /sau colectiv a activitii care, prin natura ei presupune erori de executie cu probabilitate mare de producere; - complexitate dificultate n formarea i meninerea modelelor cognitive necesare efecturii activitii. Aceste caracteristici ale activitii fac din selecia personalului bazat pe descriptori psihologici o necesitate nu numai pentru o anumit structur organizaional , ci pentru segmente importante din realitatea socio-economic a unei ri, fapt pentru care necesitatea acestei selecii este reglmentat la nivel naional i internaional ( transporturi, energetic, chimie etc.) De remarcat este i o alt realitate. Multe dintre activitile profesionale complexe i foarte complexe, presutunnd durate lungi de pregtire, realizeaz ele nsele un proces de selecie profesional, cuprinznd evident i componente psihologice. Exemplficm cu profesia de chirurg cardiovascular, specialitate medical la care se ajunge parcurgnd perioade lungi de pregtire teoretic i practic, finalizate prin examene i probe practice, imposibil de depit n absena unor capaciti cognitive, integrative i psihomotirii , cerine ale modelului acelei activiti . In acest caz recurgerea la un exemen de selecie psihologic pentru a ocupa un post de chirurg cardiovascular este superflu. Complexitatea majoritii activitilor actuale a determint printre altele, ca tendin tot mai manifest i realizarea de centre de formare ( dar i de evaluare i selecie ) prin care examenul clasic de selecie psihologic i modific coninutul i forma, idee pe care o vor relua pe parcusul lucrrii. Considerentele de mai sus nu exclud posibilitatea ca managementul organizaional s includ efectuarea , n cadrul procesului de selecie a personalului , i
41
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
aplicarea unor instrumente psihologice de cunoatere, difereneire sau chiar ierarhizare a personalului. Putem vorbi n acest caz de o evaluare psihologic a personalului , efectuat fie sub forma unui screening (Mitofan, 2009), fie sub forma unei investigaii punctuale, centrate pe anumite mecanisme sau structuri psihologice. Aceast evaluare este diferit de evaluarea psihologic a performanei , problem distinct de cea a seleciei., care ridic o cu totul alt categorie de probleme, pe care le vom aborda ulterior- vezi Pitariu (2007) Descriptorii tiinifici sunt uniti informaionale obinute pe cale experimental, respecnd criterii tiinifice. Ele urmresc msurarea sau evaluarea unor caracteristici personali ai subiectului supus seleciei i compararea lor cu componente ale modelului comportamental al postului analizat, alese deasemenea tiinific. Cu alte cuvinte prin selecie alegem persoanele care au un anumit grad de congruen a unor descriptori psihologici comportamnetali relevai prin metode adecvate, cu elemente ale modelului ideal, teoretic al postului pentru care facem selecia. Literatura deceniilor 6 i 7 ale secolului XX, dar i unele lucrri mai recente utilizeaz psihogramele ca modele descriptive ale componentelor psihologice ale unei activiti sau alteia. Psihogramele se construiau prin nserierea unor particulariti psihologice ale activitii analizate evideniate prin analiza acelei activiti, sau prin alte instrumente (aplicarea de teste unor grupe de executani reprezentativi performani i neperformani , intervievarea operatorilor cu experien n acea activitate cu privire la calitile necesare etc.), i ponderarea importanei acelor caracteristici psihologice pentru reuita prognozat n acea actvitate. Fr s negm importana orientativ a psihogramelor n stabilirea bateriilor de selecie, nu putem s nu ne delimitm de valoarea tiinific a acestor instrumente. Dou snt principalele critici aduse psihogramelor : - imprecizia i caracterul ambiguu al formulrii caracteristicilor psihologice avnd n vedere unitatea SPU i modalitile personale de structurarea a mecanismelor psihologice n efectuarea unor sarcini complexe - caracerul discutabil al ponderii acordate diferitelor trasturi decelate n reuita probabil n acea activitate. Limitele de mai sus sunt illustrate elocvent n incercarea de a elabora o psihogram a psihologului industrial, care fcea din acesta un fel de supra om., situaie citat de Dorofte. Sunt necesare discuii cu privire la fiecare component al demersului i la fazele efecturii lui. a) Stabilirea modelului n raport cu care efectum selecia - Golu (2004) . Aceast problem implic gsirrea unor criterii adecvate scopului, respectiv a subiectului ideal la care raportm seria de subieci reali . Idealul n privina omului, deci i a activitii profesionale este o abstracie. Putem oare compara un om obinuit cu un ideal , poate fi aceast comparaie relevant pentru omul real ?. Rspunsul este evident negativ i implic o contrucie mental susinut pe o baz real, deci pe o imagine construit din elemente obiective, cunatificabile.Sunt folosite metode statistice de identificare a componentelor comportamentului profesional al operatorilor considerai reprezentativi (numrul de erori raportatate la intervalul de timp sau la numrul de componente ale muncii , indicatori de calitate a muncii, indicatori economici etc). Se pot astfel elabora, pentru orice tip de activitate profesional, modele ideale n form dar cu un coninut obiectiv, real.
42
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
b) Stabilirea elementelor din model supuse comparaiei este un pas necesar simplificrii i operaionalizrii seleciei. Nu pot fi supuse comparaiei toate componentele modelului ideal de activitate profesional considerat. Pot exista n unele cazuri caracteristici relevani statistici n raport cu reuita profesional , dar care logic nu pot fi considerai caracteristici desfurrii cu succes a unei activiti. De exemplu unele date antropometrice (nlime, greutate) sau de natur familiar (situaia de cstorit, situaia de printe) care statistic sunt relevante pentru imaginea unui operator performant , dar este evident c din punct de vedere psihologic, i nu numai, nu putem reine aceste elemente n vederea comparrii cu situaia candidailor supui seleciei, deci nu le putem atribui calitatea de criteriu de selecie. Exemplific cu un studiu efectuat extrem de corect din punct de vedere medodologic dar care a identificat ca relevani pentru reuita profesional o component psihologic greu de acceptat drept criteriu n vederea seleciei psihologice : caracteristica de a fi introvert sau extravert , conform modelului lui Eysenck. Caractersitic introvert a fost identificat ca fiind relevant statistic pentru grupa de mecanici de locomotiv considerai performani profesional, situaie ntrit de predominana extrovert la grupa mecanicilor de locomotiv considerai mai puin performani . Autorii au considerat calitatea introvertit drept criteriu de selecie i au propus introducerea respectivului descriptor n standardul de selecie. Concluzia este dup prerea noastr eronat, fiind discriminatorie n raport cu o particularitate personal, tipologic , care nu poate influena performana profesional. Realitatea este plin de astfel de discriminri bazate pe date statistice ( respingerea elevilor scunzi de la precticarea organizat a unor sporturi, respingerea elevilor fr auz muzical absolut de la forme perfecionate de pregtire etc ), dei practica a dovedit posibititatea svriri n acest mod a unor mari erori de evaluare. c) Alegerea descriptorilor comportamentali relevani n raport cu criteriile stabilite reprezint elementul cheie al reuitei seleciei psihologice. Este vorba de a identifica ntr-o gam ampl de manifestri comportamentale standardizate sau doar posibil de comparat, pe cele care corespund n cea mai semnificativ msur criteriilor de selecie aparinnd modelului de activitate profesional performant. Am amintit aici de manifestri comportamentale standardizate (de tipul testelor psihologice) dar i de cele n care rezultatul obinut este posibil de comparat/ evaluat, incluznd aici metode diferite de teste precum probele de lucru, simulatoarele , testele situaionale. Dei intens folosit n trecut procedura de alegere a descriptorilor comportamentali specifici testelor dup mecanismul psihologic considerat a fi implicat n rezolvarea lor s-a dovedit neproductic deoarece : - nu se pot preciza, de cele mai multe ori mecanismele psihologice aflate n spatele rezolvrii sarcinilor unui test - este dificil de a asocia un test psihologic de criteriile de selecie specifici unei activiti sau alteia, - alegerea drept criteriu de selecie mecanisme psihologice (i utilizarea de teste implicnd aceleai mecanisme) este aproximativ, fiind greu de identificat, la o persoan sau alta, crei caracteristici psihologice i se datoreaz reusita profesional. De exemplu, a efectua fr greeal o activitate de supraveghere a unor indicatori sinoptici se poate datora fie unor caliti legate de concentrarea ateniei, fie altora legati de motivaie, constiinciozitate.
43
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Este evident c cei mai releveni descriptori ai reuitei unei activiti profesionale n gsim n chiar efectuarea, controlat, a acelei activiti. Dac dorim s aflm ct de performant va fi un programator cel mai simplu este probarea practic a calitilor acestuia prin realizarea unui anumit program n faa unei comisii de specilaiti. Multe dintre procedurile de selecie se deruleaz astfel i rezultatele sunt de necontestat. Problemele apar atunci cnd : - activitatea desfurat nu este de natur a putea fi astfel evaluat (activitile din transporturi, activitile de cercetare tiinific etc), - subiectul nu a lucrat nc n specificul acelei activiti, urmnd a se adapta la respectivul lor de munc (un psiholog scolar nu poate efectua fr o practic specific un examen psihologic al unui ofer)
44
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
PSIHOLOGIA MUNCII
MODULUL III
INTERACIUNEA OM MAIN MEDIU
Activitatea de munc (activitatea profesional) este ntotdeauna integrat unui sistem de referin. In prezent forme individuale de munc sunt de neconceput, munca fiind prin exceplen o activitate cu caracter integrativ, socializat. Literatura de specialitate vorbete despre sistemele de munc n special n contextul organizaional al muncii, astfel nct scopul muncii se circumscrie scopurilor generale ale organizaiei, activitatea de munc devine o funcie ndeplinit ntr-un sistem, n care individul operator deine un post, rspunznd la o gan de solicitri specifice ocupaiei sale ndeplinit n baza unei pregtiri profesionale adecvate Denumite sisteme sociotehnice, sisteme om main mediu etc. sistemul de munc este considerat a fi un sistem hipercomplex, deschis, adaptabil, stabil i fiabil, aflat ntr-o dimanic specific i guvernat de regulile generale ale unei organizaii n care se produc fenomene de ineterferen de tipul om main, om oameni, main main. Regulile de funcionare ale sistemului sociotehnic vizez n principal urmtoarele aspecte : - definirea tipului de sistem , al gradului de complexitate, al poziiei lui n macrosistemele economice supraordonate - istoricul organizrii i funcionrii sistemului privind vechimea funcionrii, fazele de evoluie, numrul de membrii, nivelul dotrii tehnologice, numrul de sisteme intercorelate lui, perspectivele de evoluie - fiabilitatea sistemului ca stare funcional i ca prognoz pe perioade determinate de timp, definit ca scal a fiabilitilor pariale, distribuite separat pe instalaii, oameni, i interrelaiile dintre ele - structura sistemului dat de numrul i tipul intrrilor, liniile de prelucrare a informaiei, modalitile de luiare a deciziilor, tipurile de rspuns i ieirile sistemului, modul de reglaj i de autoreglaj al funcionrii. Tipul de sistem . Cele mai cunoscute i dezvoltate sisteme sunt sistemele de tipul om main mediu ntlnite n industrie, i transporturi. Acest tip de sistem domin i tipologia organizaiilor existente. In ultimul timp sistemele mai pot fi i de tip om oameni, mainile avnd un rol secundar, ndeplinit n special de echipamente de calcul, ca de exemplu organizaiile bancare, de consultan etc. Putem distinge deci dou modele de sisteme de munc contemporane de tip industrial i de tip relaional
45
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Complexitatea se definete n principal prin numrul de componente ale sistemului i prin cifra de afaceri Poziia sistemului este important prin rolul jucat ntr-un anumit cadru economic, cu efecte n planul coninutul actul i de perspectiv al activitilor profesionale pe carre le implic, precum i pentru c permite prognoze pe termen mediu i lung de evoluie a domeniului de apartenen, n funcie de conjunctura mondial, de politica economic a trii, etc. Istoricul organizaiei reprezint principala surs de analiz a culturii organizaionale, eventualele sincope i incidente n evoluie , de reinut ntr-o analiz complex a acelei organizaii. Fiabilitatea reprezint stabilitatea funcional a unui sistem i ea este dat nu de media fiabilitii componentelor, ci de fiabilitatea cea mai sczut a unuia dintre componentele sistemului.. Este un indicator important al sistemului, putnd face, pe baza calculelor de prognoz, formule ale siguranei n funcionare, evideniind mai clar rolul factorului uman. Strctura sistemului particularizeaz cel mai bine poziia operatorului sau a operatorilor n raport de maini sau instalaii . Se descriu structuri lineare , structuri plurinivelelare, structuri eminamente automate, structuri mixte, structuri eminamente formate din operatori etc. Fiecare reprezint un caz de rezolvat n raport de scopurile i finalitile sistemului. 1. Locul i rolul omului n sistemul om main - mediu Indiferent de tipul de sistem i de ponderea pe care o deine, omul este elementul central al oricrui sistem sociotehnic, deci cu component uman. Acest rol se distribue pe o arie larg de funcii indeplinite de om n sistem, dup cum urmeaz : - funcia de proiectare a sistemului const n realizarea inteniilor n proeicte, respectiv n dimensionarea, structurarea i organizarea unui nou sistem om-main mediu. Proiectarea are mai multe etape, care vizeaz ntocmirea documentaiei iniiale, aprobarea lor, contruirea sediului, dotarea cu aparatur i echipamente specifice, stabilirea necesarului de personal, recrutarea i ncadrarea acestuia, asigurarea comenzilor, a resurselor financiare etc. - funcia de conducere (management ) a sistemului care se realizeaz prin gestionarea politicii economice, de personal, de investiii, a celei comerciale, - funciile de execuie, sau de efectuare a sarcinilor specifice, de la introducerea datelor n sistem, la prelucrarea i luarea deciziei, la efectuarea comportamentelor de rspuns , pn la sarcinile de control i intervenie n sistem. Aceste funcii presupun modele de cunoatere, teoretic i/sau operaional n raport de care se analizeaz coninutul activitii profesionale i se elaboreaz strategiile de intervenie, ameliorare, perfecionare a condiiei factorului uman n sistem. Altfel spus, omul este element esenial al sistemului att n momentul organizrii sale, ct i n momentele de funcionare efectiv i perfecionare structural i funcional. Depasirea modelului analitic, ilustrat de paradigma psihometrica, dar si a celui experimentalist, printr-o abordare simultana, cazuistica si comparativa a personalitatii umane intregeste ansamblul, considera individualul ca parte si intreg in acelasi timp, exprimandu-se prin acte comportamentale in egala masura raspunsuri la situatii dar si situatii propriu ( Golu, 2003).
46
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
In ultimele decenii, prin teoria generala a sistemelor si cibernetica, sunt remodelate structurile realitatii individuale si sociale, dar si sistemul psihic uman in ansamblu .M. Zlate (2004) face o sinteza a problematicii abordarii problemei personalitatii in literatura de specialitate contemporana. Dupa parerea autorului dificulatatea in conceperea personalitatii consta, pe de o parte in incercarea autoritlor de a impune un model propriu de interpretare in perimentul altui model, si pe de alta parte in complexitatea sisntemica a obiectului investigat.Se face dinstinctia intre : - personalitatea reala (PR), ceea ce este omul in realitate, ansamblul proceselor, functiilor, tendintelor, insusirilor si starilor psihice de care dsispune omul la un moment dat si pe care le poate pune oricand in disponibilitate, fapt care ii asigura identitatea si durabilitatea in timp; - personalitatea autoevaluata (PA) care cuprinde totalitatea reprezentarilor, ideilor, credintelor individului despre propria sa personalitate incluse in ceea ce se numeste imaginea de sine ; - personalitatea ideala (PI), adica cea imaginata, cea dorita, cea pe care individul aspira sa si-o formeze, ea referindu-se nu la ceea ce este individul in realitate sau la ceea ce crede el despre sine, ci la ceea ce ar dori sa fie, cum ar dori sa fie, personalitatea proiectata in viitor; - personalitatea perceputa (PP) care cuprinde ansamblul reprezentarilor, ideilor, aprecierilor cu privire la altii; - personalitatea proiectata (PPro), care cuprinde ansamblul gandurilor, sentimentelor , aprecierilor pe care crede un individ ca le au, le nutresc, le fac ceilalti asupra sa; - personalitatea manifesta (PM) care este reprezentata de ansamblul trasaturilor si insusirilor ce-si gasesc expresia in modalitatile particulare, proprii, specifice de exteriorizare si obiectivare comportamentala. Personalitatea, ca entitate unitara, constituie sinteza, integrativa si sistemica a tuturor acestor dirrectii de manifestare. Greseala unei abordari analititice consta in incercarea, niciodata reusita, de a intelege intreaga personalitate prin una sau mai multe corectii de manifestare ale ei, niciodata toate , si niciodata inteleasa integrativ sistemic. Astfel abordarea psihometrica incearca se generalizeze PM, uneori adaugand si alte fatete, considerand ce personalitatea este numai ceea ce se descopera printr-o metoda sau alta de investigare. In acelasi mod, adordarile psihanalitice susbsituie intregului PA,PP etc.atribuind personalitatii ca intreg doar componentele obiectivate de subiect in raspunsurile la felurite intrebari si tehnici de investigatie. Personalitatea, intr-o abordare intrumentala de tipul examinarii in conditii de laborator, trebuie sa cuprinda date caracterizand subiectul din multitudinea directiilor sale de manifestare, punandu-l intr-o gama de situatii controlabile experimental in care acesta sa si dezvaluie atat elementele personalitatii reale, manifeste, dar si pe cele ale componentelor de autoevaluare, de autoestimare, de perceptie sociala, de proiectie in viitor. Sinteza acestor date trebuie deasemenena facuta in aceea perspectiva, nu doar constatativa, dar si cu valente formative, consiliative, corective . Din perspectiva comportamentala a abordarii personalitatii, sistemul posihic uman apare ca o premiza structurala si functionala care permite unui subiect raspunsuri adecvate la cerintele mediului extern, asigurand echilibrarea biologica, sociala si psihologica cu aceste cerinte. Mediul profesional este acela care impune cerintele comportamentale specifice si relationari specifice (M. Golu, 2005 in, personalitate p.157) intelege prin profesioe o concretizare, dupa criteriul specializarii si performantei, a activitatii de munca fizica sau intelectuala mediata
47
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
social si subiedinata asigurarii existentei proprii, a familiei si a comunitatii .Profesia acopera o dubla determinare a personalitatii integrate intr-un anumit sistem relational : pe de o parte determinarea social- obiectiva, ca ansamblu de sarcinii ( solicitati ) si pe de alta parte determinarea psihologic subiectiva care impune un nivel superior de dezvoltare a anumitor capacitati, aptitudini si deprinderi si un mod specific de articulare a lor intr-o structura unitara, adecvata configuratiei si continutului sarcinilor obiective proprii sferei date de activitate ( munca). Determinarea psihologic subiectiva nu se realizeaza fara contextul relationarii individului cu ansamblul sarcinilor, solicitarilor si obiectivelor pe care le presupune postul si functia indeplinita de persoana detinatoare a respectivului complex psihologic de relationare. Orice profesie are o structura diversificata si relativ eterogena de solicitari si grade de competenta, orice sarcina sau solicitare se caracterizeaza printr-un anumit grad de complexitate si dificultate, care determina si nivelul de mobilizare psihofizica a individului. Caracterul sistemic al psihismului se modeleaza specific in domeniul activitatii profesionale in sensul in care componentele acestuia, mecanismele cognitive, relationale, atitudinale, valorice, se concretizeaza in acte comportamentale relativ simple, reductibile in mod eronat la determinari univoce. A asocia un tip de comportament de raspuns la o sarcina profesionala unui anumit proces psihic sau functie psihica, in conformitate cu modelul psihometric, sau sa atribui performantelor prin care se finalizeaza acest comportament o caracteristica psihologica dintr-o lista de atribute,ca in modelul psihodiagnostic, este un demers eronat in primul rand prin omisiune si reductionism. V. Ceausu remarca faptul ca este gresita analiza raspunsurilor subiectului prin ceea ce psihologia traditionala denumeste aptitudini generale si speciale rezultate din mbinarea in diverse forme a trasaturilor temperamentale, a functiilor cognitive, a particularitatilor afectivitatii si vointei, a insusirilor de caracter si personalitate. Pentru masurarea lor sunt utilizate metode care supun subiectul unei activitati standardizate,pornindu-se de la ideea gresita ca este posibila izolarea deverselor insisiri psihice sau considerandu-se ca acea activitate standardizata presupune o componenta anume a psihismului. Denumire de test de inteligenta, test de memorie, test de atentie sunt improprii, deoarece orice forma de activitate, oricat de simpla exercita o solicitare psihica multilaterala, complexa. In aceeasi ordine de idei, Dorofte remarca faptul ca facilitatea abordarii structurii psihice a unui subiect prin metoda testelor ne pune permanent intr-un pericol potential de a gresi cu anticipatie, deoarece teste cu nume similare masoara lucruri diferite si uneori testul indicat ca precizand sarcina X prezice mai oputin ca altul avand alta destinatie . Pulverizarea analitica prin care analiza factoriala divide personalitatea intr-un numar considerabil de aptitudini si factori carora le corespund un numar de probe psihologice nu este operationala pentru predictia pe viu a comportamentului indivizilor. In practica se manifesta o constanta a nivelului performantelor unui individ intr-o gama larga de sarcini. Practicianul stie, spune Dorofte, ca o persoana care da rezultate bune la un loc de munca va avea o comportare relativ constanta in fata nnoirilor tehnice ca schimba permanent continutul si forma muncii, deci avansam ipoteza existentei unei constante globale a performantelor individului intr-un camp omogen de sarcini . A.Anastasi, liderul cercetarilor in domeniul psihometriei, comentand situatia psihometriei , scria Testarea psihologica s-a disociat de orientarile majore ale psihologiei contemporane. Psihometricienii si-au concentrat eforturle in vederea rafinarii unor tehnici de elaborare a instrumentelor de masura si treptat au pierdut din vedere corelatele psihologice ale comportamentelor, in prezent acestea au asimilat in mod inadecvat evolutiile relevante ale
48
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
psihologiei. Psihometricienii par sa renunte la cunostintele lor de psihologie si se concentreaza asupra studiului unor minutioase si elegante metode statistice ". Depasirea paradigmei analitice, dominanta in problematica examinarii psihologice ,in psihologia muncii in special, presupune remodelarea structurii si functiilor sistemului psihic uman, , precum si determinarea cu precizie a relatiilor dintre componente si a influentelor pe care acestea le exercita asupra iesirilor respectivului sistem. O incercare de remodelare, cel putin in psihologia ramaneasca, a facut-o V Ceausu care a reliefat interdependenta dintre ipostazele de autor, instrument si beneficiar pe care omul le are in procesul muncii care se traduce prin structurarea urmatoarelor resorturi psihice : a) tendintele propensive, a caror expresie autentica o constituie aspiratile; b) capacitatile, respectiv insisirile instrumentale; c) cadrul impus, reprezentat prin imperativele biologice si cele sociale. Utilizand alti termeni pentru desemnarea acestor resorturi, autorul spune ca activitatea constituie o rezultanta in punctul de intersectie a vectorilor: ceeea de vrea(aspiratiile), ceea ce poate (capacitatile) si ceea ce trebuie (imperativele biologice si sociale) sa faca individul. Abordarea vectoriala a comportamentului permite evidentierea unor descriptori sintetici in paralel sau in locul celor analitici, centrati pe functiii si procese psihice privite ca aptitudini. Notiunea ce capacitate, alaturi de componenta strict legata de nivelul de dezvoltare psihica a unui proces sau altul este conceputa si ca o sinteza a valentelor propensive. Dispui de o capacitate psihica in masura in care mecanismele cognitive sunt corelate cu cele motivationale, atitudinale si integrate intr-un cadru de solicitare adecvat. Literatura de specialitate face distincia dintre dou perspective ale raporturilor omului cu celelalte elemente ale sistemului : 1. Pe de o parte influena pe care factorul uman o are asupra componentelor sistemului 2. pe de alt parte influena pe care sistemul o are asupra factorului uman Prin influen trebuie s nelegem totalitatea comportamentelor pe care un elemente al sistemului , prin prezena i influena sa , le poate genera asupra celorlalte elemente sistemice. Astfel, analizndu-se rolul seleciei personalului, a repartiiei lui, a formrii etc. s-a realizat de fapt analiza pe care influena omului, ca element al unui sistem , o are asupra elementelor de natur tehnic i tehnologic, asupra climatului organizaional, asupra fenomenelor de natur managerial, asupra performanei sistemului n totalitatea sa. O competen neadecvat, o alegere greit,a unei soluii, o formare incomplet, etc. pot crea comportamnete neadecvate la nivelul celorlalte componente ale sistemului, cu efecte asupra funciilor sistemice n ansamblul lor. Vom analiza raportul invers, al efectelor posibile pe care celelalte elemente ale sistemului le pot avea asupra operatorului uman
49
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
2. Principiile ergonomice ale funcionrii sistemelor om main mediu Ergonomia (Boghaty, 2003) s-a constituit ca o reacie a cercetrilor din mediul muncii industriale la efectele negative pe care evoluia tehnologic n anasamblul ei o avea asupra omului prin neglijarea limitelor obiective de anduran a acestuia. Astfel, echipamentele, tot mai complexe, mai eficiente, i mai performante, solicitau componentele de natur senzorial, mental i de reacie ale omului peste limitele naturale ale acestuia. Canalele de recepie i prelucrare informaional ale omului sunt limitate, rezistena la instalarea oboselii, apariia posibilitilor de eroare i altele au determinat o analiz multilateral a gradului n care o instalaie poate colabora cu un operator uman. Dezvoltndu-se cu intenia de a deveni tiin, ergonomia a rmas ca un unsamblu de norme, de valori, de standarde i recomandri pe care proiectantul i organizatorul unui sistem de munc trebuie s le respecte n crearea unui loc de munc cu operator uman. Principalele reguli privesc : a) . Sursele informaionale trebuie astfel dimensionate, poziionate i construite nct s ofere cele mai facile modaliti de recepie, identificare i discriminare a informaiei relevante n raport de cea irelevant i cu funcionarea normal i/sau incidental a asistemului b) dispozitivele de aciune trebuie s fie amplasate n proximitatea operatorului, avnd forme adecvate unei mnuiri corecte, care s nu necesite eforturi fizice n acionarea lor i care s permit o distribuire rational a lor n timp i spaiu c) ambiana microclimatului de munc trebuie s respecte limitele de zgomot, vibraii, aerare, iluminat, temperatur ambiant, cromatic stabilite pentru diferitele tipuri de activiti umane, limite care nu afecteaz capacitile fiziologice i psihologice ale unui operator normal dotat, d) dispozitivele de munc trebuie s ofere permament informaii asupra efectelor interveniilor operatorului n sistem, s permit controlul continuu al parametrilor funcionali ai sistemului e) dispozitivele de munc trebuie s conin elemente de siguran n raport cu posibilitatea unor greeli incidentale ale operatorului i s aib faciliti de nelegere rapid a logicii de construcie i funcionare, ceea ce numim n limbaj comun s fie prietenoase, f) climatul managerial, organizaional i social s nu conin elemente de perturbare, influenare sau stresare a operatorului , sau acestea s fie limitate ca efect. Aceste cteva principii enumerate mai sus sunt particularizate n raport cu diferitele tipuri de sisteme de munc, de natura procesului de munc etc. n prezent preocuprile privind aplicarea criteriilor ergonomice de proiectare i organizare a locurilor de munc revin specialitilor n desing industrial, iar depistarea eventualelor efecte negative a unor factori ambiani asupra randamentului n munc i al starii de normalitate fizic i psihic revin specialitilor n medicina muncii i n psihologia muncii. 3. Disfuncii ale sistemului om main - mediu Activitatea profesional reprezint n esen, interfaarea dintre om, ca operator i component a sistemului, dar i ca personalitate la rndul lui, determinat i condiionat plurivalent,i celelalte elemente ale sistemului. Lund ca exemplu un sistem de transport, compus din om, vehicul i rut, fiecare dintre aceste elemente componente ndeplinete o funcie, i anume :
50
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
- omul funcia de conducere a vehiculul structurat n activitate profesional - vehiculul funcia de deplasare condus de om pe o rut care i ghideaz, - ruta funcia de ghidare a omului care conduce i a vehiculului care se deplaseaz condus de om In funcionarea sa sistemul poate prezenta simtome ale unei proaste stri a raporturilor care se instituie ntre elementele sale componente, simtome cu intensiti i durate variabile, unele rezolvate prin mecanisme de compensare intern, altele degenernd n incidente i chiar accidente. Fiecare element al sistemului se comport conform unor caracteristici proprii legate de propietile de natur sistemic ale fiecrui element n parte : - fiabilitatea , sau stabilitatea n funcionare a unui sistem component, sau distana cea mai mic dintre posibilele disfuncii ale elementului considerat, sau gradul de ncredere ce se poate acorda acelui element. La nivel sistemic, fiabilitatea este dat nu de suma, sau media fiabilitii elementelor componente, ci componenta sistemului cu fiabilitatea cea mai slab determin fiabilitatea ntregului sistem, - stabilitate, sau gradul de variaie a strii propii fiecrui element, sau stabilitatea n timp a parametrilor condiiilor de funcionare, determin apariia n cadrul sistemului de configuraii informaionale, decizionale i acionale noi. In exemplul dat, viteza cu care se schimb configuraia rutei creaz un grad ridicat de instabilitate pentru ntreg sistemul om vehicul- rut, - integralitate, sau capacitatea unui element de a suplini, compensa, o proast funcionare a unui alt element component. Referindu-ne la factorul om, i numai la componentele psihologice generatoare de disfuncii n sistemele om main, putem aminti urmtoarele : 1. Oboseala psihic reprezint un simptom de depire a rezistenei omului la nivelul de solicitare cerut de funcionarea sistemului. Se manifest printtr-o reducere a unor parametri ai proceselor cognitive ( percepie ), a ateniei i reactivitii motorii. Oboseala psihic poate fi att obiectiv, generat de epuizarea resurselor energetice ale organismului, ct i subiectiv, determinat de factori atitudinali ( dezinteres pentru activitate, insatisfacii profesionale, monotonie etc.). Apariia precoce a oboselii este determinat n special de instalarea oboselii subiective, dar i de aspectele legate de un grad mare de solicitare pe unitatea de timp. Oboseala este o form de dezadaptare a omului la cerinele sistemului cu posibile efecte asupra funcionrii acestuia, prin : - reducerea posibilitii omului de a interveni n situaii incidentale - producerea de incidente de ctre operatorul uman 2. Apariia incidentelor este tot o form de dezadaptare sistemic i ea poate fi datorat att elementelor n parte ct i relaiilor sau raporturilor dintre ele. Constituie incident, de exemplu, o reacie intrziat a omului, o blocare temporal a unui dispozitiv tehnic, o comunicare greit, sau perceput greit, o modificare a condiiilor de mediu cu efecte asupra vizibilitii etc. Inidentele nu se transform automat n accidente, ele pot fi compensate prin intervenii suplimentare ale operatorului uman, prin msuri de protecie proiectate asupra mainii sau privind organizaia, etc. 3. Erorile sunt incidente de natur uman care vizeaz comportamente neadecvate ale factorului uman. Analiza erorilor cuprinde in problematica ei si analiza accidentelor, ca disfunctii cu consecinte asupra stabilitatii, integritatii si functionabilitatii sistemului, fara insa a fi exclusiv generate de o eroare a componentei umane.
51
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Intr-o cercetare efectuata in anul 1976 am abordat accidenteul ca fiind rezultatul coincidentei in timp si spatiu a unei situatii de accident ( cauze latente ) si o modificare brusca a unuia dintre parametrii componentele sistemului, care face imposibila ( din cauze obiective si/sau subiective ) interventia corectiva a omului sau a altui element de siguranta a sistemului. 4. Accidentul era privit ca o modalitate, e drept dramatica , de a evidentia plaja de componente psihilogice care sunt necesare a fi luate in considerare ca posibile masuri de siguranta a sistemului, componente psihologice de luat in evidenta la structurarea examinarii psihologice a operatorilor din aceste sisteme. In prezent problematica erorii umana in psihologia muncii s-a diversificat, in special dupa aparitia lucrarii lui Reason Human error .Vom analiza mai jos unele date privind eroarea umana in domeniul feroviar care se include in problematica abordarii sistemice, integrative a comportamentului umam, in perspectiva utilizarii acestor date in contextul perfectionarii examinarii factorului uman. Dezvoltarea tehnologica din ultimii ani a determinat, asa cum am vazut, ccresterea complexitatii sistemelor cu componenta uman, care, paradoxal, cu cat devin mai sigure cu atat creaza premisele producerii de evenimente grave. Intrucat omul este componenta principala a sistemului, si deoarece s-a dovedit ca este si componente cea mai putin fiabila, studiul erorii umane a preluat in mare parte si s-au instris in cercetarile legate de fiabilitate in general. Fiabilitatea umana este definita ca probabilitatea unui individ, a unei echipe sau a unei organizatii de a realiza o misiune in cadrul limitelor accesibile ale conditilor date, pe de anumita perioada de timp ( Iosif , 1966). Studiul contributiei factorului uman in producerea disfunctiilor in sistem a suferit schimbari importante de-a lungul timpului, ca urmare att a dezvoltarii tehnologiei cat si a schimbarii orientarilor teoretice si metodologice in psihologie. Poate cea mai spectaculoasa schimbare in studiul psihologic al dispunctiilor a constat in trecerea, pe de o parte, de la orientarea behaviorista (comportamentalista) la cea cognitivista (activitate mentala) si, pe de alta parte, de la considerarea unor elemente izolate responsabile de eroare la integrarea factorilor producatori de disfunctii intr-in sistem, si abordarea lor astfel de la analitic la sintetic. Trecerea de la delimitarea neta factor uman si factor tehnic in producerea evenimentelor sistemice, la considerearea, in primul rand, a interactiunii dintre cei doi factori , a facut posibila dezvoltarea tezei cauzalitatii multiple si a deficinetelor latente existente in sistem. In acest sens Reason propune metafora agentul patogen rezident care sugereaza analogia dintre incidentul sau accidentul produs intr-un sistem tehnologic complex si etiologia unei boli cu mai multe cauze. In orice moment sistemul complex prezinta un anumit numar de deficinete latente ale caror efecte nu sunt imediat aparente, dar care pot conduce la actiuni periculoase si la slabirea mecanismelor de aparare. Un ansamblu de circumstante externe, denumite declansatori locali pot sa se combine cu agentii patogeni rezidenti determinand disfunctii ale sistemului care conduc la incidente si accidente. 4.Personalitatea uman i activitatea profesional Problema deschisa a teroriei psihologice raportul dintre constant - variabil, stabil situational, general - particular, tipologic - specific etc.se manifesta si in domeniul examinarii psihologice.( Zlate, 2007: 2008; Pitariu, 2007; Golu, 2005 ).
52
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Comportamentul, ca expresie dinamica a personalitatii , se structureaza atat pe o axa de stabilitate constituita de caracteristicile relativ constante ale psihismului, cat si pe o axa circumstantiala, situational - concreta, data de : - dinamicitatea interna , de stare si functionala , a sistemului psihic uman, in care orice eveniment interiorizat poate modifica intregul sistem; - caracterul situational al raporturilor dintre subiect si mediul in care se manifesta. Examinarea trebuie sa surprinda, in vederea constituirii unei informatii cat mai complete, punctul situat la interferenta dintre aceste axe, raportat insa la un criteriu de relavanta a informatiei obtinute pentru a caracteriza subiectul. Informatii de tipul subiectul prezinta caraceristicile x,y,z la momentul efectuarii examinarii devin irelevante in perspectiva finalizarii corespunzatoare a demersului de cunoastere pe care examinarea psihologica il presupune. Problema se pune in termenii urmatori : informatiilor ce caracerizeaza un subiect li se poate atribui o semnificatie de constanta a lor in comportamentul unui subiect ?, aceasta semnificatie de constanta este dependenta in grad mai mare sau mai mic de conditiile in care se manifesta subiectul?. Se observa ca acesta probelmatica reduce raportul constant - situational in definirea unui comportament la starea subiectului, ignorand contextul relational in care acest comportament se manifesta. Functia operationala pune comportamentul in relatii cu celelalte componente ale sistemului astfel incat atributul de constant sau situational se refera la conditiile de exercitare a functiei respective si nu la mecanismele psihologice aflate in spatele ei. Putem face urmtoarele precizri : - in permananeta exista un raport determinat intre situational si stabil, care determina comportamentul astfel incat nici un comportament nu se manifesta fara o legatura cu contextul concret in care are loc, si nici un comportament nu este strain de constantele functionale si structurale care definesc personalitatea unui subiect; - exercitarea unui comportament tinde sa reduca influenta situationalului in special in ceea ce reprezinta mecanismele de desfasurare a lui, prin procedee de clasificare si particularizare a tipurilor de situatie. 5.2. Situational si stabil in caracterizarea comportamentului profesional Consideratiile de mai sus capata semnificatii noi in aplicarea lor la caracterizarea comportamentului profesional. Aici apare probelma modalitatilor de evidentiere a componentei stabile in conditiile in care sistemul om - masina - mediu este , prin natura lui, un sistem dinamic, deschis. Examinarea psihologica a comportamentului profesional acopera doua medii de culagere a informatiilor : - mediul real, concret, - mediul de laborator. Modul in care se aplica metodele de culegere a datelor difera de modul in care se prezinta informatia: real, nemijlocit, concret conditii de teren , artificial, esentializat, sintetic in conditii de laborator. Astfel privita problema este posibila argumentatia pe care Radu si Pitaru o aduc in sprijinul diferentei nete intre valoarea de adevar a compontamentului surprins in conditii reale si cel surprins in conditii de laborator. Dar exemplul privind inconsistenta oricarei metode experimentale, chiar daca aceasta reproduce realul prin esentializarea raporturilor
53
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
informationale cu operatorul uman, este inadecvat . Un om nu poate fi redus la un numar mic de situatii ( de ex. situatie de teren, situatie de laborator). El contribuie activ la definirea situatiei in care se gaseste, toate reale, toate importante pentru cunoasterea sa. Situatia este mai putin legata de caracteristicile mediului extern cat mai ales de raportul dintre om si acest mediu. Nimic nu impiedica un subiect de a-si construi situatii de acelasi tip ( din punctul de vedere al implicarii in rezolvarea sarcinii de ex.)indiferent daca se afla intr-un autoturism sau in fata unui program de calculator care implica conducerea. Relativa neconcordanta dintre real si model, intre experiment si observatie, intre situational - concret si esentializat - abstract pe care examinarea in conditii de laborator si cea in conditii reale o exprima, devine esentiala in perfectioanrea metodologiei de examinare.Chiar daca am examina subiectul in conditiile concrete ale desfasurarii muncii sale, in termeni reali situatia nu ar fi acceasi ( s-ar interpune prezenta unei persoane straine, intersul de a face o impresie buna etc.).Inseamna astfel ca nu vom putea surprinde niciodata caracteristici ale comportamnetului profesional al subiectului asa cum se manifesta ele in situatii normale, orice incercare de a studia acest comportament , artificilizand situatia ? Situatia contine in ea insesi germenii unei generalizari, chiar daca ea este punctuala prin excelenta. Ea determina mecanisme psihologice asemanatoare in conditii asemanatoare de influentare a subiectului, mai ales cand aceste conditii depasesc in relevanta diferentele nesemnificative ale situatiilor. Psihologia personalitatii a definit criteriile de diferentiere a unui subiect in functie de contextul relational in care se afla ( Golu, 2000), considerand ca, prin dinamica statutului asumat si a rolului jucat, omul este altul in funtie de acest context relational. Mai mult chiar, putem considera ca omul este altul chiar in cadrul aceluiasi context relational, daca raporturile situationale ale sale cu celelalt termen (sau ceilalti termeni ai relatiei) se modifica. Se exemplifica cu diferenta de manifestare a personalitatii unui profesor in cazul relatilor profesionale ale sale si in cadrul relatiilor familiare. In primul caz el poate fi un personaj sever, autoritar, exigent etc. in timp ce in al doilea caz, poate fi un personaj bland,permisiv etc. In cadul fiecarei relatii insa, daca specificul acesteia o impune , el poate deveni permisiv, tolerant si mai putin exigent (in cazul unor elevi superdotati, disciplinati, cu rezultate scolare foarte bune), sau sever si autoritar in relatiile familiare (daca acest lucru este impus de atitudinile sau comportamnetul unui copil sau adult). In realitate omul este altul prin marimile sale de iesire, prin comportamnetul sau (ca expresie dinamica a personalitatii) dar mereu acelasi prin mecanismele de elaborare a raspunsurilor, prin arhitectura sa interna. Ceea ce se schimba este rezultante relatiei sale cu un sistem de referinta, relatie ce se schimba situational si care determina comportamente diferite. Psihologia cognitiva aplicata domeniului muncii abordeaza aceasta problema intr-o perspectiva noua, aceea a analizei modelelor cognitive in conditii de disfunctie a sistemului socio - uman.
54
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Psihologia erorii umane castiga teren in explicarea mecanismelor psihologice de functionare a modelelor cognitive fiind o cale directa de examinare a psihismului implicat in exercitarea functiilor operationale. Relativ rupta de problematica investigatiei de laborator, analiza cognitiva a comportamentului profesional in general si a erorii umane in special poate parea ca fiind diferita de examinare, ca demers de cunoastere psihologica. Lucrari prestigioase in domeniul psihologiei cognitive nu amintesc de valentele psihodiagnostice ale metodologiei utilizate sau critica vehement limiele acestei metode. Pe de alta parte psihodiagnosticul reduce aria de investigatie doar la aplicarea de probe, concepute si alese dupa criterii de relevanta statistica in raport cu comportamentul profesional pe care il evalueaza. Perfectionarea metodologica vizata de noi se plaseaz in planul acesta, al raportului dintre situational, abordat de psihologia cognitiva a erorii post - factum, dupa producere, si stabil abordat de psihodiagnoza ca model comportamental caracteristic diferential, constant si definitoriu al comportamnetului unui subiect. Comportamentul unui subiect, chiar desfasurand activitati in conditii de laborator, poate fi abordat cognitiv in conditiile in care acest comportament acopera, chiar si partial, functia operationala indeplinita de subiectul examinat in conditiile concrete, reala. Situationalul astfel se intriga stabilului oferind posibilitatea definirii lui prin functionarea mecanismelor psihice manifestandu-se cu grade diferite de libertate, specific unui subiect aflat intr-un status sistemic. Exista studii in care, prin metode cognitive, se evidentiaza surse de informatii psihologice care depasesc parametrii clasici ai evaluarii performantelor subiectului. Aceste studii, bazate pe modele de prelucrare a datelor non - parametrice nu se confunda cu asa - zisa informatie non - test obtinute prin metode adiacente testarii in laborator, dificil de inregistrat si evaluat obiectiv. Eficienta unui atare demers creste pe masura ce comportamentul subiectului raspunde la un tip de sarcina cat mai apropiat de cea origonala astfel incat situationalul sa se refere nu numai la repere temporale, ci si la cele relationale.
55
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
PERFECIONAREA INTERVENIILOR PSIHOLOGICE DIN PERSPECTIV SISTEMIC Examianrea situational concreta, integrativ sistemica si informatizata, realizata prin mijloace de obiectivare a mecanismelor psihologice explicite si implicite nu constituie un scop in sine. Ea urmareste crearea posibilitatilor de utilizare a unor date comportamnetale obtinute printr-o metodologie adecvata realizarii unui tablou matricial cat mai complet al unui subiect, in intentia de a utiliza acest tablou in actiunea de influentare in bine a pozitiei respectivului subiect in contextul sau relational. Psihologia este din ce in ce mai asteptata in perspectiva ei formativa, corectiva, contructiva si reparatorie atat in contextul stiintelor umaniste, cat si in cel al celor manageriale si tehnico economice. Imaginea subiectului nu mai poate fi una fotografica, de instantaneu comportamental, atitudinal, motivational etc.,ci ea trebuie sa fie animata , in sensul anticiparii miscarilor viitoare ale subiectului in cadrul unui scenariu actional desfasurat intr-un ambient complex. Anticiparea miscarilor subiectului devine importanta atat pentru subiectul insusi, care se poate astfel orienta mai bine in traiectoria aleasa, dar si pentru celorlalti, care se pot adapta la acesta traiectorie. Consideratiile de mai sus vor sa exprime dorinta autorului de a integra preocuparile teoretice si practice expuse intr-un demers de perfectiuonare in primul rand a conditiei psihologului si psihologiei in societatea contemporana, amplificand consesintele practice ale cunoasterii psihologice, facuta, in acest context, prin examinare. 1.Perfectionarea modalitatilor de selectie Selectia legata sau nu de orientare, de formare si de repartitie a personalului , ramane sub cadru de interventie predilect al psihologilor din domeniul industrial mai ales, el parand a acoperi o cerinta aplicativa acuta posturile din economie este necesar a fi ocupate de persoane capabile a acoperi exigentele sarcinilor implicate de aceste posturi. Perfectioanrea metodologiei de examinare, in acest context, urmareste deschiderea ariei de caracteristici vizate in stabilirea criteriilor urmarite in selectie. Principalele noi perspective vizeaza :selectia centrata pe caracterisitci punctuali ai posturilor de munca Prin aceasta se depaseste viziunea clasica asupra selectiei , in care cerintele psihologice, componente ale activitatii profesionale, se doreau cat mai generale, mai standardizate. Astfel, daca se efectua un examen de selectie urmarind alegerea unor strungari, de exemplu, se impunea utilizarea unui standard de probe si a unor bereme de selectie mai mai general recunascute in literatura ca fiind valide pentru acesta profesie. Chiar daca principial procedeul are justificare practica, se ignora ca profesiile, in ceea ce privesc conditiile concrete de exercitare a lor, depind din ce in ce mai mult de contextul sistemic , situational si local in cere se desfasoara. Nivelul tehnologic al utilajelor, cultura tehnologica din organizatie, cerintele de calitate, managementul, dar si nivelul de pregatire profesionala si generala al candidatilor, motivatia in raport cu oferta fortei de munca etc. sunt tot atatea elemente care modifica conditiile in care se face selectia. In transporturile feroviare a existat urmatoarea controversa: bareme generale sau bareme locale pentru seelectia personalului feroviar. S-a ales selectia structurarii unor bareme locale chiar si numai
56
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
pentru ca s-au stabilit deferente notabile de structuri psihologice bazale de la o regiune geografica la alta ( Bollos ). Perfectionarea metodologica permite specializarea selectiei prin deplasarea accentului pus pe standardizare, in varianta clasica, pe accentuarea specificitatii. Avantajele se refera la : - concretizarea datelor punctuale ale caracteristicilor situationale ale exercitarii unor activitati profesionale in functie de specificul sistemului de munca pentru care se face selectia. Altfel selectam o secretara pentru un birou de public relations informatizat, dotat cu fax, imprimanta, copiator, microcentrala telefonica si in alt mod o secretara de la un serviciu de registratura, de exemplu.Se realizeaza astfel depasirea limitelor de care este acuzata psihologia selectiei personalului, unii manageri preferand in locul ei proba da lucru, selectia pe baza de dosar personal, metode care ignora evident fundamentarea deciziei pe corelate stiintifice care urmaresc subiectul in perspectiva evolutiei sale profesionale; - orientarea criteriilor de selectie spre cerintele dorite de administratie, ca un element al managementului resurselor umane.Acelasi tip de operator, considerat din punctul de vedere al cerintelor profesionale, aptitudinale si operationale, poate fi insa diferit din punctul de vedere al stilului de munca atitudinal si relational (meticulozitate in raport cu operativitate, creativitate in raport cu exigenta fata de norme, sociabilitate in raport cu interiorizare etc.).Unii manageri isi aleg colaboratorii si in functie de aceste caracteristici personale, ignorate, in mare parte n paradigma selectiei clasice; - particularizarea limiterlor pana la care se efectueaza selectia, a nivelului minim admis pentru candidatii la selectie. In varianta clasica baremul este stabilit pe principii statistice, conform distributiei normale a rezultatelor randomizate pe cinci, sapte sau zece nivele. S-a constatat ca de multe ori nivelele mici ale distributiei normale, care de regula determina eliminarea subiectilor clasati aici contine si cazuri de persoane apte de a exercita profesia pentru care au fost eliminati, intr-un context instructional, motivational, managerial corespunzator. Exemplificam cu examenul de selectie al candidatilor la obtinerea permisului de conducere auto categoria B (amatori), unde s-a constatat ca pot exercita in bune conditii aceasta activitate (fara pretentii de performanta si cu o rata mica de progres al performantei ) si subiecti cu valori parametrice la examenul psihologic specific plasate in clase inferioare de baremare. Pentru acest tip de selectie exista tendinta de utilizare a ratei de inaptitudine de 510 %, rata utilizata de regula la alte categorii de activitati cu risc de accidentabilitate. In acest caz, dar si in altele ,examinarea trebuie sa puna accentul nu pe selectie (este necesar a fi respinsi doar candicati cu evidente carente psihologice) ci pe consiliere. In acest context apare operationala notiunea de subiect idealsau teoretic posibil (M.Golu)care din punctul de vedere al organizarii si capacitatilor (generale sau speciale), se plaseaza la nivelurile cele mai inalte . Se poate inlocui astfel notiunea de subiect statisitc (aproximat de tendinta centrala in cadrul unui grup sau esantion). Aceasta facilitate permite fixarea unor obiective formative si corective care, bazate pe datele obtinute din examinare, devin punctuale si deci mai usor de urmarit si chiar realizat. Trebuie mentionata aici situatia din majoritatea administratiilor de cale ferata occidentale , unde, spre deosebire de situatia de la noi, selectia se finalizeaza prin propuneri
57
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
de utilizare in functie a personalului examinat inaintate administratiei care, in contextul politicii de personal , o poate lua sau nu in consideratie (la SNCF propunerile psihologilor sunt respectate in procent de 99%). Acest procedeu nu diminueaza prestigiul sau pozitia psihologiei in organizatie, dar reflecta mai exact rolul psihologiei in managementul modern. 2.Perfectionarea modalitatilor de consiliere Examinarea perfectionala dupa criterii situational concrete si integrativ sistemice deschide posibilitati mult mai mari interventiei cu rol de consiliere a subiectului examinat. Consilierea se bazeaza intr-o masura extrem de mare pe date si informatii culese prin metoda convorbirii, anchetei, interviului si chestionarului, metode saturate de aspecte situationale ale subiectului, in cazul psihologiei ocupationale subiect integrat intr-un sistem de munca. Din pacate in psihologia muncii consilierea nu reprezinta un capitol de preocupari statutat in nomeclatorul activitatilor oferite de psihologul specialist. Utilizarea tehnicilor de consiliere din domeniul scolar, familiar, de orientare a carierei, de sanatate mintala etc.in psihologia ocupationala poate fi doar partial satisfacatoare. Principalele directii de consiliere, utilizarea de date culese prin folosirea unei metodologii clasice, amintite anterior, dar si a datelor obtinute prin utilizarea unor metode de examinare perfectioante ar trebui, dupa parerea noastra sa cuprinda: - informatii privind statutul profesiei sau activitatii desfasurate de subiect in cadrul sistemului, cu precizarea capacitatilor psihologice necesare bunei desfasurari a a cestei activitati; - prezentarea unui tablou comparativ al nivelului de dezvolatare si de functionare al mecanismelor psihologice ale subiectului in raport cu exigentele postului, insistand asupra eventualelor puncte slabe ; - prezentarea modalitatilor de compensare a acestor eventuale scaderi capacitive , prin mijloace individuale (pregatire, suport atitudinal) sau sistemice (colaborare, integrare) - oferirea de informatii cu privire la tipurile de erori posibil a fi comise de catre subiect in contextul specificului de activitate si explicarea mecanismelor de producere a lor, conform principiului eroarea posibila cunoscuta este pe jumatate evitata. In acest context trebuie mentionate o serie de exigente de natura deontologica pe care psihologul examinator trebuie sa le respecte in cadrul consilierii: - informatiile nu trebuie sa aduca atingere imaginii subiectului prin indicarea expresa a unor valori parametrice obtinute prin examinare si care ii sunt nefavorabile, de tipul : sunteti slab la probele de gandire, foarte slab la concentrarea atentiei etc. - informatiile trebuie prezentate intr-un mod stimulativ, cu indicarea mijloacelor posibile de compensare a eventualelor carente constatate; - informatiile trebuie sa fie confidentiale si sa deschida calea unui dialog, a unei legaturi de durata intre psiholog si subiectul consiliat.
58
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Problematica consilierii in domeniul feroviar este extrem de vasta in conditiile create de economia de piata, cand se produc restructurari de activitati si profesii, disponibilizari si pensionari, diferente de ierarhizare cu consecinte asupra salarizarii etc. Exemplificam cu tema Consfatuirii stiintifice dela Karlsruhe (Germania, februarie 1995) unde s-a discutat despre modalitatile practice de organizare a consilierii personalului implicat in evenimente cu potentiale efecte negative asupra integritatii capacitatii de munca. Au fost invocate doua asemenea evenimente : - lovirea in timpul conducerii locomotivei a persoanelor aflate incidental pe calea ferata ( persoane neatente, prsoane aflate sub influenta alcoolului) sau aflate intentionat acolo (sinucigasi). Mecanicul de locomotiva se afla in imposibilitatea practica de a evita accidentarea mortala a acestor persoane, spatiul de franare la 100 km/h fiind de peste 1000 m.S-au constatat dupa astfel de evenimente tendinte de autoculpabilizare, stari depresive, etc.care altereaza atat climatul familial si profesional al mecanicului respectiv, cat si randamentul in munca (respectiv starea de vigilenta necesara). S-au propus masuri care sa vizeze consilierea psihologica obligatorie a personalului de tren implicat in aceste evenimente, parcurgerea unor sedinte de psihoterapie ocupationala etc. Desi in chestionarul aplicat de noi personalului de locomotiva din Romania acesta sursa de dezadaptare a comportamentului profesional este apreciata de mecnicii de locomotiva ca neavand un impact puternic (este plasa de locul 8 printre sursele de preocupare in timpul desfasurarii muncii, dupa grija pentru pastrarea serviciului, starea de sanatate a membrilor familiei, etc), respectiva preocupare a administratiilor feroviare occidentale a fost adusa la cunostinta celor interesati; - agresarea personalului de tren in timpul exercitarii profesiei de catre grupuri de persoane (suporteri sportivi, petrecareti, bande de tineri) care impiedica eexercitarea obligatilor de control al legitimatiilor de calatorie si a mentinerii integritatii vagoanelor si a linistei calatorilor. In numeroase cazuri personalul de tren a fost ranit, traumatizat fizic si psihic, situatii care deasememea produc modificari in motivatia muncii si in echilibrul psihic al personalului. S-au propus si in acest caz instituirea de programe de consiliere individuala si colectiva cu scopul cresterii increderii in puterea legilor si in eficienta masurilor de protectie. 3. Perfectionarea modalitatilor de consultanta (formativa, manageriala ) 3.1. Caracteristicile consultantei Un capitol din pacate aproape ignorat al psihologiei ocupationala si nu numai este acela al consultantei psihologice.Omul este parte al unui sistem organizational proiectat, condus si controlat de oameni, relatiile unui operator cu celelalte elemente ale sistemului de munca fiind esentiale in organizarea functionalitatii acestui sistem. Managementul resurselor umane, disciplina comuna sferei economice si a celei psihososiale este abbordat fie in cadrul preocuparilor de management general (cu efecte simplificatorii, de imcompletitudine si chiar de vulgarizare) vizi lucrarile de profil aparute in ultimul timp -,fie ca un capitol distinct de psihologie a muncii in care preocuparile genereale de psihologie a muncii sunt aplicate la profeisiile manageriale, aceste lucrari ocupandu-se aproape exclusiv de psihologia managerului. Managementul in general (inclusiv cel al resurselor umane) este imposibil de realizat fara o activitate de consultanta de specialitate. Conducerea este o activitate prin
59
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
exceplenta sistemica, iar cunoasterea functioanrii unui sistem trebuie sa cuprinda date despre toate elementele sistemului. Totodata conducerea este situational concreta si particular operativa, pricipiile generale sunt in permennta adaptate, restructurate si chiar modificate in functie de o situatie punctuala reala. Ignorata de majoritatea managerilor, sau limitata la selectie, activitatea de psihologie ocupationala timde sa se impuna ca o necesitate, fara a avea insa o baza teoretica suficient de consistenta, formata din sinteza, generelizarea si esentializarea datelor concrete din economia romanaeasca. Realizata izolat, mai ales in conditii favorabile de compatibilitate personala intre psiholog si manager, consultanta oculationala trebuie urgent conceptualizata de catre psihologi, perfectionarea metodologiei de examinare, de culegere a datelor despre personalul unitatilor fiind o conditie esentiala. Se impune inlocuirea unor sfaturi cu caracter general, de multe ori imbracate intr-un limbaj exoteric, dar in esenta de bun simt si anticipate de orice specialist cu experienta in relatii interpersonale, cu o strategie de informare bazata pe date concrete, pe tipologii comportamentale precis definite si pe directii de interventie in mare masura cuantificabile in timp si in costuri. Principalele directii de consultanta manageriala oferite de datele obtinute printr-o examinare persoectiona ar fi : - stabilirea, pentru fiecare tip de activitate profesionala ce face obiectul managementului, a exigentelor capacitive centrate pe exigentele sarcinii, respectiv pe tipuri de modele mentale necesare ocuparii posturilor, in functie de tipul sarcinilor solicitate de acesrte posturi; - evidentierea carentelor (incompletitudini, lipsa de cunostinte declarative si procedurale ) ale modelului mental constatat si indicarea tipurilor de instruire de completare necesar; - indicarea persoanelor cu atitudini profesionale contrasindicate pentru exigentele diferitelor posturi si precizarea modalitatilor de interventie manageriala (stil de conducere, modalitati formativ corective) la nivel individual sau de climat psihosocila al organizatiei; - inventarierea cauzelor umane de eroare, a erorilor latente, a climatului de securitate al colectivelor componente; - implicarea datelor psihologice in perfectioanrea continutului si structurii activitatii de stabilire, verificare perioadica si perfectioanre a nivelului de pregatire profesionala a operatorilor sistemului. Aceasta actvitate , nejustificat abandoinata de psihologii din domeniul muncii in favoarea unor cadre de specialitate tehnica, si-a pierdut in majoritatea cazurilor rolul activ de dinamicizare a activitatii formative, de formare si stimulare a atitudinilor de autodepasire etc. Utilizand modelul explicativ al activitatii profesionale formulat de V.Ceausu si bazat pe definirea unor vectori determinanti ai comportamentului unui subiect am propus o tipologie de caracterizare a unui subiect, bazandu-ne pe date sintetizate din parcurgerea unui demers de examinare. Vectorii luati in calcul, caracterizati conform analogiei cu vectorii descrisi in fizica, se caracterizeaza prin intensitate, directie si sens, marimi aflate in permanenta dinamica cu marimile altor vectori ce actioneaza concomitent in cadrul unui acelasi camp de
60
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
actiune. Considerand acest camp de actiune modul concret, circumstantial si situational care determina au anumit comportament, componentele considerate clasice in descrierea personalitatii isi pierd valoarea operationala, descriptiva.De exemplu fiecare om are trasaturi temperamentale si atitudinal caracteriale, relativ stabile, care il definesc. Intr-un anumit comtext profesional aceste caracteristici raman ca potentialitati, cadrul interpersonal, natura muncii, regulamantele specifice unui loc de munca etc. impun unalt stil comportamnetal decat cel presupus de tipul de personalitate. Este foarte greu de impus cerinte temperamentale sau caracteriale specifice unei profesii sau functii ( lucru din pacate facut de unii cercetatori care specificau, de exemplu, ca pentru functia de mecanic de locomotiva este indicat a fi selectionate persoane introverte si nu extraverte ). Vectorii descrisi de V.Ceausu, ( P ceea ce vrea subiectul-,C ceea ce poate acesta- si S ceea ce trebuie sa faca subiectul-), care actioneaza permanent, in regim dinamic, devin, datorita calitatii probabilist autoadaptative a psihicului , o rezultanta a regulei lui acum si aici . In practica putem avea variatii in plus sau in minus a fortei de actiune a fiecarui vector. Avand in vedere ca vectorul S( ceea ce trebuie), este in mai mare masura decat ceilalti impus subiectului si din aceasta cauza avand o mai mare stabilitate in timp si spatiu, putem stabili o schema de combinatie a vectorilor in care + si reprezinta doua directii extreme de actiune a lor Tipul A .La un nivel ridicat al cerintelor profesionale subiectul are un nivel corespunzator al capacitatilor si o aspiratie si motivatie corespunzatoare. Este pitul ideal pozitiv , caracterizat prin performante profesionale inalte, adecvate cerintelor. Tipul B. Este caracterizat printr-o tendinta de a-si reduce permanent gradul de implicare profesionala, fiind multumit de nivelul atins, fara a-si propune directii si modalitati de perfectionare. Tipul C. Este limitat de nivelul sau de dotare instrumentala (fie psihologica , fie profesionala ), care nu poate acoperi nivelul cerintelor impuse de postul sau functia ocupata. Nivelul ridicat al aspiratiilor poate determina efecte de supraevaluare a propriilor posibilitati, de implicare in directii de actiune pe care insa nu le poate atinge. Tipul D. Este caracteristic celor care indeplinesc sarcini care nu corespund divelului de dotare profesionala, situatie a carei constientizare il face un component frenator, limitativ al sistemului profesional din care face parte.
61
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Tipul de comportament
_________________________________________________ + + _ + + _ _ + + _ _ + _ _ H G F D E C B A
Tipul E. Este specific celor care exercita o activitate care nu le poate pune in valoare capacitatile profesionale si umane. Aspiratiile ridicate pe care le are, il va determina sa caute alte directii de realizare profesionala. Tipul F. Are posibilitati superioare activitatii profesionale pe care o exercita, dar aspiratiile sale s-au modelat nivelului scazut al sarcinilor la care este solicitat. Este un tip specific persoanei blazate, dezinteresate de a-si mai pune in valoare capacitatile profesionale. Tipul G. Este caracterizat prin buna intentie si solicitudine, dar atat posibilitatile de care dispune cat si cerintele concrete ale muncii desfasurate nu le justifica. Este cel care se agita mult dar fara rost. Tipul H. Este subiectul ideal negativ , care ocupa un post fara implicatii deosebite pe plan social sau profesional, care nu-l satisface, dar nici nu-si doreste acest lucru.
62
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Aceste tipuri de comportament profesional se instituie in timp si au o relativa stabilitate in functie de echilibrul existent intre vectori care se conditioneaza si de influenteaza reciproc. Astfel chiar daca vectorul P ii ridica unui subiect nivelul de aspiratie, acesta, desfasurand o activitate care nu acopera nivelul posibilitatilor sale, sau care, dimpotriva, implica mijloace psihologice sau profesionale peste ceea ce poate respectivul subiect, in timp ce acest nivel motivational va scadea corespunzator satisfactilor oferite de munca desfasurata. Sau, de exemplu, daca aspiratile sunt minime iar sarcinile profesionale nu necesita punerea in valoare a capacitatilor unui subiect, cu timpul aceste capacitati se plafoneaza, se diminueaza pana la nivelul la care sunt implicate. Diferentierea vectorilor nu este dacat orientativa si in realitate comportamentul profesional constituie un intreg, o entitate bine derfinita. Astfel vectorul P se poate integra in potentialul capacitiv al unui subiect, o atitudine orientata pozitiv devenind o calitate, un element definitoriu a ceea ce poateun subiect. Deasemenea componente ale vectorului S sau ale vectorului C, bine cunoscute si evaluate se pot constitui in elemente constitutive ale unei aspiratii ridicate si ale unei motivatii adecvate sarcinii solicitate. 3.1.Pregatirea profesionala specifica O problema specifica domeniului transporturilor este cea legata de pregatire profesionala si psihologica pentru siguranta circulatiei, problema care vizeaza atat operatorii in sine , cat si administratiile de transport, si asupra careia vom insista in continuare Problema creterii rezistentei la eroare (in acest caz al abaterilor de la siguranta circulatiei, la caile ferate fiind considerata eroare orice abatere, cat de minora de la instructiile de serviciu ) se instrie in problematica cresterii fiabilitatii sistemelor de transport. Referindune la scoala franceza de fiabilitate fundamentata de Leplat i Cuny (1997) care este aplicata la SNCF (societatea de cai ferate franceza) ea de bazeaza pe considerearea comportamentului uman ca un element al sistemului supus erorii , privit din perspectiva fiabilitatii sistemului si tratat in acelasi mod in care sunt tratate celelalte disfunctii sistemice. Aplicand principiul retour dexperience , care promoveaza ideea necesitatii reconstituirii secventelor comportamnetale care au general evenimentul de catre cel implicat, s-a modificat radical modul de tratare a abaterilor de la siguranta circulatiei, din care desprindem doua principii : a) renuntarea la aplicarea cu usurinta a sanctiunilor si intensificarea actiunilor de cunoastere a infractiunii. Se apreciaza ca metoda cea mai sigura de prevenire este de a-l face pe cel ce a gresit si pe cei din jurul sau sa inteleaza ce s-a intimplat, care au fost cauzele, cum s-au inlantuit ele si astfel sa se desprinda concluzii pentru viitor. Sanctiunea se aplica numai in cazurile de reala gravitate , dar se considera ca ea nu mai este esentiala; b) in pregatirea personalului , schimbarea accentului de pe insusirea mecaanica si supunerea oarbe la regulamente si intructii la intelegerea acestora de catgre feroviari si acceptarea lor. In acest mod formarea personalului pnetru rezistenta la eroare capata un important continut psihologic in care isi gasesc locul infomatiile culese din examinare. Deascifrarea mecanismelor de producere a erorii sau descrierea tipologiilor de implicare cognitiva si atitudinala intr-o sarcina psihoprofesionala aduc informatii pentru formarea,
63
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
corectia si mentinerea starii psihologice necesare participarii la o activitate sistemica cu risc de accidentare. .4.Evaluarea ierarhica a posturilor si functiilor Strans legata de evaluarea performantelor, dar avand o sfera mai larga, acest tip de interventie psihologica este intens solicitata de catre administratii, mai ales in perioada de tranzitie. Cauzele vizeaza necesitatea ierarhizarii contributiilor fiecaruia dar si a gupelor de functii sau a subgrupelor organizationale (servicii, birouri, compartimente, directii, ramuri) la realizarea obiectivelor sistemului. Ierarhizarea la randul ei constituie baza diferentierii claselor de salarizare a stabilirii criteriilor bazale de negociere a salariilor, respectiv a valorilor minime si maxime inte care poate fi incadrat un salariat in functie de criteriile personale , legatre de specificul individual al activitatii desfasurate. Politica manageriala in economia concurentiala se bazeaza pe crearea unor surse motivationale legate de recompense salariale, reglate de doua componente : - o componenta relativ stabila vizand evaluarea ierarhica a profesiilor, meseriilor, ocupatiilor, astfel incat valoarea de piata a unei anumite profesii nu are diferente mari de aplicare de la un agent economic la altul; - o componenta relativ variabila, data de diferentele dintre operatori (varsta, experienta, referinte) pe de o parte si statutul economic al agentului (cotatia la bursa, perspectivele de dezvoltare, eficienta, profitul etc.). Examinarea psihologica (Aamondt, 1999; Fleishman i Reylly, 1995) isi gaseste posibilitati de aplicare a concluziilor ei in stabilirea de criterii de evaluare a posturilor si functiilor astfel: a) prin chiar necesitatea parcurgerii unei etape obligatorii de examinare psihologica a posibilitatilor individuale de a se pregati pentru exercitarea unei profesii sau de a fi admis in anumite tipuri de posturi, aceste categorii de personal capatand un plus statutar, care ridica cota componentei stabile, de piata a acestora. Pentru un mecanic de locomotiva, un electrician, un dispecer etc. legea prevede necesitatea avizarii psihologice ca urmare a unei examinari (consecinta a importantei activitatilor desfasurate), ceea ce determina acordarea unor coeficienti de ierarhihare diferiti in raport cu profesii care nu implica un astfel de demers, desi nivelul de pregsatire generala scolara si profesionala este identic. Examianrea psihologica obligatorie este o garantie a faptului ca respectivele profesii implica responsabilitate, capacitati psihologice speciale, unumite trasaturi de personalitate etc; b) datele obtinute prin examinare, in special cea psihoprofesionala (deci situationala si sistemica), pot contribui la stabilirea unor criterii cu grad ridicat de obiectivitate, comportamentul decelat in conditii de examinare fiind un mod specific de de evaluare psofeionala.In prezent inca nu s-a putut integra in continutul examenului profesional o componenta cantitativa cu rol ierarhizant legata de datele din examinarea psihologica. Evaluarii efectuate prin criteriile actuale se completeaza pe baza unor comparatii nestandardizate sau standirdizate dupa criterii exterioare domeniului psihologic la care se refera aceste criterii si nu pot constitui o baza in ierarhizarea obiectiva a personalului. Criterii de evaluare precum asumarea responsabilitatii,, initiativa si creativitateca si criterii de apreciere cum ar fi disponibilitatea la sarcini, capacitatea de analiza si sintezaetc.sunt profund psihologice, ele trebuiesc funcdamentate printr-o examinare de profil .
64
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Pri examinarea in ordine situationala dar si sistemica ierarhizarea personalului presupune crearea pentru fiecare organizatie in parte a situatiilor chieie (nu intotdeuna incidentale), validate ecologic prin sisteme expert (nu exclusiv prin aprecierea supreiorilor ierarhici). Aceasta examinare, cu mare contitut situational presupune imbinarea unor tehnici clasice de examinare precum probe, chestionare, teste (Fleishman i Reilly, 1995) cu variabile experimentale selectate din proglematica circumstantiala a locului de munca al celui examinat si apoi evaluat. 5. Perfectionarea caracterizarii profesionale Consultanta bazata pe informatiile oferite de examinarea psihologica este optima in masura in care ea se face si in perspectiva datelor privind subiectul obtinute direct din mediul de munca al acestuia. Oricat de perfectionata si valida ar fi examinare ea nu rezista in fata argumentelor faptice oferite de comportamnetul real al celui examinat. Chiar daca nu suntem adeptii excesului de statistica (prin corelarea oricarui parametru comportamnetul obtinut in laborator cu criteriile, uneori subiective ale activitatii profesionale) feed-back ul obiectiv al concluziilor examinarii trebuie sa functioneze. Nu discutam acum si aici despre inconsistenta unor criterii de apreciere precum numarul de erori (se stie ca inregistrarea lor este uneori subiectiva si ca nu erorarea confirma existenta sau nu a precursorilor psihologici intr-o situatie de accident), notarile priodice ale personalului la verificarea cunostintelor profesionale (subiective, limitate la cunostinte declarative, facute fara cunostinte docimologice) sau caracteerizarile facute de sefii ierarhici (fara o pregatire prealabila, circumstantiale, subiective) inconsistenta cu efecte evidente asupra increderii in valoarea lor de semnalizare. Important este ca relatia examinare caracterizare examinare consultanta (consiliere) sa poata include in schimbul informational date avand valori de semnalizare omogene sub aspect stiintific si practic. Actualmente instructiile de efectuare a examinarilor psihologice in transporturi aduc in spatiul datelor pe care se fundamenteaza concluziile examinarilor si informatii privind comportamentul profesional al subiectului examinat, venite de la agenti de apreciere din anturajul respectivului subiect (in special instructorul sau responsabililul cu siguranta circulatiei ). 6. Evaluarea si predictia performantei profesionale Acest ultim aspect este in fond cea mai importanta cerinta pe care factorii economici, manageriali, de resurse umane, de formare ai organizatiilor o solicita de la psihologi. Masurarea si ulterior evaluarea performantei profesionale este de regula tratata in literatura de specialitate ca un capitol de preocupari distind fata de evaluarea psihologica, realizata prin examinare sau prin alte mijloace.( Pitaru, 2007) In contextul acestei lucrari, consideram evaluarea comportamentului profesional ca o actiune unitara, comuna atat psihologilor cat si celorlalti evaluatori intereati in echipa de consiliere a managementului resurselor umane. Evaluarea unui comportament
65
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
profesional nu poate separa componenta tehnologica, executorie, de cea psihologica, in baza careia se realizeaza, dar care la randul ei se structureaza in contextul sistemic al organizatiei si in planul situational al sarcinii de munca. Avem de-a face aici cu un paradox: psihologii isi verifica metodele raportandu-le la componente de evaluare a performantei (validarea psrobelor in raport de criteriile de perfromanta) in timp de evaluatorii tehnologici ai aceleiasi performante apeleaza la concepte si criterii psihologice de diferentiere a personalului. Natura activitatilor profesionale nu mai permite o evaluare cantitativa de tipul numar de piese lucrate, numar de rebuturi, etc. ci apeleaza la caracteristici comportemnetali relationali, integrativi etc.deci calitativi, dispusi insa pe scale cantitative. Luand drept inta performanta, evaluarea, fie ca este psihologic, deci rezultat al unui demers de examinare,de comparare a reusitei cu standardele mecanismelor psihice care o determina , fie ca este manageriala, deci rezultatul unui demers de comparare a reusitei profesionale cu standardele de competenta, trebuie sa fie un continuu metodologic si de obiectivare. Nu putem evalua o performanta profesionala in afara exigentelor de ordin psihic pe care le inbumba, si nu putem determina aceste exigente fara a lua in considererare contextul functional al sistemului in care performanta se manifesta ca atare. In anul 1992 s-a solicitat o evaluare profesionala a managerilor a 240 de societati comerciale din domeniul transportului rutier, evaluare care a vizat urmatorii parametri : - conostintele profesionale ale subiectilor (obiectivate printr-un test de cunostinte profesionale din domeniul exploatarii rutiere ); - cunostintele manageriale , obiectivate printr-un test de cunostinte extrase dintr-un manual de management; - performantele economica ale societatilor pe care le conduceau acei subiecti; - rezultatele unei examinari psihologice , care a cuprins un test de inteliugenta non-verbala (MP Reven) si un test situational de evidentiere a dinamicii nivelului de aspiratie in raport de performanta directa si indirecta. Acest test consta in solicitarea adresata subiectilor de asi estima performanta la un test simplu de baraj, in raport cu o medie apriorica, si apoi in raport de propriile performante reale si ulterior modificate prin micsorarea si marirea tipmpului de lucru, fara ca acest lucru sa fie cunoscut de catre subiect Predictia performantei, chiar in termeni probabilistici foarte largi, se dorete a fi un criteriu, unicul chiar in lipsa unei informari corespunzatoare asupra capacitatilor stiintifice ale psihologiei , de catre multi factori de decizie economica. In termeni de popularizare, psihologia este apropiata, din acest punct de vedere, cu astrologia chiar, care, paradoxal, cu cat este punctual si individual infirmata , cu atat isi gaseste mai intins locul de manifestare. Se adauga tehnica bioritmului cu finalitate deasemenea predictiva , in fata caroara psihologia, prin cerintele metodologice si stiintifice care le impune, iese chiar in pierdere de imagine. Greeala apartine si psihologilor care supraliciteaza coeficientii de predictie statistica, oferind probabilitati de reusita profesionala cuantificati in procente. Astfel, o predictie a performantei de 0,70 in raport cu criteriile reusitei profesionale ar putea sa insemne un
66
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
procent de 70% din timp (intr-o zi, intr-un an) in care respectivul subiect sa obtina performante bune, iar in restul de 30% din timp ,nu. In realitate predictia nu trebuie facuta in termeni tehnici, de anduranta, comportamentul uman nu poate fi prevenit, mai ales intr-un context sistemic. Ceea ce putem spune este ca exista sau premise psiholoigice pentru ca intr-o situatie cu un grad mai mare sau mai mic de nedeterminare, sa poata interveni eficient utilizand capacitatile de care dispune . In plan logic ipoteza si previziunea se deosebesc prin pozitia lor in structura rastionamentului : ipoteza este enuntul care intra in premisa, iar previziunea formeaza concluzia (Tamas,1975). Explicatia, prin fundamentul ei logic deductiv, ofera conditia necesara, nu si suficienta a previziunii.Daca in stiintele exacte este posibila modelarea logico matematica a fenomenului, in prezicerea conditiei umane acest lucru nu este usor accesibil.
67
Adrian ANACLI
Psihologia muncii
Bibliografie selectiv
Aamondt, M.G., (1999). Applied industrial/Organizational Psychology, 3rd edition, Brooks/Coole, Wadsworth. Anastasi, A. (1988). Psychological testing (6th edition). Macmilian Publ. Co., Inc., N.Y. Boghaty, Z. (2003). Manual de psihologia muncii, Ed Polirom, Iai. Flanagan, J.C. (1954). The critical incident technique, Psychological Bulletin, 51, 4, 327-358. Fleishman, E.A., Reilly, M.E. (1995). Fleishman Job Analysis Survey (F-JAS). Management Research institute, Inc. Golu, M. (2005). Dinamica personalitatii, ed Paideea. Iosif, Ghe. (2001). Managementul resurselor umane. Psihologia personalului. Editura Victor, Bucureti. Iosif, Ghe. (1994). Activitatea cognitiv a operatorului uman, Editura Academiei Romne, Bucureti. Iosif Ghe., (1966). Fiabilitatea umana, Ed. Studenteasca, Bucuresti
Leplat, J. i Cuny, X. (1997). Introduction a la psychology du travaille, Paris: PUF. Mitrofan, N. (2009). Testarea psihologica. Aspecte teoretice si practice, Ed Polirom, Iai. Muchinsky, P.M. (1989). Psychology applied to work. An introduction to industrial and organizational psychology (second edition), Brooks/Cole Publishing Co. Pacific Grove. Pitariu, H.D. (2007). Proiectarea fielor de post, evaluarea posturilor de munc i a personalului. Ghid practic pentru managerii de resurse umane, Ediia a II-a revizuit Editura Irecson, Bucureti. Tamas, S. (1975). Cercetarea viitorului, Ed.politica Buc. Zlate, M. (2004) Eul i Personalitate, ed trei, editia a treia, Bucureti. Zlate, M. (2007). Tratat de psihologie organizational-manageriala (vol. I), Ed. Polirom, Iai. Zlate, M. (2008). Tratat de psihologie organizational-manageriala (vol. II), Ed. Polirom, Iai.
68

3 A Tanacli Psihologia Muncii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3 A Tanacli Psihologia Muncii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Adrian ANACLI

Lector Dr. Adrian ANACLI 2009-2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

PSIHOLOGIA MUNCII NOIUNI INTRODUCTIVE

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

ANALIZA ACTIVITII PROFESIONALE

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

INTERACIUNEA OM MAIN MEDIU

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010

Copyright DEPARTAMENT ID 2010