Problematica muncii ca factor de productie in dezvoltarea agriculturii

Munca a reprezentat factorul de productie activ si determinant al tuturor activitatilor economice ramanand astfel factorul primordial al dezvoltarii si bunastarii oricarei societati omenesti. Munca este un factor de productie cu o serie de caracteristici distincte ce o diferentiaza de ceilalti factori. Aceste trasaturi specifice deriva din faptul ca munca este efectuata de oameni, presupune un ansamblu de motivatii de natura umana, ceea ce lipseste celorlalti factori productivi. Problematica modelelor globale de crestere a economiei este strans legata de doua mari intrebari, una privind originea factorilor cresterii economice, cealalta privind sursele cresterii. In modelele globale ipoteza cea mai frecventa este ca originea factorilor de productie este exogena modelului. Dotarea initiala cu factori de productie conditioneaza cresterea economica. Cealalta ipoteza este ca la originea factorilor este productia insasi. Pentru a fi mobilizati intr-un proces productiv factorii de productie (forta de munc , bunurile de ec!ipare, bunurile intermediare" trebuie mai intai produsi, disponibilitatea factorilor de productie fiind endogena modelului. Aceasta ipoteza desc!ide posibilitatea unei abordari dinamice, dar la un pret al fictiunii putin acceptabil. Problema surselor cresterii economice consta in a sti care este volumul unui factor sau de unde eficacitatea sa contribuie in plus la cresterea productiei. #eoria economica a avansat in acest sens trei teze succesive. Prima este legea randamentelor descrescande, conform careia eficacitatea unui factor este o functie descrescatoare dupa volumul sau. In ciuda ei, cresterea economica este rezultatul cresterii volumului factorilor, al acumularii lor. Cea de-a doua este legea progresului te!nic, conform careia sc!imbarea te!nica, fie ca este sau nu incorporata in factorii de productie, este principalul resort al cresterii economice. Aceasta lege a devenit axiomatica universala a teoriilor de dezvoltare. A treia lege este cea a progreselor in organizare, dupa care ameliorarea eficacitatii factorilor ramane mecanismul central al cresterii, dar provine mai putin din sc!imbarea te!nica ci dintr-un ansamblu de fenomene disparate si complexe care se leaga mai mult sau mai pu$in de raporturile sociale si de organizarea sociala. Cele trei teze nu se exclud reciproc, ci dimpotriva, au tendinta de a se suprapune pentru a oferi o paleta de explicatii mai complexe cresterii economice, unde volumul si eficacitatea factorilor se combina in proportii variabile pentru a da nastere dezvoltarii.

Probleme generale ale muncii in agricultura Munca in agricultura reprezinta elementul determinant pentru punerea in valoare a resurselor din aceasta ramura, reprezentate de capitalul funciar si de capitalul de exploatare, influentand decisiv rezultatele de productie. Importanta economica a muncii in agricultura este caracterizata prin prisma ponderii mari in structura c!eltuielilor de productie a celor legate de forta de munca. Aceasta pondere se estimeaza intre %&-'&( din totalul c!eltuielilor, in functie de tipul de exploatatie, de sistemele de productie intensive sau extensive care se practica. Muncii in agricultura trebuie sa i se recunoasca caracterul cu totul si cu totul special, nu numai datorita importantei economice, ci mai ales importantei sociale ce decurge din noile functii ale agriculturii. Caracterul special al muncii in agricultura nu este diminuat cu nimic de reducerea continua a numarului de participanti activi la activitatile agricole. Procesul de diminuare treptata a fortei de munca din agricultura, determinat de accentuarea dezvoltarii economice, pe langa aspectele benefice legate de cresterea productivitatii a determinat in mediul rural o criza profunda. Aceasta este generata, in primul rand, de exodul rural, care a dus la depopularea satelor romanesti dar si la detaranizarea taranului roman, fenomene ce bulverseaza viata din mediul rural. ) alta problema cu caracter general o constituie metodele si procedeele de evaluare a muncii in agricultur, problema ce poate fi abordata sub trei aspecte* mana de lucru disponibila, munca efectiv folosita si munca necesara. Caracteristicile si particularitatile muncii in agricultura Cercetarile de natura sociologica au evidentiat faptul ca munca in agricultura - ca factor de productie - prezinta unele caracteristici si particularitati proprii. Munca in agricultura nu este omogena si uniforma ca cea din industrie. Complexitatea proceselor de munca din agricultura fiind determinata de structura complexa a activitatilor din agricultura, de legitatile biologice de dezvoltare a plantelor si animalelor, de varietatea sistemelor de cultura si a structurilor te!nologice si de conditiile naturale, determina o serie intreaga de trasaturi* te!nice, economice, sociale.

Trasaturile tehnice a" Dificultatea. De cele mai multe ori munca in agricultura se desfasoara in conditii grele de lucru, cu temperaturi pozitive sau negative la limita suportabilitatii umane. Cu foarte mici exceptii, se desfasoar in exterior, in spatii desc!ise, sub influenta directa a factorilor climatici si depinzand in cea mai mare parte de acestia. De asemenea, munca in agricultura este periculoasa, gradul de periculozitate fiind sporit datorita diversitatii extreme a cauzelor generatoare de pericole. b" Diversitatea. Munca in agricultura nu cunoaste acea specializare a modelului industrial. In regiunile in care se practica policultura, diversitatea operatiilor creste proportional cu numarul culturilor si al te!nologiilor agricole practicate. Acest fapt determina in mod obiectiv ca lucratorul agricol sa posede cunostinte din domenii diferite. C!iar si acolo unde se practica monocultura, in viticultura de exemplu, numarul si complexitatea operatiilor solicitate este extrem de ridicat. c" Munca in agricultura este variabila in timp, fiind dependenta de anumite perioade calendaristice. In sectorul vegetal, unde in fiecare decada si luna se executa lucrari agricole specifice, apare fenomenul de sezonalitate. In productia vegetala exista numerosi timpi morti care determina dificultati in salarizarea personalului anga+at temporar. d" Munca in agricultura este subordonata in mod obiectiv necesitatilor fiinelor vii. Indiferent de sistemul de crestere adoptat pentru animale, ingri+irea acestora este zilnica. In cultura plantelor executarea anumitor tratamente se face numai la momentele oportune. Aceste tratamente nu sunt diferentiabile in timp, neexecutarea lor poate sa compromita in totalitatea recolta respectiva. Caracteristici economice si sociale ale muncii n agricultura a" Munca in agricultura, in mod traditional este cel mai adesea o munca de tip familial. In mod aparent aceasta munca nu costa nimic, in gospodariile agricole individuale sau in cele familiale nici nu se cuantifica aceasta munca, de unde incitatia de a nu face economie. In exploatatiile de tip familial, de dimensiuni mai reduse, munca are o importanta si o semnificatie mult mai mare decat in celelalte activitati umane. ,ucrand pentru el, pe propria sa parcela de teren, agricultorul nu simte greutatea si dificultatea muncii executate, de unde randamentul in munca este superior atat calitativ cat si cantitativ, comparativ cu al altor categorii de lucratori agricoli mai putin motivate in efectuarea unor lucrari agricole.

b" Munca in agricultura este putin specializata, neexistand nici pe departe specializarea extrem de ingusta din industrie. Pentru exploatatiile agricole in care se practica policultura, diversitatea operatiilor creste proportional cu numarul culturilor si al te!nologiilor agricole. C!iar si in exploatatiile agricole specializate (pomicultura, viticultura" numarul operatiunilor cerute de lucrarile agricole este suficient de mare. -nul si acelasi lucrator este obligat in timpul anului, sa execute o serie intreaga de lucrari ca* dezgropat, taieri in uscat sau verde, palisat, copcit, copilit, diverse tratamente (impotriva unui numar important de boli si daunatori", recoltat etc. ceea ce face ca diviziunea muncii sa fie aproape imposibila. c" Munca in agricultura este dificil de controlat si ceea ce este mai important calitatea muncii in agricultura este mai greu de apreciat. In mod normal, efectele muncii se stabilesc si devin vizibile la sfarsitul ciclului de productie, in momentul recoltarii. Datorita faptului ca la rezultatul final - cantitatea de recolta obtinuta - isi aduc aportul totalitatea lucrarilor executate potentate in sens pozitiv sau negativ atat de factorii naturali cat si de modul in care reactioneaza plantele si animalele la acelasi efort depus de om, devine aproape imposibila cuantificarea calitativa a fiecarei lucrari agricole. Procesele de productie din agricultura sunt mai greu controlabile . In agricultura, activitatea se desfasoara pe spatii extinse, in grupuri mici daca nu c!iar izolat, de unde rezulta o productivitatea scazuta in cazul organizarii necorespunzatoare si a lipsei de supraveg!ere. d" Munca in agricultura este putin sigura pentru salariati. .ecesarul de forta de munca este sezonier si lucratorii prefera, cum este si firesc, o slu+ba mai regulat, ca in industrie. /alariatul agricol sezonier se afla intr-o permanenta nesiguranta datorita deselor intreruperi ale lucrului cauzate, in general, de timpul nefavorabil. Apar deseori conflicte sociale generate de aceasta stare de lucruri. 0ezolvarea este una singura* garantarea unui salariu minim pentru timpul nefavorabil. In agricultura numarul salariatilor cu contract de munca pe durata nedeterminata este extrem de scazut. Munca salariata de acest fel este mai putin adaptata conditiilor din agricultura unde munca cunoaste ritmuri si intensitati extrem de diferite, unde nesiguranta locului de munca este aproape permanenta, unde, asa dup aprecierea calitatii lucrarilor executate este destul productie sunt dificil de controlat. cum s-a aratat mai sus, de greoaie si unde procesele de