a Lumina cunostintei Diac. dr.

Adrian Sorin Mihalache Duminica, 14 aprilie 2013 Hristos binecuvntnd pe Sfntul Apostol Pavel, icoana pictata de Tudor Mitrovic ✉ email [Pin It] ntelegerea deplina a conditiilor care au permis dezvoltarea unei culturi crestine este cu anevoie de realizat. O dificultate insurmontabila e constatata de fieca re data, chiar de la nceput, atunci cnd se ncearca o analiza a ntlnirii fecunde dintr e traditia iudaica, filosofia greaca si crestinismul primelor veacuri. n multe pr ivinte, miezul acestei ntlniri ar putea fi marturia crestinilor potrivit careia Lo gosul este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Omul, ceea ce a reprezentat un ad evarat scandal si pentru greci, si pentru gndirea iudaica1, si totodata una dintr e cele mai surprinzatoare descoperiri ale Revelatiei crestine n istorie. Cu privire la ntlnirea dintre greci si crestini, trebuie spus ca ea nu reprezinta doar un capitol de istorie. Astazi, confluenta acestor doua spatii constituie ce a mai buna introducere pentru una din temele fierbinti ale dialogului dintre teo logie si stiinta: raportul dintre ratiune si credinta. Puterea cuprinzatoare a r atiunii omenesti, capabila sa sesizeze n lumea sensibila ntelesuri inteligibile, e ste reprezentata, la ntlnirea istorica dintre crestinism si elenism, de greci. n zi lele noastre, scrierile filosofilor greci din Antichitate si din perioada elenis mului dau nsa o marturie unica despre naltimea ntelegerii la care poate ajunge cel ce se calauzeste, n cunoastere, n mod adecvat de observarea lumii si de judecatile sale corecte si prudente cu privire la ea. Pe de alta parte, crestinii, chemati de Dumnezeu sa creada si sa marturiseasca n istorie despre Adevarul situat mai p resus de ntelegere, sunt reprezentantii credintei. Crestinii transmit ntregii uman itatii provocarea cea mai mare adresata omului si invitatia cea mai generoasa n o rdinea cunoasterii, anume ca cea mai nalta si mai cuprinzatoare forma de cunoaste re este credinta n Dumnezeu Treime, vestita noua de Unul din Treime, Fiul lui Dum nezeu, experiata ca viata n Dumnezeu, traita n Biserica. Totusi, daca observam atent momentele de nceput ale Bisericii, vom vedea ca ratiu nea grecilor si credinta crestina s-au ntlnit chiar n zorii crestinismului, ntr-un l oc cu multa semnificatie pentru greci: Areopagul. O ntlnire la care adevarul de cr edinta a fost marturisit de unul dintre cei mai mari crestini din istorie: Sfntul Apostol Pavel. Examenul ratiunii si ajutorul credintei ntre anii 51 si 54, dupa Sinodul de la Ierusalim, Sfntul Apostol Pavel pleaca n cea de-a doua calatorie misionara. n Troa, are o vedenie prin care i se descopera ca trebuie sa calatoreasca nspre Macedonia (Fapte 16, 9). Si, dupa ce n Filipi nfiint eaza prima Biserica pe teritoriul european si dupa vindecarea minunata a unei vr ajitoare, Sfntul Pavel si Sila care l nsotea sunt nchisi. Dupa ce, n mod minunat, cei doi vor fi eliberati de un cutremur care va deschide portile temnitei, Sfntul Pa vel va ajunge n Tesalonic, si dupa alte trei saptamni, n Atena. Constient de faptul ca are de-a face cu barbati obisnuiti cu subtilitatile ratiu nii, Sfntul Pavel porneste n predica sa din Areopag, locul consacrat al filosofilo r atenieni, de la faptul ca grecii aveau n cetatea lor statui nchinate unui zeu ne cunoscut. Barbati atenieni, n toate va vad ca sunteti foarte evlaviosi. Caci strab atnd cetatea voastra si privind locurile voastre de nchinare, am aflat si un altar pe care era scris: Dumnezeului necunoscut. Deci pe Cel pe Care voi, necunoscndu-L, l cinstiti, pe Acesta l vestesc eu voua (Fapte, 17, 22-23). Dumnezeu, Care a facut lumea, continua Sfntul Apostol Pavel, si toate cele ce sunt n ea, Acesta fiind Domnul cerului si al pamntului, nu locuieste n temple facute de

mini. Nici nu este slujit de mini omenesti, ca si cum ar avea nevoie de ceva, El dnd tuturor viata si suflare si toate. Si a facut dintr-un snge tot neamul omenesc , ca sa locuiasca peste toata fata pamntului, aseznd vremile cele de mai nainte rndu ite si hotarele locuirii lor, ca ei sa caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipai si L-a r gasi, desi nu e departe de fiecare dintre noi (Fapte, 17, 24-27). Sfntul Apostol Pavel afirma, asadar, ca pe acest Dumnezeu l va vesti el, anume pe Cel Care a fa cut toate cele ce sunt n lume, afirmnd ca ntreaga existenta a lumii, cu ordinea ei, a fost facuta de Dumnezeu ca oamenii sa-L caute pe El. Sfntul Pavel continua apo i afirmnd ca n El traim, ne miscam si suntem, precum au zis si unii dintre poetii v ostri: Caci al lui neam suntem (Fapte, 17, 28), utiliznd o formulare asemanatoare u nui citat din Aratos2. Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu trebuie sa socotim ca dumnezeirea este asemene a aurului sau argintului sau pietrei cioplite de mestesugul si de iscusinta omul ui. Dar Dumnezeu, trecnd cu vederea veacurile nestiintei, vesteste acum oamenilor ca toti de pretutindeni sa se pocaiasca, pentru ca a hotart o zi n care va sa jud ece lumea ntru dreptate, prin Barbatul pe care L-a rnduit, daruind tuturor ncredint are, prin nvierea Lui din morti (Fapte 17, 29-31). Aici nsa ntelegerea grecilor este pusa la grea ncercare. Ascultatorii din Areopag instruiti si obisnuiti cu elabor ate discursuri filosofice, n care argumentele sunt cntarite cel mai adesea, prin p uterea ratiunii, l vor opri pe Sfntul Pavel sa mai vorbeasca tocmai pentru ca el p omenise despre nviere: Si auzind despre nvierea mortilor, unii l-au luat n rs, iar al tii i-au zis: Te vom asculta despre aceasta si altadata (Fapte 17, 32). S-ar pute a ntrevedea aici, n acest ultim verset, unul din testele majore pe care ratiunea t rebuie sa le treaca pentru a primi Adevarul. Si, dupa cum vedem, n cele ce s-au p etrecut n Areopag, ratiunea nu poate trece acest test daca nu e ajutata de credin ta. Prapastia ntre ratacire si Adevar Cteva consideratii care se dovedesc astazi importante, n maniera de ntelegere a dia logului dintre teologie si filosofie. Este remarcabila mai nti abordarea Sfntului A postol Pavel, care se arata deopotriva inspirata si fireasca. Sfntul Pavel nu exe rcita presiune, nu ncearca sa marturiseasca mpotriva auditoriului mai mult dect ace sta poate primi, semn ca ntelege si dificultatea lor de a crede si naltimea strain a de lumea aceasta a ceea ce el ar fi putut sa marturiseasca despre Adevar. Sfntu l Pavel ntelege conditia existentiala a filosofilor din Areopag, situati, prin cu ltura si preocuparile lor, deopotriva aproape de Dumnezeu si departe de El. Ei s unt deopotriva aproape de Dumnezeu, prin nevoile lor existentiale, prezente n fie care om constient de propria-i finitudine, dar sunt si departe de El, cu mintea m povarata de concepte si acoperita cu stratul gros al modelelor rationale, strnse si dezvoltate n lunga traditie greaca. Sfntul Apostol Pavel ntelege, ca un misionar prin excelenta, situarea filosofilor greci si pentru faptul ca el nsusi a experi at, n propria-i viata, situatia aceasta de a fi aproape si n acelasi timp departe de Dumnezeu; aproape de adevarul nvesmntat n tiposurile Vechiului Legamnt si departe de Dumnezeul ntrupat, aparnd cu ardoare traditia si credinta poporului ales, prin tr-o lupta ndreptata chiar mpotriva celor ce marturisesc venirea lui Mesia. De ace ea, Sfntul Apostol Pavel - trecut el nsusi peste prapastia dintre ratacire si Adev ar, nu prin puterile sale, ci prin aratarea lui Hristos pe drumul Damascului - n u va crede n forta argumentelor rationale, nici n puterea lor de a transmite fioru l credintei vii, care sa-i converteasca pe greci. Dovezile credintei n legatura cu aceasta, doua sunt observatiile pe care merita sa le adaugam aici. Mai nti, este faptul ca o experienta unica l face pe cel ce a trait-o sa resimta ne voia de a o marturisi. Experientele-limita marcheaza profund si definitiv pe cei ce le traverseaza, mai ales daca ele au un caracter singular, fara precedent. F oarte adesea, amintirea acestei experiente-limita nu se sterge de-a lungul ntregi i vieti, mboldind pe cel ce a trait-o sa dea marturie despre ea, cu multa emotie si convingere. Avem de-a face cu situatii de acest fel mai ales n cazul celor asu pra carora nsusi Hristos a lucrat minunile vindecarii. Este cazul, de exemplu, or

bului din Ierihon, vindecat de Hristos. E greu de cuprins starea minunata pe car e a avut-o orbul dupa ce, prin minunea savrsita de Hristos, a ajuns sa vada. nsa n u e greu de nteles de ce anume, dupa ce a fost vindecat, nu a gasit altceva mai p retios de facut dect sa mearga dupa Hristos, slavind pe Dumnezeu (Luca 18, 43). La fel n cazul celui surd si gngav vindecat de Domnul Hristos, episod pomenit n Evangh elia lui Marcu. n acest caz, se ntmpla ceva chiar mai edificator. Hristos le porunc este celor ce erau de fata sa nu spuna nimanui despre vindecarea celui suferind. Cu toate acestea, cum ne arata textul, cei de fata procedeaza pe dos: Cu ct le po runcea ssa nu spuna nimanuit, cu att mai mult ei l vesteau (Mc. 7, 35-36). n fine, s ituatia e aceeasi si n cazul vindecarii celor doi orbi din Galileea. Hristos le p orunceste cu asprime : Vedeti, nimeni sa nu stie (Mt. 9, 30), nsa cei vindecati nu asc ulta porunca! Dimpotriva, ei aleg sa l vesteasca n tot tinutul acela (Mt. 9, 31)! E dificil de nteles si de trait n mod deplin starea celor vindecati de Hristos - C uvntul lui Dumnezeu, trecerea lor minunata de la suferinta si neputinta la deplin atatea puterilor omenesti. nsa e usor de nteles de ce anume, odata vindecati, aces tia nu se opresc din marturisirea lor, din vestirea minunata a vindecarii savrsit e de Domnul. Dorinta lor nflacarata de marturisire este att de puternica, nct ramne v alabila chiar si pentru cei ce primesc porunca explicita de la nsusi Hristos vind ecatorul lor, sa nu spuna nimanui nimic despre aceasta. Credinta este mai presus de ratiune De ce facem aceste mentiuni aici? Si Sfntul Apostol Pavel a trecut printr-o exper ienta-limita. Sfntul Pavel nu avusese prilejul, cum a fost cazul celorlalti Apost oli, sa descopere pe Hristos si dumnezeirea Lui, ntr-un mod treptat, prin cuvinte le Sale, prin minunile Sale, prin profetiile Sale referitoare la patimirile si m oartea prin care avea sa treaca, profetii pe care El nsusi le-a facut catre Apost olii Sai. Sfntului Apostol Pavel, Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu ntrupat, i S-a aratat deodata, nviat, fara nici o alta nstiintare, ntr-un moment n care Sfntul Pave l se lupta cu cei ce-L marturiseau pe El. Omeneste judecnd, e greu de nteles cum, n Areopag, la prima ntlnire cu cea mai profun da, cea mai articulata dintre culturile vremii, Sfntul Pavel, cel mai instruit di ntre Apostoli, trece sub tacere puternica experienta a convertirii lui. Sta n fir ea omeneasca, atunci cnd crede ceva cu toata fiinta, sa marturiseasca ntr-un mod ct mai convingator, apelnd la toate argumentele posibile. Tocmai de aceea, Sfntul Ap ostol Pavel procedeaza ntr-un fel neobisnuit. El nu scoate la bataie dovezile tar i privitoare la Adevarul Hristos, nu pomeneste de faptul ca L-a ntlnit fata catre fata pe Cel ce a trecut prin moarte; nu striga filosofilor n mod sfidator sau ame nintator ca L-a vazut pe Cel nviat, Cuvntul lui Dumnezeu, si nici nu pomeneste des pre nenumaratele profetii facute de-a lungul unui mileniu si jumatate despre El, n Vechiul Testament. Desi despre toate acestea Sfntul Pavel avea cunostinta. De f apt, n Areopag, Sfntul Pavel nici macar nu pomeneste numele lui Iisus Hristos, Fiu l lui Dumnezeu Cel vesnic, chiar daca L-a vazut fata catre fata! Aceasta ne arat a ca Sfntul Apostol Pavel nu scoate n lupta cele mai tari dintre argumentele credi ntei, chiar daca se afla la cea mai provocatoare dintre ntlnirile culturale ale pr imelor secole crestine, la confruntarea dintre crestinismul luminat de credinta si cea mai elaborata dintre culturile filosofice ale vremii. Cumva, ceea ce se a nunta a fi o mare disputa de argumente, o desfasurare de eruditie si ntelepciune se sfrseste, dimpotriva, destul de repede. Si aceasta pentru ca Sfntul Pavel nu in tra n Areopag cu o strategie omeneasca, pregatit cu un discurs argumentat, gata s a se confrunte cu elaboratele critici ale filosofilor greci. Sfntul Pavel nu caut a sa expuna Adevarul ca doctrina bogat ntemeiata si anuntata n Vechiul Testament, asa cum cunostea preabine. Sfntul Pavel nu expune nici Adevarul experiat de el nsu si, n profunda experienta a convertirii. Si aceasta pentru ca nu urmareste sa con verteasca pe cei din Areopag cu orice pret mpotriva vointei lor de a se deschide catre Adevar, printr-o lupta n care sa utilizeze orice mijloace. El face marturis irea Adevarului credintei doar pna la masura disponibilitatii acelora de a-L prim i.

Cugetarea patristica ce a urmat va descoperi tot mai mult lumii cum Hristos, ntel es ca Logos, va cuprinde n mod neasteptat stradaniile filosofice ale spatiului gr ec, mplinind extraordinar credinta cultivata n spatiul iudaic. ntruparea lui Hristo s si descoperirea lui ca Logos deopotriva ntregesc si depasesc reflectia greaca s i traditia iudaica. Sar putea spune ca, dincolo de ntelegerea si de ntelepciunea om ului, lucrarea lui Dumnezeu n istorie este mereu mai adnca dect asteptarile lui, or ict de iscusita iar fi mintea, orict de cuprinzatoare iar fi cugetarea filosofica. Note: 1 Ioan G. Coman, Probleme de filosofie si literatura patristica, Editura I nstitutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1995, p. 37. 2 Alain Decaux, Viata Sfntului Pavel, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007, p. 188 Adaugati un comentariu