Boala degenerativa

Bolile degenerative sau progresive, sunt cele n care partea corpului afectat se deterioreaza tot mai mult pe msur ce trece timpul. Aceste boli pot atinge att organe, ct i esuturi care i schimb structura normal i devin dureroase sau nu mai pot funciona.

 Bolile degenerative pot afecta creierul, articulaiile, nervii, inima, ochii, scheletul i cam orice alt parte a corpului. Daca n trecut majoritatea bolilor degenerative erau asociate cu btrneea, astzi tot mai muli tineri au de suferit din cauza lor. Aa se face c adulii tineri pot suferi de Alzheimer, Parkinson, diabet sau boli cardiace.

Boala de disc degenerativa:

Dintre toate tesuturile conjunctive discul intervertebral sufera cele mai importante modificari legate de virtsa. In cea de-a treia decada de viata nucleul pulpos este inlocuit cu fibrocartilaj iar distinctia dintre nucleu si inel dispare. Proteoglicanii, apa si proteinele noncolagenice scad iar concentratia de colagen creste. Cresterea colagenului este mai pronuntata in coloana lombara. Pe masura ce oamenii imbatrinesc sufera microtraume si macrotraume care determina modificari in homeostazia corpului, altereaza si redistribuie fortele biochimice ale coloanei. Progresia naturala a degenerarii coloanei o data cu miscarea precede prin elemente anatomice, biochimice, radiologice si clinice caracteristice.

 Fazele degenerarii discului intervertebral. Discurile intervertebrale sufera o cascada degenerativa cuprinzind 3 faze care se desfasoara de-a lungul decadelor. Faza I de disfunctie descrie efectele initiale ale microtraumei repetitive cu dezvoltarea de fisuri circumferentiale dureroase ale inelului fibros inervat si separarea stratului superficial al discului care compromite aportul nutritional al discului. Aceste fisuri fuzioneaza si devin radiare cu desicarea si reducerea inaltimii discului. Devin protruzionate si afecteaza capacitatea tesutului de a mentine apa. Fisurile pot deveni locul proliferarii vasculare si nervoase cu cresterea inervarii si a capacitatii discului de a transmite stimului dureros. Faza II-de instabilitate este caracterizata de pierderea integritatii mecanice cu modificari progresive ale discului, resorbtie, rupere interna si fisuri aditionale, subluxatie si instabilitate. In timpul fazei III-de stabilizare continua colabarea spatiului discului si fibroza cu formarea de osteofite si punti de legatura interdiscale.

 Boala degenerativa a discului intervertebral nu este o boala propriu-zisa, ci mai degraba un termen folosit pentru a descrie modificarile ce se petrec la nivelul discurilor intervertebrale odata cu inaintarea in varsta. Discurile intervertebrale sunt structuri moi, compresibile, ce separa vertebrele ce constituie coloana vertebrala. Discurile se comporta ca sisteme ce absorb socurile la nivelul coloanei vertebrale, permitandu-i acesteia sa se flecteze, sa se indoaie si sa se rasuceasca. Boala se poate produce la orice nivel al coloanei; totusi, cel mai adesea apare la nivelul discurilor din regiunea inferioara a spatelui (regiunea lombara) si portiunea inferioara a gatului (regiunea cervicala). Modifcarile de la nivelul discului pot duce la aparitia durerilor in spate si la nivelul cefei, precum si la: - osteoartrita, distrugerea tesutului (cartilajul) ce acopera si protejeaza articulatiile - hernie de disc, o protuzionare anormala sau chiar distrugere a unui disc intervertebral - stenoza de canal spinal, ingustarea canalului spinal, spatiul de la nivelul coloanei vertebrale ce contine maduva spinarii. Aceste afectiuni pot comprima maduva spinarii si nervii, ducand la aparitia durerii si posibil la afectarea functiei nervilor.

 Pe masura ce inaintam in varsta, discurile intervertebrale se distrug sau degenereaza, ceea ce poate duce la anumite persoane la aparitia bolii degenerative a discului. Printre aceste modificari ce apar odata cu inaintarea in varsta amintim: - pierderea de lichid de la nivelul discurilor intervertebrale, ceea ce duce la scaderea capacitatii acestora de a absorbi socurile si le face mai putin flexibile. Pierderea de lichid duce si la micsorarea discului, reducandu-se astfel distanta dintre vertebra si disc - aparitia de mici fisuri sau crapaturi in stratul extern (annulus sau capsula) al discului. Materialul de consistenta gelatinoasa din interiorul discului (nucleul pulpos) poate fi impins in afara prin aceste fisuri sau crapaturi ale capsulei, ceea ce face ca discul sa protruzioneze, sa se rupa sau sa se fragmenteze. Aceste modificari sunt mai probabil sa apara la persoanele ce fumeaza si desfasoara activitati fizice solicitante (precum ridicarea in mod repetat de greutati). De asemenea, persoanele obeze sunt mai predispuse la aparitia bolii degenerative a discului.

Un traumatism acut ce se soldeaza cu hernierea discului (precum o cazatura) poate declansa procesul degenerativ. Pe masura ce spatiul dintre vertebre se micsoreaza, apare o diminuare a structurilor ce protejeaza vertebrele, astfel incat coloana vertebrala devine instabila. Organismul reactioneaza prin sinteza unor excrescente osoase (osteofite). Osteofitele pot comprima radacinile nervilor spinali sau chiar maduva spinarii, ceea ce duce la aparitia durerii si la alterarea functiei nervilor.

 Failed back syndrome (FBS), also called "failed back surgery syndrome" (FBSS), refers to chronic back and/or leg pain that occurs after back (spinal) surgery.[1][2] It is characterized as a chronic pain syndrome. Multiple factors can contribute to the onset or development of FBS. Contributing factors include but are not limited to residual or recurrent disc herniation, persistent postoperative pressure on a spinal nerve, altered joint mobility, joint hypermobility with instability, scar tissue (fibrosis), depression, anxiety, sleeplessness and spinal muscular deconditioning. An individual may be predisposed to the development of FBS due to systemic disorders such as diabetes, autoimmune disease and peripheral blood vessels (vascular) disease. Smoking is a risk for poor recovery.

 Cause Spinal surgeons operating on a back. Patients who have undergone one or more operations on the lumbar spine, and continue to experience and report pain afterward can be divided into two groups. The first group are those in whom surgery was never indicated, or the surgery performed was never likely to achieve the desired result; and those in whom the surgery was indicated, but which technically did not achieve the intended result.[5] It has been observed that patients who have a predominant painful presentation in a radicular pattern will have a better result than those who have predominant complaints of back pain. Litigation tends to decrease the successful results of all spinal surgery. This includes personal injury cases (tort) and workers compensation cases.[6][7]

 Lumbar spinal stenosis may be overlooked, especially when it is associated with disc protrusion or herniation. Removal of a disc, while not addressing the underlying presence of stenosis can lead to disappointing results.[8] Occasionally operating on the wrong level occurs, as does failure to recognize an extruded or sequestered disc fragment. Inadequate or inappropriate surgical exposure can lead to other problems in not getting to the underlying pathology. Hakelius reported a 3% incidence of serious nerve root damage tumor necrosis factor-alpha (TNF) Patogenie: Recurrent or persistent disc herniation Spinal stenosis Post operative infection Epidural post-operative fibrosis Adhesive arachnoiditis Nerve Injury

Diagnostic diferential:
Boala degenerativa Atrita inflamatorie Atrtita non-inflamatorie Boli sistemice

 Mulumesc pentru atenie !!!!!