Literatura in perioada comunista

Literatura este arta compoziiilor scrise. O traducere literal a termenului indic sensul de "cunoatere cu ajutorul literelor", iar studiul academic al literaturii este cunoscut ca Litere. Comunismul este un termen care se poate referi la mai multe noiuni legate ntre ele, dar diferite i, istoric, foarte contrastate, sau chiar contradictorii:o ideologie care, oficial, promoveaz un sistem social n care nu exist stat, clase sociale i proprietate privat, i care are scopul de a realiza o societate egalitar;o micare politic, un partid care afirm c dorete s implementeze acest sistem;un regim politic care se revendic comunist, socialist, republic popular sau democraie popular, n care statul exist, fiind chiar atotputernic i totalitar sub conducerea excluziv a unui singur partid, zis comunist, socialist sau muncitoresc. Odata cu instaurarea regimului comunist, toate manualele anterioare anului 1947 au fost scoase din uz, iar interesul autoritatilor era acela de a-si promova ideologia prin intermediul manualelor si al programelor didactice. S-au infiintat facultati muncitoresti care produceau specialisti pe banda rulanta, in doar cateva luni. Acestia erau considerati apti pentru a-i inlocui pe fostii angajati ce nu doreau sa se supuna regimului. Ei erau fie concediati, fie trimisi in inchisori. In fiecare sala de clasa existau, deasupra tablei de scris, portretul conducatorului din Romania (initial Gheorghe Gheorghiu-Dej, ulterior Nicolae Ceausescu), simbolurile comuniste, secera si ciocanul, precum si portretul lui Lenin sau Stalin. Tinerii studiau dupa materiale de propaganda, cu un aspect didactic vag. Acestea erau incropite de oameni necunoscuti, precum Ion Paun-Pincio, Alexandru Sahia, Ionescu Rion sau Alexandru Toma, Dan Desliu si Mihai Beniuc, al caror singur talent era acela de a insira cuvinte ce promovau ideologia Partidului. Toate creatiile simboliste, ermetice, suprarealiste, naturaliste, expresioniste sau dadaiste sunt considerate snoabe, mistice, descompuse, dezumanizate, degenerate, morbide, irationale, retrograde, putrede si decadente. Pana si creatia marelui Mihai Eminescu era amenintata, caci poetul nu numai ca a impartasit si propagat o filozofie idealista si un pesimism contagios, dar a si compus versuri ce poarta semnele pericoloase ale formalismului decadent. Cei ce nu foloseau un limbaj popular accesibil, in scrierile lor, si nu aveau o conceptie inalta asupra vietii, cine arata o cat de mica atractie fata de naturalism, erotism, divertisment sau orice alt fel de intimitati poetice, se descalifica in ochii Partidului si era exclus din viata literara. Cultul personalitatii incepea sa prinda contur din ce in ce mai puternic, chipul dictatorului era in toate manualele, iar poeziile ce il glorificau nu incetau a fi publicate. Pe de alta parte, cenzura avea un rol extrem de important, atingand cote apoteotice in momentul in care fiecare publicatie ajunsese sa fie revizuita sau modificata de catre expertii Securitatii. Cuvinte precum mos, baba, preot, cruce, frig, intuneric, foame, moarte, banana, portocale, cafea sau personalitate erau interzise inclusiv in grupajele de stiri difuzate la televizor. Propaganda prin literatura a condus la inlocuirea principiului estetic cu acela al eficientei in atingerea scopului propus. Acuzati de uneltire impotriva ordinii sociale, importanti intelectuali, precum Nichifor Crainic, Dinu Pilat, Alexandru Paleologu sau Vasile Voiculescu, au fost condamnati la ani grei de inchisoare. Fortati de amenintarea pedepselor, multi intelectuali s-au conformat dogmelor realismului socialist. Realitatea nu era ceea ce percepea si dorea sa redea artistul in operele sale, ci ceea ce decidea partidul ca trebuie sa fie: Avem nevoie ca arta, avem

nevoie ca industria cinematografica si teatrele sa zugraveasca esenta si modelul omului nou pe care vrem sa-l faurim! Chiar daca uneori trebuie sa infrumusetam vreun erou, este bine ca el sa devina un exemplu, pentru ca tinerii sa inteleaga si sa stie ca asa ar trebui sa fie!, spunea Nicolae Ceausescu. In realitate, omul nou era doar fiinta supusa regimului, fara coloana vertebrala si fara personalitate. Eugen Negrici descria astfel mecanismul de construire a operelor din Epoca de Aur: Materia prima se alcatuia din substantive putine si privilegiate: pamant, otel, paine, glorie, munti, cetate, gradini, aripi, vazduh, cititori, destin, roua, demnitate, nimb, recolta. Adaugam din memorie: glie, tezaur, stramos, grau, arbore, izvor, plai, soare, daci... Apoi, in reteta, trebuia obligatoriu sa figureze cateva substantive cu virtuti catalistice: inima, vis, catarg, vatra, rod... In asemenea amestec era de ajuns sa versi un numar oarecare de adjective precum maret, vast, fierbinte, iar miezurile se legau obsesiv, tiranic, ca manate de oarba manie a fortelor inertiei. S-a spus despre perioada comunista ca poate fi impartita in trei mari perioade in ceea ce priveste literatura: perioada proletcultismului (1948-1964), perioada liberalizarii si a deschiderii (1964-1971) si o perioda dedegradare, cand Ceausescu incearca saimprime o nota nationalista comunismului. Proletcultismul decurge din doctrina potrivit creia a existat o revoluie a proletariatului, anume revoluia comunist. n fapte, aa cum reiese din studiile istorice acumulate din 1991 ncoace, revoluiile populare, ca cea din februarie 1917 n Rusia, nu au produs comunism, liderii comuniti nu erau proletari ci intelectuali, iar comunismul, totdeauna instaurat prin lovituri de stat posterioare revoluiilor, ca cea din octombrie 1917 n Rusia, s-a artat la fel de coercitiv cu proletarii, precum i cu celelalte clase sociale. Dar, conform doctrinei care st la baza proletcultului, revoluia proletariatului este urmat de: 1. anihilarea vechii culturi i elaborarea uneia noi, pus n slujba muncitorimii i a rnimii, n slujba ideologiei comuniste; 2. arta trebuie s oglindeasc numai realizrile muncitorimii / rnimii, modul de producie socialist, luminosul chip al comunistului (erou-etalon), deoarece experiena de via proletar i experiena artistic proletar sunt diametral opuse experienei de via a burgheziei i experinei artistice a burgheziei, din trecut neprelundu-se dect experiena tehnic; 3. artitii / artele trebuie s coboare din turnul de filde i s intre neaprat n uzine, n fabrici, pe antiere, n colhozuri; 4. oamenii de tiin deasemenea trebuie s coboare din turnul de filde i s produc exclusiv cunotine cu interes practic pentru viaa proletar sau de interes teoretic pentru teoria comunismului tiinific. Etapa relativei liberalizri se caracterizeaz n primul rnd in diminuarea controlului ideologic asupra teritoriului liric, care este confiscat i folosit ca instrument de propagand n perioada stalinist. Temele impuse - partidul glorios, cuceririle socialismului, eroul conductor - nu mai sunt unice i obligatorii. n proz ns un numr nsemnat de scrieri contribuie la susinerea politicii de partid, abordnd dou teme de predilecie: lupta dintre nou i vechi (cu o schem epic simpl: inginerul tnr i capabil, angajat ntr-o ntreprindere de stat intr n conflict cu vechea gard i cu profitorii regimului comunist) i istoria naional, prin luarea cultului eroilor.

n etapa comunismului naionalist cele dou arii tematice ale prozei sunt continuate cu intenia transparent de a justifica politica ceauist i noul tip de revoluionar, de a legitima regimul politic comunist. Proza cu activiti" (Eugen Negrici), prin care acest personaj apare fie ca victim, fie ca fiin profund, capabil s analizeze trecutul obiectiv", i proza de inspiraie istoric (Vlad epe, Mihai Viteazul sau strmoii daci) asigur politizarea literarului.

Atitudinea criticii fata de literatura din comunism este una sceptica. Exista cel putin doua cazuri semnificative in cel mai inalt grad pentru aceste doua atitudini critice fata de literatura scrisa in comunism, doua tipuri de manifestari ilustrate prin cartile a doi critici, unii dintre cei mai importanti: Eugen Negrici si Eugen Simion. Cartea lui Eugen Negrici, Literatura romana sub comunism (primul ei volum, Proza, publicat in 2002) este importanta in primul rind ca efort de sistematizare, fiind pina acum cea mai cuprinzatoare si mai articulata analiza a fenomenului literar din fostul regim, facuta din perspectiva caderii acestuia. Literatura aservita si literatura tolerata, conceptele de baza ale clasificarii operate de autor in cimpul prozei, nu vor putea fi ocolite in nici o analiza viitoare a perioadei.Eugen Negrici afirma ca existra trei particulariti ale literaturii romne din perioada comunist: 1. Literatura romn din comunism are caracter autonom i legi de evoluie specifice. Ea solicit o nou viziune istoriografic i noi ci de abordare. Oricine va studia literatura sub comunism va trebui s in seama de prezena nentrerupt, n viaa literar, a unei literaturi oficiale, de uz propagandistic i servit de un numr important de condeieri. Ea a fost o povar constant i a devenit un virus agresiv, mpotriva cruia literatura adevrat a fost obligat s fabrice mereu anticorpi, s furnizeze replici i s se apere n felul ei, bjbind dup coridoarele libere.;2. Literatura romn din comunism a evoluat n regim de replic. Legea deplasrii de la rou;3. Tendina de diversificare a fost contrabalansat de cea contrar, de omogenizare. Literatura i-a asumat funcii i riscuri.
Dintre zonele de interes pe care aceasta literatura scrisa in comunism le ofera cercetatorului de azi, una dintre cele mai fierbinti pare sa fie aceea a romanului. Desi coplesitor prin cantitate si numar de autori, romanul de dinainte de 1989 incapsuleaza cel mai bine portretul esentializat al unei epoci literare. Cel mai intersant studiu al acestor romane ar putea fi acela al cazurilor semnificative. Printre ele, de pilda, cazurile cu totul curioase ale scriitorilor care coboara simbolic din perioada interbelica. Transformarea Soimilor lui Mihail Sadoveanu in Nicoara Potcoava in 1952 poate fi mult mai expresiva decit lectura zecilor de productii mediocre de la inceputul anilor 50. Nu mai putin semnificativ este cazul lui Camil Petrescu si al romanului sau monumental Un om intre oameni, din 1952-1953, o carte care necesita o analiza amanuntita, chiar si numai pentru ca ne-am obisnuit sa-l studiem pe Camil Petrescu intr-un anumit fel, canonizat ca marele interbelic. Ce se intimpla cu acest mare interbelic in perioada postbelica poate fi vazut ca un mise-en-abime al situatiei trecerii literaturii noastre intr-o alta etapa. In afara studierii unor cazuri semnificative, romanele acestei perioade compun un set de valori,

atitudini, repere morale si sociale. Ele pot fi citite nu doar ca obiecte estetice (sau inestetice) ale unui sistem artistic, dar si ca rezervoare ale unor mentalitati. Cum apar dragostea, relatiile sociale, taranul sau intelectualul, partidul si intimitatea, eroul sau condamnatul in romanele anilor 50, 60 si 70 poate fi mai interesant decit o batalie nesfirsita pentru un loc mai in fata intr-o ierarhie estetica. Cum apar si cum erau de fapt. O corelare a adevarurilor romanesti cu, de pilda, oglinda acelei lumi, asa cum se vede ea in dosarele de Securitate, ar fi poate un exercitiu revelator tocmai pentru cercetatorul care n-a trait nemijlocit acea parte de istorie. Lumea specifica a romanelor anilor 50, 60 si 70 contine nuclee de anomalie, de curiozitate si de specific irepetabile in istoria unei literaturi. O intreaga galerie de figuri de ceara, de copii si adolescenti, de muncitori si intelectuali, de aristocrati si activisti de partid, de femei seducatoare sau hulite misuna in aceste romane. De asemenea, un intreg complex de valori: iubirea recunoscuta si acceptata sau iubirea subversiva si condamnata, cariera si carieristul, cultura, trecutul si istoria, morala, pudoarea, conventiile si prejudecatile se pot desprinde din acest material literar. Mai interesanta, asadar, pare sa fie nu o alta ierarhie a perioadei, ci o altfel de lectura a acestor romane. Nu o alta lista si nici o interpretare originala, psihanalitica sau revansarda, moralizatoare sau sarcastica, ci o alta atitudine fata de un continut literar, vazut ca un rezervor de mentalitati si valori ale unei epoci complexe si complicate. Iar daca de aici va rezulta si o alta ierarhie, poate ca nu va fi un lucru tocmai rau.

Romane valoroase: Un om ntre oameni ( 53, 55 ) de Camil Petrescu , Bietul Ioanide ( 53 ) de G. Clinescu, Toate pnzele sus ( 1954 ) de Radu Tudoran, Groapa de Eugen Barbu; Marii prozatori prezinta n romanele lor aceast epoc a anilor 50, perioada a comunismului,numit de Marin Preda cea a obsedantului deceniu. Preda o prezint n Cel mai iubit dintre pmnteni,iar Constantin Toiu n Galeria cu vi slbatic.

In ceea ce priveste ultima perioda literara in istoria comunista, se poate vorbi de o incercare de reideologizare politica. Pentru ca cenzura isi execita din nou functia, multi scriitori apeleaza la limbajul simbolic. Exista doua directii importante in critica acestei perioade, una care cauta mobilurile, motivele pentru care o astfel de literatura a fost scrisa, si alta ce vrea sa sa rezume la un estetism pur, dar care nu reuseste sa ofere o privire globala asupra acestei perioade atat de controversate.

Comunismul a facut ca aproape toate valorile si talentele reale sa fie inlocuite de simple masinarii propagandiste. Oamenii ce nu s-au supus sistemului au fost trimisi in

inchisori. Totusi, au existat artisti adevarati, capabili sa se adapteze constrangerilor. Perioada comunista a insemnat un zid urias construit in calea dezvoltarii culturii romanesti, proces favorizat de perioada interbelica.

Citate Literatura: un cod pe care eti nevoit s-l descifrezi.( Roland Barthes) Literatura este o investiie de geniu care pltete dividende n toate vremurile ulterioare.( John Burroughs) Literatura... este redescoperirea copilriei.( Georges Bataille) Literatura este ntrebare minus rspuns.( Roland Barthes)

Autori Marii poei interbelici au disprut din viaa literar, fiindu-le interzis s publice, deoarece erau acuzai de IDEALISM BURGHEZ. Tudor Arghezi n-a fost publicat pn n 1955. A fost publicat din nou dup ce a

scris un volum despre rscoala arneasc din 1907.

Lucian Blaga a fost dat afar din nvmnt, din Academia Romn.

Vasile Voiculescu a fost condamnat politic i de-abia postum i volumul

s-a publicat

Ultimele sonete nchipuite ale lui Shakespeare n traducere imaginar de V.

Voiculescu. Ion Barbu, George Bacovia i Ion Pillat dispar din viaa literar, ei intrnd foarte greu n atenia publicului.

Biblioteca lui Eugen Lovinescu a fost confiscat i ars.

Poezii
Triasc-n sntate crmaciul rii noastre (Adrian Punescu)

Celui drept, viteaz i bun, Ce la ar ine, Azi, la Ziua Dumnealui, La muli ani i bine.

Celui care pentru om Face tot ce face n contrastul planetar, La muli ani i pace.

Celui simitor la tot i pe care-l doare Tot ce-i om i omenesc, La muli ani i soare.

Celui ce iubete mult Mintea indrznea, Pentr-un i mai viu curaj, La muli ani i via.

Celui care e garant Pentru libertate, ntru sfntul drept la ea, La muli ani i toate.

rii creia adnc I-nelese plnsul Pentr-un viitor mai bun, La muli ani, cu dnsul.

Celui ce-i va nflori rii primvara, La muli ani, cu toi cei dragi,

La muli ani, cu ara.

Comunistului( Nicolae Labi)

Sufletul tu nu-i ascuns, Larg,i-l deschizi afar, Totui deplin i-am ptruns Cea mai intim cmar? Simt cum distinct n adnc Stropii de cntec se strng, Acolo vibreaz o strun i sufletul-ntreg i rsun. Lumea amorf ctig Timbru de limpezi cristale Cnd patima-n opot ori tunet i-o strig Strunele tale. E primvar i vnt, Frigul domnete alturi cu soarele Scutur frigul firul plpnd Soarele umfl n matc izvoarele. Mari arturi s-au ntins pe pmnt, Sevele prind din pmnt s emane Noua smn-ncolit curnd Printre strvechi vegetaii dumane. Paii tcui,apsai,i-i petreci Peste gliile umede i nc reci, Simiri omeneti parc-nvie n glie, S prind frenetica ta melodie. Ct putere consumi S nati vibraia ce schimb lumi, Vechi vegetaii s cad pe rnd, S creasc smna-ncolit curnd! Cresc albe flori din a gliilor sucuri Cad n vzduh,sure flori de ninsoare,

Cresc din pmnt albe flori i te bucuri Cad n vazduh sure flori i te doare. Bucurie,durere,n tine se-mbinBlnd lumin tioas luminNalt vibraie mprtie-n fire i pentru cretere,i pentru pieire. Vibraie-pentru zidiri de granit, Vibraie pentru om obidit, Vibraie pentru visare, Inim,lacrim,floare, Pentru greeal,pentru pcat, Pentru copil i brbat, Pentru speran,vibraie, Pentru ale dansului ritmuri i graie, Pentru dansul n flcri i roiNimic pentru tine,tot pentru toi. Simt cum distinct n adnc Stropii de cntec se strng, Acolo vibreaz puternic o strun i-o lume ntreag rsun.

Portret de comunist(Nina Cassian) Arzi, deci existi! Ce valvatai, ce rug superb sunt anii tai! Dac-ai pieri si iar te-ai naste, in acest semn te voi cunoaste: trecut prin flacari, pur, subtire si mistuit in omenire

Bibliografie