Valurile

Valul este unda format la suprafaa mrilor sau oceanelor prin miscarea oscilatorie a apei datorit vntului sau cutremurelor. Un val (sinonim talaz) este o ondulaie a unei suprafee ntinse de ap (lac, mare, ocean), ca rezultat al micrilor de oscilaie determinate de aciunea vntului, de cutremure, de variaia brusc a presiunii atmosferice, de atracia Lunii i Soarelui i de deplasarea unei nave prin ap. Cauza cea mai frecventa a formarii valurilor este vantul, iar intre viteza vantului si elementele ce caracterizeaza valul s-a stabilit corelatia din tabelul de mai jos (exempu: la o viteza a vantului de 2 - 3 m/s se genereaza valuri cu inaltime de 0,25 m, lungime de pana la 10 m si cu o perioada de aparitie - distanta dintre doua creste succesive - de 2 ... 3 secunde). Actiunea morfologica a valurilor variaza in primul rand in functie de energia de care dispun ce este conditionata de forta de antrenare a masei de apa impusa de catre vant, seisme, eruptii vulcanice etc. In al doilea rand intervin factori de natura locala (rezistenta rocilor, panta suprafetei expuse actiunii lor, incarcatura apei cu materiale solide-nisip, pietris, blocuri etc.) care pot favoriza sa incetini actiunea valurilor. Mecanismul manifestarii acestora se concretizeaza in mai multe directii in functii de tipul de tarm. Pe cel inalt se realizeaza: -izbirea (apa cu incarcatura de nisip, pietris etc.) versantilor cu o forta medie de cateva tone/m2, proces prin care rocile din care acestia sunt alcatuiti sufera crapaturi, fisurari, slabirea rezistentei generale urmata de prabusiri. Este un proces mecanic de eroziune numit abraziune. -aspirarea la retragerea apei dupa izbire, a materialelor cu dimensiuni reduse; -antrenarea materialelor (transport) spre largul platformei litorale -depunerea (acumularea) pe acestea la departari diferite in functie de dimensiunile acestora si de energia pe care o mai pastreaza. Pe tarmurile joase cu platforma litorala extinsa se produc frecvent doua actiuni: disclocarea si incarcarea cu nisip de pe platforma a masei de apa in faza de inaintare spre uscat a valului si redepunerea lui in diferite locuri in faza de retragere a apei rezulta firide adanci. Valurile se clasifica dupa mai multe criterii: a) dupa cauza care le genereaza: - valuri de vant; - valuri seismice; - valuri stationare;

- valuri interne; - valurile navei. b) dupa durata actiunii: - valuri intretinute - care se manifesta atata timp cat actioneaza forta generatoare; - valuri libere - valurile de hula. c) dupa dimensiunile geometrice ale valurilor: - valuri scurte - cand raportul dintre lungime si inaltime este mai mic de 40; - valuri lungi - cand raportul dintre lungime si inaltime este intre 225. Valurile de vnt Se formeaz n urma aciunii intermitente a vntului asupra stratului de ap de la suprafaa mrii aflat n stare de repaus. Aceast aciune const ntr-o apsare, concomitent cu frecarea maselor de aer n micare de particulele de ap, care sunt scoase din poziia de echilibra i determinate s execute o micare de oscilaie. Iniial se formeaz ncreituri mici, numite valuri capilare" care, la ncetarea vntului, se amortizeaz datorit tensiunii superficiale. Dac vntul se intensific i acioneaz un timp mai ndelungat, dimensiunile valurilor cresc, ele transformndu-se n valuri gravitaionale. Valurile gravitaionale sunt denumite: a) valuri libere (free waves), care dup ncetarea vntului i micoreaz treptat dimensiunile, consumnd energia nmagazinat n procesul de frecare ntre ele a moleculelor de ap i b) valuri forate (forced waves), care continu s se dezvolte, ca urmare a persistenei i intensificrii vntului, transformndu-se n valuri de furtun". La valurile de furtun, crestele sunt spulberate de vnt, iar pe pantele lor apar pete albe de spum numite berbeci" (white horses); ncepnd cu agitaia de gradul 10, crestele valurilor foarte nalte cad spre nainte (deferleaz) cu zgomot caracteristic, asemntor unui muget puternic. Dup ncetarea vntului, valurile de furtun trec ntr-o faz de stabilizare, cnd forma lor devine regulat, iar dimensiunile lor nu se modific un timp mai ndelungat; aceste ondulaii regulate formeaz o agitaie a mrii numit hul". Din punctul de vedere al formei, valurile pot fi: a) bidimensionale la care crestele sunt foarte lungi i paralele ntre ele; b) tridimensionale care n afar de creste lungi se caracterizeaz i printr-o lungime mare c) izolate la care creasta are form de cupol, fiind lipsite de scobituri. 2

Mai deosebim: a) valuri lungi la care lungimea este mult mai mare dect adncimea mrii i b) valuri scurte a cror lungime este mai mic dect adncimea mrii n zona lor de formare. Valurile seismice Sunt valuri care se produc ca urmare a unor cutremure de pamant submarine sau a prabusirii unor pachete de aluviuni. In largul marii sunt greu de detectat, avand lungimi de peste 500 km, inaltimi de cativa metri si viteze de pana la 555 km/h. La intrarea in ape putin adanci, devin mai scurte dar foarte inalte - pana la 30 m. Initial miscarea se propaga pe verticala, de la hipocentru (centrul cutremurului) la epicentru (suprafata apei). De la suprafata se propaga concentric in toate directiile. Primul val este cel mai inalt, cu energia cea mai mare, dupa care urmeaza o succesiune de valuri mai mici, si apoi treptat dispar. Perioada de formare este de 1040 minute. Aceste valuri se numesc tsunami. Ele parcurg distante mari (de exemplu o treime din Pacific). Sunt valuri deosebit de violente. Cateodata se observa o scadere brusca a adancimii apei in largul marii - inainteaza talpa.

Valurile stationare (seise) Sunt caracteristice marilor inchise sau semiinchise si se manifesta ca un fel de pendulare a masei de apa de la un tarm la altul. Pot fi confundate de cele mai multe ori cu mareea.

Valurile interne (apa moarta) Sunt caracteristice zonelor polare si se formeaza in zona de varsare a unor fluvii (Lena, Obi, Enisei). Reduc simtitor viteza de inaintare a navelor. Valurile navei Sunt determinate de inaintarea navei prin apa. Sunt oblice fata de corpul navei, cu o inclinare de 1520. Depind de viteza navei, profilul navei si agitatia marii. In zona tarmurilor inalte, pe timpul furtunilor, pot lua nastere valuri de interferenta, care pot atinge inaltimi de 50 m. Apa din primul val se combina la retragere cu urmatorul val, din aceasta combinare rezultand un val de dimensiuni mai mari. 3

n afar de aciunea cu rol modificator asupra uscatului, valurile de vnt formate pe suprafaa mrilor i oceanelor constituie unul dintre principalele elemente hidrometeorologice care influeneaz direct sigurana navigaiei.

Valurile de hula Reprezinta valurile din larg, sunt produse de o perturbatie meteorologica si se manifesta si dupa ce cauza generatoare a incetat. Aceste valuri pot apare insa si inaintea acestei perturbatii. Ele preced sau urmeaza o furtuna. Se propaga sub forma de sisteme (randuri). In zona de formare au inaltime si lungime mare si pe masura ce se indeparteaza de cauza, inaltimea scade, dar lungimea si viteza raman aceleasi. Valurile de hula pot avea pana la 400 m lungime si 4 m inaltime. Directia de propagare a acestor valuri se modifica daca intalnesc zone cu funduri mici. In mare larga si adanca, indica intotdeauna directia vantului.

Brizantii Sunt valuri de hula produse de furtuni indepartate care intalnesc ape putin adanci si se deformeaza crescand exagerat in inaltime. La scaderea adancimii, crestele se rastoarna din cauza inaltimii exagerate. Brizanti de dimensiuni mari se formeaza pe coastele Australiei de Est, Californiei si Insulelor Hawaii. n momentul cnd valurile ajung pe fundurile mici din dreptul coastelor ntinse are loc fenomenul numit deferlare"; dac deferlarea se produce deasupra unui banc aflat la distan de coast, valurile de acest gen se numesc brizani".

Elementele valurilor

Frontul valului este linia care trece de-a lungul crestei valului i care este aproximativ perpendicular pe direcia de propagare a profilului acestuia.

Panta valului este unghiul format de tangenta la suprafaa valului cu linia orizontal n punctul de tangen. Are valori diferite i de regul se ia cea

maxim. n practic se calculeaz prin raportul dintre nlimea valului i jumtate din lungimea sa.

Viteza valului este distana parcurs de creasta valului n unitatea de timp. Este un element al valurilor de translaie i se apreciaz n m/s sau mile/h, calculnduse prin raportul dintre lungimea valului i perioada sa.

Creasta valului este partea superioar a unui val, care este spulberat pe vnt puternic. Este linia ce unete punctele cu cotele maxime ale valului.

nlimea valului este distana msurat pe vertical ntre creasta valului i linia de cea mai mic cot a scobiturii imediat urmtoare. Se apreciaz din vedere sau cu aparate speciale, iar valorile se dau n metri sau picioare. nlimea obinuit a valurilor oceanice este de 5 m, iar valorile maxime msurate pn n prezent sunt urmtoarele:

21 m n bazinul nordic al Oceanului Pacific; 15,6 m n bazinul nordic al Oceanului Atlantic; 14 m n emisfera sudic; 11,5 m n Oceanul Indian.

Scobitura valului este un termen care se refer mai ales la partea cea mai adnc a vii dintre valuri.

Lungimea valului este distana n metri sau n picioare msurat pe orizontal ntre dou creste sau scobituri succesive de val. Valorile medii ale valurilor oceanice sunt cuprinse ntre 69 m i 110 m. Valorile maxime ale lungimii valurilor determinate pe baza unor numeroase observaii sunt urmtoarele:

170m n bazinul nordic al Oceanului Atlantic; 214 m n bazinul sudic al aceluiai ocean; 233 m n Oceanul Pacific; 342 m n bazinul sudic al Oceanului Indian.

Perioada valului este intervalul de timp contat n secunde n care dou creste succesive de val trec prin dreptul unui punct fix de observaie sau timpul necesar ca o creast de val s parcurg o distan egal cu lungimea valului.

Reflexia valurilor este fenomenul de respingere a valurilor de ctre peretele vertical al construciilor hidrotehnice sau al falezelor abrupte n zone cu adncimi mari. n cadrul acestui fenomen are loc combinarea valurilor reflectate cu cele incidente, lund natere o agitaie puternic numit clapoti" sau resac", deosebit de periculoas n unele bazine portuare, pentru navele staionate la cheu. Reflexia valurilor are loc i n zona central a unui ciclon tropical, unde se produce o agitaie a mrii foarte puternic din cauza valurilor care se propag din direcii diferite. Refracia valurilor este schimbarea direciei de propagare a valurilor ori de cte ori frontul acestora se apropie de linia coastei sub un unghi de nclinare. n cadrul acestui fenomen are loc o modificare a lungimii valurilor, a cror creast n final capt o orientare paralel cu linia coastei.

Valurile mai pot fi numite si miscari cu suprafata libera produse de: - vnt -atracia Lunii - miscarile seismice - deplasarea unor corpuri la suprafata apei sau n imediata ei apropiere - miscarea frontierelor, atunci cand lichidele sunt continute in spatii inchise Dinamica apelor oceanice Asupra apelor oceanice actioneaza o multitudine de factori care determina modificarea nivelului apelor. Cei mai importanti factori sunt: miscarile tectonice, factorii hidrometeorologici si factorii cosmici. Actiunea combinata a acestora, determina oscilatii ale nivelului, care se impart in trei grupe: -oscilatii variabile de tip progresiv (miscari seculare)- pot fi pozitive sau negative - oscilatii periodice- determinate de influenta Lunii si a Soarelui - oscilatii neperiodice- determinate mai ales de factorii meteorologici

Apa marilor si oceanelor nu este inerta, miscarea ei fiind determinata de factori care actioneaza din exterior (vant, apa fluviilor, sesme, eruprtii vulcanice, etc.) sau in interiorul mediului (diferente de salinitate, temperatura, etc.). 1. Tsunami Cuvantul tsunami provine din limba japoneza, din cuvintele: tsu care inseamna port si nami care inseamna valuri (val de port). Tsunami este un val sau mai multe valuri in ocean care pot fi lungi de sute de kilometri si despre care se stie ca ating inaltimi peste 10,5 metri. Imensul tsunami din 26 decembrie 2004 a traversat 600 km intr-o ora si 15 min, ceea ce inseamna 480 km/h. Valurile de o asemenea dimensiune sunt capabile sa produca pagube imense regiunilor de pe coasta. Pentru a se intelege mai exact pericolul tsumanilor, trebuie cunoscute anumite notiuni despre valuri, precum: - valurile au o creasta (partea cea mai de sus) si o albie (partea cea mai de jos) - inaltimea unui val este distanta dintre creasta si albie - lungimea unui val este distanta dintre crestele a doua valuri consecutive - frecventa valurilor se masoara in timp, cat timp este necesar ca doua valuri consecutive sa atinga acelasi punct; daca impartim acel timp la 60 de minute vom obtine numarul de valuri care trec prin acel punct intr-o ora. Daca luam in considerare aceste caracteristici, vom vedea cat de diferite sunt valurile obisnuite de tsunami: -viteza valurilor obisnuite este de 8-100 km/h, iar pentru tsunami este de 8001000 km/h. - frecventa valurilor obisnuite este de 5-20 de secunde, iar pentru tsunami este de 10 minute, pana la 2 ore. - lungimea valurilor obisnuite este de 100-200 de metri, iar pentru tsunami este de 100-500 km. Cea mai comuna cauza a unui tsunami sunt vulcanii si cutremurele de sub apa. In anumite cazuri de subductie, o parte a placilor tectonice de pe fundul marii pot interactiona intre ele si va rezulta un cutremur. Focarul cutremurului este punctul unde apare ruptura, pietrele se sparg si primele unde seismice sunt generate. Epicentrul este punctul de pe placa tectonica de deasupra focarului. Cand aceasta parte a placii se ridica si trimite tone de pietre in sus cu o forta inimaginabila, energia acelei forte este transferata apei. Energia impinge apa in sus deasupra nivelului marii. Aceasta este punctul de nastere al unui tsunami si, este totodata, si motivul pentru care, la tarm, apele se retrag foarte mult, ca din senin. Odata ce apa a fost impinsa in sus, forta gravitationala actioneaza pe suprafata apei. Este acelasi fenomen ca atunci cand arunci o piatra in apa, dar invers. Energia este generata de o forta care se misca mai degraba inspre afara decat

inauntru. Forta incredibila creata de miscarea seismica genereaza viteza mare a valului tsunami. Abilitatea unui val tsunami de a-si mentine viteza este data de adancimea apei. Un val tsunami se misca mai repede in ape adanci decat in ape cu adancime mica. Asa se face ca un val tsunami are cam un metru atunci cand se deplaseaza prin ape adanci si poate atinge inaltimi foarte mari cand se apropie de tarm (unde apa este putin adanca). Exemple de tsunami care au devastat anumite regiuni ar fi multe, dintre care il putem aminti pe cel din 17 iulie 1998 care a ajuns pe coastele din Papua-Noua Guinee si a ucis peste 2000 de oameni, dar si cel din 16 august 1976 care a atins costele din Golful Moro din regiunea Filipinelor si a omorat peste 5000 de oameni. 2. Miscarile periodice (Mareele) Miscarile periodice ale apelor oceanice sunt reprezentate de maree. Datorita atractiei Lunii si a Soarelui, fiecare particula de apa se deplaseaza pe o orbita eliptica. Mareele sunt reprezentate printr-o miscare de naltare a apei denumita flux (maree joasa). n largul oceanului, fluxul nseamna cresterea nivelului iar refluxul, scaderea nivelului. La tarmurile joase se manifesta prin naintarea pe uscat a apei, la flux, si prin retragerea apei la reflux. n larg, nivelul apei creste cu 23 m, fiind practic insesizabil de catre navele n mers, pe cnd la tarm (mai ales la cele nalte) n anumite regiuni, nivelul poate creste pana la 19,6 metri. Frecvent nivelul mari pe tarmurile unde mareele sunt insemnate la flux sau ridica cu cativa metri si se retrage in aceeasi masura. Insa in anumite situatii de configuratie a tarmului local amplitudinile sunt mai mari. Sunt citate in literatura cazurile extreme: Baya Fundy cu 19,6 m, Golful Mezen din Marea Baltica cu 12 m si Stramtoarea Magelan cu 18 m. Actiunea mareelor in cele doua faze, care se succed in medie la un interval de timp de 6 ore, este diferita in functie de caracteristicile tarmului. La tarmurile inalte valul de flux izbste versantii provocand fisurarea, fragmentarea si caderea de blocuri mai rapid sau ami lent in functie de rocile care intra in alcatuirea lor. 3. Curentii de apa Sunt deplasari de volume importante de apa pe suprafete foarte mari (zeci, sute, mii de kilometri). Actiunea curentilor in domeniul litoral este complexa. Acestia preiau o buna parte din aluviunile aduse de fluvii pe care le transporta uneori paralel cu tarmul, le depun contribuind la dezvoltarea de cordoane de nisip paralele cu acestea. Cand viteza lor este mai mare exercita o intensa actiune de extractie a materialelor de pe plajele submerse si de redepunere selectiva la departari mai mari sau mai mici in functie de

dimensiuni. In acest mod curentii contribuie la modificarea permanenta a micromorfologiei platformei litorale.