Sunteți pe pagina 1din 9

Subiecte psihomotricitate 1.

Definiti psihismul Psihismul - o modalitate superioara de existent, care consta in viata interioara subiectiva ca ansamblul fenomenelor subiective care se bazeaza pe mecanismele central si are functii de integrare, planificare si anticipare mintala. 2. Def psihologia Psihologia - stiinta despre psihism, cu manifestarile sale interioare si exterioare, incercand sa stabileasca legitati si principia de formare, dezvoltare si functionare a psihismului. 3. Cum se manifesta fenomenele psihice? o Procese psihice(desfasurarea secventiala de fenomene psihice): cognitive(de cunoastere-primare(senzoriale- senzatii, perceptii) si superioare(logice- gandire, limbaj, memorie); afective(emotii, sentimente, pasiuni); volitive(vointa). o Activitati psihice(o combinative de procese si functii psihice) - comunicarea, jocul, invatarea si munca. o Insusiri psihice(o caracteristica a desfasurarii fen psihice care se manifesta constant) -temperamentale, caracteriale, aptitudinale. o Stari psihice(o nuanta difuza care insoteste desfasurarile psihismului pe o perioada determinate) oboseala. o Functii psihice(se asociaza structure psihice). o Conditii stimulatoare pt activitate- atentia, motivatia, deprinderile. . Ce presupune autoreglarea sistemului psihicului uman? istemul !sihic "man !eneficia"# de autoreglare, care presupune corelarea dinamic# a $intr#rilor% (ceea && prime'te si interiorizeaz# psihismul) 'i a $ie'irilor% (produsele psihismului, de tipul comportamentelor motorii. verbale. acponale etc.). (utoreglarea se produce prin mecanisme de feedbac) (conexiune inversa) in func*ie de condi*iile mediului exterior, de consumul psiho-energelic, de tr#irile ulterioare. $. Def psihomotricitatea Psihomotricitatea % o functie psihica care are rolul de a integra activitatea motrica voluntara la nivel superior rational. Componente: schema corporala, lateralitatea, ideomotricitatea, inteligenta motrica, praxia. &. Def schema corporala Schema corporala - imaginea individului despre propriul corp, imagine sau reprezentare care serveste drept reper visual, spatial, postural si de asemenea reprezentare pt imaginea de sine '. Care sunt componentele schemei corporale si preci"ati care sunt factorii determinanti? Componente( o Imaginea corpului - un portret interiorizat care se construieste treptat odata cu maturizarea cognitive. +eda pe de o parte organizarea corporala generala sip e de alta parte relatia dintre segmentele corporale si restul corpului si pe de alta parte reda raportaea corpului la spatial exterior.

o Cunoasterea partilor corpulu i- in sensul de a numi si de a arata partile componente ale corpului. o Ajustarile corporale - in sensul capacitatii individului de a-si regal miscarile si pozitiile in mod voluntar, prin ajustari ale tonusului muscular. o o o o o Factori determinanti: informatii senzoriale(tactile, dureroase, vizuale, vestibulare); informatii neurofiziologice si integrarea lor la nivel superior; intelegerea si manifestarea propriei lateralitati; factori sociali(copilul imita posturi, comunica non-verbal); factori afectivi(emotionali).

). Def lateralitatea si ideomotricitatea *ateralitatea % predominanta functionala a unei jumatati a corp asupra celeilalte in plan vertical, in sensul de inegalitate functional intre partea dr si st a corp. Factori determinanti: dominant cerebrala, factorii sociali si culturali. Ideomotricitatea - anasamblul reprezentarilor ideomotorii(reprez despre miscare), care au rol in realizarea actelor motrice. +eprezentarile ideomotricitatii - sunt imagini mintale ale miscarilor individului care contin inform schematice despre schema motorie. +. Ce repre" deprinderile motrice? Deprinderile motrice - componente automatizate ale activitatii motrice care, prin exersare, dobandesc indici superiori de executie: coordonare, precizie, viteza, usurinta de executie, plasticitate. 1,. Def ontogene"a si particularitatile -./. .ntogene"a reprezint# evolu*ia unui individ, de-a lungul vie*ii sale, pe diferite paliere de dezvoltare. Reflexul Moro este o reac*ie caracteristic# a nou-n#scutului, provocat# de mi'carea suprafe*ei de sus*inere sau de tapotarea abdomenului, de suflarea asupra fe*ei 'i, mai ales, de l#sarea brusc# -n jos a palmelor care sus*in copilul -n decubit dorsal. +eac*ia const# -n abduc*ia 'i extensia membrelor superioare, cu deschiderea palmelor 'i a degetelor, urmat#, -n al doilea timp, de flexia membrelor superioare la piept, cu str.ngerea pumnilor. /embrele inferioare urmeaz# o mi'care invers# (flexie -n primul timp, apoi extensie -n timpul al doilea). 11. Descrieti testele de tip SC/001I12 o !entru identificarea precoce a copiilor cu riscuri -n dezvoltare sau handicapuri deja instalate, au fost alc#tuite o serie de teste de tip screening (triere), care cuprind itemi care reprezint# expecta*ia de la comportamentul copilului de diferite v.rste, din punct de vedere motric, al limbajului 'i comunic#rii, cognitiv, afectiv 'i rela*ional-social. &el mai utilizat test screening este testul Denver. o 0ste de remarcat faptul c# aceste teste, nefiind de ultim# or# 'i -n lipsa unor cercet#ri recente, trebuie luate -n considerare doar orientativ. 1bserva*iile din ultimele ani arat# o accelerare din ce -n ce mai pronun*at# a ritmului de evolu*ie a copiilor, pe toate planurile psihocomportamentale 12. Cum se rep schema corporala in 3urul varstei de 3% si '%) ani? Schema corporal este reprezentarea pe care o are fiecare individ despre propriul corp, reprezentare care serve'te at.t ca reper spa*ial, vizual, postural. c.t 'i ca o component# a

imaginii de sine. !entru evaluarea indirect# a schemei corporale se poate utiliza desenul corpului 'i al p.rtilor acestuia. !rima reprezentare figurativ# a corpului se -nregistreaz# -n jurul v.rstei de 2 ani, sub forma unui cerc cu contururi neregulate. !rimele elemente ad#ugate cercului -n exterior sunt membrele inferioare. -n jur de 3 ani, capul este reprezentat separat de trunchi, iar la 4-5 ani apar primele detalii despre degete. 6a 5-7 ani -ncepe s# se disting# volumul prin dou# linii care marcheaz# grosimea membrelor 'i se deseneaz# diferen*iat antebra*ul 'i bra*ul sau gamba 'i coapsa. +emarc#m faptul c# formarea 'i dezvoltarea schemei corporale depinde de maturizarea nervoas# 'i psihic#, precum 'i de organizarea activit#*ii motrice, sub aspectele sale de percepere, orientare 'i con'tientizare motric#. 8e aceea, pentru stimularea form#rii 'i dezvolt#rii corecte a schemei corporale sunt necesare activit#*i motrice variate, -n care copilul poate experimenta mi'c#ri lente 'i rapide, balans#ri, precum 'i pozi*ii de plecare 'i sosire -n exerci*ii dinamice. 13. Descrieti testul PI0/.1 4estul Pi5ron pentru evaluarea abilit#*ii motrice se realizeaz# cu un dispozitiv denumit dexterimetru Piron o tij# metalic#, cu forma de labirint, cu capetele fixate -ntr-un suport. 6a o extremitate sunt -n'irate 9: monede (bile, talere mici etc.), iar subiectul trebuie s# deplaseze monedele de la o extremitate la alta, cu m.na preferat#, c.t mai rapid. 1 . Ce rep hiper6ine"ia si hipo6ine"ia? 7iper6ine"ia tulburare a psihomotricitatii caracterizata prin agitatie permanenta, excitabilitate crescuta cu ecou in sfera gandirii si a vobirii, labilitate afectiva, irascibilitate, cu crize de plans si comportamnt agresiv, deficit in concentrarea atentiei, tulburari de somn si alimentative. e numeste si agitatie psihomotrica sau hiperactivitate, instabilitate psihomotrica ((8;8). 7ipo6ine"ia inhibitie psihomotrica caracterizata prin lentoare in active psihom, cu ecou in sfera gandirii si a vb, apatie, rezonanta emotional mai scazuta, expresivitate mica. -bradi)inezia- o activ motorica incetinita. -barajul motor- o incetare brusca sau treptata a activ motrice pt scurt tp. -stuporul- incetarea totala a activ motrice pt un timp(pana la 9-<h). -catatonia- o incetare toatala a activ motrice cu mentinerea indelungata a aceleiasi posture si suprimarea oricaror interese. 1$. Care sunt caracteristicile copiilor cu A.D.7.D? !imptome de neatentie = >ncapacitatea de a da atentie detaliilor = 8ificultati in mentinerea atentiei in timpul indeplinirii sarcinilor sau la joaca = "itarea cerintelor in timpul activitatilor zilnice = ?eatentie la persoana care i se adreseaza direct = >mposibilitatea de a duce la capat instructiuni = 8ificultati in organizarea sarcinilor si activitatilor = 0vitarea sau neplacerea de a finaliza sarcinile care necesita un efort mental sustinut = !ierderea frecventa a obiectelor utile = "sor de distras atentia

!imptome de "iperactivitate = (gitarea frecventa a m.inilor si picioarelor = 8eseori isi schimba locul in situatii care presupun mentinerea pozitiei = (lergare neadecvata = 8ificultate in a se juca in liniste = @orbirea excesiva = (gitatie frecventa !imptome de impulsivitate = +ostirea unui raspuns inainte de a se termina intrebarea = 8ificultati in a-si astepta r.ndul = >ntreruperea sau intervenirea frecventa in discutiile altora 1&. Ce sunt ticurile? 4icurile - miscari bruste, rapide, repetitive, intempestive, fara control voluntar,, accesibile contiintei. 1nicofagia(rosul unghiilor), tricotilomania(rosul suvitei de par), bruxism(scrasnitul dintilor), ticuri verbale, ticuri de deglutitie. 1'. Care sunt efectele motorii si ideomotorii 8curs 29 Ideomotricitatea reprezint# mecanismul intim al leg#turilor care se realizeaz# -ntre reprezent#ri - ca imagini mintale - 'i mi'c#ri. (ceste leg#turi exprim# rolul reprezent#rilor mi'c#rilor -n realizarea actului motric, precum 'i rolul mi'c#rii -n generarea imaginilor mintale. (stfel, ideomotricitatea asigur# trecerea de la imaginea perceput# a modelului mi'c#rii la transpunerea -n reprezentare a mi'c#rilor proprii 'i la elaborarea programului de ac*iune< . >deomotricitatea, ca o component# a psihomotricit#*ii, con*ine -n sine ansamblul reprezent#rilor ideomotorii. = /epre"ent#rile ideomotorii au o serie de efecte precum( = se :m!un#t#;esc <i se preci"ea"# pe baza experien*elor -n care este implicat# activitatea propriului corp, ceea ce explic# beneficiile practice ob*inute prin antrenarea reprezent#rilor; = au un caracter dinamic (se modific# -n timp, odat# cu antrenamentul 'i experien*a) 'i stadial (se formeaz# treptat); = -n momentul reactualiz#rii 'i activ#rii lor, sunt -nso*ite de acte ideomotorii # microacte sau inframi'c#ri de mic# amplitudine, imperceptibile, dar decelabile prin examin#ri electrofiziologice. (ctele ideomotorii sunt declan'ate spontan -n segmentul care ar trebui s# realizeze mi'carea evocat# pe plan mintal (de exemplu, -n momentul -n care, pe plan mintal, este reactualizat# reprezentarea unei mi'c#ri a bra*ului, -n bra* se produce o contrac*ie izometric#, de mic# intensitate, care reprezint# un act ideomotric); = sunt importante, at.t pe plan teoretic-fundamental, c.t 'i pe plan practic-aplicativ, pentru $n%elegerea rela%iei dintre mi&care &i imaginea mintal' a mi&c'rii mi'carea are rol -n formarea, corectarea 'i perfec*ionarea imaginii mintale a mi'c#rii, iar aceasta din urm#, la r.ndul ei, este necesar# -n programarea, desf#'urarea, perfec*ionarea 'i reglarea mi'c#rilor. (ltfel spus, reprezent#rile ideomotorii sunt un mijloc de -nv#*are a mi'c#rii 'i de perfec*ionare a acesteia, precum 'i un $declan'ator% al ac*iunilor motrice; = constituie un fundament pentru antrenamentul pe plan mintal -n situa*iile -n care un segment al corpului este indisponibil pentru timp -ndelungat (din motive organice sau func*ionale), este necesar antrenamentul mental prin reactualizarea reprezent#rilor

ideomotorii (declan'ate la comand# verbal# sau autocomand#) pentru a men*ine reprezentarea respectiv#, pentru p#strarea 'i reeducarea traseelor aferente 'i eferente, dar 'i pentru a reeduca -n ansamblu mi'carea segmentului, mai -nt.i pe plan mintal, pasiv, apoi pe plan activ. >n condi*iile imobiliz#rii, microactele ideomotorii pot fi un bun antrenament pentru tonifierea segmentului respectiv. = 8eprinderile motrice prezint# o serie de caracteristici sunt componente ale comportamentelor voluntare (inten*ionate 'i desf#'urate cu efort voluntar, care se formeaz# con'tient); presupun modific#ri calitative ale e=ecu;iei, ca urmare a exers#rii; sunt structuri de mi'c#ri coordonate (presupun integrarea unor unit#*i simple, -nsu'ite separat, -n cadrul unor structuri motrice mai complexe); au la !a"# educarea <i utili"area capacit#;ilor de diferen*iere fin# a informa*iilor perceptive; !eneficia"# de feed!ac6 rapid <i eficient (individul poate verifica calitatea 'i adecvarea execu*iilor sale); sunt relativ sta!ile :n condi;ii varia!ile, dar sunt 'i plastice (detaliile de execu*ie se pot modifica prin corectare 'i re-nv#*are). 1). Descrieti starea de sanatate si caracteristicile de !oala Aoala poate fi definit# prin opozi*ie cu starea de s#n#tate. &onform 1rganiza*iei /ondiale a #n#t#*ii, s#n#tatea este o stare de bine psihic, somatic 'i social a individului, nu neap#rat -n absen*a durerii. (ltfel spus, s#n#tatea este mai mult dec.t absen*a durerii; este o stare de bine, de armonie, care, din punctul de vedere al patologului, este o stare de integritate, din punctul de vedere al clinicianului este o lips# de simptome, iar din punctul de vedere al individului este o stare de (ien)*tre+ Aoala reprezint# pierderea st#rii de s#n#tate. &aracteristicile de boala: o constatare si recunoastere a bolii o reactive realiz, constienta, tipica pt indivizi cu o personalit echilibrata si este o reactive care face primul pas catre un tratament correct. o ignorarea starii de boala- indiv poate ignora boala pt ca este simptomatica, pt ca devalorizeaza simptomatologia bolii. o negarea bolii- mechanism de aparare inconstienta si tendinta de disimulare a starii de sanatate. 1+. Ce poate induce durerea? (sociat# frecvent suferin*ei induse de boal#, durerea este o senza*ie particular#, dezagreabil#, -nso*it# de fenomene somato-vegetative 'i de tonalitate afectiv# negativ#, determinat# de ac*iunea unor stimuli nociceptivi asupra receptorilor specifici sau asupra oric#ror receptori, dac# se dep#'e'te pragul de intensitate 'i durat# . 0xist# dureri cu suport real, dar exist# 'i dureri psihogene, care nu pun -n eviden*# modific#ri organice sau func*ionale. (cestea din urm# se manifest# cu prec#dere -n tulbur#rile de somatizare, -n isterie sau -n cenestopatii (exacerbare a senza*iilor corporale, sub forma unor percep*ii dezagreabile, atipice, mobile, cu caracter de durere surd#, furnic#turi, -n*ep#turi, necaracteristice pentru sindroame organice 'i reduse ca durat#). !rintre durerile psihogene se poate -nscrie 'i durerea moral#, ca stare afectiv# cu intens# -nc#rc#tur# negativ#, cu tr#iri de autodepreciere 'i triste*e vital#. 6a limita dintre durerile cu suport real 'i cele psihogene se pot descrie durerile de grani*#, care pot avea determinare ambivalen*# (organic# 'i psihic#),

precum cefaleea sau durerile abdominale. 8urerea, mai ales cea de durat# sau de mare intensitate, poate produce modific#ri psihologice de tipul: stres, anxietate, depresie, confundarea cu durerea (mai ales la bolnavii cronici), dependen*a de analgezice. 2,. Descrieti stresul si componentele sale Stresul este o reactie a persoanei la evenimentele percepute ca periculoase pentru bunastarea fizica si psihologica. 0xista < componente: o eustresul reactia de activare generala, care face posibila anticiparea si adaptarea la evenimentele percepute ca periculoase si o distresul reactia negativa de anticipare a $catastrofelorB si de adaptare prin modalitati deviante la evenimente 21. 0numerati particularitatile elementelor stresante o evenimentul stresant consta -n modificari majore pe plan larg social (razboi, accident nuclear, calamitati naturale) sau modificari majore -n viata individului (schimbarea domiciliului, decesul persoanelor dragi, divortul, boala) sau evenimente zilnice (agoleratie, poluare sonora, conflicte etc). 1rice eveniment stresant are c.teva caracteristici: o este un eveniment traumatic, -n sensul unor situatii de pericol extrem, -n afara experientei umane obisnuite (catastrofe, accidente, omor, viol etc.). /odelul comportamental comun -n asemenea situatii include dezorientare, pasivitate, anxietate si lipsa de concentrare, chiar incapacitatea de a evalua dimensiunile paricolului (toate reunite -n sindromul catastrofic); o gradul de control pe care persoana -l are (sau are impresia ca -l are asupra evenimentului). &u c.t un eveniment pare mai incontrolabil, cu at.t va fi perceput ca fiind mai stresant, imposibil de controlat si de oprit. !erceptia asupra gradului de control este tot at.t de importanta c.t si gradul de control real, efectiv. &onvingerea ca un eveniment poate fi controlat reduce reactia de stres, indiferent daca acest control se exercita sau nu, este efectivCreal sau nu. o predictibilitatea, -n sensul capacitatii persoanei de a prezice un eveniment stresant chiar daca individul nu -l poate controla ceea ce poate reduce severitatea stresului; socurile predictibile presupun o activare emotionala redusa si mai putina anxietate. o sfidarea propriilor limite unele situatii sunt controlabile si prepredictibile, dar ram.n stresante pentru ca -mping individul la limita propriilor posibilitati si reprezinta o provocare la adresa imaginii de sine. 1rice schimbare, chiar aleasa de individ, implica tensiuni de reajustare si stres. Dnsa reactia la stres este diferita -n functie de individ unii oameni considera evenimentele tensionate ca fiind revigorante. o conflicte interne, constiente sau nu, legate de faptul ca persoana trebuie sa aleaga -ntre cai sau scopuri uneori incompatibile (independentaCdependenta, intimitateCizolare, cooperareCconcurenta etc). 22. Ce este an=ietatea? An=ietatea - modalitatea prin care oamenii interpreteaza evenimentele anxiogene le influenteaza vulnerabilitatea la boala. !ersonalitatile care explica evenimentele prin cauze interne, stabile si 94 globale sunt predispusi catre neajutorarea -nvatata ( -n urma unui eveniment anxiogen incontrolabil, individul are convingerea ca nu poate face nimic).

!ersonalitatile rezistente la stresCevenimente anxiogene au putere de autocontrol, cauta si primesc provocari; considera ca schimbarea este o dimensiune normala a vietii, o posibilitate de autodezvoltare si nu o amenintare la propria securitate. !ersonalitatile agresive, excesiv de competitive si orientate extrem spre autorealizare au dificultati de relaxare si sunt ne-ncrezatori -n propriile forte; au permanent sentimentul urgentei, fiind vulnerabili la boli cardiace. 23. Def fo!ia si tipurile fo!iei Fo!ia - teama morbida de obiecte, locuri, fiinte sau situatii, care determina aparitia unei stari de angoasa, perceputa de individ ca depasind posibilitatile de control. (flat -n stare de alerta si constient de irationalitatea fricii sale (asociata deseori cu aversiunea si dezgustul), individul cauta sa evite obiectul fobiei sale. 0xista fo(ii simple teama de un animal, obiect sau situatie specifica (serpi, paianjeni, microbi, spatii -nchise, -naltimi etc.), care rareori interfereaza cu activitatile vietii cotidiene. Fo(iile sociale determina sentimente de insecuritate extrema -n situatiile sociale; individul se teme ca -si va trada temerea prin semne precum tremuratul m.inilor, congestia fetei sau b.lb.iala. Eeama irationala poate fi diagnosticata ca tul(urare fo(ica -n momentul -n care interfereaza considerabil cu activitatea individului si viata de zi cu zi a acestuia. 2 . Def o!sesia .!sesia F idee, cuv.nt sau imagine care se impune staruitor spiritului, independent de vointa individului. (cesta este constient de absurditatea ideiiCimaginii respective, dar nu o poate alunga. 0l lupta -mpotriva acestei invadari pentru a atenua anxietatea asociata si poate recurge la ritualuri care ar putea neutraliza obsesia. 8eseori, obsesia se asociaza cu compulsia imbold irezistibil de a executa anumite acte sau ritualuri care reduc anxietatea. >deea obsesiva nu este o idee deliranta individual obsesiv are constiinta absurditatii, se lupta cu dubiile si -ncearca sa -ndeparteze ideea respectiva. 8e asemenea, individul obsesiv nu are conduite de evitare, comparativ cu fobicul. 2$. Def depresia si enumerati simtomele Depresia - tulburare a afectivitatii, -n sensul exagerarii trairilor emotionale negative. 0ste numita si $tristete patologicaB, manifest.ndu-se prin trairea intensa a sentimentului tristetii, durere morala, devalorizare si inutilitate. Simptome: o simptome emo*ionale: triste*e, melancolie, pierderea interesului afectiv fa*# de alte persoane 'i pierderea satisfac*iei sau a interesului fa*# de via*# sau activit#*i care anterior prezentau interes 'i surse de satisfac*ie; o simptome cognitive: g.nduri negative, apreciere de sine sc#zut#, autoblamare, lipsa speran*ei pentru viitor, neajutorare, inutilitate; o simptome motiva*ionale: pasivitate, dificult#*i -n ini*ierea activit#*ilor; o simptome somatice: pierderea apetitului, tulbur#ri de somn, oboseal# permanent#, pierderea energiei. &a urmare a acestor simptome, depresia poate fi o afec*iune debilitant#, iar -n cazul -n care este asociat# unei boli somatice poate interfera negativ cu programul terapeutic. . !ersoanele deprimate -'i pot reveni gradual, cu sau f#r# tratament, -n func*ie de intensitatea simptomelor. -n general, cu c.t o persoan# este mai stabil# 'i mai echilibrat# -nainte de un episod depresiv, cu at.t este mai mic# probabilitatea unei reapari*ii a depresiei.

<4. Descrieti caracteristicile A>C%ului o in cazul bolnavului cu accident vascular cerebral ((@&), leziunile cerebrale (cu repercusiuni asupra functiilor psihice) se combina cu factorii psihologici reactivi (stresul legat de boala si propriile incapacitati, izolare sociala si profesionala), d.nd nastere unui cerc vicios care creeaza bariere mentale -n calea vindecarii, precum: o dificultati de -ntelegere (afazie motorie incapacitate totalaCpartiala de exprimare verbala si afazie senzoriala incapacitate totalaCpartiala de -ntelegere a mesajelor) o neglijarea membrelor hemiparetice si chiar ignorarea lor (anosognozie) o negarea bolii o tulburarea imaginii corporale o apraxie o pierderea -ncrederii si sentimentul de inutilitate o depresie o abulie (incapacitatea de reglare voluntara) o lipsa de interes si dificultati de concentrare o reactii catastrofice. 2'. Ce rep antrenamentul mintal si rolul lui Antrenamentul mental este o tehnica specifica de influentare a capacitatilor psihice ale individului care doreste sa-si ameliorezeCoptimizeze comportamentele performantiale, integrata -ntr-un sistem de metode si tehnici de reglare si autoreglare a starilor psihice si de formare a unor deprinderi psihice. (ntrenamentul mental reprezinta o procedura de antrenament care grupeaza pregatirea psihologica (mentala) si practica mentala propriu-zisa, adica repetarea simbolica a unei actiuni motrice -n afara executiei ei reale. (ceasta repetitie poate fi verbala sau, cel mai adesea, imaginata, individul fiind fiind -ndemnat sa se vada siCsau sa se simta execut.nd miscarea sau o parte a ei. (stfel, pentru evocarea actiunilor motrice sunt evocate imagini vizuale, )inestezice si chiar auditive. copurile antrenamentului mental -n )inetoterapie: o clarificarea sarcinii motrice, -n stadiile initiale ale -nvatarii motrice o corectarea sau precizarea unor parti ale deprinderii motrice -n curs de formareCreeducare o descompunerea unei secvente motrice, pentru a-i identifica etapele o exersarea unor secvente de elemente ale sarcinii motrice o -ntarirea unei executii, dupa reusita ei o clarificarea caracteristicilor spatiale, temporale si energetice ale actiunilor motrice -n curs de -nvatare o controlul starilor emotionale, dob.ndirea -ncrederii si atitudinii pozitive, reducerea g.ndirii negative o controluul atentiei, focalizarea si concentrarea atentiei o vizualizarea -nsanatosirii si managementul durerii. (cceptarea si efectuarea antrenamentul mental de catre persoanele aflate -n imposibilitatea de mobilizare activa a segmentelor articulare (din diverse cauze: reumatice, ortopedicotraumatice, neurologice etc) sau de catre persoane care doresc sa-si creasca performantele motrice este o problema de convingere, efort voluntar si autocontrol. Eoate acestea se subsumeaza ideii de autoreglare. !sihismul uman, ca sistem hipercomplex, dispune de mecanisme plurifunctionale si intersistemice de reglare si autoreglare. +eglarea realizeaza nivelul formativ, care are ca suport -ndrumarea si conducerea comportamentului individului (prin comunicare verbala si nonverbala) de catre o persoana specializata (profesor, pedagog, psiholog, antrenor, )inetoterapeut), realiz.nd atitudini, convingeri, aspiratii, deprinderi si

comportamente sociale. (utoreglarea are la baza capacitatea individului de a se autocunoaste, autoaprecia si autoinstrui, autoeduca, autoconduce. &omponentele antrenamentului mental: starea de relaxare a subiectului, reprezentarile ideomotorii, limbajul interior, autocomenzi si autoevaluare, sugestia si autosugestia, biofeedbac) (cuc aparatura speciala, pentru constientizarea evolutiei indicatorilor starii de relaxare, ai functiilor cardiovasculare si ai activarii corticale), stabilirea, organizarea, urmarirea, evaluarea scopurilor. 2). Descrieti cele 3 tipuri de rela=are 8curs &9 2+. De ce este guvernata relatia 6inetoterapeut%pacient? Dn relatia )inetoterapeut-pacient, fiecare are canalul sau predominant de comunicare. (tunci c.nd )inetoterapeutul nu stie sau nu reuseste sa se adapteze la canalul de comunicare al pacientului, rezultatele sunt slabe. ?econstietiz.nd propria incapacitate de comunicare, )inetoterapeutul acuza pacientul de nagativism sau rezistenta. !entru o buna comunciare -ntre )inetoterapeut si pacient este necesara si o complementaritate a strucutrilor de personalitate ale acestora. /ulti pacienti nu au cunostinte medicale care sa le permita descrierea suferintei -n termeni precisi, folosesc exprimari vagi si chiar ezita sa vorbeasca despre detalii importante, daca sunt de ordin intim sau arunca o lumina nefavorabila asupra propriei persoane. !entru a putea comunica optim cu pacientul, obtin.nd de la acesta informatii corecte, fara sa-i sugestioneze raspunsurile sau atitudinile, )inetoterapeutul trebuie sa ia -n considerare c.teva aspecte: o simptomele cele mai suparatoare pentru pacient pot fi de minima importanta medicala, dar nu trebuie neglijate din punctul de vedere al relatiei; o este necesar sa poata privi lucrurile din perspectiva pacientului, tin.nd cont de subiectivitatea acestuia; o trebuie luat -n calcul -ntelesul exprimarilor pacientului, deoarece pot interveni baraje -n comunicare datorate diferentelor culturale si sociale; o trebuie -nteles pacientul ca individ, nu numai afectiunea lui; o trebuie acceptate, cu simt critic, parerile pacientului, pentru a c.stiga -ncrederea acestuia si motivatia pentru terapie. Ginetoterapeutul trebuie sa demonstreze abilitati de ascultare si autoexprimare, d.nd si pacientului posibilitatea sa se exprime. !entru a evita comunicarea ineficienta, este necesara constientizarea si -ndepartarea unor atitudini de tipul: adevarul -mi apartine, problema se datoreaza exclusiv celuilalt, descalificarea pacientului, agresivitatea pasiva, autoblamarea, sarcasmul. 3,. Cum poate fi utili"ata comunicarea cu o pers. hipercritica? &omunicarea cu o persoan# hipercrHtica implic# tendin*a acesteia de a se baza pe autostima sc#zut# a interlocutorului 'i pe tendin*a de defensivitate asociat#. Ii acest tip de comunicare poate fi optimizat# prin tehnica dezarm#rii, prin empatizare 'i interogare, la care se adaug# modificarea focaliz#rii pe ostilitatea interlocutorului, prin prisma propriilor tr#iri.