Ciorapi si urmariri spectaculoase

Saptamana trecuta, la intoarcere, am dormit la un hotel din Tarvisio (tot asa, am ajuns pe
la 12 noaptea). La iesirea de pe autostrada automatul de incasare a banilor n-a dorit sa-mi
incaseze banii, mi-a eliberat o recipisa in care imi spunea ce modalitati de plata imi mai
raman. Multumesc in gand tuturor automatelor din viata noastra, opresc masina mai incolo
si vin cu banii in mana sa platesc la operatorul uman. In fata mea, o coada de 5 persoane
tot cu banii in mana. Se facu 1 noaptea. Primul hotel din Tarvisio era plin.
Al doilea hotel din Tarvisio era plin.
...
Al patrulea hotel din Tarvisio avea camere libere.
Dimineata, ne-am hotarat sa vizitam statiunea, am gasit un market bunicel si am intrat sa
cumparam cadouri. Eu am luat vreo 3 kile de ulei de masline si vreo 5 de cafea boabe (la
juma de pret fata de Romania, pe aceleasi marci), iar nevasta-mea 5 perechi de sosete de
iarna cu ceva antiderapant pe talpa, ca sa nu alunece.
-Sunt din lana, zice, la promotie, si numai 1 euro.
-Bine, zic. Dam si lui D..., si la bunica, si noi cate una. Merge.
-Atunci ma duc sa mai iau patru.
-Cred ca sunt destule...
Nevasta-mea intra inapoi in magazin si revine dupa 10 minute cu inca patru perechi. Ma
uit la masina pe etcheta, si vad: 15% lana, 15% angora, 15% acrylic, 15% elastan, 15%
etc etc.
-Pai nu prea e lana, zic, decat 15%.
-Pai atunci le dau inapoi la casa pe astea patru! Si fuge cu sosetele inapoi. In fine,
reuseste sa le schimbe (casiera nu a inteles din prima ce vrea nevasta-mea, a crezut ca s-
a intors sa ceara bonul fiscal, pe care nu i-l daduse, dar in final lucrurile s-au aranjat).
Ne-am hotarat sa mergem atunci pana la Vilach (primul oras din Austria, peste granita) pe
soseaua normala, si vedem ce au prin magazine nemtii astia de austrieci. Cale de vreo 20
de km, slalom printre motocilclisti, ajungem la Vilach, gasim un market, dar numai de-ale
gurii. Nici un ciorap. Nevasta-mea: hai inapoi la Tarvisio, vreau totusi sosetele alea patru.
Imi pare rau ca nu le-am cumparat. Erau asa de moi si pufoase...
-Cum sa...
-Hai inapoi! Trebuie sa le iau pe alea!
-Dar sunt sintetice!
-Nu conteaza, mie imi plac, si angora e tot o lana, deci au 30% natural.
-Ei, daca au natural asa de mult, hai inapoi.
-Da, dar eu nu mai intru, ca mi-e rusine, ca mai intai le-am dat inapoi si acum le vreau iar,
intri numai tu. Obiectez ca nu ma pricep la model, culori si marimi, dar ce mai conteaza...
Inapoi printre motoclisti, 20 de km, intrat Tarvisio, gasit marketul dupa a treia incercare,
mers la raftul cu ciorapi, si - dezamagire totala! Nu mai era decat o pereche. Restul se
vandusera. Nevasta-mea o inhata, si glont la casa de marcat, unde aparuse altcineva in
locul fetei de dimineata, un baiat.
Cum marfa returnata se baga de obicei sub masa de la casa de marcat, mai era o sansa,
pe care nevasta-mea o speculeaza instantaneu:
-Intreaba-l daca mai are patru perechi sub tejghea.
-Bine, zic, si ma adresez casierului - Signore, anche le quattro calzone sotto la... Baiatul
baga mana sub tejghea, si scoate patru perechi de sosete antiderapante pufoase, numai
bune.
Luam cele cinci perechi care se adauga celorlalte si ne continuam drumul. Intru pe
autostrada si gresec sensul. Sensul ma duce inapoi in Italia, in spatele barierelor ale caror
automate nu incaseaza numerarul. Opresc in disperare inaintea barierelor si fac o
intoarcere cu 180 de grade in tromba, peste linia continua, in fata echipajelor de politie
care intra in alerta. Sirenele incep sa urle.

Eu sunt insa in Austria!

Florin Giurca