Contribuţia

Domnitorilor români
la dezvoltarea culturii
naţionale
Mircea cel Bătrân
Ştefan cel Mare
Constantin Brâncoveanu
 Mircea cel
Bătrân
1386 sept. 23 -
1418 ian. 31)
 Mircea cel Bătrân
A fost unul dintre cei mai importanţi
conducători ai Ţării Româneşti.El este fiul
lui Radu I şi fratele lui Dan I pe care îl
secondează la tron după moartea acestuia.
În actele oficiale apare ca„În Hristos
Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos
iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea
mare voievod şi domn...”. În istoriografia
română apare şi sub numele Mircea cel
Mare.
 Mircea cel Batrân nu a fost numai un mare conducator de
oşti (cronicile îi preamaresc vitejia si caliăţile deosebite de
strateg la Nicopole si Câmpia Mierlei- ci si un iscusit diplomat. El
a fondat alianţe solide, unele chiar de familie, cu ajutorul cărora
a sporit şansele de a menţine independenţa ţării. Mircea cel
Bătrân a fost şi un mare ctitor de biserici. Cea mai de seama
mănăstire ctitorită de e este Mănăstirea Cozia.
Domnul muntean a făcut eforturi deosebite pentru a întări
puterea ortodoxiei într-o perioadă când catolicismul înca făcea
eforturi deosebite să pătrundă în sud-estul Europei. De aceea a
dotat mânastirile si bisericile ortodoxe din ţară cu domenii
aducătoare de venituri. Danii însemnate a făcut Mircea nu
numai Coziei, ci şi altor mânastiri existente în vremea sa:
Tismana, Snagov, Glavacioc, Dealu, Strugalea, Govora, Bolintinu
si Visina, precum si Bisericii Domneşti de la Curtea-de-Argeş. De
asemenea, Mircea cel Bătrân a făcut danii mănăstirii Cutlumus
de la Muntele Athos, ctitorie a lui Nicolae Alexandru Basarab si
a lui Vlaicu Voda, unde se afla zugrăvit pe perete în calitate de
binefacator al sfântului lăcas.
Ştefan cel Mare
 Ştefan cel Mare
Ştefan cel Mare a domnit aproape o jumatate de
secol in Moldova, timp in care tara a cunoscut o
inflorire fara precedent si s-a facut respectata de
toate marile puteri din jur: Ungaria, Polonia si
Imperiul Otoman. Voievodul - pe care cronicarii il
descriu ca pe un barbat nu prea inalt, blond, cu o
privire patrunzatoare si o vointa puternica - a fost un
razboinic viteaz si hotarat, un priceput conducator de
osti, dar si un om credincios, cu frica lui Dumnezeu,
care a zidit multe biserici si manastiri pe tot cuprinsul
Stefan a avut o domnie foarte lunga, de 47 de
ani, timp in care a reusit sa tina piept Imperiului
Otoman si celorlalti vecini puternici, uneori vrajmasi.
In epoca sa, Moldova a cunoscut cea mai mare
intindere, intre Carpati, Nistru si Marea Neagra.
Capitala era in cetatea Sucevei, pe care domnitorul a
intarit-o cu ziduri puternice din piatra, pentru a
rezista oricarui atac.
Cetatea Sucevei
 De-a lungul intregii sale domnii, Stefan a fost
un protector al credintei crestine, un neobosit
ctitor de manastiri - nu mai putin de 44 de
lacasuri de inchinaciune fiind ridicate din porunca
sa.
In timpul sau a luat nastere stilul
“moldovenesc” in constructia bisericilor, s-au
scris primele letopisete (cronici) si s-au facut
daruri catre manastiri din afara tarii. Se spune ca
Stefan purta intotdeauna asupra sa un triptic,
adica o icoana tripla, reprezentand pe Mantuitorul
Hristos, pe Maica Domnului si pe Sfantul Ioan
Botezatorul. Unul dintre marii sai duhovnici a fost
Daniil Sihastrul, caruia i-a cerut adesea sfatul si
care, dupa infrangerea de la Valea Alba, l-a
indemnat sa continue lupta impotriva paganilor.
Biserica Ortodoxa Romana l-a trecut in randul
sfintilor, impreuna cu Daniil Sihastrul, in anul
1992, cinstindu-l cu numele de “binecredinciosul
voievod Stefan cel Mare si Sfant”.
Mănăstiri şi Biserici ctitorite
de Ştefan cel Mare
Mănăstirea Putna, Biserica cu hramul
„Adormirea Maicii Domnului”
10 iulie 1466 – 3 septembrie 1469
Mormântul
lui Ştefan
de la Putna
Biserica „Sfântul
Procopie”,
Milişăuţi
8 iunie – 13
noiembrie 1487
Biserica „Sfânta
Cruce”, Pătrăuţi
13 iunie 1487
 Biserica
„Sfântul Ilie”,
Suceava
1 mai – 15
octombrie 1488
Biserica „Sfântul
Gheorghe”,
Mănăstirea
Voroneţ
26 mai – 14
septembrie 1488
Biserica „Tăiera
Capului Sfântului
Ioan
Botezătorul”,
Vaslui
27 aprilie – 20
septembrie 1490
Biserica „Sfântul
Nicolae”, Iaşi
iunie 1491 – 10
august 1492
Biserica „Sfântul Gheorghe”, Hârlău
30 mai – 28 octombrie 1492
Biserica
„Adormire
a Maicii
Domnului”,
Borzeşti
9 iulie 1493
– 12
octombrie
1494
Biserica
episcopală
„Sfinţii Apostoli
Petru şi Pavel”,
Huşi
... – 30 noiembrie
1495
Biserica „Sfântul Nicolae”, Dorohoi

... – 18 octombrie 1495

Biserica „Sfântul Nicolae”,
Popăuţi
... – 30 septembrie 1496
 Biserica
„Sfântul
Arhanghel
Mihail”,
Războieni
... – 18 noiembrie
1496
 Biserica „Naşterea Maicii
Domnului”, Tazlău
4 iulie 1496 – 8 noiembrie 1497
Biserica „Înălţarea Domnului”,
Mănăstirea Neamţ
... – 14 noiembrie 1497
 Biserica
„Sfântul
Ioan
Botezătorul
”, Piatra
Neamţ
15 iulie 1497
– 11
noiembrie
1498
Turnul clopotniţă cu paraclisul „Sfântul
Ioan cel Nou”,Mănăstirea Bistriţa
Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci”,
Volovăţ
2 aprilie 1500 – 29 august 1502
Biserica „Coborârea Sfântului Duh”,
Mănăstirea Dobrovăţ 27 aprilie 1503
– 1504
Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan
Botezătorul”, Reuseni
8 septembrie 1503 – 18septembrie1504
 Constantin
Brâncovean
u
(1688-1714)
• Biserica Ortodoxă Română a trecut în rândul
sfinţilor pe domnitorul Constantin Brâncoveanu
(se prăznuieşte la 16 august), al cărui sfârşit
tragic este asemănător cu cel al martirilor din
primele veacuri creştine: uciderea prin tăierea
împreună cu cei patru fii ai săi şi cu credinciosul
său vistiernic Enache Văcărescu, la 15 august
1714, în piaţa Ialikioşk (Chioşcul Mării) din
Constantinopol, după mai bine de 25 de ani de
domnie.
• Constantin Brâncoveanu a fost un iscusit
diplomat, dar a fost un mai mare cărturar. S-a
înconjurat de învăţaţi români şi străini ca: fraţii
Cantacuzino, autori şi traducători de cărţi,
învăţatul mitropolit Antim Ivireanul, episcopii
Mitrofan şi Damaschin, fraţii Radu şi Şerban
Greceanu, cronicarul Radu Popescu, ca şi Ieremia
Cacavela, Ioan Cariofil, Anton Maria Del Chiaro
Fiorentio, Ioan Romanul ,etc
• Înţelegând tot mai intens necesitatea unei
pregătiri intelectuale superioare, în 1694
Constantin Brâncoveanu înfiinţează pe lângă
Mânăstirea Sfântul Sava o Academie, după
modelul celei din Constantinopol care
corespundea unei facultăţi de litere – filozofice
(Facultas – Artrium) din cadrul universităţilor
europene. Limba folosită era cea grecească,
deoarece voievodul era interesat să aibă o şocală
grecească cu rol de instrument pentru apărarea
Ortodoxiei.
• Pe cheltuiala mânăstirilor sau ale ţării se
întreţineau elevii săraci silitori la învăţătură, ca şi
cei peste 200 de tineri veniţi din ţările învecinate:
Grecia, Bulgaria, Serbia, Macedonia. Cei care se
distingeau erau trimişi la universităţile europene
pentru completarea studiilor.
• Sub conducerea acestui mare domnitor, sprijinitor
al culturii şi Ortodoxiei, tipăriturile de cărţi au luat
un strălucit avânt. De altfel, Şerban Vodă, pe
timpul său, îl numeşte pe Constantin
Brâncoveanu ispravnic al traducerii şi tipăririi
Bibliei, care s-a terminat abia sub domnia lui
Brâncoveanu. Tot acum se traduc în limba
românească predicile lui Ioan Gură de Aur sub
titlul Mărgăritarele.
• În Ţara Românească au funcţionat, între anii 1688
şi 1714, cinci tipografii. Astfel s-au tipărit cărţi
pentru slujba religioasă, trebuitoare şcolilor ce
funcţionau în vremea sa, pentru susţinerea
ortodoxismului transilvănean, pentru
popularizarea teologiei, vieţi ale sfinţilor şi chiar
romane cavalereşti. Acum a fost tipărită pentru
prima dată Alexandria, romanul după războaiele
împăratului Alexandru Macedon.
• Constantin Brâncoveanu a fost ctitorul
multor biserici şi mânăstiri. Astfel, după ce
s-a întors victorios de la Zărneşti, se
hotărăşte să zidească o mânăstire care să-
i fie un loc de reculegere, iar, în caz de
nevoie, şi de apărare. Locul este ales pe
moşia Hurezi, iar zidirea bisericii a fost
terminată în 1693. Timp de 2 ani s-a lucrat
la împodobirea bisericii cu icoane biblice,
sfinţi, chipurile ctitorilor, ale Sfinţilor
împăraţi Constantin şi Elena, ale fiilor
domnitorului şi ale strămoşilor Basarabi şi
Cantacuzini .
 Execuţia
• Enache Văcărescu, ginerele domnitorului, a fost
decapitat primul. Au urmat fiii cei mari.
Înspăimântat, Matei, mezinul, a fost gata să
renunţe la creştinism: "Dă-mi voie să-mi trăiesc
tinereţea. Mai bine vreau să fiu mahomedan
decât să mor nevinovat”. Brâncoveanu s-a
împotrivit, iar călăul i-a retezat şi capul copilului.
Constantin Brâncoveanu însuşi a îngenuncheat
ultimul în faţa gâdelui. Capetele celor şase au fost
plimbate pe străzile Istanbul în vârfuri de suliţe,
iar trupurile, aruncate în mare. Doamna Maria a
aflat vestea în închisoare. Cu ajutorul Patriarhiei
Constantinopolului a început pescuitul cadavrelor,
care şi-au găsit odihna veşnică, într-o veche
mânăstire zidită de împaratul Ion Paleologul.
Palatul Mogoşoaia
Cuhnia de la Palat-fosta
bucătărie domnească
Mănăstirea Horezu
Curtea Brâncovenească de la
Potlogi
Biserica de la Potlog