COMUNICARE I ARGUMENTARE

Exist foarte multe definiii ale comunicrii n general i ale actului de comunicare n special, dar n esten, din punct de vedere sistematic, a comunica nseamn a informa, a aduce la cunotin, a pune n discuie, a ine la curent, a relata acesta ar fi sensul de dicionar al termenului care a nscut la nceputul secolului XX, o nou tiin numit tiina comunicrii, fr de care organizaiile moderne nu ar fi avut forma lor actual. a act, comunicarea se produce printr!un contact ver"al sau non!ver"al n cadrul unui grup, prin care interlocutorii fac sc#im" de idei, opinii i perspective. Comunicarea este, prin natura sa, un proces legat insepara"il de informaie i de sc#im"ul de informaii, iniiat de persoana care intenioneaz s comunice , deci s transmit un mesa$, prin canalul canalele alese n preala"il. Mesa!ul emitorului se adreseaz interlocutorului %pu"licului&, care, la r'ndul su, reacioneaz i i trimite, implicit sau explicit, un rspuns celui dint'i. Emitorul evalueaz apoi reacia pu"licului, pentru a descifra dac mesa$ul a avut efectul scontat i pentru a!i adapta sau m"unti urmtorul act de comunicare. (n urma succesiunii permanente de stimuli i reacii, procesul comunicrii capt un caracter circular. )cest lucru este evident la toate nivelurile, pornind de la comunicarea interpersonal direct la comunicarea organizaional.

Schema actului de comunicare

EMITOR

Informaie

CANAL

Informaie

RECEPTOR

Comunicarea este un proces a crui esen este transferul de informaie ntre unul sau mai muli participani implicai n mod direct sau indirect.