Sunteți pe pagina 1din 100

Sfera

Politicii
REVIST LUNAR DE STIINTE POLITICE EDITAT DE INSTITUTUL DE
CERCETRI POLITICE SI ECONOMICE SI EUNDATIA 'SOCIETATEA CIVIL
Anul IX, 2001 Pret 15.000 lei
ALEGERI 2000
87
88
Cuprins
1 S.P. nr. 87-88/2001
Editorial
Alegeri 2000
Politic intern
IdeoSfera
Crti i autori
Romulus Brncoveanu
Lauren(iu Constantiniu
Alexandru Lzescu
Mircea Stnescu
Sorin Ioni(
Lauren(iu
$tefan-Scalat
Rzvan Dumitrescu
Dan Oprescu
Ana Dinescu
Filon Morar
Michael Shafir
George Voicu
Mihai Chioveanu
Dragoy Petrescu
Iulia Huiu
Ultimele zile ale societtii
civile?
Vox Populi n Romnia
Peisaj dup btlie
Anatomia unui Ialiment
Guvernul de cauciuc
Eantoma lui Radu Cmpeanu
Scenarita
Un pas gresit n directia
cea bun
UDMR la schimbarea puterii
Marja de eroare
Paradigme, parademonstratii,
paratrsnete (IV)
Teme antisemite n discursul
public (VIII)
Remember
Cazul Rceanu
Scrieri politice Iundamentale
2.
8.
12.
20.
25.
35.
41.
46.
57.
62.
69.
81.
89.
91.
92.
Revista este editat de
Institutul de Cercetri
Politice yi Economice yi
Funda(ia Societatea Civil
EDITORIAL BOARD:
CLIN ANASTASIU
DANIEL CHIROT
DENNIS DELETANT
ANNELI UTE GABANYI
GAIL KLIGMAN
DAN OPRESCU
VLADIMIR TISMNEANU
G. M. TAMAS
REDACTIE:
Redactor yef:
STELIAN TNASE
Secretar general de
redac(ie:
OVIDIU HORIA MAICAN
Redactori yefi-adjunc(i:
MIHAI CHIOVEANU
DRAGOs PETRESCU
Colectivul redac(ional:
ADRIAN CIOROIANU
LAURENTIU STEEAN
SCALAT
VALENTIN STAN
Publicitate yi distribu(ie:
CLAUDIU BOBOC
Coperta yi
tehnoredactarea:
LIVIU STOICA
'SIera Politicii`` este nregis-
trat n Catalogul Publicatiilor
din Romnia la numrul 4165.
Reproducerea articolelor aprute
n publicatia noastr se Iace
numai cu acordul scris al redactiei.
Tiparul executat la ........
Adresa Redactiei:
Str. Piata Amzei, nr. 13, Et. 1.
CP 212, OP 22, Bucuresti
Tel/Eax: 01 312 84 96,
01 659 57 90
(Attn Roxana Dumitrescu);
E-mail: sIeratotalnet.ro.
Societatea civil yi societatea civil
S-ar putea ca, uneori, societate civil
de care vorbesc n titlul acestui articol s aib
prea putin de-a Iace cu deIinitiile din
dictionare sau cu diIeritele ei conceptii mai
elaborate sau teoretice, dar mai ales cu modul
n care aceast sintagm apare n discursul
public de la noi. Subliniez acest lucru pentru
c as vrea s prentmpin nentelegerile legate
de modul n care o utilizez si care ar putea
sugera, cumva, c zilele societtii civile, n
Romnia, sunt numrate si c disparitia ei este
iminent. Ceea ce, nu-i asa, ar putea Ii un
motiv de ngrijorare pentru persoanele si
organizatiile care o compun, dar si un mai
serios motiv de ngrijorare teoretic, ba chiar
de programare politic: oare ce anunt
sIrsitul societtii civile, cu ce ar putea Ii
nlocuit sau ce va creste pe ruinele ei?
ntr-adevr, ntrebarea de la care
pornesc indic posibilitatea unui punct Iinal al
societtii civile si nu cred c zilelor ei de pe
urm, care se petrec chiar n momentul de
Iat, li se vor aduga si altele, eventual mai
Iericite. ns notiunea de societatea civil pe
care o Iolosesc aici este una deja interpretat.
De aceea, pentru a marca aceast interpretare
am preIerat transcrierea cu italice si voi
continua n acelasi mod ori de cte ori va Ii
vorba de ea. AltIel spus, societatea civil, cu
italice, nu este una si aceeasi cu acea
societatea civil, cam abstract, a crei
existent si dezvoltare sunt vzute ca premise
ale reusitei tranzitiei. Nu de existenta n
continuare a acestei societti civile n Iormare
ne-am putea ndoi si nu acestei societti i s-ar
putea pune sub semnul ntrebrii rolul n
vreuna din Romniile posibile n viitor. Nu-mi
propun, adic, o analiz sociologic sau
dependent de vreo specie a stiintei politice
care s cerceteze aspectele organizrii
societtii civile, ci numai s adaug o nuant la
interpretarea situatiei survenite n urma
alegerile parlamentare si prezidentiale de la
sIrsitul anului trecut si a modului n care
societatea civil se nItiseaz n cadrul
acesteia.
Societatea civil ca form de
mobilizare
Societate civil la care m reIer este
aceea pe care cei mai multi dintre noi o tim
intr-un fel anume si care nu poate Ii sesizat
dect n msura n care ai participat sau ai
observat Ioarte atent si consecvent viata
public a ultimei perioade, dobndind astIel
ceva de genul unei experiente, a unei
cunoasteri mprtsite. A sesiza, a percepe, a
simti, a cataloga, a adera sau a respinge ntr-
un mod similar cu ceilalti, a te regsi n
gesturile acestora si laolalt cu ei sunt mai
importante pentru societatea civil de care
vorbesc, pentru sensul ei, dect existenta unor
organizatii care exprim vointa sau modul de
Editorial
2 S.P. nr. 87-88/2001
Ultimele zile ale societfii civile?
ROMULUS BRANCOVEANU
Editorial
3 S.P. nr. 87-88/2001
viat al unor grupuri de persoane. Acest tip de
societatea civil a reprezentat, n toti acesti
ani, de Iapt, o form de mobili:are n vederea
realizrii unor obiective politice. E vorba de o
modalitate de mobilizare care ar putea Ii lesne
denumit tacit sau spontan, n sensul c toti
cei care particip la ea au actionat sau au
reactionat, nu o dat, asemenea unor
coechipieri ncercati care nu mai au nevoie s-si
coordoneze actiunile prin verbalizare, se
nteleg din priviri, ca s spun asa, n legtur
cu ce au de Icut, care sunt sarcinile lor ca
membri ai societtii civile si care sunt ideile
pe care trebuie s le apere sau s le diIuzeze.
Ei par s stie din capul locului cum trebuie s
se orienteze. De pild, exempliIic la
ntmplare, ce opinii trebuie acceptate si care
trebuie respinse, de ce si n ce unor persoane
ar putea Ii sau nu trecut cu vederea, de ce
cutare ziar sau revist ar trebui citite chiar
dac nu contin nimic interesant, de ce anumite
actiuni sunt ntotdeauna corecte etc. De
asemenea, acestia recunosc, ader sau resping
interpretrile destul de Iluide ale eveni-
mentelor, bazndu-se, de obicei, pe principii
puternice si catalogri abrupte, ceea ce nu
mpiedic, ba chiar Iavorizeaz emiterea de
judecti si desIsurarea de actiuni contra-
dictorii cam n acelasi timp, asa cum s-a
petrecut recent n cazul candidaturii lui
Mugur Isrescu la presedintie sau, poate si
mai evident, al sustinerii lui Ion Iliescu n
turul al doilea al alegerilor prezidentiale.
Asadar, un gen de judecti practice prelungit
ntr-o modalitate de actiune, de multe ori cu
virtutea de a desprti apele de uscat dar, vai,
si cu aptitudinea de a mpca apa si Iocul, cu
destul naturalete, posibil numai datorit
mobilizrii realizate prin serii de recunoasteri
tacite n gesturile, conceptiile si actiunile
celuilalt. Existenta acestei societti civile n
care nu organizarea joac rolul cel mai
important, ci mobilizarea intermitent pe baza
unor asemenea recunoasteri tacite n vederea
realizrii unor obiective de obicei politice, mi
se pare ns din ce n ce mai Iragil.
N-as vrea s se nteleag c
interpretnd sau caracteriznd acest tip de
societate civil ca Iiind unul bazat pe
mobilizare si distingndu-l ca atare nseamn
c as presupune c n Romnia exist tot de
Ielul 'societti civile alturi de societate
civil care apare sau e mentionat n discutiile
obisnuite pe marginea vietii publice si a
evenimentelor ei n articole de ziar, n reviste,
n stirile de pres sau de televiziune, n talk
show-uri, la care se reIer cei care se socotesc
ndrepttiti s o reprezinte si pe care o
ponegresc adversarii mai pe Iat si mai
ascunsi ai democratiei. n mod obisnuit,
aceast societate civil care este, dintr-un
anumit punct de vedere, una si aceeasi cu
societatea civil, nu este vzut ca Iiind n
esenta ei o modalitate de mobilizare, ci un
ansamblu de atitudini, discursuri, actiuni,
persoane si organizatii, evenimente chiar, si
ilustrat prin discursul anticomunist si
prooccidental, prin misiunea etic pe care o
proclam, prin evenimente cum ar Ii Piata
Universittii, prin trimeteri la Alianta Civic,
GDS, 22, la 'elit sau la personalitti
precum Ana Blandiana sau Gabriel Liiceanu.
Desi nu sustin c avnd dou interpretri si
obiectul diIer, cred, totusi, c validnd
interpretarea societtii civile ca mobilizare, si
conIiguratia lui propriu-zis trebuie s ne
apar schimbat.
Comunitatea de comunicare
Multe dintre elementele aprute n
ncercarea de descriere a societtii civile ca
Iorm de mobilizare au trimis la preexistenta
unei comunitti de comunicare ce ar Ii Icut-o
posibil. De altIel, aspectul tacit, spontan, al
mobilizrii este greu de explicat n absenta
unei comunitti de comunicare bine
nchegate. n societatea civil caracterizat
prin mobilizare, comunitatea de comunicare
suplineste Iactorul organizatoric. Sau, ntr-o
Iorm mai slab, organizatia si organizarea
(pentru c si n societatea civil exist
organizare) joac un rol mai putin important
n realizarea actiunilor si atingerea
obiectivelor dect comunitatea de
comunicare. Insist pe legtura ntre societatea
civil ca Iorm de mobilizare si comunitatea
de comunicare deoarece modiIicrile
survenite n sIera acesteia din urm sunt
tocmai cele care explic, n parte, apusul
societtii civile.
Comunitatea de comunicare propriei
societtii civile s-a Iormat n ultimele dou
trei decenii ale secolului al XX-lea. Este un
produs al vietii publice din perioada
comunist si al perioadei de tranzitie. n
cadrul ei, evenimentele sunt receptate, si
interpretate, li se Iurnizeaz sensul, sunt
create, celebrate, uitate s.a.m.d., constituind,
n acelasi timp, cadrul necesar mobilizrii n
vederea obiectivelor propuse. Ar Ii o greseal
s ntelegem comunitatea de comunicare
reprezentat de societatea civil numai prin
notiuni caracteristice teoriei discursului.
nainte de a Ii descris prin competente
comunicationale, aceast comunitate este una
Iormat din persoane. Din acest punct de
vedere, poate c structurarea ei din comunism
are o anumit legtur cu reproducerea si cu
structurarea de dup prbusirea acestuia si,
mai departe, cu ceea ce pare s Iie acum
destrmarea societtii civile nteleas ca
Iorm de mobilizare. Dac vom judeca asa,
atunci societatea civil de astzi si are
originile n ultimii ani ai comunismului, n
comunitatea de comunicare reprezent pe
atunci de ceea ce se numea viat sau lume
literar sau cultural artistic, al crei
principal discurs era cel literar (literatura, se
spunea pe atunci, tinea loc de pres, de
cercetare istoric, IilosoIie etc.). Probabil sunt
putini cei care ar contraargumenta mpotriva
unei asemenea origini a societtii civile, dar
cu sigurant sunt multi cei care ar nega
echivalarea comunittii de comunicare
proprie societtii civile cu lumea cultural -
artistic de dinainte de 1989. Chiar dac n-as
avea dreptate, este esential c mare parte din
comunitatea de comunicare proprie societtii
civile s-a constituit si s-a maniIestat la nceput
n spatiul public al societtii comuniste. De
altIel, la originile sale, societatea civil
nteleas ca Iorm de mobilizare corespunde
destul de bine unei deIinitii mai tari a
conceptului, de vreme ce este ndeobste admis
c totalitarismul comunist s-a caracterizat
prin cotropirea aproape deplin a vietii
publice de ctre partidul-stat. n acest context,
viata sau lumea literar - artistic a reprezentat
o dislocare n monoliticul spatiu public al
epocii comuniste. Sprtura s-a produs ntr-un
mod oarecum natural prin Iisurile aprute n
urma retragerii, ct de ct, n cursul anilor
`60, a ideologiei comuniste din diIeritele
Iorme de discurs literar si artistic si,
concomitent, prin recunoasterea partial a
autonomiei acestora. Recuperarea literaturii
ca literatur a constituit, astIel, deopotriv un
prilej de 'rentoarcere a poetilor n cetate,
dup ce nu cu multi ani n urm Iuseser
alungati, si de recunoastere a unor Iorme de
viat public relativ autonome. Comunitatea
de comunicare conIigurat n aceste procese
s-a dezvoltat n nisele discursului ideologic
comunist si ale vietii publice oIiciale din acea
perioad, dezvoltnd nu doar limbaje si
discursuri proprii ci si structuri de grup si
chiar institutionale, prin coabitarea cu si n
institutii primite din partea partidului stat
spre gestionare (edituri, reviste, teatre etc.).
Toate acestea au coagulat ntr-un Iel de viat
public paralel desIsurat n concurent cu
Editorial
4 S.P. nr. 87-88/2001
cea oIicial. Crti, spectacole, cozi la librrii,
spectacole de teatru, cenacluri literare,
conIlicte ntre grupri, attea Iorme ale
acestei vieti publice non-oIiciale, sunt
deplnse astzi de multi! Aceast comunitate
de comunicare constituit nc din comunism
a oIerit si a produs legitimitti non-oIiciale
prin propriile sale mecanisme. Ulterior,
acestea au Iost capitalizate politic, grosul
liderilor societtii civile extrgndu-si noua
legitimitate pe baza rolurilor jucate si a
recunoasterilor reciproce provenite din viata
public non-oIicial. Imediat dup prbusirea
comunismului, tocmai aceast comunitate de
comunicare a Iost aceea care si-a Iixat drept
sarcin construirea societtii civile, si acesta
pare s Ii Iost motivul neangajrii politice a
intelectualilor n partide si n viata politic n
general. Cine si mai aminteste epoca
nceputurilor si reaminteste, desigur, si de
polemica dintre Nicolae Manolescu si
Octavian Paler din Romnia literar cu
privire la misiunea intelectualilor n noile
conditii politice. Reprezentanti proeminenti ai
acestei comunitti, denumiti generic sau
peiorativ intelectuali sau elit au clariIicat
aceast sarcin si au transmis-o n reteaua de
recunoasteri constituit deja. Prima iluzie a
intelectualilor a Iost c discursul monolitic al
puterii comuniste va Ii nlocuit cu discursul
cuprinztor al societtii civile si c societatea
civil va ocupa ntregul spatiu public rmas
deschis dup cderea comunismului (se
proclama, oarecum, detinerea exclusivittii n
crearea si reprezentarea societtii civile).
Aceste iluzii s-au risipit destul de repede. Ele
au Iost risipite nu att de inabilitti n propria
politic, ci mai ales de Iaptul c principala
Iunctie a societtii civile, aceea de mobilizare,
cu timpul, a ajuns s Iie din ce n ce mai greu
de realizat. Sunt o multime de cauze care au
contribuit la decderea societtii civile, iar o
analiz detaliat le-ar putea nsira una dup
alta. Dintre cauzele posibile as detasa una
singur: restrngerea audientei si autorittii
interpretrilor Iurnizate de societate civil,
ceea ce a avut drept urmare srcirea
sistemului de recunoasteri, esential pentru
Iunctionarea ei ca mobilizare. Cti dintre
membrii societtii civile au Iost cu adevrat
convinsi de argumentele n Iavoarea
candidaturii lui Mugur Isrescu la
presedintie? Cei care au interpretat ntr-un
mod autorizat evenimentele sociale n-au mai
Iost, n ultimii ani, liderii societtii civile
(Octavian Paler, de exemplu, unul dintre cei
mai importanti nainte de 1996, a oIerit mai
degrab interpretri contrare recunoasterilor
valide n societatea civil), ci asa numitii
formatori de opinie n Iormarea opiniei, adic
n interpretarea evenimentelor, Marius Tuc si
Cristian Tudor Popescu, de exemplu, sunt cu
mult mai vizibili si mai importanti dect liderii
societtii civile. Prezenta lor si a altora aproape
zilnic n ziare si la televizor a bruiat audienta si
vizibilitatea societtii civile. n plus, multi dintre
cei care Icuser parte din comunitatea de
comunicare initial, adic publicul de pn
atunci al intelighentiei literar artistice, s-au
retras Iie n proiecte de viat individuale, Iie spre
literatura de consum, televiziune, Iie au devenit
pur si simplu indiIerenti. Comparnd mecanis-
mul monopolizrii interpretrii evenimentelor
reprezentat de sistemul rubricilor Iixe si al cola-
boratorilor permanenti, practicat n revistele de
cultur nainte de 1989, valabil si astzi n inte-
riorul societtii civile, si sistemul bazat pe
editoriale si talk-show trebuie s constatm c
ultimul, prin Iirea lucrurilor, a iesit nvingtor.
Stil intelectual yi conductor
cultural
O alt surs a societtii civile si care ar
putea avea legtur cu declinul ei de astzi
este stilul intelectual proIesat n viata cultu-
Editorial
5 S.P. nr. 87-88/2001
ral de la noi. Acest stil este marcat de Iigura
conductorului cultural, cum l numeste
Tudor Vianu, ilustrndu-i modelul cu opera si
personalitatea lui Titu Maiorescu. E ceea ce
altii au numit critic de directie. Conductor
cultural este un nume mai potrivit, desi multi
dintre conductorii culturali, cum ar Ii Titu
Maiorescu, Eugen Lovinescu sau George
Clinescu au Iost n primul rnd critici ai
culturii. Conductorul cultural nu este doar un
ndrumtor al culturii, ci mai ales un
ndrumtor al tinerilor. Constantin Noica a
ilustrat si el aceast not speciIic a culturii
noastre moderne. Dar conductor cultural, n
perioada comunist, a Iost criticul literar.
Poate c nu ntmpltor Nicolae Manolescu a
capitalizat cel mai intens pozitia sa cultural
dup 1989. Ba chiar, la nceputurile sale
carierei sale de om politic, s-a simtit obligat
tocmai de aceast pozitie s intre n politic.
n acest sens, el a evocat n sprijinul deciziei
sale modelul lui Maiorescu. n societatea
civil asa cum s-a maniIestat ea dup 1989,
conductorul cultural a ncercat s devin si
un ndrumtor politic. El este cel care arat
calea ntr-un Iel de proIetism n acelasi timp
cultural si politic. Nicolae Manolescu
reprezint, din nou, pentru ultima perioad,
un exemplu. Ca s sustin candidatura lui
Isrescu, Manolescu a renuntat la proIilul su
de om politic si a revenit la rolul de
conductor cultural, ntr-o ncercare de
revaloriIicare a vechii legitimitti, lipsit de
succes ns. Totusi, modelul conductorului
cultural va supravietui, probabil, acestor zile
de criz a societtii civile, deoarece este
nrdcinat n cultura noastr modern si n-a
Iost nc epuizat prin modiIicarea structurii
acesteia. Dimpotriv multi dintre aspirantii la
rolul de conductor cultural migreaz n zone
mediatizate si atrgtoare, cu un public
oricum mai larg dect acela al lucrrilor de
specialitate si al revistelor de cultur.
Conductorul cultural de ultim or vrea s
Iie n acelasi timp scriitor, proIesor
universitar, IilosoI analitic si eseist raIinat,
manager, vedet de televiziune, politolog si
critic de art, nalt Iunctionar de stat si
opozant nversunat al guvernului, umorist etc.
Destrmarea mayinriei politice
Oricine a urmrit viata politic din
Romnia post-comunist stie c societatea
civil a constituit suportul societtii politice.
Partidele politice ale opo:itiei, nume drag din
perioada 1990 1996, au stat pur si simplu pe
umerii acestei societtii civile si au venit la
putere prin capacitatea ei de mobilizare.
Opo:itie si societatea civil au Iormat n
perioada 1990 1996 un soi de masinrie
politic ce a suplinit slbiciunea partidelor si
capacitatea lor de a rspunde nevoilor unei
activitti politice ct de ct conturate si
eIiciente. Societatea civil a Iost aceea care a
asigurat cunostinte necesare unei asemenea
activitti, capacitatea de programare si
expertiz, mijloacele de diIuzare si mobilizare
si, nu n ultimul rnd, grosul militantilor n
teritoriu pentru aceste partide. O parte din
elementele care au dus la cresterea si la
decderea acestui mecanism a Iost descris
mai nainte. Masinria opo:itie societate
civil s-a gripat ns o dat cu venirea la
putere a CDR, partidele Iostei opozitii
emancipndu-se de sub tutela societtii civile.
De altIel, n mod Iormal, Alianta Civic a si
prsit CDR. Ulterior destrmarea CDR a
condus aproape la disparitia masinriei
politice care implica societatea civil. Acest
lucru a devenit evident n campania
electoral, profesionali:at, dup cum s-a
spus, dar lipsit de suIlu tocmai datorit
disparitiei masinriei CDR societate civil
care Iunctionase, cel putin pn n 1996,
aproape de la sine. ntre timp societatea civil
Editorial
6 S.P. nr. 87-88/2001
si-a pierdut, din motivele mentionate mai
nainte, o mare parte din capacitatea de mobi-
lizare si mpreun cu ea unitatea mesajului
politic transmis. Optiunile divergente la vrI
ntre CDR si PNL si ntre candidatii acestora
la presedintie au sczut autoritatea semnalelor
transmise si au redus coerenta sistemului de
recunoasteri pe care se baza mobilizarea
tacit din rndurile sale. Mai mult, o dat cu
turul al doilea al alegerilor prezidentiale si cu
semnalele si apelurile trimise n Iavoarea
alegerii lui Ion Iliescu structura discursului
mobilizator s-a schimbat. Pn la aceste
semnale si apeluri obiectivele propuse de
societatea civil erau de tip maximal. Aceste
obiective de tip maximal au asigurat ani de-a
rndul tensiunea necesar mobilizrii. Or,
apelul la pragmatism si la alegerea rului cel
mai mic au redus aceast tensiune si, cu
aceasta, motivatia mobilizrii, ratiunea de a Ii
a societtii civile: ndeplinirea marilor
idealuri ale democratiei si a ale unei lumi
curtate de impurittile comunismului.
n concluzie, societatea civil nu mai
este o sarcin a intelectualittii. Ea nu mai poate
Ii o proIesiune de credint si de pasiune
intelectual. De altIel, noul tip de intelectual care
transpare din listele de apeluri ale societtii
civile, din preajma si din timpul alegerilor, este
unul care joac roluri proIesionale si nu
culturale, nsirndu-si titlurile si gestionndu-si
prestigiul pe o piat dominat de media. Dimi-
nuarea rolului societtii civile are drept rezultat
disparitia masinriei politice naturale care se
Iormase ntre ea si partidele de opo:itie si care a
contrabalansat timp de un deceniu Iorta moste-
nitorilor directi ai regimului comunist. Nu n
perioada ESN au Iost acestia cei mai puternici, ci
abia acum, cnd principalul lor adversar,
societatea civil si trieste ultimele zile.
Editorial
7 S.P. nr. 87-88/2001
ROMULUS BRANCOVEANU lect. dr. la
Eacultatea de EilosoIie a Universittii din
Bucuresti.
CINE NE CITE$TE:
'SIera Politicii este o revist de tinut,
care reIlect cu maturitate procesele
tranzitiei, reIorma economiei si a societtii
romnesti declansate n urm cu zece ani,
prin demolarea sistemului totalitar comunist.
Am speranta c revista nu va Iace abstractie
de sIera ideilor si experientei social-demo-
cratilor romni, n care cettenii si pun
sperantele de viitor.
Ion Iliescu
Preyedinte al Romniei
Recentele alegeri au dezlntuit o ade-
vrat Iurtun de critici si imprecatii la adresa
electoratului, mai ales, dup alegerile parla-
mentare si primul tur al alegerilor prezi-
dentiale. Desi considerat suveran ntr-un stat
de drept, el, electoratul, a Iost nItisat de un
mare numr de analisti si comentatori politici
ca Iiind incapabil s discearn ntre bine si
ru, ntre democratie si extremism: ,Imaginea
de popor violent, primitiv, barbar, de care geme
presa occidental e conIirmat n mod, ca s zic
asa democratic, chiar de ctre votanti! Oameni
pentru care marile concepte ale democratiei
sunt sunete Ir sens, la Iel de neplcute precum
zgomotul apei la toalet sau scrtitului usilor
de Iier ruginite, se identiIic cu o voluptate
cum s zic! animalic, bestial, cu
semntorii de ur si de crim.
1
Pentru acelasi
autor este vorba de ,un electorat idiotizat de
srcie si setos de revans prosteasc, gata s
aprobe n proportie de 90 ,executiile pe
stadioane, anuntate de C.V. Tudor.
2
Acest potop de critici, vecine cu insulta,
aduse electoratului par stranii ntr-un regim
democratic. Etimologic, democratia nseamn
puterea poporului: vox populi vox Dei; dar
dac vocea poporului e vocea lui Dumnezeu,
cine sunt cei care si ngduie s cenzureze
vocea divin a suveranittii poporului, expri-
mat prin buletinul introdus n urna de vot?
n realitate, asa cum se ntmpl ntr-o
societate napoiat, Ir traditii democratice,
evaluri ca cele de mai sus sunt reactii viscerale
si nu rezultatul unei analize lucide a realittilor
care au determinat actuala compozitie a Parla-
mentului si rezultatul alegerilor prezidentiale.
A lipsit cu desvrsire, n marea
majoritate a analizelor, situarea, n perspec-
tiva istoric, a alegerilor din decembrie 2000,
altIel spus, plasarea lor n ceea ce s-ar putea
numi pentru a Iolosi un concept braudelian
,durat lung, adic evolutia istoriei
electorale a societtii romnesti.
Nu intr n obiectivul acestor rnduri
schitarea unui istoric al sistemului electoral
romnesc.
3
Intentia noastr este numai de a
dezvlui rdcinile istorice ale votului dat de
electoratul romn la ultimul scrutin parla-
mentar si prezidential.
Originile sistemului electoral din tara
noastr urc n Epoca Regulamentar,
nceput n 1831. Prima Constitutie de facto a
Trii Romnesti si Moldovei, Regulamentul
Organic, a Iost o sintez ntre doleantele
memoriilor boieresti, redactate ncepnd din a
doua jumtate a secolului al XVIII-lea, si
obiectivele Curtii de la Petersburg de a Iace
din cele dou Principate dunrene un avan-
post al expansionismului rus n Balcani.
4
Etap important n procesul de modernizare
a societtii romnesti, Epoca Regulamentar
nu a Iost, asadar, integral expresia evolutiei
organice a societtii romnesti, ci ea a inclus
o component strin, mai exact rus, rezul-
tat din vointa tarului Nicolae I de a Iace din
Tara Romneasc si Moldova o ,vitrin
Alegeri 2
8 S.P. nr. 87-88/2001
JOX POPULI N ROMNIA
LAURENTIU CONSTANTINIU
atrgtoare pentru popoarele balcanice. Asa se
explic de ce contele Pavel Kiselev (Iorma
KisseleII, larg rspndit la noi, este, n realitate,
transcrierea Irancez a numelui su) a putut
ntreprinde un adevrat experiment, care nu a
gsit ns ntotdeauna un suport socio-istoric n
realittile romnesti.
Discrepanta dintre nivelul de dezvoltare
a societtii romnesti si structurile ei politice a
Iost sporit de Constitutia din 1866, copiat, n
bun msur, dup cea belgian. Principele
Carol, chemat s aplice aceast Constitutie, si-a
dat seama, ntre cei dinti, de marile ei
neajunsuri: ,aceast nenorocit tar scria el
tatlui su la 10/22 decembrie 1870 , care a Iost
totdeauna sub jugul cel mai aspru, se pomeneste
trecnd Ir tranzitie de la un regim despotic la o
constitutie att de liberal, nct nici un popor din
Europa n-are alta la Iel. Dup experienta Icut,
tin aceasta drept o nenorocire cu att mai mare cu
ct romnii nu se pot mguli c au vreuna din
virtutile civice ce apartin acestui Iel de
constitutie a statelor quasirepublicane
(scrisoarea a Iost publicat, ca Iiind adresat unui
prieten, n ,Augsburger Allgemeine Zeitung
din 15/27 ianuarie 1871).
5
Judecata principelui este validat de cea
a istoricului: ,Constitutia din 1866 scrie A.D.
Xenopol era, Ir ndoial, cea mai liberal din
Europa. Luat dup cea belgian, ea o depsea n
unele priviri. Un asezmnt ns nu poate s se
mplnteze n o tar care nu este pregtit, prin
mintea ei, a-l primi; el poate s destepte si s
grbeasc pregtirea acestor minti, dar, pn s
se ndeplineasc lucrul, va Ii o discordant ntre
starea de Iapt si mbrcmintea ei juridic.
Urmrile acestei discordante se vor vedea tocmai
n jocul partidelor politice, care cptaser prin
marile si netrmuritele libertti, deplina voie de
rsItare.
6
Acest ,rsIt al partidelor politice s-a
repercutat si asupra electoratului, a crui voint a
Iost, de cele mai multe ori, ignorat. Carol I
numit, dup cum se stie, de Mihai Eminescu
drept ,Carol ngduitorul a acceptat aceast
regul a jocului politic. El era pe deplin constient
de napoierea trii si ntelegea c electoratul cu o
minim inIormare politic era cu totul restrns.
O Iractur larg se deschidea ntre clasa politic
si populatie. n timp ce elita politic, educat la
Paris si Berlin, tria si se comporta dup stan-
dardele occidentale, masa populatiei rmnea
cuIundat ntr-un arhaism de vietuire, apsat de
precaritatea conditiilor materiale de existent.
Votul cenzitar era Iiresc si, n ceste conditii,
beneIic. Trnimea abrutizat nu avea a se rosti
n politic: ce ar Ii putut spune?
Provenit din rndurile boierimii mari si
mici si a burghezilor bogati, multi de obrsie
strin, elita politic romneasc avea suIiciente
mijloace economice proprii pentru a nu se
nIrupta copios din avutia statului. Un Barbu
Catargi, un Ion C. Brtianu, un George Cantacu-
zinoNababul sau un Dimitrie A. Sturdza nu si-ar
Ii nsusit pentru nimic n lume ceva din banul
public!
Devotamentul lor pentru problemele de
stat si cinstea personal nu au Iost ns dublate de
strdania ridicrii standardului de viat si a
gradului de cultur civic a marei majoritti a
populatiei. EIorturile lui Spiru Haret de a Iace
din nvttori ,apostolii satelor au rmas sin-
gulare si Ir consecinte proIunde. Rscoalele
trnesti din 1907 aveau s dezvluie nu numai
mizeria material a populatiei, dar si persistenta
stereotipurilor de mentalitate colectiv, caracte-
ristice evului mediu (imaginea ,bunului suve-
ran; pretinsa scrisoare a reginei Elisabeta de
incitare la rscoal; mesagerii clri, vzuti de
tranii rsculati ca aductori ai poruncii de a se
ridica mpotriva proprietarilor si arendasilor
etc.). Cu un astIel de imaginar medieval era greu
de ediIicat o societate modern, cu o temelie
popular.
ReIormele de dup primul rzboi
mondial, a cror sintez a reprezentat-o Consti-
Alegeri 2
9 S.P. nr. 87-88/2001
tutia din 1923, au introdus, n principiu, votul
universal. n principiu, deoarece, n realitate,
militarii, magistratii si Iemeile au Iost exclusi
(participarea Iemeilor a Iost acceptat, partial, la
alegerile locale ncepnd din 1929).
7
Votul universal a asigurat accesul
trnimii cea mai numeroas clas social a
trii la viata politic. Salutar, n principiu,
intrarea ei n arena politic a nsemnat, n Iapt,
invazia arhaismului si a ignorantei, ceea ce a
permis partidelor politice, sporite la numr n
raport cu cele de dinainte de rzboi, s recruteze
si s manipuleze aceast mas de alegtori.
Principiul ,Dati-mi guvernul si v voi da
Parlamentul! a Iunctionat din plin. El a avut
drept consecint rmnerea marii majoritti a
electoratului n sIera analIabetismului politic.
Alegerile, testul principal al democratiei
autentice, au Iost IalsiIicate Ir rusine. Mrtu-
riile din epoc dau la iveal procedeele utilizate
de partidele aIlate la putere pentru a-si asigura
majoritti conIortabile. Iat ce scria n jurnalul
su personal (deci nu o polemic public)
Grigore GaIencu despre alegerile din 1931, cnd,
s nu uitm, guvernul era condus de cea mai
luminat minte a societtii romnesti, N. Iorga:
,(.) mai grozav dect nvlirea ttarilor sau
invazia lcustelor a venit ziua de alegeri; de
alegeri cum sunt ntelese si practicate de romni,
de administratia romn, de armata romn, de
magistratii romni.
A Iost o urgie absurd si barbar
dezlntuit de sus n jos peste o populatie pasnic
si linistit. S-au arestat delegatii si candidatii, s-au
Iurat urnele si crtile de alegtori, s-au btut mai
ales, s-au schingiuit si snopit sub lovituri de
ciomege sute si mii de alegtori.
8
n asemenea conditii, electoratul
rmnea prad violentei, abuzului si demagogiei.
n memoriile sale, NichiIor Crainic a descris cu
umor metodele utilizate, la sIatul agentului su
electoral, pentru a-si discredita candidatul si a
cstiga simpatia tranilor: ,Cci ce este el
(candidatul liberal n.n.)? repezea ntrebarea
n trani namila de agent. El este un venetic, un
comitagiu pripsit pe aici. Ca s nu-l auziti voi c
e strin, se ncuie n cas si cnt toat noaptea
Rikitikitavi, imnul albanezilor. S-l trimitem
n urma lui!. Rikitikitavi era numele unei
drame, citit de agent pe aIisele Teatrului Natio-
nal. Auzind aceast grozvie nenteleas, tranii,
a cror multime era mpnat de alti agenti,
strigau din rsputeri: AIar cu el! Nu ne
trebuie!.
9
n loc s ediIice un regim de autentic
democratie, asa cum el exista n Cehoslovacia
vecin, partidele democratice din Romnia s-au
complcut ntr-o rivalitate steril pentru accesul
la putere, devenind astIel o prad usoar n
minile regelui Carol al II-lea, hotrt, nc de la
revenirea sa n tar, n 1930, s instaureze un
regim autoritar. SItuit de Constantin Argeto-
ianu, care i-a prezentat un memoriu la 2 august
1930, avnd drept obiectiv instituirea unei
monarhii autoritare, care s marginalizeze parti-
dele (se lua chiar n considerare posibilitatea ca
ele s Iie dizolvate)
10
, regele Carol al II-lea a
ncercat o guvernare peste partide, prin cabinetul
IorgaArgetoianu, din 19311932. Acestei
prime Iormule de marginalizare a partidelor nu i
se acord, dup prerea noastr, atentia cuvenit.
Aspectele hazoase ale alturrii dintre savant
(Iorga) si politician (Argetoianu), prezentate n
memoriile celui din urm, au mpins pe al doilea
plan sensul politic real al acestui guvern. n
memoriile sale (de Iapt, jurnalul personal), N.
Iorga a caracterizat corect ceea ce a reprezentat
guvernul su: ,Incercarea guvernrii peste
partide.
11
A Iost, n Iapt, primul atentat
nereusit ns ndreptat mpotriva democratiei
de suveran.
Pcatele politicianismului au hrnit din
plin propaganda antidemocratic a extremei
drepte. Personalitti remarcabile ale vietii
culturale romnesti Nae Ionescu, Emil Cioran,
Mircea Eliade etc. s-au maniIestat ca partizani
Alegeri 2
10 S.P. nr. 87-88/2001
ai totalitarismului. Democratia romneasc,
subrezit de proprii exponenti P.N.L. si P.N.T.
a suIerit atacul concomitent al Coroanei si al
Miscrii legionare.
Alegerile din decembrie 1937, care, spre
surprinderea general, nu au Iost cstigate de guvern
(Gh. Ttrescu si ddea seama c, dup patru ani de
guvernare, P.N.L., deja mcinat de conIlicte, trebuia
s treac n opozitie pentru a se reIace), au deschis
calea instaurrii dictaturii regale.
Eolosind conIuzia creat n tar de
guvernul minoritar GogaCuza (Partidul
NationalCrestin obtinuse 9,15 din voturi), de
nemultumirea provocat n Occident, de
msurile antisemite ale cabinetului si de
simpatiile proAx ale lui Octavian Goga si A.C.
Cuza, regele a nlturat guvernul dup doar 44 de
zile de existent si si-a impus dictatura.
Alegerile cu sistemul de partid unic
Erontul Renasterii Nationale inaugurat de
Carol al II-lea, au Iost preluate de Partidul
Comunist, care le-a perIectionat dup modelul
sovietic, aductor de succes n proportie de 99 ,
nu ns nainte de a Ii IalsiIicat cu nerusinare
,primele alegeri libere, (cum pretindea
propaganda oIicial) din 19 noiembrie 1946,
ncheiate, n realitate, cu victoria P.N.T.
Cu un astIel de trecut n materie
electoral este evident c alegtorul romn, chiar
dac nu a Iost ,turmentat precum Cetteanul lui
Caragiale, a rmas ntotdeauna un semianalIabet
politic, nestiind cu cine s voteze sau neavnd
certitudinea c votul su nu va Ii trucat.
Rspunderea pentru aceast situatie o
poart, n primul rnd, partidele politice
democratice din perioada interbelic, incapabile
s ntreprind o oper proIund si durabil de
educatie civic si politic a electoratului.
Interesate s ajung la guvern, ele s-au ngrijit
mai mult de IalsiIicarea alegerilor si nu de
nivelul civic al alegtorului.
Regimul comunist a ,amortit complet
simtul de responsabilitate al alegtorului,
transIormat ntr-un simplu automat, care, rareori,
a ndrznit s redevin cettean, votnd contra n
secretul cabinei, pe care o credea nzestrat cu
ochi nevzuti.
Realitatea politic postdecembrist a
compromis grav imaginea democratiei. Eaptul c
Parlamentul se aIl pe ultimul loc n ncrederea
publicului este cea mai bun dovad. Vor trebui
decenii la rnd pn cnd alegtorul romn s
dobndeasc constiinta datoriei de a vota si discer-
nmntul politic si critic necesar votului responsabil.
Dar aceasta, numai cu conditia ca statul si organi-
zatiile civice s-i dea educatia necesar.
NOTE
1
Mircea Mihies, Finala pe aparate. ast:i, imbeci-
litatea, n ,Romnia literar, an XXXIII (2000), nr.
48, 612 decembrie 2000, p. 2
2
Ibidem
3
Un astIel de istoric a Iost ntreprins recent de Mihnea
Berindei, Evolutia votului in Romnia, n ,22, an XI
(2000), nr. 49, 511 decembrie 2000, p. 1314.
4
Vezi, pe larg, Vlad Georgescu, Istoria ideilor politice
romneti (13691868), Ion Dumitru Verlag, Mnchen
5
Elorin Constantiniu, O istorie sincer a poporului
romn, ed. a II-a, Bucuresti, Ed. Univers Enciclopedic,
1999, p. 225
6
A.D. Xenopol, Istoria partidelor politice in Romnia,
vol. I, Bucuresti, Ed. Albert Baer, 1910, p. 546
7
Mihnea Berindei, op. cit., p. 13
8
Grigore GaIencu, Insemnri politice (19291939), ed.
Stelian Neagoe, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1991, p.
143
9
NichiIor Crainic, Zile albe, :ile negre. Memorii (I),
ed. Nedic Lemnaru, Bucuresti, Casa Editorial
Gndirea, 1991, p. 209
10
Constantin Argetoianu, Memorii. Pentru cei de mine.
Amintiri din vremea celor de ieri, vol. IX, Partea a IX-
a (19301931), ed. Stelian Neagoe, Bucuresti, Ed.
Machiavelli, 1997, p. 4761
11
N. Iorga, Memorii, vol. 6, 1939. Subtitlul volumului:
Incercarea guvernrii peste partide (19311932)
Alegeri 2
11 S.P. nr. 87-88/2001
LAURENTIU CONSTANTINIU Student n anul
III al Eaculttii de Istorie, Universitatea
Bucuresti.
1. Guvernarea
PDSR a preluat guvernarea Romniei
ntr-un context mai mult dect Iavorabil n
ceea ce l priveste. Paradoxal, desi sociologii
apreciaz c partidul a pierdut cteva procente
bune n ultimele dou sptmni ale
campaniei electorale n Iavoarea PRM n
planul imaginii acest inconvenient aparent se
poate transIorma ntr-un important avantaj.
Cu att mai mult cu ct minusul de parla-
mentari poate Ii recuperat pe parcursul legis-
laturii. De altIel, asa cum era si de asteptat
parlamentari si alti lideri PRM au si nceput s
se delimiteze Iat de Vadim iar viceprimarul
general al capitalei, Ioan Radu si-a dat chiar
demisia din partid. Desi matematic minoritar,
PDSR detine n Iapt o pozitie destul de
conIortabil n Parlament. Negocierile cu
PNL, PD si UDMR s-au Icut mai mult de
dragul opiniei publice interne si mai ales
internationale. n realitate, prin sprijinul,
acordat de ctre minorittile nationale care
au numai avantaje din colaborarea cu partidul
aIlat la putere si prin migratia destul de
probabil, explicit sau implicit, a unor
parlamentari dinspre PRM (unii dintre ei,
precum Iulian Mincu sau Doru Dumitru
Palade, au Iost chiar ministri sau nalti oIiciali
n guvernul Vcroiu) sau poate chiar de la
PD, PDSR va putea manevra Ir mari
probleme pentru sustinerea legilor pe care va
dori s le promoveze. Mai mult, avnd de Iapt
dou opozitii de extractie Iundamental
diIerit executivul va avea aproape automat
sprijinul uneia dintre ele, Iunctie de tipul
proiectelor legislative pe care dori s le treac
prin Parlament. E greu de ntrevzut, de Iapt,
o situatie concret n care o majoritate de
sprijin conIortabil s nu poat Ii obtinut.
Din toate punctele de vedere, PDSR are o
marj de joc mult extins Iat de situatia din
1992, cnd opozitia democratic era unitar si
relativ puternic.
Si n planul imaginii publice
pozitionarea PDSR este Iavorabil. Pentru
consum intern opozitia democratic poate Ii
presat permanent cu reprosul c intran-
sigenta acesteia ar putea mpinge partidul de
guvernmnt n bratele PRM. Pentru consum
extern sperietoarea Vadim oIer guvernului
Nstase canale de comunicare mult mai
Iavorabile cu cancelariile occidentale, estom-
pnd cumva imaginea negativ asociat cu
revenirea 'ex-comunistului Ion Iliescu n
Iruntea statului. n plus, prin sprijinul oIerit
de PSDR si Alexandru Athanasiu, la schimb
cu cteva locuri eligibile pe listele electorale,
PDSR va primi destul de repede si acceptul de
intrare n Internationala Socialist, o
legitimitate dup care alerg de 9-10 ani.
Pn n prezent Adrian Nstase a
gestionat de o manier remarcabil, cu preci-
zie de ceasornic, comunicarea public. Semn
c a nteles Ioarte bine Iaptul c perceptia
public e mai important dect actiunile
Alegeri 2
12 S.P. nr. 87-88/2001
Peisaj dup btlie
ALEXANDRU LZESCU
politice propriu-zise, o lectie care a costat
scump Iosta coalitie aIlat la putere. Eelul n
care este gestionat comunicarea, inclusiv
prin aparitia constant a ministrilor pe
televiziunea public imediat dup Jurnal,
pentru a se prezenta, e un Ioarte bun exemplu
n acest sens. Adrian Nstase stie Ioarte bine
c mentinerea unui nalt suport popular ntr-o
perioad n care nu poate s Iac mare lucru
pentru cresterea nivelului de trai si nici nu are
cum rspunde asteptrilor imediate ale unor
largi pturi de alegtori care ar vrea miracole
peste noapte. Interesant, o astIel de politic i
poate aduce d-lui Nstase sprijinul unor seg-
mente care nu au votat PDSR dar care,
obosite de consumarea iluziilor de pn acum,
sper ntr-un alt tip de guvernare. Un astIel de
sprijin poate Ii important pentru noul executiv
dac vrea realmente s treac la msuri radi-
cale, n acord cu cerintele Uniunii Europene.
2. PDSR, n curnd Partidul Social
Democrat
Dincolo de considerentele imediate
trebuie subliniat un lucru. Actualul partid de
guvernmnt a avut dintotdeauna un avantaj
important n raport cu celelalte partide de pe
esicherul politic romnesc. Eosta structur
organizatoric a PCR n elementele ei
Iundamentale persoane cu experient n
munc de cadre, retele de contacte ntre Iosti
activisti de partid, directori de ntreprinderi de
stat si oameni din administratia de stat la nivel
central si local, a Iost preluat n bun msur
de ctre PDSR. Stabilitatea electoral si
organizatoric a PDSR chiar dup nIrn-
gerea electoral din 1996, exprim inertia de
continuitate a vechiului sistem de interese. Pe
parcursul ultimului an si ca o consecint
direct a previziunilor sondajelor de opinie
apare ns un element nou: dac pn n 1996
n PDSR aveau inIluent n special cteva
grupuri mari de aIaceri n anul 2000 n partid
au intrat masiv grupuri locale de oameni de
aIaceri care au si Iinantat campaniile
electorale local si general. Eenomenul poate
Ii vzut ca unul destabilizator si stabilizator
pentru PDSR n egal msur. Destabi-
lizator, pentru c interesele acestora vor intra
n multe situatii n coliziune ntre ele sau cu
alte grupuri de aIaceri din exteriorul parti-
dului, vor bloca eventualele ncercri de im-
punere a unor msuri de ordin economic la
nivelul executivului, vor intra n conIlict cu
segmentele conservatoare din PDSR care n
mod traditional au detinut puterea n partid.
De altIel, pentru un observator atent numirile
n posturile de preIecti si n celelalte pozitii
cheie din administratia local exprim aceast
lupt pentru inIluent. Eenomenul este ns si
unul stabilizator pentru partid deoarece
mpletirea controlul administrativ cu banii
oamenilor de aIaceri la nivel local mai ales
creeaz o Iormidabil retea de interese, Ioarte
greu de dislocat.
n ciuda unei mentalitti diIerite, cele
doua curente majore din PDSR au si destule
interese comune, precum blocarea sau ntr-
zierea marilor privatizri: utilitti, companii
nationale, mari ntreprinderi industriale.
Motivele snt diIerite. Unii o Iac din motive
ideologice sau pentru satisIacerea unor
interese clientelare. Un prim semnal este
acela c n declaratiile publice a revenit n
Iort ideea restructurrii ntreprinderilor de
stat naintea privatizrii acestora. Oamenii de
aIaceri proaspt intrati n PDSR doresc n
mare acelasi lucru avnd n vedere Iaptul c
averea lor se bazeaz n principal pe aIaceri
cu statul sau cu entitti controlate de stat
(licitatii publice n constructii sau alte lucrri
publice, cumprarea unor servicii sau produse
de ctre administratia public) sau prin pre-
luarea valorii adugate n relatiile de aIaceri
cu marile ntreprinderi de stat (exemple tipice
Alegeri 2
13 S.P. nr. 87-88/2001
snt Sidex Galati, Petrom, utilittile publice)
crora le vnd la preturi bune materii prime,
combustibili sau diverse servicii si de la care
preiau spre vnzare n conditii preIerentiale,
obtinnd credite comerciale pe termen lung,
productia acestora. Ironia este c multi dintre
acesti 'oameni de aIaceri au migrat n
ultimul timp din tabra PNTCD ctre PDSR,
simtind c barca se scuIund. Nu trebuie
uitate nici marile grupuri de aIaceri care snt
interesate mai ales n pseudoprivatizri, prin
care s poat beneIicia de uzuIructul
gestionrii marilor companii nationale sau a
utilittilor publice Ir a-si asuma si rspun-
derea gestionrii acestora.
Unde se mai ntlnesc cele dou
curente din PDSR? Mentinerea unui sector
bancar de stat important este un deziderat
comun chiar dac iar din motive diIerite,
respectiv acces la Iinantri preIerentiale
pentru preluarea unor ntreprinderi de stat din
portoIoliul EPS dar si Iinantri neperIormante
ale ntreprinderilor de stat din ratiuni social-
electorale. Va continua probabil s Iie
utilizat prghia politic a gestionrii diIe-
rentiate a obligatiilor Iiscale neachitate n
Iavoarea grupurilor de aIaceri apropiate
puterii lucru care s-a ntmplat de altIel si n
ultimii patru ani, sau a ntreprinderilor de stat
n diIicultate. Ct despre sindicate, acestea vor
oIeri probabil un sprijin consistent liniei
conservatoare de gndire din PDSR, din
motive pragmatice care tin de mentinerea
unor privilegii individuale si de grup. Ele vor
cere impunerea unor eventuale msuri
protectioniste, doleante care vor intra ns n
coliziune cu legislatia Uniunii Europene sau a
tratatelor WTO. Ceea ce nu nseamn c multi
dintre lideri, din interese Ioarte omenesti si
pragmatice nu vor dori s pstreze relatii
Ioarte bune cu colegii din guvern care au
multe de oIerit, precum Miron Mitrea.
n Iapt, dou au Iost marile mize
Iinanciare ale ultimelor alegeri: controlul
utilittilor, al BCR si al marilor proiecte de
investitii publice pe de o parte si gestionarea
celor 7-800 milioane de dolari pe an care ar
trebui s vin de la Uniunea European pe de
alta. Prezenta unor oameni apropiati primului
ministru conIirm din plin acest lucru. AstIel,
Miron Mitrea conduce un minister combinat
(transporturi lucrri publice) care va derula
imense sume de bani pe proiecte publice iar
Hildegard Puwak, prin Ministerul Integrrii
Europene, a preluat derularea programelor cu
Uniunea European la nivelul tuturor minis-
terelor. Sigur, lucrurile pot Ii citite si diIerit
dar prezenta unor apropiati ai primul ministru
n posturi care controleaz Iluxuri Iinanciare
enorme i dau acestuia excelente prghii de
inIluent n procesul de trecere deplin a
controlului n partid de la binomul Ilies-
cuNstase la Adrian Nstase, proces n care
apropiatii lui Ion Iliescu vor Ii probabil treptat
marginalizati.
mpletirea acestor interese politice si
de aIaceri la nivel national asigur resurse
Iinanciare importante PDSR urmnd a-si
consolida pozitiile la nivel local si central. La
aceste elemente se va aduga utilizarea
prghiilor de presiune controlate explicit sau
implicit politic (justitie, procuratur, politie,
SRI). Pe de alt parte multe dintre princi-
palele canale mass-media Iiind asociate unor
grupuri economice mai largi acestea snt
puternic dependente de interesele politice si
economice asociate PDSR si nu este de
asteptat s mai constituie un Iactor de
presiune mpotriva puterii la Iel de intens ca
n perioada 1990-1996. Exist de aceea
premise serioase ca PDSR s poat absorbi
statul n msura n care este capabil s asigure
un minim de calm social (somaj rezonabil,
nivel de viat modest dar capabil s asigure
necesittile de baz) si s blocheze campa-
niile negative din pres.
Alegeri 2
14 S.P. nr. 87-88/2001
Nu trebuie s existe iluzia c presa va
juca rolul de contrapondere la PDSR supli-
nind o opozitie slab, cum s-a ntmplat pn
n 1996. Destule canale mass-media au
devenit doar simple unelte de inIluent iar
disponibilitatea patronilor media ca si a
jurnalistilor nssi de a ceda la tentatii
Iinanciare e mult mai important acum. Dup
cum nici apetitul reIormist al unui guvern
Adrian Nstase nu trebuie supraestimat. Se va
merge pe stimularea consumului prin intro-
ducerea pe piat a banilor publici, cu pretul
cresterii semniIicative a inIlatiei pentru a da
semnale Iavorabile populatiei. n plus, Iaptul
c Mugur Isrescu va Ii ndeprtat probabil de
la conducerea BNR, desi PDSR ar Ii avut
numai de cstigat, ca imagine international,
pstrndu-l, datorit presiunilor din partid
pentru numirea ca guvernator a lui Elorin
Georgescu, dovedeste c ntre declaratiile de
principiu si realitatea concret a guvernrii va
Ii o distant relativ mare. De altIel, conti-
nuitatea lui Mugur Isrescu la conducerea
Bncii Nationale va Ii un test important al
limitelor de joc pentru noua putere. ndepr-
tarea acestuia s-ar putea Iace Iie prin Iortarea
legislatiei n vigoare Iie prin modiIicarea
acesteia si, poate mai important, ar ignora
recomandrile discrete dar viguroase venite n
principal de la Washington.
3. Opozi(ia ~nedemocratic
S ncercm n continuare o analiz a
restului spectrului politic romnesc. PRM
dispune de o structur organizatoric mai
putin extins dect PDSR dar care are avantaje
strategice reale: se bazeaz pe retele de
contacte din Iosta securitate, din armat si
politie cu o puternic motivatie ideologic,
extractie din national-comunismul lui
Ceausescu, cultivnd egalitarismul si respin-
gerea elementelor Iundamentale ale demo-
cratiei, autoritarismul, Iavoriznd colecti-
vismul n raport cu individul. Disciplina si
Ianatismul ideologic dau suIicient coerent
si unitate acestor structuri de partid a cror
mentinere activ este si destul de putin
costisitoare. Se Ioloseste propaganda oral
de la om la om, extrem de eIicient, se vehi-
culeaz mesaje simplu de receptat de ctre o
populatie pauperizat: dusmanul extern,
maIia mbogtitilor, nevoia unei mini de Iier,
tara e n haos, etc., mai ales n zona muncito-
reasc si cea de la periIeria marilor orase care
vor continua s rmn rezervoare electorale
importante pentru PRM si n anii urmtori. Cu
toate acestea, exist destule zone de
interIerent la nivelele de baz ntre PDSR si
PRM, lucru recunoscut de altIel de multi
lideri locali ai celor dou partide. Noua
categorie oportunist din PDSR (grupurile de
aIaceri locale) intr ns n mod natural n
coliziune cu baza PRM si aici se va da o
btlie politic important. Sansa PRM este
s atace aceast component a PDSR n
paralel cu atragerea zonei conservatoare din
partidul de guvernmnt cu care pstreaz o
bun consonant ideologic. BeneIiciul unei
astIel de abordri ar Ii acela c nu este atacat
PDSR n ansamblul su ci prti din acesta.
PDSR si PRM adun circa 60 din
electoratul care a votat pe 26 noiembrie,
electorat Iundamental anti-reIormist, care
doreste n general controlul preturilor,
mentinerea ntreprinderilor de stat, care Iavo-
rizeaz un regim autoritar, paternalist (nu
doreste s-si asume responsabilitti statul
trebuie s aib grij de oameni!). Un electorat
cu accente anti-occidentale, mai nuantate sau
Ioarte dure n cazul PRM, care consider
orice mbogtire drept Iurt. Un student, votant
al lui Vadim, declara textual: 'Am votat cu el
ca s le dea n cap la boieri! Atentie, nu e
vorba de hoti sau de lumea interlop ci de
'boieri. Nici nu conteaz neaprat dac au
Alegeri 2
15 S.P. nr. 87-88/2001
obtinut banii pe ci cinstite sau prin
escrocherii. E un strigt mai degrab proletar
dect justitiar si el exprim o Irustrare
generalizat din societatea romneasc,
dominat atta amar de vreme de o viziune
egalitarist.
Zona de interIerent PDSR PRM
este relativ Iluid. n Iunctie de politicile
aplicate de PDSR pot avea loc la un moment
dat migratii ctre PRM! Dimensiunea unui
astIel de Ienomen nu va Ii ns probabil
important pentru c ntre timp, dup trecerea
zgomotului de campanie si datorit tirului
mass-media, oamenii descoper n PRM
'mpratul gol: parlamentari ridicoli, o
puzderie de corupti, un Vadim brusc cumintit.
n ansamblul su acest electorat se extrage din
segmente sociale Ioarte diverse: muncitorime
n special, dar si proIesori de liceu sau
universitari dominati de Irustrri sau nem-
pliniri proIesionale, prti din administratie,
pensionari din mediul urban, prti din
segmentul rural. O parte, motivat de paupe-
rizare sper ntr-o redeschidere grabnic a
Iabricilor si n venituri mici dar garantate, o
alt parte este motivat mai ales ideologic
nationalism, intolerant, Iric de strini.
4. Opozi(ia ~democratic
Ce rmne de partea cealalt? PNL are
avantajul de a Ii singura Iormatiune teoretic
plasat n dreapta spectrului politic, chiar
dac rmne n opozitie. Exist o atractie real
si natural la nivelul elitelor, mai ales acelor
din zona tehnic, din aIaceri, printre liberi
proIesionisti, ctre liberalism. Disparitia
PNTCD din cmpul politic parlamentar
consolideaz acest semnal si ar putea provoca
o coagulare real a resurselor ctre PNL. De
altIel, agenda declarat a lui Valeriu Stoica
este aceea, ca proIitnd de acest moment de
degringolad, s scoat deIinitiv PNTCD din
cmpul politic vizibil considernd c n
Romnia PNL poate acoperi tot spectrul de
dreapta. Mai mult, el va ncerca s proIite de
o eventual dezagregare a PD n msura n
care o criz generat de contestarea lui Petre
Roman va crea Iractiuni n partid. Cnd Iiliala
PD din Constanta, condus de Stelian Dutu, a
dezertat n urma conIlictului cu Bogdan
Niculescu-Duvz ea a Iost preluat de ctre
PNL! Pe de alt parte PNL rmne totusi un
partid dominat de multe orgolii individuale la
vrI, iar interesele de aIaceri puternic
reprezentate printre liderii liberali vor
pondera semniIicativ vehementa discursului
anti-putere din aceast zon. Probabil PDSR,
mai ales grupul Adrian Nstase, va avea
ntelepciunea de a oIeri liderilor liberi anu-
mite avantaje n aIaceri chiar dac acestia
vor Ii n opozitie, n schimbul unei linisti
parlamentare. Vom asista astIel la o ncercare
de redeIinire a sistemului politic romnesc,
prin crearea unui 'establishment politic
transpartinic. Discursul moral va Ii atenuat de
unul pragmatic. De aceea probabil c partea
umanist a elitei intelectuale, scriitori, oameni
de cultur, ca si grupuri consistente din
societatea civil vor avea reticente n a sprijini
masiv PNL si va cuta o alternativ politic
cu un discurs civic mai pronuntat. Problema
Iundamental a PNL este ns aceea c
discursul si imaginea sa public au o barier
natural de diIuzie ntr-o societate rom-
neasc care va Ii dominat nc mult vreme
de traditionalism.
PNTCD a pierdut n mod evident
tocmai aceast zon traditional din
societatea romneasc care pune accent pe
astIel de valori morale. Caracterizati drept
hoti, corupti pe drept sau pe nedrept,
trnistii au pierdut catastroIal campania de
imagine public, presa reusind s-i
demonizeze nu numai ca incapabili de gesti-
unea treburilor publice ci si de imoralitate si
Alegeri 2
16 S.P. nr. 87-88/2001
coruptie, ceea ce le-a pulverizat practic
electoratul. Trnistii au pierdut o parte
important din nucleul su dur care Iie nu a
votat deloc Iie a votat acum cu PRM. Este un
Ienomen aparent paradoxal, dar vidul creat
mai ales n Ardeal de PNTCD a Iost acoperit
de o 'bul politic aprut peste noapte. E
vorba ns doar de un Ienomen conjunctural si
cine va sti s preia acest mesaj poate creste
semniIicativ pe scena politic romneasc. Ce
stim cu sigurant este c cel mai putin n
msur s o Iac este PDSR iar cel mai
probabil s aib cstig de cauz o structur
politic care va veni cu un discurs axat pe
valori traditionale, pe moralitate, pe credint
si Iamilie.
CDR a cstigat n 1996 pentru c a
agregat trei curente majore din societatea
romneasc: 1. Un curent axat pe valori
morale traditionale, n parte monarhist, cu
component pregnant anti-comunist, preluat
prin PNTCD; 2. Un curent generat de elitele
pragmatice: oameni de aIaceri, segmente din
zona proIesiunilor liberale preluat n
principal prin PNL; 3. Un segment Iluid, care
a dorit o schimbare de sistem, Ir a avea o
baz ideologic clar conturat. Prin
deligitimarea PNTCD ca expresie politic a
unor valori morale si prin pierderea natural a
votului anti-sistem din 1996 CDR s-a prbusit
pn la un nivel marginal. n plus, PNTCD a
reusit 'perIormanta de a Iocaliza ntreaga
aversiune a Iostului sistem (administratie
local si central, politie, armat, servicii
secrete) care n parte trecuse n tabra CDR n
1996. Dislocarea acestuia era misiunea
istoric a Conven(iei. O misiune ratat
pentru c n special PNTCD nu a avut nici
oamenii si nici resursele de strategie si
imaginatie politic s o Iac. Singura
alternativ viabil ar Ii Iost aceea n care
liderii CDR veniti n Iruntea unor ministere
si-ar Ii atras de partea lor o parte din sistem
pentru a putea ulterior trece la reIormarea
proIund a acestuia. n realitate, tot ceea ce s-a
ntmplat o Iost c Iie institutiile (ministere,
agentii guvernamentale, alte structuri din
administratia central si local, companii
nationale si utilitti publice, structuri din
armat si din serviciile secrete, etc.) au
absorbit noii seIi, Iie s-au solidarizat mpotriva
acestora. Schimbrile au putut avea loc doar
acolo unde autoritatea Iormal a Iost dublat
de una inIormal, cum s-a ntmplat la
Ministerul Transporturilor.
PNTCD poate evita disparitia de pe
scena politic doar dac are loc o schimbare
de Iond la nivelul conducerii centrale ca un
prim pas n reIacerea imaginii partidului n
perceptia public n paralel cu schimbri
radicale la nivel local. E nevoie literalmente
de socuri de imagine, de Iiguri noi, ' curate,
surprinztoare, de eliminarea mediocrittilor
chiar dac snt loiale. n plus partidul are
nevoie de o repozitionare important, de o
schimbare de identitate n ochii oamenilor, de
unde si nevoia de schimbare a numelui.
Cuvntul 'trnist a devenit sinonim cu
hotia, nepriceperea, mediocritatea si e greu de
crezut ntr-o recuperare a acestuia. Mai este
nevoie de reIacerea inIrastructurii umane si
inIormationale la nivel national, de reIacerea
autorittii conducerii partidului, de impunerea
unui 'leadership real, de eliminarea Ieudelor
interne. Va Ii posibil, mai ales c ntre timp
partidul va intra n criz Iinanciar? Vom
primi un rspuns, chiar si partial, la apropiatul
congres al partidului. Un prim test va Ii acela
dac nvinsii si vor Ii ntre ei nume sonore!,
vor reusi s treac peste orgolii si s nu
organizeze dizidente sau rupturi, care ar putea
ngropa deIinitiv sansa renasterii noului
PNTCD. Cu att mai mult cu ct zestrea post-
electoral cu care va rmne viitoarea
conducere va Ii destul de subtire. E vorba n
principal de existenta unei inIrastructuri
Alegeri 2
17 S.P. nr. 87-88/2001
logistice de baz (desi sediile de partid, tele-
Ioanele si Iunctionarii cost !), si de aparte-
nenta la Iamilia crestin-democrat european,
deci de conectarea la cercuri inIluente la nivel
european precum Iormatiuni politice de tent
conservatoare, de Iundatii de orientare
crestin-democrat, etc. n plus, partidul are un
rezervor potential de colectare si de mobi-
lizare a unor resurse importante din societatea
romneasc dar depinde de noua conducere si
de noua imagine ca acest lucru s devin
realitate. Pentru c n ultimii ani PNTCD, prin
lips de 'leadership, prin invazia medio-
crittilor si permanenta Iragmentare n Ieude,
prin incapacitatea de a Iormula o viziune
pozitiv coerent nu te poti deIini exclusiv
prin stindardul luptei anti-comuniste, prin
dominanta Iundamentalist, a rejectat multe
personalitti de prim rang sau oameni de cali-
tate entuziasti care ar Ii vrut s se grupeze
ntr-un pol politic capabil s Iie n prim planul
transIormrii radicale a Romniei comuniste.
n spectrul politic care conteaz mai
rmne doar PD. Dac Iacem abstractie de
UDMR care nu va provoca probabil surprize,
desi voci din interiorul uniunii acuz o dispo-
nibilitate crescut a conducerii acesteia din
motive ct se poate de omenesti, de a dialoga
cu PDSR. Partidul Democrat are un lider
'tractor, Traian Bsescu un atu politic
important, care este ns contrabalansat de
capacitatea redus a acestuia de a se implica
n consolidarea partidului Ca primar general
n Bucuresti el este prins n angrenajul acestei
institutii complicate si nu poate aloca prea
mult timp partidului. Pe de alt parte, Traian
Bsescu ca platIorm si ca persoan, va Ii
probabil unul dintre cei mai incomozi
adversari ai PDSR. Capacitatea acestuia de
comunicare si charisma personal, compati-
bilitatea sa Iundamental cu grosul electo-
ratului romnesc si erodarea Iireasc a parti-
dului de guvernmnt va Iace aceast disput
una dintre cele mai interesante de pe scena
politic autohton. Probabil c tot Bsescu,
un comandant care stie s mobilizeaz
trupele, este si principala barier n calea
diIuziei partidului acum cnd exist riscul
trecerii unor structuri locale la PDSR. O
problem de Iond a democratilor este aceea c
nu este deloc clar expresia crui segment
social este PD. Dac Nstase chiar mpinge
reIorma, PDSR care prin PSDR va cpta si
legitimare internationala n Internationala
Socialist, se aseaz solid pe curentul social-
democrat, si rmne exponentul unor categorii
bine conturate nc mult vreme de acum
ncolo. n aceste conditii PD, n ciuda scorului
electoral onorabil cel putin prin comparatie
cu Iostii colegi de guvernare, rmne doar o
structur clientelar. PD are capacitatea de a
rmne pe segmentul social-democrat doar
dac se mplinesc scenarii destul de impro-
babile. De exemplu, dac reIorma se mpot-
moleste deIinitiv si Nstase este sabotat de
baza partidului n intentiile sale (vezi
exemplul lui Roman din 1991) sau dac
acesta nu va putea sau nu va dori s Iorteze o
linie care s mearg mpotriva curentului
dominant din partid (pn acum Adrian
Nstase a aprut drept un lider extrem de
prudent) atunci snt posibile mai multe evo-
lutii: unele catastroIale deplasarea ctre
dictatur si abandonarea trii de ctre UE sau
alta n care s se ajung la o spargere a PDSR
si la o alt coagulare social-democrat care s
includ si PD. ntr-o astIel de situatie actualul
PD ar putea deveni parte dintr-o constructie
social-democrat modern dar varianta are un
Ioarte redus grad de mplinire n realitate. O
alt Iormul oarecum posibil este o
ntorstur Iundamental n care are loc o
apropiere PNL PD. Chiar dac nu par s
existe probleme Iundamentale de compati-
bilitate ntre cele dou partide aglomeratia de
orgolii la vrI este totusi o barier extrem de
Alegeri 2
18 S.P. nr. 87-88/2001
serioas. n absenta acestor evolutii este greu
de imaginat rostul de perspectiv a existentei
PD. O analiz logic care, e adevrat, nu tine
cont ns de rolul politic extrem de important
pe care l-ar putea juca Traian Bsescu. Ori-
cum PD are nevoie imperioas de o limpezire
n Iormularea unei strategii politice pe termen
lung.
Celelalte structuri politice ct de ct
semniIicative vor Ii probabil absorbite de cele
parlamentare. AstIel ApR se va orienta
probabil ctre PDSR dar nu este exclus ca
unele organizatii locale din motive de natur
personal legate de animozitti trecute cu
liderii locali ai PDSR, s se orienteze si ctre
alte structuri precum PNL sau PD. Cum multe
dintre aceste organizatii s-au construit din
oportunism (migrri de activisti din PDSR, grupuri
de aIaceri care uitndu-se n sondaje au sperat s
obtin avantaje din asocierea cu ApR) coerenta
partidului este Ioarte Iragil. La urma urmei nu-i
lega nimic semniIicativ pe liderii acestui partid, n
nici un caz nimic de ordin doctrinar.
5. Partidul-stat
Dincolo de orice analize mai mult sau
mai putin nuantate Romnia rmne cu o
problem de Iond, cu mare potential
destabilizator pe termen mediu si lung.
Dezechilibrul major din spectrul politic. Dac
acesta nu ncepe s se atenueze ct de ct n
acest an, consolidarea puterii PDSR la nivel
central si local va deveni att de masiv nct
va inhiba, pe Iondul labilittii institutiilor si a
societtii civile, coagularea unei astIel de
contraponderi. n aceste conditii, datorit
vidului politic se va pune n miscare un proces
aproape natural de absorbtie a statului de ctre
PDSR pn n 2004. Este o evolutie care nu va
Iace bine nimnui, nici mcar PDSR, dar nu
ne putem astepta ca partidul de guvernmnt
s se autoblocheze. Un partid-stat va deveni n cele
din urm o Irn n calea modernizrii trii si va duce
inevitabil la noi tensiuni majore n societatea
romneasc, chiar dac noul executiv ar Iace initial
miscrile potrivite n plan economic si politic.
Reechilibrarea este teoretic posibil dar, pentru a Ii
stabil, un astIel de proces trebuie s se petreac nu
numai la vrIul scenei politice ci si la baz. El are
nevoie de transIormarea colectivittilor electorale
amorIe care voteaz emotional n indivizi respon-
sabili, care s-si Iormuleze optiunile politice Iunctie
de interese Ioarte clar conturate. Iar raportarea
Iundamental din acest punct de vedere este doar
una la proprietate. ntrebarea Iinal este dac va Ii n
stare Romnia s se limpezeasc politic n urmtorii
patru ani. Opozitia la PDSR nu se poate construi
doar de la Bruxelles.
Alegeri 2
19 S.P. nr. 87-88/2001
ALEXANDRU LZESCU Jurnalist, Iondatorul
retelei nationale Monitorul, director executiv al
TVR n anul 2000, membru n Consiliul de
Administratie al RadiodiIuziunii Romne n
perioada 1999-2000, Iondator si Director Executiv
al Eundatiei Soros, Iiliala Iasi, ntre 1992-1995,
cunoscut pentru comentariile si analizele politice si
cele legate de societatea inIormational din revista
22, de la Radio BBC si Europa Liber.
CINE NE CITE$TE:
Sunt deosebit de multumit de cte ori
deschid 'SIera Politicii. Tinuta revistei,
sobrietatea si proIesionalismul ei, numele
prestigioase ale colaboratorilor, tematicile
actuale, reprezint adevrate ndemnuri la
o lectur interesant.
Andrei Chiric
Preyedintele S.C. MobilRom S.A.
Rezultatele ultimelor alegeri
Cstigtorii alegerilor din noiembrie
2000 sunt, n ordine, PDSR si PRM, att la
presedintie, ct si pentru legislativ. Marea
perdant este Conventia Democrat, csti-
gtoarea alegerilor din 1996.
Chiar lund n calcul cresterea
procentual mare de acum, votantul PDSR si
pstreaz acelasi proIil. El este putin sau
deloc instruit, Iace parte din ultima categorie
de vrst si este srac. Dac n acest caz
srcia material se asociaz cu indigenta
intelectual (a se citi: lipsa de cultur poli-
tic), n cazul PRM situatia este cu totul alta:
proIilul acestui votant este urmtorul: este
tnr (ntre 18 si 44 de ani), are studii medii si
un nivel mediu al veniturilor.
1
Cu o singur exceptie diIerenta de
peste 10 procente din sondajele preelectorale si
rezultatele votului, n cazul PRM/Vadim Tudor ,
aceste rezultate erau previzibile. Ultimele dou
sondaje date publicittii indicau c partidele
grupate n Conventia Democrat 2000 nu vor
trece de pragul electoral necesar de 10 procente.
Singurul loc unde Alianta a reusit s depseasc
acest prag (si aici la limit!) a Iost Bucurestiul.
2
n
restul zonelor trii CDR 2000 nu a mai atins acest
prag, alegerile Iiind cstigate de Ion Iliescu/PDSR
(n Dobrogea, Moldova, Muntenia, Oltenia si
Transilvania) si, respectiv, de Vadim Tudor/PRM
(n Banat si Crisana-Maramures).
Partidele politice
Avnd n vedere, pe de o parte,
optiunile electorale din sondaje, iar, pe de
alta, comportamentul eIectiv la alegerile
locale, unde Conventia Democrat 2000 a
obtinut un scor slab, ntrebarea este cum de a
putut aceast Aliant s se ndrepte ctre
Ialiment? Rspunsul este unul singur: prostia.
Cci nu ar Ii Iost posibil un asemenea
dezastru Ir s presupui o predispozitie la
prostie.
Este suIicient s indicm doar cteva
dintre gravele erori politice pe care Alianta le-a
Icut n campania electoral, pentru a con-
chide c rezultatul nu este de mirare, cel putin
retrospectiv.
1) n primul rnd, campania pentru
Legislativ a Iost decuplat de cea preziden-
tial. Mugur Isrescu, candidatul prezidential
sustinut de CDR 2000, a participat la alegeri
ca independent, construindu-si propria sa
campanie electoral. ntre programul Con-
ventie si cel al candidatului la presedintie
legtura a Iost invizibil, chiar dac acesta din
urm ocupa Iunctia de seI al Executivului,
unde Iunctiona n primul rnd cu girul politic
al PNTCD. Partidele cstigtoare n alegeri au
obtinut scoruri ridicate tocmai ca eIect al
capacittii candidatului la presedintie de a
atrage voturi pentru partid.
2) Apoi, campania Conventiei ca
aliant a Iost stears. Pe tot parcursul ei
Alegeri 2
20 S.P. nr. 87-88/2001
Anatomia unui faliment
MIRCEA STNESCU
partidul vizibil a Iost PNTCD. Alte partide
Alianta National Crestin Democrat (parti-
dul condus de Victor Ciorbea), Eederatia Eco-
logist si Partidul Moldovenilor practic n-au
existat, pentru c n logica mass-media cine
nu apare nu exist. La rndul ei, Uniunea
Eortelor de Dreapta, care a aprut sporadic, nu
a Iost semniIicativ vizibil. Partidele grupate
n jurul PNTCD au aprut astIel drept ceea ce
si sunt, adic sateliti ai partidului lider al
Aliantei, Iiind incapabile att s aspire
electorat, ct si s intre singure n Parlament.
3) PNTCD si/sau CDR 2000 au reusit
s contabilizeze toate nemultumirile
populatiei, datorit unei politici incompeten-
te, speculat abil de alte dou partide cu care
PNTCD a Icut parte din coalitia de guver-
nmnt, Partidul National Liberal si Partidul
Democrat.
Nu doar politica PNTCD n campania
electoral, ci si politica sa n cadrul Aliantei si
la guvernare n ultimii ani a Iost eronat.
Privind retrospectiv, ai senzatia c acest partid
a Icut tot ce i-a stat n putint s-si nstri-
neze propriul electorat. Cedrile repetate n
Iata pretentiilor PD de a-si impune propria
politic n coalitie (ntre care schimbarea
premierului Ciorbea nu a Iost doar prima si
cea mai grav, ci si un important revelator de
inconsistent politic), nepromovarea pro-
priului program politic, incapacitatea de a
privatiza ntreprinderile de stat aIlate n
portoIoliul Eondului Propriettii de Stat sunt
doar cteva din temele n cazul crora PNTCD
a dezvoltat o politic ndreptat mpotriva
intereselor propriului electorat. Practic, prin
politica sa nu a contribuit cu nimic la schim-
barea structurii sociale a Romniei, a ocuprii
si repartitiei Iortei de munc, a structurii
propriettii, schimbri care ar Ii dus att la
desprinderea trii de mostenirea socialist, ct
si la consolidarea propriului electorat. n plus,
nu s-a preocupat de chestiunea separrii reale
a puterilor n stat, si n primul rnd de cea a
unei veritabile independente a justitiei, n
Romnia existnd n prezent doar o autonomie
a instantelor locale, n ceea ce are ea pozitiv si
negativ. Singura institutie din ansamblul celor juri-
dice care a nceput s se comporte cu adevrat
independent este Curtea Suprem de Justitie.
Organismele statului romn actual
mostenesc birocratia celui comunist, o biro-
cratie selectat n Iunctie de Iidelitate politic
sau clan, incompetent si corupt, incapabil
s Iie n slujba cetteanului. Schimbrile de
personal produse n acest sector nu au aIectat
structurile existente si cu att mai putin
practicile dobndite n comunism. Chiar si
noile institutii care au aprut au replicat
aceleasi comportamente. Politica primului
partid de guvernmnt a urmat-o pe cea ante-
rioar, a PDSR, de (re)politizare a structurilor
administrative.
3
Politica PNTCD nu ar Ii Iost un esec
deIinitiv dac acest partid nu ar Ii pierdut si
capitalul simbolic. Ca partid n ale crui
structuri de conducere se aIlau (si se mai aIl)
Iosti detinuti politici, PNTCD a avut un rol
important n dezbaterile si n adoptarea Legii
privind accesul la propriul dosar i decon-
spirarea Securittii ca politie politic (asa-
numita Lege Ticu). Practic, partidul Iostilor
detinuti politici (mpreun cu PNL, un partid
aIlat n aceeasi situatie) a Icut tot ce a putut
s amne adoptarea legii si s atenueze
prevederile ei. de aici si disputa care a sur-
venit ntre senatorul Constantin Ticu Dumi-
trescu si propriul su partid, care s-a ncheiat
cu o sciziune a Asociatiei Eostilor Detinuti
Politici. Ca s pun capac la toate, retragerea
din conducerea partidului a celor 13 membri
de Irunte, chiar nainte de alegeri, a ntrit
suspiciunile asupra colaborrii acestora cu
Securitatea.
4
Lipsa democratiei interne a partidelor
din Romnia este un element care are eIecte
Alegeri 2
21 S.P. nr. 87-88/2001
negative asupra sistemului politic. Cu exceptia
UDMR, partid/uniune cultural care Iunctio-
neaz dup un sistem de reprezentare local ce
i asigur o cert reprezentare si o satisIctoare
democratie intern, celelalte partide snt
structurate administrativ de la centru, urmnd
mimetic modelul impus de PDSR. O singur
exceptie ar Ii de indicat aici: organizarea
cvasimilitar a PRM. Eaptul explic persistenta
acelorasi lideri politici de 10 ani ncoace si
incapacitatea partidelor de a-si schimba, o dat
cu esecurile nregistrate, politicile si strategiile.
Si totusi, politica Ialimentar a PNTCD
si lipsa democratiei interne nu snt singurele
explicatii pentru un esec de asemenea proportii.
Pentru c singurul termen care este potrivit
pentru comportamentul celor care au votat PRM
si pe Vadim Tudor este cel de patologic.
5
n
cazul PDSR explicatia comportamentului
electoratului su este dat de srcia material si
de lipsa culturii politice, pentru c este vorba de
un partid ale crui optiuni democratice snt cu
totul ndoielnice (reamintesc aici doar opozitia
sa la legile propriettii retrocedarea pmn-
tului, pdurilor si a caselor nationalizate). Din
contr, n cazul unei mari prti a votantilor PRM
explicatia este disperarea. Aceasta m Iace s
introduc n analiz un alt element: societatea
civil.
Societatea civil
Societatea civil post-1989 mosteneste
tarele socialismului real. Romnia comunist
reprezint statul est-european n care societatea
civil a Iost distrus sistematic n perioada
1945-1969, iar n perioada urmtoare, pn la
prbusirea regimului, Partidul Comunist si
Securitatea au reusit s mpiedice metodic orice
tentativ de construire a unor structuri alter-
native. Comunismul si-a propus s distrug
societatea civil dintr-o ratiune Ioarte simpl:
pentru c ea este cea care produce opozitia. Trei
dizidenti (Paul Goma, Gheorghe Paraschiv si
Doina Cornea) si o mn de protestatari (Dorin
Tudoran, Radu Eilipescu, Gabriel Andreescu,
Mariana Celac, Dan Petrescu si Mircea
Dinescu) acesta este bilantul rezistentei la
comunism. Intelectualii din Romnia au ratat
practic toate momentele propice realizrii
legturii cu oamenii simpli. Micarea Goma,
pentru drepturile omului, si Greva minerilor din
77, ca si Greva muncitorilor de la Braov din
87 snt cele mai importante prilejuri irosite.
Cderea comunismului n 1989 a gsit
Romnia n situatia unei societti distruse n
proIunzime de socialismul real, cu greu capabil
s se reIac si, cu att mai putin, s produc o
alternativ politic eIicace la Iortele politice de
extractie comunist.
6
Desigur, Romnia post-
comunist are sindicate, asociatii si Iundatii,
organizatii proIesionale care, ns, n majoritatea
lor covrsitoare, snt departe de a reprezenta
acele corpuri intermediare care Iac ca ntre
individ si stat s existe structuri de interpunere.
ntretinerea memoriei comunismului,
sustinerea drepturilor omului si a valorilor
democratice, dezbaterea public a problemelor
sociale ale populatiei si imaginarea solutiilor
revin intelectualilor. De aceea, un ultim element
n analiza mea este intelighentia.
Intelighenfia
Orice discutie asupra intelighentiei
romne trebuie s indice analizele scriitorului
Paul Goma. Avnd un discurs cvasisociologic, el
a artat c, n genere, populatia cea mai educat
din Romnia se comport ca o intelighentie, nu
ca o intelectualitate.
7
n Jurnalul su din 1994
8
Goma indic circa 300 de nume de scriitori si
oameni de cultur de marc (mai mult dect
suIicient pentru o analiz pertinent) al cror
comportament public dup 1989 este izbitor de
asemntor cu cel din perioada comunist. Pe
scurt, aceiasi oameni, aceleasi practici si
Alegeri 2
22 S.P. nr. 87-88/2001
aceleasi comportamente.
Comportamentul grupului cel mai
educat din Romnia este unul tipic al
intelighentiei, avnd urmtoarele caracteristici:
1) Intelighentia reprezint un surogat de
societate civil (replicnd astIel Iormula
organizatiilor paravan ale partidului comunist),
vorbeste n numele populatiei, dar nu o
reprezint, ci doreste s se erijeze n condu-
ctoarea ei. 2) NeIiind n stare s capteze si s
Iormuleze cerintele populare, intelighentia este
de Iapt reprezentanta diverselor Iactiuni ale
societtii politice, nu a societtii civile. 3) Si, n
ultim instant, ea nu sustine drepturile omului
si valorile societtii deschise (iar atunci cnd
aceasta se ntmpl, o Iace ntr-o manier
inconsecvent), ci propriile interese. Aceste
interese se reduc la bani, prestigiu si putere
(politic sau simbolic).
Grupa de vrst care a votat pentru
Vadim Tudor si PRM este cuprins ntre 18 si 44
de ani. Pn la actualele alegeri electoratul lui
Vadim Tudor si/sau al PRM era reprezentat, la
baz, de nomenclatur si activistii perdanti ai
Iostului partid comunist (iar la vrI de membri ai
organelor represive ale statului comunist).
ncepnd cu alegerile din noiembrie 2000 s-a
produs o mutatie n electoratul acestui partid, n
sensul c Vadim Tudor si partidul su snt votati
si de oameni care au beneIiciat de instructie
scolar n perioada post-comunist. Eamilia, pe
de o parte, scoala si mass-media, pe de alta, n
care atitudinile nationaliste de tip comunist snt
moned curent, au rolul lor negativ n Iormarea
unui asemenea tip de elector. Devine acum
Ioarte clar c, n general, nvtmntul din
Romnia nu transmite valori democratice, nu
Iormeaz cetteni, ci barbari de tip national-
comunist. n privinta responsabilittii presei as
indica doar atacurile politice de tip national-
comunist la adresa politicii de reIorm a acestei
guvernri, desIsurate prin mass-media, lund ca
tint exact ministerele care demaraser schim-
bri de esent.
9
Tabloul schitat pn acum ar Ii lipsit de
culoare, dac n-am vorbi si de presedinte, cel
care are ntre atributiile constitutionale pe cea de
garant al bunei Iunctionri a institutiilor statului.
Emil Constantinescu provine nu dintr-un partid,
ci din Alianta Civic, una din organizatiile
societtii civile. Unul din punctele organizatiei
care l-a propulsat pe actualul presedinte era
acelasi cu punctul 8 din Proclamatia de la
Timioara, care prevedea lustratia. La guver-
nare, PNTCD si PNL nu au sustinut o lege a
lustratiei, ns cel care a aIirmat imediat dup
alegeri c punctul 8 din proclamatia n cauz nu
mai este de actualitate a Iost Emil Constan-
tinescu. Actualul presedinte a dat astIel un
semnal politic conservrii vechilor structuri
comuniste. Apoi, seIii serviciilor secrete si
procurorul general numiti de Constantinescu nu
au Icut nimic n privinta debolsevizrii acestor
organisme, respectiv a instrumentrii juridice a
crimelor comunismului.
n Iine, politica de sustinere a
candidaturii lui Mugur Isrescu la presedintie,
care a debutat n urma retragerii din curs a
actualului presedinte, si n care s-au angajat
personalitti de marc ale vietii culturale, s-a
dovedit a Ii nu doar neadaptat la cerintele
electoratului, ci si incapabil s conving.
Cnduri pentru viitor
Pentru desprinderea Romniei de
trecutul comunist clivajul comunism/antico-
munism rmne Iundamental. Obstacolul cel
mai important n democratizarea trii l
reprezint nu att problemele economice, ct
oamenii, practicile si structurile de tip comunist.
n momentul de Iat, cu exceptia UDMR, n
Parlament nu mai exist nici o Iort politic
pentru care s conteze acest clivaj. PNL a
anuntat deja, dinainte de alegeri, c o asemenea
repartitie nu mai este de actualitate. PD s-a
Alegeri 2
23 S.P. nr. 87-88/2001
dovedit a rmne, ct a Iost la guvernare, un
partid Ir atasament Iat de proprietatea
privat. Pe de alt parte, PDSR a artat c cei
care asteapt de la acest partid s Iac reIorm,
nu Iac altceva dect s conIunde dorintele lor cu
realitatea.
10
Pentru maniera n care ntrevd viitorul
am dou rspunsuri. Primul dintre acestea este
pesimist: n conditiile esecului de proportii pe
care l-au nregistrat partidele din Conventia
Democrat, mi se pare clar c democratizarea
trii este compromis pentru o perioad
nedeterminat de timp. Repet: nici pentru o
eternitate, nici pentru o perioad scurt de timp,
ci pentru o perioad care rmne de vzut. Partea
a doua a rspunsului este optimist: pentru a
depsi aceast stare de lucruri, totul depinde de
noi nsine. A ne resemna n aceast situatie ar
nsemna s ne nchidem viitorul nu doar pentru
noi, ci si pentru copiii nostri. Dar asta nseamn
c va trebui ca pn atunci s Iacem ceva. Iar
solutia unui nou partid politic, Iormat din
oameni nelegati de trecut, cu alte valori si
aspiratii, este prima la care te gndesti.
NOTE
1
Analiza sociologic pe care o Iac aici este, inevitabil, una
comparativ. Ceea ce vreau s spun este c in mod relativ,
adic prin comparatie cu votantii celorlalte partide,
inclusiv PRM, votantul PDSR are cea mai sczut cultur
politic. Ceea ce nu nseamn c punctul nostru de vedere
ar Ii acela c votantul PRM este mai cultivat politic dect
cel PDSR, ci doar c din lipsa de cultur n general se poate
deduce lipsa culturii politice.
2
Bucurestiul are o speciIicitate aparte n ansamblul zonelor
geo-culturale, de aceea analizele sociologice l trateaz
separat.
3
Abia Ioarte trziu, n ultimul an de guvernare, coalitia de
guvernmnt a adoptat Legea functionarului public, de
teama revenirii la putere a PDSR.
4
n Iinalul motivrii acestora se spunea c pentru a evita
suspiciunile, cei 13 cer Consiliului National pentru
Studierea Arhivelor Securittii s-i veriIice cu prioritate.
Este important s precizez c Legea 187 nu prevede nici
veriIicarea la cerere, nici din oIiciu pentru personale care
nu ocup Iunctii publice (asa cum acestea snt deIinite de
lege) sau care nu particip la alegeri. Devine astIel lesne de
nteles de ce o asemenea cerere Iace demersul celor 13
Iruntasi trnisti si mai suspect.
5
Cei ctiva tineri votanti PRM care au aprut la televiziune
si si-au motivat votul snt suIicient de ilustrativi pentru a ne
convinge c avem de-a Iace cu niste barbari dementi. Unul
dintre acestia aIirma textual: L-am votat |pe Vadim Tudor
n.n.| pentru c este diliu!
6
O ilustrare a acestui esec se poate gsi n ultima carte a
Doinei Cornea, Fata nev:ut a lucrurilor (1990-1999).
Dialoguri cu Rodica Palade, Editura Dacia, Cluj, 1999.
7
Eolosesc termenul intelighentie n sensul dat de Goma,
de posesori de diplome. Se ntelege cu usurint c ntr-o
asemenea perspectiv termenul intelighentie este diIerit
de cel de intelectualitate. Vezi, spre exemplu, Paul
Goma, Scrisuri, Editura Nemira, Bucuresti, 1999, passim.
Pentru conceptul de intelighentie a se vedea si Alain
Besanon, Originile intelectuale ale leninismului, cap. VI,
pp. 91-108.
8
Editura Nemira, Bucuresti, 3 volume.
9
M reIer la publicarea n pres a dosarului de inIormator
al ministrului Barany si la atacurile de pres asupra
Ministerului Educatiei si a politicilor educationale, care au
tinut mai bine de o lun, si care au luat ca tint un manual
alternativ de istorie publicat de editura Sigma. Este inutil
s spun c rezultatele acestor atacuri au Iost reusite:
Barany a demisionat si politica de reIorm n Ministerul
Snttii a Iost practic blocat, iar cea din Ministerul
Educatiei ncetinit, ea oprindu-se n Iapt la reIorma
curricular. Agentii acestui tip de politic snt, n principal,
ziarele Jurnalul National si Adevrul si posturile de
televiziune Antena 1 si Tele 7abc.
10
ntr-un discurs la ProTV din 29 noiembrie a.c., Adrian
Nstase, primul ministru desemnat de PDSR, a aIirmat c
problema comunismului nu are nici un sens si c partidul
pe care l reprezint se va gndi dac mai este cazul ca
bugetul de stat s sustin o institutie ca cea a Consiliului
National pentru Studierea Arhivelor Securittii. Acest
discurs nu este unul nou, desi PDSR a participat la
dezbaterea si votarea Legii 187, tipul de strategie
caracteristic acestui partid Iiind s nu conteste de
principiul legea adoptat, ns de a Iace tot ce este posibil
pentru a limita, controla sau anihila eIectele pe care nu le
doreste.
Alegeri 2
24 S.P. nr. 87-88/2001
MIRCEA STNESCU doctor n IilozoIie al
Universittii Bucureti (1999) cu o tez
despre reeducarea de tip Pitesti si, din
1999, doctorand n sociologie politic la
Institutul de Studii Politice din Paris. A
lucrat ca sociolog la Institutul National
pentru Studiul Totalitarismului (1994) si
Institutul de Cercetare a Calittii Jietii
(1996-1999). n prezent este consilier la
Consiliul National pentru Studierea
Arhivelor Securittii.
Alegeri 2
25 S.P. nr. 87-88/2001
Mrirea numrului de ministere o dat
cu instalarea cabinetului Nstase a strnit n
presa domestic un vag nceput de dezbatere
privind structura si Iunctionarea guvernului
romn. Opozitia si comentatorii i-au reprosat
noului premier extinderea birocratiei executive
controlat direct de majoritatea parlamentar.
Nstase a replicat c asta nu e o noutate,
miscarea sa nscriindu-se n istoria plin de
imprevizibil a administratiei noastre centrale n
ultimul deceniu, care si-a atins de altIel gabaritul
maxim nu sub PDSR, ci sub premierul Ciorbea
(argument corect, vezi Iigura alturat). Mai
mult, mrirea numrului de ministere ar Ii
oarecum compensat de o reducere a numrului
de agentii, unele trecute n componenta primelor,
unele devenite ele nsele ministere (argument
numai partial corect: agentiile ridicate la rang de
minister si vor mri din nou structura si bugetul;
celelalte si schimb doar subordonarea; iar
cteva ministere sunt absolut noi).
Numrul miniytrilor n guvernele
Romneyti de dup `89
Din pcate nceputul de dezbatere a
rmas att si nimic mai mult, iar discutia s-a
cam oprit la acest schimb de replici si
amenint s dispar din atentia (scurt) a
publicului si presei autohtone nainte de a Ii
atins un subiect Iundamental: instabilitatea si
incoerenta structurilor administratiei centrale
n Romnia ca barier n calea reIormei
institutionale, eIicientizrii si, Iinalmente,
integrrii europene. Cele de Iat nu reprezint
deci att o critic la adresa cabinetului
Nstase, ci mai curnd o evidentiere a deIec-
telor constitutive caracteristice tuturor admi-
nistratiilor centrale de dup `89 si o critic a
unei anume viziuni asupra sectorul public
care d nastere acestor deIecte.
Ce comparm - yi de ce
Ne-am propus s Iacem aici un
exercitiu simplu: o comparatie ntre structura
si Iunctiile administratiei centrale n Rom-
nia, n variantele Isrescu si Nstase, si cele
din alte nou tri europene (vezi tabelul al-
turat). Dintre acestea, sase sunt tri Ioste
comuniste candidate la aderare si plasate n
curs naintea Romniei, avnd deci o
perIormant mai bun si constituind posibile
modele de urmat; iar trei sunt tri membre
UE. Ca si Romnia, toate cele nou sunt state
unitare, lipsite de delegri Ioarte substantiale
de atributii ctre sub-unitti Iederale, deci
comparatia ntre ele are sens.
Guvernul de cauciuc
Cteva explica(ii pentru instabilitatea structurii cabinetelor n Romnia
yi eyecul reformei institu(ionale
SORIN IONIT
10 15 20 25 30
Roman
Stolojan
Vcroiu
Ciorbea
Vasile
Isrescu
Nstase
Medie tri ECE
Desigur, nu se poate sustine ideea
reductionist c diIerentele de perIormant
economic si administrativ ntre statele
europene se datoreaz sut la sut modului
de alctuire a cabinetelor. Executivul
multor tri membre UE are particularitti de
organizare datorate cine stie cror motive
istorice, iar o aliniere la un model guver-
namental unic n-a Iost niciodat pe agenda
comunitar din moment ce lucrurile
Iunctioneaz oricum: Iat de eIortul general
de reIorm al statelor est-europene, care
trebuie s se reinventeze din temelii n doar
dou decenii, transIormrile administrative
din trile membre UE sunt mrunte,
incrementale, desIsurndu-se cu vitez
mai curnd geologic. De cealalt parte,
nici n Europa Central si de Est nu exist
un tipar absolut pentru managementul
schimbrii, si nici o garantie c dac
Romnia adopt mine, s zicem, o anume
structur a administratiei centrale, poimine
aceasta si va dubla brusc randamentul si ne
va proiecta direct n UE. Stim Ioarte bine c
exist n administratia public romneasc
tare speciIice care sunt capabile s
submineze cele mai bine chibzuite proiecte
institutionale.
Cu toate acestea, structura guver-
nului conteaz. Un cabinet bine structurat
poate sau nu s lucreze eIicient, n Iunctie
de alti Iactori leadership, calitatea
expertizei aIerente, motivatie, resurse. ns
un cabinet prost structurat sigur nu va lucra
bine, constituind el nsusi un Iactor
perturbator al politicilor publice, dnd
nastere la conIuzii institutionale, supra-
puneri de competente, rivalitti, agentii
captive unor grupuri de interese, etc. (n-a-
veti o senzatie de defa vu?). Mai mult,
exist undeva o zon de echilibru ntre dou
tendinte contrare: pe de-o parte, necesitatea
de a Iurniza bunuri publice si de a admi-
nistra reIorma n directia UE, care duce la
extinderea si diversiIicarea sectorului
public; de cealalt parte, constrngerile
bugetare si necesitatea de a pstra
administratia central n cadre coerente si
Iunctionale, care impun o limitare a dimen-
siunilor si competentelor guvernului. Loca-
lizarea acestei zone de echilibru tine de
practica administratiei publice si nu poate Ii
realizat doar cu mijloace teoretice, iar
experimente de laborator n acest domeniu,
ca totdeauna cnd e vorba de mari agregate
sociale, nu se pot Iace. Singurul experiment
posibil si unul Ioarte bun de altIel l
constituie analiza comparativ regional: ne
uitm pur si simplu cum Iac cei din jurul
nostru, n special cei care au note mai bune
dect noi, si ncercm s tragem concluzii.
Dac vom constata c procedeaz cam la
Iel, atunci probabil c exist ratiuni de
Iunctionalitate care i-au Icut s adopte
structuri similare, independent unii de altii.
Desi banal ca idee, analiza comparativ e
rar aplicat n Romnia, unde interesul
sistematic pentru experientele colegilor
nostri de tranzitie e surprinztor de mic,
dincolo de reuniunile regionale ceremo-
nioase si asocierile cu valoare simbolic.
Metoda este cu att mai valabil cu
ct trile Europei Centrale si de Est, n
ciuda diIerentelor reale (si uneori
Irustrante) dintre ele, au cteva trsturi
comune Iundamentale care le apropie:
acelasi model de organizare social pn
acum un deceniu, aceeasi directie de mis-
care n prezent, cam aceleasi probleme
sociale si administrative crora trebuie s le
Iac Iat sectorul public. (Dac trecem de
multe ori cu vederea acest lucru, este poate
si pentru c privim realitatea prea de aproa-
pe.)
Alegeri 2
26 S.P. nr. 87-88/2001
Alegeri 2
27 S.P. nr. 87-88/2001
Ministere
R
O
M

N
I
A

N

s
t
a
s
e

R
O
M

N
I
A

I
s

r
e
s
c
u

U
N
G
A
R
I
A

C
E
H
I
A

B
U
L
G
A
R
I
A

P
O
L
O
N
I
A

E
S
T
O
N
I
A

L
I
T
U
A
N
I
A

E
I
N
L
A
N
D
A

E
R
A
N
T
A

I
T
A
L
I
A

a) Linie
Einante X X X X
4
X Xx
6
X X X X
6

Externe X X X X X X X X X Xx
8
X
Aprare X X X X X X X X X X X
Interne X X X X X X
7
X X X X X
Justitie X X X X X X X X X X X
Sntate X X X X X X X X X
Munc-welIare X X X X X X X X X X Xx
11

Agricultur X X X
1
X X X
1
X X X X X
Industrie-comert X X X X X
Mediu X X X X X X X X X X X
Cultur X X X X X X X X X X
Educatie-stiint Xx X X X X X X X X Xx
9
Xx
9

Tineret-sport X X X
Transporturi X X X X X X X X X X X
Lucrri Publice X X
Comunicatii-inIo X X X
IMM X
Turism X X
Minoritti X X X
12

b) Coordonare
Premier X X X X X X X X X X X
Secretariat, cancelarie X X Xx
2
X X
Economie-de:v Economie, coordonare X X X X X X X
10

Privatizare X
Integrare UE,
negocieri
Xx X
13

Dezvoltare si
prognoz
X
Dezvoltare reg./local X
3
X X X X
Administrativ Eunctiei publice` X X X X
ReIorme institutionale X
Relatia cu Parlamentul X X
5
X X
InIorm. publice-
speaker
X
27 20 17 17 16 16 15 14 13 17 25

1. Agricultur si dezvoltare rural
2. Ministru delegat, securitate national
3. Ministru delegat, coordoneaz programele Phare
4. Einante si politici economice
5. Ministrul legislatiei
6. Trezoreria Iunctioneaz ca minister separat
7. Interne si administratie
8. Ministru pentru UE
9. PortoIoliu separat pentru Cercetare
10. Super-minister al economiei, Iinantelor si
industriei
11. Solidaritate social
12. Sanse egale
13. Politici comunitare

Structura cabinetelor n Romnia yi cteva (ri asociate sau membre UE
REZULTATE
Pentru a analiza comparativ structura
cabinetelor celor zece tri prezentate n tabe-
lul alturat am Icut n prealabil o clasiIicare
Iunctional a componentelor lor, pornind de la
o distinctie uzual n teoria administratiei
publice:
Ministere de linie (sectoriale) admini-
streaz o anume Ielie a sectorului public,
delimitat Iunctional, si au de regul ca
obiectiv Iurnizarea unui bun sau serviciu
public identiIicabil (aprare, lege si ordine,
protectia mediului, educatie public, etc.).
Ministere de coordonare asigur coe-
renta de actiune inter-sectorial a minis-
terelor de linie, relatia lor cu alte institutii,
precum si diIerite alte Iunctii nespeciIice
n termenii de la (a), cum ar Ii elaborarea
strategiilor generale de actiune. ntre
acestea, am distins mai departe:
(b1) Biroul primului ministru, cu sau
Ir o cancelarie cu rang de minister
(b2) Ministere de coordonare a eco-
nomiei si dezvoltrii
(b3) Ministere de coordonare admi-
nistrativ.
Cu acest aparat simplu putem discerne
si analiza acum neajunsurile de structur si
Iunctionare a administratiei centrale n Rom-
nia, prin comparatie cu celelalte state.
1. Numr mare de miniytri. Datele
sintetizate n tabel permit chiar de la prima
vedere o grupare a trilor n dou categorii:
Romnia si Italia, avnd n jur de 25 de
ministri si ministri delegati (dimensiunea
relativ redus a cabinetul Isrescu
constituind mai degrab o exceptie
pasager la noi, dup cum reiese din Iigura
de mai sus).
Celelalte state prezentate, avnd toate cel
mult 17 ministri, inclusiv premierul. Pen-
tru cele sase tri Ioste comuniste candidate
la UE media este de 15,8 portoIolii. Cu alte
cuvinte, un guvern post-comunist uzual (si
Iunctional, dup cum se vede din perIor-
manta statelor respective, mai bun n toate
cazurile dect cea a Romniei) este cu 40
mai mic dect cel actual de la Bucuresti.
Numrul mare de ministri n Romnia
si Italia nu se explic doar prin Iaptul c ele
sunt guvernate de coalitii de partide, de unde
necesitatea de a crea portoIolii suplimentare
pentru a satisIace toti partenerii desi este si
acesta un motiv. Einlanda, Ungaria, Polonia,
statele baltice, au si ele parlamente Iragmen-
tate si aliante de guvernare, Ir a nregistra
aceeasi nmultire si Iluiditate a agentiilor
publice, care se tot modiIic de la un an la
altul. Problema n Romnia si Italia o
constituie bizantinismul si instabilitatea
actorilor politici si a coalitiilor, adic o clas
politic nu Ioarte responsabil, care maniIest
o aIinitate special pentru jocurile de culise si
care dezvolt n mod natural n jurul su o
ntreag retea de clienti para-politici. Probabil
c dac ar avea de administrat o tar cu
problemele structurale ale Romniei, clasa
politic italian nu ar produce rezultate mult
diIerite de cele obtinute azi la Bucuresti.
Similitudinile merg ns mai departe de
simpla supra-dimensionare a guvernului,
dup cum vom arta mai jos.
2. Fluiditatea structurilor. Nu numai
c Romnia are multe ministere si agentii, dar
acestea apar, dispar sau si schimb
subordonarea suspect de repede. Consecinta
imediat este c memoria institutional a
acestor organizatii se pierde, lipsind o
continuitate de programe, oameni si docu-
mente care s duc n timp la o ameliorare a
perIormantei lor administrative. Cel mai bun
exemplu l constituie coordonarea economic
la nivel central (asupra creia revenim cu
detalii mai jos), unde n ultimii patru ani s-a
executat un adevrat joc de scaune muzicale:
ministerele Privatizrii, ReIormei, Economiei
Alegeri 2
28 S.P. nr. 87-88/2001
si cel al Dezvoltrii si Prognozei s-au nIiin-
tat, desIiintat si renIiintat nainte ca angajatii
lor s se lmureasc prea bine care le sunt
atributiile.
Motivele acestei bjbieli institutio-
nale generalizate sunt mai multe. n plan
proIund exist o lips evident de viziune
asupra locului statului n procesul de reIorm,
care duce la o incapacitate de a deIini priori-
ttile cnd totul este o urgent care trebuie
rezolvat mine, nseamn c de Iapt nu
exist prioritti si strategii, ci doar reactii de
moment la evenimente sau conditionalitti
externe actului guvernrii. Dar sunt si expli-
catii mai terestre: de exemplu, restructurarea
de la A la Z a agentiilor si multor ministere o
dat cu instalarea cabinetului Nstase tine si
de ncercarea noii echipe de a nlocui, n stilul
cunoscut, Iunctionarii publici care n ultima
vreme se titularizaser pe post prin con-
cursuri, n virtutea prevederilor noii legi care
urmreste depolitizarea administratiei. Cum
concedieri pur si simplu nu se mai pot Iace,
restructurarea Iormal a multor agentii
publice, cu sau Ir motiv ntemeiat, oIer
prilejul eliminrii din posturi a unor Iunctio-
nari publici teoretic intangibili.
3. Proliferarea ministerelor de linie.
Romnia a mprumutat, constient sau din
reIlex istoric, structura stuIoas si expandat a
ministerelor de linie din statele latine ca Italia
sau Eranta
1
, cu portoIolii bizare si inutile
precum Tineret si Sport, Cercetare StiintiIic
sau Turism. E drept c nc nu s-a atins
perIormanta italian de a avea un ministru
delegat pentru Sanse Egale (Pari opportunitr)
dar probabil c ziua nu e departe, mai ales
dac PDSR va trebui la un moment dat s-si
asocieze la guvernare parteneri mai substan-
tiali dect modestele PSDR si PUR. Nu cred
c cineva poate spune exact ce programe
publice n interesul comunittii au gestionat
ministerele amintite n ultimii zece ani, sau
vor gestiona de aici ncolo, dincolo de
aIirmarea unor obiective vagi si generoase
ns Ir mare relevant practic sau
acoperire n Iapte (precum promovarea
implicrii tineretului n tot Ielul de chestiuni
meritorii, etc.) sau distribuirea unor bani de la
buget, putini si aceia, pentru ctiva sportivi si
cteva proiecte de cercetare. n aceste din
urma cazuri, niste comisii de jurizare care s
se ntruneasc de trei-patru ori pe an ar Ii mai
mult dect suIiciente, nlocuind cu succes
birocratia permanent a ministerelor, angajat
n eIorturi remarcabile de a-si justiIica
existenta n restul timpului.
Problema Iundamental n Romnia
se datoreaz unei viziuni primitive asupra
rolului si posibilittilor statului: dac ceva e
considerat important si cu rol pozitiv n
dezvoltare (turismul, ntreprinderile mici si
mijlocii), se creeaz un minister pentru a se
ocupa de acel ceva
2
, Ir ca cineva s
analizeze serios (1) dac statul poate s se
implice si s ajute realmente n domeniul
respectiv la nivel de minister permanent; (2)
iar n caz c poate, dac nu cumva exist deja
mecanisme publice care pot actiona, preve-
nindu-se astIel proliIerarea institutiilor, clc-
turile pe picioare si incoerenta care rezult de
aici. Uneori, rspunsul la ntrebarea (1) e ne-
gativ, iar cu asta discutia e ncheiat. Nu
exist nimic de natura unui bun public n
obiectul de activitate al Ministerului Tinere-
tului si Sportului, deci existenta sa nu se
justiIic altIel dect n virtutea obisnuintei (si
prin dorinta politicienilor de a se Iti prin
cadru cnd aterizeaz la Otopeni olimpicii
sportivi sau stiintiIici). Dac state bogate
precum Eranta sau Italia, si pot permite
asemenea originalitti benigne, cele est-
europene, avnd resursele drmuite, nu si le
pot permite, dup cum o arat experienta
vecinilor nostri mai chibzuiti.
Aceeasi situatie cu inIormatizarea,
Alegeri 2
29 S.P. nr. 87-88/2001
introdus la noi ntre competentele guvernului
ca pretext pentru a (re)aduce Agentia pentru
Comunicatii la rang de minister. Nu e deloc
limpede ce anume mai poate Iace guvernul n
directia asta, n conditiile n care cele cteva
programe concrete si legitime care se pot
concepe sunt deja n administrarea ministe-
relor de resort: inIormatizarea scolilor (Iinan-
tare de la Banca Mondial) la Educatie, inIor-
matizarea sistemului de asistent medical la
Casele de Asigurri, taxele si impozitele la
Einante si administratii locale, s.a.m.d.
InIormatizarea economiei private, dezvol-
tarea serviciilor electronice orientate ctre
consumator? Chiar si nchipuie cineva c un
minister compus din ctiva Iunctionari si
cteva scaune poate ajuta cu ceva companiile
IT, bncile sau alte Iirme private s Iac
investitii necesare si rationale n aceast
directie, sau s proIite de o piat atunci cnd
ea exist? De exemplu, chiar crede cineva c
statul ar Ii putut, dac si-ar Ii propus, s
grbeasc sau s directioneze cumva conec-
tarea la TV cablu practic a ntregii populatii
urbane din Romnia, n doar 10 ani, mai bine
dect au Icut-o privatii? C ar Ii putut
contribui cu ceva la succesul comercial al
teleIoniei mobile? Hiper-activismul cu aspi-
ratii high-tech al unor politicieni de azi, care
vor s ne Iac ei 'strategii pentru societatea
inIormational, aminteste suspect de mult de
Irenezia semidoct si lipsit de obiect a
'revolutiei stiintiIico-tehnice din anii `80
3
.
Chiar atunci cnd exist intentia de a
introduce politici de stimulare n anume
domenii, spre exemplu Iavoriznd investitiile
n IT sau ntreprinderile mici (unii sunt pentru
iar altii contra unor asemenea msuri, dar asta
este deja o discutie separat de politici econo-
mice n care nu intrm acum), asta se Iace de
obicei prin instrumente Iiscale, tariIare sau
interventii pe piata muncii, deci prin msuri
aplicabile cu ajutorul institutiilor care deja
exist, deci nu e deloc limpede ce rost are
nIiintarea unor ministere noi precum cel al
IMM, cu ce ar urma el s se ocupe concret n
cele opt ore de program zilnic. Ca orice
structura guvernamental nIiintat Ir un
obiect precis si msurabil de activitate, cel
mai probabil este c va deveni o institutie
public captiv unor grupuri speciale de
interese, un Iel de agentie de lobby pltit din
bani publici si avnd un picior n guvern
4
.
n rest, exist unele sarcini speciIice
pe care agentii mici si apolitice le pot
ndeplini Ioarte bine ntr-o economie de piat,
Ir s aib nevoie de un ministru n vrI:
Agentia de Comunicatii Iixeaz standarde
tehnice si organizeaz licitatii pentru atribu-
irea de Irecvente atunci cnd e cazul, Agentia
pentru Turism promoveaz pe baza contrac-
tual orase, regiuni sau programe turistice
organizate de tur-operatori privati, iar
Consiliul Concurentei supravegheaz mediul
competitional n toate domeniile conIorm
unor principii putine, clare si transparente, Iie
c e vorba de regii autonome, companii
publice locale sau Iirme private mari, mijlocii
si mici. Asa se Iace n celelalte tri Ioste
comuniste si, slav domnului, turismul si
IMM-urile Iunctioneaz n Ungaria, Polonia
sau Cehia Ioarte bine, Ir ministri si secretari
de stat care s pozeze n Ictori de strategii
sau supraveghetori de tariIe.
4. Fragmentarea atribu(iilor la nivel
de coordonare. Numrul mare de ministere
de linie nu este singura hib a administratiei
centrale din Romnia. La Iel de prost stau
lucrurile la nivelul coordonrii, unde proliIe-
rarea institutiilor, instabilitatea lor si deIinirea
atributiilor n Iunctie de persoana care detine
n acel moment portoIoliul constituie mai
curnd regula dect exceptia.
Cabinetul n trile central si est-euro-
pene incluse n aceast analiz (ca si cel din
trile nordice, pentru care am adus aici ca
Alegeri 2
30 S.P. nr. 87-88/2001
exemplu Einlanda) se caracterizeaz prin
urmtoarele trsturi:
Premier puternic, cu suport politic Ierm si
atributii de coordonare inter-sectorial. n
state precum Ungaria, unde presedintele
trii are Iunctie mai mult onoriIic, pe
lng cabinetul premierului exist si un
ministru delegat pentru securitate
national.
Coordonarea economic general este
clar atribuit, Iie premierului, Iie unui
super-minister al economiei. De regul
asta Iace inutil existenta unui minister
separat al Industriilor, ceea ce duce la
simpliIicare administrativ. Atunci cnd
Ministerul Industriei si Comertului totusi
exist, ca n Cehia sau Einlanda, el preia
mpreun cu premierul coordonarea
economic Icnd inutil nIiintarea altor
structuri paralele. Si ntr-un caz si n
cellalt atribuirea rspunderii e clar iar
continuitatea institutional asigurat.
Lipsa de structuri speciale paralele de
coordonare si reIorm administrativ, de
tipul Ministerelor Eunctiei Publice,
ReIormei institutionale sau chiar Relatiei
cu Parlamentul. Acestea sunt o alt specia-
litate italo-Irancez adoptat la noi n ciuda
Iaptului c s-au dovedit inutile (n cel mai
bun caz) chiar n trile de origine, nimeni
nereusind s explice Ioarte clar care au Iost
rezultatele palpabile ale activittii lor de la
nIiintare si pn azi.
Balonajul si Iluiditatea institutional
n domeniul coordonrii economice n
Romnia, Ir a Ii sursa unic de probleme, au
contribuit probabil destul la ntrzierea
reIormei n ultimul deceniu. Cum spuneam si
mai nainte, am asistat la un ntreg carusel al
agentiilor de Dezvoltare si Privatizare, minis-
terelor de ReIorm, Privatizare, Industrie si
Comert (cu sau Ir Comert, trecut mai nou la
Externe), Coordonare Economic, toate aIlate
n relatii mai bune sau mai proaste cu
premierii, Einantele si EPS. Pe ultima sut de
metri guvernul Isrescu a dat n sarcina
Agentiei Nationale de Dezvoltare Regional
(ANDR) post-privatizarea, lucru cu care noul
guvern nu va Ii probabil de acord. n schimb,
acesta a nIiintat noul Minister al Dezvoltrii
si Prognozei, sub al crui titlu sibilinic (si
singular n context regional, vezi tabelul) nu
stim nc ce vom gsi: Iostul minister al
Economiei? Iostul Comitet de Stat al
PlaniIicrii (CSP), patronat din umbr de
senatorul Vcroiu, un Iel de debuseu n
guvern al aripii dure a PDSR care nu se mai
poate implica deschis n policv-making din
cauza inacceptabilittii sale externe? sau o
simpl unitate de sintez si analiz de date, un
Iel de think-tank al guvernului
5
? Tot aici ar Ii
trebuit de Iapt s plasm si noul Minister al
IMM, care n principiu are valente inter-
sectoriale la nivelul agentilor economici mici
si mijlocii. Cum se va reusi coordonarea
tuturor acestor structuri subordonate direct
premierului, astIel nct ele s trag economia
n aceeasi directie, e greu de vzut.
Re-botezarea EPS si ridicarea sa la
rang de minister nu e neaprat un lucru ru,
punnd procesul de privatizare mai Ierm sub
controlul si rspunderea guvernului. Numai
c asta d si un semnal clar al esecului
politicii de privatizare n Romnia n cadrele
institutionale initiale (concepute de prece-
dentul guvern PDSR), prin abandonarea
oricrei pretentii Iormale c acest proces ar
avea vreun termen de Iinalizare. Discutiile din
ultimul an privind ncheierea privatizrii si
desIiintarea EPS sunt astIel Icute uitate, iar
noua agentie va tri probabil multi ani Iericiti
de aici nainte n ideea c Iace post-
privatizare. Ceea ce va complica si mai tare
lucrurile: dac vnzarea de societti comer-
ciale e o sarcin clar deIinibil si msurabil
(desi nu simplu de pus n practic dup cum s-a
Alegeri 2
31 S.P. nr. 87-88/2001
vzut), supravegherea post-privatizare e mult
mai eluziv conceptual si va da nastere la
suprapuneri de atributii si dispute cu Ministerul
de Einante, Ministerul Dezvoltrii si Prognozei,
Industrie sau ADR-uri (care n momentul de Iat
supravegheaz respectarea contractelor n zonele
deIavorizate).
Cnd lucrurile au Iunctionat ct de ct
coerent, a Iost mai degrab n ciuda structurilor
institutionale dect datorit lor. n cabinetul
Isrescu politica economic a Iost coordonat
Ierm de premier si staIIul su de consilieri, iar
Ministerul Economiei a Iost un portoIoliu Iormal
atribuit PNTCD drept consolare pentru pierderea
Iunctiei de seI al guvernului; ocupantul su,
ministrul Ciumara, s-a multumit cu prestigiul de
a Ii vice-premier si a nteles s nu intervin. ns
un asemenea aranjament nu poate Ii unul durabil,
care s treac dincolo de anumite circumstante si
persoane de exemplu, atunci cnd noul premier
nu este el nsusi economist. Dac politica
economic se deplaseaz mai mult n teritoriul
Ministerului de Einante, asa cum pare s se
ntmple n momentul de Iat, e posibil ca ceilalti
ministri s nu accepte s Iie coordonati de un
coleg Iat de care nu au nici o subordonare
Iormal. Este pcat c tocmai aici am ignorat
modelul Irancez, care oIer o structur unic si
coerent de management economic, structur
reprodus partial si n celelalte tri Ioste
comuniste.
La Iel de neclare sunt lucrurile n materie
de programe de dezvoltare sau integrare
european. Suntem singura tar din Est aIlat n
negocieri de aderare la UE care are un Minister
al Integrrii (doar Slovacia mai are un ministru
delegat), iar alturi de ministrul propriu-zis se
aIl si un negociator-seI cu rang de ministru.
Capitolele acordului se negociaz de echipe de
experti din diverse institutii, iar negociatorul-seI
exista si nainte ca persoan care s le
coordoneze activitatea si s raporteze premi-
erului. Nu e clar deci ce rost are nIiintarea unui
nou minister interpus ntre echipele de nego-
ciatori si biroul premierului, din moment ce
lucrurile nu par deloc s se simpliIice.
Iar pn la urm, dac primul ministru
nu coordoneaz direct nici politica economic,
nici reIormele institutionale (dup cum vom
vedea mai departe) si nici procesul de aderare la
UE, atunci ce Iace de Iapt premierul romn? n
conditiile n care pentru rutina activittii zilnice a
guvernului are alturi un secretar general cu rang
de ministru, asistat de propriul su aparat? Si
cum se Iace c Polonia, Ungaria, Cehia, Bulgaria
si statele baltice se descurc Ioarte bine Ir toate
aceste ministere de integrare si cu mai putine
ministere de linie, uneori chiar n lipsa unui
secretariat general al guvernului? Din pcate
nIiintarea de noi structuri nu e privit la Bucu-
resti cu necesara rezerv, date Iiind dezavan-
tajele prea marii Iluiditti si supra-dimensionrii
institutionale mentionate mai sus, ci cu un
entuziasm demn de o cauz mai bun. Eoarte
gritoare pentru aceast IilosoIie administrativ
bine nrdcinat n Romnia este declaratia
noului premier cum c aparitia Ministerului
Integrrii ar constitui n primul rnd 'un semnal
pentru o directie de actiune. N-ar Ii ru s gsim
totusi la un moment dat un sistem de semnalizare
mai ieItin si mai eIicace dect nIiintarea de
ministere pentru a arta UE c dorim integrarea
am putea ncepe de exemplu prin a ne Iace pur
si simplu temele.
Pe partea de coordonare administrativ,
s-a renIiintat Ministerul pentru Relatia cu
Parlamentul, o alt specialitate Iranco-italian pe
care doar Cehia si Slovacia au mai preluat-o. Dar
s-au creat si posturi speciale de secretari de stat
n ministerele de linie, care au drept sarcin
tocmai reprezentarea ministerelor n Parlament si
mbunttirea comunicrii ntre executiv si
legislativ. n conditiile n care exist deja un
secretariat al guvernului care se ocup ntre altele
de circulatia documentelor nspre si dinspre
celelalte institutii ale statului, precum si un birou
Alegeri 2
32 S.P. nr. 87-88/2001
al primului ministru, coordonarea acestor struc-
turi de coordonare devine ea nssi o ntre-
prindere destul de laborioas.
Asa cum se ntmpl de Iiecare dat
cnd institutiile se nmultesc peste msur si
interIereaz necontrolat, unele lucruri esentiale
cad undeva la mijloc, ntre ele. Este cazul
proiectelor de dezvoltare regional de tot Ielul,
Iinantate de UE, Banca Mondial sau din surse
interne, care n-au Iost niciodat atribuite clar
unei institutii anume ca n Ungaria, Cehia,
Bulgaria sau statele baltice, sau unor ministere
de linie ca n Polonia. De unde si luptele Ieroce
pentru administrarea lor, duse ori de cte ori
apare vreunul la orizont. Si mai curios este Iaptul
c acum ctiva ani s-au nIiintat n Romnia
structuri speciale 'tip UE, anume Agentia
National de Dezvoltare Regional (ANDR) si
opt Agentii de Dezvoltare Regional (ADR) ca
asociatii de judete, tocmai n scopul de a
administra astIel de programe atunci cnd ele vor
veni. Dup ce aceste structuri au Iost de bine de
ru rodate prin derularea unor Iinantri de
anvergur mai mic, la demararea programului
Sapard n 2000 (si a componentei sale
pregtitoare SPP n 1999) ele au Iost lsate
deoparte ca Iiind nepotrivite de acelasi guvern
care le promovase entuziast. Ministerele de
Einante, Externe si al Agriculturii au dus serioase
btlii de culise pentru a prelua programul
Sapard, care este esentialmente unul de
dezvoltare regional. Agricultura a cstigat, n
ciuda Iaptului c acest minister esuase
lamentabil n derularea SPP cu un an nainte,
directiile sale judetene dovedindu-se cu totul
depsite de cerintele lucrului modern pe proiecte,
chiar n cazul unui program pilot ca SPP, de 100
de ori mai mic dect Sapard. Structura rezultat
din negocieri si compromisuri are un aer supra-
realist: ANRD s detaseze personal la
Agricultur pentru a ajuta coordonarea la nivel
central, Directiile Agricole Judetene s
organizeze lucrul n teritoriu, cu cooperarea
PreIecturilor, structurilor judetene ale MLPAT si
Mediului, iar undeva pe parcurs Einantele s
supervizeze derularea Iinanciar. Cunoscnd
retinerile ministerelor romnesti n a colabora
unele cu altele
6
, la centru si n teritoriu,
programul Sapard se proIileaz ca un studiu de
caz despre cum nu trebuie organizate lucrurile.
Recenta nglobare a ANRD n Ministerul
Prognozei si Dezvoltrii nu schimb cu nimic
lucrurile.
n Iine, reIorma institutional n-a putut
nici ea s Iie impulsionat prea mult prin crearea
unui minister special (tot de inspiratie latin) al
Eunctiei Publice. Dac mai era nevoie s
precizm, suntem singurii din Est care am Icut-o,
altoind pe structura vechiului Departament al
Administratiei Publice Locale o subunitate a
guvernului care avea atributii limitate, clare si
suIiciente niste sarcini noi, complicate si greu
deIinibile. MEP ar trebui s Iie, conIorm
conceptiei Iranco-italiene, un Iel unitate de
management al resurselor umane pentru ntreaga
administratie public central, pstrnd n acelasi
timp Iunctiile anterioare de legtur cu teritoriul
(preIecti, administratii locale), Ioarte diIerite de
cele noi. Descentralizarea de atributii si bugete,
promovat cu curaj n ultimii doi ani n Romnia,
a Iocalizat n totalitate energiile ministerului pe
niste lucruri concrete si care se potriveau cu
experienta sa anterioar, reprezentnd suIicient
de mult reIorm nct acesta abia a putut s-o
duc. Aria mult mai nebuloas a 'Eunctiei
Publice a rmas n schimb deoparte, pentru c
dup ce s-a elaborat si promovat noua lege a
Iunctionarului public e greu de spus ce-ar mai
trebui s Iac exact acest minister pentru a-si
justiIica numele s redacteze standarde de
conduit pentru angajatii guvernului, s
organizeze concursurile pe post? Dup ce se
redacteaz si standardele, existenta ministerului
mai are vreun rost? N-ar Ii mai potrivit ca
lucrurile astea s se Iac de Iiecare agentie n
parte, n Iunctie de speciIicul ei? iar experienta
Alegeri 2
33 S.P. nr. 87-88/2001
institutiilor similare din Eranta si Italia e
inconcluziv. Singurul mod realist de a
proIesionaliza administratia public central
const n rationalizarea ministerelor de linie si
angrenarea lor n lucrul pe programe cu obiective
precise, asa cum se Iace n celelalte state aIlate n
negocieri de aderare, nu n nIiintarea de
ministere speciale care ar trebui s le reIormeze
pe celelalte.
n loc de aceast necesar rationalizare a
administratiei publice, asistm la o expansiune a
ministerelor si restructurri de agentii explicabile
cel putin n parte, asa cum artam la (2), prin
dorinta noului guvern de a nlocui persoane ce
intrau sub incidenta Legii Eunctionarului Public.
Aceste schimbri de persoane Iac obiectul
negocierilor subterane dintre PDSR si partidele
din actuala opozitie, care ncearc pe ct posibil
s-si apere oamenii aIlati n posturi, cu rezultate
mai bune sau mai proaste, n Iunctie de relatiile
respectivelor partide cu actuala putere. De
asemenea, organizatiile externe care acord
asistent tehnic n Romnia sunt si ele
ngrijorate de soarta Iunctionarilor publici din
institutii cu care au colaborat, si care se simt azi
amenintati de valul schimbrii n ciuda legii care
i apr.
Desi legitime, asemenea preocupri nu
trebuie s devin un capt de tar. Mai
important este n momentul de Iat o regndire
pe baze rationale a ntregului sector public (a
'statului), constnd ntr-o redeIinire a atribu-
tiilor diverselor institutii n termeni concreti si
Iunctionali, pe baza experientelor de pn acum
ale noastre si ale celor din jur, nsotit de o
renuntare la jargonul administrativ de acoperire
sub care si ascund multe agentii publice lipsa
obiectului de activitate, Iie c acest jargon e cel
vechi, de provenient sovietic, Iie c e cel nou
tip Bruxelles. Chiar mai nainte de a ne preocupa
care anume persoane ocup Iunctii publice si ct
sunt ele de competente, trebuie s ne ntrebm n
mod serios dac acele Iunctii publice sunt
realmente necesare iar n caz c sunt, dac sunt
bine deIinite n termeni de atributii, n asa Iel
nct o persoan competent s aib n Iat
sarcini viabile. Cu asta ar trebui s nceap
adevrata reIorm institutional n Romnia si
asta e ideea de baz pentru argumentele
prezentate mai sus
7
.
NOTE
1
Nu ns si pe cea din Spania, din pcate, care are doar
15 ministere, Iiind astIel mai aproape de structura
rational Nord- sau Central-european a guvernului
exempliIicat n tabel. De unde se vede c aIinittile
culturale sunt invocate si ele n mod selectiv, n Iunctie de
interes.
2
n aceast logic multiplicarea institutiilor se poate Iace
la nesIrsit: si piata de capital e important si destul de
oropsit n Romnia; de ce nu atunci si un Minister al
Pietei de Capital?
3
n care, schimbnd pe ici pe colo unii termeni, unii Iosti
directori de editur tehnic si apropiatii lor de idei lor mai
cred si azi.
4
Iar Iaptul c din start ea a Iost repartizat unui partid-
anex al unui grup de aIaceri (PUR) Iace acest lucru nc
si mai probabil.
5
IndiIerent ce va Ii, nceputul nu arat bine: pronuntrile
publice ale noului su seI, ministrul Cazan, amintesc
suspect de mult de cele ale celebrului general Chelaru, el
intrnd chiar cu discursul de instalare n topul presei
romne la categoria exprimri bizare.
6
Nici cnd ele tin de acelasi partid rivalitatea nu e mai
mic: ministrul Agriculturii si seIul ANDR erau amndoi
membri PNTCD.
7
Amnunte suplimentare privind organizarea guvernelor
n Europa se pot gsi n paginile de Web respective, unele
remarcabil de bine Icute. Un loc bun de ncepere a
explorrii este www.kprm.gov.pl, adic pagina
cabinetului polonez, care contine si lista integral a
adreselor celorlalte guverne europene ca hyperlinks.
Cum se Iace c alte guverne pot avea pagini asa bune,
probabil c asta tine si de Iaptul c, spre deosebire de cel
romn, ele nu au un departament de comunicare cu rang
de minister.
Alegeri 2
34 S.P. nr. 87-88/2001
SORIN IONIT MA n Stiinte Politice si
Politici Publice la Central European
University (CEU), Budapesta, actualmente
cercettor Eulbright la Georgetown
University, the Public Policy Institute,
Washington DC.
Revenirea la putere a PDSR, dup
patru ani de opozitie, va continua s Iie expli-
cat n Iel si chip. Articolul de Iat caut
cauzele acestei reveniri n structura sistemului
politic romnesc, asa cum s-a conIigurat el
dup 1990. Teza principal dezvoltat n
rndurile de mai jos este c sistemul de partide
romnesc a Iost caracterizat, n ultimii zece
ani, de dou dezechilibre majore.
Primul dezechilibru este un deze-
chilibru n raportul de Iorte dintre Iorma-
tiunile politice semniIicative ale Romniei
postcomuniste: de la Revolutie ncoace,
spectrul politic a Iost dominat de un mare
partid. Desi PDSR-ul de azi nu mai este ESN-ul
de ieri, continuitatea este evident. Rdcinile
acestui Iapt pot Ii gsite n comunismul trziu
si n schimbarea brusc, revolutionar, prin
care s-a trecut la o ordine politic nou.
Al doilea dezechilibru a aprut ntre
Iortele politice componente ale singurei
aliante de partide care a reusit s atace cu
succes pozitia dominant a PDSR. Este n
cauz, evident, raportul de Iorte dintre
PNTCD si PNL partidele majore ale
Conventiei Democrate Romne prea Iavora-
bil primului n ultimii opt ani. Sursa acestui
dezechilibru rezid, n opinia mea, n decizia
liderului PNL de atunci, Radu Cmpeanu, de
a retrage PNL, n primvara anului 1992, din
coalitia de opozitie. Acest al doilea dezechi-
libru nu ar Ii Iost neaprat neIast dac partidul
cruia i-a revenit astIel preeminenta n aliant
s-ar Ii ridicat la nltimea responsabilittilor
asumate.
Sistem politic cu partid dominant
De unsprezece ani, Iormatiunea
politic numit azi Partidul Democratiei
Sociale din Romnia cstig mai multe voturi
n conIruntrile nationale dect orice alt
Iormatiune considerat separat. Acest lucru a
Iost valabil chiar si atunci, n 1996, cnd a
trebuit s cedeze Conventiei Democrate
prghiile guvernrii. Din neIericire, n betia
succesului, liderii CDR nu au realizat care
snt consecintele acestui Iapt politic. Cea mai
important a Iost si rmne aceasta: PDSR nu
poate Ii nvins dect n circumstante deose-
bite, care nu pare s Iie Iavorizate de
parametrii generali ai istoriei si societtii ro-
mnesti. n primul rnd este nevoie de o
coalitie a acestor partide mai mici, care s Iie
credibil si Iunctional, si care s actioneze
coerent si unitar. Este nevoie apoi de o croni-
cizare a slbiciunilor PDSR care s poat Ii
speculat electoral de coalitia de opozitie
exact ce s-a ntmplat n alegerile generale din
1996. Cu alte cuvinte, cnd aceste conditii nu
snt reunite, PDSR devine, oarecum inertial,
beneIiciarul acestui dezechilibru structural si
principalul pretendent la scaunele guver-
nantilor cazul alegerilor din 2000.
Acest dezechilibru si are originea n
perioada de sIrsit a comunismului, n modul
Alegeri 2
35 S.P. nr. 87-88/2001
Fantoma lui Radu Cmpeanu
LAURENTIU $TEFAN-SCALAT
n care comunismul s-a prbusit n Romnia,
si n cteva decizii luate imediat dup Revo-
lutia din decembrie 1989.
Spre deosebire de alte tri, Iapt
subliniat deja de multi analisti, Romnia nu a
avut parte de o tranzitie negociat. Duritatea
regimului ceausist, lipsa unei aripi reIormiste
la vrIul PCR, o disident neorganizat si Ir
aderent social prea mare nu a permis
conIigurarea unor actori, de o parte si de alta
a baricadei, care s pregteasc alegerile si o
btlie electoral, ct de ct echitabil.
Revolutia a tinut loc de alegeri numai prin
aceea c a impus noi lideri politici. Aceast
prim 'btlie a Iost asadar cstigat de cei
care au reusit s se (auto)impun n zilele
tulburi din decembrie 1989 legitimitatea
electoral nu va intra n joc dect mai trziu,
cnd era, din anumite puncte de vedere, prea
trziu.
Decizia care va inIluenta decisiv
echilibrul politic n urmtorul deceniu a Iost
ns cea care transIorma Erontul Salvrii
Nationale din arbitru si administrator, din ges-
tionar temporar al treburilor trii, n parti-
cipant, n competitor n arena politic.
Aceast decizie transa, oarecum prematur,
sortii conIruntrii electorale din 20 mai 1990,
stabilind parametrii esentiali ai jocului de
putere din urmtorii ani. Voturile pe care
partidele politice le-au cstigat n aceste
alegeri au Iunctionat ca o zestre pe baza creia
s-au construit strategiile politice ulterioare.
Toate alegerile de atunci, din 1992,
1996, si din 2000 au conIirmat c PDSR
rmne principalul partid al Romniei postco-
muniste la distant semniIicativ de urm-
toarele competitoare luate separat. Acest
dezechilibru structural sugereaz, asa cum am
mai spus, c numai un eIort politic substantial
si un context deosebit pot da Iort unei aliante
care s-l rstoarne de la putere.
nfruntndu-l pe Goliat: CDR
nainte yi dup 1996
Trebuie s acceptm, asadar, c acest
dezechilibru structural a Iost determinantul
crucial al sistemului de partide romnesc
dup 1989. Asta nu nseamn c jocurile snt
Icute pentru totdeauna si cstigtorul este
cunoscut dinainte, ci doar c naintea Iiecrei
conIruntri trebuie evaluate circumstantele
pentru a vedea dac snt reunite conditiile
pentru ca PDSR s Iie trimis n opozitie. Este
clar c 'miracolul din 1996 nu s-a mai
produs n 2000. Unde s-a gresit? Putea Ii
rezultatul altIel? Putea o Conventie intact s
bat nc o dat la puncte PDSR? Putea o alt
coalitie, Iormat din partide puternice, s
preia locul CDR?
Nimeni, cred, nu poate da rspunsuri
transante acestor ntrebri. Probabil c, n
conditiile unui joc politic deschis,
eventualitatea ca PDSR s Iie din nou nIrnt
putea Ii contemplat la Iel ca oricare alta. Prea
multi Iactori ar Ii trebuit s Iie reuniti, ns, ca
'minunea s se ntmple.
O guvernare de succes poate c nu ar
Ii readus n discutie viabilitatea Iormulelor
politice existente, n spet Conventia Demo-
crat Romn si alianta acesteia cu Partidul
Democrat si cu UDMR. Din pcate, perIor-
manta guvernamental nu a Iost de loc una
strlucit. Dimpotriv.
Nu este locul s spunem de ce nu a
Iost o guvernare de succes, n ciuda unor pasi
importanti ntr-un numr de domenii. Poate
doar s subliniem c nu a Iost, din pcate si n
ciuda asteptrilor, o guvernare 'pentru oa-
meni, n calitatea lor de contribuabili, consu-
matori, lucrtori si ntreprinztori, ci mai
curnd una mpotriva lor. Si nu o s enumr
aici politicile care au dus la o stare de
nemultumire generalizat. A Iost o guvernare
Ir viziune pe termen lung si Ir un proiect
Alegeri 2
36 S.P. nr. 87-88/2001
de modernizare coerent. 'Strategia national
a aprut n ultimele luni de mandat cnd ea ar
Ii trebuit conturat chiar din primele. A Iost o
guvernare eteroclit si incoerent n termeni
de echipe ministeriale, mcinat de orgolii,
diviziuni de substant si conIlicte de interese.
A Iost o guvernare multiceIal, cu un creier n
Cotroceni, unul n Palatul Victoria, altul la
sediile partidelor componente, pentru a nu
mai vorbi de cancelariile institutiilor Iinan-
ciare internationale sau de presiunea nedo-
molit a strzii.
Guvernarea nu a Icut dect s poten-
teze si s adnceasc (miza Iiind acum mult
mai mare) tensiunile strvechi existente ntre
Iostii locatari ai palatelor puterii: ntre PD,
continuator, ntr-un anumit Iel, al platIormei
ESN, si partidele Conventiei, opozante
nenduplecate la guvernarea ESN de la
nceputul anilor nouzeci, ntre UDMR si
celelalte partide care au devenit ntre timp mai
'nationaliste doar ca s si mreasc bazinul
electoral.
Printre cauzele acestui bilant negativ
trebuie inclus si acel dezechilibru din
interiorul CDR de care vorbeam mai sus.
Tinnd seama de contextul politic al
primei jumtti a anilor nouzeci, CDR a
reprezentat ntr-adevr Iormula politic n
msur s realizeze perIormanta de a detrona
PDSR-ul. Cei care nu au nteles c alianta era
solutia optimal n 1992 si 1996 au suportat
consecintele. Partidul Aliantei Civice si PNL-
Aripa Tnr au disprut de pe scena politic
o dat cu prsirea Conventiei naintea
alegerilor din 1996. Iar PNL, partid istoric cu
pretentii, a Iost exmatriculat din parlamentul
1992-1996 n urma deciziei nesbuite a lui
Radu Cmpeanu de a scoate partidul din CDR
naintea alegerilor din 1992.
Consecintele acestei decizii se vd si
astzi. Nu numai c au urmat ani lungi de
penitente pentru un PNL care ncerca s si
reIac imaginea politic sub o nou
conducere, dar mult mai grav la
rentoarcerea sa n Conventie, PNL a trebuit
s accepte umil directivele si oamenii propusi
de PNTCD pentru diverse Iunctii de
conducere. Radu Cmpeanu este astIel direct
responsabil pentru ruperea echilibrelor
politice din CDR.
Aceast decizie din 1992 a liberalilor
a lsat cmp liber trnistilor s revendice
conducerea CDR si, ulterior, a guvernului si
s asume principalele responsabilitti ce
decurgeau din acestea. Dezechilibrul din
CDR s-a dovedit unul neIast doar pentru c
PNTCD nu a stiut s l transIorme ntr-un
avantaj decisiv n Iata celorlalte partide
'mici si pentru c, mai general, nu a Icut
Iat complexittii problemelor pe care era
chemat s le gestioneze si s le rezolve.
Puteam, teoretic, s ajungem la o situatie n
care PNTCD s-ar Ii impus deIinitiv n CDR
nghitind partenerii mai mici si apropiindu-se
electoral de talia PDSR. Jocul politic s-ar Ii
simpliIicat, iar dominatia PDSR nu ar mai Ii
Iost vzut ca un Iapt semiperen.
Orgoliul cu care PNTCD si-a asumat
rolul director al aIacerilor politice n Romnia
i-a orbit pe liderii si care au considerat relatia
de subordonare a PNL-ului un dat permanent.
n plus, CDR a Iost o aliant cu un pronuntat
caracter electoral: a Iost conceput ca o
trambulin ctre puterea politic si nu ca o
aliant de guvernare. CDR a murit practic de
ndat ce partidele componente si-au luat n
posesie scaunele puterii. Rateurile tot mai
dese din anii 1997-1998 artau c guvernarea
scrtie, c PNTCD era, n mare msur,
responsabil de aceast stare de Iapt, c PNL
devine tot mai vizibil si mai individualizat
politic si c relatia dintre ele trebuie
renegociat.
Pe umerii prea Iiravi ai PNTCD s-au
aIlat, timp de patru ani, simultan, gestiunea
Alegeri 2
37 S.P. nr. 87-88/2001
relatiilor cu partenerii din CDR, a relatiilor cu
partenerii de guvernare PD si UDMR, cu un
presedinte care reIuza s se identiIice cu
platIorma politic a PNTCD, si nu n ultimul
rnd, cu prim-ministrii care au pstrat toti, Ir
exceptie, o distant ngrijortoare Iat de
principalul partid de guvernare.
Gestiunea proast a aIacerilor publice
ntre 1996-2000 si are rdcinile, asadar, n
incapacitatea cronic a PNTCD de a Iace Iat
la o list lung de responsabilitti pe care le
revendica cu poIt si orgoliu n urma
parcursului corect pn n 1996. Revendicarea
era legitim pentru c ceilalti aspiranti
Iuseser ntr-un Iel sau altul redusi la pozitii
de plan secund, prin diverse actiuni suicidare,
dintre care cea mai grav, Ir dubii, rmne
cea a lui Radu Cmpeanu. PNTCD nu numai
c nu s-a ridicat la nltimea acestor
responsabilitti, dar modul cum le-a abordat
s-a ntors mpotriva lui si a guvernrii pe care
o conducea. Vom exempliIica cu modul n
care s-a ndeplinit o Iunctie politic esential
pentru buna desIsurare a mecanismelor politice:
recrutarea personalului politic pentru Iunctii de
rspundere n structurile de partid si n stat.
Recrutare yi eficien( politic
Pe umerii PNTCD a czut asadar
sarcina enorm de a recruta si nominaliza
persoane pentru Iunctii importante n stat.
Recrutarea deIectuoas a Iost primul inel
dintr-un lant de cauzalitti care au dus n cele
din urm la mturarea PNTCD de pe scena
parlamentar a trii.
Vina PNTCD n materie de recrutri
este tripl: 1) multe numiri au Iost Icute
inertial Ir o evaluare a consecintelor
politice, 2) au Iost numiti sau alesi candidati
pentru pozitii nalte n stat oameni care nu
Icuser carier n PNTCD si care nu aveau
nici o baz politic n acest partid, 3) cel mai
grav, multe din deciziile privind numirea unor
persoane n pozitii importante nu au Iost luate
n instantele superioare ale partidului, asa
cum ar Ii Iost normal, ci n aIara lor (la
Cotroceni, n special).
1) S amintim modul n care a Iost
ales succesorul lui Corneliu Coposu ntr-un
moment decisiv pentru viitorul politic al
partidului. Diaconescu a Iost ales doar pentru
c a Iost n preajma 'Seniorului, si nu pentru
cine stie ce calitti de politician. Toat lumea
este de acord, conducerea sa a Iost o cata-
stroI: prea maleabil si mpciuitor, Ir vizi-
une si carism, omul care n alte sisteme poli-
tice ar Ii Iost chemat s conduc guvernul nu
a Iost n stare s si aleag si s controleze
corespunztor proprii (prim-)ministri. Al
doilea exemplu, la o alt scar, dar cu
consecinte la Iel de serioase n planul imaginii
si al perIormantei publice a PNTCD a Iost
decizia de a-l lsa pe Viorel Lis s candideze
n alegerile locale din Bucuresti n 1998, n
ciuda Iaptului c devenise n perioada
interimatului su un personaj controversat.
2) n cazul oamenilor Ir carier n
PNTCD, exemplele snt coplesitoare ncepnd
chiar cu presedintele Constantinescu. Propus
de Alianta Civic, provenit din grupul
universitarilor care s-au alturat de la nceput
CDR, Constantinescu a intrat trziu n
PNTCD si nu a ocupat nici o Iunctie
important n acest partid. Distanta Iat de
partid a aprut cu claritate de nenumrate ori,
dar cel mai relevant este poate gestul de
retragere din cursa prezidential si reIuzul de
a se rentoarce n partid ntr-un Iel sau altul.
Constantinescu nu a Iost niciodat un
'trnist n adevratul sens al cuvntului.
Un al caz notoriu este primul prim-
ministru trnist, Victor Ciorbea. Acesta nu
avea nici o legtur cu PNTCD-ul nainte de
anul de gratie 1996 cnd s-a trezit la interval
de cteva luni primar si prim-ministru. Er
Alegeri 2
38 S.P. nr. 87-88/2001
autoritate n partid, cum putea tine n Iru pe
'baronii trnisti din Guvern sau din Parla-
ment? Conducerea partidului era constient
de handicapul intern al lui Ciorbea si au optat
rapid pentru solutia numirii sale ca vice-
presedinte, ceea ce nu a schimbat mare lucru
stiind c autoritatea ntr-o institutie de talia
PNTCD nu se construieste de azi pe mine.
Isrescu a rmas si el un corp strin,
'parasutat ntr-o pozitie care revenea prin
algoritmul politic PNTCD-ului. Suita de
rugminti si apeluri ctre acesta de a se nrola
n partid sau mcar de a accepta candidatura
la presedintie din partea PNTCD nu a avut
nici un eIect.
Cazul Radu Vasile este usor diIerit
pentru c el provenea, la momentul numirii
sale, din structurile de conducere ale PNTCD,
Iiind chiar secretar general al partidului. El a
Iost numit exact atunci cnd se contura ca
purttor de cuvnt al unei aripi disidente n
partid, numit 'grupul de la Brasov. Or,
alegerea liderului unei Iactiuni nu Icea dect
s potenteze lupta intestin cu consecintele pe
care le-am vzut. Ulterior, si Ciorbea si Vasile
si Lis au plecat cu cte o portiune din partid.
3) Nu mai este un secret pentru nimeni
c Iactorul determinant n numirea lui
Ciorbea si a lui Isrescu a Iost presedintele
Constantinescu, o realitate pe care trnistii
au acceptat-o surprinztor de usor. Vina n
acest caz se reIer la lipsa de initiativ si la
abandonarea unei Iunctii politice esentiale,
aceea de a avea control deplin asupra
recrutrii personalului politic cheie.
Reducerea numrului de actori
politici semnificativi
Exista un element suplimentar care a
Iost, iar, trecut usor cu vederea de liderii
trnisti si care n cele din urm le-a dat
lovitura Iinal. Contextul politic al anului
2000 era diIerit de contextul politic al anului
1996 si pentru c actorii politici majori,
inclusiv si n primul rnd PNTCD, conve-
niser c trebuie modiIicat raportul ntre
reprezentare si eIicient politic n Iavoarea
celei din urm. Mrirea pragului electoral de
la 3 la 5 la sut, conditiile mai restrictive
pentru existenta si activitatea partidelor
trebuiau s lucreze nspre simpliIicarea
peisajului politic si, ca o consecint asteptat,
nspre o mai mare coerent guvernamental si
o accelerare a procesului decizional.
Or aceast decizie politic era, n
sistemul de partide dezechilibrat pe care l-am
descris mai sus, clar n avantajul de moment
al partidului dominant si n dezavantajul
partidelor mai mici. Consecinta n planul
actiunii politice era evident: aceste partide
mici erau mpinse Iie la colaborare n
interiorul unor coalitii de partide, Iie la o lupt
ntre ele pentru supravietuire.
Partidele la putere n legislatura 1996-
2000 nu au realizat c ele nsele si ridicau o
stachet pentru care resursele lor erau mai
degrab incerte. PNTCD, promotor al acestei
simpliIicri politice, a pltit pretul incapa-
cittii strategice si manageriale de a trece cu
bine pragul parlamentar, iar PD si UDMR nu
au Iost lipsite de emotii. n acelasi context,
decizia PNL de a merge singur n alegeri nu a
Iost, cu certitudine, una usoar.
Un eIect mai putin vizibil si mai putin
discutat al acestei tentative de reducere a
numrului de actori politici semniIicativi a
Iost lupta, cu nuante Iratricide, ntre partide
aIlate la guvernare, pe segmentul electoral
comun, s l numim, cu un termen des Iolosit,
'de dreapta. Evident, dac numrul de
partide relevante politic trebuia s scad,
nseamn c cea mai aprig competitie se va
da n dreapta spectrului, unde pulverizarea
politic a Iost, n tot deceniul zece, extrem de
Alegeri 2
39 S.P. nr. 87-88/2001
mare. Problema nu se punea aproape de loc
'la stnga unde PDSR domina incontestabil,
nghitind partide mici de tipul PSDR.
Acest prim pas n directia unei
reIorme a sistemului politic romnesc,
binevenit in abstracto, a Iost initiat la un
moment extrem de neIericit pentru Iosta
coalitie de guvernare si n special pentru
principalele partide ale CDR: PNL si
PNTCD. Relatia dintre ele era caracterizat
de impulsuri politice contradictorii. Asumnd
guvernarea mpreun, ele se aIlau n postura
de parteneri. ntrind parteneriatul, ncercnd
gsirea unor ci de comunicare si compromis
n momente diIicile, ele puteau suda o echip
politic care s Iunctioneze ca o Iederatie de
partide, singura n stare s se opun PDSR-
ului. Colectarea electoratului de dreapta s-ar
Ii Icut n grup, nemaiIiind nevoie de
deschiderea unei competitii interne ntre
aceste partide.
Tensiunile existente nc dinainte de
1996 nu au putut Ii aplanate, ele Iiind chiar
exacerbate de alte si alte puncte de
controvers. Pe acest Iundal, mrirea pragului
electoral a actionat centriIugal Iortndu-i pe
partenerii guvernamentali la atitudini
rzboinice. Nici nu trecusem de jumtatea
mandatului cnd btlia pentru 'cine este mai
reIormist n interiorul guvernrii a nceput.
Cu un an nainte de alegeri si n Iata unui esec
electoral previzibil, PNTCD si PNL au
nceput conIruntarea surd pentru postura de
reprezentant politic si parlamentar al
electoratului traditional al CDR.
n loc de epilog
Dezechilibrul din CDR, conjugat cu
incapacitatea PNTCD de a rspunde eIicient
imperativelor momentului si cu ncptnarea
sa de a renegocia relatia cu PNL au dus la
ruperea Conventiei. ntr-un Iel, decesul vechii
Conventii nsemna acceptarea victoriei
PDSR. Cu un aer deIetist, si liberali si
trnisti au ncercat, dup desprtire, s si
pregteasc mai bine asternutul post-electoral
previzibil, n opozitie. Ideea de coalitie era
extrem de atrgtoare politic, dar nici o alt
tentativ nu a mai reusit: apropierea
liberalilor de ApR nu a dat roade, iar palida
imitatie CDR 2000 a Iost un Iiasco complet.
Cstigtorul btliei 'Iratricide a Iost, n cele
din urm, Partidul National Liberal.
Er s lum n discutie cazul PRM,
care merit un tratament aparte, acestea snt
indicii c asistm la o reconIigurare (dorit,
ntr-o anumit msur) a spectrului politic.
Rmne ns, important, dezechilibrul major
ntre PDSR si celelalte partide parlamentare.
PNL a scpat de ddceala PNTCD, dar are,
pentru a rmne n jocul politic, nc multe
obstacole de trecut. Culmea ironiei, Iantoma
lui Radu Cmpeanu a reaprut n recentele
alegeri, lovind nc o dat PNL-ul pe la spate.
Nu un adversar redutabil sau cine stie ce gaIe
politice, ci un banal cerc i-a privat pe liberali
de dou-trei procente bune, procente care s-ar
Ii dovedit, n peisajul arid al 'dreptei, extrem
de valoroase.
Alegeri 2
40 S.P. nr. 87-88/2001
LAURENTIU $TEFAN-SCALAT asistent la
Eacultatea de Stiinte Politice, Universitatea
din Bucuresti, Master n sociologie si politici
ale societtilor moderne, Universitatea din
Cambridge, UK, coordonator al Dictionarului
de scrieri politice fundamentale recent aprut
la editura Humanitas (2000).
Premise
Se spune c dup rzboi, multi viteji se
arat. Dac aplicm zicala Ir a Iace o analiz
temeinic, ar trebui s ncadrm n aceast
categorie o serie de oameni politici si analisti
care comenteaz acum rezultatele alegerilor
generale.
Cei care spun c era previzibil
neintrarea n Parlament a CDR 2000, s-ar putea
regsi n acest grup. La Iel si cei care spun (sau
care au spus deja): 'Vedeti, v-am zis eu c nu
este proIitabil s existe doi candidati tehnocrati
la Presedintie? Priviti acum scorurile domnilor
Stolojan si Isrescu si trageti concluziile!
Mai exist si cei care sustin c stiau si
au avertizat la momentul potrivit c Petre
Roman nu are nici o sans, c ApR nu va intra
n Parlament sau, la Iel de bine, cei care pretind
c au anuntat cu mult nainte de primul tur al
alegerilor parlamentare c PDSR nu va obtine
att ct artau sondajele de opinie. Adic ntre
45 si 51.
Tot n aceast categorie ar putea Ii
ncadrati acei sociologi care, dup alegeri, au
gsit o explicatie plauzibil n legtura cu
scorul mai mic dect estimrile initiale, pe care
l-a obtinut Iormatiunea care a cstigat cele mai
multe voturi. Si ei ar putea Ii primiti n clubul
vitejilor care dup rzboi se arat, dac nu
cumva au primit deja o rsplat mai mare, prin
cooptarea n Guvern. La Ministerul InIor-
matiilor Publice de pild...(*) I-am putea nca-
dra n aceast categorie si pe analistii care nu se
mir de ascensiunea Ir precedent a Partidului
Romnia Mare si care spun c acest lucru se
contura nc din luna iulie.
1
Lista membrilor acestui club imaginar
ar putea continua pe pagini ntregi pentru c s-
au scris si s-au spus multe lucruri despre ale-
geri, nainte si dup desIsurarea acestora.
Dac Iacem ns o analiz temeinic,
lista de mai sus devine din ce n ce mai scurt.
Vom constata c multe lucruri erau previzibile
iar cele care erau imprevizibile att de putine la
numr, nct analizele preelectorale bine Icute
s-au pliat pe rezultatul nregistrat. Dar suspi-
ciunea generalizat Iat de analize si analisti a
bulversat totul.
2
AstIel, cititorul obisnuit de
pres scris este tentat s rspund cu zicala sus
amintit ori de cte ori cineva i-ar spune c ceea
ce s-a ntmplat are o explicatie. Politicianul
romn se aIl n aceeasi situatie. El suport cu
stoicism bombardamentul inIormational si se
apr de aceast agresiune ignornd elementele
cele mai importante.
3
Se ntmpl astIel pentru c partidele
noastre cu mici dar semniIicative exceptii
nu au departamente eIiciente de analiz. Marea
majoritate a Iormatiunilor politice ncropesc
astIel de structuri cu cteva luni nainte de
alegeri sau apeleaz la institutii deja existente,
cheltuind multi bani si neavnd nici un control
asupra calittii prestatiei sau conIidentialittii
inIormatiilor.
4
Cu o singur exceptie, si candidatii la
Alegeri 2
41 S.P. nr. 87-88/2001
Scenarita
RZVAN DUMITRESCU
Presedintie s-au aIlat n aceeasi situatie. Ei au
Iost victimele lipsei de consultant preelec-
toral de la nivelul partidelor n numele crora
au candidat. Poate c nu ar Ii lipsit de interes s
relatez ceea ce mi s-a ntmplat s aIlu ntr-un
anumit context, despre Mugur Isrescu si staII-
ul acestuia. La o zi dup startul oIicial al
campaniei pentru alegerile parlamentare, repre-
zentantii domniei sale teleIonau unor ziaristi
pentru a-i invita s Iac parte din echip! AstIel
stnd lucrurile, nu este de mirare c ceea ce ar
trebui s se vad, nu se vede.
5
Nu se vede
pdurea din cauza uscturilor pentru c trim
ntr-o societate n care majoritatea domeniilor
suIer de lips de proIesionalism. De aici
probabil si apetitul pentru scenarii, pe ct de
spectaculoase pe att de Ianteziste. Din lips de
proIesionalism aceste constructii pot Ii lesne
conIundate cu planuri si strategii posibil de
aplicat. Cti si-or Ii pus oare ntrebarea: ntr-o
societate care Iunctioneaz dup descrierea de
mai sus, ct de usor sau ct de greu ar putea Ii
pentru unii, mai bine inIormati si organizati,
capabili s gndeasc pe termen mediu, s
construiasc o strategie prin care s-si ating
scopurile?
Inventarul
Prsim acum sIera concretului si
construim un ipotetic exemplu. n tot scenariul
care urmeaz si care se desIsoar ntr-un spatiu
(citeste tar) S, subiectul principal este partidul
P, aIlat n opozitie si care doreste s revin la
guvernare....
Un inventar al elementelor care la un
moment dat lipsesc si Ir de care nu se poate
spera n cstigarea alegerilor arat c P nu are:
- credibilitate extern, indispensabil ntr-o
lume care se globalizeaz ncet dar sigur;
- apartenent la o grupare doctrinar interna-
tional, indispensabil pentru deschiderea
unor canale eIiciente de comunicare si lobby;
- inIormatii de calitate despre actul de guver-
nare si situatia din interiorul partidelor aIlate la
putere, elemente utile n construirea atacului
decisiv;
- credibilitate intern, n anumite cercuri ale in-
telectualittii;
- un lider carismatic absolut nou, n aIara
oricror bnuieli n ceea ce priveste legturile
sale cu trecutul, care s poat Ii lansat cu
succes n cursa pentru Iunctia de conductor al
spatiului S;
- acces n suIicient msur la mijloace de
inIormare n mas;
- consultant politic si sociologic de calitate;
- management competent de campanie elec-
toral;
Aceeasi analiz arat ns c P are:
- Ionduri importante, adunate n perioada n ca-
re s-a aIlat la guvernare;
- oameni de aIaceri sau cu relatii n anumite me-
dii economice, dispusi s parieze pe viitorul
lui P;
- persoane inIluente care provin din structurile
unor servicii secrete ale spatiului S;
- oameni dispusi s se angajeze ntr-un lobby
intens n aIara spatiului S;
- liniste mediatic asigurat indirect de nen-
telegerile si certurile din interiorul puterii n
exercitiu;
Pentru a-si rezolva problemele, P are la
dispozitie un timp T.
PLANUL
Etapa 1
P decide s intensiIice contactele cu lumea de
dincolo de spatiul S. n acest Iel se ncearc o
corectare a deIicitului de imagine extern. Vor
Ii Iolosite bunele relatii pe care P le are cu
reprezentanti oIiciali ai lui S n exterior,
mentinuti de guvernarea n exercitiu pe posturi.
Se va apela chiar la unele organizatii, dac nu
secrete, atunci discrete.
Alegeri 2
42 S.P. nr. 87-88/2001
Etapa 2
Cooptarea unor persoane cu relatii si inIluent
n serviciile de inIormatii ale spatiului S.
De operatiune se vor ocupa cei care provin din
aceste structuri si care sunt deja membri P.
Prin intermediul structurii create se vor obtine
inIormatii guvernamentale.
Vor Ii monitorizate actiunile adversarilor,
Iolosind acei oameni care au dosar de inIor-
mator si care vor colabora pentru c se tem c
trecutul lor poate Ii Icut public. EIicienta
operatiunii este asigurat de vidul legislativ din
spatiul S.
Aici nu exist nc legi care s deconspire
politia politic si pe colaboratorii acesteia. O
astIel de prevedere este necesar s apar dup
ce P si-a atins scopul, pentru a-l scuti de 'sur-
prize atunci cnd va Ii la guvernare.
6
Etapa 3
mprietenirea cu cercuri din mass-media. P va
adopta un alt Iel de comportament Iat de
ziaristi. Presa este interlocutor si nu adversar.
Pentru o maxim eIicient se va ncerca si
cooptarea unor patroni de media n P. Studiile
arat c mai mult de 50 din populatie si
Iormeaz opiniile vizionnd emisiuni TV.
Etapa 4
n S sondajele de opinie joac un rol esential.
Ele sunt Iolosite de analisti ca argument n
dezbaterile televizate la care particip. Talk-
show-ul este la mod.
InIluenta televiziunilor este mare. P are nevoie
de consultant sociologic de calitate.
Mai are nevoie si de inIluentarea (att ct se
poate) a opiniei publice ntr-un anumit sens.
Se va capta bunvointa unor institute de
sondare a opiniei publice prin presiuni sau
propuneri avantajoase.
Etapa 5
Se vor lansa atacuri mediatice asupra puterii n
exercitiu, atunci cnd contextul intern si/sau
extern va Ii Iavorabil.
Vor Ii exploatate eventualele nemultumiri
sociale Iolosind organizatiile sindicale.
Se elaboreaz o strategie de captare a bun-
vointei liderilor sindicali, prin acordarea unor
locuri pe listele electorale ale lui P. Daca ntr-
un spatiu vecin, condus de un lider ultrana-
tionalist, o organizatie militar interstatal va
interveni pentru a pune capt unui rzboi etnic,
evenimentul va Ii speculat. n situatia n care
guvernarea din S se declar Iavorabil actiunii,
P va Iolosi teza neamestecului n treburile
interne.
Rezultatele vor Ii spectaculoase, cu eIecte ma-
jore n mentalul populatiei din S, care timp de
zeci de ani a Iost educat de un regim dur s
reactioneze ntr-un anumit Iel la retorica de
acest tip.
Etapa
Este prevzut s se deruleze cu putin timp
nainte de marea conIruntare. Permite replieri
pe scenarii de rezerv. Acest lucru este absolut
obligatoriu pentru c dinamica evenimentelor
n perioada preelectoral este mai mare. Dac
puterea va cuta solutii spectaculoase de reIa-
cere a credibilittii, se va actiona n consecint.
P va ncerca s mpiedice coagularea
adversarilor n jurul unui singur candidat la
Presedintie. Analizele arat c acesta ar avea
sanse mari s ajung n runda Iinal. Se va
ncerca, prin mijloace speciIice de inIluentare,
divizarea si Iragmentarea puterii n exercitiu. Se
va ncuraja aparitia unor candidati alternativ n
aceast parte a spectrului politic. Concomitent,
se va ncerca blocarea eventualului acces n
turul doi a unuia dintre candidatii mentionati
prin ncurajarea propriilor membri n a acorda
n primul tur votul lor reprezentantului unei
Iormatiuni retrograde, neagreat nici de pro-
priul electorat nici de electoratul adversarilor.
Dac respectivul candidat ajunge s se
conIrunte n runda decisiv cu reprezentantul P,
voturile sale care provin de la membrii P se
ntorc 'acas.
Procedeul aparent riscant se bazeaz pe
Alegeri 2
43 S.P. nr. 87-88/2001
Iaptul c, de regul, partidele sunt sau ar trebui
s Iie structuri disciplinate.
Concluzii
Dac reuseste, planul rezolv mai multe
probleme. n primul rnd, asigur preluarea
puterii. n al doilea rnd, testeaz proIesiona-
lismul echipelor de consultant si disciplina
Iilialelor din teritoriu. Riscul asumat nu este
major dac studiile preelectorale arat c P
cstig oricum alegerile parlamentare. Chiar
dac liderul P nu se bucur de o imagine
Iavorabil n exteriorul spatiului S (din cauza
trecutului su), perspectiva cstigrii alegerilor
de ctre un indezirabil n regiune, Iace din
reprezentantul P singura solutie acceptabil.
Colaborarea cu acesta devine obligatorie n
perioada imediat urmtoare.
Un eIect similar are loc si n plan intern.
Cercuri ostile P si liderului su se vd nevoite
s sprijine aceast solutie politic din lips de
alternativ. n perioada imediat urmtoare
nimeni nu poate contesta legitimitatea politic a
candidatului care a cstigat n acest Iel alege-
rile. Planul Iorteaz consensul. Nu n ultimul
rnd, ne vom reIeri si la legalitatea acestui plan
de actiune.
Dac spatiul S se aIl ntr-o situatie mai
special (ex. tranzitie, proces legislativ greoi,
perioad mai diIicil de adaptare la legislatia
regional), s-ar putea ntmpla ca scenariul s
nu contravin prevederilor legale n vigoare. Cu
alte cuvinte, ceea ce nu este interzis, este
permis.
P.S. Exemplul de mai sus este un banal
exercitiu. Un simplu joc de strategie. n vidul de
proIesionalism care ne nconjoar, nu vom sti
niciodat dac asa ceva se poate aplica sau nu.
NOTE
*Vasile Dancu, director Metro Media Transilvania, a
devenit ministru n Guvernul Adrian Nstase.
1
Cu o lun si jumtate nainte de alegeri, unele sondaje
de opinie semnalau lucruri interesante. Pe data de 10
noiembrie 2000, Alexandru Stoenescu (PNL) a
prezentat ntr-o conIerint de pres dou cercetri
sociologice 'conIidentiale realizate de IMAS si
IRSOP, la comanda CDR 2000, respectiv PDSR. n
ambele sondaje Ion Iliescu se situa pe primul loc. La
Iel si PDSR. Ambele studii l plasau pe Stolojan
naintea lui Isrescu (15, respectiv 14 la IMAS,
16 respectiv 14 la IRSOP). CDR 2000 se situa mult
sub pragul electoral (6,4 IMAS, 6,2 IRSOP).
Vadim Tudor si PRM ocupau deja locul doi n
preIerintele electoratului. Ierarhiile au Iost pe deplin
conIirmate de alegeri.
2
A existat o rIuial a presei scrise cu sondajele de
opinie. Ziarele au semnalat n nenumrate rnduri c
acestea se contrazic Ilagrant si titlurile de tipul
Sondajele otrvite si otrava sondajelor (Sorin Rosca
Stnescu, ZIUA) au deschis ample comentarii despre
studiile sociologice. De altIel, cotidianul ZIUA a dat n
judecat trei institute care au eIectuat cercetri n
perioada campaniei electorale, acuzndu-le de
manipularea opiniei publice. ntemeiat sau nu, aceast
atitudine a Iost ncurajat de unele aspecte cel putin
bizare, prezente n studiile unor institute. n
aproximativ aceeasi perioad, Metro Media
Transilvania realiza dou sondaje pentru clienti diIeriti:
Asociatia 'ncredere pentru Romnia de mine
(perioada 14-20 octombrie) si PDSR (perioada 19-25
octombrie). Rezultatele erau contradictorii. Isrescu
pierdea 3,3 ntre cele dou studii, locul doi avea
ocupanti diIeriti iar CV Tudor se aIla pe pozitia a 4-a!
'Spre deosebire de toate cercetrile anterioare,
electoratul PDSR a ntinerit subit, s-a mutat la oras si
si-a completat studiile - remarca ziarista Anca Hriban.
(11.11.2000)
3
Un exemplu elocvent este Alianta pentru Romnia. n
data de 21 noiembrie 2000, Gheorghe Tinca,
vicepresedinte, critica 'sondajele trucate. El aIirma c
'exist si studii corecte care plaseaz partidul si pe
liderul acestuia la peste 10 n din preIerintele
electoratului. Este probabil vorba despre o Iorm de
aprare mpotriva bombardamentului inIormational.
La acea dat existau deja trei studii care nu se
contraziceau de loc si care plasau ApR sub pragul
electoral iar pe Teodor Melescanu sub cota propriului
partid. Situatia a Iost conIirmat de scrutinul din data
de 26 noiembrie 2000.
4
Campania electoral pentru alegerile locale a relevat
pentru prima oar acest lucru. Au existat candidati
crora li s-a Icut publicitate (pe bani grei) dup tipicul
unui produs de larg consum si nu dup regulile
marketing-ului politic. Era un semnal evident c unele
Alegeri 2
44 S.P. nr. 87-88/2001
partide sunt total decuplate de agenda cetteanului. De
altIel, cu zece luni nainte de alegeri, liderii PNTCD
aIirmau c nu sunt ngrijorati de scderea din ultimele
sondaje de opinie si c dup nlturarea sursei de
'tensiune numit Radu Vasile, reactia electoratului
Iat de partid va Ii una pozitiva (3.01.2000, conIerint
de pres). Nu numai declaratiile unor politicieni
relevau o evident decuplare de problemele
electoratului. Un studiu al Societtii Academice din
Romnia (publicat n octombrie 2000) arta c
parlamentarii vd altIel dect alegtorii. Era vorba
despre chestiuni importante precum votul uninominal,
notiunile de dreapta si stnga sau despre perceptia
vietii sub comunism.
5
Multi politicieni si ziaristi s-au artat surprinsi (sau
luati prin surprindere.) de ascensiunea PRM. S-a spus
c scorul obtinut de CV Tudor si de partidul su este
surpriza scrutinului. Celor care se mai declar
contrariati de situatie, le oIer urmtorul citat: 'Mai
exist ns un potential cstigtor al electoratului
pedeserist Partidul Romnia Mare. n 1997, dup
pierderea alegerilor si scderea constant a PDSR si a
lui Iliescu n sondaje, PRM si Corneliu Vadim Tudor au
cstigat puncte importante. Iar dac senatorul Vadim
nu Icea greseala de a-l ataca nejustiIicat si dezonorant
pe Constantinescu, PDSR si Iliescu nu ar mai Ii Iost
beneIiciarii simpatiei publice. Iat c acum situatia s-a
inversat. AIirmatia apartine politologului Dan Pavel.
Editorialul se numeste 'Cutremurul politic si indolenta
liderilor (ZIUA, 23 mai 2000). Dan Pavel sesiza
atunci ceea ce altii reIuzau sau nu puteau s vad.
Dup retragerea lui Emil Constantinescu din cursa
pentru Cotroceni, Vadim si-a ndreptat arsenalul spre
Ion Iliescu, reusind ceea ce reusise pentru o scurt
perioada si n 1997.
6
ntre ipoteticul spatiu S si Romnia ar putea exista
aici unele asemnri. Unele articole au semnalat
regrupri spectaculoase de Iosti oIiteri din armat,
politie si servicii secrete n jurul Iormatiunii care avea
s cstige alegerile. Erau nominalizati: Dumitru
Iliescu, Iost seI al SPP nainte de 1996; gen. Dan
Gheorghe, Iost seI al UM 0215; col. Viorel Harosa
Iost la 0215; col Condoiu Iost la UM0215; col. Stoica
Iost seI la SRI Bucuresti; generalii Duic, Ciceu si
Pintilie (ultimul, asociat cu penultimul n productia de
pres dup cum se preciza n material). Lista i mai
cuprinde pe generalii Costic Voicu si George Ioan
Dnescu, gen. Constantin Tucan Iost seI al Corpului
de Control al SPP, gen. Dorel Trmurean adjunct al
directorului Serviciului de Telecomunicatii Speciale
s.a.m.d. La capitolul 'servicii secrete era inclus si gen.
Ioan Talpes, Iostul seI al SIE pn n 1997, care ocup
n prezent Iunctia de consilier prezidential. (Eveni-
mentul Zilei, 9 martie 2000).
Alegeri 2
45 S.P. nr. 87-88/2001
RZVAN DUMITRESCU Membru al Societtii
Jurnalistilor din Romnia, Editor la Radio
Contact Romnia, moderator de talk-show la
TVR, prezentator al Jurnalului de stiri la TVR 1,
Redactor seI adjunct al cotidianului Curentul.
Cunoscut pentru articolele publicate n maga-
zinul Lumea, Ziua, Sfera Politicii.
CINE NE CITE$TE:
Apreciez 'SIera Politicii ca o revist de
avangard a societtii romnesti. Doresc
s Ielicit editorii si redactorii acestei
reviste pentru c au reusit, n toti acesti
ani, s pstreze o abordare serioas a unor
subiecte multiple ancorate n realitatea
tranzitiei sau n trecutul nc nedeslusit pe
deplin.
Mult succes si viat lung revistei 'SIera
Politicii!
Theodor Stolojan
Fost Prim Ministru
al Romniei
Avertisment: Aceste pagini le-am scris doar
in calitate de Dan Oprescu, iar nu de func-
tionar public sau de expert guvernamental.
Din aceast pricin, ele trebuiesc socotite
drept o opinie personal, adesea extrem de
subiectiv (poate i nedreapt, uneori),
asupra unor evenimente ce pot fi, desigur, i
altminteri interpretate. Ca atare, paginile
urmtoare nu angafea: in nici un fel
Guvernul Romniei sau/i Departamentul
pentru Protectia Minorittilor Nationale, ci
doar pe semnatarul lor.
n Romnia, problematica minorit-
tilor nationale a 'izbucnit aproape Iurtunos
(la supraIat) imediat dup 22 Decembrie
1989, Iiind utilizat n numeroase scopuri de
ctre politicieni si grupri de interese.
Putintatea si mediocritatea rezultatelor
obtinute de ctre autoritti si de ctre societa-
tea civil n acest teritoriu deosebit de sensibil
la conditionri politice (si nu numai) se cuvin
a Ii percepute n contextul 'esecului colectiv
pe care l reprezint ntreaga Romnie post-
decembrist. Perioada 1990-2000 poate Ii
mprtit, din acest punct de vedere, n dou:
19901996 si, respectiv, 19972000. S le
lum pe rnd.
1. Primele guvernri iliesciene
(1990-1996)
Principala preocupare a Ieluritelor
prime guverne iliesciene a Iost ncercarea de a
izola parlamentar, politic si propagandistic
Uniunea Democrat a Maghiarilor din
Romnia (UDMR), de preIerint prin
prezentarea celorlalte minoritti nationale din
tara noastr (e.g.: armeni, albanezi, germani,
bulgari etc.) drept 'alturi de Guvern.
Principalul motiv pentru adoptarea acestei
pozitii trebuie s Ii Iost mai putin anti-
maghiarismul respectivelor guvernri, si mult
mai mult Iaptul c UDMR a Iost perceput de
la nceput ca Iiind mai degrab apropiat
ctorva partide de opozitie; e de prisos,
probabil, s se sublinieze Iaptul c, n peri-
oada 19901996, UDMR s-a aIlat constant n
opozitie, Iiind una dintre tintele preIerate ale
celor de la putere, ndeosebi pe parcursul
guvernrii 'patrulaterului rosu (19921996),
dar si nainte (cI. violentele inter-etnice de la
Trgu Mures, din Martie 1990). Modalittile
institutionale prin care guvernantii si-au
asigurat sprijinul minorittilor nationale (alte-
le dect cea maghiar, desigur) au Iost: (a)
Consiliul pentru Minorittile Nationale (CptMN),
nIiintat n Aprilie 1993, (b) secretariatul
CptMN, element constitutiv al Guvernului si
aIlat sub coordonarea Secretariatului General
al Guvernului (SGG), 19931996, (c) grupul
deputatilor reprezentnd, n Parlamentul
Romniei, alte minoritti dect cea maghiar,
si (d) subsidii, de la Bugetul de stat, pentru
organizatiile si asociatiile 'cooperante,
printr-un veritabil sistem de 'pensii alimen-
Alegeri 2
46 S.P. nr. 87-88/2001
Un pas greyit n direc(ia cea bun
Romnia yi minorit(ile na(ionale (1990-2000)
DAN OPRESCU
tare. Msura n care anumiti parteneri (e
vorba, desigur, despre partide nationaliste,
xenoIobe si izolationiste, precum Partidul
Romnia Mare PRM sau PUNR) la
coalitia guvernamental si-au adus contributia
creatoare la alctuirea initial a acestui sistem
nu constituie tema acestor rnduri. Sistemul
'pensiilor alimentare a continuat cu mult
succes si dup Noiembrie 1996, n principal
deoarece este deosebit de diIicil s elimini
ceva ce ai apucat o dat s dai 'pe daiboj, iar
apoi deoarece ntregul sistem, n esent clien-
telar, nu cost deosebit de mult, la nivelul
ntregului Buget de stat. AstIel, pentru anul
1997, nivelul Iondurilor de acest Iel era de 6
miliarde de lei, n 1998 de circa 12 miliarde,
n 1999 de 35 de miliarde, iar n anul 2000
de circa 63 de miliarde de lei (desigur, doar
pentru capitolul de buget reprezentat de
'pensiile alimentare necesare celor vreo 17
organizatii reprezentate n CMN).
Acest sistem este, totodat, si cel mai
primitiv sistem de Iinantare (iar lipsa sa de
transparent a Iost din plin dovedit de cnd a
nceput s Iunctioneze la noi, adic de circa
un deceniu): n urma unor considerente
politice, electorale sau/si de alt natur,
Guvernul aloc o anumit sum, cuiva, sub
Iorma unei 'pensii alimentare. A doua treap-
t n asemenea Iinantri o reprezint concur-
surile publice pentru proiecte si programe
dedicate minorittilor nationale; este vorba
despre o Iinantare a la carte, n care Guvernul
joac un rol reactiv Iat de solicitrile
societtii civile; totusi, pasul de la 'pensia
alimentar la Iinantarea de proiecte este unul
imens. Exist ns si o a treia modalitate de
Iinantare de la Bugetul de stat: cea potrivit
creia Iondurile sunt ndreptate spre nde-
plinirea obiectivelor Iixate de ctre politicile
publice; si n aceast a treia modalitate de
Iinantare exist un concurs public de proiecte,
dar Iinantatorul nu plteste dect de-a lungul
liniilor de Iort pe care politicile publice
sectoriale, inter-sectoriale etc. le-au stabilit.
n prezent, n Romnia, abia Iacem, cu multe
diIicultti, trecerea de la stadiul prim la cel
de-al doilea, n principal din motive politice
(rezistenta la nou a beneIiciarilor de 'pensii
alimentare, nepsarea legislatorilor, insuIici-
enta maturitate a societtii civile etc.), ur-
mnd ca o eventual trecere la cel de-al treilea
stadiu s Iie legat de (a) existenta respec-
tivelor politici publice (n cazul de Iat: o lege
a minorittilor nationale, o strategie guverna-
mental pentru romi etc.), precum si de (b)
vointa politic de a nIptui prevederile res-
pectivelor politici publice.
ncercarea de a izola UDMR din punct
de vedere parlamentar, politic si propagan-
distic presupunea ns si un element
esen(ialmente pozitiv (si cu adevrat origi-
nal, pe plan european); o nsemnat msur de
'actiune aIirmativ a Iost inventat pentru
celelalte minoritti nationale, prin ncurajarea
intrrii n Parlament (mai precis, n Camera
Deputatilor) a reprezentantilor mai multor
organizatii non-guvernamentale. AstIel, art. 4
din Legea electoral (Legea nr. 68 din 15
Iunie 1992) permite ONG-urilor minorittilor
nationale din tara noastr s participe la
alegeri, si s trimit chiar un reprezentant n
Parlament dac organizatia respectiv reu-
seste s obtin doar cel putin 5 din media
voturilor de care au nevoie reprezentantii
partidelor politice (n Noiembrie 2000, acest
'prag a Iost de mai putin de 1300 de voturi).
Reprezentarea parlamentar presupune, n
primul rnd, recunoasterea oIicial a acelei
minoritti; n al doilea rnd, aceast repre-
zentare aduce cu sine un Iotoliu n interiorul
Consiliului Minorittilor Nationale (CMN),
urmasul din 1997 al CptMN. n al treilea rnd,
cine are un loc n Parlament si n CMN,
primeste 'pensia alimentar de la Bugetul de
stat. Anumite organizatii sunt 'singure la
Alegeri 2
47 S.P. nr. 87-88/2001
printi (e.g.: Eederatia Comunittilor Evre-
iesti, Eorumul Democrat al Germanilor etc.)
si, ca atare, sunt sigure c vor intra n Parla-
ment, altele ns trebuie s nIrng o aprig
concurent pentru a putea s Iac parte dintre
the happv few (spre pild, numai numrul de
organizatii ale romilor este apreciat a se
apropia de ciIra 150 ns numai vreo nou
dintre ele si disput 'plcinta parlamentar,
dar 'lupte ndrjite poart si asociatiile ce i
reprezint pe albanezi, bulgari, italieni,
ucrainieni, greci s.a.). Partea oarecum hazlie
cu aceste 'minoritti mici o reprezint ten-
dinta lor (se pare, cu neputint de stopat) de a
se multiplica, tocmai n virtutea ispitei
parlamentare; astIel, la alegerile din toamna
anului 2000, au mai aprut (si intrat n
Parlament) minoritti precum macedonenii
slavi si rutenii. Din pcate, o alt minoritate
'nou, hutulii, au reusit s adune ceva peste
1000 de voturi doar, ratnd de putin triumIul
parlamentar (si, implicit, accesul la 'pensia
alimentar de la Bugetul de stat). Pentru
alegerile generale viitoare, se poate imagina o
situatie (desigur, numai teoretic, si Ir vreo
sans de a se ntrupa n realitate) n care
Parlamentul Romniei s Iie compus din dou
mari categorii de deputati/senatori: prima, cu
circa 500 de membri, care s reprezinte te-
miri-ce minoritti nationale (n deIinitiv, la
Recensmntul general din Ianuarie 1992, au
existat si cteva persoane care, la capitolul
'alte nationalitti s-au declarat a Ii ... huni),
cea de-a doua, cuprinznd circa 300 de
'capete, reprezentnd diIerite partide poli-
tice. nssi posibilitatea de a imagina o ase-
menea aberatie arat cu claritate limitele (si
pericolele) actualei situatii.
Reprezentantii parlamentari ai
minorittilor nationale (se exclud aici,
desigur, cei 12 senatori si 27 de deputati ai
UDMR) voteaz, cu regularitate, cu Guver-
nul. n legislatura 1996-2000, a existat o
singur exceptie de la aceast veritabil
regul de aur: Mdlin Voicu, reprezentnd
Partida Romilor deputat ce s-a si nscris, n
timpul acestei legislaturi, n PDSR, pentru ca
totul s Iie mai limpede, pentru toat lumea.
Cu alte cuvinte, comportamentul lui Mdlin
Voicu a Iost a-tipic pentru cel al unui deputat
reprezentnd o minoritate national. A vota
cu Guvernul, indiIerent de cine Iormeaz acel
Guvern, este, n Iond, o dovad a instinctului
de conservare politic de care au dat, cu
regularitate, dovad reprezentantii 'minorit-
tilor mici, iar pn n prezent acest
principiu a Iost respectat; msura n care acest
'instinct de conservare a Iost, realmente, al
minorittii respective, sau doar cel al condu-
cerii organizatiei ce reprezint respectiva mi-
noritate n Parlament aceasta este o ches-
tiune n genere contestat, asupra creia
aceste rnduri nu vor insista n mod deosebit.
n orice caz, Iaptul c acele conduceri posed,
ntr-o proportie nsemnat, persoan n vrst
si/sau Ioarte n vrst, nu constituie doar o
consecint a structurii de vrst a minorittii
nationale respective n Romnia, ci ascunde,
poate, o problem mult mai serioas.
2. ~Interludiul coali(iei de centru
dintre 1997-2000
Alegerile din Noiembrie 1996 au adus
la putere o coalitie de amestecate Iorte
politice, din care a Icut parte si UDMR.
ndelunga obisnuint cu opozitia, precum si
lipsa de experient de guvernare a celor mai
multi parteneri (cu notabila exceptie a Par-
tidului Democrat), au reprezentat un handicap
diIicil de depsit de Guvernele ce s-au
succedat ntre Noiembrie 1997 si Decembrie
2000. n esent, participarea UDMR la acea
coalitie guvernamental a nsemnat doar dou
posturi de ministri, dintre care unul al
minorittilor nationale, post pe care, probabil,
Alegeri 2
48 S.P. nr. 87-88/2001
nu l-ar Ii dorit nimeni altcineva (cellalt post de
ministru UDMR a Iost nti la Turism, apoi la
Sntate cu alte cuvinte, nu erau ministere 'de
putere sau/si 'de prestigiu, ci doar locuri mai
degrab simbolice, n msur s arate electo-
ratului UDMR c 'europenistii de la condu-
cerea Uniunii sunt si eIicienti, iar compromisul
participrii la Guvernul de la Bucuresti si are si
prtile sale beneIice). n realitate, mult mai mult
dect cei doi ministri UDMR (ce-si vor Ii pierdut
destul de repede suIlul, din varii motive) au
contat cei 11 secretari de stat UDMR; acestia din
urm au Iost, n marea lor majoritate, tineri si
Ioarte tineri, iar experienta pe care o vor Ii
cstigat n interiorul administratiei centrale va Ii,
cumva, valoriIicat pentru Romnia, inclusiv
pentru ungurii de la noi. De asemenea, se cuvin
mentionate aici si prezentele unguresti n
numeroase consilii locale si judetene, ndeosebi
cele din anumite zone transilvane.
n comparatie cu alegerile 'nceptoare
(i.e.: cele din 1990, 1992 si 1996), se Iace simtit
n anul 2000 o anumit erodare a caracterului
compact, n bloc, al votului maghiarimii din
Romnia. Ca si ntreaga tar, maghiarimea de la
noi a nceput s Iie mai Ielurit, mai 'mprs-
tiat si mai putin disciplinat (i.e.: votul etnic
este, tot mai mult, nlocuit cu votul politic n
deIinitiv, o dovad de maturitate a acestui
segment electoral din Romnia); cel mai evident
este acest Ienomen n Secuime (cI. rezultatele
alegerilor locale, unde UDMR a pierdut n Iata
candidatilor asa-zisi independenti n orase
importante, precum Miercurea-Ciuc, Odorheiu
Secuiesc sau SIntu Gheorghe).
n contextul Europei de Sud-Est (acesta
este noul termen politicallv correct pentru zona
Balcanilor), experimentul din Romnia a putut
aprea drept unul Ioarte reusit, mai ales dac era
privit din satelit; de pild, ambasadorul Statelor
Unite ale Americii la Bucuresti a semnat, la 1
Iulie 1999, n prestigiosul jurnal 'Washington
Times un articol n care ddea Romnia drept
exemplu pozitiv n zon pentru rezolvarea
pasnic si democrat a 'problemei nationale
(exemplul negativ reprezentndu-l, evident,
Iugoslavia lui Slobodan Milosevici, ce urma s
Iie, Ioarte curnd, bombardat de ctre Iortele
NATO pentru chestiunea provinciei Kosovo). De
asemenea, nici presedintele Bill Clinton nu si-a
economisit superlativele la adresa Romniei,
cam n aceeasi perioad si din aceleasi motive;
doar ctiva activisti ai UDMR par s Ii sesizat
corect cinismul unor asemenea evaluri
americnesti, deoarece doar ei au protestat atunci
(destul de neconvingtor) mpotriva hiposta-
zierilor de circumstant.
Adevrul este c UDMR si-a dat repede
seama, dup Noiembrie 1996, c nu va putea
proceda radical si grbit, deoarece coalitia
guvernamental era Iragil ab initio, si deosebit
de 'nclinat spre destrmare; conducerea
UDMR a adoptat, atunci, o serie de mici miscri
care s ndrepte Guvernul ctre satisIacerea
intereselor corporatiste ale maghiarimii din
Romnia, dar Ir a crea tensiuni de nesuportat
n interiorul coalitiei. Retrospectiv, se pare c
tactica va Ii reusit, chiar dac pretul pltit de ctre
'europenistii de la conducerea UDMR a Iost
enorm: strategic vorbind, acesti remarcabili
'europenisti au trebuit s cedeze teren politic si
electoral 'lupilor tineri, ndeosebi asa-numitului
Bloc ReIormat (cI. Szilagy Zsolt, de pild).
Alternativa ar Ii Iost ns cedarea conducerii
UDMR ctre asa-zisii 'radicali (la limit, celor
de tip Tokes Laszlo sau Katona Adam), ceea ce
pe termen mediu ar Ii adus prejudicii mari tuturor
ungurilor din Romnia, precum si tuturor
cettenilor Romniei, n genere.
n domeniul minorittilor nationale,
participarea UDMR la coalitia guvernamental
dintre 1997-2000 a nsemnat, practic, ndepli-
nirea dezideratelor corporatiste ale maghiarimii
de la noi, n paralel cu o evident punere ntre
paranteze a chestiunilor 'ontologice, de Ielul
vreunei legi a minorittilor (pn si n programul
Alegeri 2
49 S.P. nr. 87-88/2001
electoral al UDMR, din toamna anului 2000,
lipsea o asemenea revendicare, considerat
probabil drept 'nerealist de ctre liderii ma-
ghiari). La capitolul de mpliniri, s-ar putea
pomeni: plcutele bi- sau multi-lingve, sistemul
de nvtmnt n ungureste (actualmente, de la
grdinit la doctorat, se poate nvta n limba
maghiar, n universitti de stat din Romnia),
posibilitatea de a nIiinta o universitate proprie,
de a Iolosi limba matern n administratia
public, retrocedarea anumitor bunuri comu-
nitare (ndeosebi bisericesti) ce Iuseser conIis-
cate etc. Mai sunt, cu sigurant, multe de Icut n
acest domeniu, dar cred c, mai ales sub aspect
simbolic, ungurii nostri pot s Iie multumiti,
deocamdat.
O enorm cantitate de energie a Iost
consumat, n toti acesti patru ani, pentru a Iace
acceptabil pentru clasa politic si opinia public
din tara noastr nIiintarea unei universitti de
stat cu limba de predare maghiar; cnd, n
sIrsit, colegii de coalitie si-au dat, cumva,
acordul, UDMR observat cu ochiul liber ceea ce
se stia de la bun nceput: nu prea sunt studenti
pentru asa o universitate (iar cei care sunt
studenti, studiaz deja, n cele cteva centre
universitare unde exist Iacultti si sectii n
ungureste), apoi, nu prea sunt proIesori etc. n
realitate, dac cineva din Romnia doreste s
studieze la o universitate n limba maghiar,
normal este s doreasc s Iac asta la Budapesta
(printre altele, pentru c e mai bine s Iii student
acolo, dect dincoace); mult mai Iiresc ar Ii, ns,
pentru un tnr din Romnia, indiIerent de
nationalitatea sa, s doreasc s studieze n limba
englez, s spunem, la o universitate ce ar avea si
o diplom recunoscut n lumea 'bun (UE,
SUA etc.). nc o dat, simbolistica etnic a
biruit gndul cel logic dar asa va Ii Iost
ntotdeauna, se pare.
n orice caz, pe tot timpul ct au Iost la
guvernare, reprezentantii UDMR au avut o
prestatie politic rezonabil, adesea cu mult
superioar aceleia a multor colegi; mai prost au
stat unii lideri UDMR la capitolul calittilor
manageriale, dar cred c asta este o problem
mai general, care ne priveste pe toti, n aceast
tar.
n aIar de UDMR, coalitia guverna-
mental dintre 1997-2000 nu a avut preocupri
speciale n legtur cu minorittile nationale; de
facto, coalitia a lsat ca UDMR s joace,
eventual, un rol de locomotiv si pentru celelalte
minoritti. ntr-adevr, n ceea ce i priveste pe
romi, ndeosebi, asa a stat situatia: ministrul
Tokay a demarat procedurile proiectului PHARE
RO 9803.01 (de 2 milioane de EURO), iar
ministrul EKP, pe de o parte, a semnat mai multe
documente de parteneriat cu asociatiile romilor,
iar pe de alt parte s-a ocupat intens (chiar dac
si n secret) cu OG nr. 137/2000 (ai crei mari
beneIiciari ar trebui s Iie romii). Partidele aIlate
n aceast perioad n opozitie nu au artat
preocupri 'excesive n problematica minorit-
tilor nationale (dac exceptm, desigur, anumite
interventii ale unui anumit lider PRM). Totusi, la
sIrsitul anului 1999, PDSR a reusit s ncheie
un acord cu principala organizatie electoral a
romilor, cu Partida Romilor; rmne de vzut
dac acel acord va avea vreo nsemntate si
acum, cnd PDSR a ajuns s Iormeze Guvernul.
n orice caz, PDSR are o IilosoIie dac n
genere poate Ii suspectat c are asa ceva
interventionist, n sensul teoriei integrrii
sociale a romilor, care l-ar putea aduce destul de
repede n conIlict deschis cu anumiti lideri si
activisti romi, adepti ai teoriei discriminrii
rasiale.
3. Povestea unei ordonan(e
guvernamentale (OG)
Este vorba, desigur, despre OG nr. 137
din 31 August 2000, publicat n Monitorul
Oficial nr. 431 din 2 Septembrie 2000, numit si
Ordonanta privind prevenirea i sanctionarea
Alegeri 2
50 S.P. nr. 87-88/2001
tuturor formelor de discriminare. Alte porecle:
Lex Marko, Lex Soros etc. Aceast OG a Iost
'trecut prin ultima sedint de Guvern din
timpul vacantei parlamentare, si numai volumul
imens de munc pentru acea memorabil sedint
de Guvern va Ii putut s Iac a trece asa un text,
Ir modiIicri semniIicative (ce vor Ii ns
necesare la transIormarea ordonantei n lege
propriu-zis, adic la discutarea ei n Parlament).
Importanta OG nr. 137/2000 consta n
aceea c ea reprezint una dintre Ioarte putinele
dovezi c este posibil elaborarea, de ctre
Guvernul Romniei, a unor politici publice, mai
cu seama n domeniul att de gingas al protectiei
minorittilor (nu doar nationale, dar si religioase,
sexuale etc.). Eaptul c, pn si aici, am ratat
cum spunea C. Noica, 'buna ntlnire cu
Europa de astzi tinde s dovedeasc Iaptul c
nu suntem, totusi, n stare de prea multe (si prea
mari) lucruri, cel putin deocamdat.
Lucrurile vor Ii nceput prin 1997, cnd
ministrul Tokay Gyorgy a dat porunc s se Iac
proiectul unei legi mpotriva discriminrii
minorittilor nationale; proiectul a Iost elaborat
n interiorul DPMN, iar n anul 1998 a obtinut
toate aprobrile prealabile (ca, de pild, cea a
CMN). n Eebruarie 1999, n locul ministrului
Tokay Gyorgy, UDMR aseaz pe Eckstein-
Kovacs Peter (EKP), si, aproape imediat, Renate
Weber (pe atunci, proaspta presedint a
Eundatiei pentru o Societate Deschis (ESD), ex-
Soros, i propune noului ministru un proiect mult
mai ambitios, acela al unei legi mpotriva tuturor
Iormelor de discriminare, unde discriminarea
mpotriva minorittilor nationale s Iie doar una
din multiplele Iorme de discriminare ce se cereau
a Ii combtute. Ministrul EKP accept oIerta, si
numeste un colectiv Iormat din 5 persoane (cred
c ar trebui s Iie o chestiune elementar pentru
ele s Iac public povestea lor, oricare ar Ii
aceasta, n msura n care, desigur, nu s-au legat
prin jurmnt s nu o Iac.), dintre care vreo
dou aveau chiar studii juridice de specialitate.
Apoi, intrm ntr-o lume a perIectei lipse de
transparent, o lume a 'zvonurilor si a tainei;
exist mai multe variante cu privire la, de pild,
sumele ce vor Ii Iost pltite de Centrul pentru
Resurse Juridice (Soros) membrilor colectivului
de 'elaboratori. Dup nc aproape un an de
zile, productul Iinal a Iost un proiect de lege
destul de radical, n msur s satisIac att
UDMR, ct si pe anumiti activisti pentru
drepturile omului din Romnia. Pe de alt parte
ns, tocmai radicalismul proiectului de lege l-a
condamnat s stea Ir vreun Iolos n cancelaria
Parlamentului, ntr-un an electoral precum a Iost
2000. Printre alte radicalisme, se numr si acela
introdus n urma unei comenzi politice a UDMR,
si anume un oarecare accent pus pe 'dreptul
comunittilor. n varianta 'edulcorat ce a
trecut drept OG la data de 31 August 2000, mai
exist, din Iericire, doar cteva reIeriri la
'comunitate/comunitti (cI. art. 2, 19, 20 si 22),
dar la art. 2, aliniatul 5 este introdus conceptul
'comunittile minorittilor nationale, ceea ce se
poate dovedi, pe termen mediu, extrem de
periculos. Teoria si practica legislativ
european de dup cel de-al doilea rzboi
mondial evit, cu consecvent, 'dreptul
comunittilor (ce a avut, de altminteri, un
succes deosebit n a doua jumtate a secolului al
XIX-lea si n prima jumtate a celui de-al XX-
lea); 'dreptul comunittilor a devenit ns ceva
diIicil de aprat dup ce a Iost intens abuzat de
ctre nazisti (cI. invadarea Sudetilor si a
Cehoslovaciei, anexarea Austriei etc.). Pentru
Romnia, chestiunea are o ncrctur special:
'dreptul comunitar nu a permis ca, n timpul
rzboiului, germanii de la noi (sasi si svabi) s Iie
nrolati n armata romn, ci 'doar n
Wermacht, si anume n trupele WaIIen SS. Dup
terminarea rzboiului, 'dreptul colectiv a
Iunctionat din nou, de ast dat sub Iorma unei
'vini colective, iar germanii din Romnia au
Iost persecutati, conIiscndu-li-se bunurile
(casele, pmnturile etc.), iar ei Iiind deportati,
Alegeri 2
51 S.P. nr. 87-88/2001
pentru durate mai lungi sau mai scurte de timp
('doar n Brgan, sau chiar n Siberia) etc.
Desigur, probleme nc mai dramatice, chiar
tragice, pot Ii gsite, la noi, cu ncepere de prin
1938 si pn la terminarea rzboiului, n legtur
cu evreii si cu romii (deportri n Transnistria si
chiar dincolo de Bug, pogrom, asasinate
colective, inclusiv cu participarea nemijlocit a
autorittilor de stat etc.).
Un alt element resimtit drept radicalism
de ctre legiuitorii de la Casa Poporului (dar nu
numai de ctre ei: de pild reprezentantii Partidei
Romilor n CMN s-au opus variantei 'radicale,
deoarece au perceput msurile anti-discrimi-
natorii din proiect ca lipsindu-i pe romi de pozitia
'privilegiat pe care o poate crea o lege
mpotriva discriminrii doar etnic-nationale) a
Iost ideea (n principiu, excelent) de a amesteca
mai multe Ieluri de minoritti, de la cele
national-etnice si religioase pn la cele sexuale.
Evident, Romnia are multe de Icut pentru a
avea o adevrat legislatie anti-discriminatorie, o
legislatie care s pedepseasc discriminrile
Icute pe baz rasial, etnic, national, reli-
gioas, sexual s.a.m.d.; dar si mobilizarea
societtii civile va trebui s depseasc actualul
nivel, lamentabil, prea adesea, prin care chestiuni
extrem de importante pentru numeroase cate-
gorii de cetteni, precum si pentru Romnia n
ansamblul su, sunt lsate doar n grija revistei
'22 si a lui Gabriel Andreescu.
Cred c este de prisos s mentionez aici
c o asemenea ordonant guvernamental a
primit toate avizele necesare, si c toti ministrii
cabinetului Isrescu au acceptat-o Ir crcnire,
la data Iatidic de 31 August 2000. Asteptm cu
interes (dar si Ir prea multe iluzii) dezbaterea
parlamentar viitoare legat de transIormarea
unei asemenea ordonante de Guvern n lege a
Romniei. Att Recomandarea nr. 2 a Comisiei
Europene Impotriva Rasismului i Intolerantei
(ECRI), ce contine doar prevederi neobliga-
torii, ct si articolul 13 al Directivei Consiliului
Europei din anul 2000 privind implementarea
principiului de tratament egal ntre persoane, Ir
deosebire de origine rasial sau etnic, ce contine
prevederi obligatorii, presupun c institutia
denumit la noi Consiliul National pentru
Combaterea Discriminrii (CNCD) s Iie un
organism independent, n vreme ce articolul 23
din OG nr. 137/2000 precizeaz 'Ir mila: '.
se constituie Consiliul National pentru
Combaterea Discriminrii, ca organ de
specialitate al administratiei publice centrale, n
subordinea Guvernului. Mai mult nc, n
varianta ciornei de hotrre de Guvern privind
nIiintarea si Iunctionarea CNCD pe care am
avut-o la dispozitie sttea scris nu numai Iaptul
c CNCD se subordoneaz Guvernului, dar si
Iaptul, cel putin la Iel de grav, potrivit cruia
CNCD pune n practic politica Guvernului n
domeniul combaterii discriminrii. La ora la care
aceste pagini au Iost trimise la tipar, nc nu se
cunoaste Iorma Iinal, ce va Ii Iost aprobat, prin
hotrre de Guvern, prin luna Decembrie 2000,
pe 'ultima sut de metri a Iostului executiv
condus de Mugur Isrescu. n practica legislativ
din tara noastr, de altIel, nici nu exist
organisme propriu-zis independente, ci doar
elemente autonome ale administratiei publice
(cum ar Ii: Consiliul National al Audio-
vizualului, Avocatul Poporului, poate si altele). E
de asteptat c se vor ivi n perioada urmtoare
nc si mai multe probleme legate de deja
Iaimoasa OG nr. 137/2000, dat Iiind
componenta Parlamentului de dup 26
Noiembrie 2000.
4. Politici publice pentru romi
Este evident Iaptul c o bun parte din
ceea ce se numeste problematica romilor din
Romnia este ceva comun cu diIiculttile prin
care trece populatia majoritar; aceasta este
observatia de la care a pornit si PDSR, iar din
punct de vedere politic si electoral se poate spune
Alegeri 2
52 S.P. nr. 87-88/2001
c socoteala a Iost bine Icut, dup cum au
artat alegerile din anul 2000. Totusi, spre
deosebire de alte minoritti nationale din tara
noastr, romii sunt supusi unei situatii ce adaug
imense handicapuri la mai generalele diIicultti
ale tranzitiei de la post-comunism la capitalismul
ce va veni; astIel, romii au Iost supusi, mai bine
de 500 de ani, unui regim de sclavie ('robia,
totusi, nseamn sclavie), iar cnd acesta a
ncetat a urmat, n cel mai bun caz, o total
neglijare a problematicii romilor de ctre
autoritti (dar si de ctre opinia public). n
timpul celui de-al doilea rzboi mondial,
aproximativ 10 dintre romi au constituit
obiectul odioaselor deportri n Transnistria,
deportri eIectuate de ctre autorittile romnesti
(jandarmerie, armat etc.), iar nu de ctre nazistii
germani. Dup rzboi, numerosi romi, care mai
erau nc nomazi, au Iost sedentarizati, inclusiv
cu Iorta; ulterior, regimul comunist a avut Iat de
romi o atitudine vdit asimilationist, ntru totul
comparabil cu cea preconizata, n secolul al
XVIII-lea, de ctre Maria Terezia si IosiI al II-lea.
Eormula utilizat pentru a desemna asimilarea
era cea de ~integrare social (att de des
Iolosit si astzi, si nu numai n Romnia), ceea
ce corespundea perIect dirijismului uniIor-
mizator al regimurilor comuniste. Desigur, cei
mai soIisticati activisti romi de la noi au respins
teoria integrrii sociale, devenind n schimb
adeptii teoriei concurente, cea a discriminrii
rasiale; potrivit acestei a doua teorii, problema
romilor a Iost si continu s Iie discriminarea la
care ei sunt supusi din partea populatiei
majoritare. Cu alte cuvinte, dac exist o
problem legat de romi, aceasta se localizeaz
la nivelul majoritarilor, ce produce necontenit
Ielurite Iorme de discriminare mpotriva romilor.
AstIel, o serie de chestiuni mai delicate (ca de
pild violenta exercitat, n unele colectivitti
mai conservatoare de romi, mpotriva Iemeilor si
a copiilor, sau sistemul cstoriilor pre-
adolescentine etc.) devin pur si simplu subiecte
tabu n discursul acestor lideri si activisti romi.
Probabil c adevrul se aIl la mijloc, asa cum se
ntmpl de obicei, iar teoria integrrii sociale si
teoria discriminrii rasiale s-ar cuveni s Iie
socotite drept perspective oarecum comple-
mentare, iar nu doar concurente, ca pn acum.
Dac stagnarea ar Ii cuvntul ce
caracterizeaz cel mai bine situatia minorittilor
nationale din Romnia n ultimii 11 ani, din
simpla (si, n genere, att de prost nteleas)
perspectiv a politicilor publice, n ceea ce-i
priveste pe romi situatia este nu doar diIerit,
dar si mult mai complicat. Alturi de ttari,
romii sunt minoritatea national din tara noastr
care nu posed o 'tar-mam, care eventual
s le apere interesele, inclusiv prin metoda
tratatelor bilaterale (dup modelul tratatelor
dintre Romnia si Ungaria, sau dintre Romnia
si Ucraina, de pild, unde se prevd conditii
speciale pentru etnicii romni, maghiari si,
respectiv, ucrainieni ce sunt cetteni ai trii
'celeilalte, pe baz de oarecare reciprocitate). n
ceea ce i priveste pe romi, India a semnalat de
destul vreme Iaptul c nu i consider pe romi
ca Iiind o populatie 'n diaspora (asa cum va Ii
Icut, ns, Israelul, n legtur cu evreii din
ntreaga lume). Dintr-o asemenea pricin, legea
din Ungaria Iace o anumit distinctie ntre
'minorittile nationale, pe de o parte, si 'mino-
rittile etnice, pe de alta; singura minoritate
etnic din Ungaria este cea a romilor, toate
celelalte Iiind considerate drept 'minoritti
nationale. La noi, nici teoria, nici practica nu
Iace, deocamdat, vreo deosebire ntre minori-
ttile nationale si cele etnice, n principal deoa-
rece nivelul de elaborare a discursului despre
minoritti este cu totul rudimentar n spatiul
cultural si politic din tara noastr.
Din perspectiv politic, merit Icut
observatia c pn si 'generosii (denumire sub
care se ascund Iel de Iel de liberali ntr-ale mino-
rittilor) nu merg mai departe de a recunoaste
necesitatea ca Romnia s respecte tratatele si
Alegeri 2
53 S.P. nr. 87-88/2001
conventiile internationale pe care le-a semnat.
'Generosii, nici mcar ei, nu pot s priceap
Iaptul c toate tratatele, conventiile si reco-
mandrile internationale reprezint doar un
minimum, reprezint doar standardele, ce abia
apoi, respectate Iiind de ctre Iiecare tar, se pot
construi veritabile modele nationale, ce tin cont
de speciIicul regional, de traditii etc. AstIel,
exist 'modelul Iinlandez, care prevede, printre
altele, existenta, lng Helsinki, a unei
universitti de stat n limba minorittii suedeze
(evident, standardele internationale nu vorbesc
nimic nici despre universitti n limba minori-
ttilor, nici despre reprezentarea parlamentar a
minoritarilor, nici despre plcute bi- sau multi-
lingve); n cadrul 'modelului spaniol, nu exist
vreo recunoastere oIicial a vreunei minoritti
nationale, dar exist sistemul autonomiilor locale
(ce Iunctioneaz cu succes n Catalonia, dar nu
prea merge n Tara Bascilor etc.), unde Iiecare
regiune are Parlamentul su, Guvernul sau
(Junta), cu responsabilitti Ioarte largi, mai cu
seam n domeniul administratiei locale, al
bugetrii locale, al educatiei etc. Eranta (ca si
Spania, Grecia sau Turcia) nu recunoaste
existenta minorittilor nationale, dar sistemul su
administrativ este, prin traditie, mult mai
centralizat dect cel spaniol post-Iranchist. Este
limpede c, de pild, interesele corporatiste ale
ungurilor din Romnia, interese reprezentate n
plan politic de ctre UDMR, merg spre impu-
nerea unui 'model romnesc mai apropiat de
modelele catalan sau/si Iinlandez, n vreme ce
majoritatea politicienilor romni ar preIera
probabil mai degrab un 'model apropiat de
cel Irantuzesc. Pn n prezent, ceea ce s-ar putea
numi 'modelul romnesc include, n principal,
urmtoarele patru puncte: (1) reprezentarea
preIerential a minorittilor nationale 'mici n
Parlament, n conIormitate cu Legea electoral,
(2) msuri legate de promovarea si conservarea
nvtmntului (de toate gradele) n limbile
minorittilor, precum si msuri de actiune aIir-
mativ n Iavoarea romilor (aici, ministeriatul lui
Andrei Marga s-a Icut remarcat prin consec-
venta si coerenta msurilor pro-romi, precum si
prin opozitia quasi-sistematic la nIiintarea unei
universitti de stat n limba maghiar), (3)
msuri n Iavoarea minorittilor nationale
'mari, singurele n msur s beneIicieze de
posibilittile de a utiliza limba matern n
administratia local, (4) Iorme (totusi,
preponderent simbolice) de compensare a tre-
cutelor nedreptti Icute si mpotriva minori-
ttilor nationale (eg.: retrocedarea unei prti a
cldirilor si propriettilor inclusiv a celor
bisericesti conIiscate n perioada comunist,
napoierea unei prti a aurului conIiscat de la
romi, msuri compensatorii pentru persoanele ce
au suIerit deportri sau alte Iorme de persecutie
n timpul celui de-al doilea rzboi mondial etc.).
Cele mai multe dintre aceste msuri au
avut (si continu s aib) un caracter
preponderent propagandistic, pro-guverna-
mental, iar trstura principal a acestor demer-
suri a Iost, aproape ntotdeauna, partialitatea lor,
nedeplintatea lor; cteodat, chiar, unele msuri
n Iavoarea minorittilor nationale au putut
aprea opiniei publice din Romnia drept adev-
rate dictate ale unor 'Iorte din aIara trii (cI.
includerea Recomandrii 1201 a Consiliului
Europei n Tratatele bilaterale ale trii noastre cu
Ungaria si, respectiv, Ucraina, dar si unele retro-
cedri de bunuri comunitare).
n realitate, exist n tara noastr dou
feluri de minorit(i: (a) 'mari din punct de
vedere demograIic (ungurii si romii), si (b)
'mici (germanii, evreii, armenii, albanezii, bul-
garii, grecii, italienii, polonezii, rusii cunoscuti
si sub denumirea de rusi-lipoveni , ucrainienii,
rutenii, turcii, ttarii, croatii, slovacii, cehii, srbii
si macedonenii slavi). O minoritate 'mare
precum este cea maghiar are si o reprezentare
politic semniIicativ, sub Iorma UDMR (e.g.:
12 senatori si 27 de deputati, de pild);
dimpotriv, o minoritate 'mare, asa cum sunt
Alegeri 2
54 S.P. nr. 87-88/2001
romii din punct de vedere demograIic (circa 409
mii de suIlete, potrivit recensmntului din 1992,
sau vreo 2 milioane, potrivit estimrilor celor
mai credibile) nu posed o reprezentativitate
politic major in calitate de etnie, ceea ce este
normal, pn la un anumit punct: peste tot n
Europa, romii voteaz cu partide politice de
stnga sau de centru-stnga, pe care le percep ca
putndu-le apra mai bine interesele dect
grupri esentialmente etnice. Dimpotriv, exist
minoritti 'mici din punct de vedere demo-
graIic, dar care cntresc Ioarte mult n planul
inIluentei politice (germanii, evreii etc.), datorit
traditiei, legturilor internationale sau chiar unor
situatii conjuncturale.
Exist reprezentanti ai minorittilor
nationale n practic toate partidele politice; totusi,
Hildegard Puwak nu reprezint EDGR, ci PDSR,
Iuliu Euro este deputat PRM, iar nu UDMR,
Varujan Vosganian este Iostul lider al Uniunii
Eortelor de Dreapta UED (si presedintele Uni-
unii Armenilor), dar deputatul armean s-a
chemat si se cheam tot Varujan, dar Pam-
buccian etc. Este de presupus c romii sunt,
numeric, bine reprezentati n Parlament (ca si n
Guvern, n administratia central si local etc.),
dar nu n calitate de romi, ci de oameni; este
dreptul oricui s si asume (sau nu) o anumit
identitate etnic, la un moment sau altul al vietii
sale. Mai mult nc: aceast identitate etnic este
o asumare individual, numai n Iata celui ce
eIectueaz completarea chestionarului pentru
Recensmnt, si sub atributul conIidentialittii.
Cu alte cuvinte, nu e voie s cer politiei sau
primriei, de pild, o list cuprinznd numele
persoanelor de o anumit etnie dintr-o anumit
zon, dup cum legile nu permit hetero-
identificarea national-etnic.
Din motive istorice, nu putem avea,
deocamdat, o politic public pentru ungurii din
Romnia (vreau s spun: o politic deschis,
generoas si 'european); mitologia istoric (a
ambelor 'tabere) ne desparte nc, iar pn cnd
Transilvania se va aIla n situatia n care se aIl
astzi Alsacia si Lorena, va mai trece mult ap
pe Dmbovita (si: Dunre, Somes, Trnave,
Crisuri, Prut si Nistru). Ceea ce putem ns avea
n clipa de Iat este o politic public Iat de
romi iar noi, din neIericire, nu avem dect
elemente ale unei asemenea politici, ndeosebi n
domeniul educatiei (dar si n cel al paradoxal
prevenirii inIractionalittii).
n privinta romilor, mai exist si o Ioarte
puternic presiune din partea strinttii ca s se
'Iac ceva n vederea mbunttirii situatiei lor
n Romnia, ndeosebi de cnd perceptia acestei
strintti a devenit aceea potrivit creia (1) romii o
duc mizerabil la noi, si, de aceea, (2) caut s
plece n strintate, adic n Vest. O asemenea
perspectiv (ce contine destule stereotipuri, att
despre romi, ct si despre Romnia) poate Ii
gsit n unul dintre putinele documente oIiciale
europene care pune ntre paranteze Ienomeno-
logice discursul politicallv correct, este vorba de
documentul nr. 8830 din 22 Septembrie 2000 al
Adunrii Parlamentare a Consiliului Europei
(APCE), ce este, n Iapt 'numai o motiune
pentru o recomandare a APCE, purtnd titlul:
Improvement of living and social conditions
of the Roma/Gypsy population in order to
decrease possible Romani migration from the
countries of Central and Eastern Europe. Cu
alte cuvinte: s mbunttim situatia material si
social a romilor din Europa de Rsrit, pentru a
preveni miscarea lor migratorie nspre Europa de
Apus. E limpede, n acest sens, c motivatia
occidental este determinat, nainte de toate, de
costurile politice ale acestei percepute miscri
migratorii a romilor, si mult mai putin de
costurile eIectiv Iinanciare ale ei; costurile
politice nseamn ascensiunea unor miscri
politice xenoIobe, extremiste, rasiste (ca n
Eranta, Austria sau n partea de Rsrit a
Germaniei), cu tot ceea ce implic acest lucru n
plan international (cI. 'sindromul Heider, care a
izolat temporar o tar precum Austria .).
Alegeri 2
55 S.P. nr. 87-88/2001
Situatia este, de Iapt si mai complicat: n
realitate, componenta Rom a miscrii
migrationale din Romnia reprezint doar
ceva ntre 5 si 7; vizibilitatea romilor este,
ns, mult mai mare dect cea a oricror altor
cetteni romni. Aceeasi diIerent ntre rea-
litate, pe de o parte, si perceptia acestei rea-
litti se poate ntlni si n alte sectoare, si tot
n deIavoarea romilor (de pild, inIractio-
nalitatea romilor nu este mai mare dect
media pe tar, dar vizibilitatea lor n calitate
de inIractori, ajutat, desigur, de o mass-
media ce e n cutare permanent de sen-
zational si de stereotip) este, ntr-adevr,
exagerat.
Personal, cred c trebuie proIitat de
interesul strinttii n chestiunea romilor din
Romnia pentru a grbi apropierea trii
noastre de Europa cea adevrat, de Europa
care nu e doar o notiune cartograIic, ci si una
cultural, economic si de securitate pe
scurt, apropierea Romniei de Uniunea Euro-
pean (UE). Problematica romilor ar putea s
Iie doar un soi de catalizator, ntre alte cteva,
pentru a grbi distantarea noastr Iat de urgia
probabil dinspre Rsrit (urgie ce s-ar putea
s se porneasc n aproximativ zece ani, dac
nu Iacem, acum, ceva pentru a o mpiedica).
Dac problemele economice ale Romniei
sunt unele a cror rezolvare nu poate Ii
imaginat dect pe termen lung (si cu multe
sacriIicii sociale si politice), dac armoni-
zarea legislatiei romnesti cu aquis-ul comu-
nitar european va dura nc destul vreme, n
problematica minorittilor nationale, n
genere, si n ceea ce-i priveste pe romi, n
special, lucrurile par s Iie chiar 'ieItine,
inclusiv din punct de vedere Iinanciar-
economic. Si, oricum, tot va trebui s 'rezol-
vm problema romilor; cu romii, asa cum
sunt ei acum, n Romnia, tara noastr nu va
putea intra niciodat n Europa (dup cum nici
cu romnii, asa cum sunt ei acum, n Ro-
mnia, aceast tar n-o s reuseasc si altceva
dect Ielurite 'parteneriate, eventual strate-
gice, prin care se vor atribui ceva compensatii
ideologice pentru multimea Irustratiilor
materiale si politice crora populatia va Ii
nevoit s le Iac Iat.
5. Epilog: Minorit(ile na(ionale yi
primul Guvern condus de Adrian
Nstase (Decembrie 2000 sqq.)
Aparent, ceea ce s-a cznit att de
mult s construiasc (ntre 1996-1998) minis-
trul Tokay Gyorgy a Iost distrus nu att de
ctre noul Guvern Nstase, rezultat al alege-
rilor din 26 Noiembrie 2000, ct de ctre
ministrul Eckstein-Kovacs Peter (ntre 1999-
2000); mai precis, este vorba despre o
distrugere (optimistii o numesc doar diluare)
institu(ional a mecanismelor pentru asigu-
rarea protectiei minorittilor nationale n
Romnia. Mai exact, odat cu retragerea
UDMR n opozitie, n urma rezultatului ale-
gerilor generale de la sIrsitul anului 2000,
DPMN a rmas n izbeliste, 'Ir mam Ir
tat. Nici nainte nu o dusese prea bine, n
principal datorit unor strigtoare la cer
incompetente manageriale. Acum, ns, este
altceva. Degradat la rangul unei simple
directii mai durdulii n cadrul unui cel putin
ciudat denumit Minister al InIormatiilor
Publice (pe romneste, ar suna si mai ru:
Ministerul Propagandei.), DPMN supravie-
tuieste. Nu e mort. Dar nici nu trieste, cred
eu.
Alegeri 2
56 S.P. nr. 87-88/2001
DAN OPRESCU Nscut n 1953. Doctor n
IilosoIie al Universittii Bucuresti (1992).
Senior Associate Member la St Antony`s
Colege, OxIord University (1990-1991). n
prezent, este seIul OIiciului National pentru
Romi din cadrul Guvernului Romniei.
Dup patru ani de participare la guver-
nare alturi de PD si CDR, Uniunea Demo-
cratic a Maghiarilor din Romnia (UDMR) a
ajuns din nou pe bncile opozitiei. Spre
deosebire, ns, de momentul 1990, situatia de
acum e complet diIerit: majoritatea liderilor
politici romni si maghiari au nceput s
preIere cooperarea si dialogul conIlictului, iar
la nivelul populatiei ambele categorii au
realizat c problemele cu care se conIrunt
sunt, n mare parte, aceleasi. Rezultatele
obtinute n ultimii ani desi nu constituite, n
opinia multor reprezentanti ai Uniunii, dect
jumtti de msur reprezint, Ir ndoial,
un progres n privinta relatiilor romno-ma-
ghiare si cu eIecte Iavorabile si n ce priveste
situatia acestei minoritti. Continuarea aces-
tui proces depinde, acum, de modul n care
liderii UDMR vor sti s se Ioloseasc de in-
strumentele politice pe care le au acum la
ndemn.
Prezenta UDMR n coalitia creat n
1996 a Iost considerat de puterile occi-
dentale si de Statele Unite ca un semnal
pozitiv al deschiderii noii puteri de atunci. Pe
de o parte, era o garantie c, de acum nainte,
metodele care vor Ii Iolosite pentru ndepli-
nirea scopurilor legate de ,problema natio-
nal a maghiarilor vor Ii strict politice. De
asemenea, co-participarea Uniunii la aIacerile
statului demonstra ncrederea acordat aces-
teia care s-a transIormat din ,dusman secular
n coleg de guvernare al partidelor romnesti.
De altIel, n semn de recunoastere a acestei
schimbri, cu putin timp nainte de ncheierea
mandatului su, presedintele Emil Constanti-
nescu s-a deplasat la SIntu Gheorghe, apre-
ciind c n cei patru ani ct a condus tara a
reusit s-si ndeplineasc principalul scop al
mandatului su: mentinerea pcii si a ntele-
gerii ntre romni si maghiari. 'Judetele
Covasna si Harghita reprezint un simbol al
ntelegerii dintre dou etnii, reprezentnd un
laborator mondial, a declarat Emil Constan-
tinescu. 'n aceste dou judete s-a realizat un
model de ntelegere pentru Romnia, pentru
Europa si pentru lumea ntreag. De aceea,
am vrut s multumesc comunittii maghiare si
romnesti pentru aportul la cea mai impor-
tant realizare a mandatului meu pacea si
ntelegerea ntre romni si maghiari, aprecia
atunci Constantinescu.
Mult mai precauti, liderii UDMR au
avertizat de Iiecare dat c nu se poate vorbi,
cel putin pentru moment de 'un model rom-
nesc de rezolvare a problemelor etnice, cu
reIerire la caracterul instabil al realizrilor
obtinute n ultimii patru ani. Pacea si ntele-
gerea, consider reprezentantii Iormatiunii
conduse de Marko Bela, exist, este adevrat,
dar nu pot Ii considerate caracteristice me-
diului interetnic romnesc.
Bilan(ul celor patru ani
Principalele solicitri cu care UDMR
Alegeri 2
57 S.P. nr. 87-88/2001
UDMR la schimbarea puterii
ANA DINESCU
a intrat n Parlament au Iost: renIiintarea
universittii maghiare de stat de la Cluj,
adoptarea legii administratiei publice locale
care s consIinteasc Iolosirea limbii maghia-
re, retrocedarea bunurilor comunitare. Nu n
ultimul rnd, s-a Icut reIerire si la elaborarea
unei legi a minorittilor nationale, proiect
rmas, ns, doar la stadiul de discutie n
cadrul mediilor politice si ale societtii civile.
S vedem, ns, care sunt realizrile
Uniunii pe plan legislativ. Dup patru ani,
legea administratiei publice locale, trecut
prin diverse aventuri n timpul guvernelor
care s-au succedat la Palatul Victoria din
1996, nu a putut Ii adoptat de Camera Depu-
tatilor, unde a zcut aproape un an si unde se
aIl si n prezent. Legea privind statutul
Iunctionarului public, unde sunt continute mai
multe prevederi privind Iolosirea limbii
materne de ctre Iunctionarii din zonele unde
minorittile nationale triesc n proportii
semniIicative a Iost mai norocoas, Iiind
publicat n Monitorul OIicial si aplicat de
peste un an.
Nici universitatea maghiar de stat nu
a Iost prea bine primit. Dup o serie de
dispute din care nu a lipsit nici o propunere
Iantezist de universitate de o parte si de alta
a granitei romno-ungare ce au culminat cu
amenintarea UDMR cu prsirea coalitiei, s-a
ajuns la o solutie de mijloc: Universitatea
germano-maghiar PetoIi Sandor. Dar
scandalul nu s-a oprit aici: hotrrea de
nIiintare a acestei structuri de nvtmnt
superior a Iost contestat n instant de PRM
si PUNR, au urmat apoi timp de cteva luni
procedurile juridice, diIerendul a Iost rezolvat
n Iavoarea universittii, dar, cnd s se aseze
reprezentantii Guvernului si ai maghiarilor si
germanilor se apropiau alegerile asa c au Iost
'sItuiti s astepte. Si, n cele din urm, cu
sprijinul Guvernului Orban au Iost demarate
procedurile n vederea crerii unei universitti
particulare n Transilvania.
O alt problem delicat este cea a
bunurilor comunitare ale bisericilor istorice
maghiare, care a Iigurat aproape de Iiecare
dat pe agenda ntlnirilor bilaterale romno-
ungare, dar care, si n acest caz, a Iost
considerat ca Iiind mult prea 'delicat
pentru a Ii solutionat n patru ani.
Aceste prioritti legislative ale Uniu-
nii au Iost trecute pe agenda coalitiei si, cel
putin la nivel declarativ, au Iost sustinute de
ceilalti parteneri de guvernare. De Iiecare dat
cnd era vorba de discutarea sau votarea unor
asemenea prevederi s-a dovedit c sustinerea
a Iost doar mimat din interese mai mult sau
mai putin meschine cum ar Ii cel de imagine
necesar obtinerii sprijinului Occidentului sau
sprijinul pentru votarea unor legi care nu
puteau Ii trecute Ir sprijinul parlamentarilor
maghiari. Aceast comunicare deIectuoas
sau, mai precis, a jumttilor de msur, a
existat de la nvestirea Guvernului Ciorbea si
a Iost pstrat cu succes pn la sIrsitul
mandatului. Desi CDR si PD ar Ii putut s
spun Uniunii de la bun nceput ce sunt
dispusi si ce nu s le dea, surprinsi, poate de
succesul din 1996, s-au artat dispusi pentru
orice solicitare, Ir ns a se gndi dac sunt
ntr-adevr capabili s le duc la ndeplinire.
Si, acum, privind retrospectiv, ne putem da
seama c o asemenea situatie nu a caracterizat
doar problemele minorittii maghiare.
'Scpri si 'hibe care au Iost sanctionate de
electorat prin vot. Iar presedintele UDMR,
Marko Bela, a Iost printre primii care a dat o
explicatie a rezultatelor lui Vadim Tudor prin
prisma rezultatelor coalitiei. ntr-un interviu
publicat pe 4 decembrie n cotidianul de
limb maghiar 'Romaniai Magyar Szo, el a
apreciat c expansiunea nationalismului
extremist propagat de PRM reprezint un
veritabil semnal de alarm pentru clasa poli-
tic romneasc, incapabil s schiteze
Alegeri 2
58 S.P. nr. 87-88/2001
planuri de perspectiv sau s contureze viito-
rul Romniei, clas preocupat exclusiv de
interesele politice eIemere. 'i condamn pe
Iostii nostri parteneri de coalitie, ei Iiind cei
care au lsat lucrurile s decurg astIel si cred
c situatia de Iat are la baz tocmai neputinta
si aroganta lor, a declarat Marko, artnd c
explicatia ascensiunii PRM este Ioarte simpl.
El consider c, dup cele ntmplate, clasa
politic din Romnia ar trebui s se trezeasc
la realitate, s stopeze coruptia si s-si
nIrneze aroganta.
Mai mult, presedintele UDMR a
subliniat c PRM si Corneliu Vadim Tudor au
Iost lansati chiar de PDSR, n conditiile n
care au Icut parte din coalitia de guvern-
mnt a anilor 1992-1996. El a adugat c n-
susi Petre Roman, presedintele PD, a aprobat
si a sprijinit Iinanciar, n calitate de premier,
aparitia sptmnalului 'Romnia Mare.
Maghiarii yi romnii, ntre dialog yi
confruntare
Cum st, ns, situatia pe teren? Ce
gndesc maghiarii obisnuiti despre situatia lor
si care le sunt dorintele. Cel mai bun instru-
ment n acest sens l reprezint sondajele de
opinie realizate n Transilvania si care pot da
o imagine asupra climatului interetnic din
regiune. AstIel, potrivit ultimului raport al
Institutului Relatiilor Interetnice din Cluj
(preluat de cotidianul Nepszabadsag din 16
octombrie, 2000, cnI. Tibori Szabo Zoltan
'Majoritatea maghiarilor din Transilvania l
sustine pe Marko) reiese c maghiarii din
Transilvania au alte scopuri principale dect
cele declarate de UDMR. Cei intervievati
cred c atentia UDMR se ndreapt ctre
universitatea maghiar independent de stat,
ctre autonomia teritorial din Secuime si
dreptul Iolosirii limbii materne. Dar, acestia
consider n egal msur c Uniunea ar
trebui s se concentreze mai bine asupra so-
majului, asupra micsorrii inIlatiei si ridicrii
nivelului de trai. n opinia a doar 19,3 la sut
dintre cei intervievati UDMR n-a realizat ni-
mic din program. n opinia a 77,2 la sut din-
tre alegtorii de etnie maghiar lucrurile n
Romnia se ndreapt ntr-o directie gresit,
iar 73,5 la sut sunt nemultumiti cu conditiile
lor de trai.
Un alt etno-barometru, realizat de ace-
lasi Centru de Cercetare a Relatiilor Inter-
etnice de la Cluj, pentru perioada mai-iunie
2000, d o imagine asupra stadiului relatiilor
romno-maghiare. Pentru 54,3 la sut dintre
maghiari si pentru 45,8 la sut dintre romni
relatiile interetnice s-au mbunttit n ultimii
patru ani, pentru 20,9 la sut dintre maghiari
si 32 la sut dintre romni nu a intervenit nici
o schimbare, n timp ce 24,8 la sut dintre
maghiari si 22,2 la sut dintre romni acestea
s-au nruttit. O alt ntrebare s-a reIerit la
explicatia Iaptului c n Romnia nu a
izbucnit un conIlict la Iel de violent ca cel din
Kosovo. Motivele principale oIerite de
maghiari si romni sunt diIerite. AstIel, 23,4
la sut dintre maghiari sustin c motivul
principal este c ei sunt 'mai ntelegtori,
16,1 la sut consider c politicienii UDMR
sunt 'mai ntelepti, iar 14,8 la sut au
apreciat c 'sistemul politic din Romnia este
mai democratic. n schimb, pentru 23,1 la
sut dintre romni explicatia principal este
c ei sunt 'mai toleranti, n timp ce 20,5 la
sut sunt de prere c maghiarii se bucur de
un tratament mai bun dect cel de care s-au
bucurat albanezii din Kosovo. Un procent de
15,4 au mentionat si ei sistemul politic rom-
nesc mai democratic. n ce priveste activitatea
UDMR n ultimii patru ani, 51,9 la sut dintre
maghiari au considerat c de cnd aceasta s-a
aIlat la putere situatia lor s-a mbunttit, iar
27,8 la sut nu au identiIicat nici o schimbare.
Pentru 3,8 la sut situatia s-a nruttit si 16,5
Alegeri 2
59 S.P. nr. 87-88/2001
la sut nu au putut Iace nici o apreciere n
acest sens.
Nu n ultimul rnd, 52,3 la sut au
considerat c Uniunea trebuie s participe la
guvernare indiIerent de partidul care va cs-
tiga alegerile si doar 42,6 la sut consider c
o asemenea decizie trebuie luat numai dac
este vorba de Iormatiuni democratice.
La acest proces de nceput al
restabilirii ncrederii a contribuit n mod
considerabil si participarea Uniunii la
guvernare, un element important n constru-
irea ncrederii ntre cele dou comunitti.
Participarea lui Erunda Gyorgy la campania
prezidential din 1996 s-a dorit a Ii un prim
pas n acest sens. n 2000, el spune c vrea s
'drme zidul anti-maghiar al Berlinului
care desparte nc cele dou comunitti (cnI.
unui interviu acordat la putin timp dup
desemnarea sa drept candidat la prezidentiale
de ctre Consiliul Reprezentantilor Unionali
pentru 'Magyar Hirlap).
Participarea UDMR cu un candidat
propriu a Iost o solicitare expres exprimat de
reprezentantii maghiarilor potrivit sondajelor
de opinie, care poate Ii explicat si prin Iaptul
c acestia nu au reusit nc s identiIice n
programul unui candidat romn problemele
care i preocup. Aceast optiune a Iost
conIirmat si de rezultatele Iinale ale primului
tur al alegerilor parlamentare si prezidentiale,
alegtorii din judetele Harghita, Covasna,
Mures, Satu Mare si Slaj Iiind singurii care
au votat n procente semniIicative pentru
candidatul UDMR.
Are minoritatea maghiar un
viitor?
Sau, mai precis, la ce se vor putea
astepta maghiarii n urmtorii patru ani?
Viitoarea politic a PDSR n privinta dreptu-
rilor minorittilor este, nc, destul de neclar.
Desi n timpul campaniei electorale pentru
prezidentiale si parlamentare, liderii acestui
partid declaraser c nu exclud participarea
Uniunii la viitoarea guvernare, ei au precizat
clar c nu vor Iace concesii 'pretentiilor
exagerate ale Iormatiunii maghiarilor, cum
ar Ii universitatea maghiar si Iolosirea limbii
maghiare n administratie. AstIel, actualul
presedinte, Ion Iliescu, a apreciat Irecvent c
'pretentia UDMR la nvtmnt superior
separat ar accentua 'tendinta de separatism si
segregationism, care, n opinia sa, va Ii un
'handicap si pentru tinerii maghiari. Pozitie
care, n contextul alegerilor din acest an este
explicabil. Zvonurile vehiculate de aproxi-
mativ un an privind o eventual cooptare a
UDMR la guvernare nu a Icut dect s dea
ap la moar pozitiilor extreme ale lui
Corneliu Vadim Tudor si PRM, spre care, de
altIel, s-au si ndreptat cteva procente
considerabile din electoratul traditional al
PDSR, cu o orientare net anti-maghiar.
Odat anuntate rezultatele Iinale ale
alegerilor parlamentare, partidul majoritar a
anuntat c va Iorma singur guvernul, solici-
tnd, ns, suportul opozitiei: PD, PNL si
UDMR. n protocolul propus acestor Iorma-
tiuni de PDSR 'Memorandum privind reali-
zarea unui pact politic si social n Romnia
se Iace reIerire la un 'moratoriu social cu
principalele centrale sindicale si patronale
care are n vedere, printre altele, relansarea
activittii economice, combaterea srciei si
somajului si stoparea birocratiei si coruptiei,
precum si la eventualele prioritti legislative
modiIicarea Constitutiei Romniei, a
regulamentelor de organizare si Iunctionare
ale Senatului si Camerei Deputatilor si alte
legi necesare reIormei sistemului politic si
electoral care s Iie pregtite de o Comisie
special. Se mai vorbeste si despre necesitatea
unor msuri de urgent pentru dezvoltarea
sectorului privat, sprijinirea categoriilor
Alegeri 2
60 S.P. nr. 87-88/2001
deIavorizate sau continuarea reIormei Iiscale
si deIinitivarea legilor propriettii, dar proble-
matica minorittilor n general, si nu numai
cele care privesc n mod direct minoritatea
maghiar nu au Iost considerate prioritare
de autorii Memorandumului.
La ntlnirea PDSR-UDMR din 14
decembrie Uniunea nu a putut obtine
potrivit Buletinului InIormativ al Uniunii
dect asigurri c noul Guvern va sprijini
'lrgirea nvtmntului n limba maghiar,
mai exact lrgirea catedrelor de nvtmnt n
cadrul Universittii Babes-Bolyai, acordarea
unei independente sporite bugetare, proIesio-
nale si de autonomie. Acelasi Buletin
precizeaz c 'cei prezenti au czut de acord
s prezinte atentie sporit rezolvrii proble-
melor legate de propriettile care apartin bise-
ricilor istorice maghiare si altor probleme
primordiale ale UDMR. Oare se va repeta
situatia de acum patru ani cnd au Iost doar
lansate promisiunile?
Pe bncile Opozitiei, Uniunea lui
Marko Bela va avea mai multe mijloace
pentru a obtine rezultatele dorite dect dac ar
Ii prezent la Palatul Victoria. PDSR nu detine
majoritatea n Parlament si, este de presupus,
va preIera s negocieze voturile opozitiei
democratice, orice ntelegere cu PRM Iiind
exclus pentru moment. Pe de alt parte, nici
UDMR ca Iormatiune nu are conturat
Ioarte clar o strategie de viitor, orice decizie
n acest sens avnd nevoie de girul Consiliul
Reprezentantilor Unionali miniparlamentul
acestei Iormatiuni. Actuala conducere a Iost
nu de putine ori atacat n acest Ior pentru
pozitia sa prea 'moale n cadrul coalitiei si
numeroase voci s-au ridicat pentru prsirea
Guvernului. Dar, dac Iosta putere se bucura
de mai mult simpatie n rndul elitei ma-
ghiare, nu acelasi lucru se poate vorbi si
despre PDSR, trecutul de conIruntri
neputnd Ii sters cu buretele prea usor. Lui
Erunda Gyorgy, Tokay Gyorgy si Verestoy
Attila nu li se iart nici acum acceptarea dis-
cutiilor de la Neptun din 1994 cu presedintele
Ion Iliescu. Si, nu trebuie uitat c naintea
alegerilor locale, Marko Bela a reusit cu greu
s Iac Iat nemultumitilor crora le-a propus
'rediscutarea Iormulei originare a UDMR,
solicitare care, dat Iiind contextul preelectoral
nu a Iost considerat prioritar. Dar, lipsa de
comunicare din cadrul Uniunii si Irecusurile
permanente dintre asa-zisii 'moderati si
'radicali risc s aduc Iormatiunea maghia-
rilor n pragul unei crize. Amnarea rezolvrii
unor probleme legate de procesul de decizie si
clariIicarea unor vechi conIlicte, de multe ori
viznd anumite persoane din Uniune si ani-
mozittile acestora, pune n pericol unitatea n
diversitate a UDMR att de ludat si
invidiat de aproape toate partidele romnesti
care, de-a lungul celor zece ani s-au conIrun-
tat cu miscri disidente. Si, astIel, ar scdea si
eIicienta demersurilor acesteia.
Binenteles, acestea nu sunt dect
supozitii ce pornesc, ns, de la o situatie re-
al. Rmne acum de vzut care va Ii dispo-
nibilitatea de dialog a actualei puteri si ct
sunt de dispusi liderii UDMR s cedeze. Si,
mai ales, cu ce pret.
Alegeri 2
61 S.P. nr. 87-88/2001
ANA DINESCU Absolvent a Eaculttii de
Stiinte Politice si Administrative a Universi-
ttii din Bucuresti, sectia Irancez. n prezent
ziarist la Ziua.
Criza reprezentrii politice?
Este comun azi s anunti crize, diverse
tipuri de crize. Ideea de criz a reprezentrii
cu trimitere direct la o criz a partidelor care
nu mai pot Iace Iat cererilor cettenilor pe
care trebuie s i reprezinte departe de a Ii
Ials, este supradimensionat.
Nu este Ials pentru c multi oameni
se simt din ce n ce mai putin reprezentati de
cei ce i conduc si ntrevd o ruptur ntre
priorittile si aspiratiile lor si msurile ntre-
prinse de politicieni. Sondajele de opinie si
studiile sociologice mrturisesc aceast ten-
dint. n estul european, explicatia rezid n
special n esecul, perceput a Ii primordial al
partidelor, de a genera bunstare si prospe-
ritate.
Este supradimensionat pentru c
partidele politice sunt vehicole inconturnabile
ale reprezentrii democratice si, mai mult,
institutii politice ce au demonstrat de-a lungul
timpului o deosebit capacitate de adaptare la
nevoile si cerintele sociale. Numai dac
privim napoi la genul de probleme pe care le
aveau de girat politicienii la nceputul
secolului si cele din prezent, observm cu
usurint att numrul sporit, ct si comple-
xitatea si varietatea mai mare a problemelor
de rezolvat. La Iel dac privim agenda unei
zile de lucru a unui ministru la nceput si la
sIrsit de secol XX. Aceasta nu pentru a dez-
vinovti sau gsi argumente care s pledeze
pentru partide si politicieni, dar trebuie recu-
noscut c acestia si-au integrat de-a lungul
timpului n discursuri si actiuni noi teme si
probleme, noi tehnici si politici.
Exist totusi un paradox maniIest. Pe
de-o parte, statul este nevoit s se retrag din
multe domenii, marja sa de manevr Iiind
restrns datorit atroIierii puterilor si resur-
selor sale. n aceste conditii nu si mai poate
permite atingerea unor obiective Ioarte
generoase. Pe de alt parte, statul, prin insti-
tutiile sale este chemat s decid n noi pro-
bleme, generate de evolutii tehnice si stiin-
tiIice, de modiIicri sociale, dinamici econo-
mice, mutatii la nivelul mentalittilor si com-
portamentelor. n acest Iel, decizia politic si
interventia administrativ se aIl ntr-o relatie
de tensiune n interactiunea cu cerintele ce vin
dinspre societate, actiunea Iiind modelat de
constrngerile delimitate de capacittile reale
disponibile.
Acest lucru este absolut normal n
societti democratice unde partidele se aIl
permanent sub presiunea opiniei publice si a
grupurilor de interese si concureaz pentru
satisIacerea cerintelor cettenilor-electori. De
Iiecare dat cnd n societate au intervenit
modiIicri sau au aprut noi probleme,
partidele politice democratice au Iost nevoite
s tin pasul cu aceste mutatii pentru a
supravietui. Si nu numai de a tine pasul, dar si
de a gsi solutii la noile tipuri de probleme
aprute. Cine s-ar Ii gndit la nceputul
Alegeri 2
62 S.P. nr. 87-88/2001
Marja de eroare
- Mecanica sondajelor electorale -
FILON MORAR
secolului la reglementri privind contraceptia,
politicile de crestere economic, restructura-
rea industriilor neperIormante, politici de re-
conversia proIesional, problemele ecologice,
genetice sau cu implicatii religioase sau
morale ca stratul de ozon, clonarea uman si
transplantul de organe? Partidele politice au
reusit s se adapteze odat cu schimbrile
economice, sociale, culturale, comportamen-
tale din societate. Aceeasi legtur strns cu
ceea ce se petrece n societate este de natur
s reduc din scepticismul celor care
proneaz o criz a reprezentrii si a partidelor.
Aceasta pentru c, pe de-o parte, continu
acelasi proces de adaptare si, pe de alt parte,
nu exist alternativ viabil la partidele
politice ca vehicole ale reprezentrii politice.
Nu exist alte institutii care s-si asume
rolurile partidelor politice si s Iie altceva
dect partide politice.
Cum se explic ns c n trile est
europene, dar si n cele occidentale,
ncrederea n institutiile democratice nu este
Ioarte solid? Romnia de exemplu se aIl n
topul trilor est europene n ceea ce priveste
lipsa de ncredere n institutii Iundamentale
pentru o democratie reprezentativ: parla-
ment, partide politice, guvern. ConIorm unui
sondaj CURS publicat n noiembrie 2000 cota
de nencredere a acestor institutii este de 88,
86 si respectiv 85. Eenomen ngrijortor
care, departe de a trda o nclinatie proIund
nedemocratic prin respingerea institutiilor
democratice, condamn ineIicienta acestora.
AstIel, o explicatie pentru acest Ienomen este
exigenta crescnd a cettenilor din state
democratice n directia eIicientei sau a unei
eIiciente sporite a institutiilor.
Concurenfa politicului
O alt explicatie rezid n atacarea
constant a acestor institutii din interiorul si
exteriorul lor. Oamenii politici denunt
politicianismul poate cel putin la Iel de
vehement ca presa. Or aceasta din urm este
interesat s Iie singura Iort care s joace
rolul avocatului poporului, aceasta presupu-
nnd o inconstient sau constient reactie sau
tactic de subminare a politicului. Aceast
presiune constant poate Ii ns si beneIic
pentru mentinerea interesului politicului Iat
de problemele societtii si continua ajustare la
input-urile care vin dinspre societate, dac
intermediarii, adic presa, le ilustreaz pe cele
reale.
Dac lum exemplul imaginii Parla-
mentului romn, dincolo de acuzele venite din
directia membrilor Guvernului sau chiar a
unor parlamentari, acesta este pictat invariabil
n aceleasi culori de ctre pres, ceea ce a
creat un cliseu: n Parlament se doarme, se
citeste presa (!), se mnnc, se lipseste, orice
numai nu se munceste. Aceasta nu nseamn
c aceste lucruri nu sunt reale sau c unii
deputati sau senatori nu sunt de o calitate
proIesional sau moral ndoielnic. Aspec-
tele trecute sub tcere sunt ns si ele rele-
vante, iar absenta lor din tabloul general nu
poate conduce dect spre lipirea unei etichete
stigmatizatoare: activitatea n comisiile de
specialitate este practic necunoscut, sedin-
tele n plen sunt selectiv prezentate, Iunctio-
narea celor dou Camere si mecanismele de
luare a deciziilor sunt trecute sub tcere,
Iunctiile de dezbatere si control a Parla-
mentului sunt automat suspectate de
ineIicient si caracter electoral, sunt vnate
greselile si elementele de spectacol, Iiind omi-
se succesele.
Condamnarea politicului, a oamenilor
politici, a practicilor politice, a deciziilor
politice este un Iapt recurent si explicabil dat
Iiind dimensiunea esecului de a produce
eIecte vizibile beneIice n spatiul social si
economic. Aceasta presupune ns c sIera
Alegeri 2
63 S.P. nr. 87-88/2001
politicii este cunoscut pentru a Ii apreciat si
judecat, tot asa cum aceasta are cunostint de
tendintele si realittile majore din domeniile
componente ale societtii.
De altIel, este evident c vointa popo-
rului nu mai reprezint un mister pentru
guvernanti n vremea noastr. Elementul pri-
mordial n epoca contemporan n ce priveste
ecuatia reprezentrii l constituie Iaptul c
vointa poporului se Iormeaz n permanent,
se poate modiIica si mai ales poate Ii
cunoscut n orice moment prin intermediul
deja banalelor tehnici ale sondajului sau ale
reportajelor si anchetelor de pres. Guver-
nantii moderni au de reprezentat ceva mobil,
cognoscibil aproape imediat, ceea ce las loc
la putine interpretri. Nu mai exist mister si
grandoare n aceeasi msur ca n perioada
monarhiilor de drept divin, dar si aleatoriul si
discretionarul s-au redus considerabil.
Reprezentarea presupune o structur
binar din moment ce este un raport ntre doi
termeni: reprezentantul primeste de la repre-
zentat dreptul de a actiona pentru, n numele
sau n locul su. Se creeaz astIel un drept. Si
cum o lege care creeaz drepturi sau obligatii
trebuie s prevad si sanctiuni, n cazul repre-
zentrii politice aceste sanctiuni sunt elec-
torale, dac nu intr n sIera penal depsind
astIel dimensiunea politic. Sanctiunile
electorale spre deosebire de cele strict legale
nu se pot produce aproape n orice moment.
Sanctiunile politice, cu exceptia momentelor
de interventie direct a cettenilor n timpul
mandatului: reIerendumuri sau maniIestri
stradale care pot rsturna guvernul sau deci-
ziile sale, au loc la intervale mari n timp n
momentul scrutinului , dar si pot aIecta
partidele si politicienii tot pe perioade mari de
timp, dac de exemplu obtin un scor electoral
mic, nu intr n Parlament sau vor Ii n
opozitie. AstIel c nu se poate spune, din
aceast perspectiv, c sanctiunile politice
care pot s li se aplice nu sunt persuasive si
incitatoare spre o conduit apreciat de jude-
ctori, adic de electori. Se poate spune ns
c exist un hiatus ntre posibilitatea de a
sanctiona electoral si procesul de reprezen-
tare.
Participarea, inIluentarea, controlul
asupra alesilor nceteaz s mai Iie ns un
simplu deziderat n zilele noastre cnd alesul
si poate Iorma o opinie clar despre ce vor
alegtorii. Tot asa cum si cettenii pot aIla ce
Iac si ce vor cei pe care i-au ales si cei ce i
conduc politic. Instrumentele predilecte ale
acestei cunoasteri mutuale sunt n societtile
democratice contemporane presa si institutele
de sondaje sindicatele si diIeritele ONG-uri
nu si propun s reprezinte n genere dect
sectorial anumite categorii sau grupuri
coagulate n jurul unui criteriu speciIic).
Transparenta si accesibilitatea inIormatiilor n
dublu sens sunt mediate de aceste institutii n
principal si desigur se poate ridica problema
modului n care si ndeplinesc aceast sarcin
autoasumat. n orice caz, aceste institutii nu
pot lua locul partidelor politice si oamenilor
politici n raportul de reprezentare, desi
uneori par s pretind acest lucru, asa cum
uneori par s pretind c pot s tin loc si de
cellalt pol al raportului de reprezentare:
cettenii.
n Iapt, putem vorbi tot att de bine si
despre crize ale sondajelor sau crize ale
mediei. Aceste institutii concurente partidelor
politice ridic problemele lor. n cazul
sondajelor electorale, sinceritatea intentiilor
si acuratetea tehnicilor pot Ii puse n discutie.
Dac a doua component tine de disciplina
autoimpunerii unor tehnici des vizitate si
ncercate: elaborarea chestionarelor, deIinirea
esantionului reprezentativ, numrul opera-
torilor si al subiectilor, timpul de eIectuare a
sondajului, centralizarea datelor etc.,
sinceritatea intentiilor poate cdea n capcana
Alegeri 2
64 S.P. nr. 87-88/2001
Iolosirii acestui instrument nu n scopul su
primar, ci n cel de provocare a unor preri.
AstIel, n loc s Iie un instrument eminamente
de msurare a ceea ce exist: opiniile si
optiunile cettenilor, sondajele se pot
transIorma ntr-o arm electoral deturnat de
la sensul ei spre pista crerii, inducerii unor
opinii. Din obiect devine subiect. De la o
operatiune de observatie care intr n mod
natural n sIera sa de preocupare, sondajul
purcede la o operatiune de procreatie.
Profitabilitate yi credibilitate n
sondaje
Eactori Iacilitanti ai acestei posibile
metamorIoze (a acestei realitti n spatiul
romnesc postcomunist), sunt diIicultatea de
veriIicare, posibilitatea blamrii diIeritelor
elemente care intervin n proces si pot
introduce erori, sau simpla modiIicare a
opiniei publice ntre timp. Nu n ultimul rnd,
institutele de sondaje sunt Iirme private, iar
pericolul discreditrii pe termen lung nu pare
ntotdeauna n trile n tranzitie ca Romnia
mai mare dect pericolul neobtinerii proIi-
tului pe termen scurt.
Credibilitatea este pus n balant cu
profitabilitatea. Din pcate cele dou sunt
vzute ca ireconciliabile si nu drept
complementare, una conducnd sau Iacili-
tnd-o pe cealalt. n aceast logic, sondajul
este mai util ca arm nu ca unealt, desi cele
dou au destinatii complet diIerite: una
produce, n timp ce cealalt atac sau dis-
truge.
Speranta ar rezida n Iaptul c dup un
timp aceste institutii se vor consolida Iinan-
ciar si vor Ii preocupate primordial de acumu-
larea unui capital moral si proIesional pe de-o
parte, si, pe de alt parte, instrumentele de
sanctiune ar putea Ii si altele dect cele ale
nedumeririi opiniei publice. n Iond, insti-
tutiile de sondaje si vor schimba optica
atunci cnd si partidele si ntreaga societate
vor gndi mai putin n termeni de conIruntare
si mai mult n termeni lucrativi de eIicient:
producerea unor solutii si eIecte practice. Mai
mult, cnd ponderea sondajelor comerciale va
creste, aceste institute nu vor mai Ii att de
pregtite s si pun n joc credibilitatea.
Este relevant Iaptul c nici un
reprezentant al institutelor de sondaje nu si-a
recunoscut esecul dup publicarea rezul-
tatelor oIiciale ale alegerilor de ctre Biroul
Electoral Central. Acest esec este evident
pentru oricine compar scorurile electorale
reale cu cele anuntate de diversele institute de
sondare a opiniei publice. Marja de eroare de
1 sau 3 era de cele mai multe ori cu mult
depsit. Acest esec, Iie c este vorba de
supradimensionarea unor partide sau
subdimensionarea altora (n genere aceleasi,
n Iunctie de institut), este imposibil de
disimulat sau justiIicat n cazul sondajelor
eIectuate la iesirea de la urne prin reIugiul n
spatele invocrii evolutiei optiunilor electo-
ratului n timp, a modiIicrii ratei de parti-
cipare sau a procentului nehotrtilor. De
aceast dat institutele de sondaje s-au
ntrecut s arate c pot aprecia corect distri-
butia voturilor. Sanctiunea era iminent si n
joc se aIla credibilitatea lor. ns si de aceast
dat n unele cazuri marja de eroare, la
institutele care au anuntat-o de 1, a Iost
surmontat. Este adevrat nu att de copios ca
n timpul campaniei electorale, ceea ce nu
mpiedic mirarea cnd comparm aceste
date, apropiate totusi de cele reale, cu datele
prezentate n sondajele din timpul campaniei
de acelasi institut.
Nu poate Ii ignorat ns Iaptul,
sugestiv pentru tendinta de utilizare a son-
dajelor ca arme de convingere si persuasiune
electoral, c spatiile de publicitate nchiriate
de partide politice n ziare si la televiziuni nu
Alegeri 2
65 S.P. nr. 87-88/2001
prezentau ntotdeauna mesaje sau programe
electorale, ci si sondaje de opinie. Acest rz-
boi mediatic prezenta Iavorit un partid sau un
altul, n Iunctie de cei ce nchiriau spatiul
respectiv, pentru un anumit segment electoral
n intentia polarizrii, concentrrii voturilor
pentru un candidat la presedintie sau un
partid, Iolosindu-se uneori si de tema dusma-
nului sau pericolului comun. Aceste manevre
s-au Icut prin intermediul sondajelor, este
drept plasate de Birourile de campanie, ns
nu este mai putin adevrat c Ir sau chiar cu
complicitatea institutelor de sondare, aceste
sondaje au ncercat inIluentarea electorilor
prin manipularea unor date reputate a Ii
obiective, reale. n Iapt, de multe ori aceste
date nu erau reale, ns ncercau s creeze
realitatea ntr-un mod oneros. AltIel nu ne
putem explica cum o aliant politic care nu a
trecut n cele din urm pragul electoral era
vzut n unele sondaje c l-ar surmonta Ir
probleme, sau cum unii candidati sau partide
s-au dezumIlat sau umIlat considerabil
dup alegeri n Iunctie de sondaje.
Totusi, si lipsa de reactie a celor ce au
asistat la acest spectacol este surprinztoare.
Ea poate Ii pus pe seama obisnuintei sau a
internalizrii unor astIel de jocuri generalizate
n practica romneasc. Aceasta echivaleaz
ns cu acceptarea tacit si eventual speranta
extragerii unui beneIiciu, ceea ce revine la o
situatie de complicitate nemrturisit sau resem-
narea nedisimulat. Asa cum a demonstrat-o
contextul electoral din noiembrie 2000 este
totusi momentul unei dezbateri pe aceast
tem.
Trebuie privite totusi si limitele
sondajelor. Pe de-o parte, electoratul romn n
perioada postdecembrist este n genere
volatil, insuIicient Iidelizat, numrul elec-
torilor captivi Iiind relativ redus n
comparatie cu cel din trile cu democratii
consolidate datorit instabilittii economice,
sociale dar si politice. Este astIel diIicil de
msurat un subiect att de variabil. Pe de alt
parte, doar o mic parte din electori par a Ii
inIluentati de sondajele electorale. n sprijinul
acestei idei vine si Iaptul c desi sondajele pot
juca drept stimulente pentru determinarea
concentrrii voturilor pentru un anumit partid
dintr-o zon politic, multi electori au votat
cu partide creditate cu putine sanse n sondaje
(desi ne putem ntreba n continuare pn
unde se ntinde inIluenta sondajelor asupra
celor care s-au reorientat spre o optiune
second best si au abandonat prima optiune din
pragmatism).
Votul util, adic votul pentru partide
care sunt creditate cu sanse s accead n
Parlament si s aib un cuvnt de spus n Iorul
legislativ si eventual n executiv, a Iost relativ
constant, comparat cu cel de la alegerile
parlamentare din 1996. Desi legea electoral,
Legea 68 din 1992, a Iost modiIicat n sensul
ridicrii pragului electoral att pentru Iorma-
tiuni politice (de la 3 la 5), ct si pentru
aliante de partide (ntre o plaj de 5 pn la
10), ceea ce venea n sensul ncurajrii
votului util, un numr de suIragii apropiat a
Iost redistribuit la alegerile din 2000 si la cele
din 1996. n 1996, aproximativ 20 din
voturi erau reorientate de la partidele care nu
depsiser pragul electoral spre partidele
parlamentare, cettenii care votaser nepu-
tnd controla ulterior traiectoria votului lor n
nici un Iel. Aceast proportie s-a situat n
noiembrie 2000 la 19,94 la alegerile pentru
Senat si la 23,18 la alegerile pentru Camera
Deputatilor. Sub aceast rezerv a modiIicrii
pragului electoral, reiese c sondajele de
opinie nu au inIluentat att de mult voturile,
desi votul diIerentiat pentru cele dou Camere
poate revela de multe ori un vot pentru
partidul preIerat si un vot pentru un alt partid
agreat si creditat n acelasi timp cu sanse de
reprezentare si potential decizie. De altIel, la
Alegeri 2
66 S.P. nr. 87-88/2001
aceste alegeri s-a remarcat aceeasi tendint ca si
n 1996: existenta a dou Iorte politice care se
detaseaz electoral de restul partidelor
parlamentare.
Responsabilitate yi corectitudine n
sondaje
Totusi, dac oamenii politici se pot uita
n Iiecare dimineat n oglind si pot vedea dac
imaginea lor se calcheaz peste cea dat de
institutele de sondaje, n principiu revelatoare ale
dorintelor, nevoilor, aspiratiilor celor ce i-au ales,
trebuie ca aceast oglind, pentru a Ii una n care
s merite s-ti rezervi timpul s te uiti, s nu
deIormeze sau rstoarne imaginea opiniei
publice, cel putin nu intentionat sau interesat. n
statele occidentale sondajele politice sunt n
genere depozitarele ncrederii generale, iar marja
de eroare nu este eroarea n sine precum stau
lucrurile adesea la noi.
n Romnia, putini sunt cei care nu
trateaz sondajele cu rezerve. Practica sondajului
electoral dublu este din pcate o cutum
nrdcinat deja: de multe ori, sondajele reale
sunt pentru comanditar, cele transIormate n
interesul acestuia sunt pentru ,adversari si
inIluentarea opiniei publice. Ceea ce poate
surprinde este supravietuirea unor institutii de
sondare a opiniei publice care desi au Icut
greseli de apreciere imense uneori si probate de
rezultatul scrutinului se mentin in business si
prosper. S ne gndim doar la alegerile
prezidentiale din 1996, cnd nu a Iost vorba de o
manipulare sau de un cstig al institutului care a
dat cstigtor conIortabil alt candidat voturile,
proba material, Iiind deja n urn , ci de erori
de operare cu uneltele sondajului.
Mirarea poate ar trebui s se opreasc
aici cci aceste institutii sunt mai putin puse sub
semnul sanctiunii dect obiectul msurtorii lor:
partidele si oamenii care le populeaz nu sunt
beneIiciarii clementei opiniei publice, ceea ce nu
se poate spune despre institutele de sondare care
nu au a se supune dect legilor pietei, insuIicient
ncimentat la noi nc, si creditat uneori a Ii
panaceu si unic regulator. n acest sens, partidele
trebuie s actioneze mult mai responsabil dect
institutele de sondaje sau presa pentru c sunt
mai expuse sanctiunilor politice prin natura
activittii lor cu impact mai puternic si mai direct
asupra vietii cettenilor. Ceea ce revine la
aIirmarea necesittii partidelor politice si la lipsa
de alternativ: solutia este continua adaptare a
partidelor sub presiunea opiniei publice, a media
si a sondajelor, si nu disparitia sau atroIierea lor,
cum ideea este acreditat, de altIel deloc
neinteresat, de media n special. Pentru c
scderea n inIluent a partidelor politice
echivaleaz cu cresterea n inIluent a mediei si
sondajelor, institutii mult mai greu de controlat si
sanctionat de ctre cetteni.
Cu toat ncrederea n piat si n Iorta ei
de a cerne lucrurile, ingineriile sondajelor la noi
demonstreaz c dispretul Iat de reguli oneste,
neproIesionalismul se pot acomoda cu piata,
dac aceasta este the onlv game in town. Pentru
moment cel putin credibilitatea si moralitatea
sunt sacriIicate constant pentru proIit si
aranjamente interesate. Instrument de inIluen-
tare, pervertire si deIormare de cele mai multe ori
la noi, sondajul electoral este pus sub umbrela
ipocrit a inIormrii electorilor si oamenilor
politici pentru ca acestia s ia decizii mai bune.
Acest lucru este util si sondajele
contribuie ntr-adevr la cunoasterea tendintelor
si realittilor din societate, mai ales atunci cnd
este vorba de sondaje care reIlect si reveleaz
sincer dorintele, necesittile, aspiratiile,
perceptiile cettenilor. ns sondajele care si
propun s msoare n intervalul electoral nivelul
intentiilor de vot par a Ii de cele mai multe ori
orientate n Iunctie de un parti pris si astIel
deturnate de la scopul lor.
Trebuie ns spus c se impune o
distinctie ntre institutele de sondare serioase sau
Alegeri 2
67 S.P. nr. 87-88/2001
cele care vdesc o preocupare pentru
obiectivitate si credibilitate si institutele de
sondare ciuperc care nu apar ns dup
ploaie, ci nainte de alegeri, dup care practic si
leag existenta de momentul care le poate hrni.
Trebuie ns ca acele institute serioase s nu intre
n logica unor practici care s le mentin cu orice
pret n lupta concurential cu celelalte institute
de sondare gata s si oIere serviciile asemenea
mercenarilor si s valorizeze mai mult credibi-
litatea pe termen lung.
Pentru aceasta trebuie gndite unele
msuri care s introduc o rigurozitate si o
corectitudine sporite asemenea celor instituite
pentru pres si n special televiziune la aceste
alegeri. Instituirea unor reguli si sanctiuni clare
de natur s conIere un cadru civilizat si obiectiv
de dezbatere si conIruntare de idei si programe
pentru dezbaterile televizate a redus din blciul
prezent cu aceste ocazii la alegerile precedente si
a prezentat mai credibil clasa politic, canalizat
sau ncurajat nu spre nIruntare si spectacol, ci
spre identiIicarea problemelor si prezentarea
solutiilor, chiar dac aceast evolutie nu a
multumit n mod evident apetitul natural pentru
senzational al mediei.
Un posibil remediu, care ca si n cazul
problemei Iactiunilor n Eederalist Papers nu
poate Ii mai ru dect boala nssi, adic
eradicarea cauzei problemei, st n Iixarea unui
cadru mai clar privind unele aspecte esentiale
pentru un control al institutelor de sondare.
Instrumentele ar putea Ii cel putin trei. Primul, o
transparent a Iondurilor, a originii si a nivelului
acestora. Se va putea vedea astIel clar cine
Iinanteaz si n plus s-ar Iace legtura cu
transparenta reclamat a Iondurilor utilizate n
campanie de partidele politice. Al doilea,
obligativitatea anuntrii odat cu rezultatele
sondajului a celui care l-a comandat, cu
precizarea dac este cazul, n ceea ce priveste
Iundatiile, asociatiile, institutele, a proximittii
Iat de o anumit Iormatiune politic. AstIel,
electorul ar Ii corect inIormat, deziderat mprt-
sit si de toate mijloacele de inIormare n mas.
Al treilea, o autoritate care s nu Iie doar
colegial (un colegiu al Institutelor de sondare
ar Ii tot att de nclinat spre sanctionarea
membrilor breslei ca si Colegiul medicilor sau
Consiliul avocatilor) care s acrediteze si s
supravegheze activittile institutelor de sondare,
asa cum presa de exemplu trebuie s respecte
anumite norme predictibile, generale si echi-
distante. Aceasta nu nseamn cenzur, ci
corectitudine.
Alegeri 2
68 S.P. nr. 87-88/2001
FILON MORAR asistent universitar, Eacul-
tatea de Stiinte Politice, Universitatea din
Bucuresti. Master n Stiinte Politice. Docto-
rand n IilosoIie. A scris: Svstcmes electoraux
et svstcmes de partis. La production electorale
du svstcme electoral roumain, Ed. Univers,
Bucuresti, 2000, 270 p.
CINE NE CITE$TE:
Citesc cu mare plcere 'SIera Politicii
Iiindc de multe ori, prin analizele sale
'eretice si 'iconoclaste mi contrazice
multe idei primite necritic si-mi lumineaz
cotloanele spirituale unde se strng plati-
tudinile auzite sau citite n grab n alte
prti.
Bogdan Baltazar
Preyedintele
Bncii Romne pentru Dezvoltare,
Groupe Socit Gnrale
5. Paratrsnete
Ar mai rmne de lmurit un mister.
Cum se Iace c Romnia literar pune la
dispozitia doamnei Vrancea acele douspre-
zece pagini ntregi pentru a-si debita teoriile
conspirative cu instrumente ale cror
veridicitate si probitate stiintiIic le-am ana-
lizat mai sus? Nu numai c o Iace, dar
initiativa apartine, cum remarcam, nsusi
directorului revistei. Publicarea de ctre
subsemnatul a articolului 'O tragicomedie n
desIsurare?, n care domnul Manolescu si
ctiva din apropiatii si colaboratorii revistei
erau direct vizati, constituie numai o parte a
explicatiei. Si nu cea mai important. La urma
urmei, cum aIlm de la nssi doamna Vran-
cea, revista 22 (simtindu-se nejustiIicat
plasat n aceeasi categorie cu Romnia
literar) o nstiintase cu entuziasm c va
publica articolul, pentru ca, n cele din urm,
s accepte spre publicare numai acel 'capitol
care se reIerea la 'Ialsul comis de subsem-
natul n 'cestiunea Petrovici. Avertizat
(presupun) de multiplele aberatii din celelalte
prti ale articolului, doamna Gabriela Ada-
mesteanu s-a rzgndit. Spun 'presupun desi,
potrivit altei aberatii a autoarei de la Ierusalim
specializat n depistarea comploturilor, ar
trebui s tiu, deoarece as avea 'inIormatori
chiar n snul publicatiei Grupului pentru
Dialog Social.
1
Cum o Ii aIlat, ns, domnul Mano-
lescu, de intentia revistei Dialog de a publica
articolul doamnei Vrancea, cernd s i se acor-
de si domniei sale dreptul de a-l reproduce?
Secretul nu e chiar imposibil de desciIrat. El
se numeste Monica Lovinescu, colaboratoare
constant a Romniei literare si pentru
motivele speciIicate n citatul din Goma re-
produs mai sus n legtur cu Ialsul clines-
cian vesnic ndatorat doamnei Vrancea
pentru acel splendid volum de reabilitare a
printelui su.
2
Asadar, la Romnia literar
doamna Vrancea se bucur de un vajnic
sprijinitor, care o apr de orice trsnet si este
dispus s-i aplaude orice trsnaie. InIluenta
acestei 'directoare de constiint asupra
revistei este de netgduit, tot asa cum de
netgduit i snt meritele acumulate nainte
de 1989. Pentru elucidarea acestei inIluente as
avea nevoie de prea multe pagini. Invit, ns,
cititorul dispus s o Iac, la un exercitiu
amuzant: s extrag trei-patru 'expresii
cheie din articolele publicate de Monica
Lovinescu n (s spunem) ultimii trei-patru
ani si s veriIice apoi Irecventa acelorasi
expresii ca s nu mai vorbim de idei n
editorialele domnului Manolescu, n artico-
lele domnului adjunct Gabriel Dimisianu si
ale altor colaboratori permanenti ai revistei.
Eu am Icut-o, si poate cndva voi scrie ceva
despre noua (si nu mai putin nociva) 'limb
de lemn a post-comunismului romnesc.
Nu cad, ns, n pcatul pe care l
atribui doamnei Vrancea (si nu numai)? Nu
Politic intern
69 S.P. nr. 87-88/2001
Paradigme, Parademonstra(ii,
Paratrsnete (IV)
MICHAEL SHAFIR
devin si eu o victim-agresor a 'paradigmei
conspirationiste care domin articolele 'n
cestie ale domnilor Manolescu si Tudoran?
Nu, pentru c, spre deosebire de domniile lor,
nu cred c am de a Iace cu nici un Iel de
'conspiratie mondial anti-shaIiric, si nici
mcar cu una n care subsemnatului i se
atribuie un rol mai secundar, el neIiind dect
unul din 'nteleptii Sionului, alturi de (n
primul rnd) Norman Manea si (mai apoi) un
Radu Ioanid, un Leon Volovici, o Alexandra
Laignel-Lavastine, un Edgar Reichmann si
(last but by no means least) 'insigniIiantul
George Voicu, sau marxizatul bourdieuist
Mihai Dinu Gheorghiu, care nici mcar nu au
'scuza alogenismului. Cred, n schimb, c
avem de-a Iace cu nc unul dintre multiplele
si naturalele 'grupuri de aIinitate existente
sub orice regim politic. As Ii nclinat s
Iolosesc chiar termenul de 'comunitate epis-
temic dac el nu ar implica, totusi, o oare-
care tangentialitate cu probitatea stiintiIic.
Iat de ce nu pot Iolosi acest termen:
ntr-un articol al Monici Lovinescu din
septembrie 1999, 'Coerenta unui Ials n
desIsurare este caliIicat drept un 'studiu de
reIerint, care rspunde ntrebrii 'de ce
antisemitismul este cutat nu acolo unde
exist, si din plin... ci este atribuit unor
democrati notorii ca Nicolae Manolescu sau
Dorin Tudoran, n ultima vreme chiar si lui
Horia Patapievici. 'Problema, scrie doamna
Lovinescu, 'nu mai poate Ii pus de acum
nainte eludndu-l.
3
Adic, eludnd articolul
Ilenei Vrancea. Doamna Lovinescu are
dreptate. Studiul Ilenei Vrancea trebuie s
devin unul 'de reIerint. Orice student, la
orice Iacultate de la agronomie la zootehnie,
trecnd prin literatur, stiinte politice si
sociologie va trebui s nvete ce nu este
permis ntr-o lucrare stiintiIic: ignorarea si
IalsiIicarea surselor, Iabricarea citatelor si/sau
omiterea lor n context, n Iine, o lips
elementar a notiunilor stiintiIice de baz
Iolosite si mai grav criticate cu tupeu.
Ct de mult am ascuns antisemitismul
grupului Romnia Mare s-a vzut deja cu
prisosint. Am artat, de asemenea, de ce
antisemitismul care a nceput s se Iac simtit
n paginile Romniei literare si merit pe
deplin denumirea de 'rinocerizare, Ienomen
care si are (nu-i asa?) o Iaz incipient si una
'epidemic. 'O tragicomedie se ocupa mai
degrab de prima dect de cea de a doua Iaz.
ntre timp, ne-am apropiat simtitor si de a
doua, n cursul campaniei lansate dup
publicarea inexactei recenzii a lui Reichmann
la articolul lui George Voicu. 'Rinocerita l-a
atins n aceast a doua perioad si pe un
V.Popovici, consul la Marsilia consolat la
Paris, care dup multiple delatiuni avndu-i
tint pe Voicu, dar si pe Alexandra Laignel-
Lavastine, conclude: 'te ntrebi atunci cum s
nu dai crezare demonstratiei recente a Ilenei
Vrancea?
4
Rspunsul la ntrebarea popovici-
an e uluitor de simplu: citind, domnule
Popovici, citind! Eventual, citind chiar din cei
pe care i citeaz (dar nu aplic) Monica
Lovinescu nssi. 'Rul, scrie Monica Lovi-
nescu paraIrazndu-l pe Andre Glucksmann,
'trebuie privit n Iat cu vigilent, atunci cnd
se aIl n Iaza sa incipient, spre a se lupta din
timp mpotriva lui.
5
Pentru doamna Lovinescu, ns, atun-
ci cnd operatia se aplic ca s Iolosesc sin-
tagma lui Paul Goma 'celor mai iubiti copii
(spirituali),
6
ea devine un atac asupra unor
'democrati notorii. Drept care si G. |Sancho|
Dimisianu, vajnicul etern adjunct si cum o
arat Goma autor de nenumrate nesemnate
editoriale din Romnia literar pe linie de
partid si de stat caliIic si el studiul Ilenei
Vrancea drept 'memorabil (este!) si 'cu
argumente de nedislocat.
7
Eostul membru
BOB se gseste s dea, de asemenea, lectii de
'anti-comunism lui Mihai Dinu Gheorghiu
8
,
Politic intern
70 S.P. nr. 87-88/2001
amnezia Iiind pentru a-l cita pe Goma
pentru a treia oar n acelasi paragraI o
maladie nu tocmai rar ntre mnuitorii
condeiului din Romnia post-comunist. C
domnul Dimisianu se cam simte 'cu musca pe
cciul, e de nteles. C trecutul revistei n
perioada ceausist este totusi mai mult dect
onorabil, asa cum o aIirm, am sustinut si eu,
chiar n 'O tragicomedie. Argumentnd 'de
la distant cu subsemnatul, domnul
Dimisianu scrie: 'Dar astea au Iost ieri, poate
cineva replica, pe cnd azi... Azi, adic n
acesti ultimi zece ani, Romnia literar nu a
Icut altceva dect s continue, s ampliIice si
s dinamizeze, n conditiile liberttii de expri-
mare, lupta dus si nainte pentru sustinerea
valorilor autentice ale culturii, pentru
aprarea valorilor democratice, s se opun
energic, prin reactie reIlex, imediat, recru-
descentei nationalismului xenoIob, angajnd
dure polemici cu acesta, dup cum colectia
revistei o poate oricnd proba. Unde a Icut-o?
La Revista revistelor`, rubric ce ntruneste
consensul redactional, n rubricile perma-
nente ale unor colaboratori acuzati aiuritor,
tocmai ei, de rinocerizare` (Mihai ZamIir
9
,
Dorin Tudoran) si, nu n ultimul rnd, n
editorialele directorului publicatiei supus si el
aceleiasi stigmatizri.
10
'Mi, s Iie! pentru a Iolosi de data
asta sintagma unui alt mare Iilosemit, l-am
numit pe Constantin Toiu. Si eu care tot caut
s vd cnd, unde si mai ales 'cum a scris
'Cronicarul Dimisianu despre revista legio-
nar Puncte cardinale de la Sibiu, n schimb l
gsesc pe Rzvan Codrescu, redactor-seI al
sus-numitei publicatii si autor al ctorva
volume 'ultra-traditionalist-legionaroide pu-
blicat n Romnia literar, si devenit n Ielul
acesta (nu-i asa?) 'respectabil. Am vzut,
ntr-adevr, 'polemici dure cu Romnia
mare sau Atac la persoan, dar a polemiza cu
aceste publicatii a devenit un exercitiu banal.
Unde a avut 'Cronicarul o 'reactie reIlex,
imediat, la propunerea senatorului trnist
Ion Moisin din iunie 1999 de a-l reabilita juri-
dic pe Ion Antonescu (de doamna Vrancea ce
s mai vorbim, 'memoria-i selectiv si bibli-
ograIia-i 'memorabil marcnd numai
ncercrile de reabilitare antonescian venite
'de la stnga)? Nici la recenta (iunie 2000)
dezvelire a statuii dictatorului ntr-un cimitir
(al eroilor!) din Iasi nu l-am prea vzut
reactionnd! Si lista e lung, dar domnul
Dimisianu m preocup numai tangential n
acest context.
S revenim, deci, la 'paratrsnetul
parizian. 'i datorez, scriam n 'O tragico-
medie n desIsurare?, prea multe Monici
Lovinescu 'pentru a intra n orice polemic cu
ea. Poate am s scriu o dat si ce i datorez.
Acum m multumesc s mentionez materiale
puse la dispozitie pentru lucrarea de doctorat
si (mai ales) Iaptul c datorit sotilor Ierunca
l-am cunoscut pe Dumitru Tepeneag, al crui
rol n disidenta anilor `60-`70 este cu att mai
repede si convenabil 'uitat cu ct i se Iabric
nlocuitori care pe atunci stteau Irumos 'n
bncile lor de 'rezistenti prin cultur. Er
ajutorul lui Tepeneag, Ir nenumratele ore
petrecute n compania sa Iie 'btnd strzile
Parisului, Iie acas la Mihnea Berindei si n
alte locuri, Ir corespondenta dintre noi,
niciodat nu as Ii reusit s-mi elaborez
lucrarea de doctorat. Le mai datorez 'moni-
cilor cum i numea Paul Goma si Iaptul
c l-am cunoscut pe acesta din urm. Si nu
regret nici un moment c l-am cunoscut, m
grbesc s adaug.
Dar nu datorez, nici Monici Lovi-
nescu si nimnui altcuiva, o convertire. Nici
la repulsia Iat de comunism, pe care o aveam
mult nainte de a sti cine e doamna Lovinescu,
si cu att mai putin datorez o eventual
convertire la alt religie. Nu snt, deci, dispus,
's ntorc cellalt obraz si dac doamna
Politic intern
71 S.P. nr. 87-88/2001
Lovinescu a gsit de cuviint s ias din
umbr pentru a interveni n 'polemica rinoce-
rizrii, m-a absolvit implicit de 'angaja-
mentul pe care mi-l luasem.
N-am s-o ntreb pe Monica Lovinescu
cum explic aplauzele la scen deschis
pentru Ileana Vrancea, care se reIer injurios
si Ials n 'Coerenta la cteva lucrri ale
subsemnatului elogios mentionate la timpul
lor n Limite. Nu o Iac, deoarece unul dintre
criteriile de baz dup care Monica Lovinescu
judec merite sau lipsa lor este cel al
'prieteniei. Despre aplicarea acestui criteriu
a scris (si bine!) Paul Goma. M-am numrat,
la timpul meu, dac nu printre prieteni, cel
putin printre 'amici. Cum sotii Ierunca mi
mrturisiser c nu stau prea bine cu limba
englez, nu puteam s atribui prea mare
important acelor elogioase mentiuni.
AltIel stau lucrurile cnd este vorba de
Ileana Vrancea, cum s-a vzut din citatul din
Goma reIeritor la 'Ialsul clinescian. De
altIel, elogierea Ilenei Vrancea n paginile
Romniei literare nu a trebuit s astepte
izbucnirea 'polemicii rinocerizrii.
11
Pn
aici slbiciuni 'omenesti, chiar dac ele
Irizeaz cteodat ridicolul. AstIel, aIlm de
la Monica Lovinescu c 's-ar fi putut
intimpla ' ca Nicolae Manolescu s devin
persecutat de regim, desi, cum se vede nevoit
s admit, el apartinea acelei categorii de 'ai
notri care 'cu prea rare exceptii |nu erau|
deloc disidenti, dar n plan de cultur |erau
totusi| opusi exigentelor puterii. S-ar Ii putut
|ntmpla|, dar iaca nu s-a... 'S-a, ns,
altceva. S-a stabilit o 'ndelungat complici-
tate, cum bine Iormuleaz lucrurile Monica
Lovinescu.
12
Iar aceast complicitate o va Iace
pe Monica Lovinescu s cad (la mplinirea
multi nainte a 60 de ani de ctre Mano-
lescu) att de mult n admiratia literatului
devenit si dez-venit seI de Iormatiune
politic, nct s scrie 'partid cu P mare cnd
se reIerea la rposatul PAC! Trecuser
aproape nou ani de cnd cuvntul apruse sub
aceast Iorm n Romnia literar.
13
Tot 'amicitia este cea care o deter-
min pe Monica Lovinescu s declanseze
campania mpotriva lui Norman Manea n
martie 1992. De data aceasta este vorba de
'amicitia cu Mircea Eliade, care decedase cu
patru ani n urm. S-a scurs mult, mult prea
mult, cerneal pe marginea acestui subiect si
a articolului 'Eelix Culpa, publicat de Manea
n The New Republic din 5 August 1991 si
republicat ntr-o proast traducere n revista
22, nr. 6, 1992. Cnd Manea va 'recidiva (tot
n The New Republic) n aprilie 1998 si revista
22 va publica eseul 'Incompatibilittile n
luna iunie a aceluiasi an, sotii Ierunca (este
secretul lui Polichinelle) vor demisiona din
colegiul de redactie o Iorm nu chiar
original a 'deIicitului de democratie de care
Monica Lovinescu i acuz pe altii. O practi-
caser si 'tovarsii de drum ai comunistilor
imediat dup 1944 e drept, de la distante
mai mici. Dar numai geograIic 'mai mici.
Cu exceptia lui Paul Goma si a ami-
cului su de corespondent Alexandru
Laszlo,
14
nimeni nu a observat n eseul
publicat n 1992 Ilagranta contradictie dintre
argumentele cu care Monica Lovinescu l
apra pe Mircea Eliade, pe de o parte, si cele
cu care avea s-i atace pe criticii acestuia, pe
de alta. Primul argument: dac Eliade ar Ii
admis n multiplele-i scrieri autobiograIice
trecutul su legionar, orice carier intelectual
n Occidentul dominat de 'stngism ar Ii
devenit imposibil.
15
Las la o parte inexac-
titatea aIirmatiei la urma urmei, admiterea
aceleiasi culpe de ctre Cioran i-a sporit
popularitatea, m reIer ns la argumentul n
sine, provenit din pana unei autoare care nu
nceteaz s denunte colaborationismul unor
Mihail Sadoveanu, George Clinescu, Tudor
Vianu. Cum bine sintetizeaz Laszlo: 'din
Politic intern
72 S.P. nr. 87-88/2001
dou una; ori Monica Lovinescu este mai
interesat s priveasc adevrul` conjunc-
tural al evolutiei cuiva n carier, ori este
preocupat de exprimarea adevrului nud al
Iaptelor? (Dar chiar acceptnd premisele
aprtoarei lui Mircea Eliade, vin astzi si m
ntreb: cum ar Ii putut istoricul religiilor s-si
prejudicieze cariera intelectual, dac ar Ii
schitat o ct de mic dezaprobare a ideologiei
legionare n jurnalul su intim bunoar,
publicabil postum?!).
Al doilea argument major: dup 1989
'nu era momentul ca atentia s Iie ndreptat
ctre trecutul Iascist sau Iascizant al
Romniei. 'ti vine, scria Monica Lovinescu,
's stai si s te ntrebi dac nu cumva esti
victima unei halucinatii. Nu cumva Romnia
a stat ea vreo jumtate de veac sub o stpnire
legionar iar comunistii snt aceia care au
detinut puterea doar cteva luni de zile si apoi,
bgati la nchisoare de Antonescu, n-au mai
iesit dect prin 1964 din temnite? Nu cumva
am visat, si tot Estul European a scpat din
1999 ncoace, nu de teroarea comunist, ci de
cea Iascist?. Ca si cum, sub comunisti,
subiectul 'Iascismului ar Ii Iost de mult
analizat si elucidat, ca si cum ambele
elucidri nu ar Ii Iost att necesare ct si
posibile. Cine argumenta, deci, n 1992, n
Iavoarea unui 'monopol al suIerintei?
Manea sau Monica Lovinescu?
Dar acest lucru nu o va mpiedica s-l
atace (Ir a-i pomeni numele) pe Z.Ornea,
autorul unei lucrri de reIerint despre anii
treizeci din care Eliade nu iese tocmai curat,
16
pentru a Ii venit n aprarea lui Vianu si
Clinescu, scriind indignat: 'E momentul de
a pune n chestiune ntreaga oper literar si
stiintiIic a lui Mircea Eliade ntinzndu-se pe
vreo 60 de ani si cam tot attea scrieri din
pricina a vreo zece sau douzeci de articole
publicate de-a lungul unui an sau doi. Nu este
ns momentul de a ne ocupa de cei care au
Icut propaganda regimului comunist n timp
ce nchisorile trii gemeau de nevinovati, iar
cultura romneasc era decapitat?
17
Iar
Manolescu va relua 'variatiunile pe tem de
cteva ori.
Ba da, doamn si domnule, este
momentul de a Iace ambele. Dar cu bun
credint. Monica Lovinescu, ns, nu d
dovad de ea. I-o reproseaz si Alain Paruit,
ntr-o recent scrisoare deschis publicat n
Contemporanul Ideea european (si
'democratic reIuzat de Romnia literar).
Monica Lovinescu 'dezinIormeaz, scrie
Iostul ei colaborator de la Paris si excelent
traductor al majorittii operelor disidentilor
romni ajunsi pe meleaguri Iranceze. 'Eaci,
Monica, o diversiune de tipul celor pe care le
ndrgeau dialecticienii marxisti`, scrie
Paruit reIerindu-se la articolul 'Marea Para-
d, n care Lovinescu comenteaz ultima
carte a lui Jean-Eranois Revel.
18
Asemenea
acelor 'dialecticieni, scrie autorul scrisorii,
'cnd se discuta un subiect ce nu le convenea,
aduceau altul pe tapet. Ciudat: vorbesti de
datoria memoriei`, dar i pui granite, ncerci
s-o ngrdesti, s-o limitezi la unul din cele
dou totalitarisme ale secolului... Nu, Monica.
Ambele trebuie enuntate, iarsi si iarsi.
Condamnarea unuia nu exclude condamnarea
celuilalt, dimpotriv. De altIel, contrar
aIirmatiilor pe care le Iaci aici si n alte
articole recente, de multi ani imensa
majoritate a intelectualilor Irancezi, Iie ei de
dreapta` sau de stnga`, le condamn deopo-
triv.
Monica Lovinescu, ntr-adevr,
dezinIormeaz. Si aici, mi este team, se
ntlneste pe acelasi plan 'operational, dac
nu si intelectual, cu Ileana Vrancea. Tepeneag
l contrazicea pe drept pe Voicu, artnd c nu
Gabriel Liiceanu, ci Monica Lovinescu se aIl
n spatele minimalizrilor Holocaustului n
Romnia si/sau a punerii semnului de egali-
Politic intern
73 S.P. nr. 87-88/2001
tate ntre ele
19
. Monica Lovinescu citeaz cu
nversunare din Trecutul unei ilu:ii (si bine
Iace) dar niciodat din Iaimoasa corespon-
dent pe care Eranois Euret o poart cu Ernst
Nolte, din distantarea lui Iat de ncercrile
istoricului german de a prezenta antisemi-
tismul drept o reactie 'rational a lui Hitler
la, pasmite, 'iudeo-bolsevism. Si nu este de
mirare. Cum ar Ii putut altIel sri n aprarea
unor 'notorii democrati care acuz evreimea
(mondial sau Iost-local) de 'monopolizarea
suIerintei dac ar produce un citat care
aIirm c 'notiunea totalitarismului, desi
permite compararea comparabilului ntre
regimurile lui Hitler si Stalin, este incapabil
de a explica originile lor att de diIerite?
20
Dar n Iata aIirmatiei lui Euret c pozitia lui
Nolte 'mascheaz ceea ce Iiecrui regim
Iascist i este endogen si particular si c
'elementele culturale pe care |aceste regi-
muri| si le-au asumat drept doctrin` au
antecedat rzboiul din 1914, deci si revolutia
din octombrie? Pentru ca, n continuare,
Euret s scrie ctre Nolte: 'AIirmatia |dum-
neavoastr| cum c Gulagul a precedat
Auschwitzului` nu este Ials si nici lipsit de
semniIicatie. Dar ea nu poate avea sensul unei
legturi cauz-eIect.
21
Antisemitismul, mai
adaug istoricul Irancez, 'este o pasiune
strin de Revolutia rus (chiar dac, ntr-un
stadiu ulterior, va Ii Iolosit de Stalin), si nu
cred c n cuvintele lui Hitler vom putea gsi
acea asemnare ntre exterminarea chiaburilor
si cea a evreilor pe care o schitati. Ca si
dumneavoastr, gsesc c o istorie paralel a
bolsevismului si a Iascismului este necesar
pentru ntelegerea secolului XX european, dar
ea nu trebuie s pun n umbr ceea ce este
speciIic pasiunilor Iiecruia si crimelor
Iiecruia.
22
Nici mai mult, nici mai putin, nu
este si nu a Iost vreodat aIirmat de vreun asa-
zis 'monopolist al suIerintei. n ceea ce m
priveste, subscriu 'cu dou mini si la
urmtoarea aIirmatie a lui Euret: 'extermi-
narea evreilor constituie punctul culminant al
crimelor comise n acest secol n numele unei
ideologii politice. Este si Euret un propa-
gator al 'monopolului asupra suIerintei?
Subscriu, de asemenea la aIirmatia c
nimic din acest punct culminant nu poate
justiIica sau scuza masacrul chiaburilor n
Rusia anilor 30, asasinarea n mas a elitelor
poloneze la Katyn si n alte locuri n 1940,
ororile 'marelui salt nainte n China sau
genocidul cambodgian. Dar, adaug Euret,
Holocaustul evreiesc se deosebeste, totusi, de
celelalte ntruchipri politice 'ale Rului din
dou motive. 'Primul este acela c procesul
de exterminare al evreilor vizeaz brbati,
Iemei si copii numai pentru Iaptul c snt
nscuti ca atare, independent de orice alte
consideratii inteligibile derivnd dintr-o lupt
pentru putere. Teroarea antisemit |sIrseste
prin| a pierde orice legtur cu sIera politi-
cului care a nscut-o. Al doilea motiv, scrie
Euret, tine de 'caracterul poporului evreu si
inIluenta acestui popor 'asupra istoriei umane
n general, si a celei europene n special...
Martirizndu-l, sau ncercnd s-l distrug,
nazismul nimiceste nssi civilizatia Euro-
pei... Si tin s aIirm c noi, europenii, si nu
numai germanii, nc nu am depsit aceast
nenorocire, care ne va supravietui. Eormele
rememorrii pe care |poporul evreu| le
adopt, tipul de pedagogie pe care o inspir,
nu snt ntotdeauna proIunde, si el poate Ii
Iolosit n scopuri politice. Dar ceea ce acest
popor exprim trebuie nteles ca Iiind un
sentiment politic esential, mprtsit de
cettenii trilor democrate n acest sIrsit de
secol.
23
Poate 'directoarea de constiint
explica de ce nu a gsit niciodat de cuviint
s Iac mcar aluzie la aceste citate dintr-un
Iavorit autor al domniei sale? Poate explica de
ce, n numele nobilului sentiment al amicitiei
Politic intern
74 S.P. nr. 87-88/2001
(dar cu Platon si adevrul cum mai stm?), i-a
ascuns pn si lui Goma (pe atunci apropiat
prieten) trecutul lui Eliade, de care stia prea
bine, desi Goma este si astzi convins c
aIlase numai n 1993?
24
Dac ntr-adevr nu-l
cunostea, putea s aIle de acest trecut de la
Eugen Ionescu. Dar cu Eugen Ionescu avu-
sese, potrivit propriilor mrturisiri, deja o
experient putin ncurajatoare. Acesta rupsese
relatiile cu Monica Lovinescu, si rupte au
rmas vreme de 'aproape un deceniu. Si
aceasta din dou motive, unul Iiind acela c
Ionescu 'se suprase c am luat partea lui
Vintil Horia n scandalul premiului
Goncourt. Drept care 'am nchis teleIonul si
nchis a rmas pn ce Marie-Erance |Iiica
dramaturgului| mi-a devenit, pentru o vreme,
o prieten nedesprtit, iar cu Eugen si
Rodica am reluat relatiile de altdat.
25
Pentru Lovinescu trecutul lui Vintil Horia
era prea putin important atunci cnd
'Romnia suIerea de comunism. Chiar insig-
niIiant. Cine 'monopoliza, deci, suIerinta,
nu din 1993, ci nc din anul de gratie 1960?
Monica Lovinescu are si o alt curioas
justiIicare pentru aceast atitudine: 'Vintil
Horia se situa la dreapta, cu alunecri uneori
spre extrema dreapt, dar nu Iusese niciodat
legionar cum i se imputa acum
26
.
Am avea, deci, de a Iace cu 'alune-
cri sau, cum vor Ii ele numite mai trziu n
'cazurile Manolescu, Tudoran si Liiceanu,
posibile 'derapaje dar nimic mai mult.
AIirmatia este precedat de o aparitie
televizat a sotilor Ierunca n 'Memorialul
exilului romnesc, diIuzat n martie 1996 si
repetat n octombrie 1997, potrivit lui Alexan-
dru Laszlo. Virgil Ierunca aIirma n acea
emisiune c acuza de legionarism la adresa lui
Vintil Horia 'era o minciun sIruntat. Si
cei doi si aduc aminte nu cu putin mndrie
cum au participat la dezamorsarea 'min-
ciunii, ea constnd, printre alte actiuni, n
diIuzarea n presa Irancez a unei IotograIii a
lui Mihai Ralea, 'nscocitorul campaniei
ticloase, n 'uniIorma Erontului Renasterii
Nationale al regelui Carol al II-lea. Cum
aceast uniIorm era Ioarte asemntoare 'cu
cea purtat de SS-isti, rezultatul a Iost c
'presa Irancez a vuit c acuzatorul de
Iascism al lui Horia este un notoriu SS-ist,
etc., etc.
27
Cu alte cuvinte, 'sIruntata minciu-
n era contracarat de una tot att de sIrun-
tat, totul Iiind, s-ar zice, justiIicat de Iaptul c
Romnia 'suIerea de boala comunismului.
Dar ct de 'sIruntat Iusese 'min-
ciuna cu Vintil Horia? Chiar dac nu Icuse
parte din miscarea legionar, el Iusese autorul
unor ultra-Iasciste articole n revista Sfarm
piatr, unde, cum descoper Laszlo, l numea
pe Hitler 'primul om politic al epocii moder-
ne care merit calificativul de Mare Euro-
pean.
28
Nici A.C.Cuza, nici NichiIor Crainic
nu 'Icuser parte din miscarea legionar.
Presupun c nici ei, n ochii sotilor Ierunca,
nu merit atentia cercettorului de astzi. Ce
Iacem, ns, cu exegeza lui Euret despre
'valorile democratiei si implicita lor aIectare
de Ielul n care este tratat Holocaustul? Le
ignorm, iat ce Iacem. Mai mult: ce exemplu
oIer 'modelul de constiint celor triti sub
comunism si dispusi, precum Nicolae Mano-
lescu, s emuleze orbeste acest model? Rs-
punsul se oglindeste Ioarte bine n Ielul n
care domnul Manolescu gseste de cuviint s
'citeze din schimbul epistolar dintre Euret si
Nolte ntr-un editorial publicat n aprilie
2000, si n 'concluziile pe care le trage din
acest citat, asa cum o arat din nou
Tepeneag.
29
Adic lsnd la o parte tot ce ar
'incomoda teza cu pricina. Tel maitre, tel
valet. Sau mai neaos, 'cum e turcul, si
pistolul. Iar 'turcul inspir si apoi aplaud
Ielul n care 'pistolul gseste de cuviint s
trateze complicata chestiune a 'multicultu-
ralismului n America si aiurea.
30
Politic intern
75 S.P. nr. 87-88/2001
Dar de data aceasta, 'elevul si dep-
seste 'proIesorul. Dac Monica Lovinescu
(de pe o pozitie iacobin tipic Irancez si de
mult depsit n teoriile moderne ale
democratiei) este convins c democratia se
reduce la egalitatea n drepturi a minorittilor
cu majoritarii (att micutul Dupont ct si
micutul senegalez nvtnd la scoal despre
'nos anctres les gaulois), Manolescu nu
ezit s vorbeasc despre 'rasismul n sens
invers produs de 'multiculturalism. Liderul
unui partid care (totusi!) si zice 'liberal,
ajunge s condamne (ntr-o recent conIe-
rint) 'teroarea minorittii Iat de majoritate,
una care, potrivit domniei sale, ar Ii 'mai
periculoas dect discriminarea traditional de
tip european, a minorittii de ctre majo-
ritate.
31
La ce a dus, n cele din urm, ultima
Iorm de discriminare, se stie prea bine.
Apocalipticul Manolescu prevede ns un
Holocaust mai groaznic cel al rasei albe,
supus, nu-i asa, 'discriminrii produs de
'privilegiul acordat de culoarea pielii.
32
El
arat, n aceast conIerint, c n Statele Unite
'ncercarea de a Iace totul pentru a nu
discrimina pe nimeni n numele categoriei, al
sngelui, al rasei, culturii, culorii pielii,
orientrii sexuale a produs 'cea mai ciudat
discriminare. Am avea de-a Iace cu un
absurd n care 'cel mai ru lucru care ti se
poate ntmpla este s Iii brbat si nu Iemeie
sau copil, alb, celebru si n viat. De pe
nalte posturi de superioritate european Iie
ele si periIerice domnul Manolescu observ
c termenul de 'political correctness nu ar
avea 'cutare n Europa. Nu speciIic n care
Europ, dar toate drumurile sale europene par
a duce la o adres din cel de-al nouspre-
zecelea arondisment al 'marelui Bucuresti,
unde totul se citeste cu ochii chintesentei
regretatului si imaginarului 'mic Paris.
De acolo, se pare (de n-o Ii din Carinthia
haiderian), aIl domnul Manolescu c
'multiculturalismul este n Iapt un gau-
chism`. Pn si la Iostii studenti ai domniei
sale actualmente urmnd 'o carier universi-
tar n America, domnia sa observ 'cono-
tatii ideologice de stnga ce-i 'aduc aminte
de atmosIera intelectual a Erantei din anii
`50-`60.
33
Sancta simplicitas' Domnul
Manolescu, ale crui 'repere Iranceze nu i
snt chiar proprii, nu are habar c 'multicul-
turalismul este combtut n America nu
numai de pe pozitiile 'dreptei (ceea ce nu
este surprinztor), ci in special de pe pozitiile
veritabilei stingi (nu cea pe care amicii
domniei sale precum Tudoran o descoper n
jurul revistei The New Republic!). O stng
care nu vede n el dect o abil manipulare a
claselor dominante, menit s dezamorseze
singurul mecanism 'valabil al revolutiei
lupta de clas. Poate Iostii studenti ai domniei
sale, de pe pozitiile academice pe care le detin
acolo, s-i procure niscaiva bibliograIie. Dar
cum s o Iac, bietii de ei, dac la New York
'librriile snt mai rare si mai greu de gsit
dect oriunde, asa cum decreta dup numai
cteva zile petrecute n metropol? Si tot dup
acest scurt sejur, domnul Manolescu este
dispus s decreteze Ir nici un dubiu, c n
marele oras att chinezul ct si negrul
american (asa, la grmada generalizatoare) nu
snt 'caracterizati de curtenie.
34
E adevrat c domnul Manolescu nu a
comparat (nc?) 'corectitudinea politic
american cu stalinismul, cum a Icut-o
Cristian Tudor Popescu, care, cu mult naintea
domnului proIesor, deplora Iaptul c n
America 'situatia cea mai incomod o are... o
persoan care este alb, brbat, crestin, hete-
rosexual. La Iiecare pas, el poate Ii dat n
judecat de copiii si, de negri, de Iemei si cui
i mai trece prin cap.
35
Societatea rom-
neasc, potrivit celor aIirmate de domnul Ma-
nolescu n aceeasi conIerint, ar Ii deprins
numai cu 'mici (sic!) discriminri tradi-
Politic intern
76 S.P. nr. 87-88/2001
tionale` precum misoginismul sau antise-
mitismul latent (sic!), dar, conIruntat Iiind
la ora actual cu 'tot Ielul de importuri`, s-ar
putea gsi curnd periclitat de moda ame-
rican. Acestea snt pozitiile de pe care
'reIormatorul Manolescu se crede capabil s
avanseze integrarea Romniei n structurile
occidentale!
De altIel, Manolescu si Cristian Tudor
Popescu au mai multe n comun dect att.
Amndoi s-au numrat printre aprtorii lui
Roger Garaudy. Curios, dar nu am vzut-o pe
Monica Lovinescu protestnd tocmai ea,
care n articolul publicat n aprarea lui Eliade
n martie 1992 n revista 22, argumenta n
Iavoarea introducerii n legislatia romn a
penalittii negrii Holocaustului! Da, dar
atunci 'negationistii se gseau numai n
rndurile 'celor ri Corneliu Vadim Tudor
si al su mentor IosiI Constantin Drgan
ocupnd rangul nti. Alta e situatia astzi.
Acum o gsim pe doamna Lovinescu
argumentnd mpotriva 'negationismului de
stnga cu o Iormul mprumutat de la Revel.
Ar Ii vorba despre, repet, inexistenta negare a
Gulagului de ctre ceea ce dnsa percepe ca
Iiind stnga n combinatie cu 'monopo-
lizatorii |etnici ai| suIerintei. Atunci cnd ei
nu snt chiar identici.
Am cteva noutti pentru doamna
Lovinescu. Stnga a Iost din totdeauna
'negationist. Nu numai a Gulagului, ci
chiar a Holocaustului. Asa cum pentru
Ceausescu, Holocaustul pe pmnt romnesc
se rezuma la atrocittile comise de maghiari si
(cteodat) la mult-diminuatul n proportii
pogrom de la Iasi sau la cel legionar de la
Bucuresti, tot asa pentru polonezi la
Auschwitz Iuseser exterminati n spet
'cetteni polonezi. Iar pentru sovietici, dup
ce ignoraser mult timp Babi Yar, n urma
protestului lui Evgheni Evtusenko se decre-
tase c acolo Iuseser exterminati 'grajda-
nini sovietici. Deci, nici o noutate n 'nega-
tionismul stngii. Al veritabilei stngi. Si mai
am o noutate pentru doamna Lovinescu.
Potrivit lui Ghenadi Ziuganov, actualul lider
al Partidului Comunist din Eederatia Rus,
att numrul victimelor Holocaustului ct si al
celor ale Gulagului ar Ii 'inIinit mai mic
dect cel recent al rusilor czuti prad mizeriei
si Ioametei induse de 'globalizarea propa-
gat de agentii mondiali ai sionismului.
36
Concurenta la ciIre, aparent denuntat drept
'sinistr si totusi repetat la inIinit dup
Stephane Courtois, sun cumva cunoscut?
Dar restul?
Si totusi, cine poate uita c Monica
Lovinescu Iusese cel mai aprig critic al
'legionarismului mascat din epoca
Ceausescu, c venise n aprarea unui Nor-
man Manea si unui Z.Ornea, pentru a
mentiona numai dou exemple din rndul
celor care aveau s-i devin adversari? Numai
c atunci alta era 'miza jocului. Orice
argument si oricine l putea produce, erau
bineveniti n lupta 'pentru cauz. Cderea
comunismului a schimbat, totusi, realittile.
Miza astzi nu este ctusi de putin trecutul, ci
viitorul Romniei. Dar viitorul, asa cum o
arat de attea ori doamna Lovinescu, trebuie
s se debaraseze de povara trecutului.
Greseste. El trebuie s se debaraseze de
poverile trecutului. De ambele.
Omeneste, 'obsesia doamnei Lovi-
nescu poate Ii nteleas. Nimeni nu are
dreptul s i cear nici s ierte, si nici s uite
oribilul asasinat al mamei sale ntr-o puscrie
comunist. Dar unei Monica Lovinescu i se
poate pretinde asumarea unor responsabilitti
impersonale si colective, orict de grele ar Ii
ele. O 'directoare de constiint cu o
ndelungat prezent n Occident ar avea att
datoria transpunerii, ct si avantajul expe-
rientei creia i-a Iost martor pe alte
meleaguri. AltIel, as nclina s cred c a
Politic intern
77 S.P. nr. 87-88/2001
'pierdut timpul n Occident. Dar poate c
Monica Lovinescu are dreptate cnd aIirm:
'N-am de ce s m ntorc, din moment ce n-am
plecat niciodat.
37
Nu stiu dac este cons-
tient de implicatiile aIirmatiei. Stiu ns c
nu regret c am cunoscut-o. Dar regret nespus
de mult c nu a rmas... Monica Lovinescu;
sau mai bine zis, ceea ce prea s Iie.
Epilog n loc de concluzie
Doamna Ileana Vrancea este pgu-
boas. Nu 'pguboas n sensul celebrei
balade a lui Miron Radu Paraschivescu, ci
tocmai n sensul opus. n tinerete, domnia sa
opteaz pentru ideologia comunist. O prim
optiune gresit. Se ndeprteaz, n cele din
urm, de 'sociologismul vulgar al stalinis-
mului dmbovitean, dar, vai, nu si de 'meto-
dele Iolosite de acesta pentru 'combaterea
adversarului. Descoper acum traditiile
'democratice ale culturii si politicii
romnesti interbelice, dar o Iace cu aceeasi
lips de discernmnt critic cu care, cu numai
ctiva ani n urm, nIiera aceste traditii. O
nou optiune gresit. La o vrst relativ
naintat, emigreaz, n sIrsit, dar o Iace cnd
e prea trziu pentru a-si asigura o reputatie
academic. A treia optiune gresit, deoarece
evenimentele din 1989 i-ar Ii putut oIeri o
Ioarte bun nis ntre nenumratii apologeti ai
interbelicului romnesc. Pe meleagurile unde
se aIl, multi evrei de origine romn au
devenit ntre timp 'Sinai si 'Hermon si
'Meron si 'Tabor toate nume derivate din
nltimile din si n jurul Trii SIinte. Heda
Katz, ns, se numeste Jrancea. Izolat si
Irustrat, domnia sa va opta s vad cauzele
nemplinirii sale n 'comploturi mondiale
o paradigm cu att mai ridicol cu ct reIlect
aceeasi psihopatologie care la Bucuresti sau
Iasi este repetat deIilat de un Ion Coja, un
Mihai Ungheanu, un Gheorghe Buzatu. Ca s
nu mai vorbim de ridicolul substituirii unei
drame (sau comedii) personale soartei (sau n
Iine, numai imaginii) unei tri ntregi. Nu este
ns singur n aceast curioas repetare a
sintagmei 'dai n mine dai n Partid!. Altii,
reactionnd similar, au propus vadimtudo-
rescian n paginile Romniei literare
nIiintarea unei comisii care s cerceteze
presupuse 'activitti anti-romnesti. Sau
poate, necunoscnd 'propunerile similare ale
'tribunului, s-au gndit 'numai la reputatul
'vntor de pseudo-comunisti, senatorul
Joseph McCarthy.
Noroc cu nepotii, care mai aduc o
alinare. Si cu paratrsnetele. Prilejul publi-
crii 'Tragicomediei n desIsurare de ctre
subsemnatul n 1998, i oIer doamnei
Vrancea ocazia de a 'demonstra a cui e vina.
Vizati direct sau indirect, ba chiar unii dintre
ei deloc vizati, ctiva (nu chiar putini) literati
n sau din Romnia mbrtiseaz Ir nici o
ezitare argumente pe care numai ieri-alaltieri
le respingeau, uneori (mi se spune) argu-
mentnd n particular sau scrisori cu 'ndu-
Iurile doamnei Vrancea contra autorului
articolului. A patra optiune gresit. Dar ea nu
mai este numai a doamnei Vrancea. Peste
'tragicomedie a czut cortina mai rapid dect
o prevzusem n 1998. 'Rinocerii s-au
nmultit si se nmultesc pe zi ce trece. Dar
acest lucru n-a transIormat 'tragicomedia n
dram. Cel mult dat Iiind lipsa de
originalitate att Iat de precedentul istoric ct
si Iat de Ienomene paralele n alte tri ale
Iostului 'bloc ntr-o enorm plictiseal.
Una la care nu mai am nici cnd, si nici de ce
s Iiu prtas. Deci si totusi n spirit de come-
die shakespearian 'will |thou|, Ior my kind
oIIer, when I make curtsy, bid me Iarewell?
(Rosalinda, epilogul din Cum v place)
38
Praga, 13 iulie 2000.
Politic intern
78 S.P. nr. 87-88/2001
NOTE
1
Vrancea, 'Antecedentele articolului Coerenta unui
Ials n desIsurare`, Romnia literar , nr. 35, 1-7
septembrie 1999, si sub acelasi titlu, 22 , nr.31, 3-9
august 1999. Vezi si nota 5 din partea I (Sfera Politicii,
nr. 84).
2
Vezi supra, nota 18 din partea I (Sfera Politicii, nr.
84).
3
Lovinescu, 'DeIicitul de democratie, Romnia
literar, nr.37, 15-21 septembrie 1999. Am reactionat
(chiar n paginile Romnei literare) la Ialsa atribuire a
antisemitismului lui Horia Roman Patapievici, cu ale
crui preri n alte probleme m gsesc, e drept, la
distante apreciabile. Vezi ShaIir, 'Scrisoare deschis,
Romnia literar, nr.33, 18-24 august 1999.
4
V. Popovici, 'Monica Lovinescu despre sine ibid.,
nr. 8, 1-7 martie 2000.
5
Lovinescu, 'Anul 2000, ibid., nr. 1, 12-18 ianuarie
2000.
6
Goma, Scrsuri 1972-1998 (Bucuresti: Nemira),
1999, p. 622.
7
G. Dimisianu, 'n plin absurd, Romnia literar , nr.
8, 1-7 martie 2000.
8
Sub pseudonimul 'Cronicar, n ibid., 15-21 martie
2000.
9
Chiar n paginile Romniei literare am artat ulterior
c este posibil ca n cazul lui Mihai ZamIir s Ii comis
o eroare si 'l-am nlocuit cu Constantin Toiu, autor,
printre altele, al acelui memorabil 'Les Juifs bien et les
fuifs ordinaires`, ibid., nr. 20, 27 mai 2 iunie 1998.
Vezi ShaIir, 'Ultima epistol despre Dorin Tudoran,
ibid., nr. 44, 3-9 noiembrie 1999. Domnul Dimisianu
'preIer s 'treac cu vederea aceast ulterioar
rectiIicare. Ct despre domnul Toiu, el se ntreab
('Note, contranote, ibid., nr. 20, 24-30 mai 2000) cum
de cei ce-l acuz de antisemitism nu-si amintesc de
memorabilul portret Icut unui evreu n Galeria cu vit
slbatic. si amintesc, cum s nu-si aminteasc? Dar
si amintesc si de ulterioara Cderea in lume, n care
Toiu Icea paralelismul ntre legionari si comunisti n
scopul legitimrii primilor prin ultimii (vezi si S.
Damian, Replici din burta lupului, op. cit., pp. 270-
286, 293-297). Si chiar de nu ar Ii existat 'Cderea lui
Toiu, dac portrete elogioase Icute unor evrei (sau
evreice) constituie 'certiIicatul de bun-purtare la
capitolul antisemitism, si, n general, xenoIobie, atunci
si constanta colaboratoare a Romniei mari, Ileana
Vulpescu, trebuie absolvit de orice suspiciune. Nu
este ea autoarea Artei conversatiei?
10
Dimisianu, 'n plin absurd, op.cit. Sublinierea mi
apartine.
11
Vezi Lovinescu, 'Un manual de demistiIicare,
Romnia literar, nr. 27, 1997, reIeritor la 'Un
minimum obligatoriu. E chiar comic s o gsesti pe
Monica Lovinescu (totusi....!) nsusindu-si 'teza
doamnei Vrancea potrivit creia 'politica sovin a
comunistilor romni provenea din experienta sovietic
|le lipsea experienta romneasc, s-ar spune!| si din
diversionismul aplicat de bolsevici: numirea unor evrei
sau unguri n posturile cele mai vizibile spre a putea
Iace apoi din ei tapi ispsitori. Dup cte stiu (dar cte
nu stiu!) nici un editor n Romnia nu a marsat la
imboldul doamnei Lovinescu de a publica 'grabnic
studiul doamnei Vrancea, pe care l numeste 'un Ioarte
necesar manual de demistiIicare.
12
Lovinescu, 'Clandestinii, Romnia literar , nr. 41,
1998. Sublinierile mele.
13
Lovinescu, 'La cei 60 de ani ai lui Nicolae
Manolescu, ibid., nr. 47, 24-30 noiembrie 1999.
14
Vezi Paul Goma, Jurnal de noapte-lung (Bucuresti:
Nemira), 1997, p. 110 si scrisoarea adresat lui Goma
de ctre Laszlo n Jurnalul unui furnal, op. cit., p. 438.
15
Lovinescu, 'Cteva conIuzii, 22, nr. 10, 13-19
martie 1992.
16
Z. Ornea, Anii trei:eci. Extrema dreapt romneasc
(Bucuresti: Editura Eundatiei Culturale Romne),
1995.
17
Lovinescu 'Nu e momentul?, Romnia literar, nr.
9, 1998.
18
Alain Paruit, 'Tapul ispsitor: scrisoare deschis
ctre Monica Lovinescu, Contemporanul Ideea
european, nr. 23, 8 iunie 2000 si Lovinescu, 'Marea
parad`, Romnia literar, nr. 13, 5-11 aprilie 2000.
19
'n culise si nu numai n culise se aude vocea de
alto a Monici Lovinescu care, dup ce-a Iost o
disciplinat Iunctionar a Europei Libere, iat-o,
hodoronc-tronc, ndemnndu-i pe niste prpditi de
intelectuali din cmpia Dunrii s lupte mpotriva
acelora despre care Cioran spunea c se trag dintr-un
alt soi de maimut dect restul omenirii. Mai evoluat,
m grbesc eu s adaug. mpotriva acelora care attea
secole de persecutie au nvtat s Iie solidari si uniti.
Descendentii ciobanului mioritic mpotriva poporului
ales!, scrie Tepeneag n 'Anacronismul intelectualilor
romni, Contemporanul Ideea european, nr. 1, 6
ianuarie 2000. ntre timp, cum s-a vzut, Monica
Lovinescu a iesit, n sIrsit din 'culise. Ct despre
solidaritatea indus de 'secole de persecutie, team
mi-e c si ea este o legend cu nu putine rdcini
antisemite, pe care Tepeneag si-o nsuseste cam pripit
si desigur involuntar. Legend care trebuie pus pe
acelasi calapod cu alte 'antisemitisme Iilosemite de
genul 'evreii snt |mai| destepti. Tot Tepeneag
noteaz n 'Ne legm la ochi s nu ne doar, ibid., nr.
6, 10 Iebruarie 2000: 'La Liiceanu nu e vorba de
substantialism` ci pur si simplu de echivalarea
jurnalistic si Ir mult reIlectie a Holocaustului cu
Gulagul, operatie pe care naintea lui au Icut-o si altii,
printre care Monica Lovinescu. Liiceanu, seI
ideologic? S Iim seriosi! nc un eIort si o s-l credem
si IilozoI... mi pare ru, dar nu izbutesc s-l vd n
postura de seI. Oportunist si poltron, e mai degrab
biat de mingi.
20
Eranois Euret, Ernst Nolte, Fascisme et
communisme, (Paris: Plon) 1998, p.40.
Politic intern
79 S.P. nr. 87-88/2001
21
ibid., pp. 41-43.
22
ibid., pp. 69-70.
23
ibid., pp. 109-110.
24
Goma, Jurnalul unui furnal, op. cit., p. 443.
25
Lovinescu, La apa Javilonului, op. cit., pp. 228-229.
26
ibid., p. 203.
27
Scrisoare adresat lui Goma n Jurnalul unui furnal,
op. cit., p.436.
28
ibid. , p. 437. Sublinierea i apartine lui V. Horia.
29
'Cealalt academie, Contemporanul Ideea
european, 18 mai 2000. Editorialul 'Eascism si
comunism n Romnia literar , nr. 15, 19-25 aprilie
2000.
30
Manolescu, 'Despre multiculturalism, Romnia
literar, nr. 31, 4-10 august 1999 si Lovinescu,
'DeIicitul de democratie, op. cit.
31
Radio Bucuresti, 20 iunie 2000.
32
Manolescu, 'Despre multiculturalism, op. cit.
Sublinierea autorului.
33
Vezi relatarea 'Multiculturalismul despre conIerinta
domnului Manolescu n Curentul, 30 iunie 2000.
34
Manolescu, 'New York, Romnia literar, nr. 17, 3-
9 mai 2000.
35
Cristian Tudor Popescu, 'Americii i s-a urt cu
binele, Adevrul, 11 mai 1998.
36
Vezi OMRI Dailv Digest, 11 iunie 1996 si
S.E.Hanson, C.Williams, 'National Socialism, LeIt
Patriotism or Superimperialism?: The Radical Right`
in Russia n S.Ramet (ed.), op. cit., pp. 268-269.
37
Interviu n Observator cultural, nr. 2, 7-13 martie
2000.
38
ntr-o traducere mai liber, dar bazat pe traducerea
lui Virgil Teodorescu (William Shakespeare, 'Cum v
place, n Opere complete, vol.5, Editura Univers,
1986, p.198): 'acceptati, asadar, bunele mele gnduri,
rspunzndu-mi la nchinciune cu un Adio`.
Politic intern
80 S.P. nr. 87-88/2001
MICHAEL SHAFIR Ph.D., analist regional
principal al postului de radio Europa Liber la
Praga. Este autorul volumului Romania. Politics
Economics and Societv. Political Stagnation an
Simulated Change, aprut la Londra, Editura
Erances Pinter, n 1995. A publicat aproximativ
200 de articole despre comunism si postcomu-
nismn Romnia si alte state, n reviste de specia-
litate si n volume colective, editate n 9 tri.
CINE NE CITE$TE:
Pentru a ntelege realitatea social-politic
din Romnia, asa cum este judecat de
analisti, este obligatoriu s citesti si SIera
Politicii. Pot Ii sau nu de acord cu opiniile
expuse aici, dar calitatea analizelor te
ndeamn la un dialog serios cu autorii.
Daniel Dianu
Fost ministru de fina(e al Romniei
TELEOLOGIA DISCURSULUI ANTISEMIT
(1) ~Antisemitism fr antisemi(i
1
sau dublu discurs
Ciudtenia acestui discurs antisemit
este aceea c emittorii si nu se consider
ctusi de putin. antisemiti. n consecint, ei
protesteaz violent atunci cnd snt catalogati
ca antisemiti. Trucul acesta este vechi, l
gsim si la multi antisemiti din perioada
interbelic, dar n post-comunism el a devenit
cu adevrat imperativ. Motivele unei aseme-
nea abjurri nu snt greu de detectat. n
postumitatea Holocaustului, a se recunoaste
cineva ca antisemit comport riscuri sensibile.
Antisemitismul este interzis prin legea Iunda-
mental si, totodat, incriminat de Codul
penal. Este poate una din ratiunile pentru care
n Romnia post-comunist nimeni nu se
declar antisemit, desi, dup cum am vzut,
ideile antisemite nu lipsesc.
Este aceasta, s-ar prea, o tipic 'Iug
de situatie, cum spun psihanalistii. ncape
atunci, ne-am putea ntreba, vreun mecanism
de auto-respingere n aceast reactie? Nicide-
cum. Dimpotriv, ea devine un alt prilej de
hetero-respingere, altIel spus o nou ocazie de
antisemitism, conIuz, chinuit, dar adesea pa-
roxististic. 'ntoarcerea reIulatului se petrece
adesea cu o vitez uluitoare si poate avea
eIecte devastatoare. 'Logica acestei reveniri
rapide a ceea ce tocmai pruse a Ii Iost reIulat
rezid asadar n consecvent...
Antisemitismul strident al unor
publicatii ar Ii, potrivit autorilor lui, un Iel de
produs involuntar sau de eIect pervers, impu-
tabil exclusiv receptorului, care ar rstlmci
n acest Iel un discurs public inocent. Ba
chiar, se sustine adesea, antisemitismul tre-
buie atribuit celor care vd antisemitism acolo
unde acesta nu trebuie vzut. n consecint,
antisemiti snt considerati de ctre discursul
antisemit Moses Rosen sau Elie Wiesel, cel
din urm Iiind taxat si 'celebru apologet al
holocaustului
2
. Si ca lucrurile s Iie pe de-
plin clare, discursul antisemit sustine c pur si
simplu 'antisemitii sint evreii inii sau c
'antisemitismul este produs de evrei aa cum
bila este secretat de ficat
3
.
Ct i priveste pe autorii acestui
discurs, ei nu numai c nu se recunosc antise-
miti, dar neag orice antisemitism care s-ar
atribui romnilor. Bizareria este ns c, une-
ori, mesajul maniIest de negare a antisemi-
tismului nu exclude un mesaj latent de admi-
tere a sa. Se poate gsi o asemenea situatie n
unele texte ale lui C. V. Tudor. Iat un exem-
plu, ales practic la ntmplare:
'Aici nu este vorba de antisemitism sau
de xenofobie, pe care i noi le condam-
nm, ci de apucturile unora de a
invinovti cu orice pret poporul nostru,
care este cel mai vechi i cel mai nobil
popor din Europa singurul popor
nscut cretin. Noi pretuim sincer
IdeoSfera
81 S.P. nr. 87-88/2001
Teme antisemite n discursul
public (VIII)
GEORGE VOICU
poporul evreu, aa cum pretuim orice
popor al Domnului, i nu meritm atita
ingratitudine.
4
Se ntelege de la sine cum poate pretui
C. V. Tudor celelalte popoare n conditiile n
care al su este 'cel mai nobil din Europa. n
sintagma utilizat de retorul nationalist snt
vii toti germenii discriminrii. Ideea 'noble-
tii poporului romn ca urmare a genezei sale
'cretine ia alteori Iorme Ioarte apsate:
'in Romnia nu a fost, nu este i nu va fi
niciodat antisemitism, fiindc romnii
sint un popor nobil i cretin
5
,
decreteaz C.V. Tudor ntr-un alt discurs.
Dincolo ns de acest aspect,
interesant este c multi antisemiti simt nevoia
s-si aIiseze pretuirea pentru poporul evreu.
Nu numai liderul PRM procedeaz astIel, ci si
alti nationalisti radicali. Spre exemplu, ntr-un
articol cu vizibile tente antisemite, Gheorghe
Dumitrascu, istoric si senator PDSR, scrie
despre 'suferintele pe care poporul romn le-
a avut de suportat din partea unor evrei, mai
ales in ultima sut de ani, pentru ca peste
cteva rnduri s aIirme: 'toat viata am fost
un pretuitor i un prieten al evreilor i nici a:i
nu sint altfel
6
.
Situatii de acest gen se pot ntlni la tot
pasul n presa care cultiv discursul nationa-
list radical. ntr-un articol extrem de xenoIob,
care ndeamn pur si simplu la violent rasial
si etnic, aprut ntr-un alt periodic, se spune
totusi: 'Repetm, noi nu sintem nici rasiti,
nici fasciti
7
. Autorul crede probabil c, I-
cnd aceast precizare, va putea dejuca acu-
zatia pe care singur a creat-o.
Alteori, contradictia logic se vede
mai bine din ansamblul materialelor unei pu-
blicatii.
'Pentru cine are urechi s aud. noi,
romnii, nu am fost niciodat legionari,
comuniti, na:iti, fasciti ori altceva, ci
am fost intotdeauna o Natiune care a
luptat pentru independenta national
8
,
se sustine ntr-un alt text din Romnia Mare.
n ciuda acestei inocente declamate, n acelasi
numr de publicatie, este gzduit un articol
care aIirm nu numai contrariul, dar care vede
chiar n liderul PRM un legionar, ndem-
nndu-i pe toti legionarii s-l sprijine; si cum
semnatarul se declar el nsusi legionar, s-ar
deduce c el stie ce spune: C. Vadim Tudor
scrie acesta, si Romnia Mare e de acord, din
moment ce-l public
'este SINGURUL al crui program, ca
s nu :ic doctrin, se acoper cu gindirea
i simtirea legionar. Jadim e nationa-
list, ca i voi, Jadim e cretin, ca i voi,
Jadim ii iubete ]ara i strmoii, ca i
voi. Jadim are aceiai dumani, ca i voi,
adic. banditii, canaliile, vindutii, nero-
mnii i toat scursoarea levantin care
se lfie din nou pe pmintul ]rii
|majusculele aut. n.m.|
9
.
Publicatiile antisemite, pentru a
convinge c nu snt antisemite, nu se mrgi-
nesc numai la a clama 'nu sintem antisemite.
Eaptul acesta se poate dovedi si prin alte
mijloace. Inexistenta antisemitismului ntr-un
periodic ca Romnia Mare (si, implicit, n
cadrul PRM) este 'probat prin publicarea
Irecvent a unor scrisori laudative (ndeosebi
pentru liderul PRM) venite din .Israel si
semnate, evident, de 'evrei cinstiti
10
, cu nu-
me evreiesti ct mai neaose. Expeditorul din
Tel Aviv al unei asemenea scrisori sustine: 'e
o neghiobie s se afirme c dl TUDOR ar fi
antisemit, el e doar romn patriot |majuscu-
lele aut. n.m.|
11
. Cititorul urmeaz s
deduc: dac un evreu sustine c liderul PRM
nu este antisemit, nendoielnic c asa este.
Cu alte ocazii, se ncearc legitimarea
vederilor antisemite cu ajutorul prestigiului
autorilor lor. Dac printre antisemiti s-au
numrat Iiguri ca Eminescu sau Nae Ionescu,
B. Pascal sau B. Eranklin, N. Iorga sau Carol
IdeoSfera
82 S.P. nr. 87-88/2001
al II-lea, nseamn Iie si indirect c
antisemitismul e ceva... nobil. n consecint,
ideile lor antisemite trebuie popularizate.
Romnia Mare o Iace Irecvent
12
.
Ba chiar, n ,bun logic de acest tip,
antisemitismul necesit un anumit...
raIinament cultural. Indivizii de rnd,
nescoliti, neinstruiti, nici nu pot Ii antisemiti.
O expresie a acestei idei se poate gsi la C. T.
Popescu. ReIerindu-se la acuzatia de antise-
mitism pe care Liga AntideIimare din SUA
i-a adus-o lui Dumitru Dragomir, directorul si
patronul sptmnalului Atac la persoan,
redactorul-seI de la Adevrul scrie:
'Antisemitismul de blci din aceste foi in
goan dup tiraf, inecat intr-un puhoi de
insulte i calomnii de u: general, aproa-
pe c e desprins de notiunea de evreu.
Trogloditii de la Atac la..., in cap cu
starostele, pn la anti nici nu tiu ce-i
aia semit. Exist ins persoane care tin
cu tot dinadinsul, impotriva evidentei, s
demonstre:e c exist antisemitism in
Romnia.
13
Asadar, aceeasi idee: n Romnia nu
exist antisemitism (de data aceasta pentru c
exist prea mult... ignorant). Acuzatii de
acest Iel snt ns aduse de unii ,evrei,
interesati, s-ar zice, s existe si la noi aseme-
nea soIisticrie. E cazul, de pild, al cum
,politicos se exprim Cristian Tudor
Popescu ,dl. evreu Radu Ioanid
14
.
n alte periodice, 'argumentul evre-
iesc ia Iorme bibliograIice:
'In situatia in care pentru dvs. i se
rspunde unui om politic ndrtnic
rmine valabil acu:atia de antisemi-
tism, v recomandm s cunoateti pre-
rile Rabinului Sef Safran i ale lui N.
Steinhardt despre Micarea Legionar.
Nationalismul legionar nu este ovin.
15
n acelasi scop, probabil, snt
publicate n Romnia Mare textele unor pre-
dicatori crestini americani (Martin Mallette,
James St. John), texte menite s arate deschi-
derea occidental a acestui sptmnal si a
miscrii politice pe care o serveste.
Alte texte antisemite si neag antise-
mitismul apelnd la soIisme Iilologice menite
s demonstreze c antisemitismul este o.
imposibilitate logic si existential. Rzvan
Codrescu (cel ce mai semneaz si cu pseudo-
nimele AdolI Vasilescu si AdolI Crivt-
Vasile) ntreprinde un asemenea demers pre-
tentios, dar care alunec adesea n 'subtilitti
bizantine. Pornind, asa cum i sade bine unui
erudit, de la biblicul Sem, R. Codrescu
'constat:
'Exist putine cuvinte atit de lipsite de
temei. Cci a fi antisemit vrea s :ic,
literal, a fi impotriva a tot ce este semit
|...| Iar dac arabii sint semiti i Israelul
ii urte de moarte, atunci nu cumva
Israelul este . antisemit?
16
Potrivit acestui rationament, ceva ce
nu poate Ii numit nu are cum s existe. Sau,
eventual, exist n chip paradoxal, impu-
nndu-se binecunoscuta 'conclu:ie c semitii
sint cei mai stranici antisemiti |subl. aut.
n.m.|
17
. n Romnia Mare acest lucru se stia
demult, dup cum am vzut, Ir a Ii necesar
atta risip de 'eruditie. Asadar, tot 'iuda-
ismul traditional, 'sionismul, 'mesianismul
rasist al evreilor snt de vin. Iat de ce
'mai mult decit victimele slbticiei
altora, evreii sint adeseori victimele pro-
priei lor lipse de tact i de scrupule fat
de lumea neevree
18
.
Cu toate acestea, Rzvan Codrescu nu
pare c e dispus s nege antisemitismul pn
la capt. n persistenta istoric a antisemitis-
mului, el vede un argument legitimator:
'De ce toat lumea, dincolo de deter-
minatiile geografice, etnice sau religi-
oase, a avut in permanent ceva tocmai
cu evreii |subl. aut. n.m.|?
19
IdeoSfera
83 S.P. nr. 87-88/2001
ntrebarea este retoric, pentru c nici
mcar nu ncearc s rspund. Cititorul ur-
meaz s decid singur dac e vorba de
predestinare, de vreo pedeaps divin sau de
cine stie ce caracter maleIic pe care evreii l
dezvolt n relatiile lor cu neevreii. Important
este ns c ntrebarea pleac de la premisa c
antisemitismul a Iost / este o realitate. Cum se
raporteaz acest 'spiritualist la aceast
realitate de netgduit?
'Cert este c atitudinile antisemite nu
pot fi reduse la o singur ratiune sau la o
singur form de manifestare i, in
consecint, nu pot fi fudecate toate cu
aceeai msur. Exist multe nuante
intre tipul inferior (ura visceral i agre-
siv) i tipul superior (vigilenta discret
i refu:ul tacit de a face focul unei
anumite propagande.
20
Se ntelege c, n cazul lui Rzvan
Codrescu, avem de-a Iace cu 'atitudini an-
tisemite de 'tip superior.
Mai este ns un ,argument, nc mai
,subtil, cu ajutorul cruia antisemitismul
poate Ii negat. Anume, n-ar Ii vorba de
antisemitism de vreme ce astzi nu mai exist
evrei. Snt unii care se dau ,evrei, dar n Iapt
nu snt evrei, snt... khazari. O ,rationalizare
a acestui argument se ntlneste la C. V.
Tudor:
'Eu, unul, n-am fost, nu sint i nu voi
putea fi niciodat antisemit. Ar insemna
s neg sau s ard Biblia. Dar Poporul
Crtii e una iar hoardele de aventurieri
i escroci internationali care iti scot
ast:i ochii in numele Regilor David i
Solomon sint alta. Nu cred c a mai
rmas mare lucru din Poporul Bibliei,
din acei pstori admirabili, care i-au dat
adpost, in iesle, Nsctoarei Mintuito-
rului. Am tot mai mult convingerea c
evreii care au miunat pe Planet, de
1000 de ani incoace, sint kha:arii
populatie turcic, trecut la religia
mo:aic. Altfel nu se poate explica varie-
tatea extraordinar a tipologiilor evre-
ieti existente in lume, printre care i
foarte ciudatii dolicocefali rocati i cu
pistrui, aa cum e insui Srs |sic!|,
ras care, in mod sigur, nu se regsete in
Nordul Africii sau in Spania sefar:ilor
(unde predomin tipul brahicefal bru-
net), ci provine din marea mas turco-
man.
21
Ideile si limbajul snt simptomatice:
C.V. Tudor concepe pe evrei biologic, ca pe o
,ras, nu cultural, ca pe o etnie sau natiune.
Dac ar aIla c snt si evrei negri, nu numai
khazari, ar Ii pesemne deIinitiv convins c
astzi nu mai exist urm de evreu... Evreii de
azi ar Ii deci un Iel de surogat al celor vechi;
n consecint, nu pot avea parte dect de
dispret. Concluzia este la ndemn: dac
,evreii de azi nu snt evreii biblici, ci o
populatie turcic, adic inIerioar, resenti-
mentul la adresa acesteia n-ar Ii ctusi de putin
antisemit, pentru c ea nu e... semit.
(2) Proiectul politic antidemocratic
Proiectul politic antidemocratic este
concluzia discursului public din Romnia
actual care cultiv teme antisemite. Snt
destule argumente care ne Iac s credem c
acest proiect este, la rigoare, scopul ultim al
acestui discurs. Desi, deseori, proiectul este
doar schitat, sugerat, nedezvoltat, ntreaga
greutate a celorlalte mesaje antisemite apas
pe ideea nedemocratic. Iat de ce se poate
considera c antisemitismul acestor discursuri
nu este un scop n sine, ci doar o treapt spre
altceva: spre o ordine politic n care valorile
democratiei vor putea Ii anulate.
DealtIel, dintotdeauna antisemitismul
s-a cuplat, n cultura politic romneasc, cu
proiectul antidemocratic. Gnditorii politici
IdeoSfera
84 S.P. nr. 87-88/2001
romni antisemiti de dinainte de rzboi au
Iost de Iiecare dat potrivnici democratiei.
Reactualizarea lor, a ideilor lor
antidemocratice este pentru canalele prin
care se propag asemenea discursuri o
urgent. Discursul cu teme antisemite este de
Iapt un discurs antidemocratic.
Demonizarea democratiei de ctre
intelectuali (Nae Ionescu, Mircea Eliade,
NichiIor Crainic, Traian Brileanu, Traian
Herseni, Emil Cioran s.a.) si oameni politici
(Corneliu Zelea Codreanu, I. Mota, A.C.
Cuza s.a.) de extrema dreapt din perioada in-
terbelic este reluat nu numai n idee, ci si n
expresia ei originar, n pres si n crti, ca
'pild de invttur. O Iraz ca aceasta:
'Cert este c democratia in inftiarea
ei de ast:i (parlamentarism intemeiat pe
vot universal i partide politice) consti-
tuie cea mai mare primefdie pentru statul
nostru
22
,
apartinnd lui Traian Brileanu, membru mar-
cant al Miscrii Legionare, este retiprit de
publicatiile care cultiv stereotipuri evreoIobe
sub motivul, desigur, al actualittii ei. Aseme-
nea idei nu snt reluate pentru 'pitorescul '
lor, ci pentru c snt considerate si astzi
'legitime 'sntoase, 'necesare.
Valeriu Nestian, ncercnd s apere
modelul politic legionar, procedeaz nu
numai la comparatii legitimatoare ci si la in-
vocarea unui nume a crui autoritate este con-
siderat de bun seam inatacabil:
'Regimurile autoritare din Spania lui
Franco ori din Portugalia lui Sala:ar (cI.
Mircea Eliade, Sala:ar i revolutia din
Portugalia, Ed. Gorjan, Tg. Jiu, 1942) se
disting nu numai prin susceptibilitatea
lor la democratia clasic, ci i datorit
faptului c respectul autorittii, al ierar-
hiei, al datoriilor/drepturilor, nu le-au
transformat in forme de guvernmint
tiranice, dictatoriale. |.| Asemntor
stau lucrurile cu legionarismul.
23
Uneori acest discurs admite c
totalitarismul hitlerist sau cel comunist au Iost
rele, dar este convins c cel legionar e (va Ii)
bun; totalitarismul este astIel inevitabil, pen-
tru motivul sustinut de NichiIor Crainic c
'vi:iunea cretin a lumii e totalitar
24
.
Snt si demersuri mai soIisticate
mpotriva valorilor democratiei, idei care iau
o Iorm teoretic, cum snt cele ale lui Rzvan
Codrescu. Plednd pentru 'nationalismul cre-
tin, care este 'nationalismul adevrat sau
'nationalismul etern, considernd 'nationa-
lismul ateu o contradictie n termeni, Iiind
mpotriva 'omului autonom, mpotriva
tolerantei (pedepsei capitale i se aIl temei
crestin), acest discurs este n esenta lui chiar
dac nu si recunoscut ca atare antidemocra-
tic, Iundamental potrivnic drepturilor omului.
'In conclu:ie, nationalismele u:urpate
ast:i de o anume sting extremist devin
nite accese de mentalitate gregar i de
populism demagogic, fr vreo legtur
nici cu traditia, nici cu Dumne:eu. Ade-
vratul nationalism, cel putin in trile de
traditie european, nu se poate altoi
decit pe trunchiul drept al cretinismului.
|.| Universalul este rinduit s se in-
trupe:e in formele particulare ale
nationalului, iar nationalul este chemat
s se de:-mrgineasc (iar nu s se
anule:e') in ecumenicitatea haric a
Iubirii.
25
Cum? Ne spune mai departe acelasi
autor: gratie unei 'elite mesianice
26
. Si dac
vom cuta s vedem cine poate Iorma o ase-
menea 'elit mesianic, vom aIla c n ea
Iigureaz nume precum Corneliu Zelea
Codreanu, Ion Mota sau Vasile Marin, care au
Iost 'pild de eroism fertfelnic
27
.
Democratiei i este imputat, de ctre
acelasi R. Codrescu, intrnd astIel ntr-o lung
serie de critici, grava 'lips de autoritate
28
.
IdeoSfera
85 S.P. nr. 87-88/2001
Autorul Exercitiilor de reactionarism
sustine chiar c epoca noastr ar sta 'sub pre-
dominanta patologiei democratice |subl. aut.
n.m.|
29
, patologie nteleas deci ca deIicit
grav de autoritate. ,Toleranta devine astIel
condamnabil. Ideea ,democratiei moi si
are ,prestigiosi sustintori n istoria noastr
cultural-politic.
Cu un asemenea trecut aureolat, ideile
antidemocratice si-au Icut aparitia, mai mult
sau mai putin deschis, nc din primele mo-
mente post-comuniste. Radu Ciontea, deputat
si lider al PUNR n acea etap, pleda n
timpul dezbaterilor pe marginea proiectului
de constitutie pentru un guvernmnt
accentuat autoritar, care s pun ntre paran-
teze institutia parlamentar si n care prese-
dintele s aib prerogative extinse spre a
putea conduce statul cu ceea ce numea chiar
el 'o min de fier
30
. 'Mina de fier este o
sintagm des Iolosit de discursul nationalist
radical, xenoIob si antisemit. Iat un exemplu
luat dintr-un articol chiar astIel intitulat ('O
mn de Iier!):
'iar dac institutiile democratice nu sint
in stare |s stopeze inIractiunile comise
de 'alogeni, mai ales de 'mafia tig-
neasc n.m.|, atunci ne trebuie o min
de fier capabil s fac ordine in tar
31
.
Guvernarea antonescian devine astIel
un model pentru Romnia post-comunist:
'singura solutie pentru depirea cri:ei
i salvgardarea natiunii este instituirea
unui guvern de tran:itie predominant
militar
32
,
pledeaz cei de la Romnia Mare nc de la
nceputul tranzitiei. Dar nu numai Antonescu
este de urmat, potrivit acestui discurs, ci si alti
'conductori, de genul Vlad Tepes sau
Nicolae Ceausescu. Autoritarismul acesta
simptomatic este, Ir ndoial, prima cap-
can care i se ntinde democratiei. Unul din
partizanii lui, Marian Munteanu, aIirm:
'Dac necesittile istorice cer inlocuirea
democratiei cu autoritarismul militar, ni-
meni nu trebuie s considere aceasta ex-
tremism
33
.
Dar nu numai deIicitul de autoritate
inspir pe criticii democratiei. Punctele lor de
vedere snt adesea ,principiale: democratia
nu rezist la examenul mintii. Votul universal
e o inventie neIericit, sustine Ioan Buduca:
oamenii ar Ii vdit inegali, n consecint nu
exist temei pentru egalizarea voturilor...
Institutiile democratiei au parte de o
judecat aspr, menit s le desIiinteze. Asa
gndeste, de exemplu, un neo-legionar pre-
cum Serban Suru:
'Si eu am o prere proast despre Parla-
ment. Despre Parlament, nu despre par-
lamentari, tineti minte ce v spun. Despre
Parlament in sine, ca institutie. Pentru c
in :iua de a:i Parlamentul este acea
institutie care aprob nite legi, uneori in
necunotint de cau:.
34
Institutiile democratice snt criticabile
n numele proIesionalismului, deci. Alteori,
ele snt criticabile pentru c ngrdesc... liber-
tatea individual. O asemenea opinie are
George Piscoci-Dnescu. Care mai e de pre-
re c tot democratia e de vin si pentru exis-
tenta trecut a comunismului:
'Ea, democratia occidental, a fost
financiarul comunismului. Intre altele,
Franta, America, lumea occidental,
FMI i-au imprumutat lui Ceauescu mili-
arde de dolari fr de care acesta n-ar fi
reuit niciodat s nenoroceasc Rom-
nia.
35
Cteodat se aduce argumentul ,su-
prem: 'Isus Christos n-a vorbit niciodat de
democratie.
36
Nu poate Ii legitim ceva ce nu
se gseste n discursul divin, pare s gn-
deasc preotul ortodox care a scris cuvintele
citate.
Dac toate acestea par a Ii mai mult
IdeoSfera
86 S.P. nr. 87-88/2001
niste opinii politice, care pot Ioarte bine s
rmn Ir Iinalitate, n schimb snt identi-
Iicabile practici gritoare pentru proiectul
politic al celor care cultiv teme antisemite.
De exemplu, componenta masiv militar
(Iosti oIiteri superiori, chiar generali de
armat si securitate) a structurii de vrI a PRM
este o realitate care sare n ochi si care
mrturiseste singur asupra intentiilor si
mijloacelor politice ale acestei Iormatiuni.
Bunoar, 8 din cei 21 de membri ai comi-
tetului de conducere aveau n 1995 un trecut
de acest gen, situatia aceasta Iiind, cum
remarc M. ShaIir, doar 'vrIul iceberg-
ului
37
. La alegerile generale din 1996, PRM a
Iolosit dealtIel un slogan simptomatic, prin
care cerea 'doi ani de regim autoritar.
Si ca lucrurile s devin si mai
limpezi, este semniIicativ Iaptul c publicatii
precum Romnia Mare sau Europa iau
deschis aprarea tuturor regimurilor nedemo-
cratice sau antidemocratice din lume (Irak
38
,
Libia, Coreea de Nord, China, Serbia
Kosovo etc.), dar si a unor miscri politice
aIine: Pamiat-ul din Rusia, 'Frontul
National din Eranta, 'neofascitii italieni i
spanioli, 'Republikaner-ii germani s.a. Se
ntelege c asemenea pozitionri atrag dup
sine puternice idei anti-occidentale, anti-ame-
ricane, anti-israeliene, anti-catolice s.a.m.d.
Si dac se adaug si amnuntul c aceleasi
publicatii apr deseori national-comunismul
lui N. Ceausescu, avem poate o etiologie mai
exact a maladiei pe care o reprezint dis-
cursul nationalist radical, xenoIob si antisemit
din Romnia post-comunist. Nu ntmpltor,
desigur, multi din retorii glgiosi ai acestui
discurs au Iost colaboratori ai Securittii
(Marian Munteanu, Dan ZamIirescu) sau
chiar oIiteri n cadrul ei (Ilie Neacsu, Pavel
Corut, Ilie Merce).
n contextul oIerit de asemenea idei
politice, poate s apar astIel si cea mai cum-
plit dintre ele: cea a 'solutiei finale.
'Pare de necre:ut, dar singura msur
de prevenire este eliminarea minorit-
tilor periculoase. Cum? Prin orice
mifloace, incepind cu asimilarea cultu-
ral deci pierderea identittii spirituale
i mergind pin la anihilarea fi:ic.
|.| Cu durere in suflet spun c, poate, ar
trebui s ne obinuim cu solutia final.
39
ndemnuri mobilizatoare asemn-
toare se pot ntlni si n alte prti. Radu Theo-
doru, de pild, si prezint una din crtile sale
antisemite ca Iiind
'un disperat semnal de alarm menit s
tre:easc opinia public din apatie poli-
tic, moral i social in care a aruncat-o
deliberat r:boiul psihologic i economic
dus de evreime impotriva noastr.
Drept pentru care conchide: 'Mcar
in ceasul al unspre:ecelea. TREZI]I-J
ROMNI |majusculele aut. n.m.|'
40
.
NOTE
1
Expresia apartine lui Andrei Cornea. A se vedea n
acest sens articolul su intitulat 'Cele dou paradoxuri
ale antisemitismului de azi din Romnia (publicat mai
nti n 22, nr. 14, 15 aprilie 1993 si reluat n volumul
Maina de fabricat fantasme, Bucuresti, Ed. Clavis,
1995, pp.105-111).
2
Romnia Mare, nr. 164, 27 august 1993.
3
Mireille Astrid Popa, art. cit.
4
Corneliu Vadim Tudor, Interpelri parlamentare, n
Romnia Mare, nr. 147, 30 aprilie 1993.
5
C. V. Tudor, E. Barbu, M. Musat, 'Scrisoarea
deschis adresat presedintelui Ion Iliescu.
6
Gheorghe Dumitrascu, 'Un rabin antisemit Moses
de Romnia, n Romnia Mare, nr. 151, 28 mai 1993.
7
Mihai Ghica, 'Tiganii, cu botul pe labe!, n Noua
Dreapt, nr. 10, iunie 1994.
8
Theodore Burlacu-Bogza, 'Procesul Monarhiei
Hohenzollern, n Romnia Mare, nr. 395, 6 Iebruarie
1998.
9
Alexandru Erncu, 'Domnului Corneliu Vadim Tudor,
presedintele PRM, n Romnia Mare, nr. 395, 6
Iebruarie 1998.
10
Cteva exemple, luate la ntmplare, toate scrisorile
Iiind adresate lui Corneliu Vadim Tudor: David
Braunstain, 'Mesaj de suIlet de la un btrn din Israel
IdeoSfera
87 S.P. nr. 87-88/2001
(Romnia Mare,
nr. 231, 9 decembrie 1994); Maier Sinderman, 'Un
evreu cu Irica lui Dumnezeu (Romnia Mare, nr. 380,
24 octombrie 1997); Albert Eoch, 'ProIund ngrijorati
de soarta Trii (Romnia Mare, nr. 376, 26 septembrie
1997); etc.
11
Mihail Eieraru, 'Mossadul cere proprietti din
Romnia?, n Romnia Mare, 13 octombrie 1995.
12
Dou exemple luate la ntmplare: 'Regele Carol al
II-lea despre asasinatele svrsite de evrei mpotriva
Armatei Romne n Basarabia si Bucovina, n vara
anului 1940, Romnia Mare, nr. 483, 15 octombrie
1999; Vlad Hogea, 'Benjamin Eranklin despre evrei,
Romnia Mare, nr. 475, 20 august 1999.
13
Cristian Tudor Popescu, 'Antisemitule!, Adevrul,
20 noiembrie 1999.
14
Cristian Tudor Popescu, 'Pitecantropul carpatin,
Adevrul literar i artistic, nr. 447, 8 decembrie 1998.
15
Zaharia Marineasa, 'Scrisoare deschis adresat
domnului Adrian Severin, n Ga:eta de Jest, nr. 33
(97), mai 1994.
16
Rzvan Codrescu, op. cit., p. 140.
17
Idem.
18
Ibid., p. 138.
19
Ibid., p. 136.
20
Ibid., pp.169-170.
21
Corneliu Vadim Tudor, 'O prostituat bolnav
sociologia lui Srs, Romnia Mare, nr. 477, 3
septembrie 1999.
22
A se vedea Micarea, nr. 5, mai 1993.
23
ProI. Valeriu Nestian, 'Contraziceri?, Ga:eta de
Jest, nr. 33 (97), mai 1994.
24
NichiIor Crainic, Nostalgia paradisului (Iasi, Ed.
Moldova, 1994), p. 8.
25
Rzvan Codrescu, op. cit., pp. 108-109.
26
Ibid., p. 115.
27
Ibid., p. 122.
28
Rzvan Codrescu, Exercitii de 'reactionarism`
(Cluj, Editura Dacia, 1999), p. 9.
29
Ibid.
30
Interviu cu Radu Ciontea, n Baricada, 8 ianuarie
1991.
31
Angela Vleju, 'O mn de Iier!, Noua Dreapt, nr.
10, iunie 1994.
32
Romnia Mare, nr. 63, 13 septembrie 1991; ideea
este ns mai veche (n nr. 28, 14 decembrie 1990).
33
Jurnal de Bucureti, nr. 16, 29 mai 4 iunie 1993.
34
'Zbor deasupra unui seI de cuib, interviu cu Serban
Suru, seIul Legiunii Arhanghelului Mihail, consemnat
de Cristian Ghinea, Dilema, nr. 322, 9-15 aprilie 1999.
35
George Piscoci-Dnescu, 'Zidul Berlinului n-a czut
unde trebuia, n Adevrul literar i artistic, 8
septembrie 1998.
36
Preot Roman Eorray, 'Cruciada minerilor, Romnia
Mare, nr. 448, 12 Iebruarie 1999.
37
Michael ShaIir, 'Marshal Antonescu`s
Postcommunist Rehabilitation: Cui Bono?, n op .cit.,
p. 392.
38
Ilie Neacsu, 'Bucuresti Bagdad si retur, n
Europa, nr. 119-120/ 1993. n aceste 'note de
cltorie n care superlativele la adresa Bagdadului
nu mai contenesc, si Iac aparitia Iraze precum:
'Pentru tot ceea ce se petrece in lume doar americanii
i evreii sint vinovati.
39
Dragos Dumitriu, Nimicirea minorittilor
periculoase sau pierderea statului`.
40
R. Theodoru, op. cit., p. 11.
IdeoSfera
88 S.P. nr. 87-88/2001
GEORGE VOICU Doctor n EilosoIie, conIeren-
tiar universitar si Decan al Eaculttii de Stiinte
Politice si Administrative a Universittii Bucuresti.
Este autorul volumului Pluripartidismul. O teorie a
democratiei si Zeii cei ri.
CINE NE CITE$TE:
'SIera Politicii este o publicatie care, pentru
mine, reprezint mereu un moment deose-
bit, att prin calitatea materialelor (stil,
analiz), ct si prin ideile pe care le pro-
moveaz.
Radu Vasile
Fost Prim Ministru al Romniei
Prelungire dureroas a
altor crti dedicate de acelasi autor
situatiei juridice si nu numai a
evreilor din Romnia, cartea de
Iat, un excelent studiu semnat
Carol Iancu, proIesor si director al
Departamentului de Istorie Con-
temporan al Universittii Paul
Valery, Montpellier, reprezint nu
doar rezultatul Iinal al unui reIlex
natural istoricul este membru al
comunittii pe care o descrie ci si
o necesar recuperare a unei teme,
a unei prti a memoriei` trecutului
recent.
AIirmatia de mai sus are
n vedere n primul rnd Iaptul c
majoritatea istoricilor din Rom-
nia se Ieresc n continuare s
abordeze situatia evreilor, n ge-
neral pe cea a minorittilor, din
cadrul Romniei Mari ne putem
reIeri din nou la lucrarea aprut
n 1999, semnat Ioan Scurtu si
Gheorghe Buzatu, o veritabil
saga etno-national dedicat peri-
oadei interbelice ca ultim redut
a orgoliului national si care dedic
doar opt pagini din aproape sapte
sute acestei mult prea delicate,
nevralgice chiar, probleme.
PerIect ncadrabil seriei
de lucrri dedicate evreilor din
Romnia sau unor subiecte adia-
cente de ctre istorici precum
Victor Neumann, Zirgu Ornea,
Leon Volovici si Irina Livezeanu,
cartea proIesorului Iancu poate Ii
evaluat la adevrata ei valoare
prin raportarea la si lecturarea n
paralel a acestor lucrri deja cla-
sice. Un prim indiciu ar Ii Iaptul
c ceea ce apropie studiul de Iat
de celelalte este, dincolo de su-
biectul ales, maniera de abordare
a acestuia. Departe de a se
constitui ntr-un proces, cartea
pare a Ii mai curnd o dezvluire,
oIerind cititorului o serie de
rspunsuri diplomatice, prudent
articulate, la nesIrsitele ntrebri
pe care le provoac orice (re)des-
chidere dup 1989 a Dosarului
Romniei Mari`.
Desi dedicat cititorului
din Occident, cartea proIesorului
Iancu se adreseaz n egal m-
sur proIesionistilor` ct si mare-
lui public de la noi. Asta Iie si
dac avem n vedere numai tonul
ncrncenat al dezbaterilor poli-
tice si academice reIeritoare la
situatia minorittilor din Romnia
si/sau controversele privind situ-
atia evreilor n perioada ultimului
rzboi mondial. O ncrncenare
care, asa cum spunea Sorin
Antohi, creeaz impresia c
elitele romnesti par a lua perma-
nent n discutie ordinea de zi a lui
1848, ntr-un moment n care
occidentul pare a iesi deja din
discutia despre post-modernitate.
Am putea aduga aici miza
politic a momentului. Victoria
recent n alegeri a extremistului
Vadim Tudor si a partidului su,
Iaptul c Romnia Mare repre-
zint nc Iantasma hegemonic`
chiar si pentru segmente impor-
tante ale elitelor romnesti occi-
dentalizate ne indic Iaptul c, pe
lng eIortul depus n directia
decomunizrii, societatea rom-
neasc de astzi ar putea Ii
nevoit s acorde o atentie cel
putin egal unei deIascizri reale
(Vladimir Tismneanu). Or, tipul
de gndire extremisto-extermina-
tionist cu care unii dintre noi nc
cocheteaz atunci cnd banali-
zeaz RUL si gseste rdci-
nile n orbirea generalizat a ani-
lor 1930 de care vorbea recent
Sorin Alexandrescu, n rinoceri-
zarea surprins n epoc de Eugen
Ionescu sau Mihail Sebastian.
Revenind la subiectul
crtii de Iat, la situatia juridic a
evreilor ntre 1919 si 1938,
perioad nceput sub semnul
schimbri, al victoriei asupra
prejudectilor ancestrale si
terminat pentru evrei n tragedia
Soah-ului ceea ce Irapeaz n
urma citirii n palimpsest, dincolo
de aspectele tehnice, este acura-
tetea cu care autorul surprinde
cresterea dup principiul bulg-
relui de zpad, sesizat de
Armin Heinen n cazul Grzii de
Eier, a marginalizrii deliberate a
evreilor n societatea romneasc.
Entitate strin, dispre-
Crfi yi autori
89 S.P. nr. 87-88/2001
Remember `
* Carol Iancu, Evreii din Romnia.
De la emancipare la marginali-
:are. 1919-1938, Editura HaseIer,
Bucuresti, 2000, traducere de
Ticu Goldstein, 367 p
tuiti si stigmatizati, temuti pentru
inteligenta, puterea Iinanciar si
cosmopolitismul lor, pusi n
antitez cu plina de virtuti talp a
trii`, neintegrabili, iredentisti si
neloiali Romniei am aduga
rolul, atribuit, de agentii ai bolse-
vismului , evreii apar multora
dintre romni, ca de altIel celor
mai multi dintre central europeni,
drept corp strin si totodat coloa-
n a cincea` a marilor puterii. Cu
riscul de a exagera, am putea spu-
ne c n cazul Romniei, Iortat a
semna statutul minorittilor la
ConIerinta de pace, sprijinul acor-
dat de Marea Sor`, Eranta, evre-
ilor, este perceput drept un neme-
ritat abandon si trdare, iar eman-
ciparea acestora, alturi poate de
neplata unor datorii de rzboi, de
limitarea extinderii granitelor etc.,
creeaz un eIect psihologic
asemntor victoriei mutilate` n
Italia sau al si mai celebrului stab
in the back` german.
Odat ratat acest prim
pas restul vine aproape de la sine.
Problema evreiasc si antisemi-
tismul vor juca permanent, chiar
dac n registre diIerite, rolul de
liant pentru toate aliantele natio-
naliste`, reprezentnd totodat
unul din handicapurile de baz ale
democratiei romnesti interbe-
lice. Liberalii, un partid n Iond
prin excelent national, nu ezit
s ntretin scnteia primordial
pentru a se putea Iolosi astIel se si
deturna tensiuni si asteptrile po-
pulatiei si a-si impune, printre alte-
le, viziunea si vointa politic, cea a
controlului centrului asupra noului
stat, nc Iragil datorit naturii sale
regionale si multinationale.
Opozitia politicienilor
din Vechiul Regat Iat de emanci-
parea evreilor va reprezenta n
anii 1920 unul din Ilagelurile
extinse asupra provinciilor recent
alipite, inclusiv asupra tolerantei
Bucovine, punnd astIel sub sem-
nul ntrebrii ntreg procesul de
constructie a natiunii. Permanenta
ntrebare: cine are si cine nu drept
de cetate? structurat n baza cri-
teriului etno-lingvistic si uneori a
nationalismului de clopotnit`,
continua revizuire a statutului de
cettean pentru evrei, nsotit de
stereotipicele Romnia Romni-
lor, Nationali:area oraelor etc.
vor reprezenta o permanent ten-
tatie demagogic pe care nu o va
reIuza ulterior aproape nici unul
dintre partidele clasice romnesti.
Oul din care avea s se
nasc sarpele Grzii de Eier` si
politica antisemit a guvernului
Antonescu l reprezint ideile libe-
ralilor, preluate si trecute n noi
registre de guvernul Ttrescu si
apoi de guvernul Goga-Cuza. Dis-
tanta de la numerus clausus si
numerus valachicus la numerus
nullus de mai trziu nu reprezint
dect transIormarea prejudectilor
n politic oIicial de stat, o trans-
Iormare determinat nu doar de
presiunile externe sau diversele
calcule politice de moment.
Pe acest Iundal tragic nu
doar pentru victime ci si pentru
cli si chiar pentru cei indiIerenti
la suIerinta primilor, autorul pro-
pune urmrirea evolutiei situatiei
minorittii evreiesti din Romnia,
a mutatiilor care au aIectat aceast
puternic comunitate ce a jucat un
rol determinant n modernizarea
trii si ale crei merite nu au Iost
aproape niciodat recunoscute.
Ce atrage cu deosebire
atentia, dincolo de eIortul masiv
depus n arhive dovad inter-
textul masiv, perIect inserat , de
cartarea perIect a surselor primare
si secundare, de datele statistice,
hrtile, tabele etc. ca aparat tehnic,
este demontarea clasicelor imagini
despre evrei. Ne vom opri aici asu-
pra unui singur aspect, extrem de
stenic, asupra unei imagini extrem
de sterse n celelalte lucrri dedicate
aceluiasi subiect.
Activ politic, beneIiciind
de puternice personalitti precum
Theodor Eischer si Wilhelm Eiel-
derman, de existenta a numeroase
organizatii politice si culturale,
capabil s exercite prin soli-
daritate si greve economice` presi-
uni ce duc uneori la paralizarea
guvernelor ostile cauzei lor, evreii
nu apar la Carol Iancu drept o
comunitate marcat exclusiv de
team si, si mai ru, de pasivitate.
Celor ce nu vor da impor-
tanta cuvenit acestui studiu, un
excelent instrument de lucru, si
mesajului su, ce continu s r-
mn indiIerenti si insensibili n
Iata problemei tratate de cartea lui
Carol Iancu nu ne rmne dect s
le sugerm, nc odat, lectura Jur-
nalului lui Mihail Sebastian.
Mihai CHIOVEANU
Crfi yi autori
90 S.P. nr. 87-88/2001
Marti, 31 ianuarie 1989,
diplomatul romn Mircea Rcea-
nu era arestat la Bucuresti sub
acuzatia de a se Ii pus ,n slujba
serviciului de spionaj al unei
puteri strine. Desi comunicatul
Procuraturii Generale a Rom-
niei, publicat abia la 14 martie
1989, nu mentiona care anume
era acea ,putere strin n slujba
creia se pusese Rceanu, obser-
vatorii avizati ai vietii politice din
Romnia comunist stiau c era
vorba de Statele Unite ale Ame-
ricii. Mircea Rceanu a Iost con-
damnat la moarte pe 21 iulie
1989, prin sentinta Tribunalului
Militar Teritorial Bucuresti dar, n
septembrie 1989, pedeapsa capi-
tal i-a Iost comutat la 20 de ani
de nchisoare. n urma cderii
regimului comunist din Romnia,
Rceanu a Iost eliberat din nchi-
soare pe 23 decembrie 1989, spre
deosebire de restul detinutilor
politici, care Iuseser eliberati
deja pe 22 decembrie. ns ,cazul
Rceanu nu se ncheie odat cu
colapsul comunismului rom-
nesc, n decembrie 1989. Atitu-
dinea, cel putin ambigu, dac nu
ostil, a autorittilor din Romnia
post-decembrist Iat de Rceanu
l-a Icut pe acesta s ia decizia de
a prsi deIinitiv Romnia n
1990 si de a se stabili n Statele
Unite. De altIel, n perioada post-
decembrist au abundat zvonurile
si inIormatiile contradictorii
reIeritoare la Mircea Rceanu,
acesta Iiind caracterizat n Iel si
chip, de la ,patriot romn si
,lupttor anticomunist, pn la
,spion american si ,trdtor de
tar. Exist deci numeroase mo-
tive pentru care ,cazul Rceanu
rmne un caz extrem de intere-
sant, ce poate aduce elemente noi
n analizarea relatiilor romno-
americane din perioada comunis-
mului trziu, precum si n ncer-
carea de a explica prbusirea co-
munismului romnesc si natura
puterii nou instalate n decembrie
1989 (sau, ceea ce am putea numi
acum primul ,regim Iliescu).
Cteva inIormatii legate
de cazul Rceanu au Iost publi-
cate deja n volumul semnat de
Roger Kirk (Iost ambasador al
S.U.A. n Romnia n perioada
noiembrie 1985-iulie 1989) si
Mircea Rceanu, Romnia impo-
triva Statelor Unite. Diplomatia
absurdului 1985-1989, aprut n
1995 la aceeasi editur Silex.
Volumul de Iat este ns impor-
tant din mai multe puncte de
vedere. n primul rnd, reprezint
o mrturie direct cu privire la
modul n care Iunctiona sistemul
represiv din Romnia lui Ceau-
sescu n anul crucial 1989, vzut
prin ochii unui condamnat la
moarte. n acest sens, volumul
oIer numeroase amnunte legate
de conditiile de detentie din Iai-
moasa cldire a Securittii, situat
n Calea Rahovei la nr. 37-39, de
modul de desIsurare a anchetei,
de pregtirea procesului, de
modul de desIsurare a acestuia,
de reactiile Iamiliei, prietenilor si
colegilor lui Rceanu din
Ministerul AIacerilor Externe al
Romniei, de maniera n care a
Iost pronuntat sentinta de con-
damnare la moarte de ctre com-
pletul de judecat prezidat de
colonelul de justitie Gic Ion
Popa (acelasi personaj care, n
decembrie 1989, avea s prezi-
deze completul de judecat care i-
a condamnat la moarte pe sotii
Ceausescu), precum si de reactiile
administratiei de la Washington si
ale presedintelui american George
Bush. n al doilea rnd, volumul
este o surs de inIormatii cu privi-
re la relatiile romno-americane,
n special pentru perioada Ceau-
sescu, care completeaz analizele
si inIormatiile publicate deja n
volumul, amintit mai sus, pe care
Rceanu l-a scris mpreun cu
Iostul ambasador al S.U.A. la
Bucuresti, Roger Kirk. n plus,
Rceanu oIer cteva amnunte
interesante privind conditiile n
care Iunctionari romni, mai mult
sau mai putin importanti (Ion
Iacobescu, Nicolae Horodinc,
Constantin Rut, Dumitru
Srbu), au cerut azil politic n
Statele Unite. n acelasi capitol,
Crfi yi autori
91 S.P. nr. 87-88/2001
Cazul Rceanu `
* Mircea Rceanu, Infern 89.
Povestea unui condamnat la
moarte, (Bucuresti: Editura
Silex, 2000).
Rceanu include si cteva
consideratii asupra cazului
Pacepa, concentrndu-se n spe-
cial asupra mprejurrilor n care,
n anul 1978, generalul Ion Mihai
Pacepa, Iostul seI adjunct al
Directiei de InIormatii Externe, a
hotrt s rmn n Occident. De
asemenea, volumul aduce ele-
mente noi cu privire la scrisoarea
de protest, cunoscut sub numele
de ,Scrisoarea celor sase si
transmis de postul de radio
Europa Liber la 13 martie 1989,
n care sase Iosti nalti demnitari
comunisti, Gheorghe Apostol,
Alexandru Brldeanu, Silviu
Brucan, Corneliu Mnescu, Gri-
gore Rceanu (tatl adoptiv al lui
Mircea Rceanu) si Constantin
Prvulescu, protestau mpotriva
regimului Ceausescu. n sIrsit,
Rceanu oIer date noi despre
puterea ,emanat n decembrie
1989 si despre o parte dintre
personajele care aveau s apar n
prim-planul vietii politice
romnesti n decembrie 1989
(Silviu Brucan, Petre Roman,
Teodor Melescanu, Gic Ion
Popa, Gheorghe Tinca etc.).
Cu privire la decizia sa
de a colabora cu Statele Unite
mpotriva regimului Ceausescu,
Rceanu aIirm: ,n ceea ce m
priveste, am considerat activitatea
pe care am desIsurat-o mpotriva
regimului totalitar din Romnia
drept o datorie de constiint;
evenimentele, asa cum am artat
mai sus, au conIirmat moralitatea
Iaptelor mele. n calitate de
diplomat, am luptat cu arme
speciIice avute la ndemn
pentru subminarea sistemului
comunist si a dictaturii impuse de
Ceausescu mpotriva propriului
su popor si a drepturilor Iunda-
mentale ale acestuia. Am Iost, la
data arestrii, singurul diplomat
romn n Iunctie care, ca rezultat
al acestei activitti, a Iost con-
damnat la moarte (p. 16). Desi-
gur, volumul de Iat ar Ii Iost cu
mult mai interesant dac ar Ii
oIerit ceva mai multe amnunte
privind colaborarea lui Rceanu
cu partea american; am Ii avut
astIel la ndemn mai multe
inIormatii despre ,armele speci-
Iice cu care autorul a luptat
mpotriva regimului Ceausescu.
Cu toate acestea, Infern 89este o
carte care merit din plin s Iie
citit si care, prin continut si prin
reactiile pe care le va strni, va
Iace, sperm, ceva mai mult
lumin n acest caz.
Dragoy PETRESCU
Crfi yi autori
92 S.P. nr. 87-88/2001
Scrieri politice fundamentale `
Initiativa aparitiei unui
dictionar de scrieri politice n
spatiul cultural romnesc este
nu numai inedit, ci si luda-
bil. Avnd n vedere Iaptul c
ne aIlm n Iata unui eveni-
ment editorial cu totul deo-
sebit, acesta nu putea Ii nici-
decum trecut cu vederea. Dat
Iiind ns noutatea acestui
demers editorial, ncercarea de
a Iace o recenzie a Dictio-
narului de scrieri politice fun-
damentale este ea nssi o
provocare.
Importanta aparitiei
acestei lucrri colective este
una dubl. Pe de o parte,
lucrarea este deschiztoare de
drumuri, Iiind prima de acest
gen care apare ca 'produs al
reIlectiei critice autohtone (p.
9), iar pe de alt parte, con-
tributia sa n domeniul Iilo-
soIiei si stiintei politice este
una aparte. AstIel, Dictionarul
vine s suplineasc o parte din
lipsurile sesizabile nc n
acest domeniu, aIlat la nce-
puturile sale n spatiul rom-
nesc si s oIere, pentru prima
dat, o imagine de ansamblu
asupra scrierilor politice con-
siderate Iundamentale.
Meritul pentru alc-
tuirea si publicarea acestei lu-
crri originale revine unui
colectiv de 24 de autori (nume
*
* *
* Dictionar de scrieri politice
fundamentale, coord. Laurentiu
SteIan-Scalat (Bucuresti: Huma-
nitas, 2000), pp.400.
celebre sau n curs de aIir-
mare), coordonatorul ntre-
gului proiect Iiind Laurentiu
SteIanScalat. Asa cum era
Iiresc, Dictionarul de scrieri
politice fundamentale se
adreseaz n primul rnd celor
interesati de sIera stiintelor
politice, celor avizati n acest
domeniu, dar si celor poate
mai putin Iamiliarizati cu el
sau care doresc pur si simplu
s-si lrgeasc sIera de cunos-
tinte. De asemenea, asa cum
considera nsusi coordona-
torul acestui proiect, un astIel
de dictionar ar putea Ii un
instrument util chiar pentru
oamenii politici, editorialisti si
jurnalisti, 'ntr-un moment n
care realitatea si practica
politic nu pot Ii ntelese
deplin Ir un acces la lumea
valorilor vehiculate n spatiul
politicului. (p. 11).
Lucrarea cuprinde o
serie de 45 de prezentri Icu-
te unor opere celebre din Iilo-
soIia (si stiinta) politic, al
cror caracter 'Iundamental
este absolut incontestabil. Ast-
Iel, Republica lui Platon, Prin-
cipele lui Machiavelli, Cuge-
trile lui Pascal, A supra-
veghea i a pedepsi a lui
Michel Eoucault, Leviathan-ul
lui Thomas Hobbes, Despre
libertate a lui John Stuart
Mill, Contractul social al lui
JeanJacques Rousseau, Scri-
erile politice ale lui Immanuel
Kant, Noua clas. O anali: a
sistemului comunist a lui
Milovan Djilas sau Despre
democratie in America a lui
Alexis de Tocqueville sunt
numai cteva scrieri de reIe-
rint cuprinse n acest dictio-
nar. n ceea ce priveste axa
temporal pe care o acoper
creatiile analizate n Dictio-
narul de scrieri politice funda-
mentale, aceasta este extrem
de extins, ncepnd din anti-
chitate (respectiv de la ConIu-
cius si Platon), parcurgnd Evul
Mediu (Marsiglio de Padova
sau Thomas More), secolele
XVIII XIX (Edmund Burke
sau G. W. E. Hegel) si pn
Ioarte aproape de zilele noastre
(Joseph Raz sau Ronald Dwor-
kin). De altIel, exist chiar o
list cronologic a lucrrilor
discutate, care poate Ii util
cititorului pentru a le plasa ntr-
un anumit context istoric.
n ceea ce priveste,
ns, n mod concret, aria
tematic a operelor cuprinse
n acest inedit dictionar, ea
este la Iel de extins, asa cum
se poate observa si din cele
doar cteva titluri mentionate
anterior. AstIel, nu lipsesc
problema conditiei umane, a
contractului social sau a
liberttii, cum de altIel nu
lipsesc nici abordrile cu
privire la putere, democratie,
totalitarism, capitalism sau
partide politice. Aici putem
aduga si conceptiile legate de
dreptul natural, legi, stat si
anarhie sau cele utopice. Chiar
dac, n principiu, aceste
subiecte pot Ii discutate si
separat, ele sunt totusi legate
ntr-o interconexiune strns,
completndu-se reciproc. De
altIel, autorii individuali ai
cror opere Iac obiectul
Dictionarului de tiinte poli-
tice fundamentale abordeaz
Irecvent aceste probleme m-
preun. AstIel, subiecte pre-
cum democratia si totalita-
rismul, statul, legile si anarhia,
capitalismul si libertatea (eco-
nomic si politic) sunt core-
late, Iie prin nsusi caracterul
lor antagonic si prin Iaptul c
se exclud reciproc, Iie prin
Iaptul c se conditioneaz
reciproc. Or, meritul acestui
dictionar este si acela de a Ii
pus laolalt toate aceste su-
biecte si de a putea oIeri o
perspectiv de ansamblu
asupra lor. Cititorul are astIel
posibilitatea de a stabili
corelatiile care exist ntre
conceptele vehiculate de di-
versi autori, de a pune n leg-
tur operele acestora si de a
vedea, totodat, diIerentele
dintre ele sau msura n care
anumite idei sunt reluate si
redeIinite. 'Dictionarul de ti-
inte politice fundamentale a
Iost gndit ca un instrument
sintetic de acces rapid nu
numai la o scriere, ci la un set
de scrieri care, ntr-un Iel sau
altul, trebuie discutate mpre-
un. (p. 11).
La rndul lor, artico-
lele care alctuiesc dictionarul
au, n general, o structur co-
Crfi yi autori
93 S.P. nr. 87-88/2001
mun, ceea ce i conIer, n
ansamblul su, imaginea unei
lucrri coerente si omogene,
n spatele numrului mare de
autori ce au contribuit la con-
ceperea ei si a tematicii destul
de largi abordate. Concret,
ntr-o prim etap, sunt
nItisate elemente din bio-
graIia Iiecrui autor, sunt
prezentate circumstantele isto-
rice n care acesta si-a elaborat
scrierile sau problematica
general n care se ncadreaz
opera discutat. A doua etap
cuprinde expunerea conti-
nutului, a principalelor teze
sau concepte din opera res-
pectiv, iar n Iinal este evi-
dentiat impactul pe care l-a
avut aceasta si ecoul ei asupra
posterittii. Eiecare analiz
este completat cu un aparat
critic ce contine note, reIerinte
(editii princeps, traduceri, exe-
gez) si mentionarea altor
opere apartinndu-i aceluiasi
autor. n acest Iel cititorul este
stimulat, pe de o parte, s
citeasc opera original a
autorului, iar pe de alt parte,
s si aproIundeze cunos-
tintele n domeniu. Se pare c
autorii Dictionarului de scri-
eri politice fundamentale au
gsit o Iormul potrivit pen-
tru ca acesta s aib o struc-
tur unitar si s Iie deopo-
triv accesibil si util.
Orict de bine scris si
orict de sistematic alctuit,
acest dictionar nu poate (si
nici nu si-a propus) s acopere
singur toate lucrrile impor-
tante care s-au scris n cteva
secole de gndire politic.
Tocmai de aceea demersul
nceput de colectivul de autori
ar trebui, Ir ndoial, conti-
nuat. Chiar dac Dictionarul
de scrieri politice funda-
mentale este deocamdat pri-
ma lucrare de acest Iel aprut
la noi, este deosebit de impor-
tant ca ea s nu Iie si ultima, ci
din contr, s reprezinte doar
nceputul Iericit al unei traditii
editoriale. Aparitia acestui
dictionar ar Ii util s Iie
completat, n continuare, si
de traducerea si publicarea
altor opere importante din
domeniul IilosoIiei si stiintei
politice care, la ora actual,
nc nu sunt accesibile
publicului sau la care accesul
este limitat din diverse
motive. Dincolo de toate
acestea, ns, publicarea
Dictionarului de scrieri poli-
tice fundamentale rmne un
cstig cert pentru stiintele po-
litice n spatiul romnesc.
Iulia HUIU
Crfi yi autori
94 S.P. nr. 87-88/2001
Erat
Dintr-o regretabil eroare de tehnoredactare, n
numrul 86 al revistei noastre, la pagina 13, n loc de CV-ul
domnului Cristian Prvulescu a aprut cel al domnului Radu
Carp. Cerem pe aceast cale scuze domnului Cristian
Prvulescu si cititorilor revistei.
Redac(ia
32 Antisemitismul 5.000 lei
33 Mituri si ritualuri 5.000 lei
34 1995 5.000 lei
35 1956 5.000 lei
36 Democratia local 5.000 lei
37 Ceremonii politice 5.000 lei
38 Populism 5.000 lei
39 IstoriograIie Romneasc 5.000 lei
40 NATO 5.000 lei
41 Stiinta politic n Romnia 5.000 lei
42 Utopie, Urbanism, Politic 5.000 lei
43 Optiuni politice romnesti 5.000 lei
44 Constitutia 5.000 lei
45 Politic si Educatie 5.000 lei
46 Despre schimbare 5.000 lei
47 Gender 5.000 lei
48 Noua Putere n Romnia 5.000 lei
49 Institutiile Noii Puteri 5.000 lei
50 Dup Madrid 5.000 lei
51 Contractul cu Romnia 5.000 lei
52 Serviciile Secrete 5.000 lei
53 Islamul si Politica 5.000 lei
54 Revolutia Bolsevic 5.000 lei
55 Un an de Guvernare 5.000 lei
56 Bilant 5.000 lei
57 Criza Politic 5.000 lei
58 In Cutarea Identittii 5.000 lei
59 Capitalismul Nostru 5.000 lei
60 Anul 1848 5.000 lei
61 Holocaust vs. Gulag 5.000 lei
62 Crti si Autori 5.000 lei
63 Zona Gri 5.000 lei
64 Mass-media azi 5.000 lei
65 Doi ani de guvernare 5.000 lei
66 Bilant `98 5.000 lei
67 Mineriade 10.000 lei
68 Summit NATO 1999 10.000 lei
69 Ecumenism si Politic 10.000 lei
70 KOSOVO 10.000 lei
71-72 Eeminism 10.000 lei
73-74 Balcani: Prezent 10.000 lei
75 ReIorma Institutional 10.000 lei
76 Zece ani de la Cderea Zidului Berlinului
10.000 lei
77 Helsinki 10.000 lei
78 Bilant 1999 10.000 lei
79 nceput de campanie 10.000 lei
80 Bruxelles Negocieri 10.000 lei
81 Republic si Monarhie 10.000 lei
82 Extremismul Politic 10.000 lei
83 Alegeri locale 10.000 lei
84 Banii si politica 10.000 lei
85 Orase distruse 10.000 lei
86 Presedintia 10.000 lei
95 S.P. nr. 87-88/2001
n Aten(ia Cititorului
Redactia revistei Sfera Politicii anunt pe cei interesati s-si completeze colectia
personal/a institutiei sau pe cei interesati de numere tematice mai vechi c pot achizitiona
aceste reviste de la sediul Eundatiei 'Societatea Civil din Str. Piata Amzei nr. 13, etaj I,
sector 1, Bucuresti. Pentru inIormatii suplimentare sunati la (401) 312 84 96.
Lista numerelor disponibile, titlul si pretul acestora:
Anun(
Institutul pentru Cercetri Politice i Economice scoate la concurs un post de
Coordonator Programe. Pot candida absolventi ai Eaculttilor de Sociologie si Stiinte
politice cu domiciliul stabil n Bucuresti, vrsta maxim 35 de ani. Operarea pe calculator,
cunoasterea la perIectie a limbii engleze (un atestat international ar Ii de preIerat n acest sens)
si o experient n domeniul ONG-urilor, constnd n redactarea si administrarea de proiecte
ct si n activitti de tip fund-raising, reprezint principalele criterii de selectie.
Cei interesati ne pot contacta la sediul IPER din Piata Amzei, nr. 13, etaj I, sector 1,
Bucuresti sau la teleIon/Iax: (40-1)312 84 96, e-mail: sIeratotalnet.ro
MIHAI CHIOVEANU
Director Programe IPER
96 S.P. nr. 87-88/2001
Talon Concurs
ntrebare:
Care a fost tema numrului 86
...............
al revistei Sfera Politicii?
...............
Rspuns:...........
...............
...............
Nume, prenume ............
.................
BI seria...numr.........
Adresa:
strada..............
nr..bl...sc...et...apt....
judet/sector..............
localitatea.......cod...
teleIon...............
Cititorului Fidel
ncepnd cu data de 15 Iebruarie 2001
revista Sfera Politicii si Antena 1 lanseaz
concursul lunar Cititorul Fidel dotat cu premii
constnd n 3 ceasuri elvetiene de lux marca
Candino, n valoare de aproximativ 200 $
Iiecare, oIerite de Iirma Helvetansa.
Cei interesati vor gsi n paginile
revistei Sfera Politicii un talon de participare
ce trebuie completat cu rspunsul corect la
ntrebare. Talonul completat cu datele
personale ale participantului va Ii trimis pe
adresa Antena 1 - Intact Advertising, B-dul
Eicusului 44 A, sector 1, Bucuresti, cu
speciIicarea Pentru emisiunea Orient Expres.
Extragerea si anuntarea celor trei
cstigtori ai Iiecrei luni vor avea loc n cadrul
Iiecrei a patra editii a emisiunii Orient
Expres.
TALON DE ABONAMENT LA REVISTA ~SFERA POLITICII
(v rugm completati cu majuscule)
DA, doresc un abonament la revista 'SEERA POLITICII, ncepnd cu
numrul .............., pe perioada de:
3 luni (30.000 lei), 6 luni (60.000 lei), un an (120.000 lei)
Am achitat contravaloarea abonamentului, n sum de ............................lei, cu mandat
postal nr. ...................... sau ordin de plat nr. ......................., n contul Eundatiei Societatea Civil,
nr. 251100922013126 (lei) sau 251100222013126 (valut) deschis la BRD - SMB.
DA, doresc Iactur Iiscal pentru abonamentul achitat.
Nume ......................................, Prenume...................................., Vrsta.................................
Compania...................................................................., Cod Iiscal...........................................
ProIesia ........................................................., Eunctia ............................................................
Adresa la care doriti s primiti abonamentul:
Strada......................................................., Nr.........., Bl.........., Sc.........., Et.........., Ap..........
Localitatea ....................................., Cod postal..................., Judet/Sector............................
TeleIon ..................., Eax ......................, E-mail ......................................................................
V rugm completati n ntregime acest talon si, mpreun cu copia chitantei, sau a ordinului de plat al
abonamentului, expediati-l n acelasi plic, pe adresa : Eundatia Societatea Civil - SIera Politicii, Piata Amzei, nr.13,
et. 1, sect. 1, Bucuresti, cu mentiunea 'Talon abonament, sau prin Iax la 40-1-312.84.96. Abonamentele se pot
contracta si la sediul Iundatiei, la adresa mai sus mentionat. Relatii suplimentare la tel. 659.57.90. Cresterile
ulterioare ale pretului de vnzare al revistei nu vor aIecta valoarea abonamentului contractat.
n pretul abonamentului sunt incluse taxele postale.
D
e
c
u
p
a
t
i