Sunteți pe pagina 1din 68

Sfera

Politicii
REVIST LUNAR DE STIINTE POLITICE EDITAT DE INSTITUTUL DE
CERCETRI POLITICE SI ECONOMICE SI EUNDATIA 'SOCIETATEA CIVIL
Anul IX, 2001 Pret 15.000 lei
PARLAMENTUL
89
Cuprins
1 S.P. nr. 89/2001
Editorial
Parlamentul
Politic intern
Politic extern
IdeoSfera
Crti i autori
Rzvan Grecu
Radu Carp
$tefan Deaconu si
Mihai Horia Cuc
Iulia Huiu
Gabriel Radu
Filon Morar
Cosmin Popa
Alexandru $tefan
Andi Mihalache
Ana Dinescu
Dragoy Petrescu
Sabin Drgulin
Ct de responsabili sunt
parlamentarii nostri?
Regimul parlamentar si
teoria separatiei puterilor
Noile prevederi
regulamentare privind
Iunctionarea Parlamentului
Noii lideri si schimbarea
politicii romnesti
Coruptie
De la logica conIruntrii
la logica cooperrii
Rusia sub Putin
Politici culturale n cmpul
literar romnesc ntre
1944-1948
O istorie a lucrurilor care
nu se spun
Cultul lui Ceausescu,
dup 12 ani
Misiunea lui Mark Ethridge
n Romnia
Abecedarul omului politic
2.
6.
12.
19.
24.
27.
38.
47.
54.
56.
58.
60.
62.
Revista este editat de
Institutul de Cercetri
Politice yi Economice yi
Funda(ia Societatea Civil
EDITORIAL BOARD:
CLIN ANASTASIU
DANIEL CHIROT
DENNIS DELETANT
ANNELI UTE GABANYI
GAIL KLIGMAN
DAN OPRESCU
VLADIMIR TISMNEANU
G. M. TAMAS
REDACTIE:
Redactor yef:
STELIAN TNASE
Secretar general de
redac(ie:
OVIDIU HORIA MAICAN
Redactori yefi-adjunc(i:
MIHAI CHIOVEANU
DRAGOy PETRESCU
Colectivul redac(ional:
ADRIAN CIOROIANU
LAURENTIU $TEFAN
SCALAT
VALENTIN STAN
Coperta yi
tehnoredactarea:
LIVIU STOICA
'SIera Politicii`` este nregis-
trat n Catalogul Publicatiilor
din Romnia la numrul 4165.
Reproducerea articolelor aprute
n publicatia noastr se Iace
numai cu acordul scris al redactiei.
Tiparul executat la EORUM
Partners Bucuresti.
Adresa Redactiei:
Str. Piata Amzei, nr. 13, Et. 1.
CP 212, OP 22, Bucuresti
Tel/Eax: 01 312 84 96,
01 659 57 90
(Attn Roxana Dumitrescu);
E-mail: sIeratotalnet.ro.
http://www.sfera.50megs.com
Premiile Sfera Politicii
Ipoteza yi metodologia
Una dintre premisele importante pe care
este construit, teoretic si constitutional, demo-
cratia modern o constituie responsabilitatea
guvernantilor (n sens larg, adic a reprezen-
tantilor desemnati ai electoratului) vis-a-vis de cei
pe care acestia i reprezint. Democratia modern
liberal asigur celui care deleag o parte din
suveranitatea sa altor persoane, denumiti generic
reprezentanti, instrumente prin intermediul crora
acestora din urm le sunt controlate si modelate
deciziile si comportamentele politice. Unul dintre
cele mai importante mijloace de control pe care
individul le are la dispozitie pentru a modela
cmpul si modul de actiune a liderilor politici (sau
a elitei politice) este, orict de ineIicient este el
considerat, votul, adic alegerea subiectiv ntre
doi sau mai multi competitori politici reali.
Acest articol analizeaz modul n care
electorul romnesc reuseste s controleze, prin
intermediul votului, comportamentul politic al
acelor pe care i-a delegat drept reprezentanti n
diverse posturi elective n cadrul sistemului
politic. ntruct aria de cercetare este extrem de
larg si un studiu de asemenea tip necesit date
Iactuale care s acopere selectarea liderilor la
diverse niveluri ale sistemului politic (consilieri
locali, primari, consilieri judeteni, parlamentari),
analiza responsabilittii liderilor politici se axeaz
pe datele empirice ale alegerilor parlamentare din
anii 1996 si 2000 si ncearc s identiIice ct de
puternic sunt legati parlamentarii de circum-
scriptiile electorale n care acestia au Iost alesi,
astIel nct electoratul s dispun de un instrument
de control suIicient de puternic pentru a determina
orientarea liderilor politici asupra input-ului
1
politic al societtii.
Analiza responsabilittii politice a lide-
rilor se bazeaz, printre altele, pe prezumtia logic
conIorm creia un parlamentar este cu att mai
responsabil politic Iat de alegtorii si cu ct
capacitatea sa de a candida n alt circumscriptie
dect cea initial este mai mic. De aceea, articolul
va ncerca s analizeze, pe baza datelor empirice,
modul n care parlamentarii romni sunt respon-
sabili n Iata electoratului lor. Din acest punct de
vedere, rezultatele alegerilor din 1996 reprezint
punctul de plecare a analizei empirice si ele vor Ii
comparate cu cele din toamna anului 2000. De
asemenea, liderii analizati vor Ii cei apartinnd
partidelor care au reusit s accead n Parlament n
ambele legislaturi, excluznd din aceast categorie
reprezentantii PRM si ai UDMR. Aceste partide
nu au Iost luate n considerare n cercetarea de Iat
datorit particularittilor lor n raport cu celelalte
partide politice. PRM este un partid politic
puternic personalizat, cu o structur institutional
extrem de instabil si Ioarte putin vizibil. El este
creatia personal a liderului su si aduce Ioarte
Editorial
2 S.P. nr. 89/2001
Ct de responsabili sunt
parlamentarii noytri?
RZVAN GRECU
putine avantaje metodologice pentru cercetare de
Iat. n schimb UDMR, desi o coalitie de partide
si asociatii politice, are o structur intern Ioarte
bine deIinit ns localizat strict regional, numai
aberatiile productiei sistemului electoral permitnd
acesteia s obtin reprezentanti n Bucuresti, de
exemplu.
Cum definim responsabilitatea
liderilor politici?
Este important de a distinge, nainte de a
trece la analiza empiric, ntre dou tipuri de
responsabilitate politic, distincte una de cealalt,
dar extrem de importante pentru un sistem politic
democratic. Atunci cnd utilizm conceptul de
responsabilitate politic a liderilor (elitei politice),
trebuie s avem n vedere distinctia ntre respon-
sabilitatea vertical, sau responsabilitatea Iat de
electoratul care i-a mandatat s i reprezinte inte-
resele, si responsabilitatea orizontal, sau sis-
temul de check and balances pe care democratiile
moderne l-au instituit pentru a limita puterea altor
institutii politice. Responsabilitatea vertical (sau
responsabilitatea pe vertical, mai bine spus)
deIineste un anumit tip de relatie ntre repre-
zentanti si reprezentati, pe de o parte, si ntre
reprezentanti si grupuri de presiune sau de
interese, pe de alt parte. Responsabilitatea
vertical nu implic nici o responsabilitate legal
pentru subiectii ei, ea este mai curnd o respon-
sabilitate politic dect juridic. n privinta
responsabilittii pe orizontal, aceasta se stabileste
mai degrab ntre institutii si ncearc s limiteze
puterile Iiecreia prin stabilirea unui control
reciproc. Acest tip de responsabilitate implic
relatii ntre institutiile politice (Parlament, Guvern,
Presedintie etc.), instante judiciare comune
(tribunale, Curte Suprem de Justitie) si chiar
instante speciale (Curte Constitutional).
n acest articol Iolosesc notiunea de
responsabilitate politic asa cum l-am deIinit n
primul sens al su. Mai concret, responsabilitatea
politic va cuprinde capacitatea alegtorului de a
exercita un control important asupra accederii
liderilor politici la Iunctii de reprezentare parla-
mentar. Putem spune c responsabilitatea politic
a parlamentarului este direct proportional cu
capacitatea alegtorului de a exercita acest control
care, bazat pe norme juridice cuprinse n legea
electoral, este n principal un control politic.
Pot fi controla(i parlamentarii romni
de ctre alegtori?
Acest control de care aminteam mai
sus nu se exercit doar prin simplul act de a
vota ntr-o anumit circumscriptie pentru o
list sau alta de candidati (n cazul scrutinului
pe list) sau pentru un candidat sau altul (n
cazul scrutinului uninominal). Exercitiul lui
trebuie s depseasc aceast granit: vo-
tantul trebuie s detin capacitatea de a con-
trola, pe ct mai mult posibil, accesul la Iunc-
tiile de reprezentare a candidatului/candida-
tilor care a(u) detinut aceste Iunctii ca urmare
a unor momente electorale anterioare. Or
acest lucru se poate reali:a numai dac par-
lamentarii sunt obligati, prin norme furidice,
s candide:e in aceleai circumscriptii in care
au fost alei in legislaturile anterioare.
Aceast caracteristic de a eluda acest
aspect al controlului asupra reprezentantilor
nu este necunoscut n Romnia, desi i se d
o important mai mic dect unui alt tip de
control, acela al scrutinului uninominal.
Putem imagina un model Iictiv potrivit cruia
candidatul X este ales n circumscriptia Y la
timpul t1 pentru ca la timpul t2 acelasi
candidat X s candideze pentru circumscriptia
Z. n acest caz, capacitatea de control pe care
un alegtor o are, Iie el din circumscriptia Y,
Iie din circumscriptia Z, este extrem de
limitat, iar responsabilitatea Iat de electorat
a parlamentarului X este nul.
Editorial
3 S.P. nr. 89/2001
Tabel 1
Analiza celor trei partide politice alese ca
baz a cercetrii duc la rezultate surprinztoare,
care contrazic n mare msur ipoteza de plecare a
articolului. O bun parte din parlamentarii care au
obtinut mandate din partea electoratului att n
1996 ct si n 2000 au candidat n aceleasi
circumscriptii electorale, ceea ce ar Ii putut
constitui o bun baz pentru exercitarea unui
control politic (este adevrat, mult mai putin
puternic) asupra candidatilor. Datele obtinute
contrazic n aceeasi timp criticile acide aduse
partidelor politice care ar propune candidati pe
care comunitatea local nu i poate controla
suIicient de bine pentru a le reprezenta interesele.
Desi critica modului n care candidatii pentru
Parlament sunt selectati de ctre partidele politice,
si n special de ctre liderii de la vrI ai acestora,
este ntemeiat, aceasta trebuie adresat unui
proces de selectare si nu responsabilittii politice a
candidatului/parlamentarului Iat de comunitatea
care l-a ales. Exclusiv n momentul electoral,
aceast comunitate are capacitatea de a exercita un
control asupra celor care au Iost, si doresc n
continuare s Iie, parlamentari. Numrul
parlamentarilor care au evitat n alegerile recente
comunittile care i-a mandatat s le reprezinte n
1996 a Iost, cel putin Iat de asteptrile mele
initiale, Ioarte mic. Este la Iel de adevrat c
prezenta unui partid ca PNTCD, n eventualitatea
n care ar Ii reusit s accead n Parlament, ar Ii
putut schimba acest raport tinndu-se cont de
Iaptul c partidul a avut o puternic reprezentare
parlamentar n Parlamentul trecut precum si de
numeroasele tensiuni aprute n momentul
deciziilor asupra componentei listelor electorale.
Un alt rezultat interesant relevat de datele
obtinute este cel al provenientei parlamentarilor
care au candidat n alt circumscriptie electoral
Iat de 1996. n marea majoritate a cazurilor,
acesti parlamentari reprezint 'importuri de dat
recent a partidelor politice. Este cazul celor care
au plecat de la un partid la altul n timpul
legislaturii 1996-2000 si care au Iost impusi pe
liste n alte circumscriptii electorale dect n acelea
unde au obtinut mandatul de parlamentar n 1996.
Cazurile sunt cunoscute: George Pruteanu sau
Trit Enit, n cazul PDSR, Radu E. Alexandru
pentru PNL sau Sorin Lepsa pentru PD, acestia
neavnd, probabil, suIicient inIluent n noul
partid pentru a candida n aceleasi circumscriptii
electorale.
Dac elemente ale responsabilittii
politice apar din punctul de vedere al
circumscriptiei electorale n care candideaz, nu
putem sustine existenta unui grad nalt al
reponsabilittii politice al parlamentarilor romni.
Cel putin pentru momentul electoral, incapacitatea
alegtorului de a selecta candidatul sau candidatii
preIerati dintr-o list a unui partid politic restrnge
posibilitatea sa de a responsabiliza politic actorii
politici. Responsabilitatea parlamentarului Iat de
alegtor este prin urmare una secundar: pentru
el esential este s obtin o ct mai bun pozitionare
pe lista electoral, ceea ce determin o respon-
sabilitate primar Iat de liderii nationali ai
partidului, mai ales Iat de presedintele de partid.
Mai departe de timpul strict al alegerilor, si aici
intervine cultura politic
2
drept variabil
explicativ, controlul politic al reprezentantilor
este viciat de cultura politic n principal
dependent a majorittii romnilor, ceea ce duce
la o responsabilitate minimal a parlamentarului
Iat de comunitatea local. Eoarte putini dintre
romni se consider actori ai sistemului politic iar
cei mai multi dintre noi nu ne imaginm dect
Editorial
4 S.P. nr. 89/2001
Partid

Numrul parlamentarilor
aleyi n aceleayi
circumscrip(ii electorale
Numrul parlamentarilor
aleyi n circumscrip(ii
electorale diferite

PDSR


58

10

PNL


11

3

PD


17

3
subiecti politici, ceea ce Iace ca actiunile de
inIluentare a deciziilor politice s rmn izolate
ntr-un ansamblu general de neparticipare.
La Iel de real este slaba conectare a
parlamentarilor la cerintele vietii sociale locale, n
special datorat absentei legturilor reale a
multora dintre acestia cu circumscriptia n care au
Iost alesi.
3
Eaptul c ei sunt alesi n aceeasi
circumscriptie electoral n dou mandate
succesive nu conduce neaprat la concluzia c
reprezint realmente comunitatea respectiv. Ceea
ce vreau ns s accentuez este diIerenta
conceptual ntre reprezentare eIectiv si
control/responsabilitate politic(). O comunitate
poate Ii slab reprezentat de un parlamentar care
nu Iace parte eIectiv din respectivul grup, dar n
msura n care ea are posibilitatea ca n alegerile
viitoare s reIuze acordarea votului pentru acest
reprezentant, putem spune c elemente ale
responsabilittii politice exist.
n loc de concluzii
Atunci cnd vorbim despre responsa-
bilitatea politic a parlamentarilor romni
evidentiem de cele mai multe ori decuplarea lor
Iat de asteptrile si dorintele electoratului.
Sustinem Ioarte des Iaptul c alegtorul nu l poate
controla n nici un Iel pe cel care l-a delegat s-i
reprezinte interesele n Parlament. Dar Iacem, n
acelasi timp, Ioarte rar diIerenta ntre un control (si
n acelasi timp ntre o responsabilitate) n
momentul electoral si un altul (o alta) post-
electoral, ceea ce inIluenteaz mecanismele
preopuse pentru mbunttirea lor. De exemplu,
vom propune degeaba votul uninominal drept
remediu al iresponsabilittii politice a parla-
mentarilor romni atta timp ct legea nu
stipuleaz clar imposibilitatea de a candida n alt
circumscriptie dect cea n care reprezentantul si
are domiciliul. Er aceste modiIicri, rezultatul
va Ii nul: liderul de partid va avea n continuare
rolul principal n selectia parlamentarilor prin
impunerea unor candidati preIerati n circum-
scriptiile n care partidul are sanse mai mari de
succes.
De asemenea, interesul alegtorilor
pentru politic este Iundamental pentru
exercitarea unui control politic al alesilor. Dac
acest interes este slab sau doar declarativ,
responsabilitatea politic a parlamentarilor este si
ea, la rndul su, minim. Si aceasta pentru c
democratia nu produce ngeri n pozitiile de
decizie, ci doar permite guvernatilor s exercite
control asupra celor care iau decizii.
NOTE
1
Pentru conceptul de input, vezi David Easton A
Framework for Political Analvsis, Prentice-Hall, Inc.,
Englewood CliII, N.J., 1965.
2
Eiecare individ, indiIerent de spatiul cultural n care
trieste sau gradul de educatie achizitionat, detine o
cultur politic ce poate Ii preponderent parohial,
dependent sau participativ. Concluzia apartine lui
Gabriel Almond si Sidney Verba n studiul lor pe cinci
tri asupra culturii politice, tradus n romneste sub
numele de Cultura Civic (Bucuresti: Du Style, 1995).
De aceea aIirmatiile unora dintre autorii de comentariu
politic din Romnia potrivit crora romnii nu au
cultur politic sunt gresite. Unul dintre exemplele
relevante n acest sens este articolul d-lui Mircea
Stnescu 'Anatomia unui Ialiment n Sfera Politicii,
nr. 87-88 din 2001.
3
Din acest punct de vedere ar Ii interesant de aIlat cti
dintre parlamentarii romni triesc eIectiv n
circumscriptiile n care au Iost alesi n 1996 si 2000.
Din pcate, lipsa unor date reIeritoare la acest domeniu
precum si secretomania caracteristic Iac acest demers
de cercetare extrem de diIicil.
*** Datele pentru analiza Iactual au Iost culese din
Cartea alb a democratiei. Un ghid al institutiilor
publice centrale din Romnia, ed. a II-a, 1997, editat
de Asociatia Prodemocratia, precum si din ziarul Ziua,
din data de 4 decembrie 2000, pag. 5.
Editorial
5 S.P. nr. 89/2001
RZVAN GRECU Eacultatea de Stiinte
Politice, Universitatea Bucuresti, Master, An
II. Preparator, Universitatea 'Valahia,
Trgoviste.
Formularea clasic a doctrinei sepa-
ra(iei puterilor yi rolul puterii judec-
toreyti
Problema care revine constant n preo-
cuprile celor care ncearc s construiasc un
model al raportului ntre diIeritele puteri ale sta-
tului este n ce Iel exercitarea puterii executive,
esential pentru realizarea scopurilor unui regim
politic, poate Ii controlat n asa Iel nct s nu
intre n contradictie cu aceste scopuri. Dintre
teoriile care au dat un rspuns la aceast proble-
m, doctrina separatiei puterilor este cea mai
semniIicativ, att din punct de vedere al
prestigiului intelectual, ct si din punct de
vedere al inIluentei constante asupra structurilor
institutionale. Doctrina separatiei puterilor, al-
turi de conceptul de ,guvern reprezentativ
constituie ,pilonii regimurilor politice care pot
Ii numite constitutionale.
Potrivit lui M.J.C. Vile
1
, aceast doctrin
a separatiei puterilor poate Ii Iormulat n modul
urmtor: pentru stabilirea si mentinerea
drepturilor si liberttilor politice este necesar s
existe trei puteri, legislativ, executiv si
judectoreasc. Eiecrei puteri trebuie s i se
acorde exercitiul unei Iunctii proprii si s nu Iie
posibil ca o putere s exercite Iunctiile atribuite
unei alte puteri. n aIar de aceasta, persoanele
care intr n componenta celor trei puteri nu pot
actiona dect n cadrul uneia dintre aceste puteri.
n acest Iel, Iiecare putere va contrabalansa pe
celelalte si nici o persoan sau colectiv de
persoane nu va Ii capabil s controleze exercitiul
puterii ntr-un stat. n general, criteriul adoptat
de Vile reIeritor la persoanele care exercit
diIeritele Iunctii atribuite puterilor nu este
acceptat ca Icnd parte din doctrina separatiei
puterilor. De exemplu, Tudor Drganu consi-
der c aceast doctrin reprezint ,atribuirea
diIeritelor Iunctii ale statului unor organe
distincte si independente unele Iat de altele
2
.
M..J.C. Vile descrie de Iapt doctrina
,pur a separatiei puterilor, modul ideal n care
ar trebui prezentat principiul potrivit cruia
puterile statului sunt separate. n realitate, nici
unul dintre partizanii acestei doctrine nu a
preconizat aplicarea unei teorii similare n cazul
vreunui regim politic.
S-ar putea crede c aceast doctrin
apare n Iorma ei ,pur n operele lui Montes-
quieu. n realitate, Montesquieu este, raportat la
doctrinarii dreptului constitutional care au expli-
citat diIerite le raporturi ntre puterile statului,
Parlamentul
6 S.P. nr. 89/2001
Regimul parlamentar yi teoria
separa(iei puterilor
RADU CARP
Textul de mai fos face parte dintr-o lucrare mai ampl denumit ,Responsabilitatea
ministerial politic in dreptul comparat i tendintele de rationali:are ale regimurilor
constitutionale`. Jarianta de fat a fost pre:entat la o conferint SRSP ce a avut loc in luna
septembrie a anului 2000.
Parlamentul
7 S.P. nr. 89/2001
cel care s-a apropiat cel mai mult de Iormularea
unei asemenea doctrine ,pure. Montesquieu
expune n ,Spiritul legilor o doctrin a sepa-
ratiei puterilor creia i adaug si elemente ale
teoriei checks and balances atunci cnd descrie
relatiile ntre puterea executiv si cea legislativ.
Cu toate acestea, puterea judectoreasc (le
pouvoir de fuger) mai exact, puterea de a
judeca nu poate avea atributii de control
asupra celorlalte dou puteri si, pe de alt parte,
independenta puterii judectoresti este absolut,
n sensul c nu poate Ii controlat prin
intermediul celorlalte puteri. Montesquieu
aIirm clar c ,dintre cele trei puteri despre care
am vorbit, cea judectoreasc este oarecum
inexistent (en quelque faon nulle)
3
. De re-
marcat c n scrierile lui Montesquieu nu apare
in terminis principiul separatiei puterilor n stat
4
.
ns, asa cum a remarcat Charles Eisenmann
5
,
descrierea modului de Iunctionare a puterilor
tinde s se suprapun n multe privinte cu unele
conotatii moderne ale acestui principiu. Printr-
un abuz de limbaj si datorit unor numeroase
interpretri care au alterat nsusi Iondul teoriei
expuse n ,Spiritul legilor, Montesquieu a
ajuns s Iie considerat ca Iiind doctrinarul prin-
cipal al separatiei puterilor
6
. Cu toate acestea,
teoria lui Montesquieu reprezint indiscutabil
un avans Iat de teoria ,guvernului echilibrat:
n timp ce pentru Montesquieu scopul Iunctio-
nrii puterilor este garantarea liberttilor indivi-
duale
7
, reprezentantii celei din urm teorii
subliniau Iaptul c scopul rationalizrii rapor-
tului ntre puteri l reprezint asigurarea ,binelui
comun.
ReIlectia pe care Montesquieu o expune
reIeritor la puterea judectoreasc nu a rmas
Ir urmri n ceea ce priveste dezvoltarea
sistemului constitutional Irancez. n doctrin a
Iost exprimat chiar opinia ca legea din 1624
august 1790 privind organizarea judiciar, prin
care se interzicea judectorilor s se pronunte
asupra activittii administratiei, a Iost, ntr-un
anumit sens, inspirat de viziunea lui Montes-
quieu asupra puterii judectoresti
8
. Asa cum
remarca si Mauro Cappelletti
9
, desi Montes-
quieu si-a propus s descrie un sistem n care
drepturile individuale sunt garantate mpotriva
interventiilor statale arbitrare, aplicarea teoriei
expuse n ,Spiritul legilor poate legitima abu-
zurile puterii executive sau ale celei legislative.
Teorii asupra naturii puterii judec-
toreyti n sistemul de drept american
Acest tip de reIlectie asupra naturii
puterii judectoresti este desigur diIerit de cea
pe care o va expune judectorul Marshall n
Marburv v. Madison (1812) si n Eakin v. Raub
(1825). n cazul Marburv v. Madison s-a pornit
de la aIirmatia c prerogativele puterii
legislative sunt limitate prin Constitutia S.U.A.
si c ,actele legislative contrare constitutiei nu
sunt legi, n caz contrar constitutiile scrise ar Ii
ncercri absurde din partea poporului de a
limita o putere care ar Ii, n esenta ei, nelimi-
tat. Din acest motiv, un act al legislativului
care intr n contradictie cu constitutia nu poate
produce eIecte obligatorii pentru organele
puterii judectoresti. n opinia sa, judectorul
Marshall a ridicat urmtoarea problem: dac o
lege este contrar constitutiei si, n cadrul unui
proces, judectorii sunt pusi n Iata situatiei de a
aplica att constitutia, ct si acea lege, n
conIormitate cu care act normativ se va judeca
acest caz? Deoarece constitutia este superioar
,oricrui act al puterii legislative, puterea
judectoreasc poate aprecia constitutionalitatea
unei legi; n caz contrar, legislativul ar avea o
,omnipotent real si practic, ceea ce nu
corespunde scopului edictrii constitutiei si ,s-ar
anihila cea mai important mbunttire a
institutiilor politice constitutia scris. n
consecint, ,puterea judectoreasc se extinde
tuturor cazurilor care se nasc din interpretarea
Constitutiei
10
.
n Eakin v. Raub Curtea Suprem a
S.U.A. se va pronunta din nou asupra naturii
puterii judectoresti: acestei puteri i apartine
dreptul de a interpreta legea, iar acest drept nu
contrazice autoritatea puterii legislative. Jude-
ctorul Marshall a aIirmat cu aceast ocazie c
,ntreaga suveranitate a Iost separat n prtile ei
elementare si distribuit mai multor puteri;
pentru ca puterea legislativ s nu se pronunte n
mod abuziv asupra actelor celorlalte puteri, ,s-a
intentionat a se interpune puterea judectoreasc
ca o barier aditional. Puterea judectoreasc,
atunci cnd aplic o lege neconstitutional,
comite un ,act de violare a Constitutiei
11
.
Caracteristicile regimului parlamen-
tar n forma clasic
Este ns important de retinut Iaptul c,
n poIida conceptiei sale legat de puterea
judectoreasc si indiIerent de Ielul n care poate
Ii situat Iat de diIeritele Iorme ale doctrinei
separatiei puterilor, Montesquieu descrie, pentru
prima oar n istoria teoriilor constitutionale,
caracteristicile regimului parlamentar: puterea
legislativ trebuie s aib dreptul s examineze
modul n care legile sunt puse n executare de
ctre guvern.
Regimul parlamentar, n Iorma sa
clasic, presupune un executiv alctuit dintr-un
seI de stat iresponsabil din punct de vedere
politic si un cabinet ministerial rspunztor
pentru actele Icute n exercitiul atributiilor sale
si pentru actele seIului statului. Aparitia si
impunerea regimului parlamentar, ca teorie
constitutional ce putea rezolva ntr-un mod
coerent problema raportului ntre puteri, a Iost
posibil datorit tendintei de a reduce rolul pe
care seIul statului l avea garantat n cadrul
diIeritelor regimuri politice. n acest context ar
trebui mentionat c, desi doctrina si juris-
prudenta dezvoltat n Statele Unite au dat
nastere unei reIormulri adecvate a teoriei
separatiei puterilor, prin importanta acordat
puterii judectoresti, natura sistemului ameri-
can, de tip prezidential, bazat pe un executiv
puternic si avnd o putere discretionar, nu a
Iost pus sub semnul ntrebrii; s-a exprimat
chiar opinia c sentinta dat n cazul Marburv v.
Madison reprezint si cea dinti justiIicare a
puterilor discretionare ale executivului
american
12
. Ideea care st la baza regimului
parlamentar este aceea c puterea trebuie s
apartin celor care rspund de exercitarea ei
membrii executivului.
13
Pn n secolul XIX teoria separatiei
puterilor reprezenta singura alternativ viabil la
teoria ,guvernului echilibrat, potrivit creia
doar Iunctia legislativ trebuie s Iie exercitat
de mai multe puteri ale statului, n timp ce
celelalte Iunctii trebuie s Iie n mod strict
separate
14
. Se considera c toate celelalte posibi-
litti de organizare a puterilor statului puteau da
nastere unor sisteme autocratice sau unor
guverne a cror actiune nu putea Ii controlat
sau limitat. La nceputul secolului XIX
climatul politic si teoriile constitutionale din
spatiul continental devin din ce n ce mai putin
Iavorabile impunerii doctrinei pure a separatiei
puterilor. Separatia extrem a puterilor este
negat, ns importanta doctrinei, resimtit ca
parte a noii teorii a regimului parlamentar, este
Irecvent aIirmat. Ideea de ,echilibru ntre
puteri, ce Icea parte din teoriile pe care doctrina
pur a separatiei puterilor le negase importanta,
devine parte integrant a regimului parlamentar.
n centrul teoriei regimului parlamentar,
aIlat la nceputurile sale, a stat notiunea de
armonie. Puterea executiv este vzut ca un
element de echilibru ntre Iortele aIlate n
conIlict. Sistemul checks and balances Iace
parte din aceast teorie, asa cum Iusese
conceput anterior, ns aplicarea sa urmeaz un
scop diIerit: acela de a Iurniza modalitti de
echilibru ntre guvern si parlament ntr-un
climat politic din ce n ce mai marcat de
Parlamentul
8 S.P. nr. 89/2001
prezenta n parlament a reprezentantilor mai
multor categorii sociale, avnd interese greu de
conciliat. Separatia puterilor continu s Iie un
element important pentru obtinerea acestui
echilibru, asa cum postula si teoria ,guvernului
echilibrat, ns elementele sale sunt modiIicate
pentru a corespunde noilor conditii. Acest
proces de reIormulare a Iost reprezentat de
numeroase atacuri la adresa teoriei separatiei
puterilor, lund chiar si Iorma unei negri
absolute a acestei teorii, ca n cazul lui Walter
Bagehot.
n 1821 lordul John Russell public
Essav on the Historv of the English Government
and Constitution. Pentru Russell cel mai nalt
stadiu de dezvoltare al societtii civile poate Ii
atins de un sistem de guvernare ce are ca scop
att garantarea liberttilor individuale, ct si a
ordinii statale. Valoarea unui sistem de guver-
nare poate Ii deci deIinit n msura n care
aceste dou cerinte sunt ndeplinite simultan.
Eunctia principal a unui sistem de guvernare
modern este aceea de a produce ,armonie, n
asa Iel nct diIeritele puteri s actioneze ,Ir a
produce distorsionri. Russell aIirm explicit
c la o asemenea armonie se poate ajunge prin
introducerea regulilor ce caracterizeaz respon-
sabilitatea ministerial. Aceste reguli pot Ii con-
ciliate cu asigurarea principiului separatiei pute-
rilor, cu o singur exceptie: puterea judec-
toreasc, a crei Iunctie este aceea de a aplica
reguli generale la cazuri particulare.
Un alt autor care, pe aceeasi linie,
descrie virtutile regimului parlamentar, este P. E.
Aiken. n lucrarea A Comparative Jiew of the
Constitution of Great Britain and the United
States of America, aprut n 1842, Aiken
sustine c n Marea Britanie executivul si
legislativul lucreaz de comun acord, ntr-o mai
mare armonie dect n Statele Unite, sistemul
american, ale crui caracteristici, dup cum am
vzut, se apropie Ioarte mult de doctrina
separatiei puterilor, Iiind caracterizat prin
,coliziunea direct a intereselor promovate de
legislativ si de executiv.
La jumtatea secolului XIX se ajunge la
o negare a separrii extreme a puterilor, subli-
niindu-se virtutile regimului parlamentar care
garanteaz echilibrul ntre puteri. ns acest
echilibru necesita o separatie Iunctional a pute-
rilor. Probabil c cea mai adecvat Iormulare a
acestui punct de vedere o regsim n aceast
perioad la Earl Grey. n Parliamentarv
Government, publicat n 1858, Grey descrie
regulile responsabilittii ministeriale, pe care o
vede ca parte integrant a regimului parla-
mentar. Puterea executiv trebuie s Iie limitat,
deoarece, n caz contrar, ministrii si-ar exercita
autoritatea n mod abuziv Iat de Camera
Comunelor. Din aceast cauz, membrii
guvernului trebuie s Iie responsabili n Iata
parlamentului, iar acest lucru nu nseamn c
puterea legislativ poate exercita atributii care s
interIereze cu cele acordate puterii executive.
n The English Constitution, aprut n
1867, Walter Bagehot aIirm c gndirea
constitutional a Iost dominat de teoria
,guvernului echilibrat si de cea a separatiei
puterilor, aceasta din urm Iiind deIinit ca
,supozitia potrivit creia puterea legislativ,
executiv si judectoreasc sunt divizate si
ncredintate unor persoane diIerite si nici una
din aceste puteri nu poate interIera n activitatea
celorlalte
15
. n locul acestora, Bagehot propune
o nou teorie, caracterizat prin ,Iuziunea
puterii legislative si a celei executive. Elementul
central al acestui sistem este guvernul, cel care
poate Iace legtura ntre cele dou puteri. n
interiorul legislativului se gsesc dou categorii
de membri: cei care Iac parte si din guvern, deci
pot reconcilia pozitiile celor dou puteri si
membri independenti care tind s contracareze
initiativele executivului.
Teoria regimului parlamentar care
ncearc s garanteze un echilibru ntre
parlament si guvern nu poate Ii identiIicat nici
Parlamentul
9 S.P. nr. 89/2001
cu doctrina separatiei puterilor, cu toate c exist
numeroase similitudini ntre cele dou abordri
si nici cu viziunea lui Bagehot asupra ,Iuziunii
ntre legislativ si executiv, cu toate c, la Iel ca si
aceast teorie, neag beneIiciile unei separatii
nete a puterilor. Regimul parlamentar, asa cum a
Iost teoretizat n secolul XIX, ncearc s
concilieze cele dou puncte de vedere, aIlate la
extremittile posibilittilor de organizare a
puterilor. Acest regim a Iost conceput ca Iiind
caracterizat de trei elemente :
echilibru ntre executiv si legislativ;
,Iuziunea puterilor legislativ si execu-
tiv; spre deosebire de doctrina separatiei
puterilor, aceeasi persoan, ca membru al
cabinetului, poate reprezenta att interesele
executivului, ct si pe cele ale executivului;
subordonarea executivului Iat de lege;
membrii cabinetului trebuie nu numai s
pun n aplicare, ci si s respecte actele
edictate de parlament.
n aIar de aceste trei elemente care
caracterizeaz regimul parlamentar, exist
Iorme concrete prin care acest regim realizeaz
echilibrul ntre puteri. n primul rnd, executivul
are prerogativa de a dizolva parlamentul sau,
atunci cnd este vorba de sistemul bicameral,
cel putin camera parlamentului aleas prin vot
direct. n al doilea rnd, guvernul este obligat s
demisioneze n momentul n care nu se mai
bucur de ncrederea parlamentului. Aceast
regul a rspunderii politice a guvernului este
menit s contrabalanseze dreptul seIului
statului de a dizolva parlamentul. n acest
sistem, puterile sunt obligate s colaboreze; n
lipsa unei asemenea colaborri, Iiecare dintre
puteri poate determina aparitia unui dezechi-
libru care ar Iace ca sistemul s nu poat
Iunctiona n Iorma n care a Iost proiectat. n
cazul aparitiei unui conIlict ntre cele dou
puteri, regimul parlamentar are la dispozitie
anumite mijloace procedurale care, atunci cnd
sunt puse n practic, restabilesc colaborarea
preexistent. Un asemenea conIlict poate exista,
ns nu poate continua indeIinit, tocmai datorit
declansrii mijloacelor procedurale pe care
regimul parlamentar le pune la dispozitie.
Principiile regimului parlamentar, n
Ielul n care au Iost conturate n Anglia n
secolul XIX pentru a Iace posibil o colaborare
ntre puterile statului, au exercitat o inIluent
deosebit si asupra altor regimuri politice. ns
rezultatele la care s-a ajuns prin transpunerea
caracteristicilor sale au Iost extrem de diIerite,
ndeprtndu-se uneori Ioarte mult de modelul
clasic. n consecint, este mult mai corect s Iie
luate n discutie nu un tip de regim parlamentar,
ci diIerite regimuri parlamentare care respect,
n principiu, aceeasi tendint de realizare a unui
echilibru ntre puteri. Este util a se Iace
diIerentierea ntre regimul parlamentar auten-
tic
16
, clasic, preconizat din punct de vedere teo-
retic si regimurile politice care, desi echilibrul
ntre puteri este consacrat prin texte consti-
tutionale, pot Ii considerate devieri ale regimului
parlamentar clasic.
Cauzele inadaptabilit(ii transpunerii
regimului parlamentar autentic n
cadrul sistemelor constitu(ionale con-
temporane
Acest regim, n Iorma n care a Iost
descris n secolul XIX, nu caracterizeaz de Iapt
n momentul de Iat nici un sistem politic. Pe de
o parte, chiar si n Marea Britanie prerogativa de
a dizolva parlamentul este exercitat nu de seIul
statului, asa cum postuleaz modelul clasic, ci
de primulministru; dealtIel, atunci cnd seIul
cabinetului recurge la aceast prerogativ, nu
restabileste un echilibru initial, deoarece nu
contracareaz un vot de nencredere al parla-
mentului. n plus, regimul parlamentar, asa cum
a Iost descris initial, se baza n cadrul sistemului
politic englez pe ideea c executivul depinde de
ncrederea acordat de parlament. Teoretic si n
Parlamentul
10 S.P. nr. 89/2001
prezent Camera Comunelor poate s determine
prin votul su ndeprtarea unui guvern de la
putere. n realitate ns, relatia ntre puterea
executiv si cea legislativ este inversat.
Deoarece guvernul este compus din liderii parti-
dului care detine majoritatea n Camera Comu-
nelor, acesta este sprijinit n initiativele sale de
parlament si nu are ndoieli reIeritoare la Iaptul
c propunerile legislative pe care le initiaz vor
Ii aprobate de ctre legislativ. Din acest motiv,
potrivit lui Arend Lijphart
17
, regimul parla-
mentar britanic este atipic: nu guvernul este
dependent de ncrederea acordat de parlament,
ci dimpotriv, exercit o dominatie accentuat
asupra parlamentului. Pe de alt parte, s-a Icut
simtit prezenta a ceea ce MirkineGuetzevitch
a denumit ,rationalizare a regimului parlamen-
tar
18
: includerea n textele constitutionale a
anumitor reguli ce caracterizeaz acest regim,
consacrate, n perioada n care se conturau
atributele modelului clasic, prin reguli
cutumiare.
n prezent, institutiile regimurilor parla-
mentare se ndeprteaz din ce n ce mai mult de
Ielul n care au Iost deIinite initial. Chiar si
regimurile care s-au inspirat la origine din
experienta britanic prezint caracteristici care
diIer Ioarte mult att de regimul parlamentar
autentic, ct si de modelul westminsterian. Kurt
von Mettenheim
19
d ca exemplu n acest sens
Canada, care a alterat modelul parlamentar
clasic prin acordarea de puteri sporite provin-
ciilor, potrivit unei devolutii de tip Iederal si prin
mrirea puterilor celei de-a doua camere prin
reIorma constitutional din 1982, precum si
Australia. Cu toate c nu accept Iaptul c
sistemul britanic este n momentul de Iat
extrem de diIerit Iat de Ielul n care a Iost
descris n secolul XIX, Von Mettenheim admite
c chiar si acest sistem ,ar putea s nu Iie imun
la eIorturile de reIorm institutional.
NOTE
1
M.J.C. Vile, Constitutionalism and the Separation of
Powers, Liberty Eund, Indianopolis, 1998, p. 14;
2
Tudor Drganu, Drept constitutional i institutii politice,
vol. I, Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p. 253;
3
Adrian-Paul Iliescu, Emanuel-Mihail Socaciu (coor-
donatori), Fundamentele gndirii politice moderne,
Polirom, Iasi, 1999, p. 105;
4
Ion Deleanu, Institutii i proceduri constitutionale, Servo-
Sat, Arad, 1999, p. 58;
5
Charles Eisenmann, Lesprit des lois et la separation des
pouvoirs, n Cahiers de philosophie politique, nr. 2-
3/1984-1985, Ousia, Paris, p. 3;
6
Michel Troper, Charles Eisenmann contre le mvthe de la
separation des pouvoirs, n Cahiers de philosophie
politique, cit. supra, p. 67;
7
Georges Vedel, Montesquieu et lesprit des lois , n
Oeuvres complctes de Montesquieu, Seuil, Paris, 1964, p.
10;
8
Ion Deleanu, op. cit., p. 63;
9
Mauro Cappelletti, Le pouvoir des fuges, Presses
Universitaires d`Aix Marseille, Paris, 1990, p. 261;
10
Ralph A. Rossum, G. Alan Tarr, American Consti-
tutional Law, vol I, BedIord/St. Martin`s, Boston, 1999, p.
77;
11
Ralph A. Rossum, G. Alan Tarr, op. cit., p. 80;
12
Andras Sajo, Limiting Government An Introduction to
Constitutionalism, CEU Press, Budapest, 1999, p. 206;
13
Tudor Drganu, Inceputurile i de:voltarea regimului
parlamentar in Romnia pn in 1916, Dacia, Cluj, 1991,
p. 20;
14
M.J.C.Vile, op. cit., p. 234;
15
Walter Bagehot, The English Constitution, Eontana
Press, London, 1993, p. 62;
16
Marcel Prelot, Institutions politiques et droit
constitutionnel, Paris, 1972, p. 951;
17
Arend Lijphart, Patterns of Democracv Government
Forms and Performance in ThirtvSix Countries, Yale
University Press, New Haven, 1999, p. 12;
18
B. Mirkine Guetzevitch, Les constitutions euro-
peennes, Paris, 1951, p. 29;
19
Kurt von Mettenheim, Presidential Institutions and
Democratic Politics, n (edited by) Kurt von Mettenheim,
Presidential Institutions and Democratic Politics
Comparing Regional and National Contexts, The Johns
Hopkins University Press, Baltimore, 1997, p. 11;
Parlamentul
11 S.P. nr. 89/2001
RADU CARP Asistent la Eacultatea de Studii
Politice si Stiinte Administrative din Bucu-
resti. n prezent PhD Junior Eellow al Uni-
verstitii Central-Europene din Budapesta,
doctorand al Universittii Babes-Bolyai din
Cluj.
Schimbarea puterii n urma alegerilor
din noiembrie 2000 a dus si la schimbarea
raportului de Iorte n Parlament si totodat la
o schimbare, credem noi n bine, a activittii
celor dou Camere. Noile regulamente ale
camerelor Parlamentului, dnd curs preve-
derilor constitutionale, cuprind norme ce
privesc statutul parlamentarului, organizarea
intern a Parlamentului, desIsurarea lucr-
rilor parlamentare precum si dispozitii
reIeritoare la controlul parlamentar. ModiIi-
crile si completrile aduse la vechile
regulamente privesc n special urmtoarele
domenii:
1. Statutul parlamentarului
A. Numrul senatorilor este stabilit
potrivit art.59 din Constitutie, prin legea
electoral, n raport cu populatia trii. n urma
alegerilor din 26 noiembrie 2000, Senatul se
compune din 140 de senatori, mai putin cu 3
dect n legislatura precedent, conIiguratia
politic a Senatului Iiind urmtoarea: PDSR -
65 senatori, PRM - 37 senatori, PD - 13 se-
natori, PNL - 13 senatori, UDMR - 12 sena-
tori.
Privitor la imunitatea parlamentar
noul Regulament a introdus cteva modiIicri
Ioarte necesare. In primul rnd imunitatea are
ca scop nu numai protejarea senatorilor de
urmrirea judiciar ci si prentmpinarea
urmririlor abuzive, drept pentru care acest
articol a Iost modiIicat astIel nct el s
corespund prevederilor constitutionale. In al
doilea rnd, pentru ridicarea imunittii parla-
mentare nu mai este nevoie de ntrunirea
votului a dou treimi din numrul senatorilor
prezenti ci de votul majorittii membrilor
Senatului. Tot ca o noutate, n cazul ridicrii
imunittii este prevzut un termen Iix de 15
zile n care Biroul permanent trebuie s
supun dezbaterii plenului raportul ntocmit
de Comisia juridic privind vinovtia sena-
torului n cauz.
B. Regulamentul Camerei Deputatilor
grupeaz normele reIeritoare la statutul
deputatilor n capitolul IV, care este la rndul
lui grupat n 5 sectiuni: Imunitate parla-
mentar, Incompatibilitti, Exercitarea man-
datului de deputat, Absente si concedii si
Sanctiuni. Trebuie subliniat c nici una din
prevederile acestui capitol nu a suIerit
modiIicri astIel nct pentru ridicarea
imunittii parlamentare a unui deputat este
nevoie, la Iel ca si n cazul imunittii
senatorilor de votul majorittii membrilor
Camerei.
2. Msuri de mbunt(ire a organi-
zrii Parlamentului
A. Senat
msuri de imbunttire a ordinii de :i
Biroul permanent are importante
prerogative, n special n ceea ce priveste
Parlamentul
12 S.P. nr. 89/2001
Noile prevederi regulamentare
privind func(ionarea Parlamentului
$TEFAN DEACONU
MIHAI HORIA CUC
organizarea sedintelor Senatului, stabilirea
ordinii de zi, organizarea relatiilor cu parla-
mentele altor state si controlul serviciilor
Senatului. Pentru o eIicientizare a activittii
Senatului s-au introdus unele noi modiIicri
privind posibilitatea participrii la sedintele
Biroului permanent a presedintilor grupurilor
parlamentare, precum si modalitatea de ntru-
nire a Biroului permanent, iar n ceea ce
priveste activitatea chestorilor acestia sunt
obligati s prezinte la sIrsitul Iiecrei sesiuni
un raport cu privire la rezultatele controlului.
msuri privind organi:area grupurilor par-
lamentare
Senatorii se pot organiza n grupuri
parlamentare care s cuprind minimum 7
senatori. Senatorii alesi pe listele unei coalitii
si care Iac parte din partide sau Iormatiuni
politice diIerite se pot constitui n grupuri
parlamentare proprii ale partidelor sau Iorma-
tiunilor respective. Este o modiIicare intro-
dus ca urmare a cresterii pragului electoral
prin legea electoral ce a avut drept conse-
cint diminuarea numrului de partide repre-
zentate n Parlament.
n ceea ce priveste senatorii alesi ca
independenti sau deveniti independenti prin
prsirea grupurilor parlamentare, prevederea
a rmas aceeasi, n sensul c nu se pot asocia
ntre ei pentru constituirea unui grup parla-
mentar.
Pentru o mai mare acuratete a textului
si o deIinire mai clar a atributiilor ce se cuvin
Iiecruia s-au introdus cteva precizri privind
atributiile ce revin Presedintelui unui grup
parlamentar si modul de organizare si Iunctio-
nare a activittii n cadrul acestor grupuri.
o mai bun functionare a comisiilor perma-
nente i sporirea operativittii acestora
ModiIicrile aduse sectiunii privind
Comisiile parlamentare sunt n mare parte de
Iorm avnd n vedere o mai mare acuratete a
textului. Aceste Comisii reprezint organe de
lucru ale Senatului, nIiintate cu scopul de a
pregti activitatea de legiIerare si de a realiza
traditionala Iunctie de control a Parlamen-
tului. Comisiile si adopt propriul lor regu-
lament de Iunctionare care se supune spre
aprobare Biroului permanent. Prin noile mo-
diIicri este prevzut si posibilitatea revo-
crii membrilor birourilor comisiilor perma-
nente nainte de expirarea mandatului la
cererea grupului parlamentar pe care l repre-
zint, prin votul majorittii membrilor
comisiei.
Toate aceste comisii sunt nominalizate
n textul noului Regulament deoarece nu se
poate imagina un Regulament care s nu Iac
reIerire expres la comisiile parlamentare
Tot ca o noutate este de semnalat c
sedintele comisiilor pot avea loc n acelasi
timp cu sedintele plenului dac exist ncu-
viintarea acestuia din urm, iar convocarea
sedintelor comisiei se Iace nu doar de
presedintele acesteia ci si de vicepresedintele
care l nlocuieste. Sunt modiIicri bine venite
avnd n vedere necesitatea unei activitti mai
intense a celor dou Camere si n special a
Senatului care se conIrunt cu o serie de acte
normative care trebuie adoptate de urgent.
functionarea comisiilor de mediere i com-
petenta repre:entantilor acestor comisii
Acestia pot hotr numai asupra
redactrilor diIerite adoptate de Camera
Deputatilor la textele adoptate de Senat si se
vor pronunta n aceste limite asupra
redactrilor diIerite. S-a avut n vedere aici
situatia n care Camera Deputatilor si-a extins
obiectul si a adoptat texte pentru care nu
Iusese sesizat si asupra crora Senatul nu se
pronuntase
desfurarea procesului legislativ
ModiIicrile intervenite n Regu-
lament pe acest domeniu duc la o simpliIicare
si n acelasi timp la o accelerare a procesului
de legiIerare.
Parlamentul
13 S.P. nr. 89/2001
Initiativa legislativ apartine guver-
nului, deputatilor, senatorilor, precum si unui
numr de cel putin 250.000 de cetteni cu
drept de vot. Acestia trebuie s provin din
cel putin un sIert din judetele trii, n Iiecare
din aceste judete sau n municipiul Bucuresti
trebuind s Iie nregistrate cel putin 10.000 de
semnturi n sprijinul acestei initiative.
Proiectele de lege si propunerile
legislative se nainteaz Biroului permanent
al Senatului, care dispune sesizarea comisiilor
permanente, stabilind si termene Iixe de
depunere a rapoartelor, precum si termenele
de depunere a amendamentelor la comisiile
sesizate n Iond. Biroul permanent al
Senatului dispune repartizarea proiectelor de
lege si a propunerilor legislative comisiilor
permanente ale Senatului, tinnd seama de
specializarea lor. Acestea ntocmesc rapoarte
avnd n vedere amendamentele depuse de
senatori si avizele unor comisii de aviz ce au
preocupri tangente n domeniile ce constituie
obiectul viitoarelor reglementri. Dac au Iost
amendamente respinse de comisie si dac se
cere sustinerea acestora n plen, se dezbat
doar amendamentele si se rezolv prin vot,
apoi se supune votului n ntregime raportul
comisiei dup care proiectului i se d votul
Iinal.
reglementarea procedurii de urgent printr-o
nou sectiune in Regulament
Cererea Guvernului si propunerile
Biroului permanent, ale grupurilor
parlamentare sau ale comisiilor permanente
se supun aprobrii Senatului n ziua n care au
Iost nregistrate, iar aprobarea procedurii de
urgent se Iace cu votul majorittii senatorilor
prezenti la sedint.
B. Camera Deputa(ilor
Si n cazul acestei camere s-au Icut o
serie de modiIicri reIeritoare la:
msuri de imbunttire a ordinii de :i
Noul Regulament al Camerei Depu-
tatilor oIer o solutie mai rapid pentru apro-
barea si stabilirea ordinii de zi si reprezint, n
opinia noastr, una din principalele mbun-
ttiri aduse vechiului Regulament. Desi
Biroul permanent pstreaz atributia alctuirii
proiectului ordinii de zi, apare o nou
structur n cadrul Camerei Deputatilor
Comitetul ordinii de :i organ Iormat din
presedintele Camerei Deputatilor, care
conduce lucrrile acestuia, ns nu are drept
de vot si liderii grupurilor parlamentare sau
loctiitorii acestora. Comitetul ordinii de zi
hotrste si asupra timpului aIectat Iiecrui
grup parlamentar pentru lurile de cuvnt n
sedinta Camerei. Noul Regulament al
Camerei Deputatilor are scopul declarat de a
muta centrul de greutate al dezbaterilor
parlamentare de la sedintele plenului ctre
comisiile parlamentare si ca urmare art.34.1
lit.b) precizeaz c, n cazul dezbaterilor
generale asupra unui proiect de lege sau a
unei propuneri legislative, alocarea timpului
pentru lurile de cuvnt este Iacultativ.
Aceast prevedere sporeste Ioarte mult
importanta Comitetului ordinii de zi ntruct
acestuia i revine atributia de a hotr dac un
anumit proiect de lege merit a Ii discutat n
sedinta Camerei sau urmeaz a se trece direct
asupra votului.
Comitetul ordinii de zi primeste si
prerogativa modiIicrii ordinii de zi n cazuri
exceptionale, la propunerea Biroului perma-
nent. De asemenea, el stabileste si n ce zile se
vor desIsura sedintele n plen, celelalte zile
lucrtoare Iiind aIectate activittii n comisii,
n grupurile parlamentare sau n teritoriu.
Interesant de observat este prevederea
noului art.83.1 alin.3 unde se prevede c n
prima sedint a Camerei, dup votul din
Comitetul ordinii de zi, liderii grupurilor
parlamentare au dreptul s prezinte Camerei
pozitia grupului pe care Iiecare lider l
reprezint Iat de ordinea de zi si Iat de
Parlamentul
14 S.P. nr. 89/2001
programul de lucru. Aceast prevedere are o
semniIicatie pur politic, n sensul c d
posibilitatea grupurilor parlamentare mai
putin numeroase s-si exprime pozitia Iat de
modul n care s-a stabilit ordinea de zi,
disociindu-se astIel de rangul de prioritate
care i se acord unei probleme sau alta. Din
punctul de vedere al desIsurrii procesului
legislativ norma regulamentar mentionat nu
are nici o eIicient ntruct plenul Camerei nu
poate schimba ordinea de zi.
Un alt aspect important este modul n
care se iau deciziile n noul organism nIiintat:
votul Iiecrui membru al Comitetului are o
pondere egal cu proportia grupului
parlamentar pe care l reprezint n numrul
total al deputatilor. Ca urmare dac un grup
parlamentar reprezint peste 50 din
numrul deputatilor, liderul grupului n cauz
va putea stabili ordinea de zi asa cum crede de
cuviint. Pe de alt parte, dac un grup
parlamentar pierde din membrii si ca urmare
a unor demisii, procentul reprezentat de
respectivul grup parlamentar va scdea si,
drept consecint, va scdea si ponderea
votului liderului su n Comitetul ordinii de
zi.
Desi noul mod de stabilire a ordinii de
zi poate prea oarecum nedemocratic, chiar
autocratic, considerm c aceast schimbare
este binevenit ntruct liderul grupului
parlamentar nu Iace altceva dect s exprime,
ns ntr-o manier mult mai rapid, opinia
deputatilor pe care i reprezint n Comitetul
ordinii de zi, iar pe de alt parte Regulamentul
prevede si anumite termene n care proiectele
de lege urmeaz a Ii supuse votului. Ca
urmare, puterea Comitetului nu este discretio-
nar asa cum ar putea prea la prima vedere.
Un astIel de exemplu este prevederea art.79
alin.2 prin care se dispune c Biroul perma-
nent nscrie proiectele de lege si propunerile
legislative pe proiectul ordinii de zi n termen
de cel mult 7 zile de la primirea raportului
comisiei sesizate n Iond.
O problem interesant se poate pune
n situatia n care un anumit grup parlamentar
detine mai mult de jumtate din numrul total
al deputatilor. Regulamentul prevede c nou
nIiintatul Comitet al ordinii de zi lucreaz n
mod regulamentar n prezenta a cel putin
jumtate din numrul liderilor grupurilor
parlamentare. Totusi n cazul artat mai sus,
n-ar Ii suIicient decizia liderului grupului
parlamentar majoritar, de vreme ce lui i
apartine decizia Iinal oricum? Considerm
c rspunsul la aceast ntrebare nu poate Ii
dect unul negativ ntruct rolul alegerilor
parlamentare ntr-o democratie nu este numai
acela de a vedea care este opinia dominant n
societate la un anumit moment, ci si de a
asigura opozitiei dreptul de a-si expune
punctul de vedere.
msuri privind functionarea comisiilor per-
manente
ConIorm noului Regulament, centrul
de greutate al activittii parlamentare se va
muta dinspre sedintele Camerei nspre
comisiile permanente si, ca urmare, sedintele
comisiilor pot avea loc concomitent cu
lucrrile Camerei, n baza aprobrii date de
Comitetul ordinii de zi. Totusi, pentru a nu
mpiedica adoptarea legilor datorit lipsei de
cvorum, a Iost introdus o diIerentiere ntre
sedintele Camerei, aprnd ca o categorie
distinct: sedintele de vot. Se precizeaz c
sedinta de vot este cea organizat n acest
scop, iar per a contrario celelalte sedinte sunt
destinate numai dezbaterii legilor, n cazul n
care Comitetul ordinii de zi aloc timp pentru
asa ceva.
Pentru ca lipsa de cvorum s nu
aIecteze Iunctionarea comisiilor permanente,
noul regulament permite liderului unui grup
parlamentar al crui reprezentant ntr-o
anumit comisie absenteaz s mputer-
Parlamentul
15 S.P. nr. 89/2001
niceasc, n scris, pe un alt membru al respec-
tivului grup s-l nlocuiasc pe deputatul
absent.
n caz de conIlict de competent ntre
comisii, Biroul permanent este cel care
solutioneaz disputa, ns se introduce un
termen de sapte zile n care este obligat s ia
o decizie.
msuri privind desfurarea procesului
legislativ
Modul n care o lege poate Ii amen-
dat s-a schimbat total prin noul Regulament.
AstIel amendamentele nu mai sunt propuse n
plen, ci vor Ii trimise de ctre deputati,
grupuri parlamentare sau Guvern la comisia
sesizat n Iond, cu cel putin 5 zile nainte de
data depunerii raportului. Dac termenul de
depunere a raportului a Iost redus la 5 zile,
termenul de depunere a amendamentelor este
de 3 zile.
Pentru propunerile legislative elabo-
rate de ctre o comisie parlamentar amenda-
mentele se depun la cea comisie n termen de
5 zile de la anuntarea n plenul Camerei
Deputatilor.
Amendamentele se depun n scris si
motivat, sub semntura initiatorului, iar cele
ale Guvernului se depun sub semntura unui
membru al Guvernului. Asupra tuturor amen-
damentelor se pronunt comisia sesizat n
Iond sau comisia special, iar avizul unei alte
comisii nu va Ii solicitat dect n cazul n care
comisia sesizat n Iond consider necesar.
Amendamentele a cror acceptare ar duce la
modiIicarea bugetului de stat sau bugetului
asigurrilor sociale de stat vor Ii, totusi,
transmise Guvernului, ns dac n termen de
5 zile de la primire Guvernul nu se opune,
amendamentele vor Ii considerate acceptate.
Exist o categorie de amendamente
care pot Ii ridicate si n plenul Camerei si
anume cele de corelare tehnico-legislativ,
gramaticale si lingvistice. Pentru acestea
avizul comisiei se d oral de ctre raportor, la
solicitarea presedintelui Camerei.
ConIorm noului Regulament, un
proiect de lege nu poate Ii dezbtut pe articole
dect dac au Iost Iormulate amendamente, cu
respectarea prevederilor mentionate mai sus.
Dac nu exist amendamente, un proiect de
lege nu poate Ii dezbtut sau supus votului
dect n totalitatea lui. Discutarea sau votarea
unui proiect de lege pe articole nu nseamn
c respectivul proiect va Ii dezbtut sau votat
pe Iiecare articol n parte, ci doar articolele
asupra crora au Iost aduse amendamente.
Durata dezbaterilor n plenul Camerei
a Iost mult redus ntruct Iiecare grup
parlamentar nu se poate pronunta dect printr-un
singur reprezentant, iar durata unei interventii
nu poate depsi 5 minute. Pe lng repre-
zentantii grupurilor parlamentare, mai pot lua
cuvntul reprezentantul Guvernului, initia-
torul proiectului de lege si raportorul comisiei
sesizate n Iond. n cazul n care consider
necesar, presedintele Camerei poate supune
spre aprobare sistarea discutiilor asupra unui
anume articol, chiar dac nu s-au pronuntat
toti cei enumerati anterior.
Votul Iinal asupra unui proiect de lege
poate avea loc numai ntr-o sedint consacrat
acestui scop si priveste ansamblul reglemen-
trii. Ca o exceptie, Camera poate hotr, la
propunerea presedintelui, ca votul Iinal s
priveasc prti din ansamblul reglementrii,
dar numai dac aceste prti constituie un
ansamblu unitar (spre exemplu, capitole). n
acest caz toate prtile proiectului de lege
trebuie supuse succesiv la vot, n aceeasi
sedint.
n vederea grbirii armonizrii legis-
latiei Romniei cu legislatia Uniunii Euro-
pene, proiectele de lege alctuite n acest scop
urmeaz de drept procedura de urgent si vor
Ii trecute de ctre Biroul permanent cu
prioritate pe proiectul ordinii de zi.
Parlamentul
16 S.P. nr. 89/2001
O ultim modiIicare pe care o semna-
lm este cea privitoare la cvorum. ConIorm
noului Regulament, prezenta majorittii
deputatilor nu este necesar dect la votul
pentru adoptarea legii n ansamblul ei,
precum si atunci cnd se supune la vot
respingerea unui proiect de lege.
3. Controlul constitu(ionalit(ii
nainte de a Ii transmise spre pro-
mulgare, legile adoptate de una din camere, n
aceeasi redactare ca si a celeilalte camere sunt
depuse la Secretarul general al camerei
respective n vederea exercitrii dreptului de
sesizare a Curtii Constitutionale. n termen de
24 de ore de la depunere, presedintele camerei
sau presedintele de sedint aduce la
cunostinta parlamentarilor, n sedinta
plenului, aceast depunere. Termenul de
sesizare a Curtii Constitutionale este de cinci
zile cu exceptia legilor adoptate cu procedur
de urgent, n cazul crora termenul este de
dou zile.
Dac legea este declarat neconsti-
tutional camera ai crei membri au Icut
sesizarea este obligat ca n termen de 30 de
zile s dezbat si s hotrasc asupra
nregistrrii comunicrii de neconstitutio-
nalitate. Stabilirea acestor termene Iixe este
Ir ndoial o modalitate de eIicientizare a
activittii parlamentare.
4. Controlul parlamentar
Regulamentele celor dou camere
cuprind importante prevederi legate de
exercitarea controlului parlamentar. n
cuprinsul lor este reglementat pe larg
procedura motiunilor, ntrebrilor, a inter-
pelrilor, inIormarea camerelor, adresarea
unor petitii, iar n cazul Senatului noul
Regulament cuprinde si o sectiune nou
privind declaratiile politice sptmnale.
Motiunile exprim pozitia
Parlamentului ntr-o anumit problem
politic intern sau extern, urmnd a Ii
initiate de cel putin o ptrime din numrul
senatorilor sau deputatilor, dup caz.
ntre ntrebri si interpelri exist
deosebirea c, pe cnd ntrebarea const n
solicitarea de a rspunde dac un Iapt este
adevrat ori o inIormatie este exact, inter-
pelarea const ntr-o cerere scris, adresat de
un parlamentar Guvernului sau unui membru
al acestuia, prin care se solicit explicatii
asupra politicii Guvernului n problemele
activittii sale interne sau, externe. Att
ntrebrile ct si interpelrile pot Ii adresate n
nume individual, ct si al grupurilor
parlamentare, n acest caz Iiind aIectat un
timp corespunztor ponderii acestora n
cadrul camerei respective.
n ceea ce priveste cererea de inIor-
mare, aceasta este solicitat de presedintele
camerei sau de presedintii comisiilor, Iiind
adresat Guvernului sau celorlalte organe ale
administratiei publice.
5. Concluzii
Er ndoial c noile modiIicri
aduse Regulamentelor Parlamentului consti-
tuie o premis pentru mbunttirea activittii
acestuia n sensul accelerrii procesului
legislativ, dar are inIluente si n plan politic,
tinnd cont si de noua conIiguratie a
Parlamentului. Crearea Comitetului ordinii de
zi din cadrul structurii de conducere a
Camerei Deputatilor sporeste mult autoritatea
liderilor grupurilor parlamentare asupra
propriilor lor grupuri, aceasta avnd drept
consecint o mai mare stabilitate guverna-
mental, disciplina n cadrul Iiecrui partid
asigurnd respectarea protocoalelor semnate.
O atare situatie ascunde si anumite pericole
Parlamentul
17 S.P. nr. 89/2001
deoarece o exercitare lipsit de tact a
autorittii liderilor grupurilor parlamentare
poate duce la tensiuni latente n cadrul
partidelor, iar eventualele rupturi si aIilieri pot
aIecta puterea decizional a unor partide.
Un alt pericol pe care l ascund
prevederile noilor regulamente este acela de a
spori excesiv Iorta decizional a partidului
majoritar. AstIel, acesta poate impune cu
relativ usurint nu numai ce proiecte de legi
s Iie dezbtute si n ce ordine ci chiar
eliminarea total a dezbaterilor n plen asupra
unei legi. Totusi, un element pozitiv ar Ii acela
c se asigur o comunicare permanent ntre
liderii partidelor si se poate alctui un
program comun de actiune n vederea
adoptrii mai multor proiecte de lege dintr-un
anumit domeniu, asa numita tehnica adoptrii
,,pe pachete de legi. Acest Iapt ar avea
consecinte beneIice nu numai din punct de
vedere al eIectului social scontat al legilor
adoptate, dar chiar si din perspectiva unei mai
bune tehnici de redactare legislativ.
Bibliografie:
1. Regulamentul de organi:are i functionare
a Senatului Romniei, Monitorul OIicial al
Romniei, partea I, nr. 58 din 2 Iebruarie
2001.
2. Regulamentul de organi:are i functionare
a Camerei Deputatilor, Monitorul OIicial al
Romniei, partea I, nr. 53 din 14 martie 1996.
3. Hotrrea privind modificarea i comple-
tarea Regulamentului Camerei Deputatilor,
Monitorul OIicial al Romniei, partea I, nr. 21
din 15 ianuarie 2001.
Parlamentul
18 S.P. nr. 89/2001
$TEFAN DEACONU absolvent al Eaculttii de
Drept, Universitatea Bucuresti este expert
parlamentar n cadrul Senatului Romniei si
membru al Centrului Sud-Est European de
Drept Constitutional de la Atena.
MIHAI HORIA CUC absolvent al Eaculttii
de Drept, Universitatea Bucuresti este avocat
n cadrul Baroului Bucuresti si membru al
Asociatiei de Istorie Comparativ a
Institutiilor si Dreptului.
CINE NE CITE$TE:
Citesc cu mare plcere 'SIera Politicii
Iiindc de multe ori, prin analizele sale
'eretice si 'iconoclaste mi contrazice
multe idei primite necritic si-mi lumineaz
cotloanele spirituale unde se strng plati-
tudinile auzite sau citite n grab n alte
prti.
Bogdan Baltazar
Preyedintele
Bncii Romne pentru Dezvoltare,
Groupe Socit Gnrale
Orice moment postelectoral este, n
mod Iiresc, pentru un partid politic, un
moment al bilantului, al evalurii rezultatelor
obtinute, al repozitionrii si redeIinirii pe
scena politic. ncheierea unui ciclu electoral
si nceperea altuia prilejuieste o analiz a
succeselor si insucceselor unui partid politic,
o apreciere asupra msurii n care obiectivele
sale au Iost atinse, cu toate consecintele care
decurg de aici. Prin urmare, un moment
postelectoral poate Ii si un moment al
schimbrii n interiorul partidelor politice.
n aceast tendint se nscriu si
schimbrile la nivelul conducerii care au avut
loc la nceputul acestui an n trei dintre
partidele romnesti: PDSR, PNTCD si PNL.
1
O privire mai atent asupra modului n care s-a
produs schimbarea liderilor n aceste trei
partide, asupra motivatiilor vizibile, a semni-
Iicatiei si consecintelor acestei schimbri ar Ii
n msur s pun n evident att ase-
mnrile, ct si deosebirile dintre cele trei
cazuri.
Motiva(iile yi maniera schimbrii
Er ndoial, motivatiile schimbrii
si modul n care a avut loc aceasta sunt
diIerite n Iiecare din cele trei cazuri, ea Iiind
ntr-un Iel sau altul consecinta rezultatelor
nregistrate la ultimele alegeri, n spet a per-
Iormantelor sau contraperIormantelor acestor
partide n alegerile din noiembrie 2000.
Concret, schimbarea din cadrul Parti-
dului Democratiei Sociale din Romnia a Iost
cea mai previzibil si mai putin problematic,
ea impunndu-se n momentul n care Iostul
seI al partidului Ion Iliescu a redevenit
presedintele Romniei. Cstigtor al alege-
rilor si asumndu-si singur guvernarea, PDSR
avea nevoie de un nou lider, care s se bucure
de o imagine bun att n rndurile electo-
ratului autohton, ct si pe plan extern. Or, solutia
cea mai Iireasc si cea mai asteptat era
Adrian Nstase. ConIerinta National Extra-
ordinar a PDSR s-a desIsurat Ir surprize,
premierul Iiind singurul candidat si Iiind ales
n unanimitate noul presedinte al PDSR.
Animozittile din interiorul partidului si
eventualele dispute cu gruparea lui Nicolae
Vcroiu, pe care unii le anticipaser, au Iost
lsate la o parte. ntr-o atmosIer de 'con-
sens, Ion Iliescu i-a predat staIeta premi-
erului Nstase, anuntndu-si totodat intentia
de a reveni n partid dup ncheierea manda-
tului su. n spatele acestei unanimitti, care a
Iost mai degrab una de conjunctur, exist
totusi grupri cu vederi si opinii diIerite.
Modul mai mult sau mai putin divergent n
care se vor maniIesta acestea depinde, n bun
Parlamentul
19 S.P. nr. 89/2001
Noii lideri yi schimbarea
politicii romneyti
IULIA HUIU
msur, de prestatia lui Adrian Nstase, att
ca presedinte al partidului, ct mai ales ca seI
al guvernului. De altIel, recent alesul
presedinte al PDSR a pledat pentru unitatea
partidului, n perspectiva n care PDSR 'va
trece printr-o perioad n care se va ncerca
scindarea sa n Iavoarea unor grupuri de
interese.
2
Asadar, alegerea lui Adrian
Nstase constituie doar un preambul si doar
una din variabilele care vor determina evo-
lutia PDSR-ului n perioada urmtoare.
La polul opus din punctul de vedere al
motivatiilor si modului n care s-a produs
schimbarea se situeaz PNTCD-ul, unde am
asistat la cea mai spectaculoas si, n acelasi
timp, tensionat schimbare de lideri. Er
ndoial, esecul usturtor al PNTCD, care a
'reusit contraperIormanta, neegalat de nici
un alt partid, de a deveni din principala Iort
politic aIlat la guvernare o Iormatiune
neparlamentar este principala cauz a modu-
lui n care au Iost transate lucrurile la Congre-
sul din 1921 ianuarie 2001. Delegatii la Con-
gresul PNTCD au sanctionat Ir drept de
apel Iosta conducere, pe care au considerat-o
principala responsabil de esecul din alegeri,
propulsndu-l n schimb, ca seI al partidului,
pe Andrei Marga. Modul n care delegatii din
sal au reusit ca, prin schimbarea prealabil a
statutului, s impun acceptarea candidaturii
la seIia PNTCD a lui Andrei Marga reprezint
o premier pe scena politic romneasc.
Principalul strateg n aceast competitie
politic a Iost Vasile Lupu, care s-a retras din
cursa pentru seIia PNTCD pentru a-i Iace loc
lui Andrei Marga. Avndu-l asadar ca artizan
pe Vasile Lupu, ntreaga miscarea strategic,
care s-a soldat cu alegerea lui Andrei Marga
ca presedinte al PNTCD, a constituit o surpriz
pentru restul clasei politice, rsturnnd toate
previziunile.
S-au Icut multe speculatii n legtur
cu cei care ar sta cu adevrat n spatele
alegerii Iostului ministru al educatiei si care ar
Ii regizat din umbr schimbrile spectacu-
loase de la Congresul PNTCD. S-a spus chiar
c Andrei Marga ar Ii doar un presedinte
intermediar, care va Iace loc ulterior altcuiva,
poate chiar Iostului seI al statului Emil
Constantinescu.
3
Nu stiu n ce msur aceste
ipoteze sunt credibile si pot Ii veriIicate sau
rmn la nivelul unor simple speculatii pe
care timpul le va inIirma. Si, chiar dac aceste
ipoteze ar Ii reale, nu cred n valabilitatea
unui calcul politic de acest tip pe termen lung,
mai ales n situatia n care se aIl PNTCD
acum. A crede c Andrei Marga poate Ii
'sacriIicat n acest mod nseamn a-l
subestima pe noul presedinte al PNTCD. Cert
este c, indiIerent de ce jocuri s-au Icut n
culise, Congresul i-a sanctionat pe cei care au
Icut parte din vechea conducere a partidului,
dndu-le un vot de blam, iar dac Andrei
Marga si echipa lui se vor achita cu succes de
misiunea deloc usoar pe care si-au asumat-o
reIacerea PNTCD-ului atunci se vor
bucura de suIicient capital politic pentru a-si
ntri pozitia n partid si pentru a invalida
orice calcule Icute acum.
Ultimul n ordinea desIsurrii a Iost
Congresul Partidului National Liberal. Situatia
postelectoral a PNL este iarsi una cu totul
diIerit, iar rezultatul obtinut de acest partid la
ultimele alegeri poate Ii interpretat din dou
puncte de vedere antagonice: dac ne
raportm la pragul de 15 n Iunctie de care
un partid poate Ii considerat mare sau mic
4
, pe
care PNL nu a reusit s-l depseasc n aceste
alegeri si dac lum n considerare Iaptul c
PNL a devenit din partid aIlat la guvernare un
partid de opozitie, atunci se poate spune, ntr-
adevr, c rezultatele au Iost sub asteptri;
dac ns ne raportm la pragul electoral si
tinem cont de Iaptul c PNL a reusit s intre
singur n parlament, ntr-un moment n care
CDR si orice Iormatiune asociat cu aceasta a
Parlamentul
20 S.P. nr. 89/2001
Iost drastic sanctionat de electorat, atunci PNL
s-a dovedit a Ii un cstigtor. Participarea PNL-
ului pe liste proprii, al crei artizan a Iost
Valeriu Stoica (merit care nu i se poate nega, n
ciuda acuzatiilor pe care i le aduc unii), a Iost o
strategie corect din cel putin dou perspective:
pe de o parte, aceast miscare politic s-a
dovedit a Ii rezultatul unei viziuni pragmatice si
realiste asupra tendintelor de evolutie n politica
romneasc, iar corectitudinea ei a Iost
conIirmat de alegeri; pe de alt parte, tine de
logica actiunii partidelor politice s participe
singure n alegeri. Principalul test pe care l are
de trecut orice Iormatiune politic este chiar cel
al alegerilor, Iorta sa politic real putnd Ii cel
mai bine msurat prin participarea pe liste
proprii. Dincolo de acestea, ns, privite din
orice perspectiv, cele 7-8 obtinute de PNL
au plasat acest partid pe o pozitie destul de
delicat pe scena parlamentar, de unde si
disputele pe aceast tem din interiorul PNL.
Pe acest Iond postelectoral, Congresul
PNL din 1718 Iebruarie a adus si el o serie de
clariIicri necesare, precum si schimbrile mai
mult sau mai putin previzibile de la nivelul
conducerii. Er a exista o unanimitate n
alegerea noului lider, ca n cazul PDSR si ntr-o
atmosIer mai putin ncordat si tensionat
dect n cazul PNTCD, alegerile din PNL au
prilejuit o competitie democratic si deschis,
de pe urma creia cel mai mult de cstigat are
chiar PNL-ul. n ciuda acuzatiilor care i se aduc
noului presedinte al PNL, dac privim strict
Iaptele si actiunile politice, Ir a emite judecti
de valoare si Ir a ne lsa prad prejudectilor
si impresiilor, nu se poate nega Iaptul c
numele lui Valeriu Stoica se leag de cteva
episoade importante, decisive chiar, din istoria
postdecembrist a PNL-ului: ncepnd de la
Grupul de ReIormare Politic si Moral a PNL,
continund cu demersurile pentru uniIicarea
liberal si pn la iesirea din Conventie si mai
ales intrarea n parlament n 2000. Toate aceste
episoade care s-au materializat n uniIicarea,
ntrirea si reaIirmarea pe scena politic a PNL-
ului l au ca principal protagonist pe Valeriu
Stoica. Tocmai de aceea si din alte motive pe
care nu le voi lua n discutie aici, alegerea sa la
seIia PNL nu a Iost nicidecum o surpriz, ci o
solutie Iireasc si rational.
Semnifica(ia schimbrii
Dincolo de motivatiile exterioare
diIerite care au dus la schimbri n structura
conducerii acestor partide sau de modul mai
mult sau mai putin spectaculos n care s-au
produs aceste schimbri, principala asemnare
ntre cele trei cazuri tine de dubla semniIicatie
pe care o are alegerea noilor lideri: pe de o
parte, este vorba de o schimbare de generatie n
politica romneasc, iar pe de alt parte asistm
la o schimbare la nivelul atitudinii politice, al
manierei de ntelegere si abordare a jocului
politic. Practic, alegerea lui Adrian Nstase, a
lui Andrei Marga si a lui Valeriu Stoica repre-
zint ascensiunea unui nou tip de lider n
politica romneasc, mai apropiat de realismul
si proIesionalismul de care este nevoie n lumea
politicului. ntr-un cuvnt, ei reprezint altceva
dect ceea ce s-a vzut pn acum din partea
seIilor de partide de pe scena politic
romneasc. Noua generatie de lideri politici
este exponenta unui alt tip de gndire politic,
mai pragmatic si mai realist. Un exemplu n
acest sens este programul pe care l-a propus
noul presedinte al PNL, Valeriu Stoica, intitulat
Mandat pentru unitatea i forta Partidului
National Liberal
5
. El reIlect exact acest tip de
gndire, bazat pe o analiz obiectiv a vietii
politice romnesti si pe o nou viziune politic
adaptat noilor realitti globale.
Schimbarea liderilor tine ns si de una
din principalele Iunctii ale partidelor politice
aceea de selectie a reprezentantilor, a liderilor, a
persoanelor din interiorul partidului care s
Parlamentul
21 S.P. nr. 89/2001
ocupe Iunctii. n msura n care noii lideri vor
conIirma asteptrile si actiunile lor vor marca n
mod pozitiv evolutia partidelor pe care le
conduc, se poate spune c cele trei partide si-au
ndeplinit aceast Iunctie. n aceeasi ordine de
idei, schimbrile de la nceputul acestui an pot
Ii privite si din perspectiva unuia din criteriile
pe baza cruia se deIineste un partid puternic:
supravietuirea si Iunctionarea lui dup
'disparitia liderului istoric. n acest sens, se
poate aIirma c toate cele trei partide s-au
ndeprtat de liderii lor istorici. Dar, de aceast
dat, nu mai poate Ii pus sub semnul ntrebrii
supravietuirea lor Ir liderul istoric. Din
contr, tocmai aceast msur este cea care le
poate asigura supravietuirea, mai ales n cazul
PNTCD-ului, unde a avut loc si cea mai
dramatic iesire din scen a liderului istoric.
Dac, n ceea ce i priveste pe liberali,
intentia de retragere a Iostului presedinte Iusese
anuntata mai de mult si nu era conditionat de
rezultatul obtinut n alegeri, n cazul PDSR
situatia este oarecum diIerit. Acest partid a
avut, Ir ndoial, un astIel de lider 'istoric n
persoana lui Ion Iliescu si se poate constata o
cert inertie n privinta propulsrii altor
personalitti din rndurile partidului la acest
nivel. Aceast apreciere poate Ii probat chiar si
numai dac lum n calcul modul n care PDSR
s-a ncptnat s l mentin pe Ion Iliescu n
cursa prezidential,
6
n ciuda Iaptului c de
numele acestuia erau legate o serie de
scandaluri (vezi 'Iirul rosu, aIacerea Costea) si
c au Iost ridicate numeroase semne de
ntrebare cu privire la constitutionalitatea
candidaturii sale. La momentul actual, acest
argument poate prea Ials, dat Iiind Iaptul c
Iostul presedinte al PDSR a reusit s cstige
cursa prezidential. ns nu trebuie s uitm
circumstantele speciale n care Ion Iliescu a
redevenit presedinte al Romniei si, n plus,
este Ioarte probabil ca si o alt Iormul venit
din partea PDSR (spre exemplu cu Adrian
Nstase candidat la presedintie) s Ii avut cstig
de cauz n alegerile din noiembrie. InIluenta
pe care presedintele Iliescu o poate exercita
nc asupra partidului din care provine nu
trebuie subestimat, ns, prin alegerea lui
Adrian Nstase, PDSR poate acum s se
ndeprteze de imaginea si mitul liderului
istoric, punnd n locul acestuia pe unul din
reprezentantii noului tip de lider politic de care
aminteam anterior.
Consecin(ele schimbrii
AIirmarea pe scena politic a noii
generatii de lideri poate reprezenta nceputul
schimbrii politicii romnesti. Alegerea noilor
lideri are, n sine, consecinte pozitive, att n
stnga, ct si n dreapta esicherului politic, dar
nu constituie dect un prim pas. Desigur, a avea
lideri cu un alt tip de viziune politic, cu calitti
de manageri politici este esential, ns, la rndul
lor, acesti lideri nu pot lucra singuri. Oricum,
alegerea lui Adrian Nstase, a lui Andrei Marga
si a lui Valeriu Stoica deschide cteva oportu-
nitti n viata politic romneasc.
Concret, PDSR are acum ocazia de a
iesi de sub imaginea de urmas al ESN-ului si de
a deveni un adevrat partid social democrat.
Prin alegerea lui Adrian Nstase la seIia PDSR,
Romnia se aliniaz traditiei unor democratii
occidentale n care primul-ministru este si
presedintele partidului de guvernmnt. Toto-
dat, n acest mod pot Ii evitate crize politice de
tipul celor care au aIectat guvernele Ciorbea si
Vasile, nemaiexistnd riscul ca premierul s
piard sprijinul partidului care l-a propulsat.
Eaptul c PDSR a promovat acest nou tip de
lider este un semn bun, dar mai important este
ca schimbarea s nu rmn doar la acest nivel.
Dac deschiderea si atitudinea democratic,
pro-european a lui Adrian Nstase nu va Ii
dublat de actiuni concrete sau va continua s
Iie contrazis prin declaratii de tipul celor
Parlamentul
22 S.P. nr. 89/2001
Icute de presedintele Iliescu la Eocsani, atunci
PDSR risc s piard aceast ocazie. Rmne
de vzut de ce parte a baricadei va alege s se
situeze PDSR-ul si dac va renunta s mai Iie
un Ianus al politicii romnesti (asa cum l
numea unul dintre liderii politici), cu o Iat
ndreptat spre occident ntr-o atitudine mai
deschis si mai democratic si cu alt Iat
ndreptat spre interior cu pstrarea unor
practici ce nu respect regulile jocului
democratic, dintr-un anumit tip de inertie
politic.
n partea dreapt a spectrului politic
situatia st cu totul altIel. Exist destule voci care
vorbesc despre iminenta sau posibila disparitie a
dreptei, idee care nu tine ns seama de cteva
aspecte importante. n primul rnd, alegerea lui
Andrei Marga este o sans dat PNTCD-ului si
implicit dreptei politice. Avnd n Iruntea sa o
nou echip (Andrei Marga Vasile Lupu Clin
Ctlin Chirit), PNTCD are acum posibilitatea
de a se rennoi si reIace, chiar dac situatia n care
se aIl la momentul actual, Ir a se putea
maniIesta si aIirma pe scena parlamentar, este
una destul de delicat. De altIel, au existat situatii
si mai diIicile pe care alte partide le-au depsit
(vezi cazul liberalilor). n al doilea rnd, singura
Iormatiune de centru dreapta rmas n
parlament PNL, dup ce si-a ales noua
conducere si si-a clariIicat situatia din interior,
poate trece la aplicarea strategiei sale, prin care si
propune 's solidarizeze pe toti cettenii cu
optiuni de centru-dreapta n jurul unui proiect
liberal de reconstructie a dreptei.
7
A desconsidera
aceast intentie si a conIunda semnarea proto-
colului cu PDSR cu o abandonare a dreptei ar Ii o
eroare si s-ar nscrie pe aceeasi linie cu speculatiile
dinaintea alegerilor privind o Ioarte probabil
intrare a PNL la guvernare alturi de PDSR. Or,
evenimentele ulterioare au inIirmat aceste
speculatii.
Prin urmare, am asistat la nceputul
acestui an la derularea unor episoade impor-
tante din evolutia ctorva partide romnesti, la
iesirea din scen a unora dintre personajele
politice care au dominat ultimii ani si la aIirma-
rea unei noi generatii de lideri, caracterizat
printr-o atitudine mai deschis si mai
pragmatic. Evolutiile care vor avea loc n
continuare pe scena politic romneasc vor
aduce, probabil, n prim plan si alte perso-
nalitti reprezentative pentru acest nou tip de
lider. Tocmai de aceea, va Ii interesant de
urmrit n ce msur schimbarea nceput acum
prin ascensiunea noilor lideri va continua si
care va Ii impactul ei concret asupra dinamicii
vietii politice romnesti.
NOTE
1
n aIar de aceste trei partide, o schimbare, de data
aceasta n privinta liniei politice, a survenit si n APR,
schimbare pe care nu mi propun s o iau n discutie n
aceast analiz. De asemenea, o competitie interesant
se poate anticipa si n cazul Partidului Democrat, care
si va alege noua conducere n luna mai.
2
Mihai Toader, Ovidiu Banches, 'Nstase unanimi-
tate, Ziua, 20/21 ianuarie 2001.
3
Vezi Adrian Ursu, 'Calm aparent si ncierri la scen
deschis, Adevrul, 22 ianuarie 2001.
4
Unul din criteriile stabilite n teoria partidelor politice
pentru a deIini un partid ca Iiind mare sau mic se reIer
la obtinerea a mai mult, respectiv mai putin de 15 din
voturi.
5
Vezi 'Mandat pentru unitatea si Iorta Partidului
National Liberal, Ziua, 30 ianuarie 2001.
6
Vezi n acest sens si Dan Pavel, 'Cutremurul politic si
indolenta liderilor, Ziua, 23 mai 2000.
7
Proiect privind Strategia politic a Partidului
National Liberal in perioada 2001 2004, Bucuresti,
16 Iebruarie 2001.
Parlamentul
23 S.P. nr. 89/2001
IULIA HUIU Student n anul III la sectia n
limba englez a Eaculttii de Studii Politice
si Administrative, anul IV la sectia de Limbi
Clasice,Universitatea din Bucuresti.
DiIerite analize ale strii de Iapt din
Romnia perioadei de tranzitie au adus Irecvent n
dezbaterile politice Ienomenul coruptiei. n majo-
ritatea diagnozelor, conceptul de coruptie a Iost
nteles ca acel comportament deviat de la normele
acceptate al Iunctionarilor publici, n scopul
servirii unor interese particulare.
n mod evident si unanim acceptat,
coruptie exist n toate societtile, dar, dup cum
s-a observat din punctul de vedere istoric aceasta
este mai prezent n unele societti dect n altele,
si mai des ntlnit n unele momente din evolutia
unor societti dect n celelalte.
n conditiile conIigurrii unei piete libere,
jocul ntre cerere si oIert a oIerit si oportunitatea
Iolosirii ca mijloc de tranzactionare a oportuni-
ttilor pe care coruptia le oIerea actorilor politici.
Stabilirea unui contract social ntre alegtori si
posibilii alesi, n conditiile democratiei reprezen-
tative si parlamentare, nu s-a putut realiza ntre `90
si 2000, dect n conditiile unei tranzactii n care
prezenta coruptiei Iigura ca o clauz subnteleas.
Corup(ia prin promisiune
Dimensiunile majore pe care s-au axat
promisiunile electorale ale aspirantilor la
guvernare n intervalul 1990-2000 au Iost nivelul
de trai si starea de legalitate. Pretendentii la
prghiile Puterii, n cadrul seductiei continue pe
care au exercitat-o asupra electoratului, nu au reli-
eIat n mesajele lor aproape niciodat c destinul
individului sau al clasei sociale creia i apartin
poate Ii independent de regimul politic care i
guverneaz, cu conditia ca acesta s Iie unul
democratic.
O bunstare acordat exclusiv prin solutii
administrative nu poate sublinia dect ignoranta
sau imoralitatea actorului politic care o promite.
Utopia reglementrii exclusiv prin intermediul
legii a calittii vietii atrage o perceptie negativ a
institutiei Iundamentale a democratiei: Parla-
mentul. Acuitatea perceptiei electoratului a Iost
direct proportional cu nivelul culturii politice a
acestuia la momentul respectiv. Cum realitatea
social de pn acum a Iost inamicul principal al
oricrei guvernri postdecembriste, echivocul
responsabilittilor Puterii n bunstarea societtii a
condus la ngrijortoarea lips de ncredere n
institutiile ,responsabile cu Iericirea noastr.
AstIel, n mod paradoxal, promisiunile din timpul
campaniilor electorale submineaz chiar imaginea
si credibilitatea institutiilor vizate a Ii preluate n
urma alegerilor prin ,contaminarea electoral a
atributiilor si competentelor acestora, dincolo de
cadrul legal. Prorogarea de competente, omnipo-
tenta demnitarului n orice sector al vietii sociale
sau al politicii internationale, a antrenat o dimi-
nuare considerabil a ncrederii sociale, pe Iondul
deteriorrii nivelului de trai.
Politic intern
24 S.P. nr. 89/2001
Corup(ie
Corupfia politic: substitut sau indicator al reformei?
GABRIEL RADU
Corup(ia prin acceptare
Promovarea legislativ a unui trai mai
bun ex nihilo nu poate Ii ntr-un joc de sum
nul dect un traIic cu privilegii, o redistributie de
tipul unui ,Caritas politic.
Academicianul ungar Andras Sajo
considera c ceea ce adesea este caracterizat drept
coruptie n Europa Central, este de Iapt,
,serviabilitate un sistem complex, aproape
Ieudal, de patroni si clienti care se dovedeste a Ii
Ioarte greu de eradicat. Comunismul a creat o
nomenclatur obisnuit s Iac traIic de Iavoruri,
reIlex nc activ n perioada tranzitiei.
Promisiunea politic de ntrire a
autorittii institutiilor statului prin prorogarea de
competente sporite a unor institutii semniIic o
captatio benevolentie corupt att n esenta sa, n
consecintele sale, dar atrage si o rspundere din
parte celui care accept o asemenea posibilitate,
autodegrevndu-se de responsabilitatea pe care
democratia liberal i-o conIer.
Analiza lucid a continuturilor promisi-
unilor electorale Icute ntre 1990 si 2000 ar releva
posibilitatea ca orice tip de reIorm s Iie Icut n
aIara responsabilittii si initiativelor individuale, de
ctre institutii inIorme n schimbare de competente
si ale cror costuri s Iie suportate doar de ctre cei
care vor acest lucru. Numeroase sondaje de opinie
au relieIat Iaptul c romnii accept reIorma ca o
necesitate, ns aceast reIorm s-si maniIeste
eIectele, pe ct posibil, doar pn la portile propriei
ntreprinderi, iar eIectele beneIice ale acesteia s
poat Ii trite plenar la nivel individual.
Motorul schimbrilor politice l-a consti-
tuit ntr-o mare msur actiunea conjugat a
promisiunilor si dezamgirilor. Potentialitatea si
realitatea erau ns purttori de coruptie Iie ca
intentie expres, Iie ca rezultat. n aceste premise,
corpul societal, prin liderii si de opinie identiIic
starea de legalitate ca anticorpul apt s nIrng
att subdezvoltarea, ct si injustitia social pe
Iondul coruptiei. Diagnosticul de coruptie aplicat
unor raporturi sociale de natur pur politic, a atras
catalogarea clasei politice conductoare ca Iiind
corupt, lucru eIicient n planul electoral al
oricrei Iormatiuni politice. Este ns adevrat ca
n decorul pluralismului politic n curs de conso-
lidare, tranzactia politic poate Ii perceput printr-un
reIlex totalitar ca o coruptie n stare incipient.
Schimbarea din 1996 poate Ii explicat
att printr-o evaluare negativ de ctre electorat a
realittilor prezente la acel moment, ct si promi-
siunilor Iostei Opozitii si, mai ales, sperantelor
ntr-o etic a actiunilor politice.
Msurile menite a ntri starea de lega-
litate si de combatere a coruptiei, a Icut ca
reIorma s Iie perceput ca o politic restitutiv-
reparatorie. Pe de o parte, restituirea bunurilor mo-
bile si imobile proprietarilor de drept (esec rsu-
ntor mai cu seam n cazul caselor nationalizate)
a indus n cadrul coalitiei guvernante ntre 1996-
2000 o tensiune ntre moral si eIicient; pe de alt
parte transIerul de proprietate din cadrul
procesului de privatizare a evidentiat vecintatea
apropiat ntre esenta negocierii politice si cea a
tranzactiilor n sIera relatiilor clientelare.
ntreaga constructie institutional antico-
ruptie nu poate reprezenta deocamdat dect o lupt
cu eIectele. ClariIicarea Ienomenelor de coruptie,
deIinirea expres normativ a acesteia, alegerea
eIicient a mijloacelor de lupt mpotriva ei poate
Iace ca aceasta s nu se mai substituie reIormei.
Adecvarea mijloacelor de abordare a
Ienomenului coruptiei n epoca globalist, n
conditiile cresterii inegalittilor sociale si a
ampliIicrii injustitiei sociale, Iace ca o clariIicare
la nivelul mentalului colectiv s devin un impe-
rativ al epocii actuale.
Modernizarea - proces supus inevitabil
corup(iei. Corup(ia n posttranzi(ie
n orice stadiu istoric al evolutiilor
societtii, s-a constatat o simultaneitate a
modernizrii si coruptiei. Din analiza vietii
Politic intern
25 S.P. nr. 89/2001
politice engleze si americane ntre secolele 17-20,
Huntington observ c punctul cel mai nalt al
coruptiei este atins n Iazele revolutiilor indus-
triale, odat cu aparitia unor noi surse de bogtie,
pentru unii, respectiv de srcie pentru altii, odat
cu aparitia unor noi clase cu noi pretentii Iat de
guvern. Huntington determin prezenta germe-
nilor coruptiei n procesele modernizrii.
(Huntington, Samuel P. ,Ordinea politic a
societtilor n schimbare, Polirom, 1999.)
Procesele de tranzitie, inevitabile oricror
revolutii politice contribuie ntr-un mod determi-
nant la instalarea coruptiei prin crearea unor noi
surse de mbogtire si putere. Modernizarea aduce
o expansiune a puterii guvernamentale si, ca o
consecint, o mrire a volumului activittilor
supuse reglementarii birocratice. AstIel, excesul
de legislatie sporeste posibilittile de corupere.
Daniel Treisman, un economist american
care a comparat modul de percepere al coruptiei n
89 de tri, a identiIicat 5 Iactori principali care ar
explica nivelul de coruptie al unei tri:
a. bogtia
b. anii de democratie
c. statele Iederale au o predispozitie mai
ridicat ctre coruptie datorit palierelor
mai numeroase de decizie si deci a mai
multor angajati
d. volumul redus al importurilor Iavori-
zeaz o competitie mai redus, care nu
poate distruge legturile clientelare interne
e. religia. Trile de conIesiune protestant
sunt mai putin nclinate ctre coruptie dect
celelalte conIesiuni.
n procesul de modernizare coruptia s-a
dovedit a Ii o etap obligatorie n Europa central
si de est. Avnd n vedere privatizarea si ocaziile
Iacile pentru coruptie pe care le-a oIerit, ntrebarea
care se pune acum este dac n regiune poate s
nceap eradicarea acestui Ilagel.
n conditiile cristalizrii unui capitalism n
Europa estic, conIruntarea cu Ienomenele nega-
tive generate de coruptie, a ajuns la maturarea unei
strategii, pe baza esecurilor suIerite. De la lupta cu
eIectele coruptiei prin nsprirea represiunii sau
prin interventia legislativ asupra cauzelor
(mrirea veniturilor Iactorilor de control,
reducerea birocratiei etc.), se ncearc un remediu
ce Ioloseste n exclusivitate instrumentele pietei
libere:
a oIeri ceva mai proIitabil dect produsul numit
coruptie. Analizndu-se imposibilitatea real a
nlturrii coruptiei n unele sectoare, n Polonia s-a
actionat asupra celor neaIectate ntr-o msur
considerabil prin emiterea unor certiIicate ce pot
Ii Iolosite ca o reclam a propriei onestitti. Desi
eIicienta acestei strategii nu este cert n viitorul
apropiat, se poate observa c prezenta oricrei
competitii reale nu nltur coruptia n totalitate,
dar i aduce serioase prejudicii.
Dac politizarea prin planiIicare a
economicului a amorsat nucleele coruptiei n
timpul socialismului, se asteapt ca economia
concurential a politicilor s nlture monopolul
generator de coruptie.
BIBLIOGRAFIE:
1. HUNTINGTON, Samuel P. ,Ordinea politic a
societtilor n schimbare; Polirom, 1999
2. Nye, Joseph S. ,Corruption and Political
Development, American Political Science
Review
3. Bledowski, KrzystoI, analist la Wood&Co,
Varsovia
4. Transparency International Report, 2000.
Politic intern
26 S.P. nr. 89/2001
GABRIEL RADU absolvent al Scolii Natio-
nale de Stiinte Politice si Administrative,
sectia Stiinte Politice, 1993; doctorand n
Sociologie, 1996, n domeniul Justitiei
Sociale; colaborator la Institutul de Teorie
Social.
I. RATIUNEA $I OBIECTIVELE
PACTULUI DE STABILITATE
Dup al doilea rzboi mondial, Europa
occidental a artat c pacea, prosperitatea
economic si stabilitatea pot Ii atinse printr-un
proces de integrare si cooperare. EIorturile
interne de la acea dat, concretizate n reIor-
me ce conduceau spre democratizare si libe-
ralizare si spre cooperarea ntre trile din
regiune au Iost sustinute de un program de
asistent promovat n primul rnd de Statele
Unite si Canada. Cu toate c Pactul de
Stabilitate pentru Europa de S-E nu este vzut
n genere ca o replic peste 50 de ani a
Planului Marshal, aceeasi viziune de ansam-
blu este dominant: abordarea regional, si
aceleasi obiective avute n vedere: depsirea
animozittilor traditionale, a nencrederilor
etnice, a suspiciunilor nationale, a rivalittilor
politice prin dezvoltare economic si
democratizare intern, prin cooperare si
integrare regional
1
. Prin Pactul de Stabili-
tate, initiativ a presedintiei germane a Uniu-
nii Europene din prima jumtate a anului
1999, se maniIest aceeasi intentie paciIi-
catoare, stabilizatoare si purttoare de dezvol-
tare si prosperitate.
SIrsitul istoriei, prin victoria deIi-
nitiv si general a democratiei si economiei
de piat, si instaurarea peste tot n lume a
stabilittii si prosperittii este nc departe,
desi anuntat acum zece ani. Experienta
trilor din Sud-Estul Europei dovedeste c
pacea, stabilitatea si prosperitatea sunt nc
de construit. Simpla prbusire a unui sistem
politic si economic nu a Iost similar cu
intrarea aproape n mod mecanic ntr-o alt
ordine. Pentru a nlocui vechea stare de
lucruri este nevoie de eIorturi si munc
sustinut, lucru la Iel de valabil att pentru
toate trile Est Europene dup prbusirea
Cortinei de Eier, ct si pentru trile Vest
Europene dup rzboi.
La nceputul secolului domina un
optimism molipsitor prin credinta c rzboiul,
violenta sunt barbarii ce tin de trecut, irepro-
ductibile n societtile civilizate. Totusi, n
ciuda acestei credinte, cele mai devastatoare
rzboaie din istoria umanittii abia aveau s
aib loc. n mod similar, dup rsturnarea
regimurilor totalitare din Estul Europei,
initial sentimentul dominant a Iost cel de
euIorie si ncredere n victoria democratiei.
ns, conIlictele din Croatia, Bosnia Herte-
govina, Kosovo au artat c stabilitatea si
prosperitatea trebuie provocate, create prin
eIorturi sustinute. Tocmai la aceste eIorturi
sustinute, sprijinite de comunitatea interna-
tional, invit Pactul de Stabilitate trile din
Politic extern
27 S.P. nr. 89/2001
De la logica confruntrii la
logica cooperrii
FILON MORAR
S-E Europei. Democratia nu trebuie doar s
cstige ci si s conving, s se mentin prin
producerea eIectelor cu care este asociat de
regul: pace, stabilitate si bunstare.
Dezvoltarea economic, prosperi-
tatea, precum si stabilitatea politic demo-
cratic si maturitatea societtii civile
reprezint Iundamentele care Iac cea mai
improbabil conIruntarea si cea mai
probabil cooperarea
2
. Aceasta pare s Iie
logica n jurul creia se articuleaz Pactul de
Stabilitate pentru Europa de S-E: prospe-
ritatea si libertatea, cu alte cuvinte compo-
nenta economic si politic (economia de
piat si regimul democratic) sunt elementele
creditoare, Iacilitatoare ale pcii si stabilittii.
Rezolutia 1244 adoptat de Consiliul
de Securitate la cea de-a 4011-a sedint a sa
din 10 iunie 1999 care stabilea cadrul pcii n
Kosovo sustine la punctul 17 ,eIorturile Uni-
unii Europene si a organizatiilor interna-
tionale pentru dezvoltarea unei abordri
cuprinztoare n vederea dezvoltrii econo-
mice si stabilizrii n regiunea aIectat de
criza din Kosovo, inclusiv implementarea
unui Pact de Stabilitate pentru Europa de S-E
cu o participare international larg pentru
promovarea democratiei, prosperittii econo-
mice, stabilittii si cooperrii regionale. n
aceeasi zi, la Summitul de la Kln este lansat
Pactul de Stabilitate. Nu ntmpltor docu-
mentul care vrea s stabileasc coordonatele
pcii ntr-o zon zguduit de conIlicte trimite
la acest Pact ca modalitate de a Iacilita
stabilitatea si dezvoltarea printr-o abordare
regional si sprijin international.
Se degaj astIel nc de la nceput
ideea c pacea si prosperitatea, stabilitatea
politic si dezvoltarea economic sunt inter-
conectate si se sprijin reciproc, Iiecare Iiind
conditie necesar a celeilalte. Iar vehicolele
care pot Iacilita cele dou obiective sunt
cooperarea regional si sprijinul interna-
tional.
Reiese astIel clar c progresele n
directia pcii, stabilittii si prosperittii n
Sud-Estul Europei prin intermediul Pactului
de Stabilitate depind n mod decisiv de o
dubl angajare: pe de-o parte, implicarea
activ si constant a trilor din regiune n
procesul de reIorme interne si cooperare regi-
onal si global, si, pe de alt parte, angaja-
mentul comunittii internationale de a stabili
o traiectorie clar a integrrii trilor din
regiune n Europa si n structurile globale si
de a le Iurniza asistent Iinanciar si tehnic.
BeneIiciile majore ale acestei implicri reci-
proce pe termen lung sunt predictibilitatea,
coerenta si continuitatea procesului de
stabilizare si dezvoltare n Balcani, precum si
stabilitatea si integrarea european si euro-
atlantic
3
. Necesitatea sustinerii reciproce a
Iost reaIirmat la ConIerinta de Einantare de
la Bruxelles (29-30 martie 2000), cnd
partenerii Pactului de Stabilitate si-au artat
disponibilitatea de a sprijini Iinanciar trile
din S-E Europei, dar s-a artat n acelasi timp
c asistenta Iinanciar international este
conditionat de adoptarea si implementarea
reIormelor interne si aproIundarea procesului
de cooperare regional. Cu alte cuvinte trile
beneIiciare trebuie s dovedeasc c vor s se
ajute singure si c depun ele nsele eIorturi
pentru a putea Ii sprijinite.
Mentinerea de ctre trile din S-E
Europei a acestor angajamente le deschide
calea spre integrarea n structurile europene si
euro-atlantice, Iapt aIirmat si reaIirmat cu
claritate ncepnd cu Summitul de la Kln.
Aceasta trebuie s joace ca un stimulent si o
motivatie pentru trile din regiune. De altIel,
alturi de programele de asistent si de
politicile comerciale, politica de extindere
constituie unul din cele mai inIluente si des
utilizate instrumente n politica extern a UE
4
.
OIerirea perspectivei de integrare n UE i
Politic extern
28 S.P. nr. 89/2001
oIer acesteia posibilitatea de a determina
trile candidate s ndeplineasc anumite
criterii politice si economice sine qua non. Cu
alte cuvinte, pentru a Iace parte din spatiul de
prosperitate si stabilitate european este
nevoie de o serie de eIorturi clar deIinite de
criteriile de la Copenhaga (1993).
De altIel, Uniunea European actio-
neaz mai eIicient si mai coerent dup
conIlicte, n procesul de construire a pcii
dect n perioadele de criz (e.g. Bosnia,
Kosovo) pentru c este mai mult o putere
economic dect politic si militar. Rolul de
mediator n conIlict este asumat de UE numai
n cooperare cu ONU, OSCE si n special
SUA prin legtura trans-atlantic, asa cum o
demonstreaz si interventiile n Balcani
5
.
Dialogul politic, mijloacele diplomatice si
economice sunt modalittile privilegiate de
actiune ale UE, ceea ce indic preIerinta
pentru persuasiune n detrimentul apelului la
coercitiune
6
.
Pactul de Stabilitate pentru Europa de
S-E este un instrument Iacilitator al integrrii
n structurile euro-atlantice ns, asa cum se
aIirm n Declaratia de la Sarajevo (30 iulie
1999), statele participante la Pactul de
Stabilitate si pstreaz dreptul inerent de a
alege sau schimba aranjamentele de securitate
sau acordurile de asociere. AstIel, cu toate c
Pactul constituie o preconditie pentru inte-
grarea n UE si NATO, el nu reprezint o
conditie obligatorie. Cu alte cuvinte, Pactul
nu este un instrument de presiune n directia
integrrii euro-atlantice, ci unul de ncurajare
a acestei optiuni pe baza liberei exprimri a
vointei Iiecrui stat din regiune
7
.
AstIel, Strategia Pactului de Stabili-
tate pentru Europa de S-E const n parcurge-
rea a 3 etape dintr-un demers gradual yi
cumulativ: 1. stabilizare si normalizare prin
reIorme interne sprijinite de comunitatea
international; 2. Dezvoltarea relatiilor bilate-
rale si multilaterale prin cooperare regional
si global; 3. Integrare n structurile euro-
atlantice si n cele internationale prin reali-
zarea celor dou etape prealabile.
Reteta Pactului de Stabilitate ncapsu-
leaz o trecere de la reIorme nationale privind
democratizarea si liberalizarea, la msuri
eIective de cooperare regional pentru dep-
sirea animozittilor ntre tri si cetteni prin
contacte economice si culturale n special, si
n cele din urm, n msura atingerii
obiectivelor intermediare necesare, integrarea
european, ca recunoastere a progreselor n
aceste domenii.
II. STRUCTURA $I DIRECTIILE
DE DEZVOLTARE
Decizia constituirii Pactului de Stabi-
litate pentru Europa de S-E a Iost luat la
Summitul de la Kln (iunie 1999). Exist trei
tipuri de actori implicati n Pact: statele bene-
ficiare (Bosnia, Albania, Croatia, EYROM si,
datorit schimbrilor democratice din septem-
brie 2000, Republica Eederal Iugoslavia
8
),
statele facilitatoare (statele membre ale UE,
Romnia, Bulgaria, Slovenia, Ungaria, Turcia,
SUA, Canada, Japonia, Eederatia Rus) si
institutiile internationale i regionale facili-
tatoare (Comisia European, OSCE, Consi-
liul Europei, ONU, NATO, UEO, OECD,
EMI, BM, BEI, BERD, procesul Royaumont,
CEMN, CEI, SECI). n total, 47 de tri si 36
de institutii internationale si regionale sunt
cuprinse n aceast structur.
Romnia este att stat Iacilitator ct si
beneIiciar al Pactului. Romnia are angajate
dou proiecte cu demarare imediat, atrgnd
suma cea mai mare (336 milioane EURO)
alocat n cadrul proiectelor de inIrastructur
cuprinse n 'quick start profects
9
.
Abordarea regional propus n cadrul
Pactului de Stabilitate este motivat si de
Politic extern
29 S.P. nr. 89/2001
Iaptul c, asa cum au demonstrat-o conIlictele
din Bosnia si Kosovo, trile nvecinate au
suportat apreciabile costuri politice si econo-
mice Ir s Iie direct implicate n conIlicte.
Potrivit unor estimri ale EMI si BM, criza
din Kosovo ar Ii determinat o regresie a eco-
nomiilor Albaniei, Bosniei Hertegovina, Bulga-
riei, Croatiei, REI, EYROM si Romniei
10
.
n ceea ce priveste articularea Pactului
de Stabilitate, el este mprtit pe trei mese de
lucru: 1. democratizare si drepturile omului;
2. reconstructie economic, dezvoltare si
cooperare; 3. securitate. Acestea sunt coordo-
nate de o mas regional si un coordonator
special numit de UE n consultare cu OSCE.
Coordonatorul special al Pactului, n persoana
dl. Bodo Hombach, prezint rapoarte
periodice n Iata OSCE. Cele trei mese de
lucru si-au dezvoltat la rndul lor sub-
structuri de lucru care sunt dedicate unor
probleme particulare. Aceste grupuri de
actiune ('task forces) sunt coordonate (spon-
sorizate) de organizatii sau tri.
AstIel, masa de lucru I cuprinde 7
grupuri de actiune din cele 21, decise la
reuniunea de la Geneva, crora li s-a alturat
din noiembrie 1999 procesul de la Szeged, o
initiativ a Ungariei si Comisiei Europene de
sustinere, prin nIrtirea ntre orase si contacte
directe, a municipalittilor controlate de
Iortele democratice din Serbia si a autori-
ttilor din Muntenegru. Aceste grupuri de
lucru urmresc reconcilierea etnic prin res-
pectarea drepturilor omului si a minorittilor
nationale, buna guvernare cu accent pe
Iunctionarea administratiei publice centrale si
locale si a institutiei Avocatului Poporului,
ntoarcerea reIugiatilor, sustinerea unei mass-
medii libere si independente, cooperarea
parlamentar, educatie si tineret, promovarea
Iemeii. Succesele n aceste domenii depind n
bun msur de implicarea Iactorilor politici,
dar si de implicarea societtii civile n procese
de lung durat.
Masa de lucru II cuprinde 6 grupuri de
lucru viznd comertul, inIrastructura, reIor-
mele economice si mediul de aIaceri, proble-
mele de mediu, pregtirea proIesional si
dezvoltarea social.
Masa de lucru III cuprinde 8 grupuri
de lucru ce au drept domeniu de preocupare
combaterea crimei organizate si a coruptiei,
reIorme n domeniul aprrii, controlului
armelor, deminri, justitie si politie, preve-
nirea dezastrelor, probleme legate de azil si
migrri.
Att mesele de lucru ct si grupurile
de actiune si stabilesc planuri de lucru
('work plans) n conIormitate cu obiectivele
Pactului. n mod evident, problema care se
ridic ntr-o astIel de structur este cea a
complementarittii si coerentei prin coordo-
narea eIectiv si eIicient a structurilor sau
sub-structurilor de lucru. Acesta este rolul
coordonatorilor grupurilor de lucru, a prese-
dintilor si co-presedintilor meselor de lucru si
a coordonatorului special.
Trebuie de asemenea spus c cele 21
de sub-mese de lucru se calcheaz n mare pe
cele mai importante teme care Iac obiectul
capitolelor pentru negocierea integrrii n UE
si constituie conditii pentru aderarea la NATO,
ceea ce denot caracterul pregtitor al Pactului
n acest sens.
Presedintele Ahtisaari a aIirmat c
Pactul de Stabilitate este un maraton, nu un
sprint. Cu toate c este vorba de un proces pe
termen lung, si pe distantele lungi timpul este
important, iar o nerbdare constructiv
('constructive impatience) poate Ii bene-
Iic
11
. Aceasta n special pentru c implemen-
tarea rapid a proiectelor regionale poate
aduce o schimbare vizibil n vietile oame-
nilor din S-E Europei
12
. Dup o prim etap
de Iormulare a initiativelor si de identiIicare a
proiectelor, Pactul de Stabilitate se aIl, dup
Politic extern
30 S.P. nr. 89/2001
ConIerinta Donatorilor de la Bruxelles, din
Iebruarie 2000, la 'momentul adevrului,
adic n etapa de transpunere n practic a
deciziilor si proiectelor.
Proiectele si initiativele regionale
cuprinse n pachetul de demarare imediat au
drept obiectiv dezvoltarea inIrastructurii,
promovarea si dezvoltarea sectorului privat,
sprijinirea reIormelor institutionale, ncura-
jarea democratizrii, reconcilierii si securi-
ttii, ntoarcerea reIugiatilor, lupta mpotriva
coruptiei si crimei organizate. Aceste priori-
tti au Iost reaIirmate si la masa regional de
la Thessaloniki (8 iunie 2000). Pentru susti-
nerea acestor proiecte, la ConIerinta
Donatorilor de la Bruxelles s-au identiIicat
2,4 miliarde EURO din care 1,8 miliarde vor
Ii alocate proiectelor cu demarare imediat
13
.
Crearea unor retele de electricitate, gaz si
petrol, ap, telecomunicatii, transport, inIor-
matii, retele bancare, Iinanciare si culturale
care s lege trile din regiune ntre ele si s le
conecteze la UE este o modalitate de a depsi
antagonismele regionale prin crearea unor
interdependente si a unui spatiu comun, att
material ct si cultural. Reiese astIel Ioarte
clar unul din principiile de baz promovate de
Pact: crearea de interdependen(e si interac-
(iuni prin cooperare regional si global,
dezvoltarea unor interese comune economice
si politice Iiind de natur s evite izbucnirea
unor noi conIlicte.
III. EXPERINENTA TRILOR
DIN CENTRUL $I ESTUL
EUROPEI
Desi nu se ntrunesc aceleasi conditii,
momente initiale si contexte, trile Europei de
S-E, asemenea celor din Europa Central si de
Est naintea lor sunt invitate si sprijinite s
purcead si s continue reIormele interne si s
coopereze regional. Aceste actiuni conditio-
neaz n Iapt asistenta international si pers-
pectiva integrrii n UE si aderrii la NATO.
Beneficiul unui astfel de proces este dublu i
mutual. Dublu pentru c poate aduce
stabilitate si prosperitate pentru trile S-E
Europene si Central si Est Europene. Mutual
pentru c este si n interesul UE s nu vad
extins un astIel de model conIlictual pe
continent si s realizeze unitatea european
sub valorile si principiile democratiei si
economiei libere.
Presupozitia care pare s se aseze
ntregul rationament pare s Iie c dezvoltarea
economic conduce spre stabilitate politic si
c regimurilor democratice prospere le este
inhibat tendinta conIlictual: ntre regimurile
democratice cu economii libere Iunctionale
conIlictele sunt putin probabile, cooperarea,
compromisul, negocierea Iiind principiile n
jurul crora se dezvolt raporturile ntre ele.
Pactul de Stabilitate pentru Europa
Central si de Est (mai 1994 - martie 1995) s-a
nscris pe linia diplomatiei preventive susti-
nut de UE si SUA n regiune datorit
ngrijorrii ca tensiunile latente existente n
zon s nu conduc la conIruntri ntre
potentiali membrii ai UE si NATO. AstIel,
trile din regiune au Iost ncurajate si
conditionate s-si rezolve problemele prin
ncheierea de tratate de bun vecintate, s
ncheie acorduri care s regleze problemele
minorittilor si Irontierelor
14
. Pactul de Stabi-
litate pentru Europa de S-E incorporeaz si el
o dimensiune preventiv, dar asezat si pe o
strategie post-conIlict. Obiectivele si mijloa-
cele sunt ns aceleasi.
ntlnirea ntr-un spatiu comun euro-
atlantic a Icut inutil n Europa Central si de
Est un demers care s pun accentul pe
diIerente si a ncurajat dimpotriv armoni-
zarea si cooperarea prin cultivarea punctelor
comune. Centrul de greutate si eIorturile
trilor candidate la UE si NATO a Iost depla-
Politic extern
31 S.P. nr. 89/2001
sat spre o abordare pragmatic, spre succesul
economic si perspectiva prosperittii si secu-
rittii ntr-un spatiu euro-atlantic integrator.
Aceeasi perspectiv este oIerit n mod
explicit si trilor din Europa de S-E la
Summitul de la Sarajevo (iulie 1999).
Integrarea n UE de exemplu reprezint o
evolutie natural din punct de vedere
geograIic, cultural si istoric pentru trile din
Europa de S-E. Dar la Iel ca si n cazul
Europei Centrale si de Est integrarea presu-
pune si un construct: crearea si Iunctionarea
unor institutii si relatii politice, economice,
administrative, juridice similare celor din UE.
Numai c spre deosebire de Europa Central
si de Est unde este vorba de cooperare si
sprijin pentru consolidare democratic, n
cazul Europei de S-E este vorba n aceast
etap de cooperare si sprijin pentru stabilizare
si normalizare.
Cooperarea regional este privit ca
un test, ca un exercitiu la scar redus n
perspectiva integrrii europene. Trile S-E
Europene asemenea celor Central si Est
Europene trebuie s dovedeasc c pot
coopera politic, militar, economic, cultural la
nivel regional
15
. La Reuniunea de la Zagreb
(24 noiembrie 2000) dintre UE si statele din
Balcanii de Vest s-a reaIirmat clar c
integrarea Albaniei, Croatiei, Bosniei-Herte-
govina, Eostei Republici Iugoslave a Mace-
doniei si RE Iugoslavia n Uniunea European
va avea loc concomitent cu progresele
nregistrate de Iiecare din aceste tri n
constructia democratic, n reconcilierea si
cooperarea regional. Acest stimulent al
integrrii europene este privit ca ncurajator
pentru stabilirea ntre cele cinci tri a unui
dialog politic, a unor conventii de cooperare
regional, a unei zone de comert liber, a
cooperrii n domenii sensibile ca lupta
mpotriva coruptiei, crimei organizate,
imigrrii si traIicului ilegal.
Instrumentele politice, juridice si
economice de baz ale cooperrii si
sprijinului UE pentru cele cinci state din
Balcanii de Vest sunt Acordurile de
Stabilizare si Asociere
16
si programul de
ajutor Iinanciar comunitar CARDS
17
.
n acelasi timp, UE si NATO trebuie
s treac la rndul lor un test: s dovedeasc
prin integrarea trilor din Europa Central si
de Est c pot primi noi membri si c perspec-
tiva este deschis si viabil pentru trile din
Europa de S-E.
IV. LOCUL ROMANIEI N
CADRUL PACTULUI DE
STABILITATE
Romnia s-a implicat activ de la
nceput si a sustinut constant initiativa
constituirii unui Pact de Stabilitate pentru
Europa de Sud-Est. Este si n interesul
Romniei s nu vad ntretinut sau extins un
Iocar de conIlict att de aproape de granitele
sale, s nu se nasc un Iel de gol sau de spatiu
instabil ntre ea si Uniunea European, s nu
Iie n proximitatea unui spatiu neatractiv
pentru mediile de aIaceri. Interesele sale sunt
deci complementare cu cele ale comunittii
internationale si n special ale structurilor
euro-atlantice.
De la 1 iulie a.c. Romnia detine co-
presedintia Mesei de Lucru I, sarcin preluat
de la Ungaria si pe care a ncredintat-o Slove-
niei la 1 ianuarie 2001. Acest lucru nu este
ntmpltor, recunoscut Iiind Iaptul c
Romnia este un model n regiune pentru
modul n care si-a solutionat problemele
etnice si Irontaliere, problema major n
cadrul Iostei Iugoslavii. Din pozitia de co-
presedinte, Romnia a asigurat coordonarea
grupurilor de lucru n cooperare cu noul
presedinte al Mesei I, dl. Panayotis Roumeliotis
si coordonarea, alturi de Coordonatorul
Politic extern
32 S.P. nr. 89/2001
Special al Pactului, dl. Bodo Hombach, cu
celelalte mese de lucru a cror co-presedintie
este detinut n aceeasi perioad de tri din
zon cu care Romnia are bune relatii
bilaterale, trilaterale si multilaterale: Turcia
pentru Masa II si Bulgaria pentru Masa III.
De asemenea, prin detinerea co-
presedintiei Mesei I a Pactului de Stabilitate
aIlat sub egida OSCE, prin participarea la
troica OSCE si prin detinerea presedintiei
troicii OSCE de la 1 ianuarie 2001, prin
detinerea n prezent a presedintiei CEMN si
prin alegerea unui parlamentar romn ca
presedinte al Adunrii Parlamentare a OSCE,
Romnia poate s-si concerteze toate
eIorturile si s joace rolul de catalizator
pentru construirea unui climat de stabilitate,
securitate si prosperitate att n regiune ct si
n Europa.
Aceste multiple instrumente de care
dispune Romnia reprezint o important
oportunitate pentru atingerea scopurilor
majore de politic extern si consolidarea
imaginii pe care tara noastr si-a creat-o.
Este vorba n primul rnd de posibi-
litatea de a demonstra capacitatea de coope-
rare si sprijinire a trilor din Balcanii de Vest.
Pactul de Stabilitate poate constitui un mijloc
de a grbi procesul de integrare european si
de aderare la NATO, cooperarea regional
Iiind astIel un vehicul pentru accelerarea
integrrii euro-atlantice. Romnia poate
dovedi c poate perIorma bine n cadrul unor
exercitii la scar mai redus ca Pactul de
Stabilitate si c este capabil de aceeasi
perIormant la o scar mai extins, ca UE sau
NATO. Apoi, Romnia si poate conIirma
rolul esential de Iactor de stabilitate, Iurnizor
de securitate n zon si de promotor al
cooperrii regionale
18
. n acelasi timp, prin
vizibilitatea sporit si rolul central pe care l
va avea n regiune Romnia poate spori
ncrederea investitorilor si mediilor de aIaceri
internationale.
n ceea ce priveste proiectele concrete
avute n vedere n timpul co-presedintiei
romne asigurate de Ministerul AIacerilor
Externe, trebuie spus c printre proiectele
romnesti ce se vor derula n cadrul Pactului
cea mai mare parte sunt propuse de ONG-uri,
singure sau n colaborare cu institutii publice.
n spiritul Pactului de Stabilitate, din
noiembrie 1999, a luat Iiint Grupul consul-
tativ MAE-ONG-uri, conceput ca un Iorum
de Iormulare si sustinere a initiativelor si
proiectelor romnesti. Printre proiectele
romnesti deja realizate se numr organi-
zarea, n Iebruarie 2000, a Iorumului 'Descen-
tralizare, democratie, stabilitate n Europa de
S-E si crearea la Timisoara a 'Centrului
euro-regional pentru democratie. Aceste
initiative au la baz ideea c n Iata unor
probleme comune trebuie gsite solutii
comune aplicate printr-o abordare comun.
Pe un plan mai general, sub co-pre-
sedintia romn s-a urmrit att aproIundarea
si cumularea evolutiilor pozitive ct si crestea
implicrii si participrii ONG-urilor si a
cettenilor, adevratii destinatari ai Pactului.
Doar o astIel de implicare si responsabilizare,
alturi de angajamentul actorilor statali, poate
oIeri solutii viabile si de durat pentru stabi-
lizare, dezvoltare si securitate n regiune. Co-
presedintia romn a impulsionat dimensiu-
nea uman a Pactului, sprijinit desigur n
continuare pe cea institutional, dar ncercnd
s deplaseze centrul de greutate al Pactului de
Stabilitate spre cetteni, spre proiecte cu
impact direct asupra interactiunii si punerii
lor n legtur.
Aceste dezvoltri pozitive produse
sub co-presedintia romn au Iost apreciate
de partenerii din cadrul Pactului la Reuniunea
Mesei Regionale si la Reuniunea de evaluare
a Mesei I pentru democratie si drepturile
omului, ce au avut loc la Bucuresti n
Politic extern
33 S.P. nr. 89/2001
perioada 26-27 octombrie 2000. De notat c,
cu aceast ocazie, RE Iugoslavia a Iost
primit oIicial n Pactul de Stabilitate.
V. PROVOCRI LA ADRESA
PACTULUI DE STABILITATE
Stabilitatea regional actual este
destul de Iragil, de aceea ea nu trebuie
prezumat a Ii n mod necesar deIinitiv si
ireversibil deoarece o serie de potentiale
riscuri pot Ii identiIicate.
Situndu-ne ntr-o dimensiune prospec-
tiv, problemele cu care se poate conIrunta
Pactul de Stabilitate n viitor sunt: tergiver-
sarea acordrii Iondurilor necesare si imple-
mentarea ineIicient a proiectelor retinute
19
,
accentuarea unor tendinte secesioniste, masca-
rea si nu solutionarea tensiunilor existente,
izbucnirea unor noi conIlicte, dezangajarea
prematur a Iinantatorilor si retragerea sau
diminuarea sprijinului statelor sau organi-
zatiilor Iacilitatoare, cleptocratia si coruptia,
capacitatea administrativ redus din trile
beneIiciare, capacitatea administrativ si
institutional a trilor din Europa de S-E a
absorbi Iondurile alocate si de a implementa
proiectele.
Este vorba deci de pericole ce vin din
dou directii: cea a statelor si organizatiilor
Iacilitatoare si cea a statelor beneIiciare, ceea
ce sustine ideea dublei angajri si a sustinerii
reciproce drept cheie a succesului Pactului de
Stabilitate.
n ceea ce priveste pericolele la adresa
atingerii obiectivelor Pactului ce pot veni din
directia statelor beneIiciare, acestea par a Ii
cele mai nsemnate. Este stiut c tranzitia, cel
putin ntr-o Iaz initial, nu poate anula dintr-
odat instabilitatea politic, economic si
social, conditiile de viat precare, somajul,
inIlatia. Experienta trilor din Europa
Central si de Est arat c, Iat de perioada
initial a procesului de tranzitie, ncrederea n
institutiile democratice scade. AstIel, n trile
est europene, partidele politice, parlamentul si
guvernul, institutii Iundamentale ntr-o
democratie reprezentativ, nu se bucur de o
ncredere prea mare
20
. Pentru perioada de
tranzitie n trile Europei de S-E aceast
erodare a ncrederii n institutii democratice,
Iie si din motive de eIicient, constituie un
risc real ntr-un mediu instabil si cu traditii
autoritare
21
.
Alturi de aceste inconveniente ale
tranzitiei pentru cetteni, o parte a elitei
politice si economice poate s nu gseasc asa
usor dialogul sau se poate considera
dezavantajat de schimbrile produse si, n
consecint, poate opune rezistent reIormelor
interne.
Pe de alt parte un nou Iocar de
tensiune sau conIruntare poate aIecta toate
trile din regiune si ridica obstacole abordrii
regionale a Pactului. Problemele din Bosnia si
n special Kosovo nu par a Ii deIinitiv reglate,
incertitudini plannd asupra viitorului comun
al Muntenegrului si Serbiei n Republica
Eederal Iugoslavia. Schimbrile democratice
din Serbia n urma scrutinului din 25 septem-
brie 2000 nu rezolv automat punctele sensi-
bile rmase nc nesolutionate. De asemenea,
nici alegerile din 23 decembrie nu pot
produce singure aceste eIecte. Alegerile din
Bosnia-Hertegovina au artat ascensiunea
nationalistilor croati si srbi, n timp ce
alegerile municipale din Kosovo (octombrie
2000), desi cstigate de moderatii albanezi,
nu au condus la o complet reconciliere cu
trecutul si cu etnicii srbi din provincia
Kosovo. Nu numai n provincia Kosovo se
aIirm tendinte separatiste: la Summitul UE-
statele din Balcanii de Vest de la Zagreb (24
noiembrie 2000) presedintele Djucanovic a
reiterat initiativa de organizare a unui
reIerendum n Republica Muntenegru privind
Politic extern
34 S.P. nr. 89/2001
independenta.
ReIeritor la pericolele la adresa
Pactului ce pot veni din directia statelor si
organizatiilor Iacilitatoare, pe lng problema
continurii sustinerii Iinanciare si tehnice a
procesului apare si problema coordonrii.
Uniunea European de exemplu trebuie s
evite ezitrile din 1991 (independenta
Croatiei si Sloveniei), s vorbeasc cu o
singur voce si s actioneze mpreun, statele
membre dezvoltnd pozitii concertate n
cadrul PESC pentru sporirea credibilittii si
eIicientei. De asemenea, crearea unei Iorte de
reactie rapid european convenit la
Summitul de la Helsinki poate descuraja si
gera mai bine eventualele noi tensiuni n
Europa
22
. Uniunea European si NATO ar
trebuie s Iac ct mai clar perspectiva inte-
grrii trilor din Europa de S-E propunndu-
le un calendar mai concret pentru a se servi
mai eIicient de acest instrument de ncurajare
a reIormelor n vederea crerii securittii si
prosperittii n regiune.
Pe lng aceste probleme, exist si
chestiunea coordonrii unei structuri att de
vaste si ramiIicate, cu att de multi actori
implicati si trecerea mai rapid de la retoric
la Iapte.
Prin intermediul Pactului de Stabi-
litate se poate depsi imaginea recurent si
Ioarte persistent din literatura de specialitate
care Ioloseste termenul 'balcanizare pentru a
descrie un tablou al instabilittii cronice, al
insecurittii endemice a unei ntregi regiuni,
pe Iondul animozittilor etnice si disputelor
teritoriale. Chiar si n spatii Ioarte Iluide din
acest punct de vedere ca AIrica sub-saharian
sau America Latin termenul este Iolosit ca
emblematic. Succesul Pactului de Stabilitate
poate determina ca aceasta reprezentare
general s-si piard valabilitatea. De altIel,
reIerindu-se la acest cliseu al Balcanilor ca
loc al instabilittii si conIlictului, dl. Bodo
Hombach, Coordonatorul Special al Pactului,
arta c este n interesul reciproc ca Pactul s
duc la o europenizare a Balcanilor (n sensul
democratizrii, stabilizrii si dezvoltrii) si nu
la o balcanizare a Europei (n sensul extinderii
zonei de instabilitate
23
.
NOTE:
1
Am asistat astIel la un proces n contra sens: cel de
dup terminarea celui de-al doilea rzboi mondial n
Europa Occidental si cel de dup prbusirea
regimurilor comuniste n Europa de Sud-Est: ,Pentru
actualele state membre ale UE, procesul de integrare
care a demarat la nceputul anilor `50 a adus att o
remarcabil stabilitate politic ct si o spectaculoas
crestere a conditiilor de trai. Dimpotriv, procesul de
dezintegrarea din Europa de Sud-Est de-a lungul
ultimului deceniu a exacerbat srcia si ura inter-
etnic, ducnd la pierderea vietii mai multor mii de
civili inocenti. Compararea acestor dou cazuri aIlate
la antipozi poate nu constituie o demonstratie riguros
stiintiIic, dar Iurnizeaz un argument prima facie n
Iavoarea cooperrii regionale si a integrrii
progresive, Hans van der Broek, 'Time Ior
Enlargement in 'The Second Decade: Prospects Ior
European Integration aIter Ten Years oI Transition,
Sdu Publishers, Hague, 1999, Chapter 5, p. 99 apud
World Bank, The Road to Stabilitv and Prosperitv in S-
E Europe. A Regional Strategv Paper, Chapter 1,
www.seerecon.org. De asemenea, n interlocutiunea sa
la ConIerinta Regional de Einantare (Bruxelles, 29-30
martie 2000), Christopher Patten, comisarul european
pentru relatii externe, a sustinut la rndul su ideea c
cettenii din Sud-Estul Europei trebuie s nvete s
triasc mpreun n pace asa cum popoarele din Vestul
Europei au Icut-o acum 50 de ani. Vezi Regional
Eounding ConIerence, Brussels, march 29-3, 2000,
Chairman`s Conclusions, www.stabilitypact.org.
2
Aceeasi idee este sustinut si de Panaghiotis
Roumeliotis, actualul presedinte al Mesei de lucru I din
cadrul Pactului de Stabilitate: 'In the absence oI
institutions enabaling conIlicts to be resolved and
diIIerences to be transmuted into political debate,
conIrontation is always a possibility, Panaghiotis
Roumeliotis, The Rovaumont Process. An Initiative for
Stabilitv and Good Neighbourliness in South Eastern
Europe, Thesis, vol. II, no. 3, autumn 1998, p. 16.
3
Niciodat nainte Europa nu a avut sansa s Iie unit
ca o comunitate democratic, niciodat nainte Europa
nu a dat attea sperante pentru o securitate, prosperitate
si stabilitate continental. Vezi pentru sustinerea
acestui punct Gnter Burghardt, Eraser Cameron, The
Next Enlargement of the European Union, European
Politic extern
35 S.P. nr. 89/2001
Eoreign AIIairs Review, vol. 2, 1997, Kluwer Law
International, p. 7.
4
Karen E. Smith, 'The instruments oI European Union
Eoreign Policy in Jan Zielonka (ed.), Paradoxes oI
European Union Policy, Kluwer Law Int., Hague,
1998, pp. 67-85. n acest Iel, UE si utilizeaz mai bine
principalul su atu: Iorta economic si Iinanciar
pentru promovarea intereselor politice, prin
conditionalittile atasate prin Acordurile de Asociere.
Cu toate acestea, politica de extindere a UE nu este
implementat sub pilierul II, de Politic Extern si de
Securitate Comun, ceea ce mreste riscul intrrii n
conIlict cu alte politici comune privind sprijinirea
trilor candidate pentru integrarea acquis-ului
communautaire, vezi pentru sustinerea acestui punct
Karen E. Smith, 'The making oI EU Eoreign Policy:
The Case oI Eastern Europe, St. Martin`s Press, New
York, 1998 apud Antonio Missiroli, CFSP, Defence
and Flexibilitv, Chaillot Papers 38, Institute Ior
Security Studies, WEO, Paris, Iebr. 2000, pp. 41-42.
5
Christopher Hill, 'Closing the capacities-expectations
gap? in John Peterson, Helene Syursen (eds.), A
Common Foreign Policv for Europe?, London,
Routlege, 1998, p. 34.
6
Aceasta nu nseamn absenta actiunilor coercitive, n
special economice sau politico-diplomatice, ci
existenta unei anumite reticente pentru recursul la
astIel de actiuni care ntrerup dialogul si
interdependentele. De altIel, incapacitatea de a actiona
militar n aIara cadrului NATO a europenilor constituie
unul din subiectele reIormrii UE: la Summitul de la
Helsinki s-a decis constituirea pn n 2003 a unei Iorte
europene de interventie rapid de 50.000-60.000 de
militari care s Iie pregtit de interventie n cel mult
60 de zile si s poat Ii sustinut cel putin 1 an. La 21
noiembrie, sub presedintia Irancez a UE, ministrii
aprrii din statele membre au hotrt nivelul
participrii Iiecrei tri, precum si conceptul de
organizare a Eortei Europene de Reactie Rapid.
AstIel, se ntrevede un potential de 100.000 de mii de
militari, 400 de avioane de lupt, 100 de nave. Cu titlu
de exemplu, Eranta a propus o participare cu 12.000 de
militari, Germania cu 12.500, Spania cu 6.000,
Portugalia 1000. OIerte de participare au Iost primite si
din partea unor tri nemembre UE, precum Romnia,
Turcia, Cehia. Nu se are n vedere o armat european
integrat, ci crearea unor structuri coerente care s
coordoneze contingentele nationale. Acestea rmn
sub control national, pentru moment rmnnd
deschise perIectrii unele aspecte deIicitare cum ar Ii
sistemul de inIormatii, comandamentul si capacitatea
de proiectie (transport) comune.
7
Totusi REI nu a Iost pn la Reuniunea Regional de
la Bucuresti (26 noiembrie 2000) pe de-a-ntregul
cuprins n acest Pact, chiar dac si-a exprima aceast
optiune nainte de alegerile din septembrie 2000,
pentru c nu ndeplinise conditiile politice si
economice cerute. n acest sens, Pactul de Stabilitate
poate Ii considerat, prin eIectele beneIice evidente pe
care le poate genera, ca un instrument de ncurajare a
democratizrii si liberalizrii.
8
nainte ca aceste schimbri s survin, beneIiciarii, n
interiorul REI, erau guvernul democratic muntene-
grean, provincia Kosovo si Iortele democratice srbe.
9
Este vorba de autostrada Bucuresti-Cernavod, parte
a Coridorului IV Est-Vest (151 km., 270 milioane
EURO) si autostrada Bucuresti-Giurgiu, parte a
Coridorului IX Nord-Sud (48 km., 66 mil. EURO),
proiecte ce vor demara n primvara anului 2001 cu
Iinantare de la Comisia European si Guvernul romn
(23 mil. EURO). n total, Romniei i sunt alocate
peste 1 miliard de EURO pentru proiecte cu relevant
regional la care este parte. Dintre acestea, o parte
vizeaz dezvoltarea portului Constanta, proiecte
privind transportul Ieroviar, aerian, Iluvial, retelele de
energie electric, transportul gazelor naturale.
10
World Bank, The Road to Stabilitv and Prosperitv in
S-E Europe. A Regional Strategv Paper, chapter 1,
www.seerecom.org. Estimrile pierderilor suIerite de
Romnia doar n timpul conIlictului din Kosovo
depsesc 1 miliard de EURO.
11
Discursul coordonatorului special al Pactului de
Stabilitate, Bodo Hombach, la Summitul SEECP,
Bucuresti, 12 Iebr., 2000, www.stabilitypact.org.
12
WolIensohn, Discurs la Conferinta Regional a
Finantatorilor, Bruxelles, 29-30 martie, 2000,
www.stabilitypact.org. Trebuie notat de asemenea c n
trile asociate la UE cettenii consider n genere c
imaginea pozitiv privind UE este legat n mare
msur de motive economice: mbunttiri economice
gratie sprijinului UE (14), progresul general datorit
ajutoarelor din partea UE (10) si mai putin de cele
politice sau de securitate, Central and Eastern
Eurobarometer 1996, anexe, tabel 13, p. 81. De aceea,
si pentru trile din Europa de S-E perspectiva intrrii n
UE cu avantajele sale este un sprijin pentru reIormele
interne, dar eIectele mbunttirii economice si
impactul lor social trebuie s Iie ct mai curnd
vizibile.
13
Estimrile Comisiei Europene privind Iondurile
necesare reconstructiei S-E Europei se situeaz ntre
60-100 de miliarde de EURO, Ian Black, 'Balkans
wait in vain Ior Western Iunds, The Guardian, 14
martie, 2000, p. 18.
14
Tratatele dintre Romnia si Ungaria, ntre Ungaria si
Slovacia, ntre Romnia si Ucraina sunt concludente n
acest sens, vezi si Tom G. Gallager, The West and the
Challenge to Ethnic Politics in Romania, Security
Dialogue, vol. 30, nr. 3, sept. 1999, Sage Publications,
pp. 295, 298.
15
De-a lungul timpului, trile Central si Est Europene
au realizat astIel de cooperri bilaterale, trilaterale si
multilaterale. Exemple sunt institutiile regionale
Iunctionale create: SECI, SEECP, CEI, CEMN,
CEETA. La conIerinta sustinut la Academia Romna
(22 iunie 2000): 'Romnia la ceasul integrrii europene
Politic extern
36 S.P. nr. 89/2001
si euro-atlantice, ministrul de externe, dl. Petre Roman,
a artat c la nivelul organizatiilor regionale si sub-
regionale s-au dezvoltat 'anticorpi regionali pentru
combaterea maladiilor regionale: problemele etnice,
religioase, Irontaliere.
16
Dintre aceste cinci tri, doar Macedonia a paraIat un
astIel de Acord de Asociere si Stabilizare. Croatia a
nceput negocierile pentru ncheierea acordului.
Celelalte state se aIl n stadiul de elaborare a unor studii
de Iezabilitate n perspectiva negocierilor unor astIel de
acorduri.
17
Programul CARDS dispune de un buget de 4,65 de
miliarde EURO pentru perioada 2000-2006, buget
asemntor ca valoare cu cel acordat partenerilor
mediteraneeni prin programul MEDA. Pentru celelalte
tri din Europa de Est, aceste instrumente au Iost
Acordurile de Asociere si programul PHARE n
principal. Trebuie spus c si de aceast dat UE a inclus
pentru cele cinci state acordarea de preIerinte
comerciale asimetrice pentru stimularea exporturilor
spre trile membre UE
18
De amintit Iaptul c sub presedintia romn a
Procesului de Cooperare din Europa de S-E (SEECP), s-
a adoptat la Bucuresti (12 Iebruarie a.c.) Carta privind
Relatiile de Bun Jecintate, Stabilitate, Securitate i
Cooperare in Europa de S-E.
19
Amenintarea din partea Bulgariei c se va retrage din
Pact sub acest motiv, trebuie privit cu rezerve si
conectat mai curnd cu problema liberalizrii regimului
de vize n perspectiva alegerilor generale din 2001.
20
La nivelul ntregii regiuni, 63 din cetteni nu au
ncredere n partide, 54 n parlament si 49 n guvern,
n schimb 52 au ncredere n armat si 43 n
Biseric, institutii care nu se bazeaz n mod primordial
pe practici democratice, Bertelsmann Eoundation, Costs,
Benefits and Chances of Eastern Enlargement for EU,
Bertelsmann Eoundation Publishers, 1998, pp. 69-70.
ConIorm datelor publicate n noiembrie 2000 de CURS
n Barometrul de opinie public comandat de Eundatia
pentru o Societate deschis n Romnia nivelul
ncrederii este mai sczut Iat de nivelul regional: 88,
86 si 85 nu au ncredere n Parlament, partide
politice si respectiv Guvern (pp. 19-20).
21
Totusi trebuie s ne Ierim de judecti globale asupra
regiunii, situatia din cele cinci tri neIiind identic,
dincolo de aspectele comune.
22
O capacitate militar a UE ar completa Iorta sa
economic. Lectiile din Croatia, Bosnia, Kosovo au
demonstrat c amenintrile cu sanctiuni economice nu
ajung pentru c liderii nationalisti nu sunt preocupati n
mod primordial de prosperitatea economic a
cettenilor, ci de problemele etnice si teritoriale.
23
Bodo Hombach, Discurs la Consiliul Parteneriatului
Euro-Atlantic, Elorenta, 20 mai, 2000, www.
stabilitypact.org. Chiar dac utilizeaz n acelasi mod
peiorativ termenul, Coordonatorul Special al Pactului si
exprim optimismul c 'balcanizarea si va pierde
semniIicatia actual sub eIectele actiunii Pactului.
Politic extern
37 S.P. nr. 89/2001
FILON MORAR asistent univ., Eacultatea de
Stiinte Politice, Univ. din Bucuresti. Master
n Stiinte Politice. Doctorand n IilosoIie. A
publicat: Svstemes electoraux et svstemes de
partis. La production electorale du svsteme
electoral roumain, Ed. Univ. din Bucuresti,
2000, 270 p.
CINE NE CITE$TE:
Sunt deosebit de multumit de cte ori
deschid 'SIera Politicii. Tinuta revistei,
sobrietatea si proIesionalismul ei, numele
prestigioase ale colaboratorilor, tematicile
actuale, reprezint adevrate ndemnuri la
o lectur interesant.
Andrei Chiric
Preyedintele S.C. MobilRom S.A.
Introducere
Una dintre constantele 'productiei
intelectuale reIeritoare la Rusia post-
comunist este aceea c interpretarea eveni-
mentelor si proceselor de acolo are loc n
interiorul unei paradigme Iurnizate de
revolutia bolsevic. InIluentati de omnipo-
tentele mecanisme revolutionare si de Iasci-
natia 'conductorului din istoria rus,
specialistii contemporani caut s identiIice
n succesiunea de lideri de la Kremlin un nou
Petru cel Mare, Lenin sau mai grav, Stalin.
Analizat n proIunzime si ntr-un
permanent dialog cu precedentele istorice,
perioada scurs de la destrmarea Uniunii
Sovietice pn n prezent pare a Ii mai mult o
lung tranzitie de la totalitarism la autori-
tarism si mai putin o lupt permanent ntre
democratie si nondemocratie.
Chiar dac eclipsat de marile sale
Iiguri voluntare, sub a cror conducere Rusia
pare s Ii srit peste nenumrate etape evolu-
tive, istoria Rusiei postcomuniste se desI-
soar n limitele binomului 'revolutie-
restauratie.
Ceea ce se ntmpl n Rusia condus
de Putin, ncepnd cu revenirea la imnul
URSS si sIrsind cu retensionarea relatiilor
cu SUA nu reprezint dect consecinta logic
a modului n care 'democratia a Iost instau-
rat si administrat n Rusia.
Atunci cnd ne punem ntrebarea dac
Rusia lui Putin este altceva n comparatie cu
cea a lui Eltn, coordonatele Iundamentale,
cum ar Ii atitudinea Iat de proprietate, natura
sistemului politic si directiile majore de
politic extern, ne arat c nu avem de a Iace
cu o altIel de Rusie. Cu toate acestea, Rusia se
aIl n Iata unei noi etape, etap n care chiar
dac sistemul politic, economic si institu-
tional Iormat la sIrsitul secolului XX nu este
negat n totalitate el este serios amendat prin
recuperarea selectiv a mostenirii sovietice.
Eidel istoriei sale pline de paradoxuri, Rusia
a intrat n Iaza 'revolutiei conservatoare
1
.
Precedente similare exist chiar n
timpul regimului sovietic si anume Noua Poli-
tic Economic (NEP). Decretat de ctre
Vladimir Ilici Lenin la Congresul al X-lea al
Partidului Comunist din Rusia, n esent,
NEP a constituit o mixtur ntre rudimente
economice capitalisme si limitrile politice de
tip sovietic, prin care se permitea revenirea
partial la economia bazat pe initiativa
privat. Chiar dac mai trziu a Iost taxat de
ctre Stalin ca Iiind un paleativ menit s
asigure supravietuirea socialismului n mo-
mente diIicile, NEP a Iost gndit de Lenin ca
Iiind o etap de durat, una din treptele ctre
socialism n care 'capitalismul va Iurniza
materialul pentru constructia socialismului.
Politic extern
38 S.P. nr. 89/2001
Rusia sub Putin
COSMIN POPA
Moytenirea lui El(n
Venirea lui Vladimir Putin la putere a
avut loc pe Iondul unei crize generalizate care
tindea s aib eIecte dramatice pe toate
planurile.
Economic criza Iinanciar din
toamna anului 1998 a demonstrat c
liberalismul rus nu a Iost n stare s creeze o
economie bazat pe productie ci una Iinaciar-
speculativ si n consecint, extrem de Iragil.
n acest timp, Rusia, ca si n cazul Romniei,
a Iost scena unei dezindustrializri masive.
Social mai mult dect la nceputul
reIormelor capitaliste, procesul de polarizare
social s-a accelerat, tendintele conIlictuale
Icndu-si simtit prezenta din ce n ce mai
des.
Sistemul institutional experienta
Iederativ a Rusiei s-a dovedit a Ii un esec
total. n absenta unor reguli imuabile ale
jocului, existenta unittilor administrative
autonome Iat de centru a dus la dezarti-
cularea mecanismelor statului si nu la eIicien-
tizarea lor. n consecint, subiectele Iederatiei
ncalc normele constitutionale n mod
curent.
Sistemul politic a continuat con-
Ilictul dintre cele dou puteri executive,
prezidential si guvernamental. Presedintele
caut s-si mentin controlul asupra Execu-
tivului dar Ir a Ii responsabil de actiunile
celui din urm.
Ca niciodat, situatia Rusiei de la
sIrsitul anilor `90 se preteaz unei analize de
tip marxist. Este evident conIlictul dintre
sistemul politic de tip liberal democratic si
regimul sau maniera n care a Iost instaurat.
AIlat ntr-un permanent conIlict cu moste-
nirea sovietic, puterea 'democratic din
Rusia s-a dovedit incapabil s elaboreze si s
pun n practic strategii de dezvoltare, Iiind
nevoit s improvizeze continuu si s
administreze nenumratele crize secventiale.
Ca si n cazul marilor moderni:ri
(perioada lui Petru cel Mare sau perioada
sovietic), instaurarea 'democratiei n Rusia
s-a redus la impunerea unor modele de
dezvoltare strine, pe Iondul unei IilosoIii a
puterii perene. Eie c este vorba despre
nceputul secolului al XVII-lea sau de
nceputul celui de-al XXlea, puterea politic
i statul in Rusia au rmas sursele funda-
mentale de moderni:are si schimbare. n toate
aceste momente societatea, subiect si bene-
Iiciar teoretic al schimbrilor, a Iost neglijat,
cu exceptia momentelor n care noii guver-
nanti cutau s-si ntreasc pozitiile.
Din neIericire perioada democratic
din istoria postsovietic a Rusiei s-a desI-
surat n vechile tipare, anul 1993 Iiind punctul
de cotitur care si-a pus radical amprenta
asupra speciIicului 'democratiei ruse.
Departe de a reprezenta victoria
liberalismului si a parlamentarismului de tip
occidental, bombardarea Sovietului Suprem,
precum si arestarea liderilor miscrii parla-
mentare conduse de A. Rutkoi si R. Hazbu-
latov, nu a reprezentat lupta Iinal dintre
Termidor si restauratie ci mai degrab cioc-
nirea dintre apetenta traditional Iat de autori-
tarism (intens alimentat de evenimentele
dramatice ale perioadei 1989-1993) si ten-
dinta de Iormare a unei republici parla-
mentare. Ca ntotdeauna, autoritarismul pater-
nalist, 'vojdismul a nvins democratia de tip
parlamentar, chiar dac, la acel moment
sustintorii autoritarismului declarau c
urmresc instaurarea unei iluzorii democratii
iar partizanii parlamentarismului erau taxati
ca Iiind conservatori. Nici un moment liderii
Sovietului Suprem nu au aIirmat c doresc
revenirea la regimul sovietic, iar atitudinea lor
n timpul puciului din august 1991 si n primii
doi ani ai guvernrii lui Eltn a dovedit cu
prisosint acest lucru.
Politic extern
39 S.P. nr. 89/2001
Er s sesizeze capcana principial n
care a czut, intelectualitatea democratic din
Rusia a ncurajat modul inedit de instaurare a
liberalismului. De Iapt, esecul total al
experientei democratice din Rusia rezid n
modul n care a avut loc desprtirea de
totalitarism. Una dintre cauzele Iundamentale
ale acestui esec a Iost ncercarea de a instaura
democratia cu mijloace ce pn de curnd
Iceau parte exclusiv din arsenalul miscrilor
totalitare. Autoritarismul paternalist rmne
n esent acelasi chiar dac este justiIicat si
legitimizat prin drept.
Anihilarea Parlamentului a Iost
urmat de promulgarea unei constitutii prin
care s-a dorit Iixarea raportului dintre Iortele
politice ruse existent la aceea dat. nclcnd
Ilagrant principiul separrii puterilor n stat,
prin crearea mai multor structuri executive
paralele si prin subordonarea puterii judec-
toresti celei executive, Constitutia Eederatiei
Ruse a Iost actul de nastere al regimului
prezidential.
n plan economic, transIerul masiv si
necontrolat de proprietate dinspre stat ctre
clientii regimului (Iie c proveneau din partid
sau din interiorul serviciilor speciale) a dus la
Iormarea unei aliante stranii dintre noua
burghezie si birocratia de stat. Incapabil s
administreze si lipsit de capitalul necesar,
noua clas de proprietari nu a Icut dect s
exploateze la maximum resursele deja
sectuite. Cu toate acestea, clientii regimului
au preluat controlul asupra celor mai
proIitabile ramuri din economia rus, petrol,
aluminiu si armament, genernd o supra-
structur Iinanciar-bancar prin intermediul
creia cea mai mare parte a proIiturilor erau
transIerate n strintate sau 'aruncate pe
pietele bursiere prospere.
n plan politic, existenta 'oligarhiei a
avut eIecte dezastruoase. Nevoit s apeleze le
resursele lor pentru Iinantarea activittilor
politice, presedintele a Iost nevoit s le cedeze
o bun parte din controlul asupra trii,
oscilnd ntre diverse grupuri (Iinanciar-
industriale, regionale s.a), compensnd astIel
si lipsa unui real suport social.
2
Partidele, organizatiile politice sau de
alt natur, agenti de Iormare ai societtii
civile, si-au pierdut substanta initial. Att
partidele politice ct si sindicatele sau patro-
natele ncercnd permanent s se aIle n
proximitatea puterii pentru a beneIicia de
darurile acesteia, transIormndu-se din initi-
ale miscri de mase sau grupuri proIesionale,
n adevrate partide de cadre, partide-aparat.
n conditiile date, Iormarea unei
societti civile n Rusia ultimului deceniu era
imposibil, iar dac subiectul si obiectul
modernizrii
3
au lipsit transIormarea 'moder-
nizrii n pur abstractie era inevitabil. De
aici izolarea total de societate a gruprilor
reIormatoare avnd drept consecint discre-
ditarea principiilor democratiei. AstIel trece-
rea la noul tip de autoritarism n Iorme quasi-
democratice a devenit o manevr indispen-
sabil pentru guvernarea trii.
Putin - sfryitul unui ciclu istoric?
Asa cum artam mai sus, venirea lui
Putin la putere s-a petrecut pe Iondul crizei
structurale acutizate. Dnd o ultim dovad
de cert geniu politic de Iactur bizantin,
presedintele Eltn l-a asociat pe Putin la
putere nc din timpul mandatului su, vreme
de cteva luni convingnd opinia public c el
este ultima solutie.
La momentul venirii la putere, Vladimir Putin
era perceput de ctre rusi ca Iiind persoana
ideal pentru a rspunde asteptrilor Iormate
pe parcursul ultimului deceniu:
- cstigarea conIlictului cu Cecenia
- restabilirea legii si ordinii n tar
- rezolvarea celor mai Ilagrante cazuri de
Politic extern
40 S.P. nr. 89/2001
coruptie
- instaurarea unui control minimal asupra
'cleptocratiei
- plata la timp a salariilor si ridicarea puterii
de cumprare a populatiei
- transIormarea Rusiei ntr-o putere pe care
celelalte tri s o respecte sau cel putin s se
team de ea.
Toate aceste deziderate ale societtii
ruse, dup cum lesne se poate observa, sunt
minimale si realizabile nu neaprat ntr-un
sistem liberal-democratic. Att timp ct
presedintele Putin garanteaz realizarea lor
ntr-un timp rezonabil, nimeni nu are intentia
s l judece pentru metodele Iolosite.
4
Dincolo
de aceasta, aducerea Rusiei la o stare de
normalitate, Iie ea si cu o important doz de
coercitie pur, nu este un obiectiv realizabil
prin respectarea strict a procedurilor demo-
cratice.
n ceea ce priveste situatia din Cecenia,
presedintele Putin a reusit s capaciteze
armata pentru a impune controlul Iederal, cel
putin n zonele urbane, inducnd opiniei
publice ideea c nIrngerea militar a
rezistentei este doar o chestiune de timp. De
altIel, declansarea unor actiuni militare vigu-
roase n Cecenia, n preajma alegerilor
prezidentiale (Iapt ce a Icut ca Putin si Eltn
s Iie suspectati de organizarea unor alegeri
'kaki
5
) a Iost menit mai mult s garanteze
victoria candidatului prezidential la alegerile
din martie 1999 si mai putin s rezolve
problema cecen.
Cu toate acestea o minim eIicient
trebuia introdus n politica rus, Iie si numai
pentru a asigura perpetuarea, n linii generale,
a regimului instaurat dup destrmarea
Uniunii Sovietice.
Er a atenta la bazele sistemului
politic moscovit, lucru de altIel garantat de
ctre Putin presedintelui Eltn, noul prese-
dinte a trecut imediat la primenirea aparatului
prezidential pentru a-l transIorma ntr-o
masin executiv energic.
Incompetenta, lipsa legturilor perso-
nale dintre noul presedinte si demnitarii din
aparatul prezidential, si nu n ultimul rnd
coruptia crescnd
6
, au Icut din reIormarea
institutiilor de la Kremlin una dintre
priorittile majore ale presedintelui.
Eaptul c aparatul prezidential si gu-
vernul au Iost 'ntrite cu oameni noi,
proveniti n majoritate din rndul oIiterilor
din serviciile secrete este ct se poate de
normal. n primul rnd si cel mai important,
Putin are ncredere n acesti oameni, de o
parte dintre acestia legndu-l o prietenie
ndelungat. Cazul cel mai notoriu este cel al
presedintelui Consiliului de Securitate si
ministru al aIacerilor externe, Serghei Ivanov,
Iost oIiter KGB si bun prieten cu presedintele
Putin. Pe lng acestea, dup cum a si
declarat, Putin i consider pe oIiterii ESB
(Serviciul Eederal de Securitate inIormatiile
interne si contrainIormatiile) si SVR (Servi-
ciul de InIormatii Externe) ca Iiind cei mai
capabili oameni, capabili s conduc tara n
momente de criz.
Poate lipsiti de abilitatea politic
speciIic unora precum Anatoli Ciubais sau
Viktor Cernomrdin, oamenii lui Putin sunt
cu sigurant mai devotati noului presedinte
dect au Iost primii presedintelui Eltn. Noul
lider al Rusiei doreste s Iac din 'verticala
prezidential o structur capabil s-i pun
rapid n aplicare deciziile, Ir a le interpreta
sau aplica n Iunctie de conditiile locale. Cum
se poate Iace mai bine acest lucru dect
populnd Administratia Prezidential cu
oIiteri obisnuiti s execute, dedicati bineIc-
torului lor si mai putin sensibil la tentatiile
pecuniare ale puterii absolute? Pentru un
cekist, investirea cu puteri discretionare este
recompensa si beneIiciul suprem.
Transplantarea sistemului de relatii
Politic extern
41 S.P. nr. 89/2001
inIormale din Iiliala ESB din Sankt
Petersburg n Administratia Prezidential si
Secretariatul Prezidential este evident,
institutiile n cauz devenind prin
componenta lor adevrate agenturi de spionaj
si contraspionaj.
Odat articulate retelele de decizie si
executie din Moscova, presat de tendintele
centriIuge ale regiunilor si republicilor
autonome din Eederatia Rus, noul presedinte
le-a subordonat n totalitate Centrului, lipsind
institutiile locale de orice autonomie. Miza
msurilor ntreprinse de Putin, nc din 1997
de cnd si-a Icut aparitia la Kremlin, a Iost
una dubl. Kremlinul doreste recentralizarea
institutional a Rusiei ca premis pentru
eIicientizarea politicilor ce urmeaz a Ii
instrumentalizate dar si nlturarea posibili-
ttii aparitiei unei provocri din partea elitelor
politice locale, gata s conteste puterile
Centrului atunci cnd actiunile acestuia intrau
n contradictie cu interesele grupurilor locale.
Tinznd spre permanentizarea exercitrii
puterii, guvernatorii nu s-au maniIestat ca
Iactori ai democratizrii ci au ncercat s
replice la nivel local sistemul central prin
limitarea prerogativelor parlamentelor locale,
subordonarea judectorilor si procurorilor,
instaurarea unui control dur asupra mijloa-
celor de inIormare n mas si transIormarea
alegerilor ntr-o Iars politic cu rezultat
predeterminat.
Msurile ntreprinse de Putin au vizat
pilonii sistemului Iederal golindu-l de
substant.
Stabilirea celor sapte districte Iederale
(numite si 'superregiuni) conduse de gene-
rali din armat sau Ministerul de Interne
Adoptarea unei noi scheme a Consiliului
Eederatiei, Iiecare regiune avnd cte doi
reprezentanti - unul numit de guvernator iar
cellalt de parlamentul local
Crearea unui mecanism Iederal de inter-
ventie care i permite presedintelui s
suspende guvernatorii si s revoce parla-
mentele locale
Schimbri majore n mecanismul bugetar
care uneste Centru si regiunile n Iavoarea
primului
ntrirea controlului central asupra Iili-
alelor institutiilor Iederale din regiuni,
incluznd televiziunea, curtile de judecat si
Militia
Toate aceste decizii, asa cum artam
mai sus, nu vin n contradictie cu legile Rusiei
sau cu Constitutia, situndu-se n continuarea
unor msuri ntreprinse nc din timpul lui
Boris Eltn. Mecanismul de 'interventie
Iederal, care prevedea suspendarea si
nlturarea guvernatorilor de ctre Centru a
Iost elaborat de ctre Administratia Presedin-
telui nc din perioada 1996-1997 iar instau-
rarea sistemului reprezentantilor prezidentiali
locali si controlul Iederal asupra modului n
care sunt utilizati bani proveniti de la Centru
a Iost pus n practic nc din 1998.
Ceea este ngrijortor pentru demo-
cratia din Rusia este Iaptul c aceste msuri
nu au Iost luate pentru a satisIace apetenta
presedintilor de la Kremlin pentru controlul
nelimitat asupra regiunilor. Discreditarea ideii
de autonomie local si a institutiilor ce o
reprezint, precum si situatiile catastroIale
aprute n provincie ca urmare a incompe-
tentei si dezinteresului guvernatorilor au Icut
ca anihilarea autonomiei locale s devin o
necesitate. Introducerea administratiei prezi-
dentiale n unele regiuni a rmas ultima solu-
tie pentru evitarea tragediilor. Lovitur data
democratiei, recentrali:area a fost un efect al
eficienti:rii actului de guvernare in Rusia i
nu un scop in sine.
n paralel, Putin a nceput o lupt dur
mpotriva 'oligarhilor. Constienti se slbi-
ciunea lor Iundamental, si anume depen-
denta de existenta statului ineIicient ca izvor
Politic extern
42 S.P. nr. 89/2001
de bogtie, majoritatea oligarhilor a cedat
punndu-se n slujba noului presedinte.
Contrar previziunilor sumbre reIe-
ritoare la eIectele existentei 'oligarhiei (ca
rezultat al simbiozei dintre partid, serviciile
speciale si birocratie, ca Iorm de perpetuare
a unor structuri de Iactur sovietic) existenta
acestor grupuscule reprezint o piedic
major n calea instaurrii unui regim
autoritarist.
Un grupuscul, avndu-l ca repre-
zentant pe magnatul Boris Berezovski, Ir
s-si recunoasc nIrngerea total, a Iost
nevoit s renunte la pozitii importante n
economia rus, pstrnd o atitudine meIient
Iat de actiunile presedintelui. La presiunile
Kremlinului, Boris Berezovski a Iost nevoit
s renunte la 40 de procente din actiunile care
le detinea la compania national de
televiziune, ORT, pierznd astIel o important
prghie de inIluent.
Cazul cel mai celebru este cel al
magnatului media Vladimir Gusinski, propri-
etar al concernului Media Most, care a Iost
nevoit s-si gseasc reIugiu temporar n
Spania pentru a evita detentia. Indiscutabil,
modul n care oligarhii au acumulat capitalul
este unul ilicit, acestia Iiind principalii
beneIiciari ai procesului de privatizare n
Rusia. Cu toate acestea, actiunile prese-
dintelui Putin sunt discutabile, reinstaurarea
legalittii Iiind o operatiune selectiv, avnd
loc n Iunctie de pozitia pe care un magnat sau
altul o are Iat de Kremlin.
Presiunile exercitate de Putin asupra
oligarhilor au determinat o repliere ideologic
a acestora, oponentii noului autoritarism
transIormndu-se n Ierventi sustintori ai
democratiei si ai drepturilor civile.
Ca n oricare dintre societtile aIlate
n tranzitie, procesul are loc pe Iondul luptei
pentru redistribuirea resurselor declansat de
aparatul lui Putin. Eorta si constrngerea,
ascunse sub masca reinstaurrii legalittii
sunt singurele mijloace care i pot determina
pe oligarhii lui Eltn s cedeze o Ielie din
plcinta economiei rusesti. Chiar dac
majoritatea lor cedeaz Ir lupt, constienti
c sursa bogtiei lor este statul, o parte din
acestia, cei mai puternici, se mpotrivesc
redistribuirii Icnd o opozitie virulent
noului regim.
Cu toate acestea, economia rus nu s-a
bucurat de atentia special a presedintelui
care trebuie s se conIrunte cu neajunsurile
create de existenta unui stat slab din punct de
vedere economic si a unor cheltuieli
nelimitate.
n anul 2000, economia rus a cunos-
cut o crestere general de 5. Din pcate
pentru rusi, cresterea a survenit pe Iondul
preturilor ridicate la petrol si gaze naturale si
n urma revitalizrii partiale a industriei de
armament dup semnarea unor contracte
substantiale cu China, India si Iran. Politica
economic a noului guvern nu este de natur
s ncurajeze industriile orientate spre export
si nici s reduc pierderile create de
activitatea marilor ntreprinderi ineIiciente.
Rata de schimb rubl/dolar rmne una
Iavorabil rublei descurajnd exporturile prin
impunerea unui pret necompetitiv pentru
produsele rusesti iar continuarea Iinantrii
ntreprinderilor ineIiciente, n locul imple-
mentrii unor programe de asistent social si
recaliIicare, nu Iace dect s accelereze ritmul
acumulrii pierderilor economice si s
creasc cheltuielile statului.
7
Contrar politicii
declarate de ntrire a rolului statului n
economie, institutiile Rusiei rmn slabe,
incompetente si corupte torpilnd eIorturile
Kremlinului de a reda masinii de stat un loc
important n viata economic. Mai mult dect
att, reintroducerea primatului absolut al
'intereselor de stat n economie, nu Iace
dect s sporeasc nencrederea investitorilor
Politic extern
43 S.P. nr. 89/2001
strini Iat de Rusia.
Reluarea relatiilor speciale dintre
Rusia, China, Iran, Irak si Coreea de Nord nu
apare ca Iiind numai o optiune politic a
Rusiei decis s ocupe locul lsat liber de
URSS ci si o ncercare a guvernului de la
Moscova de a proIita de embargoul impus de
ctre SUA acestor state la comertul cu arme.
n deIinitiv, statele n cauz, alturi de India
sunt singurele piete de armament majore care
nu se aIl sub controlul SUA si al Europei
Occidentale. Ele reprezint singurul debuseu
major disponibil pentru imensa industrie de
armament rus.
Pentru atragerea 'dolarilor liberi de
pe piata de armament, Rusia lui Putin este
gata s accepte rcirea considerabil a
relatiilor cu SUA. Chiar dac n timpul lui
Boris Eltn, deja relatiile Rusiei cu statele
paria se activizaser deja, prezenta la Casa
Alb a lui Bill Clinton a Icut ca SUA s
treac cu vederea acest lucru pentru a nu
aIecta parteneriatul personal cu Iostul prese-
dinte rus.
Venirea la putere a unei administratii
republicane care deja s-a grbit s lanseze
avertismente la adresa Kremlinului si s
accelereze punerea n aplicare a noului
program de aprare antirachet, denuntnd
implicit START II, nu Iace dect s complice
lucrurile. n replic, Moscova, constient de
posibilittile sale limitate, ncearc s proIite
de temerile Europei cu privire la reluarea
cursei narmrilor si Iace propuneri din ce n
ce mai tentante pentru a ncuraja dizidenta
maniIest a Erantei si pe cea latent a
Germaniei. Aplaudnd Iormarea Iortelor mili-
tare europene, Rusia ncearc s dinamiteze
NATO din interior, paralizndu-i unitatea si
viteza de reactie. Dac noua administratie a
SUA va ncerca s impun politica sa de
securitate trilor europene, potrivit princi-
piului 'ce este bun pentru America este bun
pentru ntreaga lume, coeziunea NATO va Ii
pus la grea ncercare.
Drept argument pentru cele de mai sus
este traseul primelor vizite n strintate ale
presedintelui Putin: Marea Britanie, Italia,
Spania si Berlin. Eat de politica predece-
sorului su care a demarat apropierea demon-
strativ Europa Occidental n contrapondere
cu SUA, Putin a introdus Iormula 'Europei
indivizibile, recomandnd Rusia ca partener
'stabil si previzibil n constructia marii
Europe. Mesajul lui Putin este de natur s i
atrag pe sensibilii politicieni europeni care,
dup dezintegrarea rapid a sistemului comu-
nist, s-au transIormat n mari admiratori ai
politicilor previzibile, Iie ele mai mult sau
mai putin Iericite.
Puternic inIluentate de istoria politicii
externe sovietice, mediile diplomatice si
analitice de la Moscova arat o preIerint
cert pentru alianta cu Germania. Mai mult
dect att argumentatia Iolosit n acest sens
Iace apel la apetenta traditional a Germaniei
pentru perturbarea sistemelor politice mon-
diale, sustinndu-se c relatiile internationale
au ajuns ntr-un punct diIicil, ntre inIluenta
politic si puterea economic a unor tri ca
Germania si Japonia existnd o discrepant
periculoas.
Cu toate acestea, Putin rmne puter-
nic conectat la realittile Rusiei. ntr-una din
alocutiunile sale publice acesta aIirmnd c
'Rusia traverseaz una dintre cele mai grele
perioade din istoria sa. Pentru prima oar n
ultimele dou-trei secole tara Iiind conIrun-
tat cu pericolul de a Iace parte din rndul
statelor de mna a doua sau chiar a treia.
8
n consecint, politica lui Putin acord
prioritate problemelor economice interne,
declarndu-se pentru colaborare bazat pe o
politic realist si pe prezervarea unei balante
a intereselor echitabil. Pe scurt, noua politic
a Rusiei ncearc s Iie pragmatic pentru a se
Politic extern
44 S.P. nr. 89/2001
pstra n centrul de decizie din politica
mondial, dar acolo unde circumstantele o
permit nu ezit s-si impun cu duritate
interesele.
Spatiul n care politica Rusiei este
nc puternic ideologizat este cel al Comu-
nittii Statelor Independente. Convins c
trebuie s-si reinstaureze controlul asupra
teritoriului Iostelor republici sovietice, chiar
dac ncurajeaz ideea unei 'Comunitti cu
mai multe viteze Rusia nu ezit s dezvolte
parteneriatul preIerential cu statele din
'nucleul dur al CSI.
Procesul de integrare a Belarusiei n
Eederatia Rus a Iost intensiIicat prin
accentuarea identittii intereselor celor dou
tri n sIera securittii. n acest Iel, particu-
larittile regimului politic din Belarusia au
Iost trecute cu vederea, contrar aspectului su
excentric, Lukasenko Iiind usor controlabil de
ctre Moscova.
n paralel la nceputul lunii ianuarie a
Iost reanimat Tratatul colectiv de securitate de
la Taskent, la Moscova Iiind semnat un
memorandum care d relatiilor dintre cele
sase tri (Rusia, Belarusia, Armenia, Kazah-
stan, Kirghistan si Tadjekistan) toate atri-
butele unei aliante militare.
O conjunctur nesperat de Iavorabil
pentru Rusia a survenit din evolutiile interne
ale celorlalte dou state din partea european
a CSI, Ucraina si Moldova. Gravele nvinuiri
care i se aduc presedintelui Leonid Kucima,
cum c ar Ii Iost implicat n uciderea cores-
pondentului de la Kiev al ziarului Pravda, au
Icut s devin pentru Occident un partener
incomod. Situatia a Iost rapid exploatat de
ctre Rusia care 'a uitat de problema dato-
riilor Ucrainei ctre Rusia sau de jenanta
modalitate prin care Ucraina si sporeste
veniturile din export, Putin devenind singura
personalitate international major care l mai
sprijin pe presedintele ucrainian.
n Moldova, criza economic cronici-
zat, incompetenta si coruptia au concurat la
acordarea majorittii voturilor, la alegerile
parlamentare, Partidului Comunist din Moldova
condus de Vladimir Voronin. Moscova a
salutat entuziast victoria comunistilor,
urmasii lui Lenin din aIara granitelor Rusiei
Iiind partenerii preIerati ai Kremlinului, n
timp ce cei din interior au rmas adversarii
implacabili ai noului regim. La Chisinu,
imediat dup anuntarea rezultatelor, Voronin a
nceput s anunte o serie de msuri menite s
restaureze preponderenta absolut a Rusiei n
Basarabia.
Asa cum se poate lesne observa, nu se
poate vorbi despre o oIensiv politic ruseasc
n CSI. Dispunnd de mijloace limitate, Putin
nu poate dect s optimizeze ceea ce a Iost
deja demarat sub Boris Eltn, sau s proIite de
conjuncturi Iavorabile pe care le exploateaz
rapid. Este greu de crezut c n conditii
normale Rusia ar Ii putut schimba, eventual
prin coercitie si presiuni, realittile politice
din Ucraina sau Republica Moldova.
Aceasta este caracteristic pentru
ntreaga politic a presedintelui Putin. La un
an de la nceputul guvernrii, Vladimir Putin
se situeaz nc n continuarea celor
ntreprinse de predecesorii si. Revigorarea
autoritarismului sub acoperirea pragma-
tismului nu este o inventie proprie. S nu
uitm c aducerea sa la Kremlin s-a petrecut
n 1997 iar Ielul n care a mostenit puterea a
demonstrat Iaptul c Eltn i crease deja
conditiile de maniIestare. Tot ceea ce acesta
ntreprinde n plan politic, administrativ,
economic sau militar, dup cum lesne se poate
observa, nu ncalc legile sau cutumele Rusiei
postsovietice, Putin actionnd deplin
constitutional si n virtutea unor tendinte
preexistente.
Cu toate acestea, noul presedinte pare
menit s dovedeasc, dup cum singur a
Politic extern
45 S.P. nr. 89/2001
aIirmat, c este putin probabil ca Rusia s
devin un bastion al democratiei si al
drepturilor civile, chiar dac numai ruvoi-
torii ar putea-o numi din nou 'imperiul
rului.
NOTE
1
Vladimir Dahin, Evoliutia I revoliutia v rossiskom
kri:ise n Pro et Contra, Tom 4, Nr. 3, Vara 1999
2
Igor Kliamkin, Rossiiskaia vlasti na rubefe
tsiaciletia n Pro et Contra, Nr. 2, Primvara 1999
Autorul descrie pe larg si argumentat Iormarea
oligarhiei din jurul 'Iamiliei prezidentiale (este vorba
despre perioada de guvernare a lui Boris Eltn) si mai
ales modalitatea n care activitatea grupusculelor din
jurul presedintelui au dus la discreditarea acestuia si la
pierderea controlului asupra demnitarilor si birocratiei
de stat.
3
atunci cnd Iolosesc termenul moderni:are m reIer la
procesul de reIormare asa cum a Iost el popularizat n
Europa Oriental a ultimului deceniu n sensul trecerii
de la economia de stat la cea capitalist, de la regimul
partidului unic la sistemul multipartinic s.a.m.d.
4
Henry Plater-Zyberk, Can Jladimir Putin Save
Russia?, The Conflict Studies Research Centre,
Directorate General Development and Doctrine, Roval
Militarv Academv Sandhurst.
5
alegeri organizate, n mod special si deliberat, pe
Iondul entuziasmului patriotic cauzat de un conIlict
pentru a Iacilita sanctionarea democratic a unui
candidat ce ar avea mult mai putine sanse n
circumstante normale
6
ConIorm datelor oIiciale Iurnizate de ctre primul
adjunct al ministrului de interne, Vladimir Kozlov, n
1999 numrul cazurilor de coruptie n rndul oIicialilor
guvernamentali a crescut cu 35,6. Numrul total al
cazurilor a Iost de 53 700 dar numai 21000 de oIiciali
au Iost pusi sub acuzare (Richard E. Staar, KGB &
Other Buddies in Putin Apparat n Perspective,
Volume X, Number 4 (March - April 2000), Hoover
Institution on War, Revolution, and Peace StanIord
University.
7
Vladimir Popov, Whv the Russian Economv is
Unlikelv to Become a New 'Asian Tiger`, Memo No.
129, Academy oI National Economy (Moscow) and
Carleton University (Ottawa)April 2000..
8
Viaceslav Nikonov, 'Doktrina Putina` v telom ufe
iasna, Jneneopoliticeskie v:gliadi pre:identa Rossii.
mefdu neoi:oliationistami I internationalistami n
Dipkurier (supliment al ziarului Ne:avisimaia
Ga:eta), Nr 3 (23), 15 Iebrurie 2001.
Politic extern
46 S.P. nr. 89/2001
COSMIN POPA a absolvit n 1997 Eacultatea
de Istorie a Universittii Bucuresti, n paralel
a urmat un stagiu de specializare n istoria
URSS la Universitatea Pedagogic de Stat
din Moscova. Actualmente este doctorand al
Universittii Bucuresti, Eacultatea de Istorie,
specializarea politica extern sovietic
postbelic. Lucreaz ca cercettor la Insti-
tutul de Istorie 'Nicolae Iorga si n cadrul
MediaIax Data Base.
CINE NE CITE$TE:
'SIera Politicii este o revist de tinut,
care reIlect cu maturitate procesele
tranzitiei, reIorma economiei si a societtii
romnesti declansate n urm cu zece ani,
prin demolarea sistemului totalitar comunist.
Am speranta c revista nu va Iace abstractie
de sIera ideilor si experientei social-demo-
cratilor romni, n care cettenii si pun
sperantele de viitor.
Ion Iliescu
Preyedintele P.D.S.R.,
Preyedinte al Romniei
ncepnd cu 23 august 1944, moment n
care se altur aliantei anglo-ruso-americane,
Romnia si ncepe drumul contorsionat al unui
scurt regim democratic. Democratia de trei ani se
dovedeste ns doar 'gazda istoric a revolufiei
simbolice, a crei paternitate o detine discursul
comunist, instaurat totalitar dup exemplarul
paricid politic si cultural desvrsit n decembrie
1947.
Distanta istoric si necesitatea Iocalizrii
cultural-literare mi permit tratarea acestui spatiu
de tranzi(ie ca pe un spatiu cultural ntr-un sens
Ioarte larg, continndu-si Iigurile consonante si
structurile omoloage n cultura politic, cea
economic si cultur propriu-zis. Concep
aceast perioad ca reprezentnd conIruntarea
major dintre dou tipuri de discurs: cel al
modernitfii, culturale si politice si cel
comunist, la care se adaug varianta sa cultural,
reprezentat de ideologia culturii proletare.
Contextul romnesc, construct al unei istorii de o
prezent inevitabil, genereaz inegalitatea
disputei, nvingtorul Iiind cunoscut de ctre toti.
Revolutia simbolic petrecut n aceast
perioad de tranzitie, exemplar n cmpul politic
si cultural, se Iundamenteaz pe o radical
ruptur cu trecutul. Impunerea noului discurs cu
imaginarul aIerent respect paradoxal alura
violent a unei miscri de avangard. Aroganta
Iazei de debut indic deja proiectul de agresiune
simbolic capabil s deconstruiasc discursul
lider. TransIerul capitalului simbolic nu are loc,
ns, dect atunci cnd 'secventa istoric
anterioar este pe deplin destituit. Istoria acestei
destituiri se centreaz pe o eIicace strategie
narativ: 'retorica sfryitului(Pavel, Toma.
Miraful lingvistic, Bucuresti, Editura Univers,
1993, pag. 17). Retoric supus imaginarului
apocaliptic, ea ndeplineste n cazul de Iat
Iunctia esential a degradrii si descalificrii
prestigiului simbolic a unei lumi si traditii
consacrate. n vidul de autoritate simbolic creat
mai mult sau mai putin artiIicial aceeasi viziune
milenarist aduce cu sine (contra-) oIerta
discursului cu Iigur mesianic. ProIetii nnoirii
radicale devin prin Iortarea istoriei salvatori,
discursul lor cptnd justiIicare, erezia
naturalizndu-se ca ortodoxie, obtinndu-se astIel
consacrarea n spatiul social.
Stigmatizarea trecutului politic si
cultural romnesc n aceast perioad de tranzitie
este secondat de alte strategii retorice: retorica
demascrii, retorica epurrii, capul de acuzare
Iiind colaborationismul, 'dublat n scurt timp
de 'colaborationismul` estetic. BeneIiciarul
epurrii modernittii politice si culturale va Ii
comunismul. Studiul de Iat se axeaz pe analiza
celui mai titrat subcmp social, a crui anexare
credem c a contat substantial n economia
instaurrii discursului comunist: cmpul
cultural, cu Iocalizarea special pe cmpul
literar. n cadrul acestuia discursul comunist va
IdeoSfera
47 S.P. nr. 89/2001
Politici culturale n cmpul
literar romnesc ntre 1944-1948
ALEXANDRU $TEFAN
'Drag Domnule Cititor, tot o porcrie e i
viafa literar, ba poate mai ru`
(Tudor Arghezi, 'Duminic`, Viata Literar,
23-II-1947);
impune modelul culturii proletare, n varianta
romneasc, proletcultismul.
O solid traditie a societtii romnesti si
nu numai, traditie consacrat chiar de ctre
modernitate, apropie reciproc deIinitoriu cmpul
politic de cel cultural. Discurs de nobil asistent,
cultura va servi ntotdeauna ca cel mai bun mijloc
de promovare si instaurare a mesajului politic,
adevr nteles rapid de ctre ideologii comunisti.
Istoria demonstreaz pe deplin profitabilitatea
simbolic a anexrii celei mai eIicace instante de
consacrare a imaginarului. cmpul cultural.
nainte de a ncepe analiza propriu-zis,
este necesar o scurt radiograIie istoric a
perioadei. 23 august 1944 consemneaz sIrsitul
regimului autoritar de dreapta (1940-1944) al lui
Ion Antonescu si inaugureaz cei trei ani de
democratie relativ. Se revine la sistemul
pluripartid si la Constitutia modern a Romniei
din 1923. Dar, urmtorii trei ani se remarc prin
instabilitate politic si guvernamental si printr-o
gradat acaparare a cmpului politic de ctre
stnga comunist, desvrsit n decembrie 1947.
Marele aliat al stngii comuniste, detinnd n Iapt
si 'paternitatea acestei victorii, este Uniunea
Sovietic. AstIel, dup trei guverne de tranzitie,
pe 6 martie 1945 este numit, n premiern istoria
politic romneasc, un guvern pro-comunist,
condus de Petru Groza. Ilegal pn n 23 august
1944, iat c n scurt timp discursul politic
comunist capt un bonus substantial n legiti-
marea capitalului su politic. Dup trei ani
marcati de numeroase campanii de demascri si
epurri din viata public, dup alegerile din
noiembrie 1946, cstigate de Blocul Partidelor
Democratice (BPD), aliant n care tot PCR
detinea puterea decizional, 30 decembrie 1947
marcheaz disjunctia istoric de discursul politic
al modernitfii. Corespondentul simbolic al
acestei disjunctii se regseste n anularea unor
'discursuri reprezentative, Constitu(ia Romniei
din 1866 si cea din 1923, schimbarea Iormei de
guvernare, de la monarhie la republic, trecerea
de la sistemul pluripartid la unul monopartid,
instaurndu-se astIel un singur discurs: cel
comunist.
Economic, se remarc, din 1945, o
anexare treptat la modelul sovietic. ,The econo-
mic colonisation (Boia, Lucian; Cioroianu,
Adrian; Tom Sandqvist. Archive of pain,
Bucharest, The Civic Academy Eoundation,
2000, pag. 27) e reprezentat poate cel mai bine de
Iormele simbolice mixte al sovromurilor, specia-
lizate pe diIerite arii ale productiei, inaugurnd
noua 'cultur` economic.
Spectaculoasa si relativ rapida anexare a
cmpului cultural romnesc de ctre discursul si
segmentul politic comunist nu ar Ii Iost posibil
Ir o dubl politic cultural, a crei comple-
mentaritate strategic i-a asigurat eIicacitatea.
Cea dinti politic, n ordine cronologic,
ar consta n cucerirea si anexarea la propriul
discurs a unor pozitii si 'puncte cheie ale unui
cmp cultural deja afirmat n cmpul social. Asa
este cazul insertiei noii dogme literare n
institutiile literare sau aderarea total sau partial
la noua ideologie a unor nume reprezentative ale
culturii romnesti (cum e cariera politic de
notorietate a lui Mihail Sadoveanu). TransIerul
noului capital discursiv ar aduce cu sine si
dispozi(ia convertirii actantilor din acest micro-
spatiu social, prilej de aIirmare a discursului
politic propriu-zis. Pn la sIrsitul anului 1947 se
observ doar o aderare formal, deoarece, la
nivelul practicii, bunurile simbolice apartin nc
traditiei.
Inconsistenta proIiturilor simbolice impune
trecerea, de la sIrsitul anului 1946, la o strategie
apt s revolutioneze microsistemul cultural: cea
a crerii unui tip de contra-cmp cultural, care
s preia, odat constituit, pozitia de lider. n
cadrul acestei initiative, se contureaz, pe baza
unei Iidele omologii structurale, contra-pozitiile:
noua teoretizare a culturii/literaturii, noua critic,
noua literatur. Debutul acestui cmp specializat
este marcat de aparitia primei reviste culturale
IdeoSfera
48 S.P. nr. 89/2001
aIiliat discursului comunist: Contemporanul.
ProIitul acestei secunde strategii va Ii pe msura
asteptrilor.
Dubla strategie de impunere a prolet-
cultismului este supravegheat si sprijinit de
ctre politica comunist propriu-zis. Spatiul
politic si cel (nou) cultural recurg simbiotic la
aceleasi modalitti de obtinere a puterii, ambele
gestioneaz cam acelasi imaginar si se impun pe
anularea, aproape cu valoare sacrificial, a
culturii care le-a generat. Ceea ce caracterizeaz
aceast perioad este mai degrab o cucerire si-o
recreere a sistemului cultural, precum si o
impunere formal a noului imaginar, pregtind
ns si preconiznd acel 'fundamentalist stage`
(Negrici, Eugen. Literature And Propaganda In
Communist Romania, Bucharest, The Romanian
Cultural Eoundation Publishing House, 1999,
pag. 16), inaugurat n 1948. Analiza subcmpului
literar, cel mai important n cadrul microspatiului
cultural, att din punct de vedere cantitativ, ct si
din punctul de vedere al capitalului simbolic
detinut, se va axa pe mai multe perspective: cea
a presei, a institutiilor literare, a noilor instante
critice si teoretice, a noului imaginar.
Presa politic a anilor 1945-1947
conIigureaz antinomic dou spatii politice:
unul, reprezentat prin traditie de partidele
istorice, Partidul National Trnesc (PNT) si
Partidul National Liberal (PNL), un al doilea
reprezentat de ctre stnga comunist, Partidul
Comunist Romn (PCR). Organele de pres
adiacente snt Dreptatea (PNT), Liberalul (PNL)
si Scinteia (PCR) la care se adaug n scurt timp
si Romnia Liber. Cu iz de anormalitate,
disputa cultural va Ii gzduit ntr-o prim faz,
pn n septembrie 1946, de ctre presa politic,
si nu de cea cultural. Reprezentativ, ns, pentru
toat aceast perioad este marele 'absenteism
al intelectualittii romnesti din presa cultural a
vremii, de unde aparenta de minim rezistent n
Iata noii Iundamentri culturale. Semn de
ntrebare ce-si poate gsi un rspuns multiplu.
Pe de o parte, trebuie precizat c regimul
Antonescu, desi respingnd sistemul politic
modern din Romnia partide, Constitutia din
1923 , nu a prejudiciat n nici un Iel
modernitatea cultural. n aceast perioad se
nregistreaz mai degrab un Ienomen de
maximizare, prin aparitia unor bunuri culturale
exemplare, si de consolidare a capitalului
simbolic. Mai mult: elita cultural romneasc
maniIest simpatie Iat de regim, exprimat nu
rareori explicit. Istoria se schimb radical si
surprinde microspatiul social al elitei culturale
ntr-o relatie de cvasi-aIiliere cu un discurs
politic violent stigmatizat. Stigmatizarea
inoculeaz o culp cvasi-colectiv intelec-
tualittii romnesti, totul dublat de un violent
proces de demascare si epurare public, capul de
acuzare Iiind colaborationismul. Ironia Iace ca
retorica demascrii si a epurrii, principal
strategie pentru ntreaga istorie a instaurrii,
promovrii si mentinerii ideologiei comuniste, s
Iie inaugurat de ctre organele de pres ale
partidelor istorice. Criza de identitate si aIirmare
politic a dreptei deteriorea: substantial
dispozitia unui discurs cultural public, Iacilitnd
accesul ctre consacrare a culturii proletare.
Putinele reviste culturale ale vremii, ca Revista
Eundatiilor Regale sau Viata Romneasc,
precum si instantele critice speciIice, cu titlu
simbolic deja consacrat se evidentiaz prin
elegante eschive de la atitudinea public,
cantonndu-se n probleme de specialitate.
Exceptiile notabile, de genul Vladimir Streinu,
Serban Cioculescu sau Tudor Arghezi
marcheaz atitudini individuale, neIiind reperat
Iigura vreunei pozitii colective. Disputa va avea
loc n perimetrul public al presei politice a
partidelor istorice, evidentiindu-se Dreptatea.
Detinnd ns o tot mai precar imagine public
pe Iondul unui capital politic tot mai instabil,
pozitia cultural din aceast parte a presei este
asimilat majoritar ca atitudine politic, ratnd
destinatarul si eIicacitatea public preconizat.
IdeoSfera
49 S.P. nr. 89/2001
O ultim luare de pozitie, substantial n atacul
noii ideologii culturale, o constituie 'dosarul
crizismului (Selejan, Ana. Romnia in timpul
primului r:boi cultural. 1944-1948. Trdarea
intelectualilor, Sibiu, Editura Thausib, pag.151)
din 1946, Ir urmri ns n receptarea public,
pe Iondul unui bine articulat contradiscurs al
stngii culturale.
Pe de alt parte, modernitatea cultural
se Iundamenteaz estetic pe un maniIest al
autonomiei, al dezinteresului Iat de politic si
social, dezinteres ce traseaz n timp inabilitatea
unui discurs public, capabil de o corect reperare
si conIruntare a istoriei prezente.
Parc sesiznd ineficienta promovrii
unui discurs cultural de la tribuna politic,
Scinteia, dup ce-si institutionalizase n
noiembrie 1944 rubrica 'Scinteia Tineretului` n
organ de pres adiacent, si inaugureaz
exemplar la sIrsitul anului 1946, prin revista de
cultur Contemporanul, propriul subcimp
cultural. Aceast etap secund, ce va dura pn
la sIrsitul anului 1947, detine aportul major la
institutionali:area si legitimarea noului discurs
cultural. Aici, extrem de rapid se contureaz
liniile de Iort ale noii politici culturale, aici se
practic critica de inspiratie marxist-leninst,
aici este promovat noua literatur. Paradoxal,
noul su 'contracmp cultural nu are opozanti
directi. Discursul cultural al valorilor culturale
traditionale si exprim conIlictul ntr-o pres
nespeciali:at: cea politic.
Odat inaugurat, acest cmp cultural se
diversiIic, cu Iocalizarea previzibil pe micro-
spatiul literar. La scurt timp, Contemporanul,
organ de pres al Societtii Scriitorilor Romni
(SSR), este secondat de Revista Literar (martie
1947), preschimbat n Flacra (ianuarie 1948),
organ de pres al Uniunii Sindicale de Artiti,
Scriitori i Ziariti (USASZ). Abila distributie a
rolurilor si Iunctiilor culturale asigur eIica-
citatea 'investitiei. Contemporanul gzduieste
Noua Critic, ntruchipat exemplar, prin
practic si teorie, de Ovid S. Crohmlniceanu.
Eunctia noii instante critice se dovedeste
multipl: revizuirea trecutului literar n cheie
marxist, demascarea si epurarea simbolic a
trecutului 'apropiat reprezentat de moderni-
tatea literar, epurare Iundamentat pe varianta
'colaborationismului estetic, precum si ntmpi-
narea critic a produselor literare ale pre:entului,
promovnd euIoric primele bunuri simbolice
proletcultiste. Revista Literar se va remarca n
scurta sa existent ca tribun de combatere a
crizismului, n timp ce Flacra pare s alctuiasc
o perIect 'echip alturi de Contemporanul, cu
Iunctii complementare: popularizarea yi promo-
varea produselor propriu-zise ale noii literaturi,
genul preIerat, ce va Iace de altIel carier, Iiind
poezia, popularizarea yi promovarea dogmei
proletcultiste, Ir s lipseasc ns si procesul
de revizuire cultural a trecutului.
Un rol esential de conducere si
coordonare a noului cmp cultural l-a detinut un
nucleu de ideologi deja consacrati pe probleme
culturale n presa politic a stngii comuniste. Nu
amintim dect nume ca Ion Clugru, Nicolae
Moraru sau Ion Vitner. Ei vor Ii acei detintori i
propagatori ai ideologiei comuniste, motenitori
exemplari, n sensul sociologiei lui Pierre
Bourdieu, ai noului discurs politic, apti astIel s-l
'Iac mostenit si de noul microspatiu cultural.
Doctrinari migratori, ei capt astIel o dubl
identitate: una politic-ideologic, detintoare a
discursului originator, a discursului-lider,
precum si o identitate cultural. n subcmpul
literar, noua identitate se distribuie adeseori,
deIinitoriu n conIigurarea actantilor noii realitti
culturale, nu numai n teoretizare si concep-
tualizare, ci chiar n produc(ie cultural si
critic. Esential pentru aceast Iaz inaugural
a proletcultismului, este mobilitatea functiilor i
rolurilor, a maleabilittii si glisrii impecabile
dintr-un cmp (politic) n altul (cultural), totul pe
Iondul unei pauperitti cantitative de actanti
sociali ce asimilaser corect ideologia, precum si
IdeoSfera
50 S.P. nr. 89/2001
din necesitatea constructiei ct mai rapide a noii
culturi. Odat subsistemul perIectat, nucleul dur
al 'teoreticienilor se reintoarce n cmpul
Iormator, cel politic, cu plus de capital simbolic,
deseori pstrindu-i pozitiile de lideri din cmpul
cultural.
n ceea ce priveste producfia propriu-
zis abia din anul 1948 putem vorbi despre
productii literare reprezentative pentru dogma
proletcultist. Sigur, putem aminti 'precursori
precum Geo Dumitrescu, dar marea practic
proletcultist ncepe de Iapt dup transIerul de
putere perIectat n spatiul politic. Pn n 1948, se
constat implicit un Ienomen de 're:istent` n
ceea ce priveste convertirea bunurilor culturale,
acestea maniIestndu-si Iidelitatea Iat de
diIeritele Iorme ale modernittii estetice.
Instaurarea n pozitia de lider a partidului
comunist conIer ns discursului proletcultist
autoritatea practic necesar. Abia acum putem
vorbi de nceputul unei productii culturale
speciIice, n cadrul creia se remarc nc de la
debut poe:ia ca gen preIerat al noii propagande.
Nu trebuie uitat, de asemenea, c noua
pres cultural era tot timpul 'dublat, chiar n
ceea ce priveste paternitatea actiunilor, de ctre
presa politic comunist: Scnteia si Romnia
Liber, la care se adaug cotidiene mai recente
ca Tinrul muncitor, legitimnd politic,
securiznd si impunnd noul cmp proletcultist.
Poate cel mai spectaculos si cel mai
important atu n strategia de consacrare a
discursului si imaginarului proletcultist l
constituie 'anexarea nc din prima Iaz a
institufiilor literare, consacrate de vechiul sistem
sau nou nIiintate n perioada 1944-1947.
Legitimarea ideologiei literare de stnga va avea
loc cu maximum de autoritate simbolic, n
acest perimetru al spatiului cultural.
Dou institutii snt de remarcat:
Societatea Scriitorilor Romni (SSR) si Uniunea
Sindical a Artitilor, Scriitorilor i Ziaritilor
(USASZ), constituit pe Iondul legiIerrii
initiativei de sindicalizare, de dup rsturnarea
regimului Antonescu. Procesul de restructurare,
demascare si epurare a colaborationistilor atinge
inevitabil si institutii cu un reprezentativ capital
simbolic. Septembrie 1944 marcheaz o mutatie
istoric n discursul cultural romnesc. Odat cu
alegerile de la SSR, este inaugurat, n declaratia
maniIest a noului presedinte, precum si n
Motiunea acceptat unanim, transferul simbolic
al nucleului dur al noii ideologii culturale,
proletcultismul. Sintagme ca (scriitorul-intelec-
tualul ca) muncitor intelectual, lupttor social,
luminator i clu:itor al masselor, frunta al
poporului modelul cultural al Uniunii Sovie-
tice(URSS), epurarea trecutului, directive ca
etati:area editurilor snt consacrate prin medi-
erea institutional, devenind nucleu recurent al
unui imaginar n plin oIensiv. Mutatia cultu-
ral este Iidel acompaniat de afilierea la
originatorul politic al viitoarei culturi proletare.
SSR ader n acelasi septembrie 1944 la
Proiectul de Platform a Frontului National
Democratic, proiect initiat de liderul acestei
aliante politice, PCR. Acest prim pas de institu-
tionali:are a imaginarului de sorginte marxist-
leninist oIer autoritate simbolic noii mitolo-
gii ce va Ii reluat obsesiv, pn la deplina
instaurare. Baza odat oIerit, presa vremii
completeaz imaginarul proletcultist cu
sintagme cu o solid carier: cultur pentru
masse (1944), scriitori, 'ingineri ai sufletelor`
(1944, n Iapt un import de imaginar, constituind
o 'sintagm lansat de Stalin n 1932 (Boia,
Lucian. Mitologia tiintific a comunismului,
Bucuresti, Humanitas, 1999, pag. 136), realism
socialist (concept Iolosit n premier n 1945 de
ctre Sasa Pan, suprarealist convertit la
comunism), cultur in sens unic, noua epoc
(sintagme a cror paternitate o detine Miron
Radu Paraschivescu), noua literatur, omul nou,
literatur de partid (1948) s.a. Noi, dar durabile
mitologii capt consecutiv consistent:
mitologia solar a liderului maselor (n cazul de
IdeoSfera
51 S.P. nr. 89/2001
Iat, intelectualul), mitologia egali:rii de clas
i de activitate a intelectualului, mitul
sociali:rii, mitul tiintific al literaturii, mitul
total al modelului sovietic, mitul progresului,
mitul activismului cultural.
Nucleul imaginarului proletcultist va Ii
reluat n orice cadru institutionali:at
congresele anuale ale SSR si USASZ , presa
politic si cultural, cenacluri literare s.a. , va
deveni maniIest initiatic, directiv vital n noul
contracmp literar, regsindu-se loial n numrul
de debut al Contemporanului, n 1946. Reluarea
va Ii Icut cu aceeasi euforie a inaugurrii,
tipic Iazei de debut a revolutiei simbolice, Iaz
de teoretizare si conceptualizare.
n acelasi timp se remarc prezenta n
structurile de conducere, n continu ascensiune
n ceea ce priveste po:itiile detinute, a nucleului
de ideologi politici si culturali mai sus amintit.
Demonstrnd, datorit pozitiei n cmpul literar, o
eIicient maxim n promovarea discursului de
Iactur conceptual, n special, dar si monito-
rizarea critic a vietii literare a vremii, institutiile
de tipul SSR sau USASZ devin tribune ideale
pentru noua propagand cultural. Totodat, ele
reprezint cele mai importante si credibile
instante de investitur cu capital simbolic,
precum si instante de (re-)canonizare literar.
La acestea se adaug si patronaful unui segment
de pres literar, care, n 1948, detine vrIul de
cititori din presa cultural a vremii:
Contemporanul (SSR) si Flacra (USASZ).
Notoriu pentru puterea noului discurs
este Congresul USASZ din octombrie 1947. Se
desvrseste recenta orientare teoretic, prin
'estetica realismului socialist si se critic mult
mai intens realitatea literar contemporan. De
remarcat este ns atacul celor mai titrate
simbolic 'pozitii din cmpul literar consacrat:
George Clinescu si Tudor Arghezi, lideri, n
Iond, ai unui cmp cultural cu rdcini deIinitorii
n modernitatea romnesc. Anul 1948
marcheaz trecerea de la discurs la practic: cei
doi mai sus amintiti snt exclusi din cmpul
cultural. Deconsacrarea este total, iar exclude-
rea nu oIer nici o alternativ. Din 1948 este
inaugurat unicul cmp cultural. 'Re-includerea
lui Tudor Arghezi si a lui George Clinescu este
doar nominal. Ca identitti intelectuale, ei snt
convertiti la noua ideologie. S nu uitm totusi
c, premergtor lor, n perioada de tranzitie
Iusese destituit simbolic toat elita modernittii
romnesti, 'actanti pasivi, n cadrul cmpului
literar.
Ilustrativ pentru modul de operare al dis-
cursului proletcultist este (re-)conIigurarea teore-
tic a Noii Critici. Previzibila excludere din noua
perspectiv a modernittii critice este total,
Iocalizndu-se n prim Iaz asupra trecutului,
spatiu simbolic pasiv. Aici epurarea va avea dou
tinte principale, detinnd chiar rolurile de
'initiatori a celor mai importante curente critice
romnesti, devenind prin consacrare, un segment
esential al tradifiei literare, cel teoretic: Titu
Maiorescu si Eugen Lovinescu. Epurarea Iiind
executat, este oIerit modelul sovietic, critica
marxist. Acum ncepe etapa cea mai
spectaculoas: reinventarea tradi(ei, a istoriei
culturale. n Iapt este prezentat un simulacru de
istorie, constituit pe reperarea si asimilarea unor
'resurse identitare (Beciu, Camelia. Politica
discursiv. Practici politice intr-o campanie
electoral, Iasi, Polirom, 2000, pag. 161) de
natur cultural. Maiorescu este substituit cu C.
Dobrogeanu-Gherea, ca precursor al criticii
marxiste, oIerind astIel noii metode si
legitimitate istoric i cultural. Dup aceast
re-canonizare, urmeaz epurarea pozitiilor nc
active din cmpul cultural consacrat. Acesta e
cazul lui G. Clinescu. Acuza respect
simplitatea filiatiei: practicarea unui tip de o
critic de tip maiorescian a crei stigmati:are
a devenit defa canon. Urmarea o cunoastem.
Noul imaginar politic si cultural se
instituie asadar pe de-fundamentarea si
IdeoSfera
52 S.P. nr. 89/2001
deconstrucfia simbolic a modernittii culturale,
ntr-o perspectiv detaliat, de o consecvent
totalizant. 'n luptele care opun avangarda
consacrat noii avangarde, aceasta din urm este
condus la a pune n discutie nssi bazele
genului, revendicndu-se de la ntoarcerea la
origini, la puritatea izvoarelor. (Bourdieu,
Pierre. Ratiuni practice. O teorie a actiunii.
Bucuresti, Editura Meridiane, 1999, pag.54).
ContraoIerta proletcultismului, veritabil
'ntoarcere la origini, poate Ii Iormulat
deIinitoriu n mitul ntoarcerii la real, viziune cu
alur mesianic, practicnd radical puriIicarea.
Varianta sa negativ devine, normal, principalul
cap de acuzare a modernittii. Eorm de cultur
fr istorie, proletcultismul genereaz violent
epurarea modernittii din spatiul memoriei
culturale, epurnd n Iond nssi ideea de
memorie cultural sau de traditie. Stigmatizarea
modernittii Iace din trecut un spatiu
eminamente disforic, ncrcat de negativitate.
Vidul simbolic odat creat, alternativa salvrii o
reprezint ideologia culturii proletare, unde se
practic doar pre:entismul sau viitorul imediat,
spatiu prin excelent euforic, 'locul unei
revolutii permanente (Bourdieu, Pierre. Op.
Cit.). Raportul cu trecutul este unul de excludere
sau de convertire la o unic identitate cultural,
impus de istoria prezent.
Practica a demonstrat falimentul acestui
discurs politic si cultural, precum si dimensiunea
sa proIund utopic. Marea ntoarcere la real se
dovedeste un Ials. n Iapt discursul comunist
poate Ii deIinit prin preeminen(a utopiei yi a
imaginarului asupra realului. Realul este cel
care este conformat imaginarului si nu imagi-
narul provine din real, de unde si nevoia perma-
nent de fort si violent pentru realizarea
anormalei potriviri. Practica instaureaz nc de
la nceput proIunda artificialitate a acestei
practici culturale, instituindu-se necesitatea
permanentei (re-)ajustri a formei realit(ii la
fondul utopiei. Nu degeaba primul 'val de
liric proletcultist din 1948, 'poezia santie-
rului (Selejan, Ana. Romnia in timpul primului
r:boi cultural. 1944-1948. Reeducare i
prigoan, Sibiu, Editura Thausib, 1993, pag.
143) se dovedeste un cvasi-eec, avnd parte de o
critic dur n chiar interiorul noului cmp
cultural. Un esec, pentru c noii poeti, conIorm
'esteticii realismului socialist, imitau chiar
realitatea, cnd de Iapt ei ei trebuiau s 'imite
realitatea din spatiul fictional al utopiei. Corectia
va deveni conduit, cci va exista ,o permanent
supraveghere pentru ca scriitorii s nu reIlecte
realitatea n aspectele ei reale` (Nitescu, Marin.
Sub :odia proletcultismului. Dialectica puterii,
Bucuresti, Humanitas, 1995, pag. 138).
Perspectiva actualittii ne permite con-
Iortul si siguranta stigmatizrii acestui contra-
discurs cultural si politic. ntr-o prim etap
imaginarul noii utopii a exercitat indiscutabil o
stranie Iascinatie. nainte de a se constitui ntr-o
teroare roie el continea spectral alura unui
veritabil miraf rou, ce(-ar Ii putut) prezenta
'pentru intelectual o atractie incomparabil mai
mare dect pentru trani sau chiar pentru mun-
citori (Milosz, Ceslaw. Gindirea captiv, Bucu-
resti, Humanitas, 1996, pag. 21). Pe de o parte,
aceast perioad de tranzitie marcheaz pentru
discursul comunist si pentru varianta sa cultural
o etap de teoreti:are i conceptuali:are, de pro-
movare Iormal cu iz de invitatie electoral, deti-
nnd nc o oarecare Ilexibilitate, datorat ne-
obtinerii controlului total n cmpul politic. Pe de
alt parte, sIrsitul anului 1947 impune 'iesirea
din istorie a modernittii politice si culturale si
inaugurarea, paradoxal, a unui timp fr istorie.
IdeoSfera
53 S.P. nr. 89/2001
ALEXANDRU $TEFAN absolvent al Eaculttii
de Litere, Universitatea Bucuresti, Master n
Literatur Compareat si Teoria Literaturii.
Actualmente doctorand al Universittii
Bucuresti, Eacultatea de Litere, cu tema
'Proletcultismul n cultura romn.
Adevrul lucrurilor
este construit de-a lungul
secolelor, Iiind, dup unii,
experienta cea mai istoric
dintre toate. Distantarea lui
de Ials e un sistem de exclu-
dere la Iel de istoric, modi-
Iicabil, institutionalizat, pe
alocuri punitiv. Vointa de
adevr se schimb, de la un
ev la altul, prin modul de
Iunctionare al cunoasterii,
prin Ielul n care aceasta este
valorizat si atribuit, cu titlu
simbolic, unor regimuri poli-
tice anume. Plecnd de la ne-
numratele complicitti din-
tre putere si cunoastere, isto-
ricul literar Adrian Marino ne
oIer o scurt istorie a
cenzurii, nsotit de promi-
siunea unei lucrri mai
ample, pe msura Ienome-
nului abordat. Cum o ase-
menea ntreprindere nu putea
Ii realizat dect ntr-un cadru
european, ideologic si com-
parativ, autorul remarc simi-
litudini Iunctionale dar si
discrepante morIologice ori
decalaje temporale ivite din
receptarea tardiv, autohto-
nizant a unor inovatii occi-
dentale.
n societtile prein-
dustriale ideea de adevr se
conIunda cu aceea de puri-
tate. De unde si reprezentrile
ambivalente, angoasante, pe
care Evul Mediu le-a avut nu
att despre carte ct mai ales
despre accesul la ea. Produ-
cerea si reproducerea ntelepciu-
nii scrise constituia apanajul
clugrilor, asa cum rzboiul
tinea de competenta nobililor.
Idealul vremii Iiind omul
luntric si nu omul cettii,
urmasul lui Adam trebuia
nvtat s se apere de el
nsusi. Cultivndu-se conIu-
zia dintre tabu si sfintit, scri-
sul si cititul, puternic spiri-
tualizate, treceau, deopotriv,
drept ispit si devotiune,
penitent si rscumprare. n
practica liturgic, sacrul se
administra prin taine. NeoIicial,
cartea era una dintre ele. Iar
singurtatea si tcerea o
nsoteau ca norme de
conduit, ca tipuri de lectur.
Dominate de biblio-
tec, de Igduintele si opre-
listile ei, personajele din
'Numele TrandaIirului i
protejau continutul cu sIin-
tenie sau, mai bine spus, cu
gelozie. Cunoasterea pe care
abatiile o depozitau era re-
simtit ca putere, ca moned
de schimb, ca surs de pres-
tigiu simbolic. Mediul mo-
nastic proIita de pe urma ei
doar n msura n care stia s
i prezerve raritatea, s o tin
ascuns, neatins de oricine,
necorupt de polemici. n
ciuda acestor stri de lucruri,
cenzura nu Icea cas bun
cu secretul de stat, relatia
clerului cu cartea Iiind mai
mult un privilegiu de breasl.
Eventuala lui nclcare ap-
rea ca Ielonie, ca uzurpare a
unei legitimitti, a unei
traditii. n Apus ca si n
Rsrit, cenzura bisericeasc
s-a mentinut mai degrab ca
precautie, ca segregare de
natur ritual, lund doar n
unele cazuri nItisarea unor
penalitti de ordin civil.
Adrian Marino arat c
lucrurile scap, cu adevrat,
de sub control o dat cu
ReIorma care, smulgnd
Bisericii monopolul
cunoasterii, democratiza
lectura. Trecerea de la
cuvntul caligraIiat la cel
tiprit deprivatiza producerea
crtii, scotnd-o din sIera
conIidentialului si trans-
Iormnd-o n industrie.
ncepnd cu secolul
XVII, n Vest si cu succesul
relativ al Luminilor, un secol
mai trziu, n Est, statul
centralizat si birocratic se
elibereaz de entropia medie-
val, de incongruentele ei, de
dictatura cutumei, mpru-
Crfi yi autori
54 S.P. nr. 89/2001
O istorie a lucrurilor
care nu se spun `
* Adrian Marino, Cen:ura in
Romnia. Schit istoric intro-
ductiv, Craiova, Editura Aius,
2000, 94 p.
mutnd de la burghezie con-
ceptia acesteia despre ordine.
'Marea nchidere a celor
indezirabili mrturisea visul
unei cetti n care obligatia
moral coincidea cu legea
civil sub Iormula autoritar
a constrngerii. Puterea codi-
Iicat de a pedepsi se pre-
schimb ntr-o putere disci-
plinar de a supraveghea (M.
Eoucault). n slujba ratiunii
de stat, cenzura e privit ca
sanctiune dar si ca terapie, e
sistematic si tot mai biro-
cratizat. Dup cum remarc
Adrian Marino, spatiul
romnesc ia parte la aceste
schimbri doar prin inter-
mediul Transilvaniei. Zona
extracarpatic se racordeaz
ceva mai trziu, n secolul
XIX, prin cele prevzute n
Regulamentul Organic.
Insernd practica
cenzurii ntr-o problematic a
puterii, criticul clujean son-
deaz istoria modern a
acestui tip de excludere
printr-o constant corelare cu
ideea liberttii de expresie.
Contextul libertar al revo-
lutiei de la 1848 crea un prece-
dent redescoperit n 1859,
1866 sau 1923. Licentierile
alternau cu vexatiile, garan-
tiile constitutionale cu proce-
sele de pres, constituirea
unei a patra puteri cu cenzura
uneori violent a opiniei
publice. La remorca unei
retorici a progresului si civi-
lizrii, Iaptul cenzurabil era,
n acelasi timp, inamic si
suport al stabilittii burgheze.
Recurenta lui justiIic bnu-
iala c, de Iapt, i se cere s
persiste, s nu dispar pentru
totdeauna, dnd statului oca-
zia s intervin ct mai adnc
n corpul social, s ia n
evident, s clasiIice, s
ordoneze. Nu se suprim po-
sibilitatea de a gresi ci se
exalt eroarea n gestul care o
corecteaz. Prin cenzur,
societatea se apra de ade-
vruri incomode, Icnd, din
tcerea asupra unor subiecte,
un nou contract social. Mora-
la burghez delega cenzorilor
o parte din nevoia de a sti,
lsnd pe seama lor tot ceea
ce i era greu s accepte.
Cenzura era semnul unei
puteri tot mai putin sesizabil
cu ct devenea mai ubicu.
Dar ocupat, s nu uitm,
doar de pacientii care i legi-
timau activitatea.
n poIida totalitaris-
melor sale, secolul XX inova
destul de putin n materie de
cenzur. i snt reprosate mai
mult excesele, circumstantele
agravante. DiIerentele de con-
ceptie snt ns notabile: din
universul carceral, al izolrii
prin excelent, panoptismul
intra n agora si se impunea
drept ordonator al vietii
publice. Segment privilegiat
al acestui angrenaj, cenzura
inducea celui tinut sub
observatie o stare de continu
vizibilitate. Ceea ce garanta
Iunctionarea automat a supra-
vegherii si o Icea s Iie per-
manent n eIectele sale chiar
dac era discontinu ca Iapt
n sine. ReIerindu-se la per-
Iectionarea controlului care
Icea inutil actualitatea exer-
citrii lui, Adrian Marino deIi-
neste, indirect, autocen:ura:
cel care se simtea 'privit lua
pe cont propriu exigentele
ideologiei, Icndu-le s
Iunctioneze spontan, prin el
nsusi.
Sub regimul comunist
cenzura era o tehnic de
producere a spatiului public,
de creare a unor noi elite n
Iunctie de adevrurile prea-
labile ale dogmei (Daniel
Barbu). Ea ndeplinea Iunctia
unui observator omniscient
care asigura vizibilitatea obli-
gatorie a actorului cultural,
distribuindu-l Iie pe lista
celor interzisi, Iie pe lista
celor editati. Secretului i se
ncredintau, spre anihilare,
contradictiile rezultate din
cenzurarea retroactiv sau
anticipativ a tuturor sIerelor
sociale. Secretizarea era ns,
dedramatizat prin recidivri
aparent ntmpltoare, disi-
mulnd obiective clar delimi-
tate dar bine camuIlate n
indistinctia listelor cu zeci de
nume sau titluri.
Marx postulase iden-
titatea dintre structura limba-
jului si cea a realului, de unde
conIuzia dintre actul gndirii
si transpunerea lui n concret.
Crfi yi autori
55 S.P. nr. 89/2001
Limbajul crea realitatea. Cea
din urm exista doar dac era
numit, nu nainte de a Ii
omologat de cenzori. Con-
curenta dintre subminrile de
sens si ideile primite d
autorului unele indicii despre
autoimaginea puterii: a te
privi necontenit cu ochii
celuilalt, a Ii mereu cu un pas
naintea lui. De aici rezultau
si normele publice ale vietii
private, inventariate n lu-
crarea de Iat: controlul acce-
sului la proIesie, pseu-
donimul ca Iorm de neim-
plicare si ca identitate pr-
sit, plagierea celor interzisi
si deci, inexistenti, sistemul
coautorilor, adic al supra-
vegherii reciproce, auto-
rizatia care oblig, cenzura
economic sau cea 'popu-
lar, a tipograIilor 'indig-
nati, principiul responsa-
bilizrii colective si teama c
ti expui colegii. n cele din
urm jocul sucomba printr-un
gest sinonim cu tierea no-
dului gordian: cea mai bun
metod de a elimina ndoiala
era aceea de a-i lichida pe cei
ce se ndoiesc.
Ortoglossia a necesi-
tat mereu un eIort de ndrep-
tare, de puriIicare, institutii
special amenajate, locutori
autorizati. Prin intermediul
specialistilor care Iixau si
codiIicau uzajul permis al
limbii, cenzura tindea s
produc nevoia de propriile
servicii, de propriile produse,
de munca si instrumentele
sale de corijare. Expresia
corect a Iost ntotdeauna
expresia corectat. Demersul
lui Adrian Marino este salu-
tar, dar si diIicil: nu se pre-
teaz numai la hermeneutica
textelor ci reclam analiza
multor personaje, habitudini
si practici aIerente 'gestului
care nchide. Investignd trec-
utul cenzurii n Romnia,
domnia sa schiteaz o retro-
spectiv a limbajelor legitime
sau, altIel spus, o istorie a cuvi-
ntelor neinvitate la existent.
O primim cu aprecierea
cuvenit acestor initiative.
Crfi yi autori
56 S.P. nr. 89/2001
`
` `
Comunismul, ndeo-
sebi cel din perioada ,epocii
de aur a lui Ceausescu, a de-
venit dup 1989 o tem
curent a demersurilor acade-
mice, politice sau jurnalistice,
tratat Iie cu acribia omului de
stiint dornic s se apropie de
adevr, Iie pur conjunctural,
de ctre cei care doreau s-si
legitimeze actiunile din pre-
zent prin recursul la trecut.
Combtut, demonizat, dar si
justiIicat sau, mai mult, luat
drept model pentru proiectele
de prezent si viitor, comu-
nismul celor aproape 50 de
ani va rmne nc mult timp
o tem de reIlectie, cel putin
o dat pe an, n decembrie,
cnd se aniverseaz eveni-
mentele din 1989.
n acest context se
plaseaz si cartea lui Anneli
Ute-Gabanyi, o colectie de
analize publicate n cadrul
Departamentului de Cercetri
al postului de radio Europa
Liber, pe parcursul a peste
zece ani, din 1970. Aceste
studii, avnd drept surs n
majoritatea cazurilor presa
comunist de la Bucuresti,
dar si ,surse anonime care
reuseau pe diverse ci s
oIere inIormatii Occidentului
despre cosmarul din tar, erau
adresate unui public specia-
lizat oIiciali guverna-
Cultul lui Ceauyescu,
dup 12 ani `
* The Ceauescu Cult Propa-
ganda and power policv in
Communist Romania, ed. Eun-
datiei Culturale Romne, Bu-
curesti, 2000, 431 p.
Andi MIHALACHE
Crfi yi autori
57 S.P. nr. 89/2001
mentali, jurnalisti, cercettori
sau studenti preocupati de
situatia din Romnia. Anneli
Ute-Gabanyi a nceput s
lucreze ca analist al Depar-
tamentului Europei Libere n
1969 si, pn n 1987, a con-
dus sectia n limba romn.
Mare parte a artico-
lelor au drept tem cultul
personalittii Iamiliei Ceau-
sescu Nicolae si Elena si,
din 1975, Iiul cel mare, Nicu,
prezentat de canalele oIiciale
drept un posibil succesor n
Iruntea PCR si a trii, dup
modelul dinastic al transmi-
terii puterii adoptat n Coreea
de Nord. Nu lipsesc, ns, nici
analize ale modelului ideo-
logic al PCR (despre ,proto-
cronismul romnesc si noua
ordine cultural sau etapele
,revolutiei culturale potrivit
documentelor programatice
ale partidului), ale politicii
externe (cu un accent aparte
pe evolutia relatiilor tensio-
nate romno-sovietice in-
clusiv la momentul ,peres-
troiki si raporturile cu
trile ,nealiniate) sau ale
situatiei economice (Iiind
destrmat mitul eIicientei in-
dustriei romnesti care a per-
mis plata integral a datoriei
externe, msurile respective
Iiind, de Iapt, impuse Rom-
niei de organismele Iinan-
ciare internationale EMI si
Banca Mondial con-
Iruntat la nceputul anilor
`80 cu o scdere dezastruoas
a importurilor si exporturilor.
Pentru majoritatea
cititorilor din tar, articolele
din presa vremii nu repre-
zentau dect variatiuni pe
aceeasi tem, peste care se
trecea n vitez de cele mai
multe ori. Repetarea pn la
satietate a sloganurilor propa-
gandistice oculta multe din
semniIicatiile unor gesturi
sau actiuni ale vrIurilor
piramidei puterii. Vzut din
aIar, prin ochii ,obser-
vatorului neangajat, orice
modiIicare sau variatie do-
bndea valente aparte. AstIel,
criticile la adresa lui Ceau-
sescu si a sotiei sale venite
din partea unor Iosti tovarsi
de drum (cum s-a ntmplat
n cazul lui Constantin
Prvulescu si Virgil TroIin)
de la sIrsitul anilor `70, au
dus la o elaborare minutioas
a cultului personalittii, cu o
intensitate crescnd de la un
an la altul, maniIestndu-se n
special cu ocazia zilei de 26
ianuarie, ziua de nastere a
dictatorului. De atunci da-
teaz si demersurile de res-
criere a istoriei miscrii co-
muniste, prin sublinierea ro-
lului jucat de Ceausescu si,
apoi, de sotia sa, si prin
punerea n umbr a altor
lideri, cum ar Ii Gheorghe
Gheorghiu-Dej. La Iel de
diIicil de disecat sub pre-
siunea evenimentelor era si
lupta pentru putere din cadrul
ierarhiei partidului. n aceast
categorie se pare c se nscrie
episodul ,Meditatiei Trans-
cendentale care, potrivit lui
Anneli Ute-Gabanyi, este
posibil s Ii reprezentat o
ncercare de discreditare a
Elenei Ceausescu care, ini-
tial, a sprijinit acest expe-
riment, si care i-a Iost pre-
zentat ca ,un mijloc mira-
culos pentru ,cresterea pro-
ductivittii muncii si mora-
lului poporului (p.121-122).
Nu n ultimul rnd,
analizele se opresc si asupra
unor personalitti ale tim-
pului si raporturilor acestora
cu regimul, multe dintre
acestea Iiind prezente si n
istoria timpului prezent. Ast-
Iel, este mentionat de autoare
un articol de o pagin ,Cre-
atie si inIormatie publicat
n ,Romnia literar din 3
septembrie 1987 scris de
actualul presedinte al trii Ion
Iliescu, prezentat ca o posi-
bil alegere a lui Gorbaciov
ca succesor n Iruntea PCR
(,Disgraced leader calls Ior
changes p. 259-263), n
care critica restrictiile impuse
cercettorilor romni izolati
de miscarea stiintiIic inter-
national. Sunt citate, de ase-
menea, n mai multe articole,
versurile nchinate cuplului
Ceausescu de politicieni ai
tranzitiei ca Adrian Punescu
si Corneliu Vadim Tudor,
ambii prezenti acum n legis-
lativul de la Bucuresti, sau
paralela Icut de Eugen
Crfi yi autori
58 S.P. nr. 89/2001
Barbu ntre Eorumul Augusti
si arhitectura roman si
proiectul de ,reconstrutie a
Bucurestilor initiat de Nico-
lae Ceausescu.
Acestea sunt doar
cteva aspecte si oameni asu-
pra crora s-a oprit analistul
Europei Libere. Parcurgnd
cele peste 400 de pagini ti
revin involuntar n minte
Irnturi de imagini si Irag-
mente ale limbii de lemn a
discursurilor. Persistenta aces-
tora este ngrijortoare pentru
c astIel ti dai seama ct de
adnc a lucrat propaganda
comunist si ct de mult ne-a
aIectat pe toti, indiIerent de
numrul anilor triti sub
Ceausescu. Un trecut care
trebuie Iiltrat cu atentie prin
sita analizei si reIlectiei,
pentru c numai astIel putem
alege n cunostint de cauz
sau construi un proiect de
viitor.
Ana DINESCU
Crfi yi autori
59 S.P. nr. 89/2001
`
` `
Misiunea lui Mark Ethridge n
Romnia `
ntre 19 si 29 noiem-
brie 1945, Mark Eoster Ethridge
(la vremea aceea redactor al
ziarului Louisville Courier
Journal) s-a aIlat n misiune
oIicial n Romnia, ca trimis
al Departamentului de Stat al
S.U.A., pentru a evalua situ-
atia politic din tar. Ethridge,
care vizitase anterior Bulgaria,
n perioada 29 octombrie
12 noiembrie a aceluiasi an,
avea misiunea de a stabili dac
guvernele celor dou tri
respectau spiritul acordurilor
de la Yalta (4-11 Iebruarie
1945) si erau decise s orga-
nizeze alegeri libere. Dup
ntoarcerea sa n Statele Unite,
la 7 decembrie 1945, Ethridge
i preda Secretarului de Stat
american James E. Byrnes un
document de peste 140 de
pagini, intitulat 'Memoran-
dum privind politica sovietic
n Romnia si Bulgaria.
Lucrarea de Iat, dedicat
misiunii lui Mark Ethridge n
Romnia, n toamna lui 1945,
aprut n excelenta serie
editat de Eundatia Academia
Civic, i oIer cititorului
romn posibilitatea de a
ntelege politica Washingto-
* Ulrich Burger, Misiunea
Ethridge in Romnia, (Bucu-
resti: Eundatia Academia
Civic, 2000).
nului Iat de Romnia n acea
perioad si de a reexamina
cteva evenimente extrem de
controversate ale istoriei con-
temporane romnesti. Volumul
este cu att mai important cu ct
ncearc, si reuseste, dup
prerea mea, s nuanteze ideea
din pcate larg rspndit c
Romnia a Iost 'cruciIicat la
Yalta si 'vndut Uniunii
Sovietice de ctre americani.
Volumul contine un ex-
celent studiu introductiv dato-
rat cercettorului german Ulrich
Burger (pp. 15-51), cel care s-a
ocupat si de editarea docu-
mentelor care constituie esenta
lucrrii. Dintre numeroasele
documente puse la dispozitia
cititorilor, merit mentionate,
n primul rnd, trei: 'Raport cu
privire la situatia politic din
Romnia (pp. 110-124),
'Rezumatul Raportului privind
politica sovietic n Romnia si
Bulgaria (pp. 125-129) si
'Scrisoarea lui Mark Ethridge
ctre Secretarul de Stat James
E. Byrnes 8 decembrie
1945. n plus, lucrarea contine
si un numr impresionant de
note asupra convorbirilor lui
Ethridge cu nalti oIiciali ai
Partidului Comunist Romn
(Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana
Pauker, Lucretiu Ptrscanu,
Teohari Georgescu, etc.), cu
generalul sovietic I. Z. Susai-
kov, precum si cu personalitti
ale partidelor democratice ca
Iuliu Maniu, Constantin (Dinu)
Brtianu, Constantin Titel
Petrescu, Constantin Visoianu
etc.
Ceea ce surprinde, n
primul rnd, la cele trei docu-
mente amintite mai sus este
acuratetea cu care Ethridge a
descris situatia din cele dou
tri ocupate de armatele
sovietice. AstIel, n 'Rezu-
matul Raportului privind poli-
tica sovietic n Romnia si
Bulgaria Ethridge noteaz:
'n ambele tri |Uniunea
Sovietic| a sprijinit instalarea
unor guverne de Iront, care
aparent reprezint toate
gruprile democratice, dar
exclud partidele burgheze,
care snt n general n Iavoarea
procedurilor constitutionale
occidentale si care n trecut s-au
identiIicat cu politici anti-
Iasciste.|.| Att n Romnia
ct si n Bulgaria snt ase-
mnri evidente n modul n
care guvernul sovietic Iolo-
seste partidele comuniste.|.|
n ambele tri, comunistii s-au
limitat la a pune mna pe cteva
posturi-cheie, prin care au
reusit s domine ntregul
guvern. Dintre acestea, cele
mai importante snt Ministerul
de Interne, care controleaz
politica, si Ministerul de
Justitie.(pp. 125-126.) Mai
mult, n scrisoarea ctre Secre-
tarul de Stat american Byrnes,
datat 8 decembrie 1945,
Ethridge preciza: 'Trebuie s
v transmit c, dup ce am
avut convorbiri n cele dou
tri cu un numr mult mai
mare de 300 persoane, repre-
zentnd toate elementele si
nuantele opiniei publice, nu
consider guvernele din Rom-
nia sau Bulgaria ca larg repre-
zentative pentru toate ele-
mentele democratice, n sensul
Yalta.|.| Prin guvernul Groza
poporul romn are acum o
nou dictatur n locul celei
rsturnate n august 1944. (p.
130, 133). Mai trebuie spus c
documentele din volumul de
Iat completeaz inIormatiile
din jurnalul generalului ame-
rican Cortlandt V. R. Schuyler,
reprezentantul Statelor Unite
n Comisia Aliat de Control,
care s-a aIlat n misiune la
Bucuresti n perioada 25
noiembrie 1944 11 iunie
1947. n jurnalul su,
generalul Schuyler remarca
Iaptul c, ntr-o telegram
transmis din Bucuresti ctre
Departamentul de Stat al
S.U.A. la 25 noiembrie 1945,
Ethridge expunea situatia din
Romnia n termeni transanti.
n acea telegram, Ethridge
scria c 'dac Statele Unite nu
iau msuri pentru a pune n
practic principiile pe care le
sustin, ntreaga noastr cauz
n Romnia va Ii pierdut
pentru totdeauna, iar poporul
romn va Ii obligat s accepte
un comunism pe care nu l
doreste(vezi C.V.R. Schuyler,
Misiune dificil. Jurnal (28
ianuarie 1945 20 septembrie
1946), Editura Enciclopedic,
Bucuresti, 1997, p. 256).
At t d i n r a p o r t u l
Ethridge, ct si din nsemnrile
generalului Schuyler, reiese c
Departamentul de Stat al
S.U.A. a Iost inIormat corect
cu privire la evolutiile din
Romnia si Bulgaria. Rmne
s ne ntrebm dac americanii
puteau Iace ntr-adevr mai
mult pentru a mpiedica sovi-
etizarea Europei de Sud-Est.
Putem gsi un rspuns convin-
gtor la aceast ntrebare n
excelentul studiu introductiv al
volumului de Iat, semnat, asa
cum am amintit deja, de
cercettorul german Ulrich
Burger. Burger subliniaz
corect Iaptul c evolutiile din
Romnia si Bulgaria nu cons-
tituiau preocuparea principal
a Statelor Unite, care erau
preocupate n acea vreme de
procesul de creare a Orga-
nizatiei Natiunilor Unite si
pentru care situatia din Polonia
constituia, n orice caz, o
prioritate Iat de situatia din
Romnia si Bulgaria. ntr-
adevr, spune Burger, Statele
Unite au Icut o serie de
greseli care l-au ajutat pe
Stalin s-si impun politica n
Europa de Sud-Est, ns nu
trebuie uitat Iaptul c
presedintele Roosevelt a cutat
s evite orice conIlict cu Stalin
pentru a nu periclita alianta al
crei scop era nIrngerea
deIinitiv a Germaniei. Mai
mult, aIirm Burger, Statele
Unite priveau Romnia si
Bulgaria ca pe niste 'inamici
Crfi yi autori
60 S.P. nr. 89/2001
de rzboi, pentru care nu
merita s te implici (p. 49). n
plus, Statele Unite aveau
interese economice minore n
Romnia si Bulgaria. M
opresc ns aici cu analizarea
argumentelor cercettorului ger-
man, care snt solide si ndeam-
n la reIlectie, si nchei prin a
spune c volumul dedicat
misiunii Ethridge n Romnia
pune la dispozitia cititorilor,
Iie ei specialisti sau numai
amatori mai mult sau mai
putin avizati, o serie de inIor-
matii extrem de interesante
privind nceputurile sovie-
tizrii Romniei si contribuie
la o mai bun ntelegere a
politicii Statelor Unite Iat de
Romnia n perioada 1944-
1947.
Dragoy PETRESCU
Crfi yi autori
61 S.P. nr. 89/2001
`
` `
Abecedarul omului politic `
Anul 1989 reprezint
pentru istoria Romniei mo-
mentul invalidrii unui model
ideologic, care se prezentase
la nceputul secolului ca Iiind
ultima Iorm de organizare a
comunittii umane. Revolta
populatiei urbane, de la
Timisoara, Bucuresti, Cluj si
alte orase importante din tar,
a mturat de la conducerea
statului o elit comunist
condus dup reguli Ieudale
de clanul Ceausescu. n ace-
lasi timp caracterul antico-
munist al revolutiei a impus
societtii romnesti rentoar-
cerea la modelul democratiei
parlamentare. AstIel, n spa-
tiul politic romnesc au ap-
rut noi actori; partidele poli-
tice, care nu reprezint altce-
va dect expresia noului
regim democratic. Desigur, regu-
lile jocului politic s-au schimbat
cu toate c n competitia
pentru putere s-au regsit
vechi activisti comunisti. n
ultimii zece ani romnii au
cunoscut experienta mai
multor competitii electorale
privind alegerea demnitarilor
pe plan local (primrii) sau
central (parlament si prese-
dintie). Asa cum arat si
Andrei Stoiciu n cartea sa
,Comunicarea politic. Cum
se vnd idei si oameni anul
* Andrei Stoiciu, Comunicarea
politic. Cum se vnd idei i
oameni, Bucuresti, Editura
HumanitasLibra 2000.
1990 reprezint o piatr de
hotar pentru crearea unui
anumit tip de comunicare
politic. Participarea lui Ion
Iliescu, personalitate de necon-
testat a Erontului Salvrii
Nationale, la alegerile din 20
mai 1990 a impus n consti-
inta publicului imaginea
,liderului paternalist, printe
al poporului p.151. Din
acest moment partidele au
devenit o remorc la loco-
motiva reprezentat de un
lider carismatic. Persona-
lizarea campaniilor electorale
au aruncat partidele politice
n planul al doilea al inte-
resului maniIestat de electo-
rat. n acelasi timp prelund
mimetic modelul impus de
clanul Ceausescu, acestea s-au
organizat ca o Ieud n care
nu conteaz calitatea mem-
brilor, competenta de care
dau dovad si se ia n
considerare n primul rnd
loialitatea. Din aceast cauz
apar grupuri rivale cu interese
contradictorii care creeaz
incoerent n activitatea poli-
tic ca si n expunerea mesa-
jului electoral.
Cu toate aceste inad-
vertente n plan organizatoric
menirea unui partid este de a
participa la lupta electoral
cu scopul cstigrii puterii
politice. Experienta dece-
niului democratic pe care l-am
parcurs ne demonstreaz c
odat la patru ani structurile
partidelor se angajeaz pentru
cucerirea sau mentinerea
puterii. Improvizatia este
principala coordonat dup
care s-au condus campaniile
electorale n marea lor majo-
ritate. Andrei Stoiciu atrage
atentia oamenilor politici prin
aceast carte, c ei sunt
purttorii unei imagini sim-
bolice care se reIlect n mod
pozitiv sau negativ asupra
rezultatului electoral nre-
gistrat de propriul partid.
Tocmai de aceea actiunea lor
politic trebuie s se sprijine
pe un aparat de partid care s
i asigure suportul logistic si
managerial necesar pentru a
se mentine n cursa electo-
ral. ntregul eIort al propriei
echipe trebuie ndreptat n
directia captrii atentiei elec-
toratului. Prima etap care
trebuie parcurs n acest pro-
ces este identiIicarea publi-
cului tint. Din acest moment
vor Ii puse n aplicare meca-
nismele pe care autorul le
identiIic ca Iiind indispen-
sabile pentru o bun desI-
surare a campaniei. Trebuie
s artm c atragerea votului
electoratului Iace parte dintr-
o strategie de marketing poli-
tic bazat pe urmtoarele ele-
mente: luarea n calcul a tutu-
ror Iactorilor n Iunctie de
asteptrile publicului; publi-
citate proprie, existenta unui
singur centru de comand
care s dea coerent demer-
sului, gsirea celor mai bune
modalitti de a transmite
inIormatia cu scopul de a
avea un impact real asupra
masei de votanti.
Dac ar Ii s Iacem o
comparatie, un om politic
care candideaz la accederea
ntr-o Iunctie public nu este
un alegtor singular. Acesta
trebuie s se raporteze la
dou variabile care sunt:
alegtorii si contracandidatii.
AstIel, mesajul electoral nu
trebuie s aib un caracter
rigid, si trebuie s se modiIice
n Iunctie de schimbrile
intervenite si asteptrile cet-
tenilor. n acelasi timp trebuie
s reactioneze la imaginea pe
care cellalt/ceilalti, parte-
ner/parteneri de competitie o
are/au n raport cu propria
imagine. Capacitatea de a te
adapta ct mai rapid la noile
situatii poate reprezenta calea
cea mai sigur pentru a-ti
asigura victoria.
n Iunctie de propriile
resurse Iinanciare candidatii
trebuie s-si multiplice cana-
lele prin care si Iac cunos-
cute opiniile, pentru a Ii
siguri c potentialii susti-
ntori le aud mesajele. Un alt
Iactor important n atragerea
simpatiei si sustinerii popu-
latiei este imaginea candi-
datului. Aici identiIicm exis-
tenta anumitor calitti pe care
virtualul om politic sau
candidat trebuie s le detin.
Charisma este un prim ele-
ment, dar insuIicient, el
trebui s nvete, la Iel ca un
Retor n antichitate, cum s-si
Ioloseasc tonul vocii, inIle-
xiunea, ritmul, gestica, s
cunoasc anumite trucuri prin
care s atrag atentia publi-
cului.
Existenta tuturor ele-
mentelor expuse anterior ne
dau o imagine ct de ct
complet asupra coerentei
unei campanii electorale.
Concluzia care poate Ii
exprimat dup lectura crtii
lui Andrei Stoiciu ar Ii c
toate eIorturile membrilor
echipei de campanie trebuie
s-si gseasc Iinalitatea n
crearea unei imagini ct mai
Iavorabile propriului candi-
dat.
De aceea lucrarea ,Comu-
nicarea politic. Cum se vnd
idei si oameni este un ade-
vrat manual de campanie
electoral care trebuie s se
gseasc pe masa Iiecrui om
politic.
Sabin DRGULIN
Crfi yi autori
62 S.P. nr. 89/2001
Pe 15 Iebruarie 2001, n cadrul unei
maniIestri desIsurate la Casa Scriitorilor
din Bucuresti, Sala Oglinzilor, Eundatia
Societatea Civil si Institutul pentru Cercetri
Politice si Economice, editorii revistei Sfera
Politicii, cu sprijinul Coca-Cola, 1TI Inter-
national (Romania, Compania National
'Loteria Romn, Eximbank Romania si
Philip Morris Romania, si-au desemnat
premiantii pe anul 2000. Ajuns la cea de-a
patra editie, acordarea premiilor 'Sfera Politicii`
reuseste, dincolo de instaurarea unei traditii,
s impun recunoasterea personalittilor care
contribuie la mbunttirea mediului politic si
cultural din Romnia.
Interesul deosebit Iat de ceea ce
nseamn 'Ienomen politic n Romnia si n
lume, ct si prestanta proIesional si
diversitatea punctelor de vedere ale celor care
semneaz n paginile revistei (oameni de
cultur, politicieni, analisti politici, cerce-
ttori din domeniul stiintelor sociale), au Icut
ca 'SIera Politicii s-si cstige statutul de
publicatia de stiinte politice cu cel mai mare
impact la public din Romnia.
Premiile acordate n anii anteriori
unor prestigioase personalitti, precum
Adrian Marino (1998), Alexandru Paleologu
(1999) si Mihai Sora (2000) - Premiul
'Europa pentru Opera Omnia -, unor lucrri
deja consacrate - 'Exercitiul Distantei (Sorin
Antohi), 'Pluripartitismul. O teorie a demo-
cratiei (George Voicu) si 'E;ecul campaniei
n Vest (Valentin Stan) -, si traducerilor de
exceptie semnate de Adriana Babeti si Cornel
Ungureanu ('Europa Central. Nevroze,
dileme, utopii), Jeanina Ianosi ('SIera
public si transIormrile ei structurale de
Jurgen Habermas) si Cristina si Dragos
Petrescu ('Revolutiile din 1989. ntre trecut si
viitor, editor Vladimir Tismneanu), nu au
Icut dect s suscite, si n acest an, interesul
marelui public si al mass-media Iat de
aceast prestigioas maniIestare.
Juriul, compus din Stelian Tnase,
George Voicu, Mihai Sora si Dan Oprescu, a
acordat istoricului Neagu Djuvara Premiul
'Europa pentru Opera Omnia, lui Laurentiu
SteIan-Scalat (coordonator) premiul pentru
cea mai bun lucrare de stiinte politice
aprut n Romnia, si lui Radu Pavel Gheo
pe cel pentru cea mai bun traducere.
n cazul lui Neagu Djuvara, doctor n
istorie al Universittii Sorbona, premiul a
avut n vedere nu doar crtile sale ci si
caracterul stimulator, stenic, al participrii
sale la viata intelectual a Cettii.
Alegerea la cea de-a doua sectiune,
pentru cea mai bun carte romneasc de
stiinte politice, a Iost mult mai diIicil. Csti-
gtorul, Laurentiu SteIan-Scalat, asistent la
Eacultatea de Stiinte Politice, Universitatea
Bucuresti, Master n Sociologie si politici ale
societtilor moderne al Cambridge Univer-
sity, si-a adjudecat, n cele din urm premiul,
lucrarea coordonat de domnia sa, 'Dictionar
de scrieri politice Iundamentale, aprut la
Editura Humanitas, Iiind preIerat pentru
Premiile "Sfera Politicii"
63 S.P. nr. 89/2001
Premiile ~Sfera Politicii
Edi(ia a IV-a
originalitate.
Cel de-al treilea premiu, pentru cea
mai bun traducere, a Iost acordat
cunoscutului tnr traductor Radu Pavel
Gheo, pentru transpunerea n limba romn a
clasicei crti a lui Leo Strauss 'Cetatea si
Omul, aprut la Editura Polirom. Dincolo
de valoarea n sine a crtii, ceea ce a Iost
hotrtor n acest ultim caz n acordarea
premiului, a Iost acuratetea de care a dat
dovad traductorul.
Eestivitatea s-a bucurat si de aceast
dat de atentia personalittilor culturale, a
liderilor politici si a mass-media. O privire
aruncat n public i-a remarcat, ntr-o ordine
pur aleatoare, pe Constantin Blceanu-
Stolnici, Zoe Petre, Pavel Cmpeanu, Varujan
Vosganian, Rzvan Dumitrescu, Gilda Lazr,
Silviu Lupescu.
Multumim nc odat pe aceast cale
Sponsorilor evenimentului: Coca-Cola, JTI
International (Romania) S.R.L., Compania
National 'Loteria Romn, Eximbank
Romania si Philip Morris Romania S.R.L.
pentru sprijinul acordat n organizarea
Iestivittii.
REDACTIA
SFERA POLI1ICII
Premiile "Sfera Politicii"
64 S.P. nr. 89/2001