POLITOLOGIE. NOTITE CURS.

Politica= activitate practica (alaturi de activitatea de munca) ce produce/creeaza si modifica institutiile si raporturile sociale; modifica natura si societatea; raportare practica; insotita/impregnata de un set de ideologii, idei, doctrine. Politica: polis: ideea de organizare politica: guvernare, conducere Homer-> Odiseea-> descrie ipotetica lume a ciclopilor: N-au loc de sfat/nici lege n-au ciclopii/ Nimic cu mana lor nu sapa si nu ara Politica este o activitate definitorie pt societatea umana, presupunand organizarea, munca si legea. Politica- activitate consensuala si conflictuala ( Engel) Grupul are un dusman nedefinit, dar in grupuri se manifesta totodata un consens; razboiul- forma de politica. Politica defineste omul ca om. Machiavelli: politica lipsita de moralitate, politica este politica, adica o activitate ce trebuie sa solutioneze problemele ce apar in realitatea politica-> presupune dominatia si puterea. Politica: activitatea de conducere activitatea de alegere a guvernantilor-> nu este un reflex al vietii sociale (marxism), ci este un domeniu constitutiv al societatii, influenteaza socialul. Politica: stat putere autoritate Ca activitate de conducere, este o activitate ce implica evaluari, valori, atitudini, centrari pe probleme si aspiratii ale grupului; este o actvitate angajata. Max Weber- politica= domeniu stiintific Kelsen-dreptul -activitatea de elaborari teoretice, ce tin de atitudini, emotii, opinii e impregnata de el; => politica este insotita de un ansamblu de idei Politica= activitate: practica; teoretica=> domeniu reflexiv
1

Structura individului: intelect (ratiune) vointa (curaj) dorinta Platon considera ca aceste caracteristici sunt repartizate diferit, fiecare individ fiind dominat de una dintre acestea. Organizarea nu trebuie sa fie de tip totalitar; in conceptia sa, individul nu exista decat in cadrul ansamblului (elemente de totalitarism). Platon a revizuit proiectul Republicii si a creat spre batranete un model de cetate intermediar intre republica si cetatea istorica. La chinezi nu exista intrebari cu privire la cea mai buna forma de organizare=> regalitatea este singura forma de organizare In India, structura sociala este stabilita de catre divinitate -> polaritatea si ierarhia (cele 4 caste, rigide); politia asigura buna desfasurare a economiei ( dirijism economic) *** Antichitatea a fost dominata de gandirea politica; filosofii au considerat ca viata politica trebuie sa fie condusa de intelepti. Solon-> cand a ajutat la conducerea Atenei, a fost nomotit-> nomos= legiutor; a incercat sa impace guvernantii cu guvernatii; a fost trecut pe lista celor 7 intelepti Solon considera ca cea mai buna forma de organizare este regimul mixt. Lumea moderna. Monarhia. Monarhul conduce la fel cum conduce Dumnezeu, numai ca acum se elaboreaza notiunile de suveranitate si de autoritatea. Autoritatea se transmite, nu este nelimitata, monarhul conduce autoritar sau supunandu-se unor reguli. Corolar: viata politica se desfasoara dupa reguli, nu anarhic. Cel care are puterea nu are o putere nelimitata. Suveranitatea= calitatea de a fi stapan. In Evul Mediu, se constituie 2 criterii de putere: papalitate si regalitate. Fiecare vrea sa stapaneasca plenitudinea puterii. => problema politica: cine are plenitudinea puterii? => aspiratia spre universalitate; disputa: Ludovic de Bavaria si papalitate.
2

In sec. XII- XIII, o intreaga pleiada de calugari franciscani au incercat sa ia pozitii care nu erau in favoarea papalitatii. Franciscanii- caract. prin afirmarea virtutii saraciei ( in conformitate cu spiritul originar al crestinismului); ordinul exagereaza saracia. Cu toate acestea, au adunat bogatii. Acestia slaveau saracia, dar erau bogati=> neconcordanta era speculata pentru acumularea de bogatii. Ordinul nu este proprietar al bogatiei, ci Sfantul Scaun ( papalitatea, Roma) si ordinul nu are decat folosinta si uzufructul ( drept moral)=> rivalitatea nu numai in cadrul catolicismului, ci si intre papalitate si regi. Unii dintre cei care erau in conflict cu papalitatea s-au aliat cu principii (secularitatea). ! Padova- trebuie sa pornim de la situatia cetatilor - Scopul cetatilor este asigurarea fericirii Puterea legislativa este constituita de popor ( poporul este suveran)=> vor pune in legi ceea ce este favorabil lor= garantia ca legile vor contine ce este mai bine pentru popor, INSA poporul este incult , iar legile sunt facute de un tehnicieni (nomotetii) -> poporul da aprobarea asupra acestor legi. 3 structuri in constituirea vietii politice: Poporul da puterea monarhului; este instituit de popor pentru a avea stabilitate sociala (familia de Bavaria) Exista 2 ordini: religioasa; civila Intre aceste ordini nu trebuie sa se amestece in viata sociala. Papa este conducatorul vietii spirituale, imparatul-> viata civila insasi. Intrucat papa provine din lumea civila, el insusi trebuie sa se supuna imparatului. Augustinian : ordinea politica este funciar nedreapta; institutiile de conducere sunt profund nedrepte, dar crestinismul trebuie sa se supuna lor => putere absoluta si universala a divinitatii. Universalitatea influenteaza toate destinele, toate domeniile vietii. Ideea suveranitatii va dobandi o pozitie centrala in gandirea politica. In realitate, fiecare institutie, putere, a incercat sa le subordoneze pe celelalte. Aceasta subordonare este dorita pentru a avea beneficii, a dobandi resurse. In legatura cu puterea, suveran este poporul ce delega puterea; puterea apare ca o emanatie; detinatorul puterii este delegatul comunitatii; aceasta autoritate este legitimata, deci drepturile ei sunt limitate

=> 2 probleme teoretice: problema legitimitatii- Constitutia: se instituie constitutionalismul-> viata politica se conduce dupa reguli=> toti trebuie sa respecte aceste reguli -a incercat sa gaseasca un fundament profan al puterii; In epoca moderna, toata puterea provine de la INDIVIZI. Contractul social (Platon, Lucretiu). Aceasta idee este redescoperita in epoca moderna In lumea moderna (Locke, Hobbes, Rousseau), puterea se legitimeaza prin acest acord. In gandirea juridica moderna exista si ideea de contract natural (omnatura). Contractul social porneste de la o fictiune (copilaria umanitatii). Drept natural- al tuturor asupra a toate (Hobbes) => concurenta, confruntarea individului => starea naturala este nefavorabila individului. Astel, depasirea acestei probleme se face prin intelegerea intre parti, in conditii de pace. => pact de asociere ( CORP POLITIC) Garantia pactului -> pactul de subordonare Hobbes legitimeaza absolutismul englez, spre exemplu. Contractul social legitimeaza si absolutismul si republicanismul (Rousseau).=> transpunerea unei idei prin care se creeaza intelegerea. Ideea are anumite lacune: Starea naturala este o fictiune, deoarece omul este o fiinta sociala. Contractul este un acord care trebuie sa contina instrumentul de garantare a lui (institutiile statului) -> societatea-> puterea politica-> contractul sta la baza constituirii societatii care are deja la baza contractul. Trebuie sa vedem daca puterea este intemeiata. Ea nu exista din natura (contrar lui Aristotel). Puterea reprezinta actiunea de satisfacere a intereselor generale (inca din Antichitate-> binele). Scopuri: egalitate intre cetateni, prosperitate (Locke), dominarea ( posibilitatea de a-i influenta pe ceilalti). Este o idee generala, metafizica ( ideea ca politica trebuie sa exprime interesul general)-> Epicur spua sa lasam deoparte BINELE general, caci politica garanteaza interesul individual. Indivizii actioneaza pentru a-si asigura binele propriu. In lumea moderna se zdruncina ideea binelui general. Politica este o activitate prin care se satisfac preferintele unor anumitor grupuri ce propun interese in functie de propriile intentii si valori. Nu este gresit cand grupuri active propun anumite interese, insa acestea trebuie sa fie interesele prioritare, autentice. De multe ori, interesele sunt ale
4

celor care conduc. Politica nu trebuie sa asigure interesele personale. In practica, discursul politic asupra garantarii intereselor comune ramane la nivel declarativ. Exista o anumita revizuire a ideii care considera ca politica este act care trebuie sa rezolve problemele politice.-> mitul solutiei pune accent pe o anumita particularitate a problemelor politice. Problema politica nu are o solutie care sa multumeasca toate partile. Nu se configureaza deci datele problemei, nu exista un algoritm Pt ca in politica se confrunta optiuni diferite (valori, interese, aspiratii) Specificitatea problemei politice- problema politica nu trebuie gandita dupa un model ce nu apartine politicii. -> problema-intrebare. Problemele iau nastere din activitatea umana, din deciziile acestora care sunt luate pe baza ideilor, aspiratiilor, Problema are un caracter subiectiv si contingent ( viata sociala si politicafenomen de masa) Spatiul politic este aranjat Aprecierea fenomenului poate nu este exacta-> impredictibilitate Grupurile se confrunta cu modele de viata, preferinte REGLEMENTAREA.-> problema politica nu are o solutie definitiva-> compromisul, forma de reglementare a problemei politice. Problema politica-> problema publica. Politica este arta compromisului -> Machiavelli Ex: nu trebuie sa dai lege pentru o companie. Acea reglementare este data de o autoritate publica. Problema politica este rezultatul actului unanim, apare in spatiul public, este reglementata de o autoritate si rezolvata. Tot ce exista in viata umana implica factorul subiectiv. Libertatea (Locke) nu se poate realiza fara existenta unor reguli=> libertatea inseamna limitare. Kant-> conceptia despre drept-> actiunea individului nu trebuie sa prejudicieze actiunea altuia. *** Principala modalitate de a rezolva situatiile politice-> COMPROMIS (intelegere)-> gasire a unui punct de comun acord Acordul nu este permanent (stabil pentru totdeauna) Politica este preocuparea permanenta de a sesiza probleme si a le solutiona Aranjamente politice/economice/culturale
5

 Politica este compromis Autoritatea. I. relatie univoca Inseamna dreptul de a conduce, a decide, a coordona, de a face lege, de a face dreptate ( a judeca nedreptatile) Autoritatea presupune autonomie A avea autoritate= posibilitatea de a guverna, pedepsi Implica o dimensiune informational-cognitiva : experienta, cunostinte II. Autoritatea de a face reguli, dreptate. Respectarea si recunoasterea autoritatii-> legitimitate (se considera ca are dreptul sa emita legi, sa judece); se face distinctie intre putere si autoritate. Autoritatea-> 2 componente: cel care emite pretentia de autoritate; cel care o recunoaste CARE ESTE LEGITIMITATEA AUTORITATII? Autoritate putere Legitimitatea face apel la : natura, divinitate, conventii orice autoritate creeaza o obligatie-> omul creeaza o obligatie morala autoritatea are mai multe parghii: economica, morala, cognitiva, forta Statul- autoritatea suprema. Autoritatea presupune subordonare-> pt un teritoriu cucerit, oamenii nu recunosc legitimitatea autoritatii, dar se supun De multe ori, autoritatea apare sub forma supunerii=> autoritatea este EFECTIVA, dar nu este LEGITIMA Exista mai multe cai de instituire a autoritatii AUTORITATEA: Persuasiune Functia informational-cognitiva Stiintifica Atributia de a face legi, de a conduce, a judeca Presupune un titular al dreptului de a conduce (exercita) Cel care se supune ( se apleaca) AUTORITATEA: Legitima
6

 Efectiva De ce o recunosc? De ce i se supun? -> nu toti accepta autoritatea politica. JUSTIFICAREA AUTORITATII POLITICE este greu de justificat provenienta legitimitatii puterii; problema este a celui care trebuie sa se se supuna : votul-> aranjament colectiv ; credinta, marturia cuiva. Autoritatea-> conventia (familia, societatea), contractuala Socrate-> evadarea inaintea executarii; refuzul-imposibil de refuzat din moment ce am acceptat legile Conventia: Acceptarea sa ne supunem avand anumite garantii Rezulta din aranjamentul social Respectul legii pt ca datorita ei avem avantaje comune Anarhismul. -> singura pozitie care neaga orice autoritate Obligatia de a se supune contrazice structura umana. -> moralitatea este totusi rezultatul umanitatii Singura modalitate-> acceptarea ca autoritatea este un aranjament social si se intemeiaza pe unele beneficii. Autoritatea este o relatie. -> conservarea vietii. Puterea trebuie sa fie absoluta-> se desfasoara pe baza contractuale. Votul- forma de manifestare a conventiei. *** Puterea implica act care urmareste schimbarea sa faca? Sau nu? = prin constiinta poate obtine mai mult RESURSE. (joc al resurselor) Statul= ansamblu de institutii cu rolul de a asigura constrangerea Nu se transmit functiile E o institutie (complexa) compusa dintr-un ansamblu de institutii; a luat nastere din viata comunitara, ordinea juridica (sociala). Dreptul. Nu este numai ansamblu de reguli; legea este o consemnare a dreptului ( drept pozitiv). Dreptul, sens autentic, este decizia judecatorului. Dreptul este cauza, problema; exista in realitatea sociala. In raporturi sociale se manifesta dreptul.

Lumea moderna intelege statul plecand de la realitatea conflictului. -> a gandit omul separat de cadrul social, plasandu-l printr-o fictiune, in starea de natura. Cel care are autoritatea de a institui puterea are dreptul de a face legea-> AUTORITATEA face legea. Dreptul- vointa legiuitorului. Hobbes, Mill, Hart-> dreptul= comanda, ordin, comandament; nu este un ansamblu de reguli, ci stabileste reperele (preluate de Kant); acordul, liberul arbitru Statul se instituie ca forta dominatoare. -> esenta= forta. *** Statul- institutie de coordonare; institutie cu caracter istoric, nu a existat intotdeauna in viata sociala; a aparut ca forma de organizare. Unii ganditori opineaza ca statul are caracter istoric si de clasa. Curente de opinie la sf. Sec. Al XIX-lea: liberalism/ marxism. Marxism- adevarata guvernare va disparea / Liberalism- statul trebuie sa dispara. Autodeterminare a problemelor-> societatea se autoorganizeaza Marxism-> organism de organizare si coordonare a procesului de productie Aceasta disparitie presupune un anumit control. Ideea-> statul, ca sa dispara, in masura in care el are rolul de a mentine ordinea, disparitia ar presupune alt nivel de organizare a societatilor. Egiptenii: lumea e rezutatul actiunii creatoare a divinitatii. -> act de ordonare-> ordine perfecta. Societatea este ordine si dezordine. Aparitia/disparitia statului. -> statul comunitar. Statul este organism/ institutie care urmareste BINELE GENERAL (perioada clasica) Adam Smith Hegel Epicur refuza aceasta idee inca din Antichitate. Mai mult, in gandirea moderna, se reconsidera ideea aceasta. De cate ori va exista posibilitatea de a se inaltura de la contributia comuna, individul se va sustrage. Bunurile colective sunt indivizibile. Cum pot fi determinati indivizii sa participe la realizarea binelui comun? -> evidentiaza faptul ca daca nu participa, nu se va obtine acel lucru. Premisa: Hegel, Adam Smith-> omul este o fiinta morala. -> interesele nu sunt identice. In intelegerea vietii umane, intervine un fenomen cultural-> omul traieste intr-un mediu pe care il adauga naturii.
8

Religia-> Eliade: constiinta umana contine experienta sacrului. Liberalismul (sec. XIX)-> nu trebuie sa se urmareasca satisfacerea unui interes general; indivizii trebuie sa actioneze dupa bunul plac, cunostinte, resurse. Actiunile lui vizeaza realizarea intereselor lui-> se reglementeaza prin mecanismul pietei. -> statul trebuie sa creeze cadrul egal, formal care sa reglementeze actiunile indivizilor. Statul minimal-> Locke, Adam Smith. Nu trebuie sa intervina in economie Totul se desfasoara dupa mecanismele naturale Individul este liber-> libertatea lui nu trebuie sa afecteze libertatea celorlalti Trebuie sa supravegheze sfera publica Ideea e contrazisa de fapte. Statul intervine intern si extern. Realitatea sociala-> piata este construita prin mecanism spontan-> se constituie dirijat-> liberalii se opun si procesului de redistribuire a venitului national pentru a ajuta alte ramuri defavorizate; Grupurile defavorabile sunt stabilite uneori intr-un mod arbitrar; Liberalii-> ajutorul de stat `blocheaza-> inhiba intitiativa Liberalii-> statul nu trebuie sa asigure protectia indivizilor decat daca acestia platesc in plus; realitatea sociala nu sustine aceasta idee. ; gandirea nu este atat de flexibila Viata sociala nu reprezinta numai reguli si cadru legal; pt liberalism-> dezinteres fata de problemele individului (critica anarhista) Anarhismul-> statul mentine o anumita pozitie. Proprietatea-> Prudhomme-> furt; statul este acela care este o frana in manifestarea liberala a individului-> individul este autonom Dreptul-> ansamblul libertatilor; cadrul care face posibila coexistenta libertatilor. In societate-> libertatea nu este arbitrara, NU este absoluta-> e mai mult o metafora, iluzie, realitate. Exista diferente de principii. Conservatorii-> liberalii se sprijina pe un punct de vedere general. Statul . Guvernarea este o actiune care trebuie sa rezolve problemele-> constrangere, limitare, implicari.-> viziune realista. O viziune conservatoare viziune realista-> apropieri de realitatea imediata IDEALUL, LEGEA, TEORIA nu se potrivesc cu realitatea sociala Raportarea permanenta la realitatea sociala
9

Teoria socialista Interventia statului in viata sociala Marxismul sustine ideea existentei istorice a statului Dominatia politica se realizeaza in favoarea clasei Trebuie inversat : realizarea unui stat ce trebuie sa protejeze majoritatea si sa excluda minoritatea Cauza relelor: proprietatea privata. Dictatura proletariatului Interventia in economie, in viata culturala a statului Nu trebuie sa existe un proprietar, statul trebuie sa administreze proprietatea ; critica: slab administrator Acolo unde s-a trecut la organizarea unui astfel de stat-> STAT TOTALITAR-> un singur partid-> monopol. -> reconstituirea vietii sociale pe baza unei ideologii. Se declanseaza o lupta pentru eliminarea adversarului, precum si fidelilor acestuia. Rusia isi propunea sa dezvolte economia: ii trebuia forta de munca: nimeni nu se ducea benevol-> lagarele de munca orice delict avea o semnificatie ideologica si politica statul trebuia de fapt sa colaboreze cu societatea , dar intervine de fapt in viata privata. Confucius: copiii, in special baiatul, au obligatia de a intretine batranii Statul totalitar pare un stat puternic. Un stat puternic este cel care manifesta o putere infrastructurala. Statul puternic nu acapareaza societatea. Statul totalitar: Fascist: obiectiv: purificarea rasei-> perspectiva unei pseudorase, amplificari Comunist: obiectiv: societate bine organizata

*** Libertatea politica-> corelatie: constrangerea; defiznita in raport cu ceea ce nu este, cu termenul opus Libertatea politica-> implica intelegerea libertatii pe plan real. Metafizicienii considera ca totul este determinat, nimic nu apare fara cauza, intamplator Viziunea stoicilor: totul este necesar, totul se petrece dintr-o cauza; ceea ce este intamplator scapa de fapt cunoasterii noastre -> viziune
10

reluata in epoca moderna> Spinoza-> intamplarea, libertatea este necesitatea inteleasa Libertatea Procesualitate Necesitate Actiune Agentul libertatii: individul, societatea.

11