UNIVERSITATEA PETROL GAZE

PLOIESTI
FACULTATEA STIINTE ECONOMICE
MASTER MANAGEMENTUL SISTEMELOR
ECONOMICE, TURISTICE SI ADMINISTRATIVE

LUCRARE DE DISERTATIE

ANALIZA ECONOMICO FINANCIARA LA SOCIETATEA

COMERCIALA CONI S.A. DIN PLOIESTI

COORDONATOR LUCRARE :
Prof. univ. dr. IARCA ION

AUTOR :
MALINSCHI (CAPITANU)
OANA CLAUDIA

CAPITOLUL 1

2006
PREZENTAREA SOCIETATII

COMERCIALE CONI S.A. DIN PLOIESTI

1.1.

DATE DE IDENTIFICARE A SOCIETATII COMERCIALE

Denumirea : S.C. CONI S.A.
Codul fiscal: R5682743
Adresa : Ploiesti, B-dul Dacia nr.56B
Punct de lucru: Str. Caraiman nr.85 ( in incinta Sediului UBEMAR Ploiesti )
Telefon: 0244 / 576523
Fax: 0244 / 576524
Email: coni@zappmobile.ro
Certificatul de inmatriculare : J29/1557/1993
Capital social : 3.000 RON

1.2.

DESCRIEREA ACTIVITATII CURENTE

Obiectul de activitate prevazut prin statut :
-

comert cu produse feroase si neferoase 95% teava trasa fara sudura, de

la 150 1000, produsa de S.C. ABREVAL S.A. ROMAN ;

distribuitor autorizat S.C. ABREVAL S.A. ROMAN.

Societatea comerciala CONI S.A. Ploiesti a depasit dificultatile inerente

inceputului si a acumulat capital pe care il reinvesteste.
Proprietarii firmei sunt direct implicati in activitatea ei si si-au folosit intreaga
capacitate de munca si experienta profesionala pentru dezvoltarea ei.
Principala piata a afacerilor este piata interna.
Societatea si-a selectat clientii traditionali, cu pondere importanta in desfacerea
produselor din randul firmelor particulare cu potential economic care isi achita in scurt
timp marfurile achizitionate.

Livrarea se face pe baza de facturi cu scadenta la 30 de zile.

Evidenta marfurilor se tine la pret de achizitie.
Societatea comerciala detine mijloace fixe in valoare de 1.186.000 ron, care se
amortizeaza dupa metoda liniara.
In anul 2005, societatea si-a achitat in totalitate si la termen datoriile catre bugetul
de stat, bugetul local, bugetul asigurarilor sociale si bugetul fondurilor speciale.
Nu avem datorii la furnizori care sa depaseasca scadenta de 60 zile.
Cifra de afaceri pe ultimii 3 ani : 313.257.168 mii lei.
Nr.
Crt.
1
2
3

1.3.

Anul

Cifra de afaceri anuala

Cifra de afaceri anuala

2002
2003
2004
Media anuala

(mii lei)
71.047.177
91.920.903
150.291.088
104.419.056

(mii euro)
1.967
2.546
4.163
2.892

CONDUCERE / PERSONAL
Personalul angajat : societatea are un numar total de 20 salariati cu contract de

munca pe perioada nedeterminata formand o echipa tanara, dinamica, orientata spre nou.
Echipa manageriala este formata din 2 membri :

1.4.

directorul general are o experienta de 15 ani in comert;

directorul comercial.

FURNIZORI / CLIENTI
Principalul furnizor de marfuri este S.C. ABREVAL S.A. Roman, cu care are

contract de livrare marfuri , cu termen de plata la 45 zile.

Principalii clienti sunt : S.C. Dadi93 Bucuresti, S.C. Grup Metal Trading Zalau,
S.C. Orion Slobozia, S.C. Rafiserv Brazi, S.C. Star 2001 Stancu Nastasia Ploiesti,
Tractorul Brasov, Upetrom Ploiesti, etc.

CAPITOLUL 2

INFLUENTA SISTEMULUI FIANCIAR

GLOBAL ASUPRA GESTIUNII
FINANCIARE A INTREPRINDERII

Intreprinderea nu este un sistem izolat. Ea este un sistem complex si totodata un

subsistem in cadrul mai multor sisteme ce se organizeaza la nivele superioare.
Ea reprezinta un conglomerat de interactiuni intre sistemele : social, economic,
cultural, ecologic etc.
Din punct de vedere financiar interactiunile sunt reprezentate de modurile externe
de finantare a activitatii sale.
Aceste interactiuni si sisteme, cu precadere cel financiar, isi pun amprenta major
pe dezvoltarea intreprinderii.
Modul in care se pun problemele managementului financiar la nivel de
intreprindere e determinat in mare masura de mediul financiar in care aceasta activeaza.
Dat fiind ca instrumentele, variabilele, constrangerile managementului financiar
sunt tributare caracteristicilor mediului, analiza structurii financiare globale permite
identificarea influentelor pe care aceasta le exercita asupra problemelor puse
managementului financiar.
Analiza a structurii financiare globale trebuie diferentiata in spatiu si timp.
Comparatiile intre tari permit, la un moment dat, evidentierea profundei eterogenitati a
structurilor financiare nationale.
La fel, studiul evolutiilor care afecteaza structura financiara globala a fiecarei tari
duce la punerea in evidenta a tendintelor evolutiei sistemelor financiare, care prezinta
similitudini pe plan international, dar comporta si caracteristici nationale.

2.1.

SISTEMUL

FINANCIAR

SI

STRUCTURA

FINANCIARA GLOBALA
Mediul financiar in care se incadreaza intreprinderile, are carateristici care permit,
in acelasi timp, sa se delimiteze domeniul gestiunii financiare si sa se justifice
4

instrumentele pe care le foloseste si tipurile de reglementari care o orienteaza si o

sanctioneaza.
Tinand seama de interdependenta dintre componentele acestui mediu, se poate
avansa conceptul de sistem financiar pentru a desemna ansamblul de instrumente,
institutii, piete, circuite si tipuri de reglementari care permit realizarea operatiunilor
financiare intr-un spatiu economic national sau international.
Sistemul financiar astfel definit prezinta in majoritatea tarilor forme de organizare
tipice. Acest lucru e sugerat de recurgerea la notiunea de structura financiara.
Aceasta notiune exprima caracteristicile majore si relativ stabile proprii
componentelor sistemului financiar.
CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE STRUCTURII FINANCIARE
GLOBALE
Se pot sublinia trei caracteristici principale ale structurii financiare :
1.

structura financiara globala e caracterizata de gama de instrumente

ce servesc ca suport al operatiunilor financiare, adica al
operatiunilor de decontare, de constituire a economiilor, de finantare
si acoperire a riscurilor financiare ;

2.

structura financiara e caracterizata de natura si diferentierea

institutiilor financiare care intervin in mod regulat in procesul de
creare, conservare si punere in circulatie a activelor financiare.

Diversitatea acestor institutii, nivelul lor de specializare, influenta lor negativa

asupra comportamentului statului, intreprinderilor si particularilor, valoarea si structura
partimoniului lor si a operatiunilor lor, constituie a doua caracteristica majora a structurii
financiare globale.
Aceste institutii trebuie analizate in contextul pietelor pe care se negociaza si se
incheie tranzactiile privind activele financiare, precum si studierea circuitelor si
canalelor care asigura circulatia fluxurilor financiare in economia nationala si
internationala.

Structura financiara globala poate fi caracterizata in termeni cantitativi datorita

analizei raporturilor caracteristice intre valorile atinse de activele financiare de diferite
tipuri.
De asemenea, ea poate fi studiata prin comparatia intre fluxurile tranzactiilor
( emisiuni noi, tranzactii pe piete secundare ) legate de aceste tipuri diferite de
active, prin indicatorii care reflecta ponderea diferitetor tipuri de institutii si de piete si
prin marimile care exprima caracteristicile majore ale economiei reale ( productie, avutie
nationala, economii globale, patrimoniul particularilor, al intreprinderilor si al altor
institutii ).
3.

structura financiara globala in care-si desfasoara intreprinderile

activitatea este caracterizata de un anumit nivel de diferentiere a
componentelor sale si printr-un mod specific de combinare a
acestora.

Complexitatea si stadiul de dezvoltare al structurii financiare globale determina

variabilele de actiune ale gestiunii financiare, termenii problemelor pe care aceasta si le
pune, natura solutiilor pe care le poate aduce.
Astfel, un sistem financiar caracterizat de o structura putin diferentiata apare
dominat de gestiunea mecanismelor de creare si circulatie a banilor si ofera o gama
limitata de mijloace de finantare.
Problematica gestiunii financiare e ancorata in domeniul autofinantarii si al
controlului platilor si incasarilor intreprinderii.
Intr-un sistem financiar caracterizat de o structura putin diferentiata apare
dominat de gestiunea mecanismelor de creare si circulatie a banilor si ofera o gama
limitata de mijloace de finantare.
Problematica gestiunii financiare e ancorata in domeniul autofinantarii si al
controlului platilor si incasarilor intreprinderii.
Intr-un sistem financiar caracterizat de o intensa diferentiere a instrumentelor,
institutiilor si pietelor, gestiunea financiara a numeroase intreprinderi trebuie, dimpotriva,
sa puna in miscare o gama conplexa de tehnici de finantare, plasare, investitii, stapanire a
riscurilor.

In acelasi timp, intr-un context determinat, nu toate intreprinderile sunt in mod

egal preocupate de diferitele aspecte ale structurii financiare globale.
Anumite caracteristici care le sunt proprii le determina posibilitatile de acces la
diferitele campuri de actiune ale gestiunii financiare, dar si eventuala evitare a unora
dintre ele.
Analiza relatiilor dintre structura financiara a intreprinderii necesita in prealabil
identificarea caracteristicilor majore ale structurii financiare globale.
Aceste caracteristici sunt legate de cele trei moduri fundamentale de :
autofinantare, finantarea externa directa si finantarea externa prin intermediari.
Pe de alta parte, ele sunt legate si de diversitatea de institutii si piete financiare,
precum si de gama de instrumente financiare propuse economiei nationale.

2.2.

MODURILE DE FINANTARE FUNDAMENTALE

Aspectele generale ale finantarii. La un moment dat in cadrul economiei nationale

coexista trei tipuri de situatii.

Anumiti operatori, particulari, intreprinderi sau diverse institutii asigura un
echilibru riguros intre resursele si cheltuielile lor imediate si viitoare.
Ei isi acopera nevoile de finantare prin resurse din autofinantare si sunt deci
total independenti de finantarea externa.
Unii agenti economici prevad resursele care depasesc cheltuielile prevazute.
Ei vor dispune deci, de un excedent de resurse care ar putea ramane nefolosite,
daca nu gasesc un mijloc de a-l pune la dispozitia altor agenti care sa-l utilizeze.
Este vorba deci, de agenti care dispun de capacitate de finantare, de resurse care
ar putea fi avansate altor agenti economici.
Alti agenti economici au, dimpotriva, pentru perioada viitoare, prevazute
cheltuieli, a caror marime o depaseste pe cea a veniturilor si a disponibilitatilor lor
previzibile.
E vorba in special de intreprinderi care au proiecte de investitii sau de extindere a
productiei lor.

Poate fi vorba si de stat, daca bugetul sau este deficitar, de particulari care
efectueaza cheltuieli pentru achizitionarea de bunuri de folosinta indelungata.
Toti acesti agenti economici se afla deci in situatia de deficit previzibil si vor
trebui sa renunte la unele din proiectele lor, daca nu isi procura fonduri care sa le acopere
lipsa resurselor.
Daca reusesc acest lucru au reusit sa-si finanteze deficitul sau sa- si acopere
nevoile de finantare.
Repartizarea excedentelor si a deficitelor prezinta caracteristici de regularitate
care exprima aspecte structurale ale finantarii.
Anumiti agenti sunt esentialmente excedentari. E vorba in special de particulari.
Alti agenti sunt in general deficitari, acesta fiind in special cazul intreprinderilor,
in sfarsit, alte categorii au o situatie variabila si pot fi, in functie de operatiunile dintr-o
anumita perioada, in situatia de excedent sau de deficit.
Problema finantarii ridica la scara economiei nationale, doua probleme
principale :
-

mijloacele prin care agentii au capacitate de finantare pot fi convinsi sa-si

puna resursele excedentare la dispozitia agentilor aflati in deficit,
acceptand sa se lipseasca momentan de excedentele lor.
Aceasta prima intrebare pune problema instrumentelor si mecanismelor
care permit asigurarea colectarii economiilor.

modalitatile prin care economiile vor putea fi canalizate spre agentii care
au nevoie de finantare.
Ea permite discutarea instrumentelor si mecanismelor de finantare si de
distributie a creditului.

Relatia intre agentii cu excedent si agentii cu deficit se poate stabili dupa doua
modalitati fundamentale ale finantarii externe, cea a finantarii directe si cea a
intermedierii financiare.
Finantarea externa poate fi finantare directa sau finantare cu ajutorul intermedierii
financiare.
In cazul relatiei de finantare directa se stabileste un contact direct intre agentii cu
excedent de finantare si agentii cu deficit de finantare.

Cei dintai isi pun economiile la dispozitia celor din urma, fara ca un intermediar
sa intervina intre ei.
Acest tip de situatie se intalneste in cazul in care o intreprindere foloseste
economiile publice cu ocazia unui imprumut obligatar sau a emiterii de actiuni noi.
NECESITATEA DEZVOLTARII FINANTARII DIN EXTERIORUL
INTREPRINDERII
Finantarea externa se poate baza, fie pe un mod de finanatare directa, fie pe o
intermediere financiara.
Finantarea directa permite stabilirea unei relatii imediate intre unitatile care au
nevoie de finantare si cele cu excedente de finantare.
In cazul intermedierii, intermediarul financiar poate realiza reglarea, daca accepta
sa-si asume riscul transformarii operatiunilor pe care le efectueaza.
Cele trei moduri fundamentale de finantare corespund unor trei faze ale unui
proces istoric de extindere a domeniului de finantare, care asigura trecerea de la un regim
de autofinantare pura la un sistem care include finantarea directa si apoi intermedierea
financiara.
Acest proces permite largirea cercului celor care concura la finantarea economiei
si marirea fondurilor mobilizate.
Astfel, diferentierea intre cele trei moduri de finantare fundamentale constituie
unul din aspectele majore ale evolutiei sistemelor financiare.
CARACTERISTICILE SI ETAPELE EVOLUTIEI SISTEMELOR
FINANCIARE NATIONALE
Analiza procesului de evolutie a sistemelor financiare necesita, in acelasi timp, o
abordare istorica si una comparativa.
Din perspectiva istorica se cauta punerea in evidenta a transformarilor efective
care au afectat sistemul financiar al fiecarei tari.
Compararea evolutiilor obsevate permite apoi discutarea existentei tendintelor
generale, care privesc ansamblul sistemelor financiare nationale.

Din perspectiva comparativa intereseaza starea actuala a sistemelor financiare

pentru a se evidentia caracteristicile lor comune si specifice.
GESTIUNEA FINANCIARA SI DEZVOLTAREA INTREPRINDERII
Continutul gestiunii financiare e determinat de dezvoltarea sistemului financiar
global, dar este de asemenea determinat si de dezvoltarea intreprinderii insasi.
Transformarea gestiunii financiare in diferite stadii de dezvoltare a intreprinderii
va fi mai intai pusa in evidenta prin referire la modelul ciclului de viata al intreprinderii si
apoi in cadrul unei comparatii intre stadiile dezvoltarii intreprinderii si fazele dezvoltarii
mediului sau financiar global.

2.3.

CONTINUTUL GESTIUNII FINANCIARE SI CICLUL

DE VIATA AL INTREPRINDERII
In diferite etape ale ciclului lor de viata, intreprinderile sunt confruntate cu nevoi
de finantare specifice.
Dar ele degaja surse de fonduri in conditii care se modifica si care impun
probleme de ajustare financiara in termeni proprii fiecarui stadiu de dezvoltare a lor.
Formularea obijnuita a modelului ciclului de viata pentru o intreprindere pune in
evidenta succesiunea a patru etape tipice pe plan comercial, strategic, tehnic, financiar.
Cifra de afaceri
si rezultate

Pornire

Crestere

Maturitate

Declin
Cifra de
afaceri
Rezultate
Timp

Figura nr.1 gestiunea financiara si ciclul de viata al intreprinderii

10

Rezultatele financiare ale intreprinderii nu asigura resurse interne suficiente si e

constransa sa solicite sprijin extern in conditii nefavorabile date de slaba sa notorietate,
de rezultatele inca mediocre si de incertitudinile care exista asupra dezvoltarii sale
viitoare.
Daca accesul la resurse apare inca precar in aceasta faza, intreprinderea este, pe
de alta parte, confruntata cu nevoi de finantare ridicate, legate in special de investitii,
necesare pentru demarajul productiei si a vanzarilor.
Aceasta faza apare dominata de necesitatea cautarii de fonduri externe.
Pentru gestiunea financiara, problema esentiala consta in cautarea mijloacelor de
finantare care sa-i permita mentinerea solvabilitatii, finanatarea cheltuielilor curente si a
investitiilor necesare pentru demaraj.
In faza de crestere, intreprinderea care a depasit incertitudinile demarajului
cunoaste o creste rapida a productiei si a vanzarilor, in termeni financiari, aceasta crestere
inseamna o sporire a nevoilor de finantare legate de investitiile necesare pentru
extinderea capacitatilor, si de nevoile de fond de rulment ( sau de capital circulant )
determinate de necesitatea constituirii de stocuri si pentru creditarea clientilor.
Resursele de autofinantare raman insuficiente pentru acoperirea acestor nevoi,
pentru ca rezultatele sunt inca limitate de marimea cheltuielilor fixe determinate de
demaraj si de cresterea activitatilor, in schimb, intreprinderea este de acum inainte bine
plasata pentru obtinerea de finantari externe, in special bancare.
Pentru gestiunea financiara, faza de crestere ramane deci dominata de
preocuparea pentru echilibrul financiar, si in consecinta, de grija de a stapani cresterea
nevoilor de capital fix si de fond de rulment, si de obtinerea unei acoperiri suficiente cu
resurse externe.
In faza de maturitate, intreprinderea cunoaste o crestere lenta a productiei si a
vanzarilor.
Nevoile sale de finantare cunosc in continuare o puternica reducere, pentru ca
intreprinderea nu mai este interesata sa creasca volumul capitalului fix si circulant.
Pe de alta parte, nivelul ridicat al productiei permite acoperirea din plin a
cheltuielilor fixe si degaja abundente resurse de autofinantare, in aceasta faza de
maturitate, gestiunea financiara e confruntata cu o nevoie de finantare redusa.

11

Frecvent intreprinderile ajunse la maturitate prezinta o situatie de supralichiditate.

Ele trebuie atunci sa-si puna mai mult probleme de plasament sau de investire a
excedentelor lor, decat probleme de cautare de finantari suplimentare.
Faza de declin se caracterizeaza prin reducerea productiei, a vanzarilor si a
rezultatelor.
Pentru gestiunea financiara, declinul pune mai intai probleme de dezinvestire si de
orientare spre activitati noi.
Abandonarea activitatilor compromise poate permite eliberarea de resurse
susceptibile a fi investite in noi activitati care ofera perspective favorabile.
Derularea ciclului de viata astfel descris apare la prima vedere ca un proces
inexorabil si liniar, insa abservarea evolutiei efective a intreprinderilor arata ca drumurile
urmate sunt in realitate mult mai complexe.
Pe de o parte, ciclul de viata a majoritatii intreprinderilor este marcat de fenomene
de discontinuitate cum sunt, accelerarea imbatranirii, declinul prematur, sau din contra
prelungirea fazei de crestere, existand frecvente exemple de asemenea evolutii neliniare.
Pe de alta parte, ciclul de viata nu se deruleaza intr-un mod uniform, ci poate sa
comporte reintoarceri datorate initiativelor intreprinderii.
Astfel, relansarea fazei de crestere, atunci cand maturitatea pare deja in curs, sau
stoparea declinului constituie doua exemple de reactie voluntara si combativa susceptibile
sa impiedice derularea inexorabila a etapelor ciclului de viata.
DEZVOLTAREA EXTERNA, DEZVOLTAREA INTERNA SI
GESTIUNEA FINANCIARA
Legatura intre dezvoltarea externa ( adica transformarea mediului financiar ) si
dezvoltarea interna a intreprinderii permite sa se evidentieze sintetic ansamblul
caracteristicilor structurale care determina continutul si orientarile gestiunii financiare.

12

CAPITOLUL 3

SITUATIA FINANCIARA A
SOCIETATII COMERCIALE

APRECIATA PE BAZA BILANTULUI

Analiza financiara realizata la S.C. CONI S.A. Ploiesti evidentiaza
performantele financiare ale intreprinderii in termeni de rentabilitate si risc.
Ea are ca scop identificarea punctelor tari si celor slabe ale gestiunii financiare in
vederea fundamentarii noii strategii de mentinere si dezvoltare a intreprinderii.
Atat analiza pe plan intern ( de pe pozitia intreprinderii ) cat si cea externa ( de pe
pozitia unor parteneri economici si financiari bancari ) au ca obiectiv determinarea
rentabilitatii, riscului si in final a valorii globale a intreprinderii.
Sursa de date pentru analiza financiara o constituie documentele contabile de
sinteza : Bilant, Cont de profit si pierdere si anexele.
Bilantul sintetizeaza starea patrimoniala a intreprinderii la sfarsitul perioadei de
gestiune.
Contul de profit si pierdere sintetizeaza rezultatul fluxurilor economice si
financiare pe perioda considerata.
Rentabilitatea intreprinderii si noua stare patrimoniala a acesteia se reflecta in
rezultatul net al exercitiului, informatie comuna ambelor documente de sinteza.

3.1.

BILANTUL FINANCIAR
Analiza lichiditate exigibilitate, numita in practica tarilor occidentale analiza

patrimoniala, se sprijina pe de o parte pe conceptia patrimoniala a intreprinderii iar pe de

alta parte pe criteriile de clasificare a posturilor bilantiere.
In optica acestui tip de analiza, intrepriderea apare ca o entitate juridicoeconomica ce poseda un patrimoniu, inventariat in activul ( bunuri, creante ) si pasivul
( datoriile ) bilantului.
Expresia cea mai simpla a valorii patrimoniale a unei intreprinderi la data
incheierii exercitiului o reprezinta activul net contabil, respectiv capitalurile proprii,

13

calculate ca diferenta intre activul total ( exclusiv elemente de activ fictiv ) si datoriile
totale externe (numai fata de terti nu si de actionari).
Gruparea posturilor din bilantul contabil, in vederea analizei financiare, are la
baza criteriile de lichiditate exigibilitate.
Elemtele de activ sunt structurate in functie de cresterea gradului de lichiditate
( posibilitatea de a fi transformate in bani ) incepand din partea de sus a activului
bilantier.
Astfel, in activ se vor inscrie mai intai elementele cele mai putin lichide,
respectiv imobilizarile ( necorporale, corporale si financiare ) numite si nevoi sau
intrebuintari permanente datorita rotatiei lente a capitalurilor investite.
Se inscriu apoi activele circulante, avand un grad de lichiditate mult mai mare
decat imobilizarile, motiv pentru care sunt numite si nevoi sau intrebuintari temporare.
Elementele de pasiv sunt structurate dupa gradul crescator de exigibilitate
( insusirea lor de a deveni scadente la un anumit termen ).
Astfel, se vor inscrie mai intai capitalurile proprii, provenite de la asociati, apoi
cele din reinvestiri ale acumularilor anterioare ( rezerve, profit nerepartizat ) cat si din
surse publice ( subventii, provizioane reglementate si alte fonduri ).
Practic, aceste resurse nu au o anumita scadenta, deci nu sunt exigibile ( decat in
situatii extreme, de faliment ) si de accea se mai numesc si resurse permanente.
Datoriile pe termen lung inscrise in categoria resurselor permanente sunt
imprumuturile pe termen lung si mediu cu scadenta mai indepartata ( mai mare de un an).
Datoriile pe termen scurt regrupeaza ansamblul datoriilor cu scadenta mai mica de
un an numite si resurse temporare.
Pregatirea datelor din bilantul contabil intr-o forma adecvata nevoilor de analiza
conduce la urmatoarea configuratie a bilantului financiar ( Figura nr.. 2 )

14

ACTIV = NEVOI

PASIV = RESURSE
mii lei

31.12.200

31.12.200

DENUMIRE INDICATOR

NET
imobilizari necorporale
imobilizari corporale
imobilizari financiare

1,451,950
1,451,025
925

3,865,885
3,865,885
-

CAPITAL PERMANENT
CAPITAL PROPRIU
REZERVE
impr. pe T.L.

2,748,645
30,000
2,718,645
-

ACTIV CIRCULANT

29,490,11

49,751,76

DAT CU SCADENTA

28,193,42

0
12,479,41

T.S.

3
28,193,42

46,869,000

stocuri

4,061,604
22,922,79

4
31,467,40

datorii din exploatare

46,869,000

creante - clienti
inv. financiare pe T.S.
disponibilitati

0
2,505,724
30,942,06

8
5,804,938
53,617,64

credite pe T.S.

DENUMIRE INDICATOR

31.12.200
31.12.2004

ACTIV IMOBILIZAT

NET

TOTAL ACTIV

6,748,645
30,000
6,718,645
-

30,942,06
TOTAL PASIV

53,617,645

Figura 2 BILANTUL FINANCIAR

Pe orizontala, BILANTUL FINANCIAR, astfel conceput, are doua parti :
partea de sus ( imobilizari, resurse permanente ) care reflecta structura financiara prin
stabilitatea elementelor care-l compun si partea de jos ( active circulante, resurse
temporare ) care evidentiaza dimpotriva conjunctura, ciclul de activitate.
Din structura bilantului financiar se desprind doua reguli principalele ale
finantarii, respectiv nevoile permanente de alocare a fondurilor banesti vor fi acoperite
din capitaluri permanente, in timp ce nevoile temporare vor fi in mod normal finantate
din resurse temporare.
Nerespectarea regulilor de finantare va determina o situatie financiara critica
concretizata intr-un dezechilibru financiar.

15

Cele doua parti ale bilantului, cuprinzand elemente de activ in stransa

corespondenta cu cele de pasiv, reflecta echilibrul financiar pe termen lung, partea de
sus, iar partea de jos surprinde echilibrul financiar pe termen scurt.

3.2.

ANALIZA INDICATORILOR FURNIZATI DE

BILANTUL CONTABIL
1) SITUATIA NETA reflecta activul neangajat in datorii, averea neta a
actionarilor. Se identifica cu marimea capitalurilor proprii si exclude din calcul
provizioanele reglementate si subventiile pentru investitii.
SN = ACTIV DATORII TOTALE
SN 0 = 30.942.068 28.193.423 = 2.748.645
SN 1 = 53.617.645 46.869.000 = 6.748.645
SN = 6.748.645 2.748.645 = 4.000.000 mii lei
Situaita neta (pozitiva si in crestere) evidentiaza o gestiune sanatoasa; este
consecinta reinvestirii unei parti din profitul net plus alte elemente de acumulari
anterioare.
2) FONDUL DE RULMENT
Cand sursele permanente ale intreprinderii sunt mai mari decat necesitatile
permanente de alocare a fondurilor banesti, aceasta dispune de o marja de securitate sub
forma fondului de rulment (FR).
Notiunea de fond de rulment a dat loc la multiple formulari. Totusi, doua din
aceste formulari prezinta un interes particular si apar drept concepte fundamentale ale
gestiunii si analizei financiare.
E vorba de notiunea de fond de rulment net sau permanent ( anumiti autori il
numesc fond de rulment net global ), pe de o parte si de notiunea de fond de rulment
propriu, pe de alta parte.

16

A) Fondul de rulment net sau permanent (FRN) reflecta surplusul de capital

permanent in raport cu imobilizarile. Acest surplus este degajat de ciclul de finantare a
investitiilor si poate fi rulat pentru reinoirea stocurilor, creantelor.
FRN poate fi determinat utilizand elementele din partea de sus sau de jos ale
bilantului, dar indiferent de modalitatea de calcul in logica financiara nu exista decat un
singur FRN.
FRN determinat pe baza elementelor din etajul superior al bilantului financiar are
urmatoarea relatie :
a) FR = CAPITALURI PERMANENTE NEVOI PERMANENTE
FR 0 = 2.748.645 1.451.950 = 1.296.695
FR 1 = 6.748.645 3.865.885 = 2.882.760
FR = 2.882.760 1.296 695 = 1.586.065 mii lei
Determinat pe baza elementelor din etajul inferior, FRN are relatia :
b) FR = ACTIVE CIRCULANTE DATORII PE TERMEN SCURT
FR 0 = 29.490.118 28.193.423 = 1.296.695
FR 1 = 49.751.760 46.869.000 = 2.882.760
FR = 2.882.760 1.296 695 = 1.586.065 mii lei
Deoarece fondul de rulment este pozitiv semnifica o situatie favorabila,
respectiv un nivel al capitalurilor permanente suficient de ridicat pentru a permite
finantarea integrala a imobilizarilor cat si asigurarea unei marje de lichiditate excedentara
pentru a face fata riscurilor diverse pe termen scurt.
Aceasta siuatie pune in evidenta fondul de rulment net ca expresie a realizarii
echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la infaptuirea echilibrului
financiar pe termen scurt.
B) Fondul de rulment propriu (FRP) reprezinta o utilitate mai limitata decat
fondul de rulment net.

17

Se calculeaza cand se doreste sa se aprecieze autonomia financiara a unei

intreprinderi.
Indicaotrul care releva gradul de libertate in luarea deciziilor de investitii privind
dezvoltarea intreprinderii este FRP, respectiv excedentul de capitaluri proprii fata de
imobilizarile nete, determinate dupa relatia :
FRP = CAPITALURI PROPRII IMOBILIZARI NETE
FRP = FRN = 1.586 065 mii lei
Capitalurile proprii trebuie sa includa situatia neta dupa afectarea rezultatului,
corespunzand fondurilor conferite intreprinderii de proprietarii sai fara limita de durata.
Acest caz, in care fondul de rulment propriu este pozitiv, semnifica faptul ca
intreprinderea este capabila sa-si finanteze activele imobilizate din resurse proprii,
existand astfel o autonomie financiara.
FONDUL DE RULMENT IMPRUMUTAT (STRAIN)
Aceasta marime se calculeaza ca diferenta intre fondul de rulment net sau
permanent si fondul de rulment propriu.
Fondul de rulment imprumutat exprima marimea resurselor imprumutate pe
termen lung, destinate sa finanteze activele pe termen scurt (circulante).
FRI = FRN FRP = 0
3) NECESARUL DE FOND DE RULMENT
Un alt indicator de analiza a echilibrului financiar pe baza bilantului financiar il
reprezinta necesarul de fond de rulment ( NFR ).
NFR semnifica un surplus de nevoi temporare in raport cu resursele temporare
posibile de mobilizat.
NFR = ACTIVE CIRCULANTE DATORII DIN EXPLOATARE
NFR 0 = 26.984.394 28.193.423 = - 1.209 029
NFR 1 = 43.946.822 46.869.000 = - 2.922.178
NFR = - 2.922.178 + 1.209.029 = - 1.713.149

18

In optica patrimoniala aceasta situatie este considerata normala numai daca NFR
este mai mica sau cel putin egala cu FRN, fara a-l depasi.
Nevoia de fond de rulment negativa semnifica un surplus de resurse temporare
in raport cu nevoile corespunzatoare de capitaluri circulante ( resurse temporare mai mari
decat nevoile temporare ).
Aceasta situatie poate fi apreciata favorabil numai daca, este rezultatul accelerarii
rotatiei activelor circulante si al angajarii de datorii cu scadente mai mari .
4) TREZORERIA NETA
In timp ce componentele NFR sunt legate de activitatea curenta si in
special de activitatea de exploatare, cele ale trezoreriei sunt legate de operatiuni
financiare pe termen scurt realizate de intreprindere.
Pe de o parte, intreprinderea se vede constransa sa caute mijloace de
finantare pe termen scurt pe care le solicita bancilor si altor parteneri financiari.
Este vorba de resurse pe termen scurt prezentand caracter financiar, sau
mai simplu spus, resurse de trezorerie.
Spre deosebire de resursele ciclice obtinute spontan in cadrul activitatii
economice curente, resursele de trezorerie se obtin de la parteneri financiari
specifici.
Pe de alta parte, cand intreprinderea are excedente monetare, pentru o
perioada mai mica sau mai mare de timp, ea are posibilitatea sa efectueze
plasamente financiare diverse, realizand asfel utilizari ale trezorerie, mai mult sau
mai putin diversificate, in timp ce resursele utilizate pebtru imobilizari sau pentru
active circulante sunt larg influentate de activitatea curenta si de exigente tehnice
sau economice, eceste plasamente corespund utilizarilor de natura strict
financiara.
In cadrul teoriei echilibrului financiar, diferenta dintre FR si NFR
reprezinta trezoreria neta (TN)
TN = FR - NFR
TN = Disp. Banesti Credite pe termen scurt

19

5) VARIATI TREZORERIEI NETE ( CASH FLOW )

Din analiza evolutiei trezoreriei de la un exercitiu la altul se desprinde un
indicator cu o deosebita putere de sinteza denimit cash flow - ul perioadei,
determinat astfel :
TN = TNF - TNI
A ) TN = FR NFR
TN 0 = 1.296.965 + 1.209.029 = 2.505.994
TN 1 = 2.882.760 + 2.922.178 = 5.804.938
TN =5.804.938 2.505.994 = 3.299.214 mii lei
B) TN = Disponibilitati banesti Credite pe termen scurt
TN 0 = 2.505.724
TN 1 = 5.804.938
TN = 5.804.938 2.505.724 = 3.299.214 mii lei
Trezoreria neta pozitiva este rezultatul intregului echilibru financiar al
intreprinderii.
Daca exercitiul financiar s-a incheiat cu profit rezulta ca excedentul monetar este
expresia concreta a profitului net ; trebuie sa fie plasat rentabil, usor lichidabil si sigur.
Cash flow reprezinta fluxul monetar net al exercitiului.
Cash-flow pozitiv reprezinta o crestere a capacitatii reale de finantare a
investitiilor rezulta o imbogatire a activului net si o configurare a majorarii patrimoniului
net.
Trebuie mentionat ca, in cadrul analizei lichiditate exigibilitate, se recomanda
utilizarea bilantului dupa repartizarea profitului.
Aceasta prezentare a bilantului satisface foarte bine creantierii si creditorii
( bancherii in special ) preocupati in cunoasterea solvabilitatii intreprinderii,
deoarece structura sa permite determinarea unor indicatori semnificativi cum sant ratele
de lichiditate si de indatorare .

20

CAPITOLUL 4

METODA RATELOR FOLOSITA

IN STUDIUL BILANTULUI

Principiul metodei ratelor consta in calcularea raporturilor caracteristice intre

marimile financiare.
Aceasta metoda permite sa se puna in evidenta anumite aspecte semnificative
relative la bilant, la contul de rezultate sau la tabloul fluxurilor.
Structura diferitilor indicatori din bilant poate fi determinata tinand cont de modul
de intocmire si prezentare.
RATELE DE STRUCTURA
Ratele de structura prezinta o categorie importanta de indicatori, care ofera o
cantitate considerabila de informatii, totodata fiind usor de constituit si utilizat.
Pentru a putea urmari un rationament bazat pe criterii economice se poate apela
la calculul ratelor avand ca reper ordinea indicatorilor din structura patrimoniului grupate
dupa cale doua criterii de clasificare activ si pasiv.
Ratele de structura pot avea ca baza de referinta intreaga valoare a patrimoniului
sau valoarea indicatorului sintetic din a carui clasa face parte.
Analiza structurii patrimoniului unei firme poate fi simpla atunci cand
informatiile se obtin numai pe baza ratelor de structura analizate la un moment dat pentru
un anumit agent economic, sau complexa, atunci cand este combinata cu o analiza
comparativa in timp ( pentru mai multe exercitii financiare ), sau in spatiu ( se folosesc
date de la mai multi agenti economici comparabili ca profil de activitate si ca marime ).
In cazul analizei comparative in timp se obtin informatii privitoare la evolutia sau
inevolutia parametrilor economico-financiari ai firmei.
Atunci cand se dispune de datele de la firmele concurente, de obicei, se poate
analiza pozitia agentului economic intr-un eventual clasament si se pot stabili valorile de
performanta a ratelor de structura.
Exista un numar mare de rate de structura care se pot calcula. Ramane la
latitudinea economistului si mai ales a managerului economic sa decida care sunt ratele
reprezentative pentru un anumit moment din evolutia firmei.

21

De obicei se urmaresc indicatorii care prezinta valori semnificative in cadrul

patrimoniului sau a caror modificare ofera informatii despre performantele firmei.
Este recomandat sa se pastreze pe cat posibil ratele precum si modul de calcul al
acestora de la un exercitiu financiar la altul pentru a asigura comparabilitatea si pertinenta
analizei.

4.1.

TABLOUL DE FINANTARE

La societarea comerciala CONI S.A. Ploiesti s-au obtinut valorile indicatorilor de

bilant prezentati in urmatorul tabel.
mii lei

C
D

POSTURI
BILANTIERE
I ACTIVE
Active imobilizate
totale
1. Imobilizari
necorporale
2. Imobilizari corporale
3. Imobilizari financiare
Active circulante
1.Stocuri
2.Clienti
3.Creante
4.Conturi de
regularizare
Disponibilitati banesti
TOTAL ACTIVE
II PASIVE
Capitaluri permanente
1. Capitaluri proprii
2. Rezerve
Datorii din exploatare
1.Furnizori
2.Obligatii fiscale
3.Clienti creditori
Provizioane pentru
riscuri si cheltuieli
Credite pe termen
scurt
TOTAL PASIVE

31.12.2003
1

31.12.2004
2

1.451.950

3.865.885

1.451.025
925
26.984.394
4.061.604
22.922.790
-

3.865.885
43.946.822
12.479.414
31.467.408
-

2.505.724
30.942.068

5.804.938
53.617.645

2.748.645
30.000
2.718.645
28.193.423
20.044.012
926.861
7.225.551

6.748.645
30.000
6.718.645
46.869.000
32.340.983
1.404.371
13.123.645

30.942.068

Figura 3 Indicatori de bilant

22

CRESTERI
3 = 2 -1
2.413.935
2.414.860
-925
16.962.428
8.417.810
8.544.618
3.299.214
22.675.577
4.000.000
0
4.000.000
18.675.577
12.296.971
477.510
5.898.094

53.617.645

22.675.577

Pentru analiza relatiei fundamentale a trezoreriei si a ratelor de structuta a

bilantului se intocmeste tabloul de finantare.
Partea I Fluxuri stabile
Resurse stabile
Utilizari stabile ( -A sau + P )
Suma
(- A sau +P )
Suma
Achizitii de imobilizari corporale
2.414.860
Diminuari de imobilizari financiare
-925 Rezerve
4.000.000
Total
2.413.935 Total
4.000.000
FR = Resurse stabile - Utilizari stabile = 4,000,000 - 2.413.935 = 1,586,065

Figura 4.1. Tablou de finantare

Partea a II-a Variatia NFR si a TN

Necesar sau
utilizari (-A/+P)
1, Variatia activelor si pasivelor
de exploatare si in afara
explatarii
stocuri
clienti
furnizori
obligatii fiscale
TOTAL (NFR)
2, Variatia activelor si pasivelor
de trezorerie
TOTAL (TN)

Degajari sau
resurse (-A/+P)

Fluxul net

8.417.810
8.544.618

16.962.428

12.296.971
6.378.606
18.675.577

-1.713.149

3.299.214
3.299.214

3.299.214

Figura 4.2 Tablou de finantare

4.2.

ANALIZA RATELOR DE STRUCTURA ALE

ACTIVULUI
A)

RATA ACTIVELOR IMOBILIZATE ( Rai ), calculata ca raport

intre activele imobilizate si totalul bilantului, reprezinta de fapt
ponderea elementelor patrimoniale ce servesc intreprinderea in mod
permanent.
Rai = A I / TA * 100
23

unde : AI valoarea activelor imobilizate la un moment dat;

TA total active ( valoarea integrala a patrimoniului )
2003 : Rai = 1.451.950 / 30.942.068 * 100 = 5 %
2004 : Rai = 3.865.885 / 53.617.645 * 100 = 8 %
In cadrul activelor imobilizate, in functie de specificul activitatii firmei,
semnificative pot fi valorile imobilizarilor corporale pentru societatile care au activitati
de productie, imobilizarile necorporale pentru firmele din domeniul serviciilor si a
productiei, sau imobilizari financiare in cazul firmelor care au un portofoliu de titluri de
valoare ridicata.
Cele trei categorii de active imobilizate pot genera rate de structura avand ca
valoare de referinta totalul activelor sau totalul activelor imobilizate.
1) Rata imobilizarilor necorporale ( Rin )
Rin = I N / TA * 100 ; Rin = IN / AI *100
unde : IN imobilizari necorporale
AI active imobilizate
2) Rata imobilizarilor corporale ( Ric ), care se calculeaza astfel :
Ric = IC / TA * 100 ; Ric = IC / AI * 100
unde : IC imobilizari corporale
2003 : Ric = 1.451.025 / 30.942.068 * 100 = 5 %
2004 : Ric = 3.865.885 / 53.617.645 * 100 = 8 %
Marimea acestei rate este determinata, in primul rand de natura activitatii.
Datorita conditiilor variate in care are incidenta asupra cresterii indicatorilor, e
foarte greu de stabilit o marime optima, o rata de referinta.
3) Rata imobilizarilor financiare ( Rif )

24

Rif = IF / TA * 100 ; Rif = IF / AI *100

unde : IF imobilizari financiare
2003 : Rif = 925 / 30.942.068 * 100 = 0.01%
Politica de investitii financiare este strans legata de marimea intreprinderii.
Aceasta explica valorile mici ale ratei imobilizarilor financiare in cazul
intreprinderilor mici.
B) RATA ACTIVELOR CIRCULANTE ( Rac )
Rac = AC / TA * 100
unde : AC valoarea activelor circulante
2003 : Rac = 29.490.118 / 30.942.068 * 100 = 96.00 %
2004 : Rac = 49.751.760 / 53.617.645 * 100 = 92.79 %
O categorie aparte o reprezinta activele circulante care cuprind stocurile,
creantele si disponibilitatile drept indicatori importanti pentru analiza.
Asemanator ratelor imobilizarilor corporale, pentru fiecare indicator continut in
cadrul activelor circulante se pot constitui doua categorii de indicatori de structura, in
functie de totalul activelor sau de totalul activelor circulante.
Astfel vor putea fi calculate si analizate :
1) Rata stocurilor (Rs)
Rs = S / TA * 100; Rs = S / AC
unde : S - stocuri
2003 : Rs = 4.061.604 / 30.942.068 * 100 = 14 %
2004 : Rs = 12.479.414 / 53.617.645 * 100 = 24 %

25

Se poate mentiona ca in cazul unei analize structurale detaliate se pot urmari

separat structurile stocurilor de materii prime, productie in curs de executie, produse
finite sau de marfuri.
Suplimentar, in acest caz, pot fi determinate ratele ce reflecta structura
stocurilor :
-

Rsmp = SMP / TS * 100

unde : SMP stocuri materii prime;

Rspcex = SPCEX / TS * 100

unde : SPCEX stocuri produse in curs de executie;

Rspf = SPF / TS * 100

unde : SPF stocuri produse finite;

Rsm = SM / TS * 100
unde : SM stocuri de marfuri.

Rata stocurilor ia valori diferite de la un sector la altul in functie de natura

activitatii : mai ridicate la intreprinderile din sfera productiei si distributiei de bunuri
materiale, si foarte scazute in sfera serviciilor.
Durata ciclului de exploatare se reflecta divers in aceasta rata : la intreprinderile
cu ciclu de exploatare lung, rata stocurilor este ridicata si invers.
2) Rata creantelor comerciale (Rc)
Rc = CC / TA * 100
unde : CC credite comerciale
2003 : Rc = 22.922.790 / 30.942.068 * 100 = 74.09 %
2004 : Rc = 31.467.408 / 53.617.645 * 100 = 59 %
Rata creantelor ofera informatii despre ponderea creditelor oferite de catre firma
tertilor.
Creantele comerciale detin in mod obisnuit ponderea cea mai ridicata in cadrul
creantelor unei firme, motiv pentru care este prezentat modelul matematic al ratei de
structura al acestei creante.

26

Marimea acestei rate este determinata de natura relatiilor intreprinderii cu

partenerii, de termenele de plata pe care le acorda clientilor sai.
In cazul nostru aceasta rata inregistreaza valori ridicate deoarece intreprinderea se
afla in contact cu o clientela numeroasa ce-si achita cumparaturile cu bilet la ordin sau
fila C.E.C. cu scadenta la 30 de zile.
3) Rata disponibilitatilor banesti si pasamentelor
Rdb = D / TA * 100
unde : D disponibilitati banesti
2003 : Rdb = 2.505.724 / 30.942.068 * 100 = 8 %
2004 : Rdb = 5.804.938 / 53.617.645 * 100 = 11 %
Dintre activele circulante, o importanta deosebita o prezinta disponibilitatile
monetare, sub forma sumelor aflate in conturi la banci precum si sub forma numerarului
din casieria firmei.
Sunt elementele cu maxima lichiditate ceea ce le face indispensabile in orice
activitate economica.
Ponderea acestor elemente de active circulante in total active depinde de mai
multi factori precum :
-

natura activitatii firmei ( valoarea produselor realizate, a materiilor prime

aprovizionate, valoarea serviciilor sau a marfurilor )

momentul evidentierii lor in contextul ciclului de productie ( ciclu format

din fluxul real : materii prime, materiale, combustibil productie
desfacere si din fluxul monetar : desfacere aprovizionare )

necesarul de fond de rulment.

Disponibilitatile pot inregistra variatii de mare amplitudine in intervale foarte

scazute : in cateva zile incasarile pot sa creasca foarte mult datorita unor intrari
importante de fonduri sau din potriva pot sa scada ca urmare a unor plati contractuale in
timp.

27

4.3.

ANALIZA RATELOR DE STRUCTURA ALE

PASIVULUI
Ratele de structura ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a
intreprinderii, prin punerea in evidenta a unor aspecte privind stabilitatea si autonomia
financiara a intreprinderii.
Ratele de structura ce pot fi constituite cu ajutorul posturilor bilantiere de pasiv
pun in evidenta masura in care firma apeleaza la sursele de finantare proprii sau
imprumutate sau, intr-o alta interpretare, ponderea elementelor aflate in proprietatea
firmei comparativ cu cele imprumutate.
1) Rata stabilitatii financiare (Rsf)
Rsf = CPermanent / TP * 100
unde : Cpermanent capital permanent ;
TP total pasiv
2003 : Rsf = 2.748.645 / 30.942.068 * 100 = 9 %
2004 : Rsf = 6.748.645 / 53.617.645 * 100 = 13 %
Rata stabilitatii financiare indica ponderea surselor de finantare pe termen lung in
constituirea elementelor de patrimoniu ale firmei.
Din puct de vedere tehnic se ridica probllema delimitarii exacte a resurselor
proprii sau imprumutate cu caracter durabil, permanent, de cele instabile, destinate afi
consumate pe termen scurt.
2) Rata autonomiei financiare globale (Rafg)
Rafg = CPropriu / TP * 100
unde : Cpropriu capital propriu ;
2003 : Rafg = 2.748.645 / 30.942.068 * 100 = 9 %
2004 : Rafg = 6.748.645 / 53.617.645 * 100 = 13 %
Rata autonomiei financiare globale urmareste punerea in evidenta a ponderii
finantarii activitatii firmei din resurse proprii.
Diversitatea de conditii, in care se desfasoara activitatea intreprinderilor face
diferita stabilirea unor rate de referinta.
Totusi anumite autoritati recomanda ca satisfacatoare pentru echilibrul financiar :
28

Rafg 33 %
Prin urmare, existenta unui raport propriu egal sau maximal cu 33% din pasivul
firmei este o premisa a autonomiei financiare a acesteia, care in cazul nostru nu se
respecta.
3) Rata indatorarii globale ( Rig )
Rata indatorarii globale masoara ponderea datoriilor in
patrimoniul intreprinderii :
Rig = DT / TP * 100 ; Rig < 1
unde : TD total datorii
2003 : Rig = 28.193.423 / 30.942.068 * 100 = 92 %
2004 : Rig = 46.869.000 / 53.617.645 * 100 = 88 %
Autonomia financiara este primordiala pentru intreprindere deoarece ii da
posibilitatea de a decide in totala libertate si totodata de a o gasi si contracta noi
imprumuturi.
4) Rata indatorarii la termen ( Rit )
Pentru fundamentarea politicii financiare a intreprinderii prezinta interes gradul
de indatorare la termen, care se calculeaza prin raportarea obligatiilor ( datoriilor ) pe
termen mediu si lung, fie la capitalul permanent, fie la capitalul propriu.
Rit = DTLM / TP * 100
unde : DTLM datorii pe termen mediu si lung.
Capacitatea de indatorare este saturata cand Rit se aproprie de 1.
Posibilitatea de indatorare va fi cu atat mai mare cu cat rata este mai scazuta.
Calculul ratelor de structura poate oferi date pentru analiza evolutiei acestora in
timp.
In acest sens vor fi calculate ratele de structura pentru mai multe exercitii
financiare si modificarile absolute ale ratelor intre aceste exercitii.
In urma acestor analize se pot emite aprecieri despre evolutia in timp a activitatii
firmei si mai ales a patrimoniului acesteia.
Totodata pot fi generate si prognoze pentru perioada urmatoare daca datele
analizate cuprind perioade atat de lungi incat posibilitatea desfasurarii evenimentelor sa
fie apreciabila.

29

Aceste prognoze se pot face pe baza unor scenarii mai complexe sau pe baza
trendurilor obtinute prin diverse mijloace de exploatare.
Dintre aceste mijloace ceea mai utilizata este metoda grafica, ea neimpunand o
munca laborioasa.

4.4.

RATELE DE ROTATIE

Ratele de rotatie furnizeaza informatiile calitative cele mai bogate in semnificatii

pentru analiza bilantului.
Aceste rate exprima de fapt ritmul in care diferite elemente ale bilantului sunt
reinoite, in cadrul activitatii curente a intreprinderii.
Ratele de rotatie a stocurilor
Stocurile sunt supuse unei constante reinnoiri, datorita efectului conjugat al
operatiunilor de aprovizionare, productie si vanzare.
Pentru societatea comerciala CONI S.A. Ploiesti, de exemplu, aprovizionarea
permite obtinerea de marfuri ( teava ) care alimenteaza stocurile, in timp ce vanzarile
exprima o consumare a stocurilor constituite.
Este deci, o legatura intre cele doua fluxuri, de aprovizionare si de vanzare care
asigura rotatia stocurilor.
Pentru o intreprindere de productie, ciclul de activitate este mai complex.
O unitate de acest fel achizitioneaza materii prime, materiale, combustibili,
semifabricate si altele si le transforma in produse finite.

Aprovizionare

Stocuri de

Productie

materii prime

Stocuri de
produse finite

Figura 5 Ciclul de productie

30

Vanzari

Ritmul de reinoire sau de rotatie a stocurilor poate fi determinat prin relatia intre
valoarea stocului mediu existent in intreprindere si valoarea aprovizionarilor care au
alimentat stocul in cursul perioadei date.
Activele circulante asigura functionarea firmei pe fiecare ciclu de productie.
Rotatia activelor circulante se refera la viteza cu care acestea se transforma in
venituri prin vanzarea productiei sau a marfurilor.
Aceasta viteza poate fi masurata in numar de rotatii sau in durata unei rotatii.
Tinand cont ca fiecare rotatie este aducatoare de venit care contine o parte din
profit, rezulta ca situatia este cu atat mai favorabila cu cat viteza de rotatie este mai mare.
Rotatia activelor circulante = CA / Active circulante
= 150.281.088 / 49.751.760
Daca se ia in calcul capitalul circulant se poate deduce :
Rotatia capitalului circulant = CA / Active circulante Datorii curente
= 150.281.088 / 49.751.760 46.869.000
In continuare vor fi prezenti indicatorii punand in evidenta diferite categorii de
active circulante.
O parte importanta a activelor circulante, urmarita cu interes de managementul
financiar o reprezinta creantele.
Din acest motiv se urmareste viteza de rotatie a creantelor.
Aceasta viteza indica capacitatea firmei de a recupera creantele.
O valoare mai ridicata a acestui indicator va reliefa o situatie favorabila.
Rotatia creantelor = CA / Creante clienti
= 150.281.088 / 31.467.408
O buna gestiune a stocurilor trebuie sa determine o viteza cat mai mare de rotatie
a acestora.
Aceasta rata ofera informatii atat despre viteza de consum a stocurilor, dar si
despre evolutia valorii adaugate.
Rotatia stocurilor = Costul bunurilor vandute / Valoarea stocurilor
= 122.304.856 / 12.479.414

31

Rotatia datoriilor fata de furnizori arata cat din consumul de la terti revine la un
leu datorii, sau in ce masura productia este realizata pe seama datoriilor.
Cu cat acest indicator este mai mare, rezulta o mai buna capacitate a firmei de asi onora datoriile comerciale.
Rotatia datoriilor fata de furnizori
= Valoarea achizitiilor / Datorii fata de furnizori
= Costul bunurilor vandute / Datorii fata de furnizori
= 122.304.586 / 32.340.983
Pentru a putea estima care este capacitatea firmei de a-si acoperi necesarul de
fond de rulment pe seama incasarii creantelor se poate calcula indicatorul Perioada
medie de colectare a creantelor .
Rezultatul obtinut se compara cu valoarea indicatorului Rotatia datoriilor fata de
furnizori .
In conditiile in care perioada medie de colectare a creantelor este inferioara
rotatiei datoriilor fata de furnizori, situatia este favorabila pentru societatea analizata.
Perioada medie de colectare a creantelor = Valoarea creantelor / Media
vanzarilor zilnice
Valoarea indicatorului Perioda medie de stocare indica durata medie a
imobilizarii resurselor materiale si implicit financiare in productia stocata.
Este de dorit ca valoarea acestui indicator sa fie cat mai mica.
Acest rezultat ar indica o buna valorificare a productiei stocate si o probabilitate
mai mare se crestere a ciclului de productie si a rezultatelor economico financiare ale
firmei.
Perioda medie de stocare = Valoarea stocurilor / Costul mediu al bunurilor
vandute zilnic
Indicatorul Perioada medie de intarziere a platilor , pune in evidenta decalajul
intre valoarea datoriilor fata de clienti si onoarea acestora.
O situatie favorabila este indicata de o valoare mica a acestui indicator.
Pmip = Valoarea datoriilor fata de furnizori / Valoarea medie zilnica a
achizitiilor ( sau a costului bunurilor vandute )
Pmip perioada medie de intarziere a platilor

32

Rotatia activelor circulante si a capitalului circulant indica numarul de unitati

monetare pe care le obtine firma din vanzari pentru fiecare unitate monetara investita in
active circulante sau in capital circulant.
Rotatia creantelor, a stocurilor si a datoriilor fata de furnizori permit analistului sa
examineze cat de productiv sant utilizate cele trei componente ale capitalului circulant.
Perioada medie de colectare a creantelor reprezinta alti indicatori ai eficentei
managerului capitalului circulant al firmei.
Cladirile, terenurile si echipamentele reprezinta cele mai importante imobilizari
corporale din bilantul companiei.
Volumul vanzarilor generat de o unitate monetara investita in imobilizari
corporale este masurat de indicatorul imobilizari corporale :
Rata imobilizarilor corporale = CA / Valoarea imobilizarilor corporale
= 150.281.088 / 3.865.885
Utilitatea ratelor de rotatie
Ratele de rotatie permit sa se masoare ritmul de derulare a operatiilor ciclice de
exploatare aducand indicatii in sprijinul interpretarii notiunilor de FRN si NFR.
Ratele de rotatie permit sa se masoare lichiditatea stocurilor si a creantelor
comerciale, pe de o parte si exigibilitatea datoriilor fata de furnizori, pe de alta parte.
Duratele de rotatie a stocurilor si a creantelor corespund duratelor necesare pentru
a transforma in bani aceste elemente ale activelor circulante.
Calcularea acestor rate furnizeaza o estimare a lichiditatii unei parti importante a
activelor pe termen scurt.
Durata de rotatie a datoriilor fata de furnizori masoara exigibilitatea acestor
datorii, adica termenul acordat intreprinderii pentru a efectua plata lor.
Evaluarea lichiditatii activelor si a exigibilitatii datoriilor, aduc elemente
esentiale pentru aprecierea FRN.
De altfel, aceste rate arata formarea NFR, permit sa se inteleaga constrangerile la
care este supusa intreprindera si justifica nevoia de finantare a ciclului de explatare.

33

4.5.

INDICATORI DE EFICENTA PE BAZA DATELOR

FINANCIARE DIN BILANT

Rentabilitatea financiara se mai numeste rentabilitatea capitalului ( RCP ).

Utilitatea RCP
RCP masoara gradul de rentabilitate al investitiei facuta de actionari.
RCP este determinat cu ajutorul formulei :
RCP = Pn / Capital propriu
= 12.941.306 / 6.748.645
Unde : Pn profit net
Acest indicator reprezinta principala informatie de care are nevoie un investitor in
momemtul cand analizeaza oportunitatea unui nou plasament, sau cand evalueaza
eficenta unei investitii de capital financiar facuta anterior.
Mai mult, acest indicator permite identificarea investitiei optime sau mai precis
calculul costului de oportunitate a unei investitii.
Un detinator de capital poate fi pus in situatia de a alege intre diferite investitii de
portofoliu la mai multe firme sau alte plasamente posibile precum : depozite bancare,
fonduri mutuale, investitii imobiliare etc.
Pentru fiecare din aceste investitii sau plasamente potentiale, posesorul de capital
va calcula profitul ce-i revine pentru unitatea monetara de capital investita, valoare care
corelata cu alti indicatori precum cei de risc, cei care cuantifica situatiile probabile
viitoare favorabile etc vor orienta decizia de investitie.
Pe termen lung, valoarea capitalului propriu este influentata de relatia intre
rentabilitatea capitalului propriu si costul capitalului propriu.
RATE DE RENTABILITATE
Rata de rentabilitate a capitalului propriu este influentata de :
-

rentabilitatea activelor totale ( RAT )

ponderea activelor in capitalul investit de actionari.

Aceasta rata indica eficenta cu care a fost folosit capitalul.

34

Stiut fiind ca activele sunt rezultatul investirii capitalului, iar modificarea

capitalului ( prin intermediul profitului ) are loc pe seama utilizarii activelor, rezulta o
stransa corelatie intre performantele acestora.
Eficenta folosirii capitalului este influentata de rentabilitatea activelor din firma.
RCP = RAT * K
unde : K factorul de multiplicare al capitalului
RENTABILITATEA ACTIVELOR TOTALE
Din relatia precedenta rezulta :
RAT = RCP / K
dar dupa cum s-a aratat anterior, rentabilitatea capitalurilor proprii depinde de :
RCP = Pn / Active * Active / Cp
unde :
Cp capital propriu ;
Rentabilitatea activelor masoara profitul obtinut de catre companie pentru fiecare
unitate monetara investita in active.
Factorul de multiplicare al capitalului propriu arata cate unitati monetare active
revin fiecarei unitati monetare investite de actionari.
RAT se mai poate calcula luand in considerare profitul inainte de plata
dobanzilor.
Numaratorul va fi profitul inainte de plata dobanzilor, din care se deduc
impozitele ajustate.
Impozitele ajustate reprezinta faptul ca la profitul net se adauga economia de
impozit, ca urmare a scaderii cheltuielilor cu dobanzile.
Rentabilitatea activelor totale inainte de dobanda
RAT inainte de dobanda = PID / Active
unde :
PID profitul inainte de plata dobanzilor, din care se deduc impozitele ajustate.
RAT inainte de impozitare = Pn + Chd * ( 1 ri ) / Active
unde :
Chd cheltuieli cu dobanzile ;
Ri rata impozitului.

35

Renatbilitatea activelor nete

Rentabilitatea activelor nete (RAN) se mai numeste si rentabilitatea capitalului
(RC) reprezinta raportul dintre PID si capitalurile proprii si imprumutate :
RAN (sau RC) = Pn + Chd * (1-ri) / Cp + Ci
unde :
Ci capital imprumutat
Cel mai potrivit indicator folosit pentru evaluarea rentabilitatii activelor nete este
costul mediu ponderat al capitalului propriu si imprumutat (CMPCPI).
CMPCPI se calculeaza ca suma costurilor surselor de finantare ponderata cu cota
parte a fiecareia dintre ele in finantarea totala.
CMPCPI = ( Csf i* sfj / sfj )
unde :
Csf reprezinta costul susrselor de finantare precum : dobanzi, dividende,
discount-uri neacordate etc.;
Sf sunt sursele de finantare precum : capital social, furnizorii, profitul, datorii pe
termen lung etc.;
I caregoria de cheltuiala cu sursele de finantare ;
J tipul de sursa
Rentabilitatea activelor totale operationala
Caracteristica acestei rate este faptul ca ia in considerare numai veniturile din
exploatare.
RAT operationala = Pn + (Chd Vd) * (1-ri) / Cp + Ci D Its
unde :
D disponibilitati
Its investitii pe termen scurt
Vd venituri din dobanzi
Rentabilitatea activelor totale se poate descompune in doi factori :
RAT = Pn / CA * CA / Active
RAT = Rata profitului * Rotatia activelor
unde :

36

Profit net / CA reprezinta marja profitului net sau mai simplu, rata profitului
in functie de CA.
Nu trebuie uitat ca CA reprezinta principala forma de venit din activitatea de
exploatare.
Evaluarea activitatii de investitii
Managementul activelor cuprinde doua domenii :
-

managementul capitalului circulant ;

managementul activelor pe termen lung.

Capitalul circulant reprezinta diferenta dintre activele circulante alefirmei si

datoriile curente.
INDICATORI CE PERMIT EVALUAREA GRADULUI DE
INDATORARE A FIRMEI
Evaluarea activitatii de finantare se face cu ajutorul indicatorilor ce permit
evaluarea gradului de indatorare a firmei.
Lichiditatile pe termen scurt se exprima in functie de datoriile pe termen scurt.
Evaluarea riscurilor datoriilor pe termen scurt se face cu ajutorul urmatorilor
indicatori :
Rata lichiditatii generale = Active circulante / Datorii pe termen scurt
si :
Rlp = Numerar + Its + Creante / Datorii pe termen scurt
unde :
Rlp rata lichiditatii partiale
Rata lichiditatii generale exprima capacitatea firmei de a acoperi datoriile pe
termen scurt cu ajutorul activelor circulante.
La baza acestui rationament se afla conceptul de conformitate cu care activele
circulante se vor transforma in produse sau servicii care vor genera lichiditatii (intre

37

activele circulante se afla de obicei si stocuri de produse finite precum si creante active
circulante care au suferit procesul de transformare ).
Lichiditatile astfel obtinute se vor folosii la stingerea datoriilor pe termen scurt.
Rata lichiditatii partiale ia in calcul acea parte a activelor circulante cu maximum
de lichiditate, care pot fi utilizate cu o probabilitate mare in achitarea datoriilor pe termen
scurt.
In acelasi context se inscrie si rata lichiditatii imediate.
Rata lichiditatii imediate = Numerar + Its / Datorii pe termen scurt
Continuand rationamentul, se construieste indicatorul Rata de acoperire prin flux
de numerar care reprezinta un indicator de eficenta al activitatii de exploatare si totodata
a celei financiare ( privind recuperarea creantelor ).
Rata de recuperare prin flux de numerar = Flux de numerar din exploatare /
Datorii pe termen scurt
Situatiile sunt favorabile pentru firma atunci cand acesti indicatori sunt
supraunitari.
Aceste rate masoara capacitatea firmei de a-si achita datoriile pe termen scurt.
Imprumuturile si solvabilitatea firmei pe termen lung se analizeaza cu ajutorul
urmatorilor indicatori :
Studierea mixului capitalului ( ponderea capitalului propriu in structura
capitalului firmei ) se face cu ajutorul urmatoarelor rate :
Raportul datorii capital propriu = Total datorii / Capital propriu
= ( 1 FMC )
unde :
FMC = Active / Capital propriu factorul de multiplicare al capitalului

38

Raportul capital imprumutat capital propriu = imprumuturi pe termen

scurt & lung / Capital propriu
Indicatorul reprezinta numarul de unitati monetare finantate prin imprumuturi
pentru fiecare unitate monetara investita de actionari.
Rap.cap.imprumutat cap. total = imprumuturi pe termen scurt & lung /
Cap. propriu + imprumuturi pe termen scurt & lung
Acest raport evidentiaza proportia capitalului imprumutat in capitalul total al
firmei.
Rata de acoperire a dobanzilor se calculeaza pe baza urmatoarelor metode :
a) in contabilitatea de angajamente :
Rata de acoperire a dobanzii = Pn + Ch. cu dobanzile + Ch. cu impozitele /
Ch. cu dobanzile
reprezinta numarul de unitati monetare profit disponibil pentru fiecare unitate
monetara dobandita de platit.
b) in contabilitatea de trezorerie :
Rata de acoperire a dobanzii = FNAE + Dobanzi platite + Impozite platite /
Dobanzi paltite
unde :
FNAE fluxul de numerar din activitatea de exploatare.
reprezinta numarul de unitati monetare, numerar generat din activitatea de
exploatare pentru fiecare unitate monetara dobandita de paltit.

39

CAPITOLUL 5 SITUATIA FINANCIARA A SOCIETATII

COMERCIALE ANALIZATA PE BAZA INDICATORILOR
CUPRINSI IN CONTUL DE REZULTATE
5.1.

CIRCUITUL FINANCIAR

Deciiziile financiare in interactiune cu asteptarile diferitilor egenti din economie

au in vedere rentabilitatea si riscul.
Aceste doua notiuni constituie aspectele de baza ale logicii deciziilor financiare.
DESCRIEREA CIRCUITULUI FINANCIAR
Schema reprezentativa a circuitului financiar
Deciziile financiare care caracterizeaza domeniul finantelor intreprinderii pot fi
reprezentate sub forma unui circuit financiar.
DECIZIA DE

DECIZIA DE

INVESTITII

FINANTARE

ACTIV
IMOBILIZAT
Operatiuni
de investitii
ACTIV NET
DE
AXPLATAE

DECIZII
FINANCIARE

CAPITALURI
PROPRII
Actionari

CONDUCATORI

Operatiuni
de
exploatare

DATORII
FINANCIARE
Creditori
financiari

PORTOFOLIU

STRUCTURA DE

DE ACTIVE

FINANTARE

Figura 6. Circuit financiar

40

Circuitul financiar
Fluxurile de lichiditati.
Circuitul permite sa se puna in evidenta fluxurile de lichiditati care rezulta din
diferitele decizii financiare.
Intr-o prima faza, agentii economici care dispun de lichiditati acorda intreprinderii
fondurile necesare realizarii operatiunilor de investitii.
Piata de capital constituie locul de intalnire intre cererea de lichiditati a
intreprinderii si oferta de lichiditati a detinatorilor de capitaluri.
In acest sens intreprinderea emite titluri ( active financiare ), care sunt fie titluri de
proprietate( actiuni ), fie titluri de creanta.
Piata de capital este in consecinta o piata care rezulta din confruntarea ofertei si
cererei de titluri financiare.
Operatiunile de colectare a capitalurilor constituie operatiuni de finantare,
finantarea fiind in acest caz de origine externa.
In a doua faza, conducatorii intreprinderii decid alocarea fondurilor colectate,
achizitionand active, in acest caz vorbim de un flux determinet de operatiunile de
investitii.
Activele achizitionate pot fi, fie active industriale sau comerciale, fie active
financiare emise de alte intreprinderi sau de institutii financiare, intreprinderea poate
ulterior sa cedeze aceste diferite active si primeste in contrapartida un flux de lichiditati.
Acesta este un flux de dezinvesture.
Investitia in active industriale si comerciale este efectuata in vederea realizarii
ulterioare de fluxuri de lichiditati provenind din operatiunile de exploatare
(aprovizionare, productie, desfacere ), care implica achizitia sau crearea de active de
exploatare ( stocuri, creante, clienti ).
Aceste active sunt finantate partial din creditul obtinut de la furnizori.
Fluxurile de lichiditati rezultate din operatiunile de exploatare sunt completate de
fluxurile determinate de activele financiare ( titluri de participare, titluri de plasament ).
Fluxurile de lichiditati din exploatare, majorate eventual de fluxurile determinate
de activele financiare di de operatiunile de dezinvestire di diminuate de preleverile

41

fiscale, sunt utilizate, fie pentru renumerarea ( sub forma de dobanda ) si rambursarea
creditelor financiare, fie pentru plata dividentelor catre actionari, fie reinvestite in
intreprindere.
Operatiunile de renumerare si de rambursare tin de categoria operatiilor de
finantare, intrucat ele rezulta din deciziile de colectare de capitaluri.
Operatiunea de reinvestire a fluxurilor constituie, in acelas timp, o operatie de
finantare ( finantarea interna sau autofinantarea) .
Deciziile financiare si participantii la derularea operatiunilor financiare
Deciziile financiare luate de conducatorii intreprinderii sunt clasate in doua
categorii :
-

decizii de investire (si de dezinvestire), care privesc constituirea si

gestionarea portofoliului de active ;

decizii de finantare care determina structura de finantare.

Patru categorii de agenti intervin in aceste decizii : actionarii, conducatorii,

creditorii si statul.
DECIZIILE DE INVESTIRE SI FINANTARE
Distinctia intre decizia de investire si cale de finantare constituie baza
rationamentului financiar.
Deciziile de investire si de dezinvestire
A. Deciziile de investire
Orice decizie de plata, care conduce la achizitia unui activ, in vedera obtinerii de
fluxuri de lichiditati ulterioare si care are cas cop crestera bogatiei proprietarilor
intrprinderii, constituie o investitie.
Cresterea bogatiei proprietarilor intreprinderii este echivalenta cu cresterea valorii
intreprinderii.
Se poate spune ca :
-

cresterea de valoare semnifica faptul ca investitia este rentabila ;

42

pentru a avea creare de valoare este necesar ca rentabilitatea investitiei sa

fie superioara costului resurselor din care se finanteaza.

Aceasta definire larga a investitiilor permite sa se considere investitii totale

activele materiale si imateriale, industriale, comerciale sau financiare.
Din punct de veder financiar, locatia de gestiune constituie un mod particular de
finantare a investitiilor.
Structura portofoliului de active care rezulta din deciziile de investitii cuprinde
doua componente :
-

componenta principala reprezentata de activele imobilizate sau activele

fixe ;

componenta accesorie din care face parte activele circulante (stocurile,

creante de exploatare, disponibilitati).

Daca scadem din valoarea activelor circulante detinute de intreprindere, datoriile

antrenate de operatiile de exploatare (in principal datorii fata de furnizori), obtinem
activul net de exploatare.
Activele imobilizate impreuna cu activul net de exploatare formeaza activul
aconomic.
Activul economic = Active imobilizate + Activ net de exploatare
B. Dezivenstirea
Obiectivul dezinvestirii il reprezinta cresterea bogatiei proprietarilor
intreprinderii.
Dezinvestirea presupune ca lichiditatile degajate de vanzarea unor active sa
primeasca o utilizare mai rentabila, fie prin reinvestirea lor in intreprindere, fie prin
restituirea lor aporturilor de capital.
Deciziile de finanatare
Deciziile de finantare privesc trei tipuri principale de decizii :
1. alegerea structurii de finanatare, adica repartitia intre capitalurile apartinand
actionarilor si cele provenind de la creditorii financiari.
Aceste decizii au o influenta determinata asupra marimii riscului suportat de
actionari.

43

O crestere a indatorarii mareste riscul pentru actionari ;

2. politica de dividende ; astfel spus, alegerea intre reinvestirea beneficiului si
distribuirea acestuia sub forma de dividende ;
3. alegerea intre finanatarea interna (autofinanatarea) si finanatarea externa
(fonduri aduse de actionari si contractarea de datorii financiare).
Structura de finantare care rezulta din deciziile financiare cuprinde capitalurile
proprii si datoriile financiare.
Datoriile financiare nu cuprind datoriile determinate de operatiile de exploatare
(de exemplu datoriile fata de furnizori).
Datoriile financiare corespund datoriilor care fac obiectul unei renumerari
explicite sub forma de cheltuieli financiare, fixate contractual.
Reprezentarea schematica a bilantului financiar
Structura bilantului financiar, care rezulta din deciziile de investitii si de finantare,
este fondata pe trei categorii de operatii : de investitii, de exploatare si de finantare.
Tinand cont de egalitatea activului cu pasivul, activul economic este egal cu suma
capitalurilor proprii si a datoriilor financiare :
Activ economic = capitaluri proprii + datorii financiare
ACTIV

CAPITALURI

IMOBILIZAT

PROPRII

(imobilizari nete corporale)

ACTIV NET DE

DATORII

EXPLOATARE

FINANCIARE

(active circulante mai putin datorii

(imprumuturi pe termen

de exploatare)

lung si mediu si credite

bancare curente)

Figura 7. Bilantul financiar

44

PARTICIPANTII LA DERULAREA OPERATIILOR FINANCIARE

Patru categorii de persoane intervin in derularea operatiilor financiare : actionarii,
conducatorii unitatii, creditorii si statul.
Actionarii sunt detinatorii de titluri de proprietate asupra intreprinderii, aceste
titluri prezentandu-se indeosebi sub forma actiunilor.
Daca actiunile sunt cotate la bursa, riscul se aprecieaza in functie de evolutia
cursurilor.
Renumerarea actiunilor este data de doi factori aleatori : dividendele si evolutia
valorii titlurilor financiare.
Riscul legat de evolutia valorii titlurilor financiare depinde de :
-

evolutia mediului economic, care determina riscul de piata sau riscul

sistematic si care afecteaza ansamblul intreprinderii ;

politica urmata de intreprindere in materie de investitii si de finantare care

determina riscul specific de intreprindere.

Poate fi precizata natura riscului, facand discutie intre riscul de exploatare

determinat de politica de investitii, riscul financiar si riscul de faliment, determinat de
politica de finantare.
Avand in vedere riscurile, rata de rentabilitate asteaptata de un actionar care
investeste intr-o intreprindere, se comporta astfel :
Rata cuvenita pentru capiatlurile proprii = rata fara risc + prima de risc de
exploatare + prima de risc financiar + prima de risc de faliment
Rata fara risc corespunde ratei de rentabilitate adusa de un plasament fara risc,
care ar fi de exemplu, o obigatiune emisa de stat sau un certificat de trezorerie.
Creditorii pot fi creditori pentru exploatare sau creditori pentru investitii, dupa
cum creantele lor sunt legate de operatii de exploatare sau de operatii de investitii
realizare de intreprindere.
Se pot distinge trei categorii principale de creditori financiari :

45

creditorii obligatari, ale caror creante apar adesea sub forma unui titlu
cotat pe piata si usor negociabil, obligatiunea.
Numai marile intreprinderi au acces la piata obligatiunilor ;

bancile si diferite institutii financiare care finanteaza majoritatea

intreprinderilor ;

cei care dau cu chirie, operatiile de finantare fiind facute sub forma
locatiei sau locatiei cu optiune de cumparare (leasing).
Aceste operatii se analizeaza ca un tip particular de imprumut.

Creditorii primesc o dobanda stabilita contractual si isi recupereaza la scadenta

capitalul imprumutat.
Nefiind proprietari ai intreprinderii, renumerarea lor nu este variabila, in functie
de rezultateale intreprinderii.
Creditorii financiari suporta trei tipuri de riscuri.
Primele doua isi au originea in variaria valorii creantelor, care rezulta din
fluctuatia ratei dobanzii si din veriatia nivelului de prt.
Al treilea tip de risc, este riscul de faliment, determinet de imposibilitatea
intreprinderii de a face fata platilor legate de indatorare.
Statul intervine la diferite niveluri ale circuitului financiar si influenteaza
ansamblul deciziilor financiare, modificand valorile variabilelor care stau la baza
calculelor agentilor economici.
Posibilitatile de actiune ale statului sunt multiple, intre care se mentioneaza
modificarea fiscalitatii (pentru intreprinderi si particulati) si modificarea ofertei si a
cererii de capital.
CICLURILE DE OPERATII AFERENTE CIRCUITULUI FINANCIAR
Circuitul financiar cuprinde trei tipuri de operatii deferite : operatii de investire (si
de dezinvestire), operatii de exploatare si operatii de finantare, carora le sunt asociate trei
cicluri.
Circlul de investire

46

Consideram o operatie particulara de investire. Activul achizitionat contribuie in

timpul duratei sale de viata la producerea de fluxuri de lichiditati in vederea satisfacerii
asteptarilor aportorilor la capitaluri.
Ciclul de investitii, care se identifica cu durata sa de viata, se sfarseste daca
activul nu mai contribuie la obtinerea de fluxuri de lichiditati, fie pentru ca el a fost
vandut, fie pentru ca a fost casat.
Extinderea acestui rationament la ansamblul investitiilor realizate de o
intreprindere permite sa se defineasca notiunea de ciclu de investitii pentru o
intreprindere.
Se poate astfel evalua durata medie de desfasurare, din punct de vedere tehnic, a
activitatii din intreprindere si totodata politica intreprinderii in domeniul investitiilor.
Cel mai adesea ciclul are o durata mare pentru industriile puternic capitalizate
( industria grea de exemplu ).
Ciclul de exploatare
Intr-o intreprindere de productie, investitiile au cas cop producerea de bunuri,
adica realizarea de operatii de exploatare (aprovizionare, productie, vanzare), carora le
sunt asociate diferite fluxuri de lichiditati.
Ciclul de exploatare din intreprindere care incepe cu aprovizionarile de la
furnizori si se termina prin incasarea clientilor, are o durata medie, de care depind
caracteristicile diferitelor activitati afectuate in intreprindere.
Durata ciclului de exploatare este, cel mai adesea, lunga in activitatile de
productie si redusa in cele de comert si servicii.
Ciclul de finantare
Ciclul de finantare reuneste ansamblul operatiunilor care se desfasoara intre
intreprindere si aportorii de capiatluri, fie ei actionari sau creditori.
Acest ciclu este o reflectare a ciclurilor de investitii si de exploatare.
Rolul sau este de a permite intreprinderii sa faca fata decalajului care apare intre
fluxurile de incasari si plati, provocate de operatiile de investitii si de exploatare.
Rezumand cele prezentate in acest capiatol, putem spune :

47

Circuitul financiar pune in evidenta fluxurile de lichiditati asociate diferitelor

decizii financiare, in interactiune cu relatiile dintre diferitii agenti ( actionari, conducatori,
creditori financiari si stat ).
Distingem trei categorii de operatii financiare : operatii de finantare (fluxuri
legate de colectarea capitalurilor si de renumerarea aporturilor de fonduri), operatii de
investire si de dezinvestire si operatii de exploatare.
Piata de capital este locul de intalnire a ofertei si a cererii de lichiditati si, in
acelasi timp, al ofertei si al cererii de titluri financiare.
Conducatorii iau doua mari tipuri de decizii financiare : decizii de investire si
decizii de finantare.
Operatiile de investire constau in achizitia de active, a caror finalitate este crearea
de valoare.
Potofoliu de active cuprinde o componenta principala, activele imobilizate si o
componenta accesorie, activul net de exploatare.
Decizia de finantare priveste raportul intre fondurile proprii si datoriile financiare,
distribuirea sau trecerea inrezerve a rezultatului financiar si alternativa finanatare interna
finantare externa.
Structura de finantare din bilantul financiar cuprinde doua componente :
capitalurile proprii si datoriile financiare.
Actionarii sunt proprietarii intreprinderii si isi asuma riscul obtinerii de profit.
Rentabilitatea asteaptata de acestia este in functie de trei tipuri de riscuri pe care
si le asuma : riscul de exploatare, riscul financiar si riscul de faliment.
Existenta sistemelor de control face ca cei care conduc sa se conformeze
intereselor actionarilor.
Creditorii financiari sunt renumerati intr-un mod independent de evolutia
rezultatelor.
Ei cunosc trei tipuri de riscuri, legate de fluctuatia ratei dobanzii, de variatia
nivelului pretului titlurilor si de insolvabilitatea debitorului.
Distingem trei cicluri de operatii : ciclul de investitii, ciclul de exploatare si ciclul
de finantare.
ANALIZA REZULTATELOR INTREPRINDERII

48

Intreprinderea concentreaza o complexitate de operatiuni economice si financiare,

care se regasesc in documentele contabile de sinteza sub forma fluxurilor si stocurilor.
Fluxurile au o influenta imediata asupra rezultatului exercitiului, in timp ce
stocurile prezinta un impact, temporar sau de durata, asupra echilibrului financiar, nevoii
de finantare a operatiunilor de gestiune si in final asupra silvabilitatii intreprinderii.
Drept urmare, analiza rezultatelor intreprinderii se va realiza pe baza contului de
profit si pierdere ( Contul de rezultate ).
Contul de profit si pierdere regrupeaza, pentru o perioada de activitate data,
ansamblul fluxurilor economice generatoare de venituri ( ca surse se imbogatire ) si
cheltuieli ( ca surse de saracire ).
In cadrul contului de rezultate se disting doua categorii de fluxuri : fluxuri de
venituri incasabile / cheltuieli platibile si fluxuri calculate.
Prima categorie majoreaza / diminueaza rezultatul net si trezoreria, iar fluxurile
din categoria a doua nu au o influenta decat asupra rezultatului, fara a afecta trezoreria
intreprinderii ( amortizari si provizioane calculate, reluari asupra provizioanelor, valoarea
net contabila a elementelor de activ cedate, distruse sau disparute etc.).
Pe baza contului de profit si pierdere se pot determina o serie de indicatori privind
volumul si rentabilitatea activitatii intreprinderii.

5.2.

SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE

Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice, respectiv

veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune, rezultate din activitatea de exploatare,
financiara si exceptionala ( figura nr. 8 )
Fiecare tip de activitate degaja un anumit rezultat calculat conform relatiilor :
-

venituri din exploatare cheltuieli de exploatare = rezultatul exploatarii

venituri financiare cheltuieli financiare = rezultatul financiar

venituri exceptionale cheltuieli exceptionale = rezultatul exceptional

rezultatul exploatarii + rezultatul financiar + rezultatul exceptional

impozitul pe profit = rezultatul net al exercitiului

49

- mii lei DENUMIREA INDICATORULUI

1.CIFRA DE AFACERI NETA
Productia vanduta - 704
Venituri din vanzarea marfurilor - 707
2.Variatia stocurilor
3. Productia imobilizata
4.Alte venituri din exploatare - 758
VENITURI DIN EXPLOATARE - TOTAL
5.a)Cheltuieli cu m.p. si mat consumabile - 602
Alte cheltuieli materiale - 603, 604, 608
b) Alte cheltuieli din afara(cu energia si apa) - 605
c)Cheltuieli privind marfurile - 607
6.Cheltuieli cu personalul
a) Salarii - 641
b) Cheltuieli cu asig. si protectia sociala - 645
7.a)Amortizari si provizioane - 6811
b) Ajustarea valorii activelor circulante
8. Alte cheltuieli de expoatare
8.1.Chelt.priv. Prest.ext. - 611- 613 ; 622 - 628
8.2.Cheltuieli cu alte impozite - 635
8.3.Cheltuieli cu despagubiri - 658
CHELTUIELI DE EXPLOATARE - TOTAL
REZULTATUL DIN EXPLOATARE - PROFIT
9. Venituri din interese de participare
10.Venituri din alte investitii financiare
11.Venituri din dobanzi - 766
Alte venituri financiare
VENITURI FINANCIARE - TOTAL
12.Ajustarea val. imob. Financiare
13.Cheltuieli privind dobanzile - 666
Alte cheltuieli financiare - 668
CHELTUIELI FINANCIARE - TOTAL
REZULTATUL FINANCIAR - PIERDERE
14. REZULTATUL CURENT - PROFIT
15.Venituri extraordinare
16.Cheltuieli extraordinare
REZULTATUL EXTRAORDINAR
VENITURI TOTALE
CHELTUIELI TOTALE
18.REZULTATUL BRUT - PROFIT
19.IMPOZITUL PE PROFIT
20.Alte cheltuieli cu inpoz.
21.REZULTATUL NET AL EX. FINANCIAR - PROFIT

50

Realizari in per. de raportare

31.12.2003
31.12.2004
91,928,903
150,281,088
106,414
614,366
91,822,489
149,666,722

91,928,903
496,287
285,414
18,625
78,092,201
688,439
527,545
160,894
291,458
325,081
3,269,247
3,215,735
15,063
38,449
83,466,752
8,462,151

507,805
150,788,893
1,228,909
797,520
22,250
122,304,856
1,056,399
808,886
247,513
648,687
7,474,306
6,925,619
16,938
531,747
133,532,927
17,255,966

4,848

138,710

4,848

138,710

277,427
2,145
279,572
274,724
8,187,427

149,015
588
149,603
10,893
17,245,073

0
91,933,751
83,746,324
8,187,427
2,051,857

0
150,927,603
133,682,530
17,245,073
4,303,767

6,135,570

12,941,306

FIGURA NR. 8 CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

Contul de profit si pierdere pe cele trei tipuri de activitati permite degajarea
unor solduri de acumulari banesti potentiale, destinate sa indeplineasca o anumita functie
de renumerare a factorilor de productie si de finantare a activitatii viitoare, denumite
solduri intermediare de gestiune ( S.I.G.).
Aceste solduri reprezinta de fapt palierele succesive in formarea rezultatului final.
Constructia indicatorilor porneste de la cel mai cuprinzator ( productia exercitiului
+ marja comerciala ) si se incheie cu cel mai sintetic ( profitul net al exercitiului ).
Fiecare sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare la treapta
respectiva de acumulare. ( figura nr. 9)
- mii lei CASCADA S.I.G.
Vanzari de marfuri - 707
Costul marfurilor vandute - 607
Marja comerciala
Productia vanduta - 704
Productia stocata(variatia stocurilor)
Productia imobilizata
Productia exercitiului
Marja comerciala+productia exercitiului
Consumurile provenite de la terti
Valoarea adaugata
Subventii de exploatare
Impozite,taxe si varsaminte asimilate
Cheltuieli cu personalul
Excedentul brut de exploatare(Insuficienta)
Reluari asupra provizioanelor
Alte venituri(din exploatare)
Amortizari si provizioane calculate(de exploatare)
Alte cheltuieli(de exploatare)
Rezultatul exploatarii(profit sau pierdere)
Venituri financiare
Cheltuieli financiare
Rezultatul curent(inainte de impozitare)
Rezultatul exceptional.
Impozitul pe profit
Rezultatul net al exercitiului (profit net)

FIGURA NR. 9 TABLOUL S.I.G.

51

149,666,722
122,304,856
27,361,866
614,366
0
0
614,366
27,976,232
8,974,300
19,001,932
0
16,938
1,056,399
17,928,595
0
507,805
648,687
531,747
17,255,966
138,710
149,603
17,245,073
0
4,303,767
12,941,306

1. MARJA COMERCIALA
MC = Venituri din vanzarea marfurilor (707) Costul marfurilor vandute (607)
= 149.666.722 122.304.856 = 27.361.866 mii lei
Marja comerciala vizeaza in exclusivitate intreprinderile comerciale sau numai
activitatea comerciala a intreprinderilor cu activitate complexa ( industriala si
comerciala).
Activitatea comerciala presupune cumpararea si revanzarea marfurilor, marfurile
fiind considerate bunuri cumparate pentru a fi revandute in aceasi stare.
Excedentul vanzarilor de marfuri in raport cu costul de cumparare al acestora
reprezinta marja comerciala.
Costul de cumparare al marfurilor vandute ( revandute ) include pretul de
cumparae (pret fara T.V.A.) majorat cu cheltuielile accesorii de cumparare si corectat cu
variatia stocurilor de marfuri.
2. PRODUCTIA EXERCITIULUI
PE = Productia vanduta (704) +/- Productia stocata + Productia de imobilizari
= 614.366 mii lei
Productia exercitiului ( in cadrul activitatii industriale ) include valoarea bunurilor
siserviciilor <fabricate> de intreprindere pentru a fi vandute, stocate sau utilizate pentru
nevoi proprii.
Productia exercitiului este un indicator inevitabil, dar ambigu, intrucat este
constituit din elemente foarte eterogene : unele sunt evaluate la pret de vanzare
( productia vanduta ), iar altele, la cost de productie ( productia stocata si productia
imobilizata ).
In plus, nivelul rezultatelor se poate modifica in functie de metoda retinuta pentru
evaluarea stocurilor.
Datorita acestui fapt, valoarea productiei nu poate sa reflecte o realitate
financiara.
In cadrul activitatii de comert, productia exercitiului include valoarea prestatiilor
oferite de societate, respectiv debitari de teava la dimensiunile solicitate de clientii firmei.

52

3. VALOAREA ADAUGATA
VA = MC + PE Consumuri de la terti ( 602-605,608,611-613,622-628 )
= 27.361.866 + 614.366 8.974.300 = 19.001.932 mii lei
Conceprul de valoare adaugata este extrem de important din punct de vedere
economic. Este vorba de diferenta dintre intrari si iesiri.
Ea masoara crearea de valoare de catre intreprindere. Vorbim de o creare de valori
incepand din momentul din care vanzarile exercitiului sunt superioare consumurilor
generate de aceste vanzari.
Valoarea adaugata este un bun indicator al ponderii activitatii economice a
intreprinderii in ansamblul economiei nationale.
Aceasta notiune este apropiata de agregatele din contabilitatea nationala.
Valoarea adaugata nu este adaptata analizei unei activitati de prestari servicii in
care consumul nu reprezinta altceva decat gheltuielile generale ale intreprinderii.
Pe langa activitatile de comert si prestari de servicii, o puternica valoare adaugata
poate insemna :
-

o tehnologie avansata sau produse protejate prin brevete ;

o puternica integrare pe verticala care diminueaza consumul.

Invers, se poate estima ca valoarea adaugata este ceea ce ramane pentru

renumerarea factorilor de productie ( munca, statul, investitorii ).
4. EXCEDENTUL BRUT DE EXPLOATARE
EBE = VA + Subventii pentru exploatare Cheltuieli cu impozite, taxe si alte
varsaminte asimilate (635) Cheltuieli cu personalul (641,645)
= 19.001.932 16.938 1.056.399 = 17.928.595 mii lei
Excedentul brut de exploatare este rezultatul dupa renumerarea factorilor de
productie, mana de lucru si stat.
Impozitele si taxele platite sunt considerate ca o renumerare a serviciiloe prestate
de catre stat.
Daca diferenta dintre valoarea adaugata si excedentul brut de exploatare este
importanta, aceasta arata o intreprindere cu o puternica utilizare a mainii de lucru.

53

Intreprinderea este slab mecanizata : fie ca substituirea capital munca este

imposibila, fie ca intreprinderea are o tehnologie imbatranita.
Excedentul brut de exploatare va fi soldul intermediar semnificativ pentru
intreprinderile prestatoare de servicii in care cheltuielile cu personalul reprezinta o parte
importanta din costuri.
Excedentul brut de exploatare este un bun indicator al performantelor industriale
si comerciale.
Pana la excedentul brut de explatare, ansamblul vaniturilor si al cheltuielilor are
un caracter incasabil si decasabil.
5. REZULTATUL EXPLOATARII
REZ. EXP. = EBE + Alte venituri din exploatare (758) + Venituri din
provizioane privind activitatea de exploatare Alte cheltuieli de exploatare (658)
Cheltuieli cu amortizari si provizioane (6811)
= 17.928.595 + 507.805 531.747 648.687 = 17.255.966 mii lei
Rezultatul exploatarii ( profit sau pierdere ) reprezinta diferenta dintre veniturile
si cheltuielile exploatarii.
Acest profit de 17.255.966 mii lei reflecta marimea absoluta a rentabilitatii de
exploatare, obtinuta prin deducerea tuturor cheltuielilor ( platibile si calculate ) din
veniturile exploatarii ( incasabile si calculate ).
Rezultatul exploatarii permite masurarea rezultatului activitatii.
El va permite masurarea eficentei aparatului productiv ca o combinatie intre
capital si forta de munca.
Diferenta dintre excedentul brut de exploatare si rezultatul exploatarii este
constituita in esenta din amortizarea imobilizarilor : incorporarea uzurii investitiilor la
productie.
De asemenea, se pot constata provizioane pentru deprecierea activelor circulante.
O intreprinder a carei functie de productie arata o puternica substituire a
capitalului cu munca va constata o puternica degradare a rezultatului de exploatare in
raport cu excedentul brut de exploatare.

54

Rezultatul exploatarii va permite compararea deciziilor productive facute de mai

multe intreprinderi din acelasi sector de cativitate, independent de modalitatea de
finantare practicata.
6. REZULTATUL CURENT AL EXERCITIULUI
REZ. CURENT = REZ. EXP. + Venituri financiare (766) Cheltuieli
financiare (666,668)
= 17.255.966 + 138.710 149.603 = 17.245.073 mii lei
Rezultatul curent integreaza costul finantarii intreprinderii (rezultatul financiar ).
Rezultatul curent este rezultatul tuturor operatiunilor curente ale intreprinderii.
Nefiind perturbat de elemente exceptionale, acest sold permite analiza dinamici
rezultatelor curente ale intreprinderii pe mai multe exercitii succesive.
In cazul nostru intreprinderea degaja rentabilitatea sa, intrucat rezultatul
exploatarii nu este negativ.
7. REZULTATUL BRUT AL EXERCITIULUI
REZ. BRUT = REZ. CURENT + Venituri exceptionale Cheltuieli
exceptionale
= 17.245.073 mii lei
8. REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI.
REZ. NET = REZ. BRUT Impozitul pe profit (691)
= 17.245.073 4.303.767 = 12.941.306 mii lei
Rezultatul net al exercitiului axprima marimea absoluta a rentabilitatii financiare
cu care vor fi renumerati actionarii pentru capitalurile proprii subscrise.
Acest profit net trebuie sa fie sustinut de existenta unor disponibilitati monetare
reale, altfel el va ramane doar un potential de finantare.
Profitul net urmeaza sa de distribuie sub forma de dividende sau/si sa se
reinvestesca in intreprindere.

55

5.3.

CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE

Capacitatea de autofinantare reflecta potentialul financiar degajat de activitatea

rentabila a intreprinderii, la sfarsitul exercitiului contabil, destinat sa renumereze
capitalurile proprii si sa autofinanteze politica de investitii din exercitiile viitoare.
Astfel spus, CAF este o resursa interna aflata in permanenta la dispozitia
intreprinderii.
Principii de baza :
Rezultatul exercitiului contabil nu inseamna o crestere ( sau o scadere ) a
trezoreriei cu aceasi suma. Aceasta din doua motive principale :
-

Nu toate veniturile si cheltuielile sunt incasabile respectiv platibile : atunci

cand se inregostreaza o amortizare, este vorba de o cheltuiala calculata
care nu corespunde unei plati ( pretul achizitiei fiind achitat in momentul
achizitiei ).
De asemenea, o reinregrare de provizioane nu conduce la nici o incasare,
este doar un venit calculat.

Nu toate incasarile si platile corespunzatore veniturilor si cheltuielilor se

realizeaza la inchiderea exercitiului.
Acestor doua motive se adauga ponderea finantarii ciclului de investitii si
a evolutiei cheltuielilor financiare.

Capacitatea de autofinantare este degajarea potentiala a trezoreriei atunci cand

toate veniturile incasabile sunt incasate si toate cheltuielile de platiti sunt achitate.
Pe de alta parte, ea reprezinta capacitatea intreprinderii de a-si autofinanta
investitiile si cresterea necesarului de rulment, precum si capacitatea de a-si rambursa
datoriile financiare.
Metode de calcul :
Capacitatea de autofinantare este diferenta dintre toate veniturile monetare si
toate echeltuielile monetare ale exercitiului.
CAF se poate determina prin doua metode :

56

1. Metoda deductiva
Este suficient sa analizam caracterul monetar sau nemonetar al veniturilor si la
cheltuielilor.
Pana la nivelul excedentului brut de exploatare, toate veniturile si cheltuielile sunt
incasabile si respectiv de plata.
Putem pleca prin urmare de la excedentul brut deexploatare.
a) Tabloul de calcul al CAF metoda deductiva :
CAF = EBE + Venituri financiare si exceptionale incasabile Cheltuieli
financiare si exceptionale platibile Impozitul pe profit
Excedentul brut de exploatare ( Insuficienta bruta de exploatare )
+ Alte venituri din exploatare
-

Alte cheltuieli pentru exploatare

+ Venituri financiare : fara reluari asupra provizioanelor

-

Cheltuieli financiare : fara amortizmente si provizioane financiare

+ Venituri exceptionale : fara venituri din cesiunea imobilizarilor

- cote parti din subventii pentru investitii virate
asupra rezultatului net al exercitiului
- reluari asupra provizioanelor exceptionale
-

Cheltuieli exceptionale : fara valoarea neta contabila a imobilizarilor

cedate
- amortizmente si provifioane
exceptionale calculate

Impozit pe profit

= CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE a exercitiului

2. Metoda aditiva :
Rezultatul exercitiului fiind egal cu ansamblul veniturilor si cheltuielilor
exercitiului ( monetare is calculate ), capacitatea de autofinantare se poate calcula
adaugand la rezultatul exercitiului ansamblul cheltuielilor calculate si scazand ansamblul
veniturilor.
57

O eroare frecventa comisa in calculul capacitatii de autofinantare prin metoda

aditiva este neluarea in calcul a provizioanelor si a veniturilor din provizioane cu caracter
financiar sau exeptional, care sunt clasate in contul de profit si pierdere in blocurile
financiare si exceptionale.
b) Tabloul de calcul al CAF metoda aditionala :
Rezultatul exercitiului ( Rezultatul net )
+ Amortizmente si provizioane ( de exploatare + financiare + exceptionale )
calculate
-

Cote parti din subventii pentru investitii virate asupra rezultatului

exercitiului

Reluari asupra amortizmentelor si provizioanelor

Venituri din cesiunea elementelor de activ

+ Valoarea neta contabila a elementelor de cativ cedate

= CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE a exercitiului
Rezultatul exercitiului
Cheltuieli cu amortizarile
Capacitatea de autofinantare

12.941.306
648.687
13.589.993

Analiza capacitatii de autofinantare :

Capacitatea de autofinantare permite evidentierea capacitatii intreprinderii :
-

de a-si autofinanta intreprinderea ;

de a-si rambursa datoriile financiare.

Indicatorul : Datorii financiare / C.A.F. arata intr-o maniera teoretica in cate

exercitii intreprinderea va fi capabila sa-si ramburseze datoriile financiare, daca s-ar
perpetua in fiecare exercitiu aceeasi capacitate de autofinantare.
Marja bruta de autofinanatre
Notiune mai putin normalizata, marja bruta de autofinantare este apropiata de
capacitatea de autofinantare, dar considera ca cheltuielile cu provizioanele pentru
deprecierea activelor au un caracter monetar.

58

De asemenea, cheltuielile cu provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt

cheltuieli ce urmeaza a fi achitate ( monetare ) pentru acea parte care se cunoaste cu
certitudine.
Marja bruta de autofinantare (metoda deductiva)
+ Venituri incasabile
+ Reintegrari de provizioane pentru deprecierea activelor
- Reintegrari de provizioane pentru riscuri si cheltuieli pentru activele si pasivele
circulante
- Cheltuieli de platit
- Dotari la provizioane pentru deprecierea activelor
- Dotari la provizioane pentru riscuri si cheltuieli pentru activele si pasivele
circulante
= Marja bruta de autofinantare
Marje bruta de autofinantare (plecand de la capacitatea de autofinantare)
+ Capacitatea de autofinantare
- Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor
- Venituri din provizioane pentru riscuri si cheltuieli pentru activele si pasivele
circulante
- Cheltuieli cu provizioanele pentru deprecierea activelor
- Cheltuieli cu provizioanele pentru riscuri si cheltuieli pentru active si pasive
circulante
= Marja bruta de autofinantare
Diagnosticul prin sistemul ratelor
1. Ratele de rentabilitate comerciala
a. Rata marjei comerciale
Rmc = (Marja comerciala / Vanzari de marfuri ) x 100
= ( 27.361.866 / 149.666.722 ) x 100 = 18.29 %

59

Aceasta rata pune in evidenta strategia comerciala a intreprinderii analizate.

Astfel o marja comerciala de 18.29 % reprezinta o marja comerciala importanta,
rezultand astfel ca intreprinderea reclama cheltuieli generale sporite si deci servicii mai
bune catre clienti.
b. Rata marjei brute de exploatare
Rmb = ( EBE / CA ) X 100
= (17.928.595 / 150.281.088 ) X 100 = 12 %
c. Rata marjei nete
Rmn = ( Rez. net al exer. / CA ) X 100
= ( 12.941.306 / 150.281.088 ) X 100 = 9 %
d. Rata marjei nete de exploatare
Rmne = ( Rex. Expl. / CA ) X 100
= ( 17.255.966 / 150.281.088 ) X 100 = 12 %
e. Rata marjei brute de autofinantare
Rmba = ( CAF / CA ) X 100
= ( 13.589.993 / 150.281.088 ) X 100 = 9 %
2. Ratele de rentabilitate economica
Activ economic = Active fixe ( val. bruta ) + NFR + DBF
a. Rata excedentului brut de exploatare
Rebe = ( EBE / Activ economic ) x 100
b. Rata rentabilitatii economice
Re = ( Rezult. Economic / Activ economic ) x 100
c. Rata profitului net
Rpn = ( Profit net / Activ economic ) x 100
3. Rate de rentabilitate financiara
a. Rata rentabilitatii nete
Rfn = ( Profit net / Capitaluri proprii ) x 100
b. Rata de rentabilitate financiara inainte de impozit
Rfin = ( Profit brut / Capitaluri proprii ) x 100

60

CUPRINS :
1. PREZENTAREA SOCIETATII COMERCIALE CONI S.A. PLOIESTI
1.1. Date de identificare a societatii comerciale
1.2. Descrierea activitatii curente
1.3. Conducere / personal
1.4. Furnizori / clienti
2. INFLUENTA SISTEMULUI FINANCIAR GLOBAL ASUPRA GESTIUNII
FINANCIARE A INTREPRINDERII
2.1. Sistemul financiar si structura financiara globala
2.2. Modurile de finantare fundamentale
2.3. Continutul gestiunii financiare si ciclul de viata al intreprinderii
3. SITUATIA FINANCIARA A SOCIETATII APRECIATA PE BAZA BILANTULUI
3.1. Bilantul financiar
3.2. Analiza indicatorilor furnizati de bilantul contabil
4. METODA RETELOR FOLOSITA IN STUDIUL BILANTULUI
4.1. Tabloul de finantare
4.2. Analiza ratelor de structura ale activului
4.3. Analiza ratelor de structura ale pasivului
4.4. Ratele de rotatie
4.5. Indicatori de eficenta
5.SITUATIA FINANCIARA A SOCIETATII ANALIZATA PE BAZA
INDICATORILOR CUPRINSI IN CONTUL DE REZULTATE
5.1. Circuitul financiar
5.2. Soldurile intermediare de gestiune
5.3. Capacitatea de autofinantare

BIBLIOGRAFIE :
-

Suport de curs : Gestiune financiara

Bilantul societatii
Contul de profit si pierdere
Date informative
Situatia activelor imobilizate
Situatia amortizarii activelor imobilizate
Raportul de gestiune
Politici contabile si note explicative

61

62