Aristotel

Doua din cele mai cunoscute tratate ale sale, "Politica" i "Etica Nicomahica", aparin domeniului practic al filozofiei. Lucrrile nu sunt "practice", n sensul c nu sunt manuale didactice. Din contra, ele abunda n analize si n argumente, bazndu-se mai mult pe cercetri istorice i tiinifice. Ele sunt lucrri de filozofie practic; "practica", deoarece scopul sau elul lor nu este de a oferi adevrul, ci de a schimba faptele. Oamenii se disting de alte animale prin faptul c posed raiune si putere de gndire. Oamenii "conin ceva divin - ceea ce numim intelect este divin", iar intelectul nostru este "divinul nuntrul nostru". ntr-adevr fiecare dintre noi este un adevrat intelect, "caci el [intelectul] reprezint ceea ce natura umana are mai nobil si mai elevat". Activitatea intelectuala nu este suficienta. Oamenii nu sunt indivizi izolai. "Omul", scrie Aristotel, "este din natura un animal social". Aceasta remarca nu este un aforism fcut la ntmplare, ci o mostr de teorie biologic. "Animalele sociale sunt acelea care au o singura activitate n comun; aa sunt oamenii, albinele, viespile, furnicile si cocorii.". "i aceast nsuire este caracteristic omului, spre deosebire de toate vietile, aa c singur el are simirea binelui si a rului, a dreptului i a nedreptului i a tuturor celorlalte stri morale. Comunitatea unor fiine cu asemenea nsuiri creaz familia i Statul". Primul lucru demn de pus n evidenta n legtura cu ideea aristotelica de Stat este mrimea acestuia. "Caci, daca din zece oameni nu s-ar putea constitui o cetate, o suta de mii n-ar mai constitui o cetate." El nu i-a schimbat niciodat prerea ca micile orae-state erau cea mai propice - si cea mai natural form de societate civila. Un Stat, oricum ar fi el constituit, trebuie sa-i fie suficient siei si s ating elul pentru care el exista. "Bunstarea", care este elul Statului, este identificat cu "eudaimonia" (fericirea), care este scopul individului. Statele sunt entiti naturale i, asemenea altor obiecte naturale, au un scop sau un el. Noiunea de scop al Statului este legata de alt ideal nalt. "Principiul fundamental al constituiilor democratice este

libertatea. Cea dinti forma a libertii este de a conduce i de a fi condus, n mod succesiv. Alt form a ei este dreptul lsat fiecruia de a tri dup cum i place". Dar libertatea este sever restrnsa n Statul lui Aristotel. Ea este un prerogativ al cetenilor, ns o mare parte a populaiei nu avea cetenie. Femeile nu erau libere, existau sclavii. Potrivit lui Aristotel, unii oameni sunt sclavi de la natur, i deci este permis de fapt s fie subjugai. Cetenii puteau deine sclavi, aa cum puteau poseda si alte forme de proprietate. "Evident", scrie el, "e mai bine ca proprietatea sa fie privat, dar oamenii trebuie s o pun n comun la folosin." Dar el adaug imediat: "Este sarcina legiuitorului de a veghea ca cetenii s fac astfel.". Statul lui Aristotel nu va dispune de mijloacele de producie; el nu controleaz direct nici economia. Dar legiuitorul vegheaz ca regimul economic al cetenilor s fie guvernat potrivit. Aristotel descrie foarte detaliat diversele moduri n care Statul poate reglementa viaa cetenilor. Fiecare restricie, orict de bine intenionat ar fi n scopurile ei, este o ngrdire a libertii. n afirmaia lui Aristotel ca "toi cetenii aparin Statului" se poate ntrevedea germenii totalitarismului. Statul su este extrem de autoritar.