Sunteți pe pagina 1din 33

1

,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
cmyk
COLOR
EDITORIAL
de Vladimir Brilinsky
REVENIREA LA NORMALITATE...
SARMSEGETUSA
CURAT
n uItimii 10 ani, tabereIe de
arheoIogie de Ia Sarmisegetusa Regia
deveniser un adevrat cosmar, nu
numai pentru turistii care vizitau zona
n acea perioad, dar si pentru
autorittiIe care se vedeau
neputincioase n Iata dezastruIui care
se crea de Iiecare dat. Societatea
civiI, presa, uneori chiar autorittiIe,
protestau de Iiecare dat n Iata
peisajuIui jaInic oIerit de ctre
arheoIogi, ceIor care veneau s
viziteze tempIuI neamuIui romnesc
de Ia Grdistea MunceIuIui. Un peisaj
grotesc, desprins parc dintr-un IiIm
de groaz - cu mbrcminte intim
aruncat pe soareIe de andezit, cu
ciorapi atrnati pe sanctuare, cu
corturi mprstiate n Incinta Sacr,
cu tone de gunoaie, toate garnisite
cu... maneIe - se nItisa hidos
tuturor vizitatoriIor. Stui de attea
recIamatii si proteste, autorittiIe au
nteIes anuI acesta c o normaIizare a
situatiei Ia Sarmisegetusa ar trebui s
nceap cu ordinea. Si asa s-a ajuns
ca, n aceast campanie de spturi,
poate pentru prima data dup muIti
ani, totuI s Iie ca Ia carte. Chiar dac
uneori conditiiIe de viat si de munc
aIe arheoIogiIor au Iost mai greIe,
uneori Ioarte greIe, ei s-au adaptat
noiIor reguIi impuse de cei ce aveau
datoria s vegheze Ia integritatea
Sarmisegetusei. Au contribuit Ia
aceast revenire Ia normaIitate
Administratia ParcuIui Grdistea de
Munte-CiocIovina, Jandarmeria
judetuIui Hunedoara care, cu
dipIomatie si Iermitate, a Iost un reaI
Iactor de echiIibru si, nu n uItimuI
rnd, echipa de arheoIogi care a
nteIes c pe caIea unui diaIog aI Iogicii
se pot obtine muIt mai muIte.
MuItumiriIe si IeIicitriIe se cuvin a Ii
adresate ceIor trei Iactori care au
Icut ca, n acest an, Sarmisegetusa
s Iie mai curat.
COPACUL CU
BUCLUC
n toamna Iui 2004, o Iurtun
dobora Ia Sarmisegetusa un copac
imens, de vreo 20 de metri Iungime
si mai bine de un metru grosime.
Sttea czut copacuI nostru pe
drumuI pavat ce intra n Incinta Sacr
si toti cei ce veneau aici, trebuiau s-
I sar neconditionat pentru a ajunge
Ia sanctuare. Persoane n vrst
Iceau chiar eIorturi pentru aceast
curs cu obstacoIe iar aspectuI oIerit
turistiIor era a unei tri a nimnui. Au
trecut doi ani de atunci. Peste 700 de
ziIe de proteste, de recIamatii, de
scandaIuri, de reIerate, de reIuzuri,
de birocratie, de arogant si
nepsare... CopacuI prea c va
putrezi pe aceI Ioc. A Iost suIicient
ca, Ia conducerea OcoIuIui SiIvic
Grdiste, s vin Sorin BIdea, suIIet
de dac adevrat, iubitor de istorie
curat, nteIept gestionar aI pdurii,
pentru ca, n sIrsit, aceI copac s
dispar n cteva ziIe Ir nici un
tam-tam. Lui Sorin BIdea i se cuvine
un muItam mare ct copacuI care
acum nu mai este.
PANOUL
Legea 422 din 2001 prevede, n
mod Iogic, semnaIizarea cu panouri
conIorme cu IegisIatia european a
monumenteIor istorice de important
nationaI. PanouriIe trebuie s Iie nu
numai un ghid eIicient aI monu-
mentuIui, ci s-i conIere o protectie,
n caz de conIIict armat, conIorm
Conventiei de Ia Haga si, mai aIes, n
Iata cuttoriIor de comori care,
nevznd vreo semnaIizare a
monumentuIui, si pot desIsura
'activittiIe dup bunuI Ior pIac. n
5 ani, de cnd aceast Iege a Iost
eIaborat, nici un panou dup toate
standardeIe cerute, nu a Iost ampIasat
n Romnia.
Au aprut, n schimb, n preajma
unor monumente, tot IeIuI de tabIe
mzgIite dup Iogica 'merge si asa.
n sIrsit, a Iost aIeas cetatea
dacic Ardeu pentru premiera
ampIasrii primuIui panou IegaI de
semnaIizare a unui monument de
important nationaI. A organizat
aceast actiune Iundatia 'Dacia
RevivaI care se bate de ani buni
pentru a aduce normaIitatea n istoria
daciIor. Au sprijinit premiera asociatia
'SaIvati CettiIe Dacice, asociatia
'Dacia Nemuritoare, si MuzeuI
CiviIizatiei Dacice si Romane Deva.
Au ncercat boicotarea actiunii aItii,
despre care vom vorbi pe Iarg cu aIt
ocazie.
Trei situatii, trei actiuni, trei reusite
dup nsemnate eIorturi.
Ne bucur s constatm c nu
totuI este pierdut n aceast tar, c
mai exist un Iicr de sperant n ceea
ce priveste instaurarea normaIittii n
viata noastr de zi cu zi.
1rei evenimente au venit s aduc n luna august acea raz de
normalitate la care tot vism de vreo 1 ani ncoace.
2
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
CIVILIZAII ANTICE ALE EUROPEI TEMPERATE
Iosif Vasile FERENCZ
Argument
CiviIizatia dacic, Ir nici o
ndoiaI, a Iost una remarcabiI. O
dovedeste si interesuI deosebit care
i-a Iost acordat de ctre Iumea
stiintiIic si de ctre pubIicuI Iarg.
Cunoscut astzi mai aIes datorit
descopeririIor arheoIogice, civiIizatia
dacic oIer un mare voIum de
inIormatii cu ajutoruI crora este
posibiI reconstituirea, ntr-o msur
oarecare, a vietii comunittiIor
umane din acea perioad.
O aIt surs de inIormatii pentru
nteIegerea vietii unei popuIatii este
dat de comparatia cu viata aItor
popuIatii contemporane. Din acest
motiv, credem c este utiI s
prezentm n paginiIe Daciei
Magazin, pe parcursuI mai muItor
numere, una dintre civiIizatiiIe
contemporane cu care dacii au
intrat n contact n mai muIte
rnduri.
CEL| ()
n numruI anterior ne-am reIerit
Ia aceIe transIormri si restructurri
nregistrate Ia nceputuI ceIei de a
doua epoci a IieruIui care au creat
tuIburri n cadruI comunittiIor
ceItice si au condus Ia nasterea unui
nou tip de societate, IundamentaI
diIerit de acea ,,Iume a printiIor
caracteristic perioadei anterioare.
n acest context, mentionam c au
Iost decIansate migratiiIe din secoIuI
aI IV-Iea . Chr. n Iegtur cu aceIe
evenimente, traditia istoric
nregistrat de Titus Livius,
consemneaz cresterea
demograIic n rnduI biturigilor,
condusi de regeIe Ambigatus, care
gseste soIutia rezoIvrii
excedentuIui de popuIatie, prin
PrincipaIeIe triburi ceItice din PeninsuIa ItaIic,
dup V. Kruta
coIonizarea aItor regiuni. AstIeI, doi
nepoti ai si vor conduce dou
contingente ce se vor ndrepta, unuI
spre sud, aItuI spre est. Aceeasi
traditie este consemnat si de
Trogus Pompeius. n acest numr
ne vom ndrepta atentia asupra
ceItiIor care au traversat AIpii,
3
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
pentru a se stabiIi n PeninsuIa
ItaIic.
Deplasrile de populajii spre
sud. Peninsula Italic
EvenimenteIe desIsurate n
PeninsuIa ItaIic (Fig. 1) sunt mai
bine cunoscute din opera autoriIor
Iatini care, n perioada de sIrsit a
RepubIicii, au creat un scenariu aI
desIsurrii evenimenteIor,
preIund traditiiIe pe care Ie-au
evocat din perspectiva menajrii
prestigiuIui Romei. Acestora Ii se
adaug autori de Iimb greac
precum PoIybios sau Diodor din
SiciIia care au reIatat muIte dintre
ntmpIriIe vremii, n speciaI aceIea
care au marcat, pentru timp
ndeIungat, Iumea roman. AstIeI,
urmrind cu atentie texteIe si
compIetnd tabIouI istoric cu
inIormatiiIe Iurnizate de izvoareIe
arheoIogice, evenimenteIe pot s Iie
reconstituite ntr-o mare msur.
CuvinteIe Iui PoIybios, redactate
n secoIuI aI II-Iea . Chr., sunt
sugestive pentru debutuI coIonizrii
ceItiIor n norduI peninsuIei, pe vaIea
PaduIui: ,,Aceste campii le
stpaneau odinioar tvrreniennii
(acest etnonim este de Iapt numeIe
prin care vechii greci i desemnau
pe etrusci, n. n.) [.] i care,
datorit faptului c sunt la
indemana multora i cunoscute,
i-au dobandit o mare faim in
privinta rodniciei. [.] Celtii din
vecintate (n prima epoc a IieruIui
si Ia nceputuI ceIei de a doua epoci
a IieruIui, n. n.) aveau cu ei dese
legturi, privind cu ochi invidioi
frumusetea acestei tri, ei au
folosit un pretext neinsemnat i au
nvlit fr veste cu o armat
numeroas, alungandu-i pe
tvrrenienni din regiunea din furul
Rzboinic ceIt n car de Iupt speciIic perioadei invaziei in ItaIia, dup V. Kruta
4
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
cmyk
COLOR
Padului i luand in stpanire ei
inii aceste campii..
TextuI citat surprinde momentuI
situat n timp Ia nceputuI secoIuIui
aI IV-Iea, n care contingente de ceIti
provenind din zoneIe de Ia nord de
AIpi, apartinnd mai muItor triburi,
au traversat muntii si au preIuat de
Ia etrusci, prin Iorta armeIor, zona
padan. BtIia n care etruscii au
Iost nvinsi s-a desIsurat nu
departe de ruI Ticcino.
Pentru a reconstitui tabIouI
desIsurrii acestor evenimente,
trebuie s mentionm c, dup toate
probabiIittiIe, insubrii se aIIau deja
n nord-vestuI ItaIiei, Ia iesirea din
trectori pe care, astIeI, Ie contro-
Iau. CuItura desemnat de arheoIogi
cu numeIe: Golasseca, cunoscut
ca dezvoItat ntr-o zon situat ntre
IacuI Maggiore si orasuI Bergamo
de astzi, se pare c Ie-a apartinut.
PrimeIe grupuri sosite au
apartinut cenomanilor care s-au
asezat pe teritoriiIe de Ia estuI ceIor
aIe insubrilor, ntre ruI Pad si AIpi.
La rsrit de cenomani, pe IitoraIuI
si n goIIuI Adriatic, se aIIau
teritoriiIe venetilor, popuIatie de aIt
etnie, care nu a Iost supus de ceIti.
Unii dintre noii veniti au traversat
PaduI si s-au asezat Ia sud de IIuviu.
ntre acestia se numr boiii, n timp
ce uItimii veniti, senonii, au Iuat n
stpnire regiuniIe dintre Apenini si
IitoraIuI adriatic din juruI Anconei
(Fig. 1).
Surse contemporane
evenimenteIor, precum si unii
nvtati care au trit si si-au redactat
opera mai trziu, au descris
ciocniriIe dintre rzboinicii gaIi si
armateIe romane. Spre exempIu,
descrierea invaziei ceItice n
PeninsuIa ItaIic a Iost evocat
destuI de amnuntit de ctre
PoIibios, n Istoriile saIe. CuvinteIe
Iui Strabon sunt eIocvente n privinta
spirituIui rzboinic speciIic acestor
neamuri. EI ne Iace cunoscut cum
c Intregul neam, care se numete
ast:i gallic sau galatic, este
r:boinic, iute la manie i la
btaie .si sunt cu totii buni
lupttori . (Fig. 2-3).
ndrzneaIa si truIia n Iupt a
ceItiIor mergea pn acoIo nct nu
de putine ori Iuptau dezbrcati.
PoIibios descrie sugestiv un
asemenea episod din timpuI
ciocniriIor cu romanii: ,,Gaesatii
ins, din trufie, cat i din
indr:neal, aruncaser aceast
imbrcminte i se ae:ar goi,
numai cu armele, in primele
randuri, socoteau c astfel vor
fi mai sprinteni, pentru c terenul
Rzboinici ceIti, dup site-uI Skye-Net, 1996/2004
Brennus, imagine preIuat de pe site-uI Brennus.htm
5
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
cmyk
COLOR
era plin cu mrcini care puteau
s se agate de haine i s
impiedice folosirea armelor. Si
Iireste c, pentru inamici, era
inspimanttoare i privelitea i
iureul oamenilor goi ae:ati
inainte, brbati in floarea varstei,
care se distingeau prin vigoarea
i inftiarea trupurilor lor.
Conflictele cu romanii
AsediuI orasuIui etruc CIusium
(astzi Chiusi) de ctre senoni a
reprezentat momentuI debutuIui
conIIicteIor armate mpotriva
romaniIor. Cu aceI priIej, etruscii au
cerut ajutoruI romaniIor care au
trimis o ambasad Ia ceIti. Acestia,
ns, s-au aIturat asediatiIor
cIcnd astIeI dreptuI gintiIor. n
consecint, asediuI a Iost ridicat si
ceItii condusi de senonuI Brennos
au pornit asupra Romei. BtIia n
care s-au nIruntat ceIe dou Iorte
s-a dat n anuI 387, pe ruI Allia,
un aIIuent aI TibruIui, Ia circa 15
kiIometri de Roma si s-a soIdat cu
nIrngerea romaniIor.
Supravietuitorii s-au reIugiat n
orasuI Veii Isnd Roma Ir
aprare. EsecuI pe pIan miIitar a Iost
att de geu de suportat de ctre
romani, nct data btIiei, 18 iuIie,
a Iost procIamat, n caIendaruI
roman, ca zi neIast.
Locuitorii Romei s-au reIugiat
Ia Caere (astzi Cerveteri); un
numr mic dintre ei, mai aIes dintre
aceia care puteau s poarte arme,
s-au baricadat pe CoIina CapitoIin,
n timp ce oIiciaIittiIe (preotii si
senatorii) aIIate Ia o vrst suIicient
de naintat pentru a Ii utiIi n
deIensiva coIinei, au rmas pe Ioc
jertIindu-se pentru a spIa greseIiIe
Icute de ambasadori. La numai
trei ziIe dup btIia de pe ruI AIIia
ceItii au ptruns n oras si I-au
incendiat. Timp de sapte Iuni au
asediat, Ir succes, coIina
IortiIicat. Potrivit traditiei, gsteIe
tempIuIui zeitei Iunona au avertizat
aprtorii si, astIeI, a Iost respins
un atac nocturn care i-ar Ii surprins
nepregtiti.
n urma negocieriIor pentru
retragere, s-a convenit asupra unui
pret de rscumprare IabuIos
pentru aceIe timpuri, nsumnd 1000
de Iivre de aur. Titus Livius
reIateaz c, n timpuI cntririi
auruIui, Brennos a Iost acuzat c
IoIoseste unitti de msur
msIuite, moment n care si-a
aruncat spada pe taIgeruI baIantei
rostind cuvinteIe rmase ceIebre:
vae victis (vai ceIor nvinsi, n. n.)
Potrivit unora dintre autori, ceItii
nu au reusit s se bucure de prziIe
obtinute. Armata roman regrupat
sub conducerea Iui Camillus a reusit
Schema tactic a btIiei de pe ruI AIIia, dup site-uI Livius Picture
Archive the battIe at the AIIia (387 or 386 BCE).htm.
6
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
Ziar de informaie, evenimente,
anchete, sport,
mare si mic publicitate
s-i nving pe ceIti si s recupereze
bunuriIe adunate de ei. Este vorba,
evident, de o prezentare a IapteIor
istorice IavorabiI romaniIor avnd
menirea s saIveze pentru
posteritate onoarea romaniIor. n
reaIitate, asa dup cum ne Ias
PoIybios s nteIegem, ceItii au Iost
nevoiti s se retrag ,deoarece
venetii nvlir in tara lor,
atunci ei incheie pace cu romanii,
le ddur inapoi oraul i apoi
se intoarser acas. InIormatiiIe
istoricuIui grec se bazeaz pe opera,
astzi pierdut, a anaIistuIui roman
Fabius Pictor, care provenea dintr-
una dintre IamiIiiIe care au Iurnizat
ambasadorii trimisi Ia CIusium.
ConIIicteIe cu romanii au
continuat n deceniiIe urmtoare,
pn n anuI 345 . Chr., cnd aceIasi
PoIybios mentioneaz primuI succes
aI romaniIor.
InventareIe necropoIeIor ceItiIor
stabiIiti n ItaIia arat c noii veniti
si-au nsusit numeroase eIemente aIe
cuIturii mediteraneene. Prezenta
unor obiecte n cadruI compIexeIor
Iunerare atest IaptuI c noii veniti
au adoptat uneIe obiceiuri grecesti,
mergnd pn n domeniuI igienei
corporaIe. ConsecinteIe sintezei
ceIor dou civiIizatii - ceItic si
etrusc - au putut Ii surprinse si n
domeniuI artei. Este vorba de
aparitia unui nou stiI ornamentaI,
prezent pe pieseIe din metaI n
teritoriiIe de Ia nord de AIpi, care se
caracterizeaz prin tratarea n
manier ceItic a unor motive
speciIice Iumii mediteraneene.
Despre aceste aspecte vom vorbi
ntr-un numr viitor.
Rzboinici ceIti, dup site-uI Skye-Net, 1996/2004.
7
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
DECEBAL CEL MAI MARE STRATEG AL ANTICHITII
DINTRE ANII 87 I 106 REGELE EROU AL DACIEI
Prof. dr. Ion PACHIA 1A1OMIRESCU
Continuarea primuIui mare rzboi daco-roman n vremea
regeIui DecebaI, victoria ceIor cu stiinta de a se Iace nemuritori
si tributuI dat de Roma ntre anii 89 si 104 Sarmizegetusei.
La nceputuI iernii dintre anii 86 si 87, IegiuniIe Iui Domitian
si aIe Iui Fuscus, ajunse Ia Dunre, considerndu-se stpne
pe situatie, ncepuser srbtoriIe ,triumIuIui' sud-dunrean
asupra daciIor. Sarmizegetusa era convins c orgoIiosuI
Domitian nu va da ,tributuI' / ,subsidiiIe' ctre DecebaI,
asa cum Icuse naintasuI su, Vespasian, Iat de Duras /
Diurpaneus, dect dup ce IIoarea armatei imperiaIe va Ii
zdrobit pe IrontuI Dunrii de Jos si aI Dunrii de MijIoc. n
aceast situatie, a intrat n Iucru pIanuI de anihiIare a ntregii
armate romane din Moesia, adus de Domitian sub comanda
Iui Fuscus. Mare psihoIog, dipIomat si strateg, DecebaI,
cunoscnd puncteIe vuInerabiIe aIe orgoIiosiIor Domitian si
Fuscus, a trimis o asa-zis ,a doua soIie' Ia mprat, ,soIia
provocatoare'. Este vorba despre soIia ce a comunicat
mpratuIui Domitian c regeIe Daciei, DecebaI, nu mai
doreste respectarea vechiIor acorduri ncheiate ntre
Vespasian si Duras / Diurpaneus, privitoare Ia subsidii. n
nouI context, DecebaI va Iace pace dac ar vrea (eI,
Domitian) ca Iiecare roman (din imperiu) s-i trimit anuaI
doi oboIi, iar de nu, eI (DecebaI) i va decIara rzboi si-i va
aduce mari neajunsuri (DDB, 280). La aceast simpI
batjocur sau abiI, premeditat ncercare de a-I nIuria pe
dusman pn ntr-att nct s-I Iac s uite de cea mai
eIementar prevedere (ibid.), CorneIius Fuscus a trecut
Dunrea si a naintat pe VaIea OItuIui, ctre DeIiIeuI Turnu
Rosu, cu gnduI de a ajunge Ia Sarmizegetusa. Stratagema
Iui DecebaI a reusit. Dacii, chiar Ia prima ciocnire i-au nvins
pe romani si, generaIuI Fuscus Iiind ucis, au jeIuit tot ce au
gsit n tabereIe romane, dup cum aIirm Jordanes (IorGet,
78 p. 30 / cI. DDB, 280). Se pare c n urma mortii Iui Fuscus
ntmpIat, si dup prerea noastr, n susuI Vii OItuIui
Domitian Iu msuri mai energice de continuare a rzboiuIui
si, dnd comanda Iui Tettius IuIianus, I autoriz s procedeze
O dat cu iarna dintre anii 8 yi 87 d.H., destinele Daciei trec n seama lui Decebal, ultimul rege al
nemuritorilor, ce uimeyte lumea antic yi al crui portret (profil) eroic este surprins n cuvinte parc desprinse
din piatra Columnei Decebalo-1raiane, de istoricul Dio Cassius, chiar din inima Imperiului Roman: |Decebal
se dovedi| foarte priceput n urzirea rzboaielor yi dibaci n desfyurarea yi-n finalizarea lor, ytiind cnd s
nvleasc yi cnd s se retrag (,njelegnd cnd trebuie s loveasc yi cnd s se ndrpteze"), meyter n a
ntinde curse, viteaz / ager n lupt (,meyter n ayternerea curselor yi iute la fapt"), maestru yi n a se folosi
de izbnd ct yi n ndreptarea vreunei nfrngeri suferite (,administrnd deopotriv biruinja yi ieyirea cu
bine dintr-o nfrngere") - pentru care ndelung vreme fu un adversar periculos Poporului / Imperiului
Roman (Dio Cassius, Istoria Roman, LXJII, ; cf. XIRD, I, 123 sq.; StrPR, 281; Fontes, I, 83; MIMS, 52;
DDB, 279 sq.).
RegeIe DecebaI, personaIitate marcant a antichittii
8
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
cmyk
cu asprime Ia restabiIirea discipIinei iar eI pIec Ia Roma
(PGet, 66). LegiuniIe romane ntre care si Iegio V AIaudae
cte au czut n prizonierat (soIdatii ,scpati cu Iuga' au
Iost extrem de putini) au devenit Iegiuni de scIavi pe santiereIe
daveIor Daciei (Dacii nu si recrutau scIavii dect dintre
neamuriIe dusmane, dintre prizonieri; scIavia semeneiIor-daci
nu era admis de ZaImoxianism). Dup mai bine de un an de
Ia ,uIuitoarea' disparitie a armatei romane de sub comanda
Iui Fuscus, n Dacia, n anuI 88 d. H., Tettius
IuIianus ncrcat de prudent a ncercat
s reia ,oIensiva' Romei, atacnd dinspre
Istria si Pannonia, prin Banat. Dar DecebaI
prevzuse si aceast actiune rzboinic a
ImperiuIui Roman, angajnd mpotriv
(imperiaIiIor) dou neamuri germanice,
marcomanii si cvazii, n asa IeI nct s poat
Iovi IIancuI si ariergarda armateIor anti-
Sarmizegetusa. Tettius IuIianus a Iost Isat
s nainteze pn Ia Tapae (,PortiIe de Fier
aIe TransiIvaniei'), unde s-a dat o puternic
btIie. Dar cum Domitian n a crui minte
ncoItise pIanuI cuceririi Daciei de Vest a
pierdut btIiiIe angajate cu marcomanii si
cvazii n Pannonia, armata de sub comanda
Iui Tettius IuIianus a nceput ,s bat n
retragere', Ia suduI Dunrii de MijIoc. Spre a
nu sIrsi n chip mai dezastruos dect n
Moesia dup cum mrturiseste Dio Cassius
Domitian trimise n grab o soIie Ia DecebaI, regeIe daciIor,
si-I ndupIec a ncheia un tratat, pe care mai nainte nu I
ncuviintase (...); acesta primi nvoiaIa (...), dar nu voi s vin
eI nsusi ca s steie de vorb cu dnsuI (Domitian), ci trimise
pe Diegis (IrateIe mai mic aI regeIui dac), cu ctiva brbati, ca
s-i dea napoi armeIe si ctiva captivi, ca si cum i-ar Ii avut
numai pe aceia Ia dnsuI; Icndu-se aceasta, Domitian puse
diadema pe capuI Iui Diegis, ca si cnd eI ar Ii Iost n adevr
nvingtoruI si ar Ii putut da un rege DaciIor; eI mprti
soIdatiIor onoruri si bani si trimise Ia Roma, ca nvingtor,
ntre aIteIe, soIi si o scrisoare, zicea eI, de Ia DecebaI, dar pe
care se spunea c o pIsmuise chiar eI; eI mpodobi
srbtoarea triumIuIui su cu o muItime de Iucruri pe care Ie
Iuase nu de Ia dusmani (adic de Ia daci si de Ia aIiatii acestora
n. n.), ci cu totuI dimpotriv, din zestrea mprteasc: eI
(Domitian) cheItui cu tratatuI, dnd Iui DecebaI si atunci bani
muIti si mestesugari de tot IeIuI si pentru timp de pace si
pentru rzboi, si promitndu-i s-i dea muIti si n viitor; de
aceasta eI se IoIosea ntotdeauna ca si cum ar Ii Iost o prad
de rzboi, o dat ce adusese n stare de scIavie mprtia
nssi (CDIR, LXVII, 7 / cI. DDB, 282). RezuIt Iimpede c
primuI mare rzboi dintre daci si romani s-a ncheiat cu victoria
regeIui DecebaI asupra mpratuIui Domitian (Ia ncheierea
tratatuIui, regeIe-erou aI Daciei nici mcar nu I-a socotit pe
mpratuI roman, ignobiIuI Domitian, demn de a sta cu eI Ia
masa ,nvoieIiIor'; binenteIes, conditiiIe tratatuIui au Iost
dictate de IrateIe regeIui, Diegis) si c Roma a dat tribut
Sarmizegetusei si ntre anii 89 101 d. H. (cI. DDB, 282 sqq.;
PGet, 66 sq.; StrPR, 280 sq.; XIRD, I, 123 sqq.; GIrva, 54
sqq.).
AI doiIea mare rzboi dintre ImperiuI Roman si Dacia, din
anuI 101 sau rzboiuI dintre Traian si DecebaI, de Ia Tapae /
Tapia.
La 27 ianuarie, anuI 98 d. H., n tronuI Romei a Iost
ncoronat ca mprat Nerva Traian August. Pn n anuI 101,
tratatuI dintre Sarmizegetusa si Roma a Iost respectat, pe
baza pus de Domitian (PGet, 67), desi Traian, aproape trei
ani, a urzit minutios strategiiIe mpotriva Sarmizegetusei,
obiectivuI IundamentaI Iiind absoIvirea ImperiuIui Roman
de njositoruI tribut pe care-I pItea daciIor,
precum si s nIture pericoIuI ce crestea pe
Iiece zi contra sigurantei romaniIor, prin
sporirea puterei si a sumetiei Iui DecebaI
(XIRD, I, 127). Pentru a izbndi n proiectata
campanie mpotriva Sarmizegetusei, Traian a
reorganizat administrativ / economico-juridic
Dunogaetia (Dobrogea de azi), acum parte din
Moesia InIerioar, a dispus reIacerea mariIor
IortiIicatii dunrene din aceast arie a
imperiuIui, pentru dominarea cmpiei
muntene si moIdo-basarabene (PGet, 67).
Totodat, Ia 25 octombrie, anuI 100, a
mputernicit pe Marius Laberius Maximus,
guvernatoruI Moesiei, s ornduiasc din
nou si deIinitiv att priviIegiiIe oraseIor daco-
greco-romane de Ia Marea Neagr, ct si
graniteIe ntre teritoriiIe ruraIe aIe acestor orase
si teritoriiIe sateIor si trguriIor daco-romane
din interior, organizate quasi-municipaI roman.
,Romanizarea' (adic ,de Ia intrarea Daciei n ,Uniunea
European de-atunci') era Ia aceast dat asa de naintat n
Dobrogea, nct nssi toponimia se constat a Ii devenit n
parte roman (ibid.), ca si n aria moeso-sighin (ndeosebi,
n cea istriano-panonic). Dio Cassius a artat c dup ce
sttu ctva timp Ia Roma, Traian Icu o expeditie mpotriva
daciIor, gndindu-se Ia ceea ce Icuser ei, suprat pentru
banii (tributuI / subsidiiIe) pe care ei (dacii) i Iuau n Iiecare
an si vznd c puteriIe si truIia Ior cresc (CDIR, LXVIII, 6
/ cI. DDB, 321; DD, 221).
La 25 martie, anuI 101, Traian a decIansat rzboiuI
mpotriva Iui DecebaI, dup ce mobiIizase din imperiu o armat
de peste 150.000 de rzboinici (13 14 Iegiuni, muIte cohorte
si aIae, garda pretorian, diverse Iormatiuni ireguIare recrutate
dintre popuIatiiIe neromanizate, de Ia periIeria imperiuIui;
de muIt vreme Roma nu mai Icuse un asemenea eIort
miIitar DDB, 323). nainte de a trece Dunrea, prin Banat,
de Ia Viminacium Ia Lederata, spre a urma ,traseuI' Iui Tettius
IuIianus, dar Ir a nregistra insuccesuI din anuI 88 d. H., aI
mpratuIui Domitian si aI vestituIui su comandant roman,
Traian si-a angajat ,ca aIiati' mpotriva Sarmizegetusei,
sarmatii-iazygi, ce asigurau IIancuriIe romane (pornite din
baza daImato-panonic) n Cmpia Tisei. Traian a atacat /
cucerit Arcidava (Vrdia cI. GIrva, 56), Berzobis / Berzovia
(Jidovin), Aizizis / Aixis (FrIiug ori, cum nota Traian n
,comentariiIe' din Despre rzboiul cu Dacii, inde Berzobim,
deinde Aixim processimus), Ia Tibiscum (Timis-Jupa
aceste asezri dacice, mentionate si n TabuIa Peutingerian,
se aII n provincia Banat a Romniei). LupteIe dintre daci si
romanii condusi de Traian, pn aici, au Iost nesemniIicative,
dar naintarea greoaie s-a datorat si IaptuIui c mpratuI,
Domitian, mparatuI roman
nIrnt de geniuI miIitar
aI Iui DecebaI
9
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
extrem de prudent, si punea ariergarda n puncteIe-cheie aIe
traseuIui, construind chiar si castre (cI. DDB, 324). De aceste
momente aIe campaniei este Iegat si scena aducerii mesajuIui
scris pe ,pIria unei ciuperci', n care Traian era sItuit de
aIiatii Iui DecebaI, neamuri germanice (buri, roxoIani s. a.),
s se ntoarc si s Iac pace, dup reIatarea Iui Dio
Cassius (CDIR, LXVIII, 8 / cI. DDB). Respectiva scen se
consider c a Iost ncrustat si pe CoIumna DecebaIo-
Traian din Roma (dup comentariiIe mpratuIui Icute n
Despre rzboiul cu Dacii), nItisnd un cIret barbar
cznd, n Iata mpratuIui, de pe caIuI de seaua cruia e
Iegat un obiect discoidaI si, pare-se, poros; acesta ar Ii
ciuperca poate o iasc mare pe care aIiatii Iui DecebaI si
scriseser mesajuI (DDB, 324). De Ia Tibiscum, Traian a
continuat naintarea pe ,PortiIe de Fier aIe TransiIvaniei',
dar cuIoaruI Bistrei, Ia Tapae (azi, Tapia), unde ca si pe
Tettius IuIianus regeIe DecebaI I-a ntmpinat cu o puternic
armat si unde s-a dat prima mare btIie a mpratuIui, cu
pierderi cumpIite de o parte si de aIta. Dio Cassius mentioneaz
n istoria sa c Traian vzu pe muIti dintre ai si czuti si
ucise pe muIti dintre dusmani; si Iiindc nu mai aveau cu ce
Iega rniIe, se zice c eI nu crut nici chiar vesmntuI su si-
I tie, ca s Iac Iesi. ,Cenzura' CoIumnei DecebaIo-Traiana
nu a permis ns si ncrustarea n piatr a jertIeIor romane,
Iireste, mai importante dect ,ciuperca scris'. Ca si pentru
Tettius IuIianus, neIast a Iost crncena btIie de Ia Tapia
si pentru Traian, deoarece o biruint / victorie (n ciuda
istoriciIor ce ignor reaIittiIe rzboiuIui din iarna anuIui 101
102) nu poate Ii pus n seama mpratuIui, ci mai degrab
n contuI Iui DecebaI, cci mareIe rege-strateg, avantajat si
de sosirea iernii, I obIig pe adversar s prseasc IrontuI
de vest, angajndu-si trupeIe pe IrontuI sud-dunrean,
Iiindc nteIeptuI erou de Ia Sarmizegetusa, cu ostiIe din
MoIdavia si Gaetia, trecuse Dunrea, n Moesia InIerior si
ocupase castreIe romaniIor de pe maIuI drept aI IIuviuIui.
Deci din toamna anuIui 101 si pn n primvara anuIui 102,
de cnd mpratuI Traian a prsit IrontuI de vest si pn
cnd s-a angajat pe IrontuI sud-dunrean, biruitor a Iost
regeIe Daciei, DecebaI. Dacii capturaser deja Ioarte muIti
prizonieri romani din asa-ziseIe trupe auxiIiare aIe castreIor
Dunrii, permitndu-si s dicteze conditiiIe pcii din iarna
aniIor 101 102. Dio Cassius prezint destuI de conIuz
rzboaieIe dintre Traian si DecebaI. Se pare c n acest
,context', Traian a trimis Ia DecebaI o soIie condus de Sura
si CIaudius Livianus, preIectuI pretoriuIui; dar nu se Icu
nimic (CDIR, LXVIII, 9 / cI. DDB, 326), regeIe Daciei reIuznd
s abordeze cu acestia conditiiIe pcii, nct mpratuI trimise
si atunci pe aItii. DecebaI miza si pe o aIiant cu partii (din
Mesopotamia) Iui Pacorus aI II-Iea, ceiIaIti dusmani
redutabiIi ai romaniIor (DD, 225). PIiniu ceI Tnr n Scrisori
ctre 1raian (74, 1) mentioneaz pe un anume
CaIIidromus ce a Iost Iuat prizonier n Moesia de ctre
Susagus si care a Iost trimis n dar de ctre regeIe DecebaI
Iui Pacorus, regeIe PartiIor (apud GLSG, 117).
BtIia din Moesia primvara anuIui 102 d. H. si prima
mare oIensiv a mpratuIui Traian Ia Dunre.
Spre a opri oIensiva Iui DecebaI n Moesia, peste iarn,
Traian trimisese Iui Marius Laberius Maximus o bun parte
din trupeIe cu care naintase pn Ia Tapia. mpratuI, retras
n baza panonico-daImat pentru iernare, studiase bine
strategiiIe Iui DecebaI (pe primuI Ioc aIIndu-se atacuI pe
dou Ironturi). Primise si numeroase trupe de ntrire, nct
n primvara anuIui 102 a pornit rzboiuI care a ncIinat
deIinitiv baIanta n Iavoarea imperiuIui. Cu o puternic IIot,
a cobort de Ia Dunrea de MijIoc Ia Dunrea de Jos. Marea
btIie pentru Moesia InIerioar s-a dat n Dunogaetia
(Dobrogea), Ia Tropaeum (Tropaeum Traiani si azi ca
toponim turcizat din vremea ImperiuIui Otoman n AdamcIisi
/ ,Biserica OmuIui'). Victoriosi asupra daciIor si aIiatiIor
acestora, roxoIanii si bastarnii, soIdatii romani I-au acIamat
ca nvingtor / imperator. ntru amintirea acestei btIii
IundamentaIe, Traian a ordonat ridicarea ceIebruIui
monument arhitectonic, 1ropaeum 1raiani (cI. DDB, 304
sqq.; PGet, 69 sq.). Campania a continuat, Iiind recucerite
castreIe si daveIe de Ia Dunrea de Jos si de Ia Dunrea de
MijIoc. DecebaI a Iost respins Ia norduI acestui IIuviu, dup
cum este iIustrat si pe CoIumn.
RzboiuI pentru Sarmizegetusa vara anuIui 102 si
prima oIensiv nord-dunrean a mpratuIui Traian.
n vara anuIui 102 d. H., detinnd controIuI asupra Dunrii,
mpratuI Traian, dup ce respinsese soIia de pace trimis de
DecebaI (de data aceasta roIuriIe se inversaser), Ir a mai
da rgaz nemuritoriIor, a pornit rzboiuI pentru Sarmizegetusa,
decis s transIorme si Dacia Nord-Dunrean n provincie
roman, singura caIe de a scoate ImperiuI Roman din criz.
nsusindu-si IormuIa de atac a Iui DecebaI, Traian a hotrt
s asedieze capitaIa Daciei din dou directii: din sud-vest,
pe directia (mai veche) Viminacium Tapae / Tapia si Drobeta
/ Dierna (~ Tsierna ~ Cerna) Tapae, cu IorteIe armate
concentrate n baza daImato-panonic. Din sud, pe ,directia
Fuscus', Sucidava Buridava AruteIa (ArudeIa) (deIiIeuI
OItuIui / Turnu Rosu), cu IorteIe din Moesia-PuIpudava.
OstiIe romane pornite din sud erau conduse de M. Laberius
Maximus (guvernatoruI Moesiei, ce, dup cum se spune n
izvoareIe antice, ar Ii capturat-o si pe sora regeIui dac). Si
cavaIeria avea n Irunte pe Lusius Quietus (maur de origine).
La comanda armatei pornite din sud-vest, din Viminacium,
se aIIa nsusi mpratuI, ce, Ir prea mari diIicuItti, Ir mari
pierderi, a ajuns din nou Ia Tapae (Tapia). CavaIeria dacic
de ntmpinare, nainte de Tapae, Iusese respins de soIdatii
Iui Traian. n noua btIie de Ia Tape, tot att de crncen ca
si cea din anuI ce trecuse, Iegionarii si auxiIiarii germanici au
iesit biruitori. ComandantuI trupeIor dacice din zon s-a
sinucis nainte de a Ii Iuat prizonier de soIdatii Iui Traian (cI.
XIRD, I, 141). Dacii tinutuIui, aIturi de nobiIii Ior, s-au nchinat
mpratuIui ce, pentru a sIbi pe dusman, primea si trata pe
cei ce se supuneau, cu muIt bunvoint (ibid.). ntru
cinstirea soIdatiIor romani czuti n btIiiIe de Ia Tapae
(Tapia), Traian a poruncit s Ii se ridice un aItar si s Ii se
Iac n Iiecare an sacriIicii Iunebre (CDIR, LXVIII, 8 / cI.
DDB, 324). Stpni pe PortiIe de Fier aIe TransiIvaniei, romanii
au naintat n |ara HateguIui. Cu ct mpratuI Traian se
apropia de capitaIa Daciei, cu att Iupta Iua un caracter mai
nversunat; erau ntrituri ridicate mai Ia Iiece pas si aprate
cu o struint nemaipomenit; atacuriIe daciIor asupra
pozitiiIor romane devin tot mai dese; sngeIe curge n siroaie
si mai Iiecare pas nainte aI romaniIor este nsemnat prin
moartea unui Iegionar; iar din partea daciIor, jertIirea vietei
10
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
se Iace cu o drnicie pe care putea s-o expIice numai
nestrmutata Ior credint c ar Ii nemuritori (XIRD, I, 141).
TrupeIe conduse de Traian au jonctionat Ing Sarmizegetusa
cu ostiIe conduse de Maximus si Quiteus ptrunse prin
pasuI Turnu Rosu / VIcan spre ApuIum si Germisara. Se
consider c n cetatea de Ia Costesti au Iost gsite
stindardeIe si tehnica de rzboi Iuate de DecebaI de Ia Fuscus
(cI. DDB, 326; XIRD, I, 142), n anuI 87 d. H. ntre ostiIe Iui
DecebaI dintre daveIe dispuse jur-mprejuruI Sarmizegetusei
si IegiuniIe Iui Traian s-a ncins o btIie pe viat si pe moarte,
ca ntre vitejii egaIe; auruI, bogtiiIe daveIor Daciei stimuIau
pe Iegionarii angajati n Iupte, pe msura aprtoriIor disperati.
Pe de aIt parte, Traian dorea cu orice pret ca, nainte de
asternerea iernii, s ocupe ceI putin daveIe din puncteIe-
cheie aIe ariei sarmizegetusane, spre a putea controIa orice
miscare a daciIor din sacra Ior capitaI. Sarmizegetusa, aprat
din toate prtiIe de munti si de anotimpuI ceI mai urt de
soIdatii Romei, se artase Iui Traian, pentru nc patru ani, ca
inexpugnabiI. ncheierea unei pci, vremeInic, desigur,
devenise iminent si de o parte si de ceaIaIt. O soIie de
pace, din marii nobiIi daci a Iost trimis Ia mpratuI Traian.
RegeIe Sarmizegetusei a acceptat conditiiIe tratatuIui de pace
dictate de mprat: napoierea tuturor armeIor, a ntregii tehnici
de rzboi capturate de Ia romani, n rzboaie, ori primite n
baza tratateIor vechi (cu Vespasian si cu Domitian) de Ia
Roma; eIiberarea prizonieriIor romani de Ia Fuscus ncoace;
napoierea tuturor mesteriIor primiti de Ia romani; s Iie predati
Iui Traian toti ,dezertorii' si s nu mai primeasc nici un
roman, civiI sau miIitar (Iugari din imperiu), n sIujba sa (a
Iui DecebaI); s recunoasc de prieteni si dusmani pe
prietenii si dusmanii PoporuIui / ImperiuIui Roman; s
drme toate cettiIe Daciei etc. (CDIR, LXVIII, 9 / cI. XIRD,
I, 143). AstIeI ncheiat nvoiaIa, Traian trimise... pe soIii
Iui DecebaI Ia senat, pentru ca si acesta s ntreasc pacea;
dup ce Icu aceast Iegtur, Isnd o oaste Ing
Sarmizegetusa (ntr-un castru, cunoscut n vremea Iui Dio
Cassius drept Sarmizegetusa Roman DDB, 328), iar
ceIeIaIte prti aIe trii asezndu-Ie cu soIdati, eI se ntoarse n
ItaIia; soIii trimisi din partea Iui DecebaI Iur dusi n senat si
ei, punnd jos armeIe, mpreunar miniIe cum Iac prinsii de
rzboi, rostir cteva cuvinte, se rugar si astIeI ncheiar
pacea si-si Iuar apoi armeIe de jos; Traian si srbtori triumIuI
si Iu numit DacicuI; eI rndui n teatru Iupte cu gIadiatori...
(CDIR, LXVIII, 9 10 / cI. DDB, 327). Dar era o pace
pregtitoare de aIt rzboi.
UItimuI rzboi dintre DecebaI si Traian sau cderea
Sarmizegetusei (105 106).
Ar Ii Iost absurd respectarea unui astIeI de tratat
rzbuntor aI Romei pentru umiIinteIe Ia care o supusese
Sarmizegetusa n uItimeIe trei decenii tocmai de ceI ce
ngenunchease ImperiuI Roman n vremea Iui Domitian si i
zdrobise IIoarea armatei (conduse de Fuscus), tocmai de
geniaIuI rege aI Daciei, DecebaI, ceI ce avusese n mn si
sortii victoriei n prima parte a IupteIor cu Traian. Nici nu se
reasezase bine Traian n scaunuI imperiaI din Roma, c-i si
venir stiri de Ia Sarmizegetusa dup cum certiIic tot
Cassius Dio: DecebaI Iace muIte contra Iegturei pcii,
primeste iarsi dezertori, rentreste cettiIe, cerceteaz prin
soIi natiiIe / neamuriIe vecine, pedepseste pe aceIea ce nu
primeau a Ii de partea Iui... (CDIR, LXVIII, 9 10 / cI. XIRD,
I, 145). Este vorba despre campania de prin 103, mpotriva
aIiatiIor Romei, neamuI iazigiIor. Sustinuti de Iegionarii
romani, iazigii si ntinseser stpnirea peste pmnturiIe
daciIor dintre Dunre si Tisa. n ciuda ceIor prevzute n
tratatuI cu Traian, DecebaI restabiIea ordinea, dreptatea, n
spirituI strmosesc, n Cmpia Panoniei. Mai muIt, Roma Iui
Traian aIIase si despre soIiiIe dacice Ia popoareIe vecine si
mai ndeprtate, euro-asiatice, pentru aIiante n vederea
decIansrii unui rzboi anti-imperiaI etc. Apoi, DecebaI
spune aceIasi Dio Cassius nu se ndupIec a preda armeIe
si pe sine nsusi: eI strngea n vzuI tuturor osteni si ndemna
Ia rzboi pe vecini, spunndu-Ie c, dac-I vor prsi pe
dnsuI, si ei se vor primejdui. C mai sigur si mai usor si vor
pstra Iibertatea Iuptnd mpreun cu eI, nainte de a da
nenorocirea si c, de-i vor Isa pe daci s piar, mai trziu,
nemaiavnd aIiati, vor pti-o si ei (ibid.; cI. DD, 233; DDB,
330 sq.). Traian masase pe IrontuI Dunrii mai toate IorteIe
armate aIe ImperiuIui Roman, decIansnd n vara anuIui 105
d. H. rzboiuI de nimicire a Sarmizegetusei si de transIormare
n provincie roman a unei bune prti din Dacia Nord-
Dunrean. La 4 iunie 105, Traian si statuI major aI armateIor
imperiaIe ntre cei din statuI major: Hadrian, comandantuI
Iegiunii I Minervia, Decimus Terentius Scaurianus ce, dup
106, a Iost nscunat ca guvernator aI provinciei romane
Dacia Superior (partea Daciei Nord-Dunrene cuprinznd
ArudeIia / ArdeaIuI, Maramarisia / MaramuresuI, Crisiana /
Crisana, AIutuania / OItenia, BanatuI dintre Mures, Tisa si
Dunre-Partiscum) au pornit din Roma, s-au mbarcat Ia
Brundisium, nct n a doua jumtate a Iunii iunie coordonau
operatiuniIe miIitare din Moesia Superior. Pentru ca DecebaI
s nu decIanseze cu aIiatii Iui atacuri sud-dunrene pe
mai muIte Ironturi, n iarna dintre anii 105 106, mpratuI
Traian si statuI major aI IrontuIui Dunrii au decis: a) trecerea
grosuIui armateIor imperiaIe si a Iiniei IrontuIui Ia norduI
Dunrii, prin cinci Iocuri / ,vaduri': Viminacium / Lederata
(cu naintare sigur, pe drumuI vechi, presrat cu castre, din
101 pn n 105: Arcidava, Centum-Putei, Berzobis, Aizizis /
Aixis, Tibiscum, Tapia, Sarmizegetusa), Drobeta pe ,poduI
de piatr aI Iui DecebaI si Traian' / ,PoduI Drobetei' (construit
dup proiectuI arhitectuIui ApoIodor, ntre anii 102 si
primvara anuIui 105; poduI se arcuia peste Dunrea Iat de
1.127 de metri si adnc de 30 de metri; avea 20 de stIpi de
piatr pentru suprastructur, echidistanti cu ndeprtarea
unuia de ceIIaIt de 170 de picioare, adic de vreo 56 de
metri cI. XIRD, I, 147 / Girva, 59; zona Drobeta Dierna /
|ierna Iusese amenajat, din ordin imperiaI, pentru nIesnirea
tragerii de pe maI a ticiIor si bateIuriIor cu provizii, pe care
Traian era s Ie transporte pe Dunre n sus, din Moesia
ctre trmuI operatiuniIor; romanii anume, dup cucerirea
Moesiei si a Panoniei, organizaser dou IIotiIe pe IIuviu,
classis pannonica si classis moesica, IIotiIe care aveau ca
scop mai aIes paza trecerei Dunrii; dar Ir ndoiaI c,
aIturea cu aceste IIotiIe de rzboiu, trebuiau s se aIIe si
vase de transport XIRD, I, 129; Ia PortiIe de Fier, n IocuI
ceI mai impuntor, unde Dunrea biruieste muntii, se ceteste
nc, pe maIuI srbesc, inscriptia pus de Traian n anuI 100
d. H., n care spune c desIundnd stnciIe au deschis o
caIe... ibid.; n Iruntea armateIor trecute pe ,poduI de
11
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
piatr aI Drobetei' se aIIa mpratuI Traian; de Ia Drobeta, un
corp de armat a pornit-o spre Sarmizegetusa, pe ,drumuI
Diernei ~ Tsiernei ~ Cernei': Drobeta Dierna Ad Mediam
/ Mehadia Tibiscum / Timis Tapia Sarmizegetusa; grosuI
trupeIor si Traian au pornit de Ia Drobeta Ia Amutria / Motru;
de Ia conIIuenta MotruIui cu JiuI Gura MotruIui, un aI
doiIea corp de oaste a naintat spre pasuI VIcan, bIocnd
iesirea Sarmizegetusei Ia VaIea JiuIui;
pentru supravegherea zonei de Ia
conIIuenta Amutria / Motru Jiu, Traian
a ordonat ridicarea castruIui de Ia
Tatomiresti / ,Rcari-Gar'; de aici,
mpratuI a naintat cu IegiuniIe Ia
PeIendava / Craiova, apoi Ia AIutus / OIt,
spre a jonctiona cu armata Moesiei-
PuIpudava spre Sarmizegetusa; ,TabuIa
Peutingerian' mentioneaz IocaIittiIe:
PeIendava, Castranova, RomuIa,
Acidava, Rusidava, Pons-AIuti,
Buridava, Castra-Traiana, AruteIa,
Pretorium, Pons-Vetus, Stenarum,
Cedonia, Decidava, ApuIum cI. XIRD,
I, 152 sqq.), Oescus / Sucidava (pentru
armata Moesiei InIerior PuIpudava,
Iuzionnd Ia Pons-AIuti cu cea condus
de Traian dinspre PeIendava / Craiova si
traversnd Carpatii MeridionaIi prin Turnu Rosu),
Durostorum (pentru armata sud-est-moesian, naintnd
spre Ramidava / Cumidava prin pasuI Bran, ca s se
ntIneasc Ia Caput Stenarum cu Traian) si Troesmis /
Aegyssus (baz pentru armata est-moesic Ioarte bine dotat,
care a naintat pe ,drumuI Iui Burebista', Ia Piroboridava, a
traversat Carpatii OrientaIi pe Ia Angustia, din captuI pasuIui
Oituz, sau cuIoaruI Trgu Ocna Miercurea Ciuc; de Ia Caput
Stenarum, mpratuI Traian a trimis trupe ntritoare spre a
ocupa zona dintre Angustia si Samum, presrat de castreIe
de Ia ComIu, BorosneuI Mare, OIteni, Hoghiz, BaraoIt,
SnpauI, OdorheiuI Secuiesc, Srteni, CIugreni,
Brncovenesti, OdorheiuI Bistritei, IIisua; Traian naintase
si ocupase ApuIum, Potaisa, Napoca, Optatiana, PoroIissum,
Samum); b) pe ct posibiI, Ia intrarea n iarna aniIor 105 106,
zona IortiIicat a Sarmizegetusei s Iie prins n ,cIesteIe
IegiuniIor'; c) iernarea armateIor n Dacia, ,pe pozitii', n
castreIe / daveIe din puncteIe-cheie aIe reteIei IortiIicatiiIor
Iui DecebaI (din TransiIvania / ArdeaI, Banat si OItenia); d)
asedierea capitaIei nemuritoriIor n primvara anuIui 106,
ocuparea si distrugerea Sarmizegetusei; e) transIormarea
zonei ocupate din Dacia Nord-Dunrean n provincia roman
Dacia Superior (avnd ca guvernator pe Scaurianus); f)
capturarea recoIteIor verii / toamnei anuIui 105 de pe ogoareIe
daciIor si depozitarea Ior n castreIe romane, ori n daveIe
cucerite; nIometarea popuIatiei; recoIteIe care nu puteau Ii
capturate de Iegionari erau distruse; capturarea turmeIor,
cireziIor, hergheIiiIor, crduriIor de psri domestice, prisciIor
etc.; asezriIor dacice care se supuneau stpnirii romane Ii
se asigura hrana spre primvara / vara anuIui 106; g) acordarea
de priviIegii nobiIiIor daci trdtori ai Iui DecebaI, coruperea
ceIor din dacica ierarhie sociaI. Dio Cassius a nregistrat n
istoria sa si o serie de amnunte reveIatoare a striIor de
tensiune de Ia Sarmizegetusa; din pricin c muIti daci
trecuser de partea Iui Traian, precum si din aIte pricini,
DecebaI ceru din nou pace. Dar conditiiIe mpratuIui n-au
Iost acceptate de regeIe Daciei ntre acestea Iiind si a
preda armeIe si pe sine nsusi. DecebaI vzuse o soIutie
spre saIvarea Daciei chiar n moartea mpratuIui Traian; si
DecebaI trimise, deci, n Moesia, niste Iugari ca s-I omoare,
dar acestia n-o putur Iace: unuI din ei,
Iiind bnuit, Iu prins si, dat chinuIui,
mrturisi tot pIanuI urzit. AtentatuI se
petrecuse prin Iuna iuIie 105. n timpuI
campaniei nord-dunrene, din ordinuI Iui
DecebaI, soIdatii daci reusiser s
captureze pe Longinus, unuI dintre cei
mai apreciati comandanti ai IegiuniIor Iui
Traian. Adus n Iata statuIui major aI
armatei dacice, Longinus a reIuzat s dea
detaIii despre pIanuriIe Iui Traian: si
Iiindc eI (Longinus) nu voi s spun
nimic, I puse sub paz neIerecat si,
trimitnd un soI Ia Traian, ceru s-i Iase
(Traian) tara pn Ia Istru si s-i ntoarc
banii pe care-i cheItuise cu rzboiuI:
numai asa i va da drumuI Iui Longinus;
Traian, rspunzndu-i cu vorbe
ndoieInice, din care voia s se vad c eI
nu pune pret nici prea mare nici prea mic pe Longinus (aceasta
pentru ca nici s-I piard pe aceIa, nici s-I rscumpere cu
prea muIti bani), DecebaI, socotind ce s Iac, sttu n
cumpn; ntre aceste, Longinus, cptnd otrav prin
mijIocuI unui Iibert, pentru ca DecebaI s nu bnuiasc deIoc
ceea ce avea s Iie si s nu-i Iac paza grea, i promise c va
media spre mpcarea cu Traian; apoi, scriind o epistoI ce
cuprindea o rugminte, o ddu IibertuIui s-o duc Iui Traian;
pentru ca s Iie Ir grij; si astIeI, IibertuI pIecnd, peste
noapte Longinus bu otrava si muri; dup aceasta, DecebaI
ceru de Ia Traian pe Iibert, promitndu-i c-i va da n schimb
trupuI Iui Longinus si 10 captivi; eI, deci, ca s aduc ntru
ndepIinire aceasta, ndat-I trimise pe centurionuI prins
dimpreun cu Longinus, de Ia care Traian aII tot ceea ce se
ntmpIase; totusi, Traian nu-I trimise nici pe aceIa napoi si
nici nu ddu drumuI IibertuIui, socotind c, pentru onoarea
mprtiei, viata acestuia era mai de pret dect nmormntarea
Iui Longinus (CDIR, LXVIII, 12 / cI. DDB, 331 sq.; DD, 234;
XIRD, I, 158). Dar ncercarea ,tranzactiei Longinus' avusese
Ioc, probabiI, nainte ca armata condus de Traian s Ii ajuns
Ia Buridava. CoIumna DecebaIo-Traian din Roma ne
nItiseaz Iupte n munti, desigur, n situatii jur-mprejuruI
CogaionuIui (,Muntii Orstiei'); se pot vedea iarsi marsuri
aIe armatei romane, atacuri date cu energia disperrii de ctre
daci, scene de incendiere a asezriIor cucerite de Traian; dar
n aceIasi timp se pot vedea si daci care, nvinsi, se nchin
nvingtoruIui mpreun cu IamiIiiIe Ior; descopeririIe
arheoIogice atest c dava de Ia Costesti e (...) cucerit si
trecut prin Ioc si sabie; urmeIe incendiuIui sunt deosebit de
puternice Ia turnuriIe-Iocuint de pe pIatou; uItimeIe
concentrri de Iorte dacice se Iac n vederea supremei
rezistente de Ia Sarmizegetusa; un sir de scene de pe CoIumna
DecebaIo-Traian nItiseaz asediuI capitaIei dacice n vara
Jerome Carcopino,
iIustru savant Irancez cercettor
aI rzboaieIor daco-romane
12
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
anuIui 106; soIdatii romani atac ndrjiti, constienti c au n
Iat uItimuI mare obstacoI care-i desparte de victorie; Ia rnduI
Ior, dacii apr cu eroism cetatea, suIerind greIe pierderi;
Iupta e ns inegaI: romaniIor Ie sosesc, desigur, ntriri, n
timp ce aprtorii nchisi n cetate suIer nu numai din pricina
armeIor vrjmase, ci mai aIes de sete; se pare c Traian tiase
conducteIe ce aduceau apa n cetatea de reIugiu a
Sarmizegetusei: asa s-ar expIica dramatica scen n care
aprtorii capitaIei dacice, sIeiti de puteri, si mpart uItimeIe
picturi de ap; e preIudiuI capituIrii cettii care, dup cum
atest descopeririIe arheoIogice, va Ii sistematic si cu
sIbticie distrus mpreun cu asezarea civiI si cu
monumentaIa incint sacr; nu toti aprtorii Sarmizegetusei
depun armeIe; CoIumna ni-i arat pe o parte din ei prsind
cetatea pentru a ncerca s reziste n aIte prti; DecebaI
este surprins pe CoIumn adresndu-Ie osteniIor si o uItim
cuvntare prin care caut
s-i mbrbteze, mprtsindu-Ie probabiI intentia sa de
a Iugi prin munti, ctre rsrit, pentru a njgheba o nou Iinie
de rezistent...; Romanii prind ns de veste si trimit un
detasament de cIreti pe urmeIe regeIui dac, detasament
condus de Tiberius CIaudius Maximus; ajuns si nconjurat
de urmritori, Ir nici o sperant de scpare, avnd n Iat
umiIitoarea si cruda perspectiv de a urma n Ianturi, Ia Roma,
caruI triumIaI aI nvingtoruIui pentru a Ii apoi ucis n sinistra
carcer TuIIianum, DecebaI si curm IiruI vietii, tindu-si
gtuI cu o sabie ncovoiat; eI ncheie astIeI n chip eroic - si
tragic totodat - epopeea antiroman creia i dedicase toat
energia si timpuI de domnie; cIretii romani nu au nainte
dect un cadavru; nu-I crut ns si-i taie capuI si mna
dreapt, aducndu-i-Ie Iui Traian; acesta trimite capuI Iui
DecebaI Ia Roma, unde va Ii expus pe scriIe Gemoniae pentru
ca toti s stie c primejdiosuI dusman a Iost deIinitiv nIrnt
si aIungat, cum zice un izvor antic, nu numai din domnie, ci si
din viat; osteanuI Tiberius CIaudius Maximus, potrivit
inscriptiei de pe steIa Iunerar descoperit Ia Grammeni, Ing
PuIpudava (~PIovdiv, azi, n BuIgaria), a Iost Icut
duplicarius n ala a II-a de pannoni de ctre divinuI
Traian, de care a Iost Icut si cercetas n rzboiuI
dacic si n ceI parthic si de ctre aceIasi a Iost
Icut decurion n aceeasi ala deoarece I-a prins pe
DecebaI si capuI i-a adus Ia Ranisstorum...;
istoricuI Hadrian Daicoviciu mai reIev c textuI
nsoteste scena-basoreIieI ce I reprezint pe
Maximus nsusi cIare; n Iata caIuIui avntat n
gaIop, un nobiI dac (se recunoaste bine
caracteristicuI pileus de pe capuI regeIui DecebaI),
czut Ia pmnt si rezemat cu mna stng de scut,
scap din mna dreapt, ntins, un pumnaI curb;
dat Iiind continutuI inscriptiei, aceast scen
trebuie interpretat ca o reprezentare a sinuciderii
Iui DecebaI; anaIogia cu scena de pe CoIumn e
Irapant: si acoIo se vd cIreti romani care se
reped, trecnd peste trupuriIe nsotitoriIor Iui
DecebaI, spre regeIe asezat Ia pmnt, Ia rdcina
unui arbore; exist ns si o deosebire: pe CoIumn,
DecebaI e nItisat n cIipa n care si atinge gtuI
cu ascutisuI pumnaIuIui ncovoiat; asadar,
basoreIieIuI de pe monumentuI Iui T. CIaudius Maximus ar
reprezenta momentuI urmtor aI dramei: DecebaI, n agonie,
scap din mn arma cu care-si curmase ziIeIe (DDB, 332 sq.).
AsediuI Sarmizegetusei a durat de prin martie pn pe Ia
mijIocuI Iunii iuIie, anuI 106; si nainte de 11 august 106
dup cum atest o dipIom miIitar datat si descoperit Ia
PoroIissum partea cucerit de mpratuI Traian, din Dacia
Nord-Dunrean, de Ia Tyras Ia Piroboridava, PoroIissum si
Partiscum, devenise provincie roman (partea de est, dintre
Angustia si Tyras Iusese aIipit Moesiei InIerioare; OItenia
si tinuturiIe din stnga OItuIui, pn pe Ia Curtea de Arges,
constituiau Dacia InIerior; BanatuI si ArdeaIuI, partea sudic
a MaramuresuIui si partea estic a Crisanei aIctuiau Dacia
Superior). ComoriIe Daciei ndeosebi, aIe Sarmizegetusei,
aIe regeIui DecebaI, ascunse sub aIbia ruIui Sargetia, dup
ce, pe durata ngroprii tezaureIor, ruIetuI Iusese deviat
duse de Traian Ia Roma, constnd dup evaIuriIe
savantuIui J. Carcopino din 165.000 de kiIograme de aur
Iin, 331.000 de kiIograme de argint (cronicaruI Criton
precizeaz c mpratuI Traian a dus din Dacia, ca prad de
rzboi, cinci miIioane de Iibre de aur, adic 1.655.000 de
kiIograme de aur; chiar reducnd-o de zece ori, ca J.
Carcopino, cantitatea de aur pare uimitoare, dar pe msura
rezerveIor Daciei cI. CLrich, 28 sqq.; DDB, 181; DIC, I, 788;
GIrva, 61), Ir a mai considera imensa prad de rzboi
,transIerat' de Iegionarii romani n diIerite coIturi aIe
imperiuIui, au nIturat criza pentru o bun vreme, au Icut
s rsar spIendiduI For aI Iui Traian, n cetatea ceIor sapte
coIine (prin sparea / retezarea crestei ce Iega coIineIe
QuirinaI si CapitoIiu cu exact nItimea de 39,83 de metri a
CoIumnei DecebaIo-Traiane, inaugurat n anuI 113 d. H.
cI. DD, 216), si, nainte de toate, au Icut s strIuceasc
,srbtoriIe Iui Traian', neasemuite si nemaipomenite, pe
durata a 123 de ziIe (v. CDIR, LXVIII, 15 / cI. DDB, 335), ziIe
n care au tinut ,jocuriIe pubIice', ziIe cnd peste
unsprezece mii de Iiare pierir n IupteIe date de cei zece mii
de gIadiatori ( CDIR / cI. XIRD, I, 166).
ForuI Iui Traian construit cu auruI daciIor cotropiti
13
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
ROMNII I-AU FURIT LIMBA
Mioara CLU5I1-ALECU
Omagiu memoriei sanscritistei Amita Bhose
Ca inginer eIectronist, am nteIes
c stiinta si tehnica evoIueaz
continuu. ScoaIa te pregteste s te
ncadrezi Ia niveIuI cunostinteIor dintr-
un anumit moment aI acestei evoIutii
si s poti s urmresti si s-ti nsusesti
reaIizriIe noi. Dac nu continui s
nveti, esti depsit, te descaIiIici.
ntInirea mea cu NicoIae
MiuIescu si citirea crtii ,Dacia
Preistoric de NicoIae Densusianu
m-au Icut s m ndoiesc de
vaIabiIitatea cunostinteIor meIe de
Iingvistic si de istorie nsusite n
scoaI. n cutarea adevruIui, am
ncercat s Iac un pas spre origini, s
aIIu ceva despre cuItura hindus si am
audiat primii doi ani din cursuI de
sanscrit tinut Ia Universitate de Amita
Bhose.
Prin aceast indianc, am aIIat ceva
din India, din spirituaIitatea acesteia.
La nceput, Bharata, tara
IegendaruIui Bharata, a Iost cunoscut
de europeni prin vechii greci. Acestia
au numit IIuviuI Sindhu, Hindu, pe
Iocuitori, hindusi si tara, India.
Acum muIte mii de ani, nteIeptii
hindusi au vrut s exprime cIar si
precis nvtturiIe sIinte. n acest
scop, ei si-au studiat Iimba, au
discipIinat-o dup reguIi gramaticaIe
si au numit-o ,sama scrita cea mai
discipIinat, reguIat . Limba
sanscrit s-a transmis constiincios, de
Ia nvttor Ia discipoI, astIeI c astzi
se cunoaste mai corect pronuntarea
acestei Iimbi dect a ceIei Iatine, desi
sanscrita devenise o Iimb moart,
vorbit numai de initiati, nainte de
ntemeierea Romei.
Cnd engIezii au nceput s
cunoasc India si europenii au aIIat
sanscrita, s-a dezvoItat Iingvistica
comparat si etimoIogia. S-au
comparat cuvinteIe din diIerite Iimbi,
s-a studiat asemnarea Ior si s-a dedus
o Iimb-mam-primar din care ar Ii
evoIuat toate IimbiIe indo-europene.
Lingvistii romni, Iascinati de
asemnarea Iimbii romne cu Iatina,
au pornit de Ia ipoteza c Iimba
romn ar Ii evoIuat din Iatina vuIgar
adus de trupeIe romane de ocupatie
si de coIonisti n secoIeIe 2 si 3 e. n.
Ei s-au strduit ca, pentru Iiecare
cuvnt romnesc, s gseasc sau s
imagineze unuI Iatin din care ar Ii
provenit. Cnd nu au izbutit, au cutat
n sIav, german, maghiar, turc...
un cuvnt care ar Ii putut Ii mprumutat.
n IectiiIe ei, Amita Bhose arta
cum Iimba era creat de oameni si cum
vechii nteIepti hindusi se strduiau s
deduc cum au gndit oamenii cnd
si-au Iurit Iimba.
Atunci m-am convins c Iimba
romn este opera romniIor si a
strmosiIor Ior, nteIegnd prin acestia
siruI Iung de generatii, ncepnd cu
oamenii care comunicau printr-un
Iimbaj primitiv nsotit de gesturi, Iimbaj
care se dezvoIta o dat cu gndirea si
cu creieruI Ior. Chiar si adoptarea
cuvinteIor strine era adesea marcat
de gndirea ceIor care o Iceau.
OnomatopeeIe au avut un roI
important n Iormarea IimbajuIui si
sunt nc bine reprezentate n Iimba
romn.
Yoghinii hindusi pretind c exist
uneIe sunete mantre care,
pronuntate ntr-un anumit IeI si ntr-
o anumit pozitie, moduIeaz respiratia
omuIui, astIeI nct acesta se
acordeaz pe o anumit energie a
cosmosuIui si devine ca o anten
capabiI s o receptioneze. De piId,
lam ar Ii mantra pmntuIui, vam a
apei, ram a soareIui si a IocuIui, vam
a aeruIui si a dragostei, iar aum
(pronuntat ,om) a divinittii.
Herodot reIata n ,Istorii (II, 2,
3) c IaraonuI Psametic, vrnd s aIIe
care au Iost cei mai vechi oameni de
pe Pmnt, a aIes doi copii abia
nscuti ai unor oameni de rnd si a
pus s Iie crescuti izoIati, Ir s Ii se
vorbeasc. Cnd au mpIinit doi ani,
ei au spus primuI cuvnt becos, care
nsemna ,pine n Iimba Irigian.
FaraonuI a dedus c Irigienii erau cei
mai vechi oameni.
S-a admis astIeI c, n mintea
oameniIor, se Iormeaz arhetipuri
sonore, care se transmit genetic,
arhetipuri pe care si copiii Ie pot sti,
Ir s Ie Ii auzit.
n crtiIe meIe ,Limba RomniIor
(aprut Ia editura MiracoI, 1994) si
,ProbIem, (aprut Ia editura OrIeu,
2000), am exempIiIicat c rdciniIe
acestor mantre hinduse imprim
aceIasi nteIes n muIte dintre cuvinteIe
romnesti n aIctuirea crora intr.
Limba maniIest gnduI,
spirituaIitatea omuIui, asa cum trupuI
i ncarneaz suIIetuI. Limba reprezint
o puternic Iegtur ntre oamenii care
o vorbesc, prin IaptuI c reaIizeaz
comunicarea ntre ei, Ie discipIineaz
n aceIasi IeI gndirea si Ie asigur
accesuI Ia aceIeasi traditii. Ea ncheag
natiunea.
Limba este arhiva vie a gndirii si
activittii unui popor. n cartea
Amita Bhose
14
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
,ProbIem, am artat c Iimba
contine inIormatii despre trecut, Ia
IeI de vaIoroase ca ceIe gsite de
arheoIogi n pmnt.
De piId, ca si n vechea cuItur
hindus si n arta popuIar romn,
roata este un simboI soIar. Roata a
revoIutionat transportuI, prin crearea
caruIui. n Iimba sanscrit, caruI se
numeste ,rotha, dar n Iimba
romn, rdcina cratuIui si a
caruIui este car, care, n Iimba
sanscrit, este rdcina minii kara
, conIorm D.S. (dictionaruI
sanscrit-Irancez de E. BurnouI si L.
LeupoI, pag. 141). ,Akara (cu
preIixuI a scurt care indic negatie)
nsemna ,Ir mn, cuvnt pstrat
n Iimba romn n expresia l-a fcut
de ocar, care a nsemnat Ia nceput
c i s-a tiat mna. Este probabiI c
asmenea cuvinte au aprut nainte de
desprtirea Iimbii vechii Indii de
strstrromn si c si-au deIinitivat
semantica uIterior desprtirii.
Ca toate IimbiIe vechi, si geto-
daca a avut mai muIte sunete, uneIe
Ioarte asemntoare. Aceasta se
dovedeste si prin IaptuI c erau
conIundate ntre eIe de scriitorii
pIciIor de pIumb, recent scoase Ia
iveaI.
AstIeI, n timpuI ocupatiei
romane, nc mai exista un a scurt,
(pronuntat ca n Iimba sanscrit ntre
o si a, ca un ,a maghiar), pe care
Iatinii I-au receptat ca ,a, iar n
romn a devenit ,o. Aceasta expIic
de ce n Iatin se scria Dacia si dava,
iar n romn s-au transmis Dochia
si dova, ca de piId n cuvinteIe
CIadova, MoIdova, Sadova...
A scurt, ca preIix, indica negatie,
ca n Iimba sanscrit. CuvinteIe
romnesti n care negatia se
reaIizeaz cu o, ca Ia verbeIe: a Ieri si
a oIeri, a prii si a opri, a prima si a
oprima, a pune si a opune... au sansa
de a Ii autohtone si anterioare
ocupatiei romane. n uneIe cazuri,
cuvntuI care a Iost negat a disprut
din Iimb. S-ar putea ca n aceast
categorie s intre cuvinte ca: obIoc,
a oIiIi, oIog, a osteni, a otesi...
LimbiIe au evoIuat nspre usurarea
eIortuIui de vorbire, cresterea
preciziei de transmitere si mrirea
vitezei de comunicare.
Limba romn a pstrat muIte
cuvinte n Iorme mai vechi, n speciaI
cu muIte vocaIe, Iapt care permite
s se deduc nteIesuI primar, uneori
si Iogica de aIctuire din rdciniIe
de vorbire. Asa cum am exempIiIicat
n crtiIe ,Limba RomniIor si
,ProbIem, exist rdcini de
vorbire, care, n Iimba romn, citite
invers, au nteIesuri coreIate. Aceasta
s-ar datora si IaptuIui c eIe contin
aceIeasi sunete. De piId: car rac,
dar rad, es se, ha ah, har
rah, ia ai, om (omuI viu) mo
(moarte)... Uneori si n Iimba romn
s-au redus vocaIeIe, de piId, ,dirept
a devenit ,drept.
L se pronunt cu un eIort mai mic
dect r. CuvinteIe romnesti care au
corespondent Iatin cu l n Ioc de r,
este probabiI s Iie autohtone si nu
s-au obtinut prin rotacizarea ceIor
Iatine. De piId ,soare nu descinde
din IatinuI soI,-soIis. EI corespunde
Ia ,sura din Iimba sanscrit si
aminteste de Ra, zeuI soareIui din
egiptean. Ra apare si n cuvntuI
romnesc ,rsare, si n cuvntuI
,arsura, care exist ca atare si n
Iimba Iatin; Ia IeI este si n cazuI
cuvinteIor ,sare si ,a sri. n BibIia
din 1936, nc apare cuvntuI
,amnunt scris cu r (amrunt).
DenumiriIe Tibiscus si Timis
presupun existenta unui cuvnt geto-
dac Timpisc... Mp ar Ii Iost receptat
b n Iimba Iatin, deci Tibiscum si m
n Iimba romn n Timis.
Presupun c rdcina pt este mai
veche dect ct, deci cuvntuI Iapt si
opt mai vechi dect act si octo, Iapte
si noapte dect Iactis si nox,-tis din
Iatin, deoarece ct se pronunt mai
usor; de aceea ct nu a trecut n pt n
cuvntuI cert Iatin, octombrie. De
asemenea numeIe cIugriIor geti
ktistai (ctitori) nu apare si ca ptistai.
Pentru usurarea pronuntiei, uneIe
cuvinte au suIerit metateze ca, de
piId, potrivnic ar Ii provenit din
protivnic.
CuvinteIe cu arie mare de
rspndire provin din vechea Iimb
comun si au o probabiIitate mare s
Iie autohtone. AstIeI, cuvntuI
cioban, care are corespondent n
aIgan, curd si turc, nu poate avea
origine turc sau cuman, cum s-a
presupus. EI contine rdcina ban,
care indic Iegtur ntre oameni si
reIatii de comert n romn (ban,
Banat, band, bani) si n sanscrit
(banijya comert, D. S. pag. 463).
EvoIutia unor nume adoptate din
aIte Iimbi ar putea arta aprecierea
strmosiIor romniIor. Dac, asa
cum argumenta N. MiuIescu, munteIe
de Ing Brasov ar Ii Iost numit de
romani Tempora, transIormarea
acestui nume n Tmpa ar iIustra
consideratia autohtoniIor Iat de
toponimeIe romane.
UneIe expresii indic inIormatii
vechi. De piId, este probabiI c primii
care i-au luat valea au Iost romanii
care se saIutau ,vaIe. Asa cum arta
P. L. TonciuIescu, expresia face
:gomot precum dracul gol aminteste
de steaguI dac ridicat n btaia
vntuIui. Vechimea acestor expresii
este de aproape dou miIenii?!! n
IoIcIoruI romnesc se aminteste de
oameni care s-ar transIorma periodic
n Iupi, asa cum reIata Herodot (IV,
105) despre neuri. n conIruntriIe
inegaIe cu turcii, Mircea ceI Btrn
si SteIan ceI Mare apIicau aceasi
tactic a retragerii dup pustiirea
terenuIui, ca si scythii n Iata Iui
Darius. Impresionant continuitate
de credinte si obiceiuri !!!
Limba romn contine muIte
inIormatii reIative Ia trecutuI
romniIor nedezIegate nc.
Mi-am intituIat uItima carte
,ProbIem, ca s evidentiez c Iimba
si istoria romniIor contin enigme
probIeme care trebuiesc rezoIvate.
De piId, se vorbeste c, timp de
aproape un miIeniu, romnii au avut
o viat att de zbuciumat nct nu
au mai putut s scrie n romn. n
revista ,Magazin istoric (nr. 10 din
1989), SteIan Pascu cita, din arhiveIe
poIone, un tratat cu MoIdova din
1485 pe care era scris tradus din
valah iar o istorie din secoIuI aI XI-
Iea (Rahonczi Codex) are transcrisuI
codat, dup circa patru secoIe de Ia
evenimenteIe artate.
Avem datoria suIIeteasc s
studiem si s nteIegem propria istorie
si propria Iimb.
15
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
SCURT ISTORIE
AROMAN
MACEDO-ROMN
MACEDO-VLAH
Prof. Dimu LASCU
Aproape toate civiIizatiiIe Iumii s-au dezvoItat n juruI
unor importante IIuvii: CiviIizatia Egiptean - pe vaIea NiIuIui,
CiviIizatia Mesopotanian - pe vaIea Tigru-EuIrat, CiviIizatia
Chinez - pe vaIea FIuviuIui GaIben, CiviIizatia Indian - pe
Gange iar CiviIizatia European, care va ncepe n zona ceIui
mai important IIuviu european, Dunrea, se va dezvoIta n
zona Carpato-Danubiano-Pontic - spatiu ce se conIund cu
un imens 'site istoric, din pcate Ioarte putin cercetat , de
unde Ioarte putine Iucruri au iesit Ia iveaI : Hamangia ,
Cucuteni, Tartaria, Vinga, CscioareIe si binenteIes
Sarmisegetusa , SIinxuI din Bucegi.
Este greu de stabiIit n timp si n spatiu de unde pn
unde au existat acesti PeIIasgi, apoi Traci, Daci, apoi Geti,
Sciti.dar dac-i citim cu atentie pe Homer, Herodot, pe
Iordanes, CaroIus Lundius, pe N. Densusianu, pe Marija
Chimbutas sau Gordon ChiIde, putem spune c aici apare
prima civiIizatie european, aici s-au mbInzit pentru prima
dat animaIeIe, aici s-a aprins prntru prima dat IocuI, aici
este ceea ce speciaIistii au numit ~Vechea Europ, spatiu
popuIat, n antichitate, n principaI de Dacia si Macedonia
Istoric.
Pelasgii, au existat ca popor unic in spatiuI European
mai intii in Vechea Europa.
Ei se vor inmuIti si vor expanda pe Ia 5000 i.Cr. in toate
directiiIe. La Pella se va Iorma un puternic centru PeIasgc
care va deveni capitaIa Macedoniei.
Continuatorii peIasgiIor in aceasta arie au Iost Tracii care
dupa Herodot traiau cam pe acest teritoriu de unde rezuIta ca
Dacii ocupau cea mai importanta arie, iar Macedonenii ocupau
zona cea mai sudica a peIasgo-traciIor. Macedonenii si
dardanii vor popuIa mai intii marea Tracica (Egee) iar apoi
AnatoIia si chiar partea estica a norduIui AIricii. AstIeI Troya
si Atena sint cetati peIasgo-tracice construite de dardani si
macedoneni pe care grecii Ie vor cuceri venind ca navaIitori.
Cind Herodot si Homer vorbeau de existenta
macedoneniIor in zona Ior, iata ce spunea Herodot ~Ei
(Pelasgii) au o civilizatie mai veche decit cea Elena,dela
care grecii au avut multe de invatat, eI vorbea deja de o
perioada tirzie a Ior, caci macedonenii erau de muIt acoIo.
Venirea GreciIor de Iapt a Danaansi-Ior pe Ia 1500 i.Cr.
dinspre Egipt (dind crezare d-Iui Brane SteIanoski, un bun
cercetator aI zonei baIcanice), ei au venit urmare unui mare
razboi civiI datorita caruia o parte a popuIatiei a Iost nevoita
sa emigreze in PeIoponez si Atica - ii vor impinge pe IocaInici
mai Ia nord dar a trebuit sa si conIocuiasca cu traco-
macedoneni.
RazboiuI Troyan (sec. 12-13 i.Cr.) s-a dat intre traco-
troyeni si Danaansii (noii veniti), Iiecare dintre tabere Iiind
sustinuta de o parte din triburiIe IocaIe. De atunci s-a Iormat
poporuI grec ca un grup etnic separat.
Grecii au merituI Ior in evoIutia cuIturii si a arteIor si prin
IaptuI ca au scris mai muIt.
Se pune intrebarea cum de s-a putut ca in citeva sute de
ani (pe Ia 900 i.Cr. cind Homer a scris opera de vaIoare
inestimabiIa) sa se ajunga Ia o scriere asa de evoIuata.
PIacuteIe deIa Trtria ( confirmate ca vechime) au
dovedit existenta scrisuIui in aceste tinuturi cu cca. 1500 de
ani inaintea scrierii cuneiIorme sumeriene ,iar preIuarea de
catre greci si romani a zeitatiIor si primeIor Iegi deIa peIasgo-
traci este de acum dovedita de muIti cercetatori.
Incepe sa devina sigura ca atit scrierea sumeriana si cea
greaca care au aparut dintrodata ca scrieri evaIuate, c au
Iost Iuate sau aduse de undeva..! se pune intrebarea de
unde..? De Iapt opereIe Iui Homer au Iost scrise in peIasgo-
traca IocaIa, adica Iimba veche a macedoneniIor (sau a
aromaniIor de azi),(dindu-i crezare d-Iui Br. SteIanoski).
In sec. IV i.Cr. s-a Iormat regatul Macedonia cu capitaIa
Ia Pella primuI stat organizat administrativ, poIitic si miIitar aI
Europei antice, de Iapt o creatie a traco-macedoneniIor.
Sub FiIip II si AIexandru, macedonenii vor cuceri mai intii
cetatiIe grecesti, isi vor asigura graniteIe de nord , vor recuceri
cetatiIe tracice din AnatoIia si apoi in mai putin de zece ani
vor reaIiza un imperiu de cca. 8 miIioane km.p. si vor distruge
pentru totdeauna ImperiuI Persan.
Domnia Iui AIexandru a Iost scurta dar va Iasa o dr
Iuminoas in istorie precum o comet pe cer, iar spirituaI
macedonean va continua sa domneasca in Mesopotamia cca.
250 de ani prin dinastia generaIuIui SeIeucus, si in Egypt cca.
300 de ani, prin dinastia PtoIomeiIor si CIeopatreIor care au
domnit pina Ia venirea romaniIor in anuI 44 i.Cr
MitoIogia greac si roman sint mitoIogii de creatie
proprie dar preIuate si brodate pe mitoIogia traco-geto-dac.
Propovaduirea crestinismuIui in zona baIcanica a Iost
Iacuta tot prin macedoneni in sec.I aI erei noastre prin
ApostoIuI PaveI mai intii in Epir si TesaIia datorita existentei
Iimbii traco-geto-dace si traducerii scripturiIor crestine in
aceasta Iimba.
Tracii au tradus scripturiIe in Iimba Ior 'nu Ii s-a tradus de
16
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
aItii deci ei aveau o Iimba si scris.(a se vedea 'CodexuI
Rohonczi tradus de d-na ProI. V. Enachiuc)
Dacia a Iost cucerita par(ial uItima Ia 106 si parasita prima
Ia 272.d.Cr.
AnaIizind mai atent scrieriIe istorice vom constata ca de
Iapt statuI roman devenise imperiuI roman de neam trac.
Nici un text Iatin antic nu mentioneaza preocuparea Romei
de inIocuirea Iimbii popoareIor cucerite. Dovada sigura este
MaIta care a stat sub romani 1088 de ani ea este cea mai
apropiata de ItaIia si nu s-a schimbat Iimba si nu a Iost
romanizata asa de puternic precum romnii in 165 de ani si
macedonenii in 400 de ani. De ce ??
(este o intrebare pentru istorici si Iingvisti).
Zona Carpato-Pontica, buIversata si secatuita de romani
va ramine sIabita si nu va mai putea Iace Iata navaIiriIor
migratoare ce vor urma de cca. 1000 de ani.
Primii navaIitori au Iost Go(ii, de Iapt ei erau Ia granite
nord-estica si erau Iormati din dacii Iiberi si getii (gotii) care
au amenintat continuu hotaruI rasaritean aI imperiuIui roman,
urmare carui Iapt romanii incepusera sa paraseasca Dacia
inainte de 272.
Urmeaza ceIeIaIte navaIiri. Hunii Ia 370, avarii si vandaIii
Ia 400, sIavii Ia 600, maghiarii Ia 890 si aItii, timp in care Roma
a Iost distrusa de doua ori Ia 410 de Vizigoti si Ia 455 de
VandaIi.
Urmeaza mongoIii in marea Ior expansiune din sec.13
sub vestituI Gingis-Khan, care va ocupa o buna parte din
estuI Europei. Si in Iine, sa Ie zicem uItimii, otomanii sec. 14-
15(ConstatinopoIuI cade Ia 1453 sub Mehmet II). Ei vor sta
peste macedoneni cca. 450 de ani si nu Ie vor schimba nici
Iimba si nici reIigia,iar peste romni nu prea au stat ci au
venit numai cu incursiuni pentru Iuarea biruriIor sau
schimbarea domnitoriIor.
Aromnii au o vorba ~casa naoast-i muntili si
intradevar in timpuI navaIiriIor, macedonenii in muntii Rodopi
si Pind iar dacii in muntii Carpati si-au saIvat Iiinta, apoi vor
repopuIa zoneIe ravasite de navaIitori, ii vor asimiIa pe acei
trecatori ramasi. Asa ca in acest amaIgam de inIIuiente
cuIturaIe, traco-dacii sint cei care vor Iorma eIementuI de
baza.
Nu pot accepta ideia ca acest mosaic de rase si
nationaIitati puteau produce modiIicari importante in suIIetuI
si singeIe traco-daciIor din zona carpato-baIcanica
Macedonenii au Iost oameni ai inaItimiIor, ei au respirat
intotdeauna Iibertatea.
Ei (dupa spuseIe EpicsopuIui Veniamin De TudeIa in sec
12) ~ au fost vlahi nestapaniti de nimeni.
Asa se si expIica IaptuI ca SuIeiman MagniIicuI a Iost
nevoit sa acorde macedone- neniIor autonomie IocaIa in
sec.16 iar ei au inIiintat capitanateIe cu armatoIi ceace Ie-a
asigurat si mai bine pastrarea Iimbii, obiceiuriIor si reIigiei.
NeamuI romanesc s-a Iormat pe ambeIe maIuri aIe Dunarii
unde a existat o unitate etnica romaneasca despartita de
IIuviu care nu era un hotar ci o axa a romnitatii (neam
romanesc pe care iI putem asimiIa cu un ou cu doua gaIbenuse
intr-un aIbus Ioarte diIerit , sIavo-otomano-grec)
Din pacate coditiiIe de existenta , viata de cIan, setea de
Iibertate a macedoneniIor va cuItiva tendinte individuaIiste
cu maniIestari anarhice, care vor impiedica vederi mai Iargi
de Iormare a unui organ poIitic unitar, iar inteIigenta si
vrednicia Ior va Ii IoIosita Ia izbinda aItora.
O Iimba nu dispare pina nu-i dispar vorbitorii, asa ca
Iimba traco-geto-daca nu adisparut, ea este latina vulgar,
sau i se mai poate spune Iatina Dunareana, care va deveni
prin evoIutie si sinteza Italiana de azi in peninsuIa ItaIica,
Spaniola de azi in Penin. Iberica, Franceza de azi in Galia si
bineinteIes Romna si Aromna de azi din cadruI IostuIui
Imperiu Roman de Rasarit unde a existat si rezistat un singur
popor Iatin - poporul romn.
Cu putina diIicuItate aromnii din TesaIia si Pind.etc,
se pot inteIege inc Ia vorba cu romnii deIa Nistru sau chiar
dincoIo si nu imperiuIui roman se datoreste acest Iapt , cci
romanii nu au caIcat niciodata in Basarabia.Acest Iapt are o
singura expIicatie si anume ca ei (dacii si macedonenii) au
Iacut parte dintr-un sungur popor de neam traco-dac si au
trait si traiesc pe un teritoriu care a Iost Dacia-Mare. Ei sint
singurii bastinasi ai acestor Iocuri, care nu au venit de nicaieri,
ei au Iost din totdeauna in vechea Europa, motiv pentru care
ei nu au putut Ii desradacinati de toate navaIiriIe care au
trecut peste ei.
Cea ce deIineste un popor este in primuI rind Iimba
vorbita.
Iata un exempIu de numai citeva cuvinte din Iimba pe
care o vorbesc cei carora Ii se spune 'vorbitori de vIaha in
Grecia Ia SaIonic, TesaIia, Pind, in BuIgaria, AIbania, Serbia.
(cuvinte scrise asa cum Ie pronunt armnii acoIo Ia ei):
partiIe corpuIui uman grade de rudenie animaIe diverse
cap mam cni Dumnidz
ochu tati aoie teru
ureachi Irati birbecu Iun
paIm veru tapu soari
mat cuscru capr Iuni, mart, nercuri
gusi cumnatu edu dumnic
coaps dziniri iap pIoai
puIp nora caIu neau
grumadzu soacr vac brum
mustt nipotu vuIpi casu
nri niveast Iupu teap, aiu
Ce romn, oriunde s-ar aIIa eI nu inteIege oricare di aceste
cuvinte?
De aItIeI asa se si expIica de ce un aromn din oricare din
tariIe din suduI Dunarii cind vine in Romania se integreaza
cu usurint Ia orce niveI de invtmant si in Ioarte scurt timp
nu-I poti deosebi de ceiIaIti romni.
Datorita Iortei de caracter, constiinta aromnuIui este
Ioarte puternica, de aceea eI spune cu mndrie cind se aIIa
Iinga un aIt vorbitor ~Io hiu armn(eu sint aromn) adica
nu sint nici grec ,nici sirb, nici turc, nici Irancez, dar si mai
muIta bucurie are cind se intiIneste cu un romn nord
dunarean caruia ii spune ~$-o hiu armn.
17
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
DECEBAL N ISTORIOGRAFIA UNIVERSAL
Prof. dr. Mihai POPESCU
BibIioteca MiIitar NationaI
n cercetarea noastr, am urmrit evoIutia caIitativ
si cantitativ a inIormatiiIor despre daci si despre regeIe
DecebaI, ncepnd de Ia surseIe istorice primare - romane
si grecesti, contemporane desIsurrii evenimenteIor -
pn Ia ceIe mai recente cercetri istorice, arheoIogice,
etnograIice, IiIoIogice. AbordriIe interdiscipIinare sau
transdiscipIinare pe aceast tem sunt mai rare n
istoriograIia universaI.
Asa cum procedaser n majoritatea triIor cucerite
anterior (Cartagina, PeninsuIa Iberic, Macedonia,
RegateIe EIenistice, GaIia, PaIestina etc.), dup nIrngerea
daciIor, romanii au distrus cettiIe, tempIeIe, arhiveIe si
bibIioteciIe din RegatuI Daciei, astIeI nct singureIe
mrturii directe privind nIrngerea Daciei au apartinut
nvingtoriIor. Dar majoritatea izvoareIor primare aIe
conIruntriIor dintre daci si romani au avut un destin
bIestemat: Comentariile (De bello dacico) mpratuIui
Traian, ntocmite dup modeIuI Iui Caesar, Getica Iui
Criton - medicuI miIitar care I-a nsotit pe mprat n ceIe
dou campanii - Getica retoruIui si IiIozoIuIui Dio
Chrysostomos, care Iusese oaspeteIe Iui DecebaI Ia
Sarmizegetusa, crtiIe care tratau aceste evenimente din
scrieriIe Iui Appianus, Arrianus si Ammianus MarceIIinus
s-au pierdut. Doar reIeririIe indirecte din texteIe Iui FIorus
si PIiniu ceI Tnr au ajuns pn Ia noi. Timp de peste un
miIeniu, cunoasterea, traducerea si interpretarea acestor
izvoare primare a Iost singura caIe btut att de istoricii
romni, ct si de cei strini.
Din Iericire, ComentariiIe Iui Traian au constituit prima
carte 'ecranizat din istoria Iumii, dar si a poporuIui
romn. CoIumna Iui Traian este un 'voIumen video, care
se desIsoar si astzi spre naItuI ceruIui. 'Nici un alt
popor, din multele invinse i absorbite de Imperiul Roman,
nu se poate luda cu faptul c a v:ut inltandu-se un
monument mai demn i mai durabil al dorintei sale de
independent, avea s scrie, n anuI 1865, WiIheIm
Froener, muzeograI Ia MuzeuI Louvre din Paris.
MuIte din texteIe primare au Iost reIuate Iragmentar,
comentate sau rezumate n urmtoareIe secoIe. n secoIuI
III, consuIuI Cassius Dio (163-236 d. Hr.) avea s scrie,
n Iimba greac, o Istorie roman, n 80 de crti. Exact
crtiIe 67 si 68, n care erau prezentate rzboaieIe dacice
aIe Iui Domitian si Traian, au Iost pierdute, Iragmente din
eIe, incIusiv impresionantuI portret aI Iui DecebaI, Iiind
reIuate n scrieriIe istoriciIor bizantini XiphiIinos (secoIuI
XI) si Zonaras (secoIuI XII). n secoIuI IV, RuIius Festus
si Eutropius - amndoi istoriograIi oIiciaIi ai curtii
imperiaIe (magister memoria) - au rezumat si comentat
inIormatii mai vechi privind rzboaieIe dacice. Din aceeasi
perioad dateaz controversata Istorie august, n care
apar numeroase inIormatii despre daci si rzboaieIe cu
dacii.
n secoIuI VI, notaruI get (sau got) romanizat
Iordannes, scrie Getica, cea mai ampI anaIiz si
interpretare a inIormatiiIor despre strmosii nostri, autoruI
trind chiar pe teritoriuI vechii Dacii. StudiiIe saIe vor Ii
reIuate, dup mai muIt de o mie de ani, de savantii nordici,
cercetati cu muIt migaI de doamna Maria Crisan. La
nceputuI secoIuIui VII, SIntuI Isidor din SeviIIa incIude
inIormatiiIe despre daci n encicIopedia sa intituIat
Etvmologiae (Origini). IdeiIe saIe vor Ii reIuate si
ampIiIicate n cartea arhiepiscopuIui Rodrigo Jimenez de
Rada din ToIedo, intituIat Historia Gothica, pubIicat n
1243.
n aIara cronicariIor bizantini amintiti, inIormatiiIe
despre Dacia si regeIe DecebaI nu au mai Iost puse n
circuIatie pn trziu, n perioada Renasterii, cnd romnuI
NicoIaus OIahus, ajuns episcop primat si regent aI
Ungariei, se mndrea cu strmosii si daci, ntr-o Iucrare
tiprit Ia BruxeIIes, n anuI 1536.
Tot n perioada Renasterii, redescoperirea texteIor
cIasice si trezirea interesuIui pentru istorie aduc n
actuaIitate vaIoarea artistic si istoric a CoIumnei Iui
Traian. RegeIe Frantei Francisc I a comandat, n 1541,
prima copie n reIieI a monumentuIui, ns proiectuI a
Iost abandonat. AIti suverani Irancezi (Ludovic XIV,
NapoIeon I, NapoIeon III, uItimuI reaIiznd o copie
integraI) vor preIua aceast mostenire, pe care o vor
transmite scoIii istorice Iranceze. O mare parte din studiiIe
istorice care au pornit de Ia CoIumna Iui Traian au Iost,
vrnd-nevrnd, interdiscipIinare, Iiindc cercettorii au
cutat s mpIeteasc inIormatii istorice, geograIice,
etnograIice, economice, miIitare, estetice etc.
CIugruI spanioI AIphonso Ciacono (1540-1599),
18
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
continuator peste un miIeniu aI interesuIui Iat de istoria
daciIor aI Iui Isidor din SeviIIa, va pubIica primuI studiu
asupra CoIumnei Iui Traian (Historia utriusque belli dacici
a Trafano Caesare Roma, 1576, 1585, 1616),
reproduceriIe graIice apartinnd, n prima editie, Iui
Hieronymus Mutianus, iar n urmtoareIe dou, Iui Pietro
Santi BartoIi. DrumuI deschis de AIphonso Ciacono va Ii
urmat de itaIianuI RaphaeIis Fabretti (1618-1700), autoruI
Iucrrii De Columna Traiani Svntagma, pubIicat Ia Roma,
n anuI 1683, de germanuI WiIheIm Froener, muzeograI
Ia MuzeuI Louvre, si de aIti cercettori Irancezi (J.
Carcopino, Paris, 1934), germani (CarI Patsch, Leipzig
si Viena, 1938), itaIieni (R. Paribeni, Messina, 1926),
spanioIi, britanici.
Un roI important n redescoperirea si punerea n
circuIatie a inIormatiiIor despre daci si despre regeIe
DecebaI I-au jucat cItorii strini n |riIe Romne,
indiIerent de intereseIe poIitice, dipIomatice, economice
sau miIitare care i-au ndemnat s cItoreasc n spatiuI
etnic romnesc. n acest sens, putem aminti Osserva:ioni
sulla Jalachia e Moldavia, pubIicate Ia NapoIi n 1788,
de istroromnuI Stephan Raicevici din Raguza, primuI
consuI austriac n PrincipateIe Romne si, n particuIar,
proIesor aI copiiIor principeIui AIexandru IpsiIanti.
Lucrarea a Iost tradus si pubIicat n Iimba Irancez
(Paris, 1822) de J. M. Lejeune, Iost proIesor particuIar
aI domnitoruIui MoIdovei MihaiI Sutu. De asemenea,
nsemnriIe de cItorie n Ungaria si TransiIvania aIe
dipIomatuIui britanic John Paget au cunoscut mai muIte
editii n IimbiIe engIez si german, deoarece descrierea
monumenteIor dacice si romane din Banat, ArdeaI si
Crisana i priIejuieste autoruIui erudite incursiuni n istoria
ImperiuIui Roman si a reIatiiIor cu regateIe germanice si
cu RegatuI Daciei.
Conturarea unor scoIi istorice nationaIe a Iavorizat
aparitia unei ntregi serii de studii privind istoria daciIor,
apartinnd scoIiIor istorice din Franta (Edgar Quinet, JuIes
MicheIet, J. A VaiIIant, Gaston Paris, W. Froener), ItaIia
(A. Ubicini), Germania (Johannes Christian EngeI, Jacob
Grimm, Theodor Mommsen, Robert RsIer), Ungaria
(PaI HunIaIvy, A. AIIIdi) etc. FrancezuI J.A. VaiIIant,
venit n PrincipateIe Romne Ia putin timp dup revoIutia
Iui Tudor VIadimirescu si ndrgostit de 'Iimba de aur a
ardeIeniIor, vaIahiIor si moIdoveniIor, este preocupat de
strmosii nostri geto-daci, crora Ie consacr pagini
eIogioase n Iucrarea sa La Romanie ou histoire, langue,
litterature, orogaphie et statistique des peuples de la
langue dor, ardaliens, vallaques et moldoves, pubIicat
Ia Paris, n 1844. Un aIt IiIoromn, itaIianuI A. Ubicini
(1818-1884), ntr-o Iucrare n Iimba Irancez, Les
origines de l histoire roumaine, pubIicat postum Ia Paris
(1886), acord daciIor si regeIui DecebaI mai muIte zeci
de pagini. FoIosind att surse romnesti, ct si strine,
ndeosebi Iatine, grecesti, itaIiene si Iranceze, Ubicini este
unuI dintre primii strini care se arat interesat s studieze
Dacia de dinainte de romani. De asemenea, eI a repus n
circuIatie o inIormatie descoperit n scrieriIe istoricuIui
antic grec Suidas, conIorm creia DecebaI ar Ii Iost un
apeIativ regaI, cum ar Ii faraon Ia egipteni si brenn Ia
gaIi. Numerosi istorici, dar si dictionareIe, IexicoaneIe
sau encicIopediiIe de Iimb Irancez acord credit acestei
ipoteze privind numeIe regeIui dac.
Un Ioc aparte n istoriograIia internationaI privitoare
Ia strmosii nostri I ocup istoricuI american PauI
MacKendrick, autoruI Iucrrii The Dacian Stones Speak
(University oI North CaroIina Press, 1975). Lucrarea a
Iost tradus n Iimba romn n anuI 1978, dar merit
mentionat IaptuI c Iace parte dintr-o coIectie consacrat
istoriei strvechi a muItor popoare din Europa, ceIe dou
Americi, AIrica si Asia, iar autoruI a pubIicat studii
asemntoare despre constructiiIe preistorice, precum
si despre 'pietreIe greciIor si aIe popoareIor iberice.
Dac printre istoricii romni ntInim 'dacoIogi care
promoveaz conceptii Iatiniste, am gsit printre istoricii
strini un caz 'n ogIind. Este vorba de istoricuI eIvetian
AIain Ruze, care a pubIicat, n 1989, Ia Berna, o carte
despre 'Latinii din Carpati. Am consuItat cu retinere si
ndoiaI traducerea n Iimba romn a Iucrrii (Bucuresti,
Editura StiintiIic, 1994), dar am avut neasteptata surpriz
de a descoperi un Ioarte proIund cunosctor, comentator
si promotor aI inIormatiiIor despre daci si regeIe DecebaI.
n ciuda titIuIui nseItor, eIvetianuI aduce argumente
stiintiIice compIexe privind continuitatea geto-daciIor Ia
norduI Dunrii si readuce n actuaIitate ceIebra ntrebare
retoric Iansat de Bogdan Petriceicu Hasdeu, cu aproape
un secoI si jumtate n urm: 'Pierita-au Dacii ?`.
Aparitia EncicIopediei Britanice (1729), apoi a ceIei
Iranceze (1751-1772), a Iavorizat punerea n circuIatie
si studierea inIormatiiIor privitoare Ia daci, pe care Ie
gsim acum n encicIopedii nationaIe si internationaIe din
Argentina pn n Japonia si din Canada pn n Noua
ZeeIand.
Am consuItat peste cincizeci astIeI de encicIopedii,
n care numeIe Iui DecebaI apare ca articoI separat, este
amintit ntr-un articoI despre Dacia sau despre daci ori
n articoIuI consacrat istoriei Romniei si poporuIui
romn. n privinta caIittii si proIunzimii comentariiIor,
precum si a spatiuIui rezervat, se disting encicIopediiIe
itaIiene, urmate de ceIe spanioIe, apoi de ceIe germane si
Iranceze. EncicIopediiIe maghiare, poIoneze si ceIe rusesti
(incIusiv sovietice) acord destuI important istoriei
Daciei si regeIui DecebaI. De asemenea, encicIopedia
19
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
miIitar sovietic si encicIopedia miIitar iugosIav trateaz,
n articoIe aparte, rzboaieIe daco-romane si personaIitatea
de comandant miIitar a regeIui DecebaI.
Din neIericire, putineIe si sraceIe encicIopedii
romnesti prezint inIormatii Iacunare si interpretri
eronate (adesea cu bun stiint si cu rea-credint),
reIeritoare Ia inIIuenta 'civiIizatoare a cuceririi romane
si Ia roIuI important aI Iui Traian, aIturi de DecebaI, n
Iormarea poporuIui romn.
PersonaIitatea Iui DecebaI este prezentat cu destuI
obiectivitate n monograIiiIe dedicate Romniei eIaborate
de istorici din Franta, Germania, ItaIia, Spania, Grecia,
Ungaria, PoIonia sau Rusia, ns ponderea caIitativ si
cantitativ acordat istoriei vechi diIer de Ia autor Ia autor,
de Ia o scoaI istoric Ia aIta. De exempIu, cunoscuta
Istorie a Transilvaniei, n 3 voIume, eIaborat sub egida
Academiei Ungare, Ia sIrsituI aniIor 1980, si editat, dup
1990, n editii prescurtate, n IimbiIe engIez, Irancez si
german, acord un spatiu ampIu RegatuIui Daciei si
regeIui DecebaI, ns autorii sunt Ia IeI de generosi cu
IormatiuniIe stataIe aIe huniIor, gepiziIor, avariIor, sIaviIor,
unguriIor si aItor popuIatii migratoare.
Asa cum am artat, dup nIrngerea RegatuIui Daciei,
romanii au distrus cettiIe, tempIeIe, arhiveIe si bibIioteciIor
din teritoriuI cucerit, astIeI nct, timp de aproape dou
miIenii, istoricii au Iost nevoiti s se Iimiteze Ia utiIizarea
aproape excIusiv a izvoareIor istorice greco-Iatine, desi
n zoneIe stpnite de dacii Iiberi au continuat s existe si
s Iunctioneze structuri si institutii spirituaIe, poIitice,
administrative si sociaIe speciIice cuIturii si civiIizatiei
dace. Chiar din aceIe surse istorice apartinnd
nvingtoriIor, cercettorii romni si strini au descoperit
inIormatii indirecte care atest c, Ia putin timp dup
retragerea administratiei romane de ctre mpratuI
AureIianus, n anuI 271 d.Hr., regatuI dac s-a reIcut si a
continuat s existe pn trziu n secoIuI XII, asa cum
reiese din textuI cunoscutuIui Codex Rohonc:i, pstrat
n arhiveIe Academiei Ungare, studiat si tradus integraI
n Iimba romn de istoricuI Viorica Enchiuc. De
asemenea, numeroase inIormatii despre RegatuI Dac
naintea rzboaieIor daco-romane, n timpuI ocupatiei si
dup retragerea administratiei romane, se gsesc n si
mai recent descoperiteIe Plcute de plumb cu scris dacic,
studiate si traduse n Iimba romn de cercettorii Dan
RomaIo, Aurora Petan si Adrian Bucurescu.
Suntem convinsi c cercetarea sistematic a unor
coIectii de arhive, de muzee si de bibIioteci din ItaIia,
Austria, PoIonia, Ucraina, Rusia, Turcia, Georgia, Armenia
si Persia vor scoate Ia Iumin noi inIormatii privind istoria
strmosiIor nostri geto-daci si ndeosebi a RegeIui DecebaI.
O caIe mai putin btut n studierea istoriei daciIor
este cercetarea ceIor dou corpusuri de inscriptii grecesti
si Iatine, ncepute n secoIuI XIX, Ia niveI european, si
continuate prin numeroase contributii nationaIe, incIusiv
pentru teritoriuI Romniei. Putem constata c numeIe
regeIui DecebaI a Iost purtat, prin veacuri, de urmasii nu
numai ai daciIor rmasi n tinuturiIe strbune, ci si de cei
stabiIiti n aIte provincii aIe imperiuIui. ntre antroponimeIe
de origine dacic, ntInite n inscriptiiIe romane
descoperite pe vastuI teritoriu aI ImperiuIui Roman
(Corpus Inscriptiorum Latinarum, initiat de istoricuI
german Theodor Moommsen, n 1863), numeIe DecebaI
are cea mai mare Irecvent, Iiind mentionat de ceI putin
12 ori, pn trziu n secoIuI IV, si asta doar n inscriptiiIe
descoperite si pubIicate pn Ia 1900. Nu stim dac toti
purttorii acestui nume aveau snge dac, dar ei apar din
GaIia pn n Scythia Minor (Dobrogea de astzi). S-i
pomenim pe ctiva dintre ei:
SiIvinius DecebaIus - soIdat din garda imperiaI cIare;
Sextus RuIius DecibaIus - cettean din Roma;
IuIius DecibaIus - Iunctionar n Pannonia;
FIavius DecebaIus - veteran din Legiunea I ItaIica
Severiana;
VaIerius DecibaIus - Iocuitor din portuI dunrean
Durostorum;
DekibaIos - Iocuitor din Latium;
DecibaIes - Iocuitor din cetatea Nantes (GaIia);
DecibaIus bis exarchus - ierarh crestin din Dobrogea
(secoIuI IV).
Spre sIrsituI secoIuIui IV, episcopuI
ConstantinopoIuIui, Ioan Gur de Aur (344-407),
recomanda printiIor s Ie pun copiiIor nume crestinesti,
dintre apostoIii, ierarhii si mucenicii NouIui Testament,
nIocuind astIeI treptat numeIe pgne. Au mai trecut
muIte secoIe pn cnd dacii au ncetat s-si mai boteze
copiii cu numeIe mareIui Ior rege-erou. Oricum, muIt
dup marea invazie sIav din secoIuI VI, acest nume nu
mai apare n documenteIe noastre medievaIe, de Ia
descIecare pn n epoca modern.
Abia dup RevoIutiunea Iui Horea (Rex Daciae),
sub inIIuenta ScoIii ArdeIene, numeIe DecebaI reapare o
dat cu repunerea n circuIatie a muItor nume Iatine, ca
mrturie a originii noastre. controversate. NumeIe I
poart si astzi muIti romni, cu speranta renasterii
virtutiIor geto-dace.
AIturi de mretuI rege DecebaI, dup o mie nou
sute de ani de Ia nItarea sa Ia DomnuI (Eminescu si-I
imagina aIturi de zeuI Odin, n WaIhaIIa, RaiuI nordic),
s-I pomenim si noi cu tot neamuI su ceI adormit, care
a dat ImperiuIui Roman mprati, bisericii crestine ierarhi
si martiri, iar nou, urmasiIor, un ideaI uman si divin de
atins.
20
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
MITUL SARABHA N SIMBOLISTICA
TEZAURULUI DE LA AGIGHIOL
Gheorghe 5EI1AN
UnuI dintre ceIe mai reprezentative tezaure pentru arta
traco-getic, tezauruI de Ia AgighioI, socotit a Ii o nestemat
arheoIogic, si asteapt de 73 de ani monograIia Ia care
are dreptuI, o interpretare care sa-I scoat din enigmistica
n care este cantonat, o ncercare de ptrundere n
simboIistica sa decorativ.
TezauruI ni se pare a Ii cu att mai important cu ct eI
poate stabiIi o punte de Iegtur ntre Iumea geto-dacic
antic si societatea IeudaI romneasc, ceea ce
demonstreaz, impIicit, continuitatea, permanenta.
Interpretat corect, tezauruI este n msur s taie noduI
gordian aI unei probIeme care i Irmnt de muIt timp pe
istoricii romni de bun-credint, si anume originea dacic
a IamiIiei domnitoare Basaraba.
1
Vom arta n ceIe ce urmeaz, Ir teama de a gresi,
c numeIe de Saraba era, pentru geto-daci, un motiv
mitoIogic n strns Iegtur cu Iegenda ntemeierii stataIe
a monarhuIui sacerdot care apare Ia tezauruI de Ia
AgighioI.
Despre Zarabos - Sarabi la Saraba
NicoIae Densusianu a gsit n Getica Iui Iordanes un
citat n care, dup opinia sa, Basaraba apare sub Iorma
trunchiat de Zarabos : , primum Zarabos Tereos, deinde
vocitatos Pileatos hos, qui inter eos generosi exabant .ex
quibus eis (Getis) et reges, et sacerdotes ordinabantur.`
2
Pe aceast baz, Densusianu corobornd si cu aIte
date, ajunge Ia concIuzia c neamuI ceI mai nobiI si mai
puternic aI romniIor de Ia Dunrea de Jos, numit Basaraba,
este att de vechi, ncat poate Ii gsit n secoIuI VII .e.n.
Att NicoIae Densusianu ct si B.P.Hasdeu, au sesizat
c n Istoria bi:antin a Iui ChaIcocondyIa, Dan, nepotuI
de Irate aI Iui Mircea ceI Btrn, era numit ,IiuI Iui Saraba,
n Ioc de Basaraba.
3
Ambii istorici, pornind de Ia IormuIri de genuI
,Basaraba voievod, IiuI preabunuIui Basaraba voievod,
gsite n inscriptiiIe vechi, aIirm c Basaraba a Iost nu
doar un nume voievodaI, ci un titIu sacru pentru
domnitoruI trii.
Saraba n Dacia Hiperboreana
VasiIe Lovinescu a artat c ntemeierea stateIor
medievaIe romnesti nu este dect aspectuI exterior aI
unei rennoiri traditionaIe dacice.
Basaraba constituie numele unei caste si nu al
unei familii domnitoare, care a existat n Dacia
Hiperboreana. Din traducerea textului lui Iordanes
(Getica) care spune c ,primii dintre ei erau Sarabii
terrei, dintre care se consacrau regi si preoji", se poate
deduce c Sarabii cumulau ambele func(ii, cea
sacerdotal yi cea regal.
Traditia hiperborean a unui centru spirituaI universaI
n Dacia presupune existenta unui monarh universaI, un
Rege aI Lumii, care era si zeu, numit Saraba.
5
Saraba la indo-europeni
Prin intermediuI unui studiu aI Iui Mircea EIiade
6,
putem
ptrunde n miezuI probIemei mitoIogice Sarabha, subiect
abordat n scrieriIe vedice n Iiteratura buhdist, n
Iiteratura si IoIcIoruI aItor popoare indianizate ori
europenizate, sedentare ori migratoare.
Important de retinut este IaptuI c, n Iimba sanscrit,
cuvntuI sarabha, avnd ca echivaIent n Iimba paIi
sarabha, desemneaz un cervideu fabulos cu opt picioare
n Ioc de patru.
n Maharabata, Sarabha desemeaz un Asura, a crui
ncarnare este regeIe-ermit Paurava
7
, iar n Purana, Asura
Sarabha este un monstru redutabiI cu opt picioare, mai
puternic dect un Ieu, si adversaruI Iui Visnu. Scotnd n
evident roIuI reIigios aI cerbuIui, M. EIiade trece n revist
diIeriteIe vaIori aIe mituIui sarabha.
EI este cnd ncarnarea unui Boddhisatva, cnd un
Asura, adic Ia o Iiinta divin si demonic, cnd un animaI-
cIauz, ce obIig printii Ia svrsirea unui rituaI de
ntemeiere.
Sarabha a Iost pus n Iegtur, pe rnd, cu Iuarea n
posesie a unui teritoriu nou sau ntemeierea unui regat,
ntemeierea unui oras, obtinerea suveranittii universaIe,
o experient decisiv sau conversiune reIigioas. n
Iiteratura indian veche, exist o scriere intituIat chiar
,Sarabhamingafataka`, de unde aIIm cum unui rege i
se arat un Sarabha pentru a-I nvta Legea, adic,
sanscrita, dharma.
Sarabha, reprezentat pe cupeIe de argint aI tezauruIui
geto-dacic de Ia AgighioI, judetuI TuIcea
Descoperit n anuI 1931, n moviIa Iui Ut, tezauruI
de Ia AgighioI, judetuI TuIcea, cuprinde mai muIte obiecte
de vaIoare, din argint si aur, decorate antropomorI si
zoomorI.
21
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
Pe ceIe trei vase de argint, sub Iorm de cup, domin
o unitate decorativ reprezentnd un cerb cu opt picioare,
avnd coarneIe sub Iorma unui ax centraI, cu mai muIte
ramuri pe ambeIe prti.
Pe cupe se mai aII diIerite desene reprezentnd o
pasre rpitoare ce seamn mai degrab cu un cocos
prinznd cu gheareIe un iepure, caprine obisnuite cu patru
picioare, un animaI IabuIos, probabiI un dragon, aIIat pe
spateIe unui porc si aIteIe.
Ceea ce ne intereseaz cel mai mult este acest
cervideu cu opt picioare cunoscute, dup cum am
artat mai sus, sub numele de sarabha. Iat
descrierea facut de arheologul Dimitrie Berciu a
acestei decora(iuni de pe cupele de argint: pentru
vasul nr.1, ,Animalul de la mijloc este un cerb care are
coarneye bogat desfyurate yi acoperite cu ptrjele yi
are opt picioare. Desigur, este vorba de o exagerare,
care va fi avut o oarecare semnificajie."; pentru vasul
2, ,Animalul central care formeaz unitatea decorativ
principal, reprezint un jap cu opt picioare...
Pe partea opus a vasului, n dreptul primului
animal cu opt picioare, se afl un altul, cu acelayi
numr de picioare yi cu corpul acoperit cu decor
similar aceluia de pe coarne; pentru vasuI aIIat n
posesia MetropoIitan Museum din New York, ,Primul
animal care ne atrage aten(ia este cerbul cu opt
picioare, deja amintit.
nsumnd, pe ceIe trei cupe de argint aIe tezauruIui,
sarabha, cervideuI IabuIos cu opt picioare, este reprezentat
de patru ori, ceea ce i conIer caIitatea de simboI
dominant. Asadar, mitul sarabha este atestat n Dacia si
arheoIogic, nu doar Iingvistic, desi eI nu a tras atentia
pn n prezent. CeIe opt picioare aIe cerbuIui de pe cupeIe
de argint nu reprezint nici o exagerare artistic, asa cum
credea D.Berciu, ci o iIustrare a cerbului sarabha, care a
Iost o Iegend daco- hiperborean, ceea ce demonstreaz
o cuItur mitoIogic de naIt raIinament.
Sarabha yi Bha-Sarabha
n Iimba sanscrit, particuIa ,bha sintetizeaz mai
muIte sensuri : a strluci , a aprea ,
a se manifesta, a prea, a avea darul s, a trece
drept, a arta ca.
9
Prin urmare, Bha- Sarabha nseamn
,a prea, a trece drept, a arta ca Sarabha.`
Bha- Sarabha nu poate Ii dect monarhuI nteIept care
si cIuzeste noroduI, precum un sarabha, spre un
teritoriu miriIic, care, n sens istoric, constituie mituI
ntemeierii stataIe, iar n sens reIigios nseamn eIiberarea
de suIerinteIe existentei. VoievoduI este ceI care te conduce
spre ceIIaIt maI, IctoruI de vad, aceI tartankara cIuza
monarh. Dintotdeauna regii geto-daci, urmnd pe
ZamoIxis, rege si zeu, au Iost si cIuze reIigioase. nsusi
Neagoe Basarab a primit numeIe de simboI aI nteIepciunii,
numit n dacic ,naga` (arpe), iar voievoduI moIdovean
SteIan a Iost supranumit SteIan ceI Mare si SInt. n
Iimba romn, pe Ing omonimuI si toponimuI Basarabha,
mai avem si cuvntuI cosoroaba, nsemnnd Iiecare dintre
brneIe asezate orizontaI deasupra peretiIor casei, n IunguI
acoperisuIui, pentru a sustine cpriorii.
Asemnarea dintre coarneIe cervideeIor si structura
de Iemn a acoperisuIui caseIor Ia romni este evident :
cosoroaba seamn cu coarneIe unui sarabha, pe cnd
cpriorii seamn cu coarneIe unui cerb obisnuit. Un neam
constructor de case nu putea Ii unuI migrator, ceea ce ne
ndreptteste s credem c acest mit este unuI autohton,
extrem de vechi, precum am artat.
Cteva concluzii :
Existenta unei caste sacerdotaI-regaIe, numit Bha-
Sarabha n societatea dacic, se sustine nu doar Iingvistic,
ci si arheoIogic.
VoievoduI Basaraba nu trebuie cutat n evuI mediu,
ci n perioada dacic de dinaintea Iui Burebista.
Traditia sacerdotaI-regaI s-a pstrat neaIterat Ia
daci si ea a iesit Ia supraIat dup un miIeniu de Ia
agresiunea roman, de data aceasta sub o hain crestin.
Nu exist nici o ruptur ntre societatea IeudaI vaIah
si societatea geto-dacic, iar cei care au vzut n numeIe
Basarabha o etimoIogie cuman au gresit.
RegeIe nmormntat Ia AgighioI -TuIcea n secoIuI
VI .e.n., a Icut parte din casta Sarabha, dovad Iiind
reprezentarea mituIui n cauz pe obiecteIe de argint ce i-
au apartinut.
Basaraba este un cuvnt compus din bha si sarabha
nsemnnd ,Cel asemeni unui Sarabha`.
A existat pe teritoriuI Daciei, n perioada hiperborean,
un centru spirituaI universaI condus de un monarh
sacerdot numit Bha-Sarabha.
CuvntuI cosoarba din Iimba romn arat ca avem
de-a Iace cu un mit autohton aI unei popuIatii sedentare,
constructori de case. Este nc un argument c aici s-au
Iormat mariIe mituri indoeuropene si c Dacia a Iost
centru de civiIizatie aI indo-europeniIor.
*
1
De retinut Iorma Basaraba (si nu Basarab), cea care se ntIneste
n cronici si hrisoave, deci cea corect.
2
N. Densusianu, Dacia preistoric, Ed. Meteor, 2000, p. 56.
3
B. P. Hasdeu, Istoria critic a romniIor. Ed. Minerva, 1984,
pg.94-138 si ceIeIaIte.
4
V. Lovinescu Dacia Hiperborean, Ed. Rosmarin, 1996,
p.58.
5
V. Lovinescu greseste creznd c Basarabia este o Iorm corupt
din Ban-Saraba.
6
M. EIiade, De Ia ZaImoxis Ia GenghisHan, Ed. StiintiIic si
EncicIopedic, Bucuresti, 1980, p.137.
7
Puerava Paorava este un nume propriu armnesc, adic
dacic. O IamiIie de armni numit Puerava se aII n prezent n
TuIcea.
8
N. Berciu, Arta traco-getic, Ed. Academiei, 1969, p.33.
9
DanieIa Icze Dictionar sanscrit romn, Ed. Universittii
Bucuresti.
22
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
Contribuia profesorului Iosif Constantin Drgan
la istoriografia i micarea dacologic
i ca mecena al culturii romne
Pornind de Ia aceste cuvinte de notorietate Dacia, dacii
-, DacoIogia se putea constitui ca stiint distinct chiar
dac, n Iond, este parte a stiintei istorice romnesti, care se
consacr studierii mai n proIunzime a EvuIui timpuriu si a
Antichittii noastre, a continuittii 'pIanuIui dacic care ne-
a traversat istoria, a constiintei traditionaIe privind
ascendenta traco-geto-dac a
romniIor, precum si a importantei
civiIizatiei strmosiIor nostri
autentici, Ia geneza civiIizatiiIor
nationaIe pe ntreg continentuI
european si nu numai. Se puteau
nIiinta catedre speciaIe n
IacuIttiIe de proIiI si chiar un
Institut de DacoIogie sau, mai
cuprinztor, de Traco-dacoIogie,
cu o metodoIogie integrat. Nici
acum nu este timpuI trecut pentru
a reIIecta asupra acestei necesitti.
LocuI ceI mai potrivit, adecvat, aI
unor asemenea institutii este n Romnia, Spatiu aIIat, atunci,
n centruI 'Vechii Europe, asa cum a Iost aceasta deIimitat
de speciaIisti. Ceea ce nu excIude dreptuI romniIor sud-
dunreni si chiar aI buIgariIor, greciIor, aIbaneziIor, jugo-
sIaviIor s-si nIiinteze catedre si institute simiIare, ca
mostenitori n ce priveste etnia si civiIizatia ai etniei si
civiIizatiei carpato-danubiano-baIcanice. BuIgarii, precum se
stie, au demuIt un Institut de TracoIogie.
La noi, din pcate, miscarea si istoriograIia dacoIogic
1
,
n Ioc s se constituie n chip Iiresc, cum am spus, s-a
constituit ca o repIic Ia dezinteresuI si chiar Ia ostiIitatea
ceIor care au dirijat IoruriIe stiintiIice n materie, sprijiniti si
de IactoruI poIitic, aIIati, de ceI putin dou secoIe, sub
obedienta sau presiunea tezei IaIse a romanizrii traco-geto-
daciIor dup cucerirea unei prti a Dcaiei de ImperiuI Roman,
tez de 'import, venit din OccidentuI catoIic si poIitic, animat
de ideea nociv cuprins n cunoscuta sintagm: 'translatio
imperii, tez care si-a gsit si Ia noi partizanii n mediuI
stiintiIic si n ceI poIitic, 'motivati prin ndoctrinare sau pe
aIte ci. Nu intrm aici n detaIii.
Iat de ce, atunci cnd s-a constituit si Ia noi un Institut
de TracoIogie, dar mai aIes cnd a aprut un animator aI
acestei miscri, un romn cu mai mari resurse pentru a Iace,
cu adevrat, ceva, precum proIesoruI IosiI Constantin
Drgan, adeptii miscrii de istoriograIie traco-dacoIogice au
Iost 'gratuIati, de ctre 'conIratii Ior din 'snuI ' Academiei
si de Ia Universitate cu apeIativuI 'tracomani. Poate nu toti
au 'promovat si au 'administrat epitetuI. Poate numai dintr-
aceia pe care Iui Bogdan Petriceicu Hasdeu i pIcea s-i
numeasc: 'stiintiIicii, care excIudeau categoric, de Ia 'masa
Ior, pe toti cei Ir. 'bIazon. Lipsa de interes si chiar
ostiIitatea acestora se mentin, din pcate, pn azi.
ProIesoruI IosiI Constantin Drgan, din preapIinuI materiaI
pe care si I-a reaIizat din aIaceri, a aIocat o bun parte, ca
mecena, pentru cuItura romneasc si, cu sigurant, ar Ii aIocat
si mai muIt dac si mediuI oIiciaI stiintiIic si poIitic de
dinainte si de dup 1989 nu I-ar Ii tratat cu suspiciune,
rezerve si chiar cu ostiIitate. Ar Ii necesar o evaIuare compIet
a acestui mecena care a Iost, din pcate, o 'pasre rar
pentru viata noastr cuIturaI. Dac ar Ii s amintim numai
editarea, n editie anastatic, a monumentaIei Iucrri a Iui
George CIinescu, Istoria literaturii romane de la origini
pan in pre:ent, aceasta ar sugera orientarea si dimensiunea
aportuIui. Cartea, eIectiv, a redeschis, n poIida cenzurii si
autocenzurii, epoca abordrii speciIicuIui nationaI, a creatiei
n spirit nationaI, a reconstientizrii drumuIui unic pe care o
vaIoare nationaI are sansa s ajung Ia niveIuI de vaIoare
european sau universaI.
Ca autor, proIesoruI IosiI Constantin Drgan, ajutndu-
se si de serviciiIe unui Institut si aI unor Fundatii create si
Iinantate de dnsuI, s-a orientat, cu precdere, asupra
rdcinilor natiunii romne, asupra strmosiIor nostri
autentici, traco-geto-dacii, dar si asupra unor situatii Iimit
din viata natiunii de piId 'momentuI istoric Ion
Antonescu, Ir a negIija si aIte mprejurri n care natiunea
era ndrepttit dintr-o parte sau aIta!
E drept, Ia nceput a Iost marcat de o eroare stiintiIic,
comun ns mai tuturor istoriciIor Antichittii, avndu-si
izvoruI chiar n surseIe antichittii, anume aceea de a considera
c, de Ia Herodot 'citire, tracii ar putea Ii etnonimuI natiunii
din SpatiuI carpato-dunreano-baItic. N-ar Ii Iost deIoc ru
s Ii avut un singur etnonim. Dar izvoareIe ne arat aItIeI si
Ior trebuie s Ie urmm. Anume, marea si unica natiune pe
care noi am numit-o a traco-geto-daciIor
2
, pe un Spatiu ntins,
cu o Iimb si o spirituaIitate unice, cu constiint de sine si
voint poIitic, materiaIizate n state nationaIe, 'ntemeiate
succesiv acoIo unde mprejurriIe au permis, a avut muIt peste
100 de asemenea denumiri, ndeobste cunoscute, dar n
'triada amintit, noi si numai noi am aIes pe ceIe mai
cunoscute n epoc si n istorie. Sperm c aceast eroare a
Iost acum nIturat.
Dar, marcndu-I si pe proIesoruI IosiI Constantin Drgan,
respectiva eroare a generat titIuI primuIui voIum: Noi, tracii,
1976, primuI dintr-o triIogie ncheiat n anuI 2000, cu voIumuI:
Conf. Univ.dr. G. D. ISCRU
23
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
Mileniul imperial al Daciei, 1986 si Imperiul romano-trac,
2000. Cu voIumuI II, se prea c eroarea era eIiminat, dar ea
revine, ca viziune, n voIumuI III, autoruI preIernd s dea un
singur nume popuIatiei covrsitoare a ImperiuIui Roman,
ajuns Ia apogeu sub mpratuI Traian dar, pornit pe partea
Iireasc a cderii, nu muIt dup moartea acestuia. Poate,
viziunea i-a Iost ntrit si de reaIitatea istoric, stabiIit tot
de dnsuI, c jumtate din mpratii ImperiuIui au Iost de
origine traci, din Tracia; nu, au Iost si geti si daci si dardani
etc. VoIumuI III, de aItIeI, se opreste Ia uItimuI mprat trac,
Focas TracuI (602-610).
AstIeI, pentru dateIe, observatiiIe si interpretriIe autoruIui
un spirit atent Ia tot ce pune n pagin! triIogia proIesoruIui
I-C. Drgan rmne o Iucrare de reIerint n domeniu.
Neputnd, probabiI, s scoat o revist stiintiIic de proIiI
n Romnia, n regimuI comunist, proIesoruI I.C. Drgan a
nceput (1970), editarea, n ItaIia, a BuIetinuIui 'Noi, tracii,
pe care, ntr-un numr Iimitat de exempIare, I introducea si n
tar. BuIetinuI 'Noi, tracii a aprut pn n 1995, adic 22 de
ani. Aici s-au pubIicat studii stiintiIice, date, reIIectii,
inIormatii reIeritoare Ia istoria si civiIizatia strmosiIor nostri,
traco-geto-dacii. ntruct n tar a Iost introdus n putine
exempIare si se gseste greu, o bibIiograIie a BuIetinuIui,
pubIicat (n revista 'Natiunea dar si separat, n extras), ar Ii
utiI. Ar ajuta miscarea dacoIogic s reia uneIe directii de
cercetare jaIonate atunci.
n acest cadru, depIngem ncetarea aparitiei BuIetinuIui,
probabiI n urma discutiei avute de proIesoruI I.C. Drgan cu
domnuI GabrieI Gheorghe. Desi inginer ca Iormatie, dar cu
pasiune deosebit pentru istoria strmosiIor nostri si pentru
Iingvistic, apIicat Ia cercetarea Iimbii acestora, Iondator aI
Fundatiei ,Gndirea, aI revistei 'Getica si presedinte, muIti
ani, aI Societtii StiintiIice 'Getica, domnuI Gheorghe GabrieI
a urcat repede Ia niveI de perIormant stiintiIic n aceste
domenii. Era si este cotat drept un veritabiI cercettor. n
1993, proIesoruI I.C. Drgan i-a promis sprijin n editarea si
diIuzarea revistei 'Getica, din care deja apruse primuI numr,
incIusiv o camer n IocaIuI Fundatiei Drgan. ntre cei doi a
avut Ioc o discutie preaIabiI Ia 24 apriIie 1993, despre care
Gheorghe GabrieI a reIatat n uItimuI numr (5-6), aI 3-Iea, din
'Getica/2005 (p.226-227), discutie dup care BuIetinuI 'Noi,
tracii a ncetat s mai apar. DomnuI Gheorghe GabrieI este
de prere c, n cursuI discutiei, i-a adus proIesoruIui I.C.
Drgan argumente despre inexistenta traciIor si deduce c
eIe au Iost 'suIiciente pentru a Iace s dispar o revist care
avea 22 de ani de aparitie. Si o spune ca Iiind un merit aI su,
prin care ar Ii ndreptat o mare eroare. AIIasem, din sedinteIe
Societtii 'Getica, cum c Gheorghe GabrieI contest
existenta traciIor si, ntr-una din sedinte, chiar i-am reprosat,
deschis, c nu are dreptate, trimitndu-I Ia izvoare. DnsuI a
rmas pe pozitie. Abia din reIatarea invocat mai sus am
nteIes de ce si-a Iormat respectiva opinie: dintr-o nteIegere
gresit, cum c autorii de pn acum ar Ii vorbit despre traci
ca despre o etnie distinct Iat de geti, daci, moesi, carpi si
aIteIe muIt peste 100 de denumiri pe care si Ie-au dat (ori Ii s-
au dat), pe zone/provincii componentii unicei natiuni a traco-
geto-daciIor. n cartea mea, Traco-geto-dacii, natiunea matc
din Spatiul carpato-danubiano-balcanic, carte pe care o
cunoaste, ajuns n 2005 Ia a 4-a editie, expIicasem cIar
aceasta, ca si optiunea pentru respectiva 'triad IoIosit
(traco-geto-daci). I-am subIiniat, o dat n pIus, d-Iui Gheorghe
GabrieI, aceast eroare. Am crezut c a nteIes si n-o va mai
promova n abordriIe viitoare. Din pcate, am constatat
recent c n-a nteIes si c persist n eroare.
Pe Ing ncetarea aparitiei BuIetinuIui 'Noi, tracii,
respectiva eroare a mai Icut, n 'Getica nr. 5-6, o 'victim:
pornind de Ia aceast eroare, domnuI Gheorghe GabrieI a
pubIicat n revist un IeI de antirecenzie Ia cartea domnuIui
Mihai Vinereanu, Originea traco-dac a limbii romane
(Chisinu, 2002, 200 p.) pe un spatiu Ioarte ntins (p.223-252),
unde, de Ia nceput, reproduce chiar reprosuI meu Ia adresa
domniei-saIe, cum c neag, eronat, existenta traciIor, eu
preciznd si n Iucrarea deja citit c si pe traci 'izvoareIe i
atest cIar iar n dou subcapitoIe, anterior (p.35-43),
rezoIvasem probIema.
Am evocat 'momentuI si eroarea, nti din respect pentru
Gheorghe GabrieI, gndind c atentionarea mea I va ajuta
pentru a nu mai Iace si aIte 'victime n viitor din cauza aceIei
nteIegeri gresite; aI doiIea, dac din aceast pricin a ncetat
BuIetinuI 'Noi, tracii, am invocat eroarea ca pe o
'contributie regretabiI a domniei-saIe, pgubitoare pentru
miscarea si istoriograIia dacoIogic. Corect, atunci, proIesoruI
I.C. Drgan putea Ii convins s abandoneze IocaIizarea
excIusiv pe traci, acesta putnd chiar s-I ajute n corectarea
viziunii initiaIe, cu care a revenit n voIumuI III aI amintitei
triIogii (Imperiul romano-trac, 2005).
*
Opera proIesoruIui I.C. Drgan, ca autor si, deopotriv,
ca mecena pentru cuItura romn, onoreaz pe romnuI care,
din preapIinuI su materiaI, a putut si a stiut s aIoce timp si
s sacriIice bani n interesuI unei cauze nobiIe. Ea se constituie
ca un exempIu si pentru aItii ntr-o vreme n care cuItura tinde
s devin o 'cenusreas n viziunea oameniIor poIitici.
BibIiograIia si consemnarea ei se impune ca o datorie, de Ia
primeIe studii si pn Ia portretuI MareIui Rege DecebaI, spat
n stnc Ia PortiIe de Fier, unde a aprut prima civiIizatie a
continentuIui european, Iucrare gndit si Iinantat de acest
mecena aI cuIturii noastre. Poate n-a Iost o coincident
ntmpItoare c amintita scuIptur n stnc a primuIui
nostru mare erou martir, care merit s priveasc peste veacuri
ce vor veni, a Iost cu adevrat IinaIizat n 2006, an pe care
CongresuI aI VI-Iea de DacoIogie, reprezentnd n esent
miscarea si istoriograIia dacoIogic, I-a procIamat 'AnuI
DecebaI, acum, cnd se mpIinesc 1900 de ani de Ia urcarea
Ia ZamoIxe a viteazuIui aIIat n pIin eIort de 'restaurare a
Daciei Mari, a naintasuIui su, MareIe Rege Burebista.
1
TermenuI a Iost aIes pentru c aici, n SpatiuI acesta, carpato-
dunrean, Ia Nord de Dunre, a Iost centruI Daciei Mari a Iui Burebista
si tot de aici DecebaI a pornit eIortuI de uniIicare, ca si RegaIian mai
trziu iar 'pIanuI dacic ne-a traversat istoria pn azi. TermenuI
mai cuprinztor, cum am spus deja: traco-dacoIogic concentreaz
n eI ntreaga natiune traco-geto-dac, a crei mostenitoare direct
este natiunea romn.
2
G.D. Iscru, Traco-geto-dacii, natiunea matc n SpatiuI carpato-
danubiano-baIcanic, ed IJ-a, Ed. Nicolae Blcescu, Bucureti, 2005.
24
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
25
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
cmyk
color
De mai bine de 30 de ani, Ia Costesti, n judetuI
Hunedoara, are Ioc n Iiecare an, ntre Schimbarea Ia
Fat si SInta Maria, o mare serbare cmpeneasc.
Este perioada n care dacii srbtoreau Ziua UrsuIui,
cnd cerbuI spurc apa de munte si nu mai e sIobod Ia
scaId, cum spun btrnii. Este perioada n care primeIe
semne aIe toamnei ncep s apar. Pe Ia nceputuri,
serbarea era numit ntlnirea tineretului cu istoria
dar odat cu timpuI, istoria a pierdut tot mai muIt teren
n Iavoarea distractiei. ncepeau serbriIe cu discursuri
oIiciaIe aIe unor poIiticieni n goan dup capitaI eIectoraI
si dac mai avea Ioc vreun istoric, s spun muItimii
cte ceva despre istoria minunat a IocuIui, era bine.
Dac nu, era Ia IeI de bine. AnuI acesta, parc ceva s-
a schimbat. Nimic nu a prut oIiciaI iar cei ce au vorbit
n Iata ctorva mii de oameni s-au simtit ai casei,
transmitndu-Ie nu traditionaIe urri de bine, ci propriiIe
Ior simtminte. Printre ei, directoruI Directiei pentru
CuItur CuIte si Patrimoniu a judetuIui Hunedoara,
proIesoara SiIvia BeIdiman a surprins asistenta prin
gnduriIe pIine de sensibiIitate si prin nebnuituI, dar
surprinztoruI atasament Iat de daci si de istoria Ior.
Reproducem cuvntuI domniei saIe, ca semn aI
aprecierii pe care redactia Dacia Magazin o arat unui
astIeI de moment de exceptie.
Stimaji invitaji
Ne aIIm azi, aici, uniti Ia srbtoarea aIIat sub
genericuI ,Istorie, natur, cuItur, Ia 1900 de ani de Ia
moartea eroicuIui rege DecebaI, pentru a ne cinsti
strmosii, chiar n inima Daciei strbune.
Le cutm umbra ndrtuI codriIor adnci, cIcm
aceIeasi poteci strbtute de ei cu mii de ani n urm,
am privit dou nopti Ia rnd aceIasi cer spuzit de steIe
spre care si ei si ridicau privirea cutndu-si zeii si am
simtit un Ireamt anume, ca un ndeprtat ecou de Iupt,
care rzbate uneori prin munti.
Pentru c nu sunt istoric, eu nu stiu dac Dacia a
Iost buricuI pmntuIui, dac dacii cei atrnati de munti
au Iost poporuI civiIizator pentru o mare parte a Iumii
dar stiu c dacii sunt strmosii nostri pe care istoria i-a
consacrat drept ,cei mai viteji dintre traci si pentru
asta sunt mndr !
AcoIo, sus, n creieruI muntiIor, Ia cettiIe dacice, te
simti deasupra Iumii, cnd ntre tine si cer nu mai e
nimic, dect azuruI Ir margini, care d putere suIIetuIui
si mintii si mi pIace s cred c, din asprimea stncii si
nesIrsiteIe zpezi aIe iernii, au mprumutat, strmosii
nostri, drzenia si Irumusetea ceIei mai curate dintre
iubiri - cea pentru pmntuI pe care I caIci.
Din seva puternic a acestui pmnt binecuvntat
va trebui s Ium demnitatea cu care vom intra, curnd,
n Europa vaIoriIor eterne, druind unei Iumi obosite si
supertehnicizate prospetimea tririIor noastre si a
obiceiuriIor Ir egaI, pentru c niciunde n Iume, doina
nu sun ca Ia noi, cIuseruI nu-ti tuIbur suIIetuI ca Ia
noi iar casa, n toat simpIitatea ei, nu este druit mai
din inim.
V invit pe toti cei prezenti aici si mai aIes pe
dumneavoastr, tritori n acest sInt spatiu, ca mpreun
s ne cinstim naintasii, nu doar odat pe an, ci n Iiecare
zi a vietii noastre, ncercnd s punem n vaIoare cettiIe
dacice din Muntii Orstiei si traditiiIe acestor Iocuri,
deschizndu-Ie turismuIui cuIturaI si istoric, care ar Ii,
Ir ndoiaI, o important surs de prosperitate pentru
aceast zon.
Si mai avem o datorie. SFNT ! S pzim
patrimoniuI din munti, aI crui prduire ne-a adus, din
neIericire, o trist Iaim ! Dac aceste Iucruri vor Ii
mpIinite, de acoIo, de sus, strmosii ne vor zmbi dintre
steIe, iar Iumea ne va cunoaste si pretui.
n numeIe coIectivuIui Directiei pentru CuItur CuIte
si Patrimoniu CuIturaI NationaI Hunedoara, v
mbrtisez cu toat cIdura inimii meIe si v rog, mai
aIes pe voi, tinerii, s nu uitati c suntem descendentii
unui neam puternic harnic si viteaz care acoIo, sus, pe
pIatouriIe muntiIor vesnici, cu tmpIa sprijinit de steIe,
si cu sabia n mn, a cIdit o istorie tuIburtoare si ne-
a druit o tar.
COSTETI 2006
O MANIFESTARE SUB
SEMNUL LUI DECEBAL
26
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
Unii si vor Ii amintind si de acea tuIburtoare
coincident a gsirii sub casa copiIriei LuceaIruIui de
Ia Ipotesti, cu priIejuI spturiIor initiate pentru
reconstituirea acesteia, eIectuate pe cnd eram
muzeograI aI asezmntuIui, a unei asezri dacice si a
unei amIore, Iapt de o simboIistic aparte, aIIat sub
semnuI unui mai Iarg determinism, aproape ocuIt. Cci
tuturor ceIor ce au Iuat
cunostint de acest Ienomen Ii
s-a prut aproape miracuIos
IaptuI c Eminescu,
ntemeietoruI unui construct
mitoIogic dacic asezat Ia temeIia
existentei noastre istorice, a
dormit n copiIria Iui pe temeIia
unei Iocuinte dacice care-i va
Ii trimis n vise eIIuvii
modeIatoare de constiint.
Am adncit aceast tema
printr-o comunicare intituIat
Eminescu i modelul dacic a
crei concIuzie, demonstrat 'Ia
pas, a Iost aceea c opera
eminescian si-a nsusit
instinctiv sau a purtat ca un dat
atavic, nnscut, ideaIuI dacic
aI demnittii individuIui ce nu
accept compromisuriIe si
preIer s moar dect s se
umiIeasc, dup ce a Iuptat din
toate puteriIe saIe pentru
aprarea cauzei si dup ce a
pierdut, dar nu s-a Isat nvins
si umiIit. Atitudinea sa de-a
Iupta pentru ipostaza optim a
natiunii saIe, ca o component
a comparatiei active ntre reaI si ideaI, se maniIest
permanent n toat existenta poetuIui si, dup unii
cercettori, aceasta i-a grbit sIrsituI. Or, este aproape
truistic s reIevm c aceasta este de sorginte dacic si
c eI si-o asum Iiresc, naturaI, organic (cuvnt atribuit
prediIect Iui n muIte maniIestri).
AproIundarea acestei teme duce Ia nteIegerea IaptuIui
SCRIITORI ROMNI PROMOTORI AI ARHEOLOGIEI DACICE
Dr. Lucia OLARU NENATI
c pentru Eminescu ideea dacic a Iost mai muIt dect o
idee de creatie, a Iost o armtur de constiint, o
dimensiune interioar IundamentaI a Iiintei saIe, o matrice
a spirituIui su pe care o putem sintetiza n cteva Iinii de
esent: constiinta onoarei si demnittii, sentimentuI
tragicuIui, vocatia sacriIiciaI, compIexuI nedrepttii si
nIrngerii, ntr-o reIatie quasi-oximonoric cu un
compIex aI virtutiIor superioare
nerspItite, vitregite, invers
proportionaI cu merituI si nu n
uItimuI rnd, IamiIiarizarea cu
trmuI de dincoIo.
n toat opera Iui Eminescu
se va regsi acest mnunchi de
obsesii psihoIogice aIe
individuIui care este constient
din pIin de virtutiIe saIe
exceptionaIe sau aIe unui popor
pIin de virtuti si caIitti ce i-ar
da dreptuI aceIui popor Ia o
naIt pretuire si rspItire, dar
care, datorit interventiei unor
Iactori maIeIici exteriori si
independenti de vointa sau de
actiunea sa, este nvins ntr-o
Iupt care nu este cea dreapt,
este asadar, urmarea unor stri
de Iucruri neIavorabiIe, gresit
ntemeiate. De aceea si apare
mereu imaginea Iui SteIan ceI
Mare ca o obsesie si un mit
Iucrtor, cci n imaginea Iui
gIorioas, Eminescu se simte
instinctiv compensat si
rzbunat pentru umiIinta
nedreapt suportat de DecebaI
si de daci, popor mndru, pIin de merite si de virtuti cu
care eI se simte soIidar si consubstantiaI si care a Iost
condamnat n mod tragic Ia umiIint si ngenunchiere.
Toat gazetria cIameaz dreptuI neamuIui su pIin
de virtuti Ia o aIt soart, pIin de gIorie, Ia o aIt pozitie
n concertuI generaI aI natiuniIor. EI este, asa cum a Iost
mereu, un puttor de cuvnt si de constiint aI entittii
nationaIe coIective care Iupt mereu pentru ca aceasta s
27
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
obtin dreptuI Ia demnitatea care i se cuvine, aceea care
Ii se cuvenea daciIor si Ie-a Iost jeIuit iar durerea aceIui
rapt continu s-I ard pe Eminescu si de aceea, poate,
are eI dreptuI s Iie numit poet nationaI mai muIt dect
din orice aIt motiv. C a simtit umiIinta nationaI ca pe o
suIerint proprie si a exprimat-o ct a putut eI de vindicativ
si de recuperatoriu.
DincoIo de aceste consideratii concIuzive cu privire
Ia natura obsesiei dacice Ia Eminescu, ne-am propus s
Irgim aria discutiei ctre preocupriIe maniIestate si de
aIti scriitori romni pentru originiIe dacice si ctre
semniIicatiiIe pe care Ie-au atribuit acestora. Dac asupra
unor astIeI de texte aprute n epoc, precum, de piId,
conIerinta Iui Hasdeu Perit-au dacii, ca si scrieriIe pe
aceast tem aIe Iui BoIintineanu, AIecsandri, Asachi, s-a
apIecat n primuI rnd Eminescu, aceIa care va Ii citit
desigur geograIia grecuIui Strabon si nc aIte surse, ceea
ce i-a permis s-si contureze ca topos mentaI o geograIie
a unei Dacii ideaIe cci asta a Iost ea pentru mareIe
poet-gnditor!, vom mai aduce acum n atentie si aIte
contributii de acest IeI aIe IiteratiIor romni.
AstIeI se contureaz activitatea unui mare jurnaIist
romn, Cezar BoIIiac, aceIa pe care-I numr Eminescu
n inventaruI su din poemuI Epigonii si pe care I
consider a Ii Iost 'un pubIicist dintre cei mai cititi si
pretuiti, n necroIoguI pe care i-I consacr
1
dovedind
astIeI consideratia pe care o avea Iat de acest om. Cei
ce cunosc temeinic istoria noastr Iiterar si viata vie a
ceIor ce au Iurit-o, au nregistrat inechitarea ce i s-a
Icut Iui BoIIiac, adic dezacorduI dintre activitatea,
perIormanteIe si meriteIe saIe si rsIrngerea acestora n
inventaruI notoriettii pe care I opereaz aceast istorie.
AstIeI, Dumitru Micu scrie n Istoria
2
sa c 'InsuIicient
a Iost si nc mai este apreciat Cezar BoIIiac, una dintre
ceIe mai dinamice si Iecunde spirite aIe epocii saIe: poet,
teoretician Iiterar, memoriaIist, ziarist, traductor,
arheoIog, miIitant si gnditor poIitic. Asadar nsiruirea
aceasta va s indice IaptuI c personajuI n cauz Iace
parte din stirpea destuI de bine reprezentat n cuItura
noastr, a renascentistiIor, a oameniIor-orchestr, a
coriIeiIor muItiIateraIi de tipuI Iui Leonardo da Vinci, tip
cruia i se subscriu ceI putin cteva nume uriase, precum:
Cantemir, Hasdeu, Eminescu, Iorga, dar si aItii, suIicienti
pentru a respinge cu dispret tentativeIe unora de-a
desconsidera cuItura noastr, din ignorant sau rea-
credint, ca Iiind rudimentar. Doar c despre ceiIaIti de
aceIasi IeI se stie, sunt cunoscuti, nserati Ia IocuriIe Ior
n inventareIe noastre cuIturaIe, pe cnd Cezar BoIIiac
are doar o imagine anemic, rudimentar si aceea, datorat
n mare parte, Iui Eminescu. n rest, generatiiIe de azi
nici nu ar bnui ce cIopot encicIopedic a nsemnat acest
om att prin Iapta, ct si prin scrisuI su.
Pe Ing ceIe deja enuntate, BoIIiac a Iost si autor
dramatic si ziarist si poet si memoriaIist si, mai aIes, a
Iost ceea ce s-a numit 'Poeta vates, adic aceI tip de
creator ce a conceput creatia ca pe un mod de a sustine
moraI ridicarea de constiint a societtii contemporane,
ajungnd pn acoIo nct s considere poezia drept Iorta
capabiI s produc 'o preIacere ntreag, o reIorm
totaI de constiint. preIcnd acea iubire numai teoretic
de Iibertate si egaIitate n egaIitate si Iibertate practic si
actuaI. Aceast conduit a sa a Iost n Iegtur si cu
convingeriIe saIe poIitice, cci eI a Iost un adept si un
sprijinitor Iervent aI domnuIui AI. I. Cuza aI crui program
de reIorme I-a sprijinit activ prin campaniiIe saIe de pres,
ca initiator n premier aI acestui Ienomen pubIicistic.
Dar si mai putin se stie c BoIIiac a avut o geniaI idee ce
va marca deIinitoriu destinuI nostru nationaI si anume
aceea a dubIei aIegeri a Iui AI. Ioan Cuza. BoIIiac nu s-a
putut mpca niciodat cu IaptuI c domnitoruI Cuza a
Iost trdat. Pe trdtori i-a numit cu indignare
'Ievruaristi (de Ia data de 11 Iebruarie, cnd s-a produs
trdarea si arestarea Iui Cuza, ndeIung condamnat de
BoIIiac). De Iapt, nu e adevrat c BoIIiac a trecut n
uitare. A rmas n mentaIuI coIectiv romnesc printr-o
Iocutiune ce a devenit independent si anume IormuIa de
'monstruoasa coaIitie cu care a numit eI compIotuI ce a
avut ca urmare ndeprtarea Iui Cuza. Dar a mai rmas
cunoscut prin ceva, printr-o aIt entitate nemuritoare si
care I evoc indirect si anume prin ceIebra sintagm
caragiaIian despre 'RcnetuI CarpatiIor care este, de
Iapt, parodierea numeIui pubIicatiei saIe, Trompeta
Carpatilor, despre a crei vog si pondere n epoc (astzi
se spune rating!) vorbeste acest Iapt de istorie Iiterar
cci nu se parodiaz ndeobste dect eIementeIe ceIebre,
notorii, ce au deja Iorta Ior proprie de penetratie n cugete,
pentru ca prin eIectuI intertextuaIist produce astIeI, nouI
continut s-si comunice semnuI su nou, bazat pe existenta
n mentaIuI coIectiv a suportuIui eIementuIui parodiat. Cci
avea dreptate Eminescu. BoIIiac a strIucit mai muIt ca
oriunde n gazetrie, avnd un adevrat taIent de-a edita
gazete si de-a ntretine treaz atentia pubIicuIui pentru
substanta unei gazete. AstIeI, eI este strmosuI acestui
Ienomen att de pregnant astzi, aI gazetriei captivante.
Acestei atitudini a omuIui sociaI i se potriveste si
apetenta creatoruIui care a Iost BoIIiac, Iat de timpuriIe
dace pe care Ie invoc, vizuaIizndu-Ie majestuos, naintea
Iui Eminescu, n poemeIe saIe: 'PaIaturi miIioane din
vrsteIe titane / PrIite ruinate stau negre ncruntnd /
Rmase tari semete antideIuviane / Ce-si rd de timp, de
secoIi vecia strbtnd / P-aicea uriasii ai Daciei cei crude
/ Sgeata otrvit zvrIea din maI n maI / P-aici umbIa
umbra Iui ZamoIxe ce se-aude / P-aici ncura caIuI ViteazuI
DecebaI (O dimineat pe Caraiman).
Dar preocupriIe Iui pentru trecutuI istoric aI acestui
neam nu se Iimiteaz doar Ia evocarea poetic, ci se reIer
Ia ceva muIt mai concret si pragmatic. Cci eI a Iost,
printre muIte aIteIe, preocupat pn Ia obsesie si de
28
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
COLOR
cmyk
arheoIogie, asa nct unii conIrati din epoc I ironizau,
precum se poate vedea din titIuI sarjat de Odobescu:
Fumuri arheologice scornite din lulele preistorice de un
om care nu fumea:. Desi eI este azi necunoscut n
aceast ipostaz, BoIIiac a Iost unuI dintre primii nostri
arheoIogi ptimasi care a Icut cItorii speciaIizate, numite
'excursiuni arheoIogice, a Icut spturi arheoIogice, a
adunat si a descris cu detaIiere proIesionist obiecteIe
descoperite, att ceIe romane ct si ceIe dacice si a
contribuit major Ia dezvoItarea acestei stiinte precum si a
ceIei numismatice. Cci, datorit acestor preocupri pIine
de pasiune, eI a obtinut si ndepIinit cu osrdie IunctiiIe
de presedinte aI ComitetuIui arheoIogic din Bucuresti, de
director aI ArhiveIor statuIui, de inspector aI muzeeIor
din Romnia, ca si pe aceIea de membru n comitetuI
teatreIor, membru aI Societtii geograIice romne, aI
Asociatiei de numismatic si arheoIogie de Ia Paris si aI
Societtii numismatice a Frantei.
Aparitia unui op ce se datoreaz cercettoruIui si
eminentuIui eminescoIog NicoIae Georgescu si a vrednicei
Iui coIaboratoare si editoare Doina Rizea
3
, ne ajut s
cunoastem azi Iatura nestiut a acestui personaj, s
nteIegem dimensiuniIe reaIe aIe 'misiei arheoIogice a Iui
BoIIiac si s tragem o Iinie de Iegtur cu preocupriIe
pentru originiIe dacice aIe aItor Iiterati romni de odinioar.
Din carte aIIm c, ntr-un jurnaI de cItorie, povestea
paIpitant si Ioarte viu prezentat a cItoriiIor saIe
arheoIogice n suduI trii unde identiIic vetre cu vestigii
antice n numeroase IocaIitti precum Zimnicea, Vdastra,
MagIavit, Hunia, Moreni s.a., despre care aII printr-o
detectivistic sui generis, a Iui SherIock HoImes, inIormatii
despre existenta acestor tezaure, iar operatiuniIe de
dezgropare si aducere Ia Iumin eI Ie transIorm n
adevrate spectacoIe regizate de eI si apoi popuIarizate
cu entuziasm n ziareIe saIe, spre a trezi interesuI oameniIor
din popor pentru aceste vaIori, precum si constiinta Ior
de-a contribui Ia gsirea si adunarea ntr-un muzeu nationaI
a acestora. EI obtine aceIe vestigii pe care Ie restaureaz,
Ie cerceteaz, Ie transport si Ie descrie cu Iux de
amnunte, chiar dac uneori mai Iace erori de
presupunere datorate vrstei tinere a acestei stiinte, sau
chiar dac se mai ntmpI s-i Iie Iurate bagajeIe cu
pretioaseIe descoperiri. Din memoriiIe si reportajeIe adunate
si cuprinse n aceast carte, se poate vedea cum Iupt eI
pentru cauza arheoIogiei romnesti si sunt impresionante
struinta, eIorturiIe si vrednicia depuse pe aItaruI acesteia.
Motivatia teoretic a acestei preocupri este expus
n aceste rnduri adunate de N. Georgescu: 'ArheoIogia
dacic este mai important pe teritoriuI trii noastre dect
cea roman: ruine romane sunt pretutindeni n Europa
destuI de bine puse n evident, pe cnd datoria noastr
este de-a duce dovezi despre zoneIe noastre. Misiunea
noastr, a romniIor, n arheoIogie, este mai cu seam s
deIinim ce au Iost dacii, care a Iost nceputuI Ior, n ce
grad de civiIizatie ajunseser cnd i-a cotropit romanii si
Ie-a Iuat tara, apoi cum au dinuit ei cu romanii n tara Ior,
ce au adoptat ei de Ia romani, ce au adoptat romanii de Ia
dnsii. 'nteIegeti Ioarte bine, domnuIe ministru, de ce
mare important este aceast urmrire a aIIabetuIui dac
si ct aceast Iucrare ne priveste de-a dreptuI pe noi, mai
muIt dect pe oricare aItii. cci cine aItuI dac nu noi ar
putea si ar trebui s descopere semneIe Icute prin
conventiune spre nteIegere ntr-o natiune att de mare si
de ntins ca a daciIor? Cci o natiune simte necesitatea
s se conving de unde a purces, prin ce a trecut si unde
se aII spre a avea constiinta de sine si spre a putea Iace
o carte a Iiintei saIe, pe care s se Iege a o transmite
generatiiIor ei, atunci natiunea aceea d cea mai puternic
prob de maturitate si ca matur are nevoie de Iapte ce-si
propune mai nti de documente dect de teorii si
naratiuni.
Prin toat activitatea sa, Cezar BoIIiac se vdeste a Ii
avut, aIturi de Odobescu, Hasdeu si de aIti nvtati ai
vremii saIe, o contributie major Ia dezvoItarea si
impuIsionarea arheoIogiei romnesti ca stiint, Ia
constituirea patrimoniuIui arheoIogic nationaI, ct si Ia
consoIidarea constiintei dacismuIui nostru prin care a
preIigurat, n bun msur, dacismuI eminescian.
Constiinta dacismuIui avea s se maniIeste mai departe
n cugetuI scriitoriIor nostri iar unuI dintre acestia din
urm, de care ne-am ocupat ntructva n comunicarea
de anuI trecut, este pentru muIti un nume necunoscut,
datorit mprejurriIor n care s-a desIsurat existenta sa:
n exiI si, mai aIes, n depIina si nversunata veghere a
mai muItor dictaturi ca nu cumva s i se aIIe vaIoarea si
s Iie asezat Ia IocuI care i se cuvine, adic n istoria
Iiteraturii romne. NumeIe Iui este VasiIe Poteuc. EI a
Iost un pribeag romn bucovinean, vinovat doar de prea
muIt si patetic iubire pentru vaIoriIe noastre proIunde,
tritor peste ocean, autor aI unor crti ce adie a
capodopere; pretuit ca atare de Mircea EIiade, ntemeietor
aI CmpuIui Romnesc din Canada, nemurit tot acoIo n
bronz de statuie. CeIe scrise de eI despre originiIe dacice
ca si despre aIte momente de Ioc aIe diacriniei nationaIe,
Ie considerm demne de a Ii aduse Ia Iumin, drept care
Ie reiterm pentru a contribui Ia reveIarea unor personaIitti
ce nu mai pot Iace singuri acest Iucru si care merit din
pIin a Ii cunoscuti de ctre Iumea de azi.
1
Timpul, Bucuresti, 1881 n Mihai Eminescu, Opere,
Editia Perpessicius, voI VIII
2
Dumitru Micu, Istoria literaturii romane de la creatia
popular la postmodernism, Ed. SaecuIum. I.O. Bucuresti,
2000
3
Cezar BoIIic, Excursuri arheologice, Editura FIoare
aIbastr, Bucuresti, 2005
29
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
COLOR
cmyk
Smbt 12 august, ora 13, Ia poaIeIe cettii dacice Ardeu, se ampIasa prima semnaIizare IegaI a unui monument
istoric de important nationaI, nscris n ,Lista MonumenteIor din Romnia. Descris pe Iarg n editoriaIuI acestui
numr aI Daciei Magazin, aceast actiune s-a dorit un exempIu pentru cei pe care Iegea i obIig Ia acest Iucru si nu
o Iac de peste 5 ani. A Iost posibiI acest eveniment, datorit unei echipe, pIin de energie si ambitii, reunite n juruI
Daciei RevivaI cea care, iat, si continu menirea pe care si-a propus-o acum opt ani.
ReaIiznd reportajuI IotograIic Ia IocuI montrii panouIui de avertizare, Radu, IotoreporteruI Dacia Magazin, a
Icut 42 de IotograIii. Una dintre acestea, prezenta o dr aIb, neIireasc si nemaintInit, pe care nimeni nu a
bgat-o n seama. La schimbuI de IotograIii ntre voIuntarii actiunii, unuI dintre ei a observat aceast ciudtenie,
recunoscnd n ea, ceea ce cercettorii numesc ,Flying Rods. A trimis IotograIia unui renumit reaIizator de IiIm,
Jose EscamiIIa, care a mai obtinut asemenea imagini curioase iar acesta a rspuns:
,Fantastic poza a unui ROD! ntr-adevr asta e una din cele mai clare(ca rezolujie) imagini pe care le-am primit
din toat lumea. Claritatea este ntradevar grozav! Dac m hotrsc s o folosesc ntr-unul din filmele mele , ay fi
bucuros s v pltesc pentru aceast fotografie. 1inem legtura. Muljumesc! Al dumneavoastr 1ose Escamilla
Fr a Iace presupuneri sau specuIatii, v invitm s cutati pe internet adresa http://www.subversiveeIement.com/
Rods.htmI pentru a gsi rspunsuri pe care noi nu Ie avem deocamdat.
PREMIERA DE LA ARDEU
O CURIOZITATE LA ARDEU
FotograIii Radu
BriIinsky
FotograIii Jose EscamiIIa
30
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
A existat o perioad din viata Iui Eminescu cnd poeziiIe
saIe, cu reIerire Ia originea dacic a poporuIui romn, i-
au Iost reIuzate Ia pubIicare, cu exceptia 'Rugciunea
unui dac.
Poezia ,Memento Mori, Diorama sau Panorama
desertciuniIor care, n cuprinsuI istoriei universaIe,
incIudea si subIinia strIucirea neamuIui dacic, a Iost Irnt
si, din ea, atunci s-a tiprit doar prima parte, 'EgipetuI,
desi toat Iusese citit si apreciat ntr-una din sedinteIe
de Ia Junimea.
Cenzori erau adeptii ScoIii ArdeIene, care sustineau
originea Iatin a poporuIui romn, iar ceI mai reprezentativ
cerber aI mareIui poet a Iost Titu
Maiorescu, greco-catoIic, obedient Iat
de Roma ecIeziastic, care generase
ideea originii Iatine a poporuIui romn.
Dar n articoIeIe de ziar, aI crui
redactor-seI a Iost, Eminescu si-a
exprimat argumentat convingerea
privind originea dacic a poporuIui
romn.
ntreaga sa oper: poezii, scrieri,
teatru, articoIe etc., n manuscris, a
ajuns, dup moartea poetuIui, Ia Titu
Maiorescu, care 13 ani mai trziu, n
1902, se hotrse, dup cum reIateaz
NicoIae Iorga, cu un gest dispretuitor
s le dea Academiei Romane, ca un
material istorico-literar oarecare.
Abia dup acea dat opera poetuIui,
n totaIitatea sa, oprit de Ia pubIicarea
n timpuI vietii, a nceput s vad
Iumina tiparuIui.
DiIema a continuat, scrieriIe istorice despre originea
dacic a poporuIui romn Iiind impuse spre nepubIicare.
Piesa de teatru 'DecebaI, care incIude conceptia
dacic a Iui Eminescu, a aprut pubIicat, n Iorma
compIet, abia n 1990, sub ngrijirea Iui Petru Cretia.
*
n articoIuI 'De la Hateg la Grdite i la cetatea lui
Decebal , pubIicat de NicoIae Iorga n 'Neamul romanesc
din Ardeal i 1ara Ungureasc se vorbeste totusi despre
Iocuitorii aceIor meIeaguri, n 1906:
Si tot dacii au nvins, stpnii vechi cari s-au svrcoIit
Nicolae Iorga despre Mihai Eminescu
ca precursor al ideii originii noastre dacice
ing.dr. Dan Ion PREDOIU
sub Iante si au sngerat de sbii. Tot ei prin puterea
nenIrnt a vitejiei Ior si a sIintei Ior rbdri.
Cci, iat, daci adevrati, daci noi de peste dou mii
de ani,. daci cum acesti steni de aice. Iat opinciIe,
iat itarii sprinteni, iat cmasa aIb, zeghiIe greIe, sariciIe
mitoase, cciuIa greoaie, naIt, umIIat, ca o cunun.
Fat de Roma, a crei eternitate a pierit n puIbere,
ciobanuI dac s-a ridicat din trn si-a durat iarsi si
bordeiuI de Iemn, s-a asezat n eI cu datiniIe saIe neatinse
si stpneste pn astzi n umbra urias a RetezatuIui,
cu testuriIe Ior rosii, opinciIe Ior rsIrnte, graiuI Ior
apsat, cu turmeIe Ior, cu ura Ior mpotriva oricrui domn
si stpn pentru a sdi aceIasi adevr
de necIintit trinicie a daciIor.
MareIe istoric NicoIae Iorga
recunostea astIeI, impIicit, nc din
1906, n pIin campanie Iatinist,
vaIabiIitatea ipotezei Iui Mihai
Eminescu privind originea noastr
dacic. Iat imenseIe descoperiri de
vestigii istorice dacice care i-au ntrit
convingerea si i-au aIungat orice dubii.
Jestit a fost pe vremuri poporul
acesta romanesc prin marea i sfanta
lui tcere, spunea Iorga.
Fcut pentru Iupt si ndurare,
cerbicos si ndrtnic, nebiruit
suIIeteste si n ceIe mai nIricosate
nenorociri, trit pe marginea unei
prpstii n care era desprins s se uite
necontenit Ir a ameti, eI impunea
prin cumptarea minunat a rostirii
gnduriIor saIe, prin aspra discipIin
pe care o impune cuvntuIui.
NicoIae Iorga, apropiat Iui Titu Maiorescu, desi adept
aI prerii privind originea Iatin a poporuIui romn, vznd
n ansambIu opera poetic si Iiterar-istoric a Iui
Eminescu, I Iaud pe acesta pentru ideea originii dacice
a poporuIui romn, pronuntndu-se n diIerite rnduri
asupra proIunzimii anaIizei istorice Icute de Eminescu,
numindu-I Ir sIiaI 'istoric si 'gnditor de geniu.
NicoIae Iorga spune c:
Eminescu e sinteza suIIetuIui romnesc din vremea
netuIbure. Sinteza stiintei, cugetrii, simtirii si instinctuIui
31
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
acestui neam.
OmuI Eminescu aducea cu dnsuI din adncuI
generatiiIor care se succed ceva Ioarte vast si Ioarte
adnc. Iar IocuI unde se nscuse i ddea din cettiIe si
bisericiIe saIe un sentiment istoric, de Iungi nIrtiri
secuIare.
NicoIae Iorga precizeaz apoi:
Un om ca dnsuI I vom avea din nou numai cnd
peste o epoc Iimpede va domina o minte naIt, avnd
curajuI de a rmnea sus, pe pisc, orice ape nvImsite
s-ar zbate Ia picioareIe munteIui.
Iar apoi:
De patruzeci de ani se vorbeste necontenit de
Eminescu, . o admiratie Ir margini, o iubire ca aceia
a credinciosuIui ctre sIntuI ocrotitor.
Dup 1900, n sIrsit, putem privi n comoara de
mari Iucruri neisprvite, amnate sau uitate, ce au mai
rmas de pe urma acestui cuprinztor geniu , cu muIt
mai presus de timpuI si mediuI su. nu suntem n stare
a pretui dup cuviint Iiecare parte din opera Iui.
Si asta, pentru c n-avem mijIoace de a-I urmri n
aIctuirea individuaIittii saIe., care n-a naintat dect
dup cunoasterea depIin a drumuIui,
dup ntrebarea tuturor aceIor ce-I
strbtuse,. si s-a ndreptat totdeauna
dup o ndeIungat dezbatere cu sine
nsusi.
. EI nsusi se aIIa s ias Ia iveaI
cu o scriere nou, si o Icea numai
dup o amnuntit chibzuire a
cuprinsuIui,. n apriga Iupt pentru
desvrsire a acestui cinstit ntre cei
cinstiti., cci,. Eminescu nu
obisnuia a da Imuriri asupra scrieriIor
saIe.
.Opera Iui ntreag, . (are)
numai caracteruI generaI romnesc. E
ceI dinti scriitor romn care scrie ctre
toti romnii ntr-un grai pe care romnii
de oriunde I pot recunoaste ca aI Ior.
Eminescu e ntruparea Iiterar a
constiintei romnesti, una si
nedesprtit.
Aceasta. e si vaIoarea Iui poIitic, marea si
covrsitoarea Iui vaIoare poIitic. prin simboIuI de unitate
cuprins n Iiinta sa Iiterar. ntemeindu-se pe tot ce
simtim noi, eI s-a ridicat ntr-un nebiruit avnt spre cuImiIe
cuIturii moderne.
De aceea eI e vrednic de pomenire oriunde se Iupt
cu ntunericuI adnc si cu vntuI vrjmas, o Iicrire din
constiinta neamuIui.
Dup 1876, 'apare influenta austriac, iar Iorga
precizeaz:
'avem acum un istoric.
Eminescu nu este expIicabiI, dac se Ias deoparte,
mcar una din aceste inIIuente care au Iucrat asupra
suIIetuIui Iui, asa de compIex.
Sub toate aceste nruriri diverse, n Iumea din Viena
s-a creat spirituI aceIa nou, pe care geniuI Iui Eminescu I-
a ntrupat cu o spIendoare care mai trziu numai a Iost
pretuit cci nici un sunet de trmbit nu a vestit aparitia
zeuIui ceIui nou.
Cine crede c 'Rugciunea unui dac vine de Ia
Eminescu, singur, se nseaI.
. tot ce avem de Ia Eminescu sunt Iragmente aIe
unui geniu mpiedicat de a pune n vaIoare imenseIe Iui
posibiIitti.
. IntenseIe Iui aripi se vedeau stingherite n odiIe
pIine de veseIie unde se strngeau membrii Junimii.
acestia nu erau oamenii a cror aprobare trebuia s o
aib.
. gnditi-v Ia Eminescu, care a ncercat pn si
teatru, din subiecte aIe trecutuIui nostru au rmas
Iragmente uitate prin hrtiiIe Iui.
. gnditi-v Ia Eminescu vorbind unei muItimi care
s-I nteIeag.
Si ce s-ar Ii aIes din oamenii pe care
i-ar Ii ncurajat si condus ctre aceeasi
biruint a suIIetuIui romnesc, ridicat
Ia nItimiIe ceIe mai mari aIe cugetrii
contemporane?
n Eminescu, . trieste ntreaga
Europ metaIizic. n adncuI suIIetuIui
su chinuit este ceva din dezndjduituI
Prometeu; are pentru natia romn
sentimentuI unei mame iubitoare care-
si pIeac priviriIe asupra copiIuIui
boInav.
Si pentru aceste sentimente de
compasiune, Iat de tot ce Iormeaz
istoria pIin de suIerint a acestei
natiuni, i suntem recunosctori Iui, si
nu numai poetuIui.
Eminescu are capacitatea de a
reprezenta un ntreg popor, n totaIitatea
sa. ntr-adevr, ce nu a cunoscut
Eminescu din viata, IapteIe si gnduI poporuIui su?
Eminescu a Iost, . ceI mai autentic reprezentant aI
aspiratiiIor romnesti, identiIicat n ntregime cu poporuI
su, Eminescu a Iost totodat un european aI timpuIui
su.
EI este unuI din aceIe rare spirite, n care ti se pare c
auzi nu omuI, ci nsusi poporuI, reunit si ntruchipat ntr-
un gIas.
La Eminescu, Iegenda e de o candoare si o Iimpezime
Ir pereche. care red vitejia carpatin.
A iubi pe Eminescu. anume datoria de a gndi si de
a scrie ca eI. de a tri o viat ca a Iui: viata unui om care
32
,)+1)
=C=E e-. 55 -x,x:: F00
cmyk
nu s-a IoIosit nici de munca nici de sprijinuI aItora, care
s-a oIerit jertI ntreag pentru poporuI su.
Eminescu Icea orice Iucru din toat inima; . asa
nct nu e un rnd din ce-a Isat eI, care s nu merite o
cercetare de aproape si o respectuoas consideratie.
Ca apoi s conchid:
'orice rnd din Eminescu merit s Iie tiprit.
Prerea Iui Eminescu despre originea dacic a
poporuIui romn rzbate din ntreaga sa oper, poezii,
articoIe de ziar, scrieri, note, teatru etc.
n articoIuI 'Studentii din Jiena din 14 noiembrie
1876, dup ce Iace o anaIiz a activittii studentiIor nostri
priIejuit de serbarea jubiIeuIui de 5 ani aI 'Societtii
studentilor romani din Jiena, Eminescu Iace remarca:
'Mica societate de ceva peste 50 (de) membri
cuprinde tineri din toate unghiurile trilor romane, ea
este o 'Dacie` in miniatur, voioas, activ i plin de
incredere in viitor. Acolo gsim copii de pe malul
Nistrului alturi cu altii din valea Criului, a Mureului,
a Dambovitei i a Dunrii.
Fat de acest tabIou de Irtie nu putem zice dect
'Prosit natie!.
Ideea I-a incitat si, trei ziIe mai trziu, ntr-un articoI
din 17 noiembrie 1876 cu reIerire Ia soarta ceIor care
Iocuiau pe teritoriuI Daciei Iui DecebaI, Eminescu zice:
'Aadar idealu romanilor din toate prtile Daciei
lui Traian atunci se considera c toat Dacia Iui DecebaI
Iusese cuprins de Traian, punct de vedere ce convenea
adeptiIor teoriei privind originea Iatin a poporuIui romn,
Ir s se ia n considerare IaptuI c Traian a ocupat
doar o treime din Dacia este mentinerea unittii reale,
a limbii strmoeti i a bisericii nationale.
Este o Dacie ideal aceasta, dar ea se reali:ea: pe
:i ce merge, i cine tie dac nu-i de preferat celei
politice.
n pubIicistic, subIiniaz o seam de aspecte proprii
ideii originii dacice a poporuIui romn.:
n articoIuI 'Ideia Daco-roman ca aspiratie din 7
octombrie 1880, Eminescu precizeaz c: . reamintirea
originii romane si a Iatinittii noastre era timp ndeIungat
contragreutatea ce se opunea unui ideaI poIitic care se
promitea a se reaIiza cu ajutoruI sIaviIor.
n articoIuI 'Labirintul istoriei noastre (Ms 2257/
24-27): Noi romanii, nscuti i crescuti romanete, abia
ne putem strecura prin labirintul istoriei noastre.
Nu trebuie s Iie cineva istoric mare ca s stie c
orasuI dacic Sucidava a trebuit neaprat s existe cu
vreo cteva sute de ani naintea Iui Dragos.
n aceIasi articoI, Eminescu spune:
Era un popor brav care-a impus tribut superbei
mprtese de marmur a Iumei: Roma. Era un popor
nobiI aceIa a crui cdere te mpIe de Iacrimi, iar nu de
dispret si a Ii descendentuI unui asemenea popor n-a
Iost si nu va Ii rusine niciodat.
Cu precautie, Eminescu se exprim.
Cci nu m-ndoiesc c sunt si din romni a cror
strbunici au Iost daci.
n articoIuI 'Adevratul spirit al poporului, din 1
apriIie 1881, Eminescu remarc:
.Oricine intelege ce inseamn rasa. semuit cu acel
neam de oameni, cu acel tip etnic, care, revrsandu-se
deoparte din Maramure, de alta din Ardeal (spre
Muntenia n.n.) au pus temelia statelor romane in sec. al
XIII-lea i al XIJ-lea i care prin caracterul lui innscut,
au determinat soarta acestor tri de la 1200 i pan la
1700.
Nu se stia pe vremea Iui Eminescu c Roma ecIeziastic
interzisese Ia 362 IoIosirea numeIor de dac si de Dacia,
interdictie care a durat ntre secoIeIe IV si XIII si care a
Iost ridicat abia dup Cruciada a IV-a din 1204 cnd
papa Inocentiu aI III-Iea a dat dezIegare de pomenire a
numeIui daciIor.
Exist muIte indicii zice Eminescu att n numiriIe
IocaIittiIor si (a) ruriIor, precum si n aIte mprejurri,
care denot o unitate a neamuIui romnesc preexistent
Iormatiunii stateIor noastre.
n adevr, pe cnd gsim n |ara Romneasc ArgesuI,
gsim tocmai n norduI Daciei un pru numit Argestru
care se revars din stnga n Bistrita, ru ce izvorste din
Maramures.
Pe cnd n |ara Romneasc aIIm CmpuIunguI ca
tinut si descIectoare, aIIm n Bucovina, n creieruI
muntiIor, un CmpuIung tot ca tinut si descIectoare.
nainte sau abia dup Iormarea stateIor romne, vedem
romnii de sub Coroana Ungariei pretinznd s se judece
ntre ei dup dreptuI Ior propriu, jus OIachaIe sau
OIachorum; o cerere omoIoag Iac moIdovenii ce
pribegesc n PoIonia, s se judece dup dreptuI romnesc.
Si aceasta cnd? Pe Ia 1380. Care-a Iost consuetudinar
Ia careIe ei tineau cu sIintenie, Iie sub coroana Ungariei,
Iie sub a PoIoniei? EI n-a Iost scris niciodat; era att de
viu n constiinta poporuIui, att de necontestat de nimenea,
nct nici unuI din vechii nostri Domni n-au gsit de
cuviint s-I codiIice.
n Iine, unitatea actuaI a Iimbei vorbite, . dovedeste
c si n aceast privire erau eIemente cu totuI omogene,
preexistente Iimbei bisericesti, care ncIinau a cpta o
singur Iorm scris. OrganograIic vorbind, Iimba era
aceeasi; numai termenii materiaIuI de vorbire diIerea pe
ici pe coIo.
E indiIerent chestiunea dac eIementeIe ce compuneau
acest smbure de popor modern erau tracice sau Iatine si
Iirice, destuI numai c, din aI VI-Iea secoI dup Hristos,
Ia nvIirea acvariIor n Tracia (n 579), oastea condus
de Martin si ComentioI e compus din oameni ce vorbesc
romneste. Tot acest neam apare mai trziu n Dacia, iar
asupra originii Iui se ceart pn azi nvtatii.

S-ar putea să vă placă și