Sunteți pe pagina 1din 4

avocat Magdalena Popeanga

Tragerea la raspundere a unei persoane, fie ca este vorba despre o raspundere juridica sau nejuridica, nu poate fi conceputa fara a tine cont de stabilirea cu certitudine a formei vinovatiei. In general, nu se poate concepe raspunderea pentru savarsirea unei fapte in lipsa vinovatiei persoanei ce a comis-o. Pe de alta parte, insa, nu ar fi corect ca sa nu se faca o distinctie in ceea ce priveste sanctiunea ce ii este aplicata unei asemenea persoane, si gradul sau de vinovatie. S-a ajuns la distinctia intre diverse forme de vinovatie, ceea ce s-a reflectat intr-o raspundere diferentiata, tinandu-se cont de aceste forme.

Exista doi factori inerenti vietii psihice a persoanei constiinta sau factorul intelectiv si vointa sau factorul volitiv care se interferea!a si se presupun unul pe celelalt. "actorul intelectiv presupune repre!entarea deplina a continutului, sensului si finalitatilor urmarite sau acceptate prin savarsirea faptei, precum si prevederea intregii desfasurari cau!ale a acesteia. "actorul volitiv este elementul psihic care impulsionea!a si comanda energia fi!ica a omului. #ctualul $od Penal, consacra teoria repre!entarii. #stfel, avand la ba!a aceasta teorie, s-a aratat ca vinovatia exprima o anumita atitudine psihica periculoasa a infractorului fata de fapta si urmarile ei. Pentru ca o fapta sa constituie infractiune, sa atraga aplicarea unei pedepse, nu este suficient ca ea sa apartina material faptuitorului, ci trebuie sa fie imputabila acestuia. $and fapta nu este comisa cu vinovatie, ea nu este imputabila celui care a savarsit-o , deci nu i se poate retine in sarcina. In cadrul continutului constitutiv al infractiunii putem distinge o latura obiectiva si una subiectiva. %n element esential al laturii subiective il costituie elementul subiectiv & vinovatia. $a element al continutului infractiunii, vinovatia va exista numai atunci cand elementul material al infractiunii a fost savarsit cu forma de vinovatie ceruta de lege. Potrivit art. '( al. ' $od penal, vinovatia exista )atunci cand fapta care pre!inta pericol social este savarsita cu intentie sau din culpa). In stiinta dreptului penal se face dinstinctie intre doua forme principale de vinovatie intentia, si culpa. Pentru unele infractiuni se adauga si o forma mixta praeterintentia.

'. Intentia* este atitudinea psihica a faptuitorului re!ultand din prevederea re!ultatului faptei sale

si urmarirea lui, ori prevederea re!ultatului faptei sale, neurmarirea dar acceptarea lui in ca! ca se produce. Prin urmare intentia se refera la

prevederea re!ultatului faptei penale in ca!ul intentie directe & urmarirea de catre faptuitor a producerii re!ultatului faptei, in ca!ul intentiei indirecte & desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui savarsirea faptei penale. Intentia directa este reglementata de art. '( pct. ' lit a, in timp ce intentia indirecta este reglementata de art. '( pct. ' lit b. Exista intentie directa atunci cand faptuitorul isi repre!inta actiunea sau inactiunea sa, modul de infaptuire, re!ultatul socialmente periculos la care conduce fapta, si in aceste conditii el urmareste producerea acelui re!ultat.

In literatura juridica de specialitate, pe langa modalitatile normative ale intentiei +directa si indirecta, se mai face deosebirea intre a, b, c, d, intentia simpla si intentia calificata* intentia spontana +repentina, si intentia premeditata* intentia unica si intentia complexa* intentia initiala si intentia supravenita.

-. $ulpa este atitudinea psihica a faptuitorului care prevede re!ultatului faptei sale dar nu-l accepta, considerand fara temei ca nu se va produce, ori nu prevede re!ultatului faptei sale desi putea si trebuia sa-l prevada. $onform art. '( pct. - $.p., ."apta este savarsita din culpa cand infractorul a, b, prevede re!ultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce* nu prevede re!ultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada/.0

$a forma a vinovatiei, se refera la prevederea re!ultatului faptei penale neacceptarea producerii re!ultatului faptei savarsirea faptei penale.

$ulpa cu prevedere si culpa fara prevedere sunt cele doua modalitati ale culpei reglementate in $odul penal. $ulpa cu prevedere +usurinta, temeritate, este repre!entata de savarsirea faptei penale si consta in prevederea de catre faptuitor a urmarilor periculoase ale actiunii sau inactiunii sale, pe care nu le accepta, socotind fara temei insa ca ele nu se vor produce +art. '( pct. - lit. a $. p.,. $ulpa simpla +greseala, neglijenta, este repre!entata de savarsirea faptei penale si nepreverea re!ultatului de infractor, desi acesta trebuia si putea sa-l prevada. In literatura de specialitate si in practica judiciara sunt cunoscute si alte modalitati ale culpei culpa in agendo si culpa in omittendo, culpa generica si culpa specifica, culpa directa si indirecta, culpa penala si culpa civila.

1. Intentia depasita +praeterintentia, este situatia in care faptuitorul urmarind producerea unui anumit re!ultat, savarseste o fapta cu un re!ultat mai grav, decat a intentionat, re!ultat ce trebuia si putea fi preva!ut Praeterintentia repre!inta materiali!area actiunii infractionale intentionate, de!voltarea acesteia prin culpa si crearea a doua re!ultate unul intentionat preva!ut si acceptat de faptuitor al doilea culpabil nepreva!ut si neacceptat de faptuitor

Sunt cau!e care inlatura caracterul penal al faptei prin inlaturarea vinovatiei a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, legitima aparare starea de necesitate constrangerea fi!ica constrangerea morala ca!ul fortuit iresponsabilitatea betia completa involuntara minoritatea faptuitorului eroarea de fapt eroarea cu privire la o norma extrapenala.

$onclu!ie 2 cunoastere a formelor de vinovatie este deosebit de necesara, avand in vedere ca dreptul penal are la ba!a principii precum infractiunea este unicul temei al raspunderii penale +art. '3, alin. -, $. p., principiul personalitatii raspunderii penale principiul individuali!arii sanctiunilor de drept penal +art. 3-, $. p,

In ba!a acestora, fara savarsirea unei infractiuni, nu se poate antrena raspunderea penala a persoanei ce a savarsit-o, iar raspunderea ce decurge din nesocotirea normei de drept revine persoanei care a savarsit fapta, si nu alteia. 4oi incheia aceasta pre!entare subliniind importanta imensa a stabilirii formelor vinovatiei in procesul juridic, pornind de la premisa ca raspunderea penala numai pentru faptele savarsite cu vinovatie a repre!entat un imens progres al gandirii juridice.