Biologie clasa a 9-a

Contributii ale oamenilor de stiinta la dezvoltarea biologiei Emil Racovita :

Emil Racovi (1868, Iai-1947,Cluj) a fost un savant , explorator , speolog i biolog romn, considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran - peteri i pnze freatice de ap). A fost ales academician n 1920 i a fost preedinte al Academiei Romne n perioada 1926 - 1929.

-Emil Racovita (1868 1947 )

Cele 1.300 de exemplare din flora i fauna regiunilor cercetate adunate de Racovi au fost studiate de numeroi cercettori, care au descris sute de forme necunoscute pn atunci n lumea vegetal i animal. La ntoarcere a publicat o lucrare important despre Cetacee, n special balene. n 1900, devine director-adjunct al Laboratorului Oceanologic Arago din Banyuls-sur-Mer, Frana.

Ca urmare a descoperirii unor noi specii de crustacee n petera Cueva del Drach din Mallorca, vizitat n 1904, domeniul l fascineaz i renun la cercetarea n oceanologie pentru a se dedica ecosistemelor subterane. n 1907, va publica Essai sur les problemes biospeologiques, prima lucrare important dedicat biospeologiei din lume. Dup aceea, va iniia un program internaional de cercetare numit Biospeologica care s studieze fauna pe terilor, la nceput ca o activitate privat, dar n 1920, nfiineaz la Cluj primul Institut Speologic din lume.Pe lng numeroi cercettori romni, Racovi aduce la Cluj i o echip de prieteni biologi de renume, doi francezi (Jules Guiart, Ren Jeannel) i un elveian (Alfred Chappuis). Moment de rgaz n timpul sprii canalului prin care Belgica a ieit din banchiz (Foto: Fr. Cook). Cook i-a intitulat fotografia "Ceaiul de la ora 5" ntre timp, scrie de asemenea un tratat evoluionist, cu anumite abordri originale asupra subiectului. n august 1940, prin Dictatul de la Viena, Clujul a devenit parte a Ungariei, iar Emil Racovi se va muta la Timioara, n timp ce Institutul Speologic va fi condus de prietenul su elveian (deci neutru) Alfred Chappuis. Dup rentoarcerea nordului Transilvaniei ca teritoriu al Romniei, se va ntoarce la Cluj, dorind s reorganizeze institutul, dar va muri nainte de a termina aceasta, la vrsta de 79 de ani.

Charles Darwin
Charles Darwin (1809, Shrewsbury, Shropshire - 1882,Beckenham, Kent) este cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog i autor de cri, fondatorul

teoriei referitoare la evoluia speciilor (teoria evoluionist).

A observat c toate speciile de forme de via au evoluat de-a lungul timpului din anumii strmoi comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a numit selecie natural toate acestea fiind publicate n cea mai celebra scriere a sa, Originea speciilor, (1859). Teoria evoluionist a fost recunoscut de ctre comunitatea tiinific i publicul larg nc din timpul vieii sale, n timp ce teoria seleciei naturale a fost considerat ca prim argument al procesului evoluiei abia prin anii 1930 iar acum constituie baza evoluionismului sintetic. Darwin s-a mprietenit cu cel mai mare geolog al epocii sale, Charles Lyell, creatorul teoriei despre procesul treptat de dezvoltare al Pmntului. n urma discuiilor cu acesta, Darwin a ajuns la concluzia c speciile au evoluat n mod asemntor cu evoluia n timp a Pmntului. Reverendul Henslow a prezentat o parte din fosilele i jurnalele lui Charles Darwin unor naturaliti celebrii din acea perioad. Datorit acestor expuneri, Charles Darwin a devenit celebru n cercurile tiinifice britanice. O dat cu revenirea n Anglia, pe data de 2 octombrie 1836, Darwin a nceput s-i formuleze teoria, pe care o considera singura viabil. Conform acestei teorii, speciile evolueaz, adic sunt supuse unor transformri treptate, de la formele simple la cele mai avansate, deci strmoii tuturor formelor vii de astzi au fost organisme monocelulare. n anul 1858, primete o scrisoare din partea naturalistului Alfred Russel Wallace. Observaiile pe care acesta le formuleaz, cltorind prin America de Nord, referitoare la ereditate i transformarea proprietilor printre specii, l fac pe

Darwin s grbeasc finalizarea teoriei evoluiei. Cteva luni mai trziu, att Alfred Russell Wallace ct i Chales Darwin se prezint la Linnean Society pentru atestarea teoriei evoluiei. Acest consiliu decide asupra ntietii formulrii teoriei i astfel Charles Darwin este considerat printele evoluiei. Charles Darwin a murit pe 19 aprilie 1882; ca dovad de recunoatere a valorii operelor sale tiinifice, a fost nmormntat n Westminster Abbey, lng Isaac Newton.

Molecula
Molecula e cea mai mic parte dintr-o substan care pstreaz compoziia procentual i toate proprietile chimice ale acelei substane. O molecul este definit ca un grup electric neutru, destul de stabil, format din cel puin doi atomi ntr-un anumit aranjament, legai mpreun n conformitate cu legturi chimice foarte puternice (covalente). Moleculele au dimensiuni mici in comparaie cu distanele dintre ele. Exist spaii intermoleculare foarte mari, n comparaie cu dimensiunile moleculelor. ntre molecule exist fore de coeziune care sunt mai mici pentru gaze i mai mari pentru lichide sau solide. Moleculele sunt stabile i neutre din punct de vedere electric. O alt caracteristic este mobilitatea acestora. Datorit mobilitii, se difuzeaz unele printre celelalte sau prezint fenomenul de dizolvare pentru lichide sau solide.

<-Molecula

Glucidele
Glucidele reprezinta categoria de biomolecule cu cea mai mare raspandire in natura.

Energia solara captata de plantele verzi in procesul de fotosinteza este convertita in energie chimica si stocata sub forma de glucide. In plante, proportia de glucide este de 85-95% .Glucidele de origine vegetala constituie componente de baza in hrana omului si a animalelor si totodata importante surse de energie . In organismul animal, glucidele se gasesc in cantitati mici reprezentand 2-3% din masa corporala .Ele pot exista ca oze libere (glucoza), ca diglucide (lactoza), precum si sub forma de macromolecule (glicogenul). Glucidele exista in organismul animal si sub forma de glicoconjugate - componente structurale ale membranelor celulare si ale unor structuri extracelulare. Prin degradarea glucidelor este furnizata 50-70% din energia necesara existentei organismului animal. Ca structura chimica, glucidele sunt polihidroxialdehide, polihidroxicetone sau produsi de condensare ai acestora.Denumirea stiintifica este de glucide, respectiv zaharuri.

Lipidele
Lipidele sunt compusi foarte raspanditi in lumea vie, fiind forma principala de depozitare a rezervelor de materiale energetice ale organismelor. Lipidele in asociatie cu proteinele si intr-o mica masura cu zaharurile sunt componente structurale fundamentale ale celulelor. In functie de contitutia chimica, lipidele se impart in doua mari clase: * lipide simple : esteri ai acizilor grasi * lipide complexe : esteri ai acizilor grasi continand si alte grupe in afara alcoolilor si a acizilor grasi Grasimea este o parte vitala a oricarei celule vii. De asemenea grasimea reprezinta combustibilul de rezerva al organismului. De aceea, n-am putea fi sanatosi daca grasimea ar lipsi din alimentatia noatra. Problema apare din cauza ca cei mai multi dintre noi consumam prea multa grasime, deseori in forme pe care organismul nule poate prelucra cu usurinta. Excesul de grasime nu face altceva decat sa creasca vascozitatea si aderenta sangelui, incetinind circulatia si ducand la alipirea globulelor rosii una de alta intocmai ca monedele intr-un fasic. In acesta stare, agregata, globulele rosii sunt incapabile sa se incarce la capacitatea maxima cu oxigen si sa navigheze prin capilarele microscopice. Lipsite de oxigen si de celelalte

substante nutritive, celulele organismului de vin tot mai susceptibile la lezare, imbolnavire si moarte.

Proteinele
Proteinele sunt componente de baza ale tuturor celulelor vii, alaturi de lipide, zaharide, vitamine, enzime, apa si saruri anorganice, formand impreuna un sistem complex in cadrul caruia se petrec o serie de reactii chimice care asigura reproducerea, dezvoltarea si functionarea normala a fiintelor vii. Sunt componente ale structurilor celulare si au functii biologice fundamentale : enzimatice, hormonale , imunologice. Sunt proteine unele substante cu puternica activitate biologica ale celulelor ca: enzimele, pigmentii respiratori, multi hormoni si anticorpii. Substanta contractila din fibrele musculare, din cilii si din flagelele organismelor inferioare, care poseda proprietatea de a transforma energia chimica in energie mecanica, este de asemenea o proteina. Ele intra in structura tuturor celulelor, si ajuta la cresterea si refacerea celulelor. Ca aspect , la microscop , proteinele sunt subtiri , ca niste bastonase gelatinoase. In organele animale apar sub forma de muschi , piele ,par . Ele se gasesc si in plante , in cantitati mai mici . Toate sunt amestecuri de compusi complecsi , continand carbon , hidrogen , azot , oxigen , uneori si fosfor , fier , iar de multe ori sulf . Proteinele sunt principali constituenti ai corpului animalelor . Indeplinind o mare varietate de functii , se descopera o diversificare deosebita in alcatuirea lor . S-a demonstrat ca proteinele constituie partea cea mai insemnata din substanta uscata a celulelor . In corpul omenesc , 15 % din greutate se datoreaza proteinelor. Analiza lor elementara a fost facuta de chimistul olandez Gerardus Iohannes Mulde (1802 - 1882 ) , extragandu-le din tesuturi animale si vegetale .

Membrana celulara
Membrana celular (membrana plasmatic, plasmalema) este o structur celular ce delimiteaz i compartimenteaz coninutul celular. Constituie o barier selectiv pentru pasajul moleculelor i ionilor. Este o structur bidimensional continu cu grosimea de 6-9 mm i cu proprieti caracteristice de permeabilitate selectiv, ce confer individualitate celulei. Membrana celular a fost pentru prima dat observat de Robert Hooke, ns acesta a considerat-o parte integral a unei celule unitare. Abia n 1855 Karl Wilhelm von Ngeli i Carl Eduard Cramer au emis ipoteza existenei unei membrane celulare responsabile pentru secreia extracelular i meninerea presiunii intracelulare. n 1935, Hugh Daveson i James Frederic Danielli au sugerat structura bilipidic a membranei celulare, iar n 1972, Nicholson i Singer au formulat modelul mozaicului fluid. Acest model a fost modificat datorit descoperirii unor structuri ce compartimentalizeaz membrana celular. Acestea cuprind: zonele de jonciune intercelular; "barierele" membranare formate de complexe multiproteice sau de specializri ale citoscheletului subcortical; subdomenii membranare cu o compoziie proteolipidic specific, cum ar fi cele insolubile in detergeni (lipid rafts). Aceasta organizare complex a membranei este important, ntre altele, pentru polaritatea celulei i pentru organizarea semnalelor primite din exterior.

Citoplasma
Citoplasma reprezint mediul intracelular, situat ntre membrana celular i nucleul unei celule, constituind masa fundamental a acesteia. n citoplasm se afl organite comune, precum citoscheletul, ribozomii, mitocondriile, centrozomul, aparatul Golgi, vacuolele, lizozomii, plastida, reticulul endoplasmatic, precum i organite specifice, aa cum suntneurofibrilele, miofibrilele i corpul Nisl, aflate n citosol, fluidul vscos n care se petrec toate reaciile intracelulare.

Reticulul endoplasmatic
Reticulul endoplasmatic (RE) este un organit care se gsete la celulele eucariote. "Endoplasmatic" nseamna "n interiorul citoplasmei", iar "reticul" nseamna "pnz/reea mic". RE modific proteine, produce macromoleculei distribuie substanele n celul. n esen, reticulul endoplasmatic este sistemul elaborat de transport al celulei eucariote. Reticulul endoplasmatic este structurat ca un sistem tridimensional de canalicule, vezicule i cisterne ramificate i anastomozate. El face legtura ntremembrana plasmatic i membrana nuclear. RE are aspect neted (reticul endoplasmatic neted - REN.) sau rugos (granular) cnd se asociaz cu ribozomii (reticul endoplasmatic granular - REG.). REG lipsete n hematiile mature. RE este mai dezvoltat n celulele cu activitate metabolic intens (de exemplu, n celulele hepatice). Compoziia RE este similar cu cea a membranei plasmatice, dei acest organit este de fapt o extensie a membranei nucleare. RE este locul traduceriiinformaiei genetice, i mijlocul de transport al proteinelor ce urmeaz s devin parte din membrana celular (de exemplu receptori transmembranari) sau care urmeaz s fie secretate prin exocitoz (de exemplu neurotransmitori, enzime digestive, etc.). RE este format dintr-o reea de tuburi i cisterne. RE este acoperit n parte de ribozomi (care produc proteine din aminoacizi, bazat pe codul genetic). Deoarece aceste locuri par a fi "rugoase" vzute sub microscopul electronic, aceast parte a fost numit reticul endoplasmatic rugos. Prile fr ribozomi se numesc reticul

endoplasmatic neted. Ribozomii transfer proteinele gata produse n RE, care le transport la aparatul Golgi.

Procariotele si eucariotele
Structura procariot se caracterizeaz printr-o serie de particulariti ce o deosebete de cea eucariot, principala diferen fiind lipsa nucleolilor i a anvelopei nucleare.De asemenea, i lipsesc majoritatea organitelor celulare. Singurele organite prezente n citoplasma celulelor procariote sunt ribozomii(sau ,,granulele lui Palade"), al cror numr este de 10 ori mai mare dect la eucariote. ADN-ul procariot este de obicei reprezentat printr-o singur molecul de ADN, circular si puternic spiralizat numit nucleoid.Pe langa ADN, procariotele mai contin ARN. Acesta se gsete liber in citoplasm sau in ribozomi. De asemenea, exist si proteine de tipul histonelor.Cercetarile recente arat c in citoplasma procariotelor se gaseste o protein contractila, prin polimerizarea creia rezulta o retea contractil, ca o form rudimentar de citoschelet intalnit a eucariotei.Toate plantele care nu au nucleu individualizat se numesc procariote. Protozoarele, Ciupercile, plantele i animalele, sunt organisme eucariote. Acestea au celule cu structur complex, n care materialul genetic este localizat n nucleul sau nucleii celulelor. n sistemele de clasificare cu cinci regnuri, adoptat de cursurile universitare din Romnia, regnurile sunt: Monera, Fungi, regn Protista, Plantae, Animalia. Dintre eucariote, organisme unicelulare sunt unele ciuperci i protozoarele, iar pluricelulare sunt n totalitate animalele i plantele. Celulele eucariotelor conin organite citoplasmatice, aa cum sunt mitocondriile sau cloroplastele etc. Spre deosebire de eucariote, procariotele, regn Monera (bacteriile i archaea) nu au organite celulare protejate de membrane, aa cum ar fi aparatul Golgi i alte structuri complexe intracelulare.