Fericire si nu numai

«Fericire »…nu era un cuvant potrivit pentru ceea ce

simteam,era prea simplu,prea putin spus fericire.Simteam o
implinire imensa,era raiul pe pamant,raiul meu.Urma sa am
o fetita minunata, am o nepotita adorabila si inca una pe
drum.
- Edward...
Era vocea lui tata…Oare era vreo problema.
Am ajuns in sufragerie langa ceilalti.Frumoasa mea
ma saruta cu buzele ei dulci.M-am pus pe pat si am
pus-o pe Bella in bratele mele.
- Deci...te-am chemat si pe tine fiule pentru ca vor
Rose si Em sa ne spuna ceva,spuse Carlisle privindu-
ma.
Am asteptat in tacere cateva clipe dupa care Rosalie
si Emmett s-au ridicat in picioare spunandu-ne:
- Vrem sa va spunem ce nume o sa ii punem fetitei
noastre.Dupa multele nume la care ne-am gandit am
gasit in cele din urma numele perfect pentru fetita
noastra,ea se va numi Rosalinne Anabelle Hale
Cullen.
- Ce nume minunat, spus Bella radiind.
Toti i-am felicitat pentru numele minunat pe care l-au
ales pentru micuta.Am crezut ca era momentul
potrivit pentru a spune si noi numele pe care il vom
pune fetitei noastre.
- Avem si noi sa va spunem ceva.
- Despre ce este vorba scumpul meu ?intreba mama
 - Pai si noi am gasit numele perfect pentru micuta
noastra,ea se va numi Analia Ilina Swan Cullen.
- E extrem de frumos numele,spuse Rose vesela.
Dupa ce am imbratisat pe toata lumea m-am dus cu
Bella la « culcare »...
A trecut cu bine si noaptea.Ne-am imbracat dupa care
ne-am dus in sufragerie.
- Iubire,eu ma duc pana in Port Angeles,spuse Bella
- Bine iubito,sa vin cu tine ?
- Nu,nu trebuie.
- Atunci sa te insoteasca Alice.
- Nu trebuie,si asa eu nu ma duc la mall,eu vreau sa
cumpar niste flori frumoase pentru casa,niste carti si vreau
sa ii iau un cadou la Anastacia si Anabelle.
- Dar,oricum nu vreau sa te duci singura.Chiar nu
vroiam,mai ales in Port Angeles unde sa ratacit acum multi
ani,desi acum nu se va rataci,dar totusi.
- Iubire sunt insarcinata nu invalida.In plus sunt in
primele 10 zile si tata(Carlisle) a spus ca si eu si Rose vom
naste peste 9 luni,deci nu iti face atatea griji.
- Bine,dar te rog sa ai mare grija,i-a Volvo-ul.
- Bine frumosul meu.
Ne-am sarutat,buzele noastre erau impletite si atat de
moi una peste cealalta.Dupa care am imbratisat-o.Si-a luat
ramas bun de la ceilalti dupa care a disparut in Volvo.
Nu stiu de ce,dar aveam o presimtire rea...poate ca era
adevarat ca eram mult prea protector.
.... dupa 8 ore....
Era deja 9 seara si presimtirea rea era tot acolo,in
sufletul meu.Incepeam deja sa ma ingrijorez,Bella nu era
acasa,sau cu unul din noi si este periculos pe strazi la ora
asta si mai ales in starea ei.M-am hotarat sa ma duc dupa
Bella asa ca m-am apropiat de tata si i-am spus :
- Tata ...eu ma duc dupa Bella.Este tarziu si inca nu a
aprut si in plus am o presimtire rea.
- Bine fiule,dute.
- Vin in curand.
- Sa ai grija de tine Edward,sopteste mama.
- Da mama.
Am luat Japp-ul lui Emmett.Mergea foarte repede,si
de asta aveam eu nevoie,sa mearga cat mai repede.
In aproximativ 15-20 de minute am ajuns in Port
Angeles.Auzeam niste voci groase de baieti,erau un
grup de cinci baieti in jur de vreo 20 de ani,si
simteam miros de vampir,un miros dulce...o
nu,Doamne nu...Bella.Auzeam gandurile lor
dezgustatoare,cand unul spuse :
- Hai papusica,nu fi rea,vreau doar sa vorbim sa ne
distram un pic.
Rasul lui badjocoritor ma innebunea,simteam ca
innebunesc cand...Bella,vocea Bellei,o auzeam,era
nesigura si speriata.
- Nu stiu la ce te gandesti,dar orice ar fi nu se va
intampla,spuse iubirea mea tremurand.
Trebuia sa ajung repede,foarte repede.
- Nu poti fugi printeso,asa ca ar fi bine sa
colaborezi,ca altfel,si scoase un cutit.In clipa
urmatoare eram in fata Bellei.Am scos un marait
infricosator dupa care baiatul care scoase cutitul il
impunse in mine.In acel moment Bella a stigat.
- NUUU...EDWARD !!!
 Ce se intampla,doar stia ca nu sunt ranit,sau cel putin
sper,dar vedeam durerea din ochii ei.
Am scos incet cutitul din pieptul meu..Nu avea
nimic,nici o picatura de sange.Bella a rasuflat
usurata.Am luat de mana dupa care cei 5 barbati
fugira ingroziti.
- Bella,iubirea mea,esti bine,spune-mi te rog,te-au
facut ceva nenorocitii aia ?
Am examinat-o peste tot,nu avea nimic,Slava
Domnului.
- Vai Edward,ce m-am speriat.Am strans-o tare la piept
dupa care am sarutat-o.
- Gata iubire,gata,s-a terminat,linisteste-te.Dar nu
inteleg de ce te-ai speriat din cauza cutitului,doar nu
puteam pati nimic.
- Stiu Edward,numai cand am vazut cutitul ala m-am
speriat gandindu-ma la ce era mai rau.
- Te iubesc din toata fiinta mea.Esti viata,sufletul si
lumina ochilor mei.Sa nu uiti niciodata,niciodata.
- Si eu te iubesc,te ador ingerul meu,miracolul
meu,salvatorul meu.
- Haide acasa.
- Haide.
Si am fugit cu Bella in brate usurati ca s-a terminat
cosmarul…
Cand am ajuns acasa si am povestit cele intamplate
toti au ramas inlemniti,ingroziti.
Bella ne-a povestit ca venea de la librarie cand cei
cinci baieti au urmarit-o.Asta me-a amintit de acea noapte
din Port Angeles acum multi ani,cand s-a intamplat ceva
asemanator,dar ii multumesc Domnului ca am ajus de
ambele dati la timp sa imi salvez sufletul,pentru ca
Bella insemna sufletul meu.Nu o sa o mai las sa se duca
singura niciodata,nu dupa ziua asta.