Sunt unii mai putini grabiti,care raman pe drum,si cu eforturi supraumane fac al doilea pas,si apoi al treilea,si pas

cu pas ingamfarea ramane in urma,viciile raman in urma,slabiciunea ramane in urma,iluziile si fanteziile se pierd ,si tot ce ajungi sa constientizezi este propria ignoranta care este foarte aproape de afi nemarginita ...dar totodata un univers de posibilitati se deschid in fata ta..Incepi sa practici in secret meditatia ,dedublarile astrale,introspectia,traiesti o viata dubla,intr-un univers secret si pe masura ce urci treptele devii din ce in ce mai tacut ...Tacerea nu este virtutea inteleptului ,este doar resemnarea in fata zidurilor de urechi infundate.La inceput e dureros - te simti atat de singur intr-o lume care doarme profund,si cu dezamagire,realizezi,ca oricat ai incerca sa-i trezesti,isi iubesc propria butelie,sunt mandri de intensitatea celulei in care sunt intemnitati..Tristetea si dezamagirea devin atat de mari incat te pot trage de pe drum.Daca totusi nu iti abandonezi calea,in timp,lucrurile devin suportabile; jungi sa iubesti oamenii fara sa incerci sa le mai corectezi prostia - pentru ca intelegi ca nu e mare diferenta dintre ei si tine.!and ajungi sa te cunosti pe tine.cu defecte psihologice si slabiciuni abia atunci incepi sa-i intelegi si pe ceilalti,ajungi sa-i accepti asa cum sunt..devi tacut si cumpatat..si te adaptezi la viata ta dubla."e de o parte o viata secreta..dincolo de portile tridimensionale ale lumii fizice ."e de alta parte o viata publica ,de om comun,care intelege inutilitatea de a iesi in evidenta.#iata omului este ca piatra aruncata in lac,totul se linistetste la sfarsit iar pe suprafata apei nu ramane nicio urma.Insa e atata frumusete in inima omului cu maturitate spirituala incat viata devine o binecuvantata cupa de ambrozie...