Noi oamenii suntem fiinte sociale.

Am trait unii cu ceilalti, am colaborat unii cu altii, iar pentru acest lucru a trebuit sa comunicam unii cu altii. Pentru a comunica am folosit diferite canale. Fie el verbal, scris, prin gesturi ( limbaj mimico-gestual ; la surdo-muti) oamenii au simtit nevoia de a-si exprima nevoile, dorinetele, starile sufletesti, emotiile sau sentimentele. Ca si canale de comunicare le putem aminti si pe cele mai moderne, care se fac pe calea undelor ( internet, telefonie). Dar, desi putem spune ca avem la dispozitie de canale prin care putem comunica cu ceilalti, eu personal, si nu cred ca sunt singura care a observat acest lucru, uitanduma in jur, nu pot sa nu realizez faptul ca exista aceasta tendinta a omului contemporan sa se sustraga de la a mai comunica cu ceilalti, sau prefera in locul comunicarii personale (fata-infata), o comunicare mult mai detasata, mai informala via e-mail, messenger sau sms-uri. Ce putem spune despre limbaj si despre canalele pe care acesta le foloseste pentru a exprima cel mai bine ceea ce o persoana doreste sa comunice altei persoane, sau din contra doreste sa ascunda? Multe persoane se bazeaza foarte mult pe limbajul expresiv pe care il foloseste conlocutorul pentru a transmite o idee, un crez etc. Dar, de cele mai multe ori, ceea ce emitatorul doreste sa transmita (M mesajul) receptorului, nu ajunge la acesta. Mesajul poate fi uneori neinteles de catre receptor, sau mesajul sa capete un cu totul alt sens pentru receptor. Claritatea mesajului, a informatiei pe care acesta incearca sa o transmita de la o persoana la alta, se poate observa in momentul feedback-ului, cand receptorul spune ceea ce a intles el din mesajul emitatorului. Si astfel, s-a ajuns la concluzia ca de multe ori mesajul,sau mai bine zis, acelasi mesaj, poate fi interpretat in fel si chip de o alta persoana in functie de personalitatea acesteia, de tipul de relatie care exista in receptor si emitator, sau in functie de starea de spirit a celor doi angajati in procesul de comunicare. Desi s-a crezut ca in mare parte limbajul este folosit pentru a transmite anumite informatii pe cale orala, sau scrisa, acum stim ca printr-un limbaj oral sau corporal adecvat putem transmite si anumite sentimente, trairi interioare, etc. Cum de exemplu rasul, zambetul le folosim pentru a exprima fericirea, sau faptul ca suntem multumiti de un anumit lucru, asa plansul sau

incruntarea arata celor din jur nemultumirea sau trsitetea. Si totusi, Paul Ekman a mai descoperit in 1990 si alte emotii ce pot fi transmise folosind limbajul trupului, si anume : distractia, sfidarea, multumirea, jena, distractia, surescitarea, mandria, vina, consolarea, placerea senzoriala si rusinea. Limbajul trupului putem spune ca ii da de gol pe cei cu care avem o conversatie sau

cu care incercam sa avem o conversatie, sa le transmitem ceva de omai mare sau mai mica importanta pentru noi. Astfel ne putem da seama de cat de angrenat este conclocutorul nostru in discutia pe care o are cu noi prin pozitia corpului, prin contactul vizualsau prin expresia faciala (de ex. o expresie faciala inexpresiva sau aspra indica de cele mai multe ori ostilitate). Aceste semnale corporale provin din subconstient si sunt interpretate tot de catre subconstientul conlocutorului, de aceea ele nu pot fi trecute intial prin filtrul gandirii cum o facem in cadrul vorbirii orale sau scrise. Din acest punct de vedere, este foarte important pentru majoritatea persoanelor sa poat descifra macar o parte din limbajul trupului. Mult mai importanta este pentru noi, cei care vom profesa ca psihologi sau psihoterapeuti deoarece astfel vom reusi sa ne intelegem mult mai bine si mai repede pacientii, dar mai ales si cu ce fel de tulburari ne-am putea confrunta in cazul respectivului client. De aceea, timp de foarte multi ani s-a cercetat si inca se va mai cerceta plurivalenta canalelor de comunicare pe care le folosesc oamenii. Dupa cum am spus si mai sus, desi oamenii nu duc lipsa de gadget-uri care mai de care mai performante pentru a comunica unii cu ceilalti, acestia prefera sa se autizeze social, sa se departeze de ceea ce ne face in primul rand oameni, umani- si anume caldura, iubirea, dragostea unui altor semeni de-ai nostri. Stand si uitandu-ma in jurul meu, mai ales in mijloacele de transport, nu pot sa nu observ o foarte mare distanta intre mine si persoana care se afla pe scaunul la 1cm distanta fizica de al meu. Ne ascundem dupa alte gadget-uri (mp3 playere, smartphone-uri,console de joc, e-readere) ; ne astupam anumite simturi (vederea, auzul) si ne retragem in lumile noastre, cu grijile noastre de zi cu zi fara a da importanta celor care se afla in imediata vecinatate. Cred ca daca am face un experiment si s-ar interzice pentru o saptamana folosirea acestor gadget-uri in mijloacele de transport, oamenii ar merge cu sufletul mai impacat si mai incarcat de sentimente pozitive la munca, sau oriunde altundeva s-ar duce in acel moment. Dar, bineinteles, nu dau cu piatra, caci si eu sunt vinovata de acelasi lucru de care ii acuz pe ceilalti. Da, si eu am tendinta sa ma izolez pentru ca este mult mai usor. Fiind o persoana introvertita, imi dau seama de ce imi este mai usor, de ce nu ar trebui sa fac acest lucru, de ce trebuie sa lucrez cu mine insami ca acest lucru sa nu se mai intample, sau, macar sa nu se

mai intample atat de des. Imi este mult mai usor sa imi pun castile in urechi, sau citesc o carte pe kindle si sa nu dau atentie oamenilor si lucrurilor care se intampla in jurul meu.