SISTEMUL MONETAR INTERNATIONAL Inca din timpul celui de-al doilea razboi mondial ,reprezentantii celor 2 puteri aliate,Marea

Britanie si SUA au inceput sa gindeasca arhitectura sistemului financiar international pentru perioada postbelica..Miscarile de capital necontrolate cauzasera perturbatii mari,era nevoie de un cadru care sa favorizeze comertul international si sa evite razboaiele comerciale.Mai era nevoie si de o refacere economica in urma razboiului,ideile celor doua tabere insa nu au corespuns. Americanii, prin vocea reprezentantului Departamentului Trezoreriei Harry Dexter White, pledau pentru fixitatea cursurilor de schimb ,fluxuri comerciale si de capital libere.Insa britanicii,aflati sub influenta marelui economist Keynes erau preocupati de reconstructia economiilor occidentale distruse de razboi,de promovarea criteriior economice si ocuparea deplina a fortei de munca. In final s-a ajuns la un compromise-Fondul International European si Banca Mondiala. Conferinta monetara si financiara a Natiunilor Unite,reunite la Bretton-Woods.la 22 iulie 1944,a abordat pentru prima data problema crearii unui sistem monetar international,bazat pe etalonul aur-devize si,in cadrul acesteia pe dolarul American ca principala moneda de rezerva.

Crearea in 1944 a SMI a insemnat primul mare success al cooperarii internationale in domeniul monetary,conceptie potrivit careia o moneda nationala poate indeplini functii internationale.Aranjamentele de la Bretton-Woods inaintau citev areguli: 1. Rolul de etalon monetary revenea dolarului American si intr-un cadru mai larg cel de moneda de rezerva a SMI si mijloc de plat ape plan international.Avind la baza rezervele de aur aflate la dispozitia Sistemului Federal de Rezerve al SUA intre dolar si aur s -a stability un raport valoric.Daca puterea de cumparare a dolarului era in scadere,posesorul de dolari se indrepta spre rezerva de aur din SUA,solicitind o cantitate de aur corespunzatoare valorii paritare a dolarului si a sumei de care dispunea. 2. Stabilitatea cursurilor de schimb a reprezentat unul dintre principiile fundamentale de functionare a sistemului,Fondul Monetar International considerind-o conditia de baza pentru realizarea cooperarii monetare si dezvoltarii comertului internationalIn acest scop fiecare tara membra a FMI este obligate sa isi defineasca valoarea paritara a monedei in aur sau in dolari. 3. Convertibilitatea monetara viza 2 aspecte distincte: Convertibilitatea dolarului.Acesta a reprezentat singura moneda convertibila in aur,autoritatile americane s-au angajat sa converteasca oricind la cererea bancilor centrale detinerea lor de dolari. Convertibilitatea monedelor nationale ale celorlalte tari member FMI,era oficiala si de piata,ele putind fi transformate in aur prin intermediul dolarului. 4. Crearea unor reserve monetare oficiale . 5. Echilibrul balantelor de plati.Ca solutie extrema pentru mentinerea acestui echilibru,cu acordul FMI,se puteau opera devalorizari sau revalorizari ale monedelor nationale.

Sistemul a functionat practice pina in 1957,din 1958 incepind sa degradeze,motivul fiind deficitul balantei comerciale americane si cresterea volumului de dolari detinuti de nerezidenti din SUA,care in 1959 depasea valoarea stocului American de aur.A aparut neincrederea unor guverne europene care au solicitat conversia rezervelor de dolari in aur ,precum si cumpararile massive de aurale speculatorilor care anticipau o devalorizare a dolarului. . Pentru a mpiedica efectul speculativ si devalorizarea dolarului SUA si un grup de 7 state europene au instit uit pool -ul aurului .Statele europene se angajau sa vinda aur contra dolari .Acordul s-a soldat insa cu un esec si in 1967-1971 a fost marcat de devalorizari si reevaluari ,insotite de crize speculative ce au destabilizat sistemul paritatilor fixe. Totul a culminat cu decizia Administratiei Nixon de a renunta la convertibilitatea n aur a dolarului, n august 1971. Tot n 1971 are loc prima devalorizare oficiala a USD, pentru a opri scurgerea aurului n afara SUA (38 USD uncia), urmata de a doua n 1973 (42,22 USD uncia) . n functie de modul n care s-a realizat interventia pe piata valutara si puternicele efecte pe care le-a produs asupra relatiilor economice internationale, n perioada 1975-1985 flotarea dolarului fata de celelalte monede a cunoscut2 faze: 1. Prima faza lunga de depreciere (1976-1979) cunoscuta si ca politica dolarului a la baisse a urmarit o serie de avantaje pentru economia americana, n vederea sporirii competitivitatii fata de Germania si Japonia. Deprecierea a facut mai costisitoare investitiile americane n strainatate, dar a ncurajat investitiile directe n SUA (8,5 mld. pe an n perioada 1974-1979); 2. Politica dolarului puternic (1980-1985) pune capat primei faze care a condus la accentuarea inflatiei, la diversificarea activelor n alte valute, la o repliere a firmelor transnationale americane. Aceasta faza de relansare a dolarului debuteaza n 1980, sub Administratia Reagan. Rreprezentantilor tarilor industriale au dezbatut efectele negative ale cursurilor f lotante de schimb si au sustinut armonizarea politicilor monetare pentru a limita fluctuatiile cursurilor flotante.In septembrie 1985 ministrii de finante si guvernatorii bancilor centrale din SUA,Japonia Germania,Franta si Regatul Unit s-au reunit la hotelul Plaza din New York.S-a impus atunci ideea de stabilizare macroeconomica la scara mondiala a cursurilor de schimb .Acordul de la Louvre (1987) a marcat o noua etapa a cooperarii internationale in acest domeniu :continuarea interventiilor concentrate pe pietele de schimb monetary,in vederea sustinerii cursului dolarului.Reuniunea de la Toronto (1988) a sustinut intarirea cooperarii internationale prin interventia bancii centrale in limitarea variatiei cursului de schimb.

In acest scop in 1973 tarile member ale CEE au lansat un aranjament monetary European numit sarpele in tunnel,dorind sa obtina totodata flexibilitatea ceruta de FMI.Acordul prevedea o banda de variatie de +/-2,25% a monedelor europene participante.Pe baza sarpelui monetary in 1979 s a lansat Sistemul Monetar European ,in cadrul careia fiecare tara membru convenea o rata de schimb bilaterala in raport cu celelalte valute participante.Din 1993 banda s -a extins la +/15%,fiind un semnal ca SME se indreapta ferm spre rate de schimb flotante. Perioada 1994-1999 a constituit etapa de trecere de la SME la UEM,axata in principal pe liberalizarea circulatiei capitalurilor.De la 1 ianuarie 1999 s-a lansat un nou aranjament monetary in Europa : UEM-prin lansarea monedei unice-EURO.

SISTEMUL MONETAR EUROPEAN Noul system monetary este dependent de cel international creat la Bretton -Woods in 1944,si deci implicit,fata de dolar.Acest sistem a inceput sa functioneze la 13 martie 1979 si a reprezentat un mechanism al carui obiectiv principal a fost asigurarea stabilitatii raporturilor de schimb intre monedele statelor member ale Comunitatii Economice Europene. Obiectivele principale ale SME au fost: Existenta unor rate de schimb stabile,dar ajustabile Determinarea pentru fiecare moneda a unui curs in raport cu ECU Fixarea unor limite de fluctuatie Posibilitatea modificarii cursului. Acordarea de ajutor membrilor in dificultate,in deosebicredite pe termen scurt si mediu.

MONEDA UNICA A UNIUNII EUROPENE Euro - proiect si realitate Uniunea Europeana Economica si Monetara (UEM) este o intelegere intre natiunile europene participante cu scopul de a imparti o moneda unica ,EURO,si o politica economica unica cu un set de conditii de responsabilitate fiscala.Actualmente sunt 27 state member cu nivele de integrare variate in UEM. 16 state au adoptat moneda eur :Austria,Belgia,Cipru,Finlanda,Franta,Germania,Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovenia, Slovacia si Spania. Alte 3 state isi cintaresc planul in privinta adoptarii monedei euro :Marea Britanie,Danemarca,Suedia. 8 state sunt in stagii diferite de adoptare :Letonia,Lituania,Estonia,Polonia,Cehia,Ungaria,Rominia,Bulgaria.

La izbucnirea celui de-al doilea Razboi Mondial, majoritatea monedelor din tarile industrializate erau strns apropiate de dolar ,ceea ce s-a numit standardul de aur n sistemul de la Bretton Woods.Suprematia de facto a dolarului si devalorizarile citorva monede europene au condus politicienii europeni la cautare aunei solutii de redresare a acestui dezechilibru printr-o integrare economica intre natiunile europene.

Fazele istorice ale dezvoltarii UEM: FAZA 1 In anul 1970 a fost conceput planul Werner ,prin care s-au stability obiectivele si etapele Uniunii Monetare .Prin prisma acestui plan UM avea drept scop convertibilitatea deplina si ireversabila a monedelor statelor member,eliminarea fluctuatiilor cursului de schimb.A fost creat Mecanismul European de Schimb (ERM) ,in accord cu care ratele de schimb a onedei fiecarui stat membru trebuiau sa fie restrictionate la fluctuatii foarte mici (+/-2.25%). FAZA 2 La summit-ul din Madrid din decembrie 1995, Germania a argumentat cu succes schimbarea numelui ECU n Euro.n iunie 1997, Consiliul European din Amsterdam a fost de acord cu Pactul de Stabilitate si Crestere Economica si a stabilit ERM II, care ar succeda Sistemului Monetar European si ERM dupa lansarea monedei euro. Anul urmator Consiliul European de la Bruxelles a selectat unsprezece tari care sa adopte moneda euro n 1999 si astfel Banca Centrala Europeana a luat fiinta, avnd ca rol stabilirea politicii monetare a Uniunii Europene si supravegherea activitatilor Sistemului European al Bancilor Centrale .

FAZA 3 Pe 1 ianuarie 1999 euro a fost adoptat n forma non-fizic, cu ratele de schimb ale monezilor pentru cele 11 din cele 15 State Membre fixate la ultima zi din anul 1998. Mecanismul European al Ratei de Schimb (ERM) a fost urmat de ERM- II, care a functionat n acelasi mod cu originalul ERM dar n contextul unei monede euro deja existente. Banca Central a Europeana a nceput implementarea unei politici monetare unice, cu asistenta Bancilor Centrale ale fiecarui Stat Membru.

Euro a fost o moneda virtuala pentru cele 12 tari ale asa-numitei Zone Euro : Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Spania si Portugalia. A fost folosit n contabilitate, si companiile au putut sa conduca tranzactii euro-denominate sigure cunoscnd ca ratele de schimb ntre Statele Membre erau fixe. Valorile euro au aparut n conturile bancare alaturi de monedele nationale pentru a obisnui populatia cu noua moneda. Fiecare stat care a adoptat noua moneda la 1 ianuarie2002, a trebuit sa ntruneasca Criteriile de Convergen ta stabilite n Tratatul de la Maastricht11. Criteriile includeau cinci cerinte: Valutele trebuiau sa stea in parametrii stability de ERM pentru cel putin 2 ani. Ratele de dobinda pe termen lung nu puteau fi mai mari cu2% dect cele ale celor mai bune trei State Membre din punct de vedere al performantei; Inflatia trebuia sa fie sub valoarea de referinta Datoria de stat trebuia sa fie sub 60% din Produsul Intern Brut Dficitele bugetare sa fie sub 3%.

n pregatirea pentru introducerea monedei euro la 1 ianuarie 2002, peste 14 miliarde de bancnote valornd aproape 633 miliarde au fost imprimate, si 52 miliarde de monezi au fost batute utilizndu-se 250.000 de tone de metal.

Numele EURO a fost adoptat official pe 16 decembrie 1905,iar moneda insasi a intrat pe pietele internationale la 1 ianuarie 1999,inlocuind unitatea monetara europeana (ECU),iar apoi,la 1 ianuarie 2002 a fost introdus in circulatie.inlocuind toate monedele nationale din Zona Euro. n prezent statele membre participante la euro sunt Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia si Spania. Aceste tari sunt numite frecvent "Zona euro" sau "Euroland". Andorra, Monaco, San Marino si Vatican folosesc de asemenea euro, desi nu sunt n mod oficial membri euro, nici macar membri ai UE. (Au folosit nainte monede care au fost nlocuite prin euro.) Dintre acestea, Monaco, San Marino si Vatican si-au creat propriile monede, cu propriile simboluri nationale pe spate. Andorra foloseste monede franceze si spaniole..

Realizarea monedei euro a necesitat ani de planuri si pregatiri pentru a se gasi un echilibru n aspectul estetic, dimensiunile practice si elementele de securitate. Din acest process au rezultat sapte bancnote si opt monede care au fost puse n circulatie n ianuarie2002.

Avantajele si costurile trecerii la moneda unica EURO Cnd a fost creata UE , n 1957, statele membre s-au concentrat asupra construirii unei piete comune pentru schimburile comerciale. Cu timpul a devenit evident ca era necesara o cooperare economica si monetara mai strnsa pentru ca piata interna sa se dezvolte n continuare si pentru ca ntreaga economie europeana sa functioneze mai bine, genernd mai multe locuri de munca si o mai mare prosperitate pentru europeni.In 1991 statele member au aprobat Tratatul Uniunii Europene hotarind ca Europa are nevoie de o moneda puternica.Beneficiile monedei EURO sunt diverse si sunt resimtite la niveluri diferite ,incepind cu personae fizice ,intreprinderi si ajungind pina la economii intregi.Printre cele mai importante se numara: Oferta mai variata si preturi stabile pentru consumatori si cetateni. Securitate mai mare si mai multe oportunitati pentru intreprinderi si piete. Stabilitate si crestere economica Piete financiare mai integrate O prezentare mai puternica a UE in economia mondiala Prezenta unui semn tangibil al identitatii europene.