Sunteți pe pagina 1din 13

CUPRINS

Cuprins.......1 I.Caracterizarea si clasificarea deseurilor menajere......2 II.Procedee de tratare a deseurilor menajere...6 1.Arderea (incinerarea) deseurilor menajere.............................................7 1.1. Procesul de incinerare la instalatiile cu gratar..........................8 1.2.Procesul de incinerare la instalatiile cu cuptor rotativ...............9 2.Piroliza (degazarea) deseurilor menajere.............................................10 3.Reducerea chimica i biologica............................................................10 4. Tratarea deeurilor prin fermentare (compostare)...............................12 4.1.Depozitarea simpla a deseurilor..............................................12 4.2.Depozitarea controlata a deseurilor.........................................12 Bibliografie........................................................................................................13

Valorificarea energetica a deseurilor menajere

I.

CARACTERIZAREA SI CLASIFICAREA DESEURILOR

In literatura de specialitate notiunea de deseu este prezenta sub diverse denumiri: deseuri solide urbane si industriale, reziduuri (deseuri) menajere, stradale si industriale, gunoi menajer si stradal, rebuturi, refuzuri etc. Dupa destinatie deseurile constituie doua subgrupe: recuperabile si irecuperabile, iar dupa origine pot fi grupate de asemenea in doua subgrupe: rebuturi si reziduuri. Rebut poate fi o masina, un utilaj sau un produs care nu mai poate fi folosit direct. Reziduuri sunt materiile prime, materiale sau produse care sunt respinse in cursul unei fabricatii sau a unor actiuni umane (menaj, comert, ramuri industriale, agroalimentare etc.). Ca aspect fizic, reziduurile pot fi solide, lichide sau gazoase. Din punct de vedere al naturii si locurilor de producere deseurile se clasifica astfel: deseuri miniere; deseuri din industria metalurgica si energetica; deseuri de productie; deseuri din constructii; deseuri stradale; deseuri menajere; deseuri agrozootehnice; deseuri periculoase; deseuri radioactive. Deseuri menajere deseuri provenite din activitati casnice sau asimilabile cu acestea si care pot fi preluate cu sistemele de precolectare curente din localitati.

Acestea sunt reprezentate prin: - deseuri alimentare (35 45%); - hartie, carton (20 28%); - tesaturi (4-7%); - sticla (3-6%); - metale (aluminiu, fier 1,7-2,3%); - materiale plastice (1,5-2,0%); - piele, guma (1-3%); - lemn (1-2%); - piatra, ceramica (1-2%); - alte deseuri (1-2%). Volumul total al deseurilor menajere acumulate pe teritoriul tarii constituie circa 25 mln. m3 (2004). Suprafata depozitelor ocupate de deseuri menajere constituie circa 1304 ha, numarul lor fiind de 1747. Din numarul total, numai 670 sunt autorizate. Principalul parametru de evaluare cantitativa a deseurilor menajere este reprezentat de cantitatea de deseuri pe locuitor. Deseurile menajere solide din zonele urbane din tara noastra variaza intre 0,50,9 kg/locuitor/zi, ceea ce face sa rezulte o cantitate medie de 8700 tone/zi. Inexistenta in zona rurala a unor servicii publice de salubritate face imposibila intocmirea unei statistici a deseurilor rurale, motiv pentru care ele pot fi evaluate doar aproximativ, astfel cantitatea de deseuri rurale este de cca 0,3 kg/locuitor/zi. In marea majoritate a cazurilor deseurile menajere rurale sunt aruncate pe malul cursurilor de apa sau chiar in albia apei, motiv pentru care gradul de poluare a mediului poate sa fie mai intens decat in cazul depozitarii deseurilor urbane.

Dupa posibilitatea de valorificare deseurile menajere sunt de mai multe tipuri: - compostabile (resturi organice rezultate de la pregatirea hranei); - combustibile (lemn, cauciuc, materiale plastice); - inerte (materiale de constructii, ceramica); - reciclabile (hartie, sticla, materiale plastice, metale). Deseurile menajere reprezinta o sursa importanta de raspandire a infectiilor prin numarul mare de agenti patogeni pe care le contin. In prezent cea mai mare parte din aceste deseuri este depusa in depozite si numai o mica cantitate ( 20%) este prelucrata prin reciclare si compostare. Desi deseurile colectate in diverse tari contin cam aceleasi categorii de compusi, compozitia lor difera de la tara la tara, reliefand de fapt nivelul tehnologic al economiei si gradul de civilizatie, asa dupa cum se poate observa din datele prezentate in tabelul 1. Tabelul 1: Distributia deseurilor Tone/locuitor/an Zona Deseuri urbane Romania Florida 0,3 1,1 Deseuri industriale 4,69 0,25 Deseuri agricole 0,17 0,5

Cantitatea de deseuri este foarte diferita de la tara la tara; aceasta se datoreaza, probabil, modului de incadrare a acestui tip de deseuri in fiecare tara. In tabelul 2 se prezinta lista substantelor periculoase continute in deseurile menajere. Gravitatea acestei probleme consta in faptul ca aceste deseuri sunt depozitate, ceea ce reclama luarea unor masuri de protectie specifice, foarte severe. Prezenta componentelor periculoase in deseurile urbane limiteaza posibilitatea de reciclare a acestora, datorita existentei pericolului de contaminare.

Tabelul 2: Substante periculoase prezente in deseurile menajere Nr. Crt. 1. 2 3 Denumirea produsului Plastic Pesticide Medicamente expirate Tipul susbstanelor intamplatoare continute Compusi organoleptici, solventi organici, PVC Compusi clorurati, compusi cu fosfor Solventi si reziduuri organice, urme de metale grele Metale grele, pigmenti, solventi, reziduuri organice Metale grele, acizi, alte substante chimice Ulei, metale grele, urme catalizatori, fenoli, acizi, solventi etc Metale grele Metale grele, vopsele, pigmenti, solventi Metale grele, compusi organici cu clor, vopsele, solventi, pigmenti

Picturi

5 6

Baterii Produse petroliere

7 8 9

Metale Piele Textile

Managementul deseurilor menajere solide trebuie abordat din punct de vedere al schimbarii mentalitatii populatiei pentru a considera unele deseuri menajere ca sursa de materii prime secundare. Pentru depozitarea deseurilor menajere se dau aprobari speciale pentru fiecare rampa in parte pe studii complete care trateaza toate problemele privind protectia apelor subterane, a igienei si sanatatii publice precum si a aspectului estetic si economic. Printre aspectele mai deosebite ce apar in cadrul depozitarii controlate a deseurilor menajere a caror nerezolvare pericliteaza protectia mediului inconjurator se numara prezenta gazelor emanate, a apelor de scurgere si a metalelor grele ce se regasesc in cazul unei depozitari de deseuri.

II.

PROCEDEE DE TRATARE A DESEURILOR MENAJERE

Valorificarea deseurilor presupune prelucrarea unui deseu deja format. Masurile de valorificare trebuie sa faciliteze cresterea duratei de viata a deseului in circuitul economic sau reintroducerea lui in acest circuit. Masurile de valorificare a deseurilor, ca si cele de evitare a formarii lor pot duce la o reducere cantitativa si calitativa a cantitatilor de resturi de inlaturat, astfel incat ambele tipuri de masuri pot fi considerate complementare. Spre deosebire de evitarea formarii, valorificarea deseurilor necesita la randul ei energie si cauzeaza poluari ale mediului, care in cele din urma duc la costuri pentru colectare, transport si valorificare. Acest mod de a privi lucrurile clarifica raporturile dintre evitarea formarii si valorificarea deseurilor si motiveaza preferinta de principiu pentru cea dintai. Conform conditiilor juridice cadru, valorificarea deseurilor trebuie realizata ecologic. Aceasta presupune ca: - apa, aerul, solul, flora si fauna nu trebuie puse in pericol; - trebuie evitate cat mai mult posibil poluarile fonice si mirosurile; - sa nu fie afectate zonele invecinate si nici cadrul peisagistic. In plus, functionarea statiilor de valorificare a deseurilor necesita o aprobare adecvata. Valorificarea materiala a deseului presupune separarea sa, pe diferite cai, in componentele valorificabile. Deoarece o separare a gunoiului amestecat deja, mai ales a celui menajer, nu este posibila decat cu cheltuieli foarte mari si este nesatisfacatoare de cele mai multe ori, trebuie folosite toate posibilitatile de colectare selectiva a fiecarui material in parte sau a fiecarei grupe de material, inainte de amestecarea cu alte parti reziduale. Acest lucru este valabil si pentru deseurile incarcate toxic a caror prezenta in deseu induce punerea in pericol a sanatatii oamenilor si a mediului. Valorificarea materialelor din deseuri este posibila si sub forma unei valorificari energetice. Aceasta implica utilizarea deseurilor pentru obtinerea energiei, in acest mod substituindu-se si economisindu-se resurse neregenerabile, precum carbunii, petrolul, gazele naturale. Valorificarile energetice si materiale se situeaza in principiu la acelasi nivel. In fiecare caz in parte, este preferata metoda de valorificare cea mai compatibila cu mediul inconjurator. Pentru tratarea importantelor cantitati de deseuri menajere pana acum au fost studiate, cercetate, experimentate si chiar aplicate diferite procedee si anume: - arderea (incinerarea), avand ca subprodus principal energia termica sau electrica; - piroliza (degazarea sau degradarea termica), avand ca subprodus principal combustibilul solid sau lichid; - degradarea deseurilor menajere din rampele de depozitare cu producere de biogaz (metan); - fermentarea (compostarea), pariala sau in masa, avand ca subprodus principal compostul pentru agricultura.

1. Arderea (incinerarea) deseurilor menajere Arderea (incinerarea) deseurilor menajere este o metoda termica de eliminare a acestora prin oxidarea completa la temperaturi inalte a materiilor organice prin folosirea, de regula, a energiei termice si a produselor de ardere rezultate. De la simple instalatii de incinerare s-a ajuns ca in prezent sa existe in lume peste 1000 de uzine moderne de ardere a deseurilor menajere. In tarile europene se prelucreaza prin ardere 20-25% din volumul deseurilor. Productivitatea celor mai mari uzine ajunge pana la 2500t/zi. Prin ardere se reduce volumul deseurilor cu aproape 85%, iar pentru depozitarea unei tone arse este necesara o suprafata de numai 0,1 m2. Spre deosebire de incineratoarele vechi, noile uzine de ardere a deseurilor menajere utilizeaza o metoda tehnica numita ardere ,,in masa. Folosirea procedeelor de ardere ,,in masa este acum admisa si de organizatiile ce se ocupa cu protectia mediului inconjurator pentru ca s-a constatat ca in conditiile functionarii incineratoarelor n mod curent si cu o ardere completa, degajarea substantelor toxice este redusa si se incadreaza in limitele admise. Este cu mult mai bine daca se realizeaza si o selectare premergatoare arderii pentru excluderea arderii acelor componente care produc gaze nocive (dioxina) cum este cazul maselor plastice, precum si a celor materiale care ingreuneaza arderea, cum sunt materiile organice. Dar in afara dioxinei, care constituie un pericol pentru sanatate, in gazele de evacuare ale uzinelor de ardere a deseurilor menajere se mai gasesc si alte substante nocive ca: acizii clorhidric i fluorhidric, oxid de sulf si particule de compusi de zinc si plumb. Pentru excluderea gazelor evacuate in timpul arderii deseurilor menajere se mai foloseste arderea suplimentara (rearderea) a componentelor combustibile nearse. Aceasta se realizeaza cu ajutorul gazelor naturale in prezenta catalizatorului si absorbantilor de hidrocarburi. In plus se mai folosesc si cicloane, electrofiltre, aparate de spalare precum si sisteme umede de curatirea gazelor. Toate acestea scumpesc simtitor instalatiile de incinerare a reziduurilor. De aceea se poate aprecia ca nici cele mai moderne uzine de ardere a gunoaielor nu rezolva total problema rentabilizarii si motivarii investitiilor.

Pentru incinerarea deseurilor se folosesc, de regula, instalatiile de ardere cu gratar si instalatiile cu cuptor rotativ. 1.1. Procesul de incinerare la instalatiile cu gratar Indiferent de sistemul cu gratar folosit, structura de baza a cuptorului este caracterizata de un gratar de ardere la baza, peretii camerei de ardere si in partea superioara un plafon. Gratarul poate fi orizontal sau putin inclinat; barele gratarului sunt miscate continuu pentru a asigura arderea completa a deseurilor si transferul acestora in cuptor. Barele gratarului pot fi racite cu aer sau cu apa. Figura 2. Vedere cuptor cu gratar

Figura 3. Alimentarea cu aer pentru o incinerare completa

1.2.Procesul de incinerare la instalatiile cu cuptor rotativ Cuptorul rotativ este intalnit in special in industria cimentului, de aici fiind preluat si pentru incinerarea deseurilor. In cazul incinerarii temperatura atinsa in camera de ardere este mult mai ridicata fata de incineratoarele cu gratar. Figura 4. Vedere cuptor rotativ

Figura 5. Vedere - schema pricipiului de functionare a unui cuptor rotativ

2. Piroliza (degazarea) deseurilor menajere Piroliza, ca si incinerarea, reprezinta un proces termic de tratare a deseurilor menajere, prin care se obtine o descompunere termica a produsilor chimici si in special a produsilor organici la o temperatura ridicata si in absenta oxigenului. In practica acest procedeu este denumit si degazare. Sub efectul temperaturii ridicate se produce o sciziune si o structura diferita a moleculelor organice, ceea ce face ca, dupa piroliza deseurilor, acestea sa se transforme in substante combustibile gazoase, lichide si solide. Ca metoda de tratare si valorificare a deseurilor menajere, piroliza este inca in faza initiala de aplicare. In S.U.A. si in Japonia s-au construit instalatii de piroliza in care se incalzesc deseurile menajere la cca. 700 C ntr-un recipient ermetic spre a se obtine urmatorii patru compusi: - gaz comparabil cu gazul de iluminat; - o parte condensabila de hidrocarburi; - carbune solid din care se pot extrage uleiuri; - metale si sticla, care pot fi recuperate fara alterari insemnate. Componentele gazoase de piroliza sunt formate in principal din: H 2, CO, CO2, CH4 , NH3 si au o putere calorica mai mica de 3000 kcal/m3N. Gazele care se formeaza in timpul pirolizei sunt supuse unei spalari in atmosfera umeda, in scopul eliberarii partiale a componentelor gazelor toxice. Caracteristicile procedeului de piroliza sunt urmatoarele: - se reduce volumul deseurilor la 40%, fata de 10-20% in cazul incinerarii; - proportia gazelor de piroliza ajunge pana la 20% din cantitatea gazelor care rezulta la incinerarea deseurilor, ceea ce este foarte important pentru epurarea gazelor; - 1/3 din energia continuta in deseurile netratate este disponibila sub forma de gaz pentru utilizri ulterioare; - piroliza are avantajul ca produsele obtinute pot fi stocate, desi combustibilii gazosi au anumite limite de inmagazinare. 3. Reducerea chimica i biologica Deseurile menajere ce se gasesc in rampele de depozitare si depozitele ecologice sufera in timp reactii fizico-chimice de descompunere cat si reactii de degradare biologica a materiilor organice, preponderent pe cale anaeroba si in mai mica masura pe cale aeroba. Este vorba despre un proces complex microbiologic si biochimic care, gratie numeroaselor specii de bacterii, transforma materia organica in special in metan sau biogaz (CH4) si dioxid de carbon (CO2). Dupa substratul utilizat de bacterii si produsele eliberate de acestea, se pot distinge cinci faze de degradare, care se succed in timp: - faza aeroba scurta in care se consuma oxigenul din aer si se elibereaza legaturile organice solubile in apa; - faza reactiilor anaerobe de transferare prin piroliza a substantelor polimere in substante monomere solubile, cu eliberare de H2 si CO2; - faza acetogena cu eliberare de NH3 din proteine marcata de scaderea concentratiei de H2 si CO2, pe masura aparitiei si formarii CH4 in cantitati din ce in ce mai mari;

10

faza metanogena in care produsele cu continut de carbon se transforma in CH4 si CO2, concentratiile acestora ramanand constante (CH4/CO2 = 1,2 ... 1,5) pe parcursul mai multor ani; - faza finala in care productia de CH4 si CO2 scade pana la anulare, iar concentratia de N2 si O2 creste pana la valoarea pe care aceste gaze o au in compozitia aerului. Din cercetarile facute in SUA si Germania a rezultat ca grupa substantelor atacabile biochimic (deseurile de bucatarie, resturile de mancare, hartie, piele, lemn), care intra intr-o tona de deseuri menajere, contin aproximativ cantitatea C0 = 200 kg carbon organic. In consecinta, dintr-o tona de deseuri menajere se poate produce, la temperatura t = 10oC, cantitatea: VBG = 1,868 200 (0,014 10 + 0,28) = 157 m3N/tDM Compozitia biogazului difera de la un depozit la altul in functie de continutul si calitatea materiilor organice, de timpul care s-a scurs si de conditiile de depozitare. Compozitia biogazului din depozitul PALOS VERDES (SUA) Denumire Formula chimica Participarea volumica [%] Metan CH4 53,283 Dioxid de carbon CO2 45,588 Heptan C7H16 0,290 Azot N2 0,272 Octan C8H18 0,206 Oxigen O2 0,070 Nonan C9H20 0,064 Hexan C6H14 0,128 Hidrogen H2 0,056 n Pentan C5H12 0,014 i Pentan C5H12 0,010 Propan C3H8 0,007 n - Butan C4H10 0,006 i - Butan C4H10 0,004 Hidrogen sulfurat H2S 0,002 Se constata ca participarea volumica a metanului se apropie de 60% iar cea a dioxidului de carbon se situeaza in jur de 40%. Prezenta azotului si a oxigenului se datoreaza faptului ca partial procesul de degradare biologica a materiilor organice a avut loc pe cale organica. Mirosul neplacut al biogazului este datorat continutului de hidrogen sulfurat. Se poate considera ca 1 m3N de biogaz echivaleaza energetic cu 3,5 kg huila, 2,24 kg lemn, 0,53 m3N gaz natural si circa 0,581 dm3 pacura. In consecinta potentialul anual de biogaz recuperabil este estimat la (200000 300000) TEP (tone echivalent petrol) in conditiile luarii in considerare a 10 pana la 20 de rampe de depozitare controlate. Recuperarea biogazului de la rampele de depozitare controlata a deseurilor menajere nu intervine cu o pondere semnificativa in balanta energetica a unei tari, dar constituie totusi o resursa locala ce nu trebuie neglijata. Daca nu se iau masuri de recuperare si folosire a biogazului, acesta constituie pe de o parte, sursa de
11

producere a exploziilor, iar pe de alta parte polueaza atmosfera, fiindca CO 2 si CH4 sunt principalii factori care predomina aparitia efectului de sera asupra pamantului. Pentru un oras, daca s-ar recupera biogazul dintr-un viitor depozit controlat, preconizat sa primeasca 400000 tDSM deseuri solide menajere timp de 20 de ani, cantitatea de biogaz recuperata ar fi: 400000 [ ] x 120 x 20 [ani] = 960 106 [m3N] ceea ce inseamna in medie pe ora: Vora = = 5479,4 [m3N/ora]

4. Tratarea deeurilor prin fermentare (compostare) Depozitarea si neutralizarea deseurilor menajere prin compostare este considerata cea mai veche metoda, chiar daca in faza incipienta operatia era facuta la o scara redusa, deseurile fiind imprastiate in stare bruta in camp cu scopul principal de neutralizare. In prezent locurile de depozitare a deseurilor menajere mai poarta denumirea de rampe sau hale, iar depozitarea deseurilor, dupa modul in care se asigura protectia mediului inconjurator, poarta denumirea de depozitare simpla sau depozitare controlata. 4.1.Depozitarea simpla a deseurilor menajere consta in descarcarea simpla, neorganizata a gunoaielor pe maidane in diverse gropi, foste cariere sau alte terenuri, fara a se lua unele masuri speciale pentru protectia mediului inconjurator. Acest sistem de depozitare a fost in trecut cel mai larg folosit, pentru ca este cel mai ieftin, mai comod, dar nu si cel mai igienic. Acest sistem de depozitare simpla este unanim recunoscut ca periculos pentru igiena publica. 4.2.Depozitarea controlata a deseurilor cu asigurarea conditiilor de fermentare aeroba permit transformarea lor, in conditii igienice, intr-un compost stabil, utilizabil ca amendament in agricultura. Analizele tehnico-economice au stabilit ca aceasta este metoda optima pentru deseurile colectate din asezari mici si mijlocii. Compostarea permite diferite niveluri de amenajare tehnica de la simpla depozitare controlata pana la instalatiile perfectionate, de mare productivitate, in care se realizeaza prelucrarea mecanica (maruntirea) si fermentarea intensiva in flux continuu cu culturi speciale de bacterii. Compostul astfel obtinut este comerciabil. Astfel de instalatii s-au dovedit competitive cu incineratoarele, capatand raspandire n Italia, Elvetia, Franta.

12

BIBLIOGRAFIE [1] Camelia Capatana, Cristinel Racoceanu Deseuri, Ed. MATRIX ROM BUCURESTI [2] Corneliu Ungureanu, Paul Dan Oprisa Stanescu, Ioana Ionel, Vasile Gruescu Gestionarea integrata a deseurilor minicipale, Ed. Politehnica [3] Reciclarea, tratarea si depozitarea deseurilor solide Ion Bumbu, Ed. Chisinau U.T.M. 2007 [4] http://www.deseuri-online.ro/new/download/Trataretermica.pdf [5] http://www.bzi.ro/valorificarea-deseurilor-a-notiuni-generale-care-ne-potajuta-pe-toti-50683

13