Mariana Marin©, 2004

Valorificarea romanului (nuvelei) Ciuleandra

de L. Rebreanu prin lecţia-ecranizare a operei literare
Mariana Marin, profesoară, Liceul
“G.Călinescu”,Chişinău,doctorandă I.Ş.E.

Un imperativ obiectiv al contemporanietatii este

modernizarea învăţămîntului, care nu e o modă, ci o
necesitate vitală. Astăzi se impune cu acuitate găsirea
unor modalităţi eficiente de organizare a activităţii
didactice.
Lecţia, care este o formă de bază a organizării a
procesului de învăţămînt trebuie să respecte anumite
Menirea firească a
şcolii nu e să dea învăţătură,ci să
condiţii pentru a se sincroniza cu noile cerinţe ale
deştepte, cultivînd destoiniciile societăţii :
intelectuale în inima
copilului,trebuinţa de a învăţa • Angajarea în procesul învăţării a nivelurilor
toată viaţa.
I.Slavici
superioare ale gîndirii : analiza, sinteza,
inducţia, deducţia, comparaţia, asocierea,
aprecierea critică, motivaţia.
• Antrenarea elevului în propria instruire, folosind
tehnici de învăţare adecvate obiectului.
• Realizarea relaţiei de cooperare dintre elev şi
profesor.
• Realizarea conexiunii inverse pe tot parcursul
învăţării.
• Tratarea diferenţiată a elevilor pentru asigurarea
În artă,subiectul
principal nu este autorul, ci acela progresului fiecăruia în raport cu posibilităţile
căruia I se adresează produsul sale.
artistic, adică receptorul.
J.Mukarovsky • Controlul capacităţilor prealabile de învăţare.
(C.Parfene,1997,p.101)
Lecţia este determinată de raportul dintre obiective
şi rezultate,iar o lecţie eficientă se realizează după
formula R > O,adică rezultatele (R) sunt mai mari decît
obiectivele(O).
Didactica modernă permite ca lecţiile de limbă şi
literatură română să ia nuanţe vii în scopul educaţiei
literar – artistice. Modernizarea acestora este o necesitate
stringentă. Cercetările în domeniu recomandă preluarea
creativă a mai multor tipuri de lecţii netradiţionale printre
care lecţia - cercetare, lecţia- instruire reciprocă, lecţia -
ateliere de lectură, lecţia - comunicare non stop, lecţia -
discuţie (în) Panel, lecţia - licitaţie de idei, lecţia -
ecranizare a operei literare, lecţia – proces judiciar etc.
Conform opiniei cercetătoarei E.Gondiu, „lecţia
Mariana Marin©, 2004
netradiţională este o creaţie individuală a
profesorului. Fiecare element al lecţiei netradiţionale, indiferent de
strategia aleasă, este un produs al fanteziei cadrului didactic, al măiestriei şi
competenţei lui. Ea este neordinară, neobişnuită prin structură şi
conţinut." Imprevizibilul în cadrul acestor lecţii, constituie un factor de risc.
Evident că este nevoie de maximum creativitate, meticulozitate şi chibzuinţă din
partea profesorului.
În conformitate cu domeniile şi coordonatele teleologice, savantul Vlad
Pâslaru distinge Scopul ELA, care “ preconizează formarea elevului cititor ca
subiect receptor, amplificator, valorizant şi comunicant al fenomenelor
operelor şi creaţiilor literare, posesor valorizant al instrumentarului literar/
estetic / lectoral, subiect al propriilor performanţe umaniste, culturale şi
artistice”.
Aşadar tipurile de lecţii enumerate mai sus oferă o posibilitate maximă de realizare
a acestui obiectiv.În secvenţele ce urmează putem urmări o lecţie de acest tip,
experimentată în Liceul Teoretic “G.Călinescu”, mun.Chişinău: lecţia –ecranizare
a operei literare.Tipul de lecţie este teoretizat de doctorul conferenţiar,profesor
universitar C.Şchiopu (1996).
La baza organizării acesteia vor sta următoarele tehnologii : Role
play (jocul de rol), conversaţia euristică şi diverse forme de organizare :
frontale, în grup.
Profesorul va întreţine o conversaţie euristică asupra temei studiate
urmărind următoarele obiective:
>Relevarea importanţei unui anumit episod
>Caracterizarea personajelor
>Orientarea atenţiei elevilor spre descrierile artistice prezentate în text
>Relevarea creativă a elementelor compoziţiei.
Propunem o conversaţie - model, mai bine-zis, întrebările sprijin pentru a
ajunge la ecranizarea în baza operei studiate (extrase din revista Limba
română ,1996,nr.3).
♦Ce fel de film vreţi să turnăm?
♦Impărţiţi opera în cadre
♦Ce episoade veţi alege pentru ecranizare? De ce?
♦Ce vreţi să evidenţiaţi introducîndu-le?
♦Cu ce episod veţi începe?
♦De ce anume aşa?
♦Ce episoade vor urma? De ce?
♦Dacă aţi schimba succesiunea evenimentelor, ce veţi urmări?
♦In ce loc al oraşului sau satului natal veţi filma?
♦Avem în operă descris locul? Citaţi.
♦Prin ce impresionează aşezările descrise?
♦Dacă filmăm într-o încăpere, cum trebuie să fie mobila?
♦Dacă nu este mobilă?
In scopul caracterizării personajelor vor fi puse întrebări:
♦Alegeţi rolurile.
Mariana Marin©, 2004
♦Cine vrea să fie în rolurile...? De ce?
♦Pe cine ai propune în rolurile respective dintre colegii de clasă?
♦Pe cine ai propune în rolul X din marele personalităţi? De ce?
♦I-ai văzut şi pe ei în asemenea roluri?
♦Povestiţi despre rolulul lui.
♦Cum vom îmbrăca actorul? Avem descris în operă?
♦Cum vom plasa personajele în cadru?
Această conversaţie poate dura o lecţie, de aceea elevilor li se propune
pentru acasă în grupuri să-şi aleagă un episod, sau să se indice de către
profesor fiecărui grup episodul, după care vor urma pregătirile cu toate
atributele, rechizitele necesare.
Propunem în continuare secvenţe din lecţia - ecranizare a romanului
"Ciuleandra" de L.Rebreanu în clasa a X-a, pentru unitatea de conţinut "Natura
şi evoluţia conflictului în opera literară. Caracterizarea personajelor. Lecţia va
urmări realizarea obiectivelor:
- Să releveze importanţa unui anumit episod ;
-Să caracterizeze personajul Puiu Faranga ;
-Să distingă tipurile de conflict şi evoluţia lor etc.
Lecţia a început cu audiţia muzicii pentru dansul "Ciuleandra". Elevii
au fost puşi în situaţia de a turna un film şi specificarea acestuia.Iată
răspunsurile formulate de ei :
1.Un film de dragoste, cu scene erotice ce anticipează acţiunile descrise în
roman.
2.Un film psihologic, pentru că urmăreşte starea psihică a protagonistului.
Împărţind opera în cadre, elevii au stabilit următoarele secvenţe:
I. Voluptatea criminală.
II. Tabuul aristocratic încălcat: căsătoria lui Puiu cu o fată de la ţară.
III.Puiul în mrejele Ciuleandrei.
IV.Diagnoza.
Propunînd alegerea episoadelor pentru ecranizare elevii au precizat:
Elevul I : Consider că toate episoadele sunt necesare pentru ecranizare,
dat fiind faptului că romanul nu este voluminos.
Elevul II : Eu consider că ar trebui să relatăm numai momentul încălcării
tabuului aristocratic şi chinurile psihice de care este învăluit Puiu. Propunem
chiar ca filmul să nu emită decizia doctorului, astfel spectatorul va fi captat pentru
lectura romanului, în aflarea deznodămîntului.
Elevul III : Toate episoadele sunt importante şi nu-mi, imaginez să fi
omis vreunul.
În situaţia în care elevii trebuia să aleagă episodul potrivit pentru începutul
filmului ei au stabilit:
Elevul I : Momentul în care începe romanul, adică cel al sugrumării este
cel mai oportun, el conferă filmului o încordare, o tensiune ; chiar din start
spectatorul va aştepta cu nerăbdare continuarea momentului.
Elevul II : De ce să nu începem cu momentul cînd Policarp Faranga
hotărăşte soarta lui Puiu de a-şi alege o soţie modestă, o fată de la ţară ?
Mariana Marin©, 2004
Elevul III : Imi imaginez cît de original va fi dacă filmul va începe cu
dansul "Ciuleandra", moment ce e cel mai important în roman, apoi să se
dezvăluie cine sunt eroii.
Elevul IV : Consider că spectatorii trebuie intrigaţi şi anume să înceapă
filmul cu o ceartă provocată de gelozia lui Puiu către Mădălina.
Elevul V : Aş introduce un element nou în regia filmului. O văd pe
Mădălina cum scrie într-un jurnal despre viaţa ei, cum a ajuns Madlein etc. Sau
aceieaşi confesiune, dar într-un lăcaş sfînt unde se roagă pentru sufletul lui Puiu.
Majoritatea elevilor şi-au exprimat opinia că filmul trebuie să aibă un
caracter static, adică acţiunile să se desfaşoare într-o odaie:
1.Odaia va fi nu altceva decît o cameră de sanatoriu şi va fi de altfel,
cum este descrisă în operă : uşa e de sticlă, se deschide lateral pe sine
fără clanţă pe dinăuntru cu un vazistas ca la închisoare.
2.In odaie trebuie să fie neapărat o noptieră, unde va măsura Puiu cu
privirea distanţa de la noptieră la fereastră.
3.Eu propun să filmăm în cabinetul de chimie, căci cum ne descrie în
roman fereastra are o privelişte spre grădina sanatoriului, astfel şi la noi din
această sală poţi poţi vedea grădina liceului. Mai susţin ideea cu sala
de chimie pentru că acolo întotdeauna mă simt deprimat, mi-e trist,
chiar dacă e vară tremur de frig. In plus golitatea va reda un ecou
ce adesea este în saloanele de spital.
4.Susţin şi eu ideea colegului, pentru că el va da celor întîmplate un
aspect mai real pentru starea psihologică în care se afla Puiu Faranga.
A

5.În roman se mai descrie că uşa odăii era de sticlă groasă, verzuie şi
zgrunţuroasă şi se închide cu un lunecat uşor,sfîrşit în plescăitul
broaştei exterioare. Un vazistas rotund de alamă lucea în uşă ca un
ochi galben de veghe. Vreau să menţionez că astfel de uşă este în
sala de informatică. Ar fi cel mai potrivit să filmăm acolo.
6. 6. Dar eu vreau să te contarazic, în odaia de sanatoriu a lui Faranga
calculatoare nu erau.
O misiune importantă în faţa elevilor este de a alege protagonistul pe
unul dintre colegi. La întrebarea cine vrea să fie în acest rol, elevii s-au intimidat
puţin, dar mai apoi s-au distins totuşi 2 elevi : un băiat şi chiar o fată. Iată
argumentele lor :
Adrian N.
-Mă văd în rolul lui Puiu, căci cîteodată îmi ies din fire, trîntesc
totul, strig.Sunt foarte nervos. Cred că nu mi-ar fi greu să simulez,
atîta doar că nu mi-am încercat niciodată puterile în actorie, dar
încercarea vină n-are.
- Elena U.
-Deşi sunt fată, sunt sigură că voi putea juca acest rol, sunt energică.
Prietenii mei spun că în fiecare zi am dispoziţie diferită. Uşor schimb
mimica. Eu chiar m-am gîndit să ajung pe scenele Hollywoodului. Pot şi eu
simula plînsul, strigăte nervoase, umbletul halucinant pe care-1 stăpîneşte
Puiu.
Mariana Marin©, 2004
Această caracteristică demonstrează că elevii au pătruns adînc în esenţa
romanului. Printr-o caracterizare proprie ei au descris însuşirile lui Puiu. Ce părere
însă au colegii despre acest rol?
Irina I.
- Consider că în acest rol Alina s-ar potrivi în funcţie de caracter
însă la faţă Puiu ar semăna cu Stelian C. Mă miră că el nu şi-a propus
candidatura. Deci îl văd de statură mijlocie, exact ca Stelian, şaten, cu ochi
albaştri. In timpul lecturii romanului, nu ştiu de ce, dar îl vedeam anume
pe el în acest rol, la fel de impulsiv, agresiv şi chiar violent. Privirea lui
este identică cu a lui Puiu : cruntă, nemiloasă, iar cîteodată îl văd atît de
plăpînd,căci L. Rebreanu aşa şi ni-1 descrie în roman.
Sergiu G.
-Fii de acord cu mine, căci plăpînd Puiu era numai în cazurile cînd este
descris în copilărie. Dacă producea stări de firavitate numai în cazul cînd
începeau isteriile.
-Cristina C.
-Păi, aşa şi Stelian este un mare vulpoi atunci cînd are de căpătat
ceva.
- Aceste discuţii au continuat furtunos chiar au şi ajuns la unele oportunităţi,
dar profesorul a evaluat aceasta ca o lectură calitativă şi o interpretare a
operei foarte justă.
Dintre personalităţile marcante în rolul lui Puiu elevii au propus pe:
1.Andrei Porubin, actor din Republica Moldova, considerîndu-1 impulsiv
şi ar putea fi agresiv, datorită calităţilor excepţionale de actor.
2.Mihai, solistul formaţiei Catharsis, cu excepţia că Puiu n-ar fi aşa de
dolofan. Aici a intervenit o replică : - Scriitorul nu precizează că
Puiu n-ar fi gras. Dar alt elev a contrazis: -Î/ avem descris ca o fire
plăpîndă. N-am întîlnit oameni graşi şi firavi. De obicei firavitatea vine
din slăbiciuni.
3.Consider că excelent va juca acest rol Vladimir Jirinovskii, dacă ar fi
tînăr. E din cale - afară nervos, şi parcă îl văd că poate sugruma pe
cineva, fiind într-o stare psihică încordată, mai ales de gelozie.
Despre vestimentaţie au vorbit aşa :
1. - Vom îmbrăca actorul Puiu Faranga într-un frac de culoare bej, căci
corespunde începutului de secol. La gît va purta cravată în stil european. În
roman nu se vorbeşte despre perioada desfaşurării acţiunii. Dar o putem
distinge conform poziţiei aristocratice a familiei specific perioadei
interbelice. Deci îmbrăcămintea respectiv corespunde acestei perioade.
2. - Vreau să spun că Policarp Faranga va avea neapărat barbă, această
descriere există în text : "Policarp Faranga deveni omul serios şi grav care a
rămas pînă azi. Purta, de cînd se însurase ca un trofeu, o barbă superbă. Ea i-a
câştigat odinioară celebritatea bulevardieră bucureşteană: cea mai frumoasă
şi mai îngrijită barbă din România. Tot ea îi împrumuta acum bună parte
din prestigiul necesar unui om politic cu răspundere. Pentru că subt
Mariana Marin©, 2004
ministeriatul său de cîteva luni s-a votat o lege bună, s-a ales cu stima
cercurilor judecătoreşti şi cu epitetul măgulitor"omul justiţiei"1.
Printre avantajele lecţiei-ecranizare menţionăm că elevii înţeleg mai
bine rolul expoziţiei, nodului acţiunii, punctului culminant, deznodămîntului.
Relevă cele mai semnificative momente ale operei, importanţa lor în
transmiterea mesajului.
În articolul Creativitatea la orele de literatură română, profesorul
Constantin Şchiopu menţionează : "De reţinut că ultilizarea procedeului
ecranizării unei opere literare nu urmăreşte scopul formării unor profesionişti în
domeniul artei cinematografice. E vorba doar de un procedeu metodic, care-1
ajută pe elev să recepteze individual, profund textul literar, de un
instrument de lucru care contribuie la dezvoltarea sa creativ-literară or, nu
este suficient să dispui de un potenţial creativ de aptitudini dacă acestea nu
sunt orientate strategic, prin motivaţie şi atitudini, către descoperirea şi
generarea noului cu valoare de originalitate.
Sper că preluarea acestui tip de lecţie de către profesorii filologi va spori
încrederea în desăvîrşirea ideii de literatură prin elevul cititor pe care –l grijesc
cu dărnicie şi măiestrie.
Bibliografie selectivă
1.E. Gondiu, Atestarea cadrelor didactice, Cartier, 1998
2.C. Parfene, Literatura în şcoală,E.U. Al. Ioan Cuza, Iaşi,1997
3.Vl. Pâslaru. Introducere în teoria educaţiei literar-artistice, Museum,
2001
4.Şchiopu C. Creativitatea la orele de literatură română. //L. Română,
nr.3, 1996