Capitolul 12

Lucruri bizare

Simteam o caldura foarte placuta pe fata mea.M-am ridicat lenesa din pat scuturandu-
mi membrele amortite de atata somn si am tras perdeaua la o parte lasand razele soarelui
matinal sa-mi lumineze camera…Priveam pe geam zambind in sinea mea…era una din
putinele zile in care soarele incalzea oraselul Forks,de obicei umbrit de atata ceata si
ploaie.Avea sa fie o zi frumoasa.
M-am indreptat spre dulap fericita ca astazi o sa port haine mai lejere…uram sa fiu
infofolita…Ce sa spun…Cat m-am chinuit pana am reusit sa deschid nenorocita de usa a
dulapului…Era impinsa mai inauntru decat era nevoie…Am tras de ea,dar fara
speranta.Aseara,am impins usa prea tare deoarece era incapatanata atat la inchis cat si la
deschis…”Pffffffff…exasperant.Te crezi mai desteapta,ai?”I-am tras un picior siiii…
POC…a cazut pe jos provocand un zgomot asurzitor.
-Auuuuuuuu,firar sa fie!A naibii usa!Mi-a cazut pe piciorrrrr!am spus printre dinti in
timp ce saream intr-un picior prin toata camera.
Dup ace s-a mai calmat durerea mi-am luat hainele cu care aveam de gand sa ma
imbrac uitandu-ma cu scarba la dulap.M-am asezat pe pat si am deschis sertarul
noptierei…Cautam jurnalul meu cu coperti cartonate,negre,cu modele florale galbene si
cu vreo trei sute de file.L-am rasfoit incepand sa rad in hohote…intotdeauna ma amuzam
cand vedeam ce puteam sa scriu cand eram mai mica…N-am mai scris de cateva
saptamani…Acum voiam sa fac ceva mai deosebit,cum ar fi…sa desenez ceea ce am
simtit zilele acestea in loc scriu…era o idée buna.Mi-am luat carbunele si am inceput sa
schitez chipurile familiei Cullen,spirale,diferite modele folosind culorile
complementare,culori cromatice despre care invatasem atata timp pentru a ajunge la
nivelul acesta ridicat in ale artei…Imi iesise exact ce voiam…Desenul imi ilustra perfect
sentimentele…Mi-am admirat schita de la departare inclinand capul pe o parte si pe
alta.Wow!Era mai bine ca niciodata!
Era vremea micului dejun…stomacul era cel mai bun informator…
 Am deschis usa…vocea neobisnuit de agitata a Bellei,m-a facut sa ma opresc brusc:
-Charl…Tata!Tu iti dai seama despre cat de …de…nenorocita e situatia?!spunea
“nenorocita”incepand sa planga agitata…cu siguranta era ceva serios.”Daca i-a spus lui
Charl despre toate incidentele din aceste zile?Daca simtea nevoia sa-I spua unuia dintre
parinti lucrurile acelea umbrite de o mantie neagra care nu putea fi data la o parte si care
ii macina sufletul?”M-am crispat la gandul ca Charl ar sti despre vampiri si toate
chestiile…e foarte ciudat …seara sa te bagi linistit in pat,iar a doua zi descoperi ca
traiesti intr-un basm cu toate personajele fictive,careeeee…se dovedesc a nu fi fictive.
Am inghitit in sec si am coborat scarile cu pasi apasati facandu-mi auzita
prezenta,fiindu-mi parca frica ca ei sa mai continuie acea discutie…Charlie si-a ridicat
speriat privirea spre mine mai apoi prefandu-se ca totul este in regula cu o grimasa pe
fata…Bella la fel…si-a intors capul pe jumatate,si-a sters repede lacrimile incercand sa se
relaxeze…ascundeau ceva…
-S-a intamplat ceva?
-De ce spui asta?Ce ar putea sa se intample?spunea Bella fiindui parka frica de faptul ca
as putea sti acel ceva despre care vorbeau ei mai inainte.
-Nu stiu…sunteti agitati,va comportati ciudat…
Cu tarziu i-am vazut fata Bellei…Era pur si simplu distrusa!M-a trecut un fior.Avea o
voce Sparta,era palida la fata …ce sa mai…acum zici ca era in concurenta cu Jasper…
ceva de genu’…ia sa vedem…care sufera mai mult?!
Am inceput sa caut motivele pentru care era asa…m-am gandit la o eventuala despartire
de Edward…darn nu!Daca era asta se manifesta altfel…M-am uitat la Charl care avea
aceeasi expresie distrusa si tematoare…
-Sunteti bine?E ceva ce nu stiu…?
Au facut un schimb de priviri triste…
-Nimic…
Nimic?Atat aveau de spus?Initial am vrut sa continui interogatoriul,dar mi-am dat
seama de ezitarea lor asa ca m-am hotarat sa aflu ce se intampla pe parcurs…Am ocupat
un loc la masa luand chipul de persoana fercita,normala,eu de fapt fiind cu mintea total
activa si cu garda sus gata,parka,sa primesc o lovitura…
-Ce vrei sa mananci?Iti pregatesc ceva?
-A,nu…nu e nevoie…mananc cereale cu lapte.Tata?
-Da?Mi-a raspuns interrupt din abaterea lui in timp ce privea pe fereastra.
-S-a intamplat ceva…
A facut ochii mari si si-a oprit respiratia…
-…cu dulapul…
-Aaaa.a rasuflat usurat….Ce s-a intamplat cu dulapul?
-A cazut usa…
-O…rezolv asta…
Nu ma asteptam la asta…imediat a urcat scarile direct la mine in camera bucurat de
faptul ca avea un motiv pentru care sa evadeze de acolo…M-am intors spre Bella
zambindu-i.
-Deci?Ce facem azi Bells?E sambata…
-Eu sunt obosita…
-De ce?N-ai dormit bine?
-Cam asa ceva…
 -Bine…cum vrei tu,dar mi-ar place sa mai petrecem timp impreuna…
S-a intors cu lacrimi in ochi si s-a agatat de gatul meu.
-Si eu…vom petrece…stiii?...esti sora perfecta pentru ine….sa nu uiti ca te iubesc cel
mai mult…imi spunea incepand sa tremure de plans.Am imbratisat-o strans simtindu-mi
ochii umezi…
-Nu am nici un motiv pentru care m-as indoi de acest lucru…ce s-a intamplat?........
-Zi-mi!Ar exista ceva pe lume care ar putea san e desparta?
-Of,Bella!Ce e cu intrebarea asta?NU!Nu exista lucru sau fiinta pe lumea asta care ar
putea sa ne desparta!Cum poti sa crezi asa ceva?Si eu te iubesc!...Cel mai mult!Doar esti
sora mea!La naiba!Ce e cu comportamentul asta?
…Vorbele incepeau sa-mi curga cu agitatie…Peste cateva secunde plangeam amandoua
in hohote….A inspirat adanc si mi-a dat drumul din stransoare,frecandu-si ochii si
zambind larg.
-Ce sa fie?Am intrat intr-o depresie…atata tot.Se mai itampla…
-Mda…
Ce sa mai zici…era o explicatie fireasca pentru cineva care nu o cunostea asa cum o
faceam eu.
-Deci,nu ai de gand sa iesi nu?
-Mmmm nu…
-OK.Eu da.Sper ca nut e superi…
-No problem.