IN LEGATURA CU ORDINEA GOBALA Putere, Valori, si Constitutia Societatii Internationale

O lume? Mai multe lumi?

Acest capitol considera regiunile ca parte din comunitatea internationala. Cum sugereaza titlul, sunt interesat in a adresa intrebarea despre relatiile dintre o lume si mai multe lumi- de o parte, lumea capitalismului globalizat, a securitatii dinamice, a sistemului politic global care pentru multi evolueaza in jurul unei singure puteri omogene, a institutiilor globale si guvernanta globala, a nevoiei de a crea o etica globala cosmopolitana; si, de partea cealalta, extentul in care regiunile si nivelul de lucru regional au devenit un element mult mai important al politicii globale; si extentul in care a aparut un sistem multiregional de relatii internationale. Acest capitol adreseaza aceste trei intrebari: 1. Care a fost locul regionalismului si ce a fost inclus in regionalism? 2. Care a fost locul regionalismului in societate internationala si ce a creat acesta noua mutare spre regionalism? 3. In ce fel ne putem referi la regionalism in ordinea internationala si guvernanta globala? Consider 4 notiuni: regiunele ca containere pentru diversitate si diferente; refiunile ca undite de putere; regiunile ca nivele a unui sistem global de guvernanta; si regiunile ca aducatoare de schimbare in caracterul societatii internationale.

Locul regionalismului in societatea internationala

De la creare comunitatile politice, economice si relatiile politice a fost natural sa aiba un scop puternic axat pe regionalism, din cauza limitelor tehnologice, comerciale, si comunicative. A fost un scop regional puternic pe crearea multor sisteme imperiale: ambele in acord cu US si Rusia, si alte tari ca Franta si vestul Africii. In perioada interbelica ambele Germania si Japonia au cautat sa construiasca ordini regionale. Abia in al doilea razboi mondia, Sistemul Inter-American a fost teoretic, dar slab, o institutie regionala. Dupa 1945 sa vrut costruirea institutiilor in jurul statelor suverate. UN si institutiile Bretton Woods trebuiau sa ofere securitate si stabilitate economica unei lumi formata din natiuni-stat suverane, nu sa inlocuiasca statele. Regionalismul nu a fost total scos din discutie. Ideea comuna ca natiunea-stat si-a trecut timpul si repulsia impotriva exceselor comise in numele nationalismului i-a pus pe ganduri pe regionalistii din toata Europa. Altii ( politicieni ca Churchill si comentatori ca Walter Lippmann) au favorizat o ordine internationala construita in jurul sferelor de responsabilitate regionala. Dar, regionalismul avea de jucat un rol secundar. Toate acestea s-au schimbat din cauza presiunilor din razboiul rece. Au fost exceptii regionaliste in ordinea mulrilaterala care au devenit importante (in special articolul 24 din GATT si articolul 52 din Charter). Si, desigur a fost succesul economic al regionalismului in Europa cel ce a fost cel mai important catalist, si acest succes a incurajat un val de incercari de a imita si exporta acest sistem in partile post-coloniale din lume. Acestea, ar trebui sa ne aminitim, nu au fost intentionate ca excercitii limitate intre state dar ca federatii cu linii de transport, moneda comuna si steaguri. Acest val de activism a fost urmat de o scadere a progresului a integrarii Europene in mijlocul anilor 1960 si de un total esec asupra institutiilor regionale din afara Europei. Cu toate acestea, dupa un deceniu, regionalismul a inceput sa reapara in 1980 cu comentatori care aratau spre succesul Asociatiei Natiunilor de Sudest ale Asiei (ASEAN) si spre succesul securitatii si cooperarii in Asia. Din 58 de grupari regionale, 20 au fost create la sfarsitul Razboiului Rece. O mare varietate de grupari regionale a inceput sa apara in toata lumea si atentia s-a marit asupra "noului regionalism". Este clar din schita ca regionalismul este doar o patura ce acopera o foarte mare varietate de procese diferite. Termenul precis nu este important. Dar unele distinctii sunt importante si multe analize

regionale sunt murdarite deoarece comentatorii incerca sa explice acest fenomen sau nu sunt suficient de clari relatiilor dintre procese descrise sub numele de "regionalism". Cu toate ca proximitatea geografica ne spune foarte putin despre definitia regiunilor sau dinamica regionalismului , ea ajuta la distingerea regionalismului de alte organizatii mai putin globale. Fara limite geografice termenul de regionalism devine difuz. Problema definirii regiunilor si regionalismului a atras multa atentie academica in anii 1960 si 1970 iar rezultatul a fost cateva concluzii clare. Regionalismul a fost analizat in termeni de coevizitate sociala(etnicitate, rasa, limba,. religie, cultura, si istorie) coevizitate economica (paterne comerciale si complementaritate economica) coevizitate politica (tip de regim si ideologie) si coevizitate organizationala (existenta de institutii regionale). Cu toate acestea, incercarile de a defini si delimita regiunile stiintific au produs un rezultat neclar. Nu sunt regiuni "naturale" si definitia de regiune si indicatorii regiunii variaza de la o problema la alta in functie de investigatie. Mai mult, cum actorii politici interpreteaza idea unei regiuni este important; toate regiunile sunt social construite pentru nevoile politice. Asta face foarte important sa deosebim intre regionalism ca descriere si regionalism ca prescriere- regionalism ca pozitie morala sau ca doctrina pentru cum ar trebui relatiile internationale organizate. Este de folos a face distinctie intre 5 diferite tipuri de procese, (1) Reginalizarea: Aceasta se refera la integrarea sociala si la interatiunea social economica nedirectata. Este ceea ce scriitorii de regionalism au numit integrare informala sau integrare usoara si nu este bazata pe politica altor sate sau grupuri de state dar ramane un rezultat final al fortelor culturale, sociale si economice. Exemple de spatii social economice dense informale ar fi Zona Mare Chineza ( pe lana Hong Kong, Taiwan, si Sudul Chinei) sau Nordul Mexicului - sudul Californiei, sau triunghiurile variate dintre natiunile Europene. (2) Recunoastere regionala si identitate: "recunoastere regionala", "identitate regionala", si "constiinta regionala" sunt notiuni imprecise. Cu toate aceste, ele sunt imposibil de ignorat si, in granitele politice, au devenit centrale analizei regionalismului contemporan.Discutiile de recunoastere regionala se bazeaza pe limba si retorica; in discursul regionalismului si a procesului politic se defineste regionalismul si identitatea regionala constant si rafinat; si de intelegerile istorice construite si intelesul dat activitatii politice de actorii implicati. (3) Cooperatie interstatala : Aceasta se refera la o mai apropiata cooperare intre state si construirea unor seturi de intelegeri intraguvernamentale, intelegeri pe o retea de regiuni si regime din locuri diferite. O asa cooperare ar servi unei varietate mari de scopuri. Pe de o parte ar putea servi ca o masura de a raspunde la provocari externe si coordonarea pozitiilor regionale in institutii internationale.Pe de alta parte. ar putea fi construite sa promoveze valori comun, sau sa rezolve probleme comune, special probleme aparute din nivelele de indepententa regionala. (4) Integrare condusa de stat: Aceasta se refera la decizzile luate de stat pentru a reduce sau inlatura barierele pentru schimbul de bunuri, servicii, capital, si oameni. Acesta este un subset al categoriei anterioare si este centrul ideiei pe care majoritatea o au despre regionalism si integrare regionala. (5) Consolidare regionala: Teoriile de integrare erau obsedate de idea de transformare a natiunilor-stat prin retragerea suveranitatii si conducerea la aparitia unui nou tip de comunitate politica. De fapt ne putem gandi la o posibila aparitie a unei regiuni consolidate cu dimensiuni variate.Ne putem gandi la o masura de identitate sau comunitate. Deasemenea ne putem gandi la o situatie in care regiunea joca un rol important in relatiile dintre state si restul lumii, sau vine sa formeze o baza pentru rezolvarea problemelor regiunii, regionalismul e politic important pana la extentul ca poate pune cost strainilor: fie prin impactul aranjamentelor economic regionale (regionalism care livreaza comert si investitie) sau prin cauzarea unei schimbari in puterea politica. Este deasemenea politic important cand strainii sunt fortati sa-si defineasca politica fata de statele individual regionale in termeni regionalisti. Pentru ce dinauntrul regiunii, regionalismul conteaza cand excluderea din aranjamentele regionale aduce cost, economic si politic ( asa ca pierderea autonomiei) si cand regiunea devine baza organizarii asupra problemelor importante. Studiul noului regionalism a subliniat gradul in care, chiar daca forma dominanta este economica, regionalismul este un proces extrem de dinamic si complex facut dintr-o serie de logici: logica competitiei puterii politice; logica securitatii (intre state si sociatala); si logica indentitatii si comunitatii. Regionalismul este cel mai bine vazut ca un instabil si indeterminat proces de logici multiple fara un sfarsit simplu. Analiza noului regionalism a mai aratat si faptul ca, chiar daca ne bazam pe crearea de regiuni, puterea joaca un rol central. Puterea de a numi si modela identitatea si granitele unei regiuni conteaza foarte mul, cu determinarea US de a urma o trans-Pacifica vederea a regionalismului via APEC intr-o maniera de a taia variantii Asiatici; sau eforturile Braziliei de a crea o forma de regionalism Sud American care sa excluda Mexic.

SINGURA LUME IN MAI MULTE

In termenii explanarii, tendinta dominanata a fost de a ne uita din interiorul regiunii. Centrul teorii regionalismului se bazeaza pe impactul cresterii nivelelor regional sociale si economice, si legaturile dintre integrarea economica, institutii si identitate. Logicile de centru reflecta institutionalismul liberal analizat in Capitolul, dar cu multe varietati si inportante alternative.Cum este cunoscut, majoritatea acestui lucru a crescut in afara experientei Europene. A fost intentionat ca punct de plecare crearea unei pieti comune si a unui privilegiu transnational pentru interesele economice, pentru a evita greutatile razboiului si conflictelor si pentru a promova bunastarea si protejarea unui model economic particular. Cea mai importanta diviziune este intre cei care vad regionalismul ca un interes de stat si aranjamente interstatale si cei ce vad regionalismul ca integrare si prodicere a mai multe politici regionale complexe. Cu toate acestea constelatiile de putere, interes, si identitate regionala raman de importanta fundamentala, relatia dinttre singura lume a sistemului international si a mai multor lumi a diferitelor regionalisme i sa dat mai mutina importanta decat merita. Toate aranjamentele regionaliste trebuie intelese in relatie cu factorii sistemici- chiar daca cea mai importanta conditie pentru regionalism intr-un caz specific este slabiciunea relativa a acestor factori. Ne uitam pe scurt la 4 arii. In primul rand, a fost notat frecvent ca epoca globalizarii economice a fost epoca regionalizarii si mult din analiza noula regionalism a fost devotata acestor legaturi. Asadar regionalismul a fost o parte critica a politicii de globalizare economica si a strategiilor pe care statele (si alti actori) le-au adoptat in fata globalizarii. Cateodata regionalismul a fost a unul dintre multele proiecte ale lumii si, in particular, ca o constienta metoda de a lua control politic asupra cresteri liberalizarii economice si globalizarii. Pentru altii, regionalismul i-a un scop mai specific economiei politice - prin reproducerea formelor dominante de guvernanta economic neo-liberala la un nivel regional, sau servind ca o forma de rezistenta la globalizare si ca platforma pentru crearea de norme alternative si practici, Dar, din aceasta perspectiva, punctul crucial este ca aparita si soarta regionalismului trebuie intelese in restructuirea globala a puterii si productiei. Cele multe lumi sunt foarte axate pe caracterul si soarte celei singure lumi. Ar putea fi cazul de exemplu, ca reteaua densa si regionalizata de lanturi de productie din China si Sudestul Asiei in industriile electronice si computer sunt vazute ca produs al deciziilor luate de companiile din US. Logica de centru este globala chiar daca manifestarea este regionala. Un numar de argumente ar putea li listat aici: ca regiunea este cea mai apropiata de a reconcilia cu schimbarea si intensificarea presiunilor competitiei capitalismului global cu nevoia regularii politice si management; Ca este mai usor sa negociezi "integrarea adanca" si genul de reguli necesare pentru globalizarea la un nivel regional, avand in vedere ca valoarea si consensul social sunt mai inalte si ca problemele poltice de guvernanta de dincolo de stat sun mai usor de rezolvat; asta, pentru multe tari, regionalismul poate fi parte a unui proces controlat sau negociat de integrare in economia globala; si asta, special pentru statele create, ofera un nivel favorabil pentru a reface afacerea de dupa 1945 dintre liberalizarea pietii si protectia sociala. Despre sistemul geopolitic si politica internationala. Factori sistemici au fost fundamentali cresterii si succesului integrarii Europene. Sunt deasemenea centrali pentru intelegerea a diferitelor relatii de securitate din Asia razboiului rece. Pentru multi analisti, sfarsitul razbouilui rece au scos intarzierea securitatii ca ai dominat sau influentat paterne de securitate regionala in multe parti ale lumii. Regiuni au fost eliberate; si logici regionale au ajuns sa predomine insecuritatea ( produs de crestere nivelelor regionale de independenta si locat pe periferiile problematice din centrele regionale integrate); si in termeni de management si insecuritate, cu cresteri in randul statelor regionale in idea de a se ocupa de propriile lor probleme si scaderea in a cere ajutorul puterilor exteriore. Notat este ca acest patern nu a aparut doar in timpul razboiului rece dar si in globalizarea paternelor de securitate di epoca clasica a imperialismului European cu conflicte ideologice in perioda interbelica, care a luat, daca nu global, atunci trans-regional caracter. In anii acestui secol am vazut foarte puternice argumente ce streseaza importanta globala si a globalizarii logicii securitatii- amundoua in relatie cu terorismul si armele de distrugere in masa si cu extentul in care aceste amenintari intra in direct cu procesul de globalizare; si in relatie cu felul in care USa raspuns la aceste amenintari, introducand a foarte puternica perspectiva globala si un set de politici. Practici recente si multe analize a introdus notiunea de "o singura lume". Impactul regionalismului este contradictoriu. Pe de o parte, aceste proiecte ajuta la reinvierea ideii de regionalism ca o cale de a integra

o regiune externa, sau, mai clar, de a folosi o regiune ca o cale de a contrabalansa puterea US.Pe de alta parte, ei pot micsora regionalismul - din cauza diviziunii asupra prioritatii relative de a atasa terorismului si problemelor de proliferatie apropiate reaspunsuri diferite; si deoarece o US mai ocupata produce oportunitati pentru statele regionale de a cauta si a atrage US de parte lor pentru un avantaj regional. Analitic provocarea este de a ne uita la balanta dintre sinhura lumi si cele multe. In particular, este un motiv foarte bun de a discuta globalismul din recenta dezbatere a securitatii. Chiar daca si ele au conexiuni globale si ramificatii, amenintarile securitatii sunt legate de circumstantele locale si regionale si trebuie intelese in context cultural. Cum in timpul Razboiului Rece, era un pericol real dea impoza categorii externe in realitati regionale ( ca in simplista incercare de a diviza Orientul Mijlociu in "moderati" si "radicali"). Mai sunt 2 seturi de factori exteriori de notat. Primul implica relatia dintre UN si corpurile regionale. Am ajuns sa intelegem ca statele slabe exista din cauza recunoasterii externe: suveranitatea lor judiciara este mai importanta decat suveranitate empirica. Intr-un fel similar multe organizatii regionale sunt suportate si tinute impreuna cel putin partial din cauza ca actorii externi le legitimeaza. Legitimarea unei organizatii regionale vine din rolul pe care aceasta il joaca( sau cel putin pretinde ca il joaca) in granitele structurii de guvernanta globala. Celalalt factor pleaca de la idea de regionalism insasi; amundoua ca regiunile conteaza si cum modele regionaliste specifice sunt difuzate in lume- prin competitie institutionala (in special intre EU si NAFTA ca modele de integrare regional economica); prin invatare si suport (ca si suportul pe care EU la dat regionalismului de in alta parte); si prin operarea conditionalitatii membrilor ( ca procesul de marire EU). Intelegand mai mult despre aceste procese si cum apar so concentrandu-ne asupra fenomenuluide "inter-regionalism" este un subiect important pentru analizele viitoare.

CELE MULTE LUMI IN UNA SINGURA

Aceasta sectiune considera 4 argumente pentru cant de multe lumi ale regionalismului au fost relatate la ordinea internationala: regiuni ca containere pentru diversitate si diferente; regiuni ca undite de putere; regiuni ca nivele in sistemul de guvernanta globala; si regiuni ca aducatoare de schimbare in caracterul societatii internationale.

Regiuni ca containere pentru cultura si pentru valoarea diversitatii

Cum am vazut conceptia pularalista a societatii internationale pare a aduce o cale de organizare a politicelor globale intr-o lume in care cosensul valorilor fundamentale este limitat sau unde este raspandit scepticismul asupra cum ar putea fi creata o moralitate culturala. Miscarea masiva a oamenilor, intensificarea contactelor si interconexiunilor dintre societati; si multiplele dislocari ale modurilor stabilite de gandire si facere au intensificat intentitatea politica in multe parti din lume. Ele au dat un ascutit si destructiv mod pentru recunoasterea culturala. Ele au nedeterminat adecvanta statelor ca containere de pluralism cultural. Daca aceasta este adevarat, ce facem cu posibilitatea de a recrea o forma de pluralim global construit in jurul unei regiuni mai dense si solidaristice. Ideea ca regiunile sunt incorporari ale distictiilor culturale e veche. Poate fi vazuta intr-o lunga istorie a ideilor regionale. Tendinta de a asuma ca toate drumurile duc la natiunea-stat a disorientat aceste miscari sau ne-a facut sa credem ca mergem spre un drum inchis. O asemena vedere saboteaza persistenta si gradul in care continua sa aduca un set puternic de idei colective care pot fi incorporate intr-o mare varietate de actori politci. Ganditi-va la puterea continua a ideilor pan-islamice si la calea in care globalizarea a dat o noua cale in posibilitatea comunitatii transnationale Islamice; sau renasterea Bolivarismului; sau la multele idei in care apare identitatea Asiei. Mai mult, chiar daca natiunea-stat castiga punand alegeri in termeni de conflict pan-regionalism si natiunea-stat pierde calea in care ambele aceste puternice forte continua ca intercationeze in timp si sa cada in dezbateri despre ordinea politica globala. Si totusi in cautarea de a recrea identitate bazata pe plurarlism la nivel regional confruntam dificultati serioase. Aceasta este lectia centrala care iesi din dezbatera asupra valorilor Asiatice din 1990. Marcata de interventia dominanata din Vest a societatii internationale si imputernicita de succesul sistemului economic regional, anii 90 au vazut cereri distinctive ale Asiei asupra drepturilor omului construite pe idea "valorilor impartite": respect pentru comunitate; importanta centrala a slujbei individului

fata de grup; si diferentele particulare care urmeaza din aceste valori in termeni de libertatea cuvantului si libertatea asocierii. Totusi in dezbaterea despre valorile Asiei s-a sublinia diversitatea vocilor din constructia regionalista coerenta: diversitatea culturilor si traditiilor; raza larga si egala a sistemelor economice si politice; schimbarea sociala si economica care transforma societatile si remodela traditiile; faptul ca cateva state majore (mai ales Japonia) si-au tinut distanta de discutia fata de valorile Asiatice. Asadar, chiar si la nivel oficial, notiunile despre unificarea unui set de valori Asiatice trebuie luat cu o mare inghititura de sare. Dincolo de nivelul guvernelor, NGOs a emanat unu mesav foarte diferit asupra drepturilor umane, sustinand conceptii puternice asupra universalitatii, si certanduse pentru greutatea unui razboi civil si drepturi politice si pentru justitie sociala. Cum am notat anterior, culturile nu sunt intelese ca sisteme impermeabile. De expemlu, valorile comunitare si sociale a traditiilor democratice Crestine si Catolice in vederea drepturilor omului sunt la fel si in Vest ca liberalism individual Anglo-American. In sfarsit, o mare parte a conflictului din Asia a avut de a face cu factorii politici traditionali: dimensiunea politica interna, si construirea discursuluidespre valorile Asiatice ca o amenintare la acele valori pentru a creste legitimarea politica. `Lectii similare reies din dezbaterile asupra Islamului ni Europa; din dezbaterile "cine suntem noi" din US; si chiar din dinamismul schimbarii din lumea Islamica. Imaginea lui Spengler ca unei culturi fara lume a fost mereu un argument periculos. Globalizarea si deteritorizarea identitatilor politice este unul dintre cele mai importante motive pentru care sa apelat la o ordine globala pluralista, si asta exte adevarat atat la nivel regional cat si natinal. S Tully ne aminteste :...culturile nu sunt internal omagene. Ele sunt contestate continuu, imaginate si re-imaginat, transformate si negociate, de membri si de interactiunile altora... Diversitatea culturala este un labirint de diferente culturale si similaritati, nu sunt fixe si independente in care noi suntem spectatori casmopolitani in turnul central.

REGIUNILE CA UNDITE PENTRU PUTERI

Multe aranjamente regionale au fost centrale petru a maximiza puterea intr-o lume globalizata. Chiar daca e imbracat in alti termeni, o mare parte a activitatii regionaliste are caracterul unei coalitii directate. O forma de putere potentiala este directata din strategiile coalitionale: dar dupa asta apare problema criticala a marimii petii regionale. Ideea regiunilor ca undite a fost centrul dezbaterii asupra rolului Europei. Unii spun ca Europa este o undita sau o contragreutate a US. Oricare ar fi noile forme de guvernanta, suveranitatea dezvoltata in Europa are un impact in afara ce poate fi inteles ca crearea de putere in sensul clasic. Adoua ruta e foarte diferita. Aici Europa nu serveste ca o contragreutate ci ca un punct contrar. Puterea nu devine proiectata, cel putin nu traditional. In schimb este puterea cetatianului European, puterea lui normativa si puterea lui transformativa ce conteaza. Infuenta Europei se bazeaza pe provizia sa ca model- un model de ordine sociala si un brand particular de capitalism avansat care lasa nevoia de egalitate si solidaritate; dar, peste toate, ca model de guvernanta asupra statului. Pentru multi este acest fel de putere mica pe care Europa vrea s-o proiecteze. Europa, in alte cuvinte, ar trebui sa caute sa-si externalizeze proiectul internal politic si valorile politice si sociale asociate cu el. Si sunt aceste valori si acest model pe care alte tari si regiuni ar trebui sa-l invoce.Chiar daca Europa caura sa-si mareasca capacitatea militara,puterea militara nu este primar pentru lupta de razboi dar pentru a suporta scopuri ca construiri de stat si guvernanta. Oricum, probleme afecteaza amundoua aceste optiuni. Nu este nici un consens pe modelul de proiectare a puterii politice. In ciuda faptului ce e o putere pura civila, slabiciunile Europei ca jucator de putere politic sunt bine stiute, special in campul militar. Si severitatea provocarilor recente ne face sa ne indoim de intrebarile lui Kissingerian despre seriozitatea Europi ca jucator politic real in campul militar Paradoxul European ramane. Succesul Europei a fost in invingerea vechii lume de razboi Hobbesiene si a conflictelor prin crearea unui set de argumente politice care nu poate functiona pe vechiul sistem de putere politica logica a natiunilr-stat traditionale. Ruta puterii usoare este mult mai paluzibila si atractiva. Si totusi difcultatile apar si aici.In parte, din cauza faptului ca proiectare puterii usoare vine cu cun un cost ,risk, si comitere de timp lung. Puterea usoara nu este o optiune usoara. In parte, dificultatile vin ca urmare a gapului inconfortabil si a inconsitentelor dintre practicele interne Europene si actiunile externe ( de exmeplu in termenii agriculturii;

felul in care migratiile scade calitatea drepturilor omului; felul in care politica nu lasa loc pentru dialog si negocieri; sau felul on care relatia cu tarile ACP continue sa reflecte atitudini coloniale si practici).In parte, ele sunt o urmare a modelului de guvernanta facut sa medieze diferenta sau promovarea setului de valori.Vazut din alte parti ale lumii, pozitiile US si EU in ordinea internationala sunt similare- in gradul in care implica notiuni de pluralims limitat in societatea internationala, si in absenta contribuirii sustinute cu alte state si regiuni. In afara Europei este clar ca dinamica puterii are in rol central in multe regiuni- cum in Asia usoare forme de securitate multilaterala sunt promovate ca o cale de a mari puterea Chineza si lucreaza impotriva granitei de putere a regiunii. Este deasemenea important sa notam imperativele defensive care au ajuns sa caracterizeze regionalismul ca raspuns la criza economica si efecul perceptiei regionale comune de a avea nevoie de ajutorul vecinilor intr-o rea si amenintatoare lume economica. Politica imperativa a a incerca sa relanseze Mercosur este unu proiect politic ce ne da un exemplu. Regionalismul Asiatic de ne un nou exemplu, sa infrunti financial criza sau sa diversezi investitiile straine in China. Oricare ar fi limitele raspunsurilor Asiatice la criza financiara din anii 90, a fost un semnificativ sens ca regiunea trebuie sa creeze un sens de identitate propriu mai mare in capacitatea sa de a infrunta vulmerabilitatea economica(specia in campul financiar si monetar).Cazul African aduce inca un exemplu de regionalism lansat pe spatele crizei, dezastre umane, si esec politic si economic. Sunt, oricum, foarte putine dovezi ca regiunile pot deveni puteri in spatele intitutiilor regionale pe care l-au creat, in afara Europei, sau care par sa le fi creat. Este o foarte mare diferenta intre succesul relativ al unor grupuri regionale in asigurarea ca statele regionale fac mai putine lucruri rele unul altuia si crearea conditiilor pentru cooperare activa in fata lumii exterioare. Dar despre regiunile aflate in jurul statelor puternice? O asa situatie ar putea aparea deoarece statul redional este dominant intr-o regiune si isi poate natural arata vointa. Toti liderii regionali au nevoie de sustinatori regionali. Dar ar trebui sa recunoastem ca practica puterii regionale este problematica. Regiunile pot fi plase care mai mult reduc decat cresc proiectia puterii; si celelalte state din regiune pot fi foarte rezistente la a ficonduse de strini ce se considera lideri regionali ( ca opozitia dintre Brazilia si India in Cosiliul Securitatii). Suportul pentru o putere regionala poate veni si din afara.De exemplu US a cautat sa construiasca putere regionala si sa intre in politica regionala- de obicei cand propriile creditale imperiala au fost intrebatoare ( in anii 60 sau in zia de azi). O alternativa externa de suport pentru puterile regionale vine din partea formelor de guvernamant globale construite in jurul statelor din Vest (ca G8) care vin sa includa puteri regionale cheie, in interesul de a dobandi legitimatie repesentativa. Exista toate motivele de a me astepta ca aceste argumente sa continue. In ciuda acestor dificultati pe termen lung, este important sa tinem deschisa posibilitatea de ordine globala pana la regiunile-stat, care ar putea avea o varietate de forme internalesi organizare politica. Un asa patern de politca globala ar putea urma din atractia centrelor economice dinamice (Europa, America de Nord si China); ar putea urma din argumentul ca, pentru toate tenaticatea natiunii-stat, exista un schimb pe timp lung spre o scara mai mare de unitati economice si organizare sociala; sau ar putea urma din reintoarcerea puterii majore spre a juca un rol central.

REGIUNEA CA NIVEL IN SISTEMUL DE GUVERNANTA PE MULTINIVELE

Cum instutionalizarea si guvernanta se creaza la nivele globale, regionale si locale, gasim o viziune liberala a unui productiv parteneriat intre diferite nivele. Trei idei sunt frecvent subliniate: delegatia; politica; si ajutorul reciproc.Idea de delegatie a fost comuna in arena securitatii, special in termeni de relatie dintre UN si state membre. Rationamentul e clar. UN este masiv impovarat.Statele regionale trebuie sa suporte costurile si sa asume riscurile securitatii, si organizatiile regionale, si coalitiile regionale pot contribui, aducand cunoastere despre problema in cauza, si asigurand legitimatie in regiune,special pentru operatiile de pace care cer interventie pe luna durata. Si totusi avantajele naturale de a lasa statele regionale sa ia responsabilitate pot fi intrebatoare. Nu este clar daca balanta dintre interese si dezinterese va face statul regional sa pastreze povara responsabilitatii pentru securitatea regionala. Complicatiile politicelor regionale ar putea sa faca mult mai greu pentru corpurile regionale sa se embarce in asa o actiune politica diviziva si riscanta. Si lectia din anii 90 spune sigur ca actiunile regionale raman dependete de unicul singur caracter UN. Desigur sunt motive importante pentru a ne indoica in politicile globale de legitimatie, actiunea prin forta a statelor regionale este urmatorul lucru bun

dupa actiunea UN. In regiuni dominate de putere (ca America sau CIS), este departe de a fi clar ca audienta regionala va vedea legitimatie in acelasi fel. Sistemul de comert aduce un exemplu de idee de politica, cu imaginea unei institutii globale in forma WTo monitorizand proliferarea si aranjamentele regional economice. Oricum, deasemenea aduce si un exemplu de dificultati create de asa o monitorizare, cu WTO fiind foarte dificil sa monitorizeze multilateral. Iar drepturile omului aduce un exemplu pozitiv a ideii de intariri. Sistemul UN ar trebui sa joace rolul central in promovarea si protectia drepturilor omului, cu corpurile regionale intrant in poveste principal in termeni de specificare detaliata a drepturilor si implementare mai efectiva- ceea ce John Vincent a numit "raspanditori locali a unui mesaj global". Si totusi linia dintre promulgare globala si implementare regionala a fost problematica si grupurile regionale au servit ca vehicule de promotie a conflictelor dintre drepturi si cum ar trebui ele promovate.

REGIUNILE CA ADUCATORI DE SCHIMBARE SI POSIBILA TRANSFORMARE

Este o lunga istorie de a privi regiunile ca aducatoare de schimbare in caracterul fundamental al societatii internationale.In anii 50 , analistii s-au uitat la existenta ":insulei de pace" in Europa, Scandinavia si America de Nord care parea sa fie o provocare asupra realismului si de a micsora potentialul institutiilor cooperative. Mai recent multi au vazut Europa ca o noua politica. Hence John Ruggie a vazut Europa ca o regiune postmoderna care a lasat in urama vechea suveranitate teritoriala; Andrew Linklater a spus ca imitari din lumea post-vestiana apar in vestul Europei; sau Jan Zielonka care a vazut Europa ca imperiu- nu un superstat ci o politica policentrala ce mai degraba a penetrat decat controlat mediul. Pentru unii, politicele Europene au fost asa de mult domesticate intat ar trebui sa le analizam folsind Politici Comparative mai mult ca Relatii Internationale: Europa ar trebui vazuta ca un stat normal federal si comparatorii naturali nu sunt sisteme de stat regional ci alte sisteme federale. Cine suntem noi sa facem asemenea afirmatii? In primul rand, este clar ca Europa aduce dovezi semnificative de schimbari politice,legale si institutionale, dar si in Europa este importat sa se recunoasca limitele schimbarii. Al doilea, nu exista nici o dovada ca Europa indica generalitate post-vestiana care sa apara si in alte regiuni, sau care pot aparea in alte regiuni. Dar al treilea, asta nu inseamna ca alte regiuni nu fost martore la procese de schimbare semnificative in paternele de guvernanta care apar si in extentul in care paternele intensificate de regionalizare sunt provocatoare paternelor vechi si politicii regionale. Cartile si comentariile generale de multe ori aduna impreuna liste lungi de organizatii regionale ca si cum aceste acronime ilustrative s-ar muta spre supranationalism sau o schimbare adanca in structura legala si constitutionala a diferite regiuni.Foarte importate schimbari sunt pe drum dar uitandune la ele din punctul de vederea al Europei aceaste este o cale iselatoare de a caracteriza aceste schimbari. Am sa aduc cateva ilustratii acestor argumente incepand cu Europa si terminand cu lumea din afara Europei. Nu exista nici o indoiala ca Europa reprezinta un caz unic de un grup de state care s-au inteles sa lasa suveranitatea in atingerea scopurilor comune. Scopul schimbarii poate fi vazut in aparitia structurii de lege si guvernantei institutionalizate care este egal diferita fata de legea internationala traditionala (special constitutionalizarea a unui sistem original de tratate si de doctrine de suprematie si efect direct); in cresterea sistemului de guvernanta care nu poate fi redus la un set de relatii interstatale si in care nivele mari de delegatie la corpuri supranationale, retele politice, lumea comitologiei, si grupuri politice de interes joaca un rol important; si in o situatie in care logica si limba puterii au fost fundamental alterate. Limitele schimbarii pot fi vazute in continua putere a nationalismului si natiunilor-stat; in dependenta europei de limitele sale militare, in limitele formale ale procesului de inegrare si limitele din delegatie; si , poate cel mai important, in locurile in care legea si puterea se intalnesc si unde normele informale si practicile de pluralism continue sa predomine. este imposibil aici sa incercam sa capturam intreaga complexitate a Europei. Teorii rivale pot captura logici importante si pot oferi dovezi semnificative in favoarea lor - dar doar cu costul ignorarii dezvoltarilor puternice. Punctul este de a recunoaste extentul schimbarii in termeni de consolidare a institutiilor solidariste si complexa guvernanta de dincolo de stat, si de a sublinia setul particular de circumstante in care Europa s-a creat. In afara Europei, America aduce cel mai clar exemplu de miscare catre solidarism liberal regional. Istoric, America Latina poate fi plasata cu o conceptie traditional pluralista despre lege internationala si societate internationala. Este adevarat ca guvernele din acea regiune aspira din vechile zile de independenta la un sistem regional de legi care ar atinge multe ambitii si scopuri. Aceste aspiratii

au inclus crearea a organizatii formal regionale, mecanisne ce se concentrau asupra ofertelor de pace si disputelor, iar de la mijlocul secolului 20, incorporarea in legea regionala de idei referitoare la drepturile omului si democratie.Cu toate a succesele su sunt de neglijat, majoritate acestor aspiratii catre o guvernanta regionala elaborata si scopurile ambitioase de solidaritate raman neatinse. Normele care au fost politic cel ma greu de atins au fost cele de clasic pluralism al societatii internationale: egalitate suverana, interventie non-existenta, crestere restrictiilor impotriva folosirii de forta; teritoriala si pragmatica folosire de "uti possediris" pentru a stabiliza granitele. Intr-adevar, statele Latin Americane erau in dificultatea de a exporta intelegeri de pluralism ale societatii international Europene la lumea non-Europeana, ceea ce juca un rol central in dificultatea pentru suveranitate egala si restrictiilor in folosirea de forta. In anii 90 s-a vazut o foarte semnificativa expansiune a institutiilor regionale si schimbari importante in ambitia, scopul si densitatea guvernantei regionale in America. Aceste schimbari au aparut de la creare schemelor de integrare regional economica si de la procesul de negociere cu Area de Comert Liber a Americanilor (FTAA). In termenii relatiilor politice, anii 90 au vazut o revitalizare a eforturilor Organizatiei Statelor Americane (OAS) si a agendelor succesive Samitul Americii care a aratat u gama larga de probleme, multe dintre ele foarte greu de imginat ca topice ale dezbaterii inter-Americane, chiar cu cativa ani inainte- ca coruptia, spalarea de bani, sau relatii civil militare. De relevanta particulara a fost cresterea activitatii a sistemului regional de drepturi ale omului. Acest sistem a fost dezvoltat intr-un regim instunsiv si cu un mandat care pe departe regula normele politice domestice si practicele statelor regionale. Amii 90 au vazut un numar crescator de ramificatii ale instrumentelor drepturilor umane regionale si cresterea acceptarii juristictiei Curtii Inter-Americane. Sistemu regional democratic a creat mecanisme de a proteja democratia si a legat suveranitatea mult mai aproape cu legitimare democratica. Chiar daca un drept international general de a democratiza guvernanta nu sa cristalizat, multi ar vedea dezvoltarile in America anilor 90 o asa curvura culminand in adoptarea Charterului Inter-American Democratic din 2001. A fost de asemenea o miscare catre solidarism in forma de aderare conditionata si interventie ( ca cu Haiti in 1994) 20 de ani mai tarziu totul e foarte diferit. Paternele de interes nu s-au tradus in institutii regionale efective din cauza combinatiei dintre interdependenta si inegalitate. Drepturile omului si regimele democratice nu sunt componente ale unei structuri stabile bazate pe cooperare. Negocierile pe integrare economica s-au intrerupt si cu greu puteai vedea un contrast mai izbitor intre Sumitul Miami al Americanilor din 1994 si Sumitul Mar del Plata din 2005. Mercosur e in criza; prospectele de la FTAA au devenit foarte politizate, si OAS a devenit marginalizat din ingrijirea surselor reale de insecuritate din regiune. In plus, progresul facut in anii 90 in relatie cu monitorizarea alegerilor si promovorea democratiei este amenintat de cresterea de divergenta dintre US si America de Sud. Pe de o parte, US denunta miscarea spre stanga din regiune si o vede ca pe un abuz de populism si cesarism democratic. Pe de alta parte, a fost imprastiat discontent deasupra regiunii cu rezultate democratice si reforma liberal economica. Oricare ar fi rezultatul acestor afirmatii, scopul este aici sa notam dificultatea in promovarea democratiei intr-un loc unde este un consesn atat de mic asupra sensului de democratie si directia in care schimbarea democratica ar trebui sa inainteze. In America de Nord paternele de regionalizare s-au intensificat dramatic in termeni de comert,investitie, energie, mediu, migrare si securitate. Desigur, in multe masuri, regiunea este una din cele mai dens integrate din lume. Pentru unii, regiunea apare ca un caz dupa carte in care integrarea si interdependenta creaza cerere de cooperare functionala, dar unde interesele puterii-politice, scade nivelele de dezvoltare, si in foarte diferiti paterni istorici, sociali, si culturali dezvoltarea lucreaza impotriva cererii creata de adanca institutionalizare. Este,desigur, important sa notezi limitele unei guvernante institutionalizate in forma NAFTA si sa arati cum o disputa formala din interiorul NAFTA nu a facut nimic sa se apropie de problema in cauza. Dar pe de alta parte trebuie notat ca NAFTA s-a dovedid durabila si efectiva, si ca US a ramas mebru NAFTA, in ciuda inclinatiilor unilaterale din timpul administratiei Bush. Intr-o regiune caracterizata de asa puteri asimetrice, este poate existenta unui grad de implicare institutional care este mai semnificativ la limitele implicarii.Este de asemenea important sa notam cum o antipatie comuna fata de institutii formale a simulat diferite forme de guvernamant complex in jurul si peste state, mai ales intre Canada si US: in jurul, de exemplu,cele 270 de tratate ce exista intre Canada si US; cele 60 de corpuri din jurul NAFTA; si cei 34 agenti formali ce se ocupa de aparare; si multiplele retele administrative a orice de la lege pana la operatiunile intre granite. Regiunea aduce un exemplu regional despre limitele puterii US care va fi dezvoltata in Capitolul 11. P|uterea US de asi controla regiunea a fost redusa. Washington a fost devotat in refacerea controlului

granitelor, cu toate astea multe merg contra logicii economice de integrare si managementul migrarii. Ambele Canada si Mexic nu au avut nici o alternativa decat de a coopera in securitate intensiva de granita. Si totusi politicele anti drog si migratie de granita au avut putin succes. Securitatea US a devenit tot mai mult afectata de o integrare densa sociala si economica care s-a creat; de externalitatile negative de securitate care s-au produs- in forma de crima transnationala, scurgere masiva de narconice si marile nivele in crestere de migrare nedocumentata -si prin slabiciunea statelor din jur, mai ales Mexic. Poate cea mai importanta lectie despre America de Nord din aceasta carte nu este despre guvernanta, ci despre relatiile dintre nivelele crescatoare de integrare si cresterea comunitatii regionale. Oricare ar fi datele despre convergenta si divergenta valorilor sociale si preferintelor in regiunea Nord Americana absenta oricarui tip de comunitate impartita si metode comune este clara. Aceasta este adevarata chiar daca setam bara foarte jos. De exemplu, a devenit comun intre ambii comentatorii si teoristii politici sa se certe pe faptul ca globalizarea si cresterea interactiei si interconectiei schimba intelegerile si responsabilitatile noastre la altele distante. Dar daca argumentele despre integrarea densa ducand la schimbarea intelegerilor si comunitatea morala ar avea forta, atunci America de Nord, NAFTA si relatiile dintre US, Canada si Mexic ar deveni un candidat. Este o relatie caracterizata de nivele extreme economice si sociale de interdependenta; din cauza nivelelor mari de depravatie din Mexic, o pare parte ce poate fi implicata in probleme care pot revarsa efecte negative pe US. Dar exista o absenta totala pe dezbaterea asupra slujbelor minimale de asistenta si justitie distributiva; si, cum grijile fata de drepturile umane din Mexic au crescut, idea unui minimaliste comunitati de protejare a drepturilor a facut progrese extrem de mici. Regionalizarea a facut remarcabl foarte putin pentru a altera moralitatea geografica a regiunii. Desigur, tot ce a facut a fost sa impinga extentul in cealalta directia is sa reaprinda dezbateri vechi despre rasa si identitate. Pe de o parte, chiar si liberalii US au inteput sa vada drepturile ca apartinand oamenilor din interiorul granitelor de stat si sa arate o depresiva lipsa de grija fata de drepturile "aliatilor" din interiorul granitelor sau din afara, inclunzand cei care mor cautand sa intre sau cei care sunt abuzati in diferite arii (Guantanamo). Pe de cealata parte, cu toata postura ei morala, Canada s-a unit cu US in a ramane afara de regimul regional al drepturilor umane. Africa aduce unul dintre cele mai interesante exemple de conducere spre contruirea de regiuni si cresterea elementelor de solidarism liberal, in ciuda marelui record de esecuri si a multiplelor probleme ale regiunii. ECOWAS a fost creat in 1975 dar mutat in anii 90 departe de dezvoltarea economica spre securitate regionala. In acest nou context, democratie si buna guvernare a ajuns sa ocupe un loc central in structura normativa formala ECOWAS si justificatii umanitare au fost oferite cu referire la interventia din Liberia si Sierra Leone. Comunitate de Dezvoltare Sud Africana (SADC), fondata original ca SADCC in 1980, s-a mutat si aceasta asupra securitatii regionala in care protejarea democratiei are un loc mai formal.Si, cel mai notabil, decizia de a inlocui OAU cu noua Uniune Africana implica nu numai caracterul ce provine din modelul European ci si da statelor membre dreptul de a interveni in cazuri grave ca:crime de razboi, genocid si crime impotriva umanitatii.Asa dezvoltari stau impotriva viziunii comune de dezvoltare a tarilor resistente la intervenirea normelor de interventie umanitara. Extentul schimbarii normative este contestat. Pentru unii a fost un clar exemplu de schimbare normativa ca si raspandirea valorilor liberale. Pentru altii, a fost un gest ieftin sau o miscare, prin instutionalizarea normei, care loc de control statal. Problema mai mare este slabiciunea institutiilor regionale Africane: in termenii capacitatii secretariatelor sale, in termenii vointei nui membru stat de a delega putere semnificativa; si in termenii in care regionalismul serveste ca direct si domestic interes liderilor statali sau reprezentand raspunsul comun la probleme comune. Africa nu a vazut cresterea necontrolata dintre structurile politice de regionalism intrestatal si paternele intensificate ale regionalizarii sociale, economice si militare. Impreuna cu Orientul Mijlociu este cel mai important exemplu de paradox regionalist, acela ca succesul miscarilor de dupa stat depinde de existenta statelor rezonabil bine-functionale. Construirea fundatiei ASEAN (1967), Asia in anii 90 a aratat o expansiune a regionalismului, inclunzand APEC (1989); AFTA (1992); ARF (1994) si APT (1997). In anii 90 marea dezbatere a fost pe succesul ASEAN in dezvoltarea unei securitati regionale contruit in jurul coordonarii diplomatice.Impins de dinamismul economic, succesul ASEAN in absenta institutiilor regionale stil-European, a fost tinut sa reflecte o cale ASEANa bazata pe norme particulare si cultura diplomatica. Mai recent, climatul economic greu, aparitia noilor amenintari transnationale, si ascutirea provocarii politice si economice de catre |China a impins spre expansiunea functionala a cooperarii regionale dar aridicat intrebari despre durabilitatea si cooperarea slab institutionalizata. Regiunea nu se misca catre o versiune ASEANa a pst-vestalia, nici nu arata prea bine prospectele unei puternice institutionalizari regionale. Cu toate

acestea, crescatoare si dense paterne de regionalizare sociala si economica au un impact asupra paternelor de putere, atat in stat cat si intre state. Mai mult, cu toate ca povestile bazate pe putere cresc proieminent, importanta institutiilor regionale ca un mod potential de a usura aceste puternice relatii care contitua sa se dezvolte.In alte cuvite, nu este ajutator sa tragi o foarte ascutita distinctie intre conturile bazate pe putere ale regiunii si conturile bazate pe institutii si indentitate.

CONCLUZII
In rundele anterioare de regionalism, valul regionalist a crescut, dar pe urma sa rupt. In afara Europei in anii 70 regiuni variate erau pline de esecuri de scheme regionalist discreditate, fie de integrare economica sau de cooperare politica. De acesta data este ciudat ca in multe parti ale lumii, politicienii si analistii sunt convinsi ca cooperarea regionala trebuie sa mearga inainte si trebuie facuta sa lucreze- in ciuda NAFTA, fragilitatii Mercosur, dificultatii ASEAN la un mediu regional dificil, si rezultatelor limitate de regionalism din alte parti ale lumii. Dintr-o perspectiva aceasta scade importanta deosebirii dintre regionalism ca descriere si regionalism ca prescriere- regionalism ca pozitie normativa, ca programa politica, sauca doctrina la cum ar trebui organizata societatea internationala. Cat despre idea generala de interdependenta, este tot timpul un sens puternic ca statul dintr-o regiune e in aceiasi barca cu celelalte din punct de vedere economic, ecologic si strategic; de aceea ar trebui sa puna deoparte egoismul national si sa creeze noi forme de cooperare pentru binele comun. Proiecte regionale, viziuni si povesti etic construite sunt importante pentru succesul construirii unui regiuni la fel cum a fost si cu construirea unei natiuni. Dar regionalismul nu poate fi scos din realitate grea a viabilitatii economice si logica rece a puterii. Pentru toate limitele poza nu e statica. Martin Wight a fost faimos pentru ca a carcaterizat relatiile internationale ca o arena de recurenta si reproducere si pentru a a afirmat casistemele statale sunt cele mai libere organizatii politice pe care le cunoastem. Si totusi cand analizam multimea de lumi a diferitelor societati regional internationale este clar ca adanci si semnificative chimbari au avut loc,si ca societatile regionale, economiile, si politicile care sau dezvoltat nu pot fi carcaterizate ca "libere". Ele nu arata intr-o anumita directie. In multe lumi aceste dezvoltari sunt cruciale pentru a intelege aceste multe directii in care guvernanta se misca, raza dilemelor infruntate, si diferitele forme de pluralism pe care politicele regionale de dincolo de stat le ia. Pentru toate frustrarile sale, aceaste este Europa, si ce este cel mai important despre Europa, si, incident de ce ar trebui sa primim dezbateri pe constitutia Europei. In inauntrul lumii unice, an discutat cateva cai in care regiunile pot fi relatate la ordinea internationala si la guvernanta globala. Nimeni nu-i fara probleme. Si nimic nu e mai important ca rolul pe care regiunile il joaca in cautare legitimatiei politicii globale. Notiunea ca curenta distributie a puterii globale de a lua decizii poate fi aparata in termeni de valori de dominanta curenta va intra in o crescatoare provocare. Organizarea de regiuni, capacitatea regiunilor de a genera si promova idei la scara globala, si cererea ce diferite regiuni sa fie reprezentate mai egal, sunt unele din aspectele care vor juca un rol important in vederea obtinerii legitimatiei politicei globale.