Alistar Mirela-Geanina Romn-Englez L131, An III

Angela Marinescu
Angela Marinescu se nate la 8 iulie 1941 la Arad, fiica Mariei i a lui Marius Marcovici. Tatl face parte din familia Simion Marcovici, important intelectual al Banatului. La vrsta de 15 ani se imbolnavete de tuberculoz pulmonar. Se vindec dup muli ani petrecui prin spitale, la 26 de ani. Este absolvent a Liceului Moise Nicoar din Arad i a patru ani de medicin la I.M.F. Cluj. Este liceniat a Facultii de Psihologie a Universitii din Bucureti, seria 1972. Din 1990 pan n 1996 lucrez ca redactor corespondentla revista Vatra. Volume: A debutat publicistic n 1965 cu poeme n revista clujean Tribuna. Sangele albastru 1969 Cear 1970 Poezii 1974 Poeme albe 1978 Cocoul s-a ascuns n tietur 1996 Fugi postmoderne 2000 mi mnnc versurile 2003 Limbajul dispariiei 2006 ntmplri derizorii de sfrit 2006 Probleme personale 2009

A publicat un volum de eseuri, Satul n care m plimbam ras n cap, 1996 precum i un Jurnal scris n a treia parte a zilei, 2004. Angela Marinescu n-a fost, din capul locului, o sfioas care s.i ascund senzualitatea n spatele unui limbaj pudibond. Dac n-a cultivat, la modul provocator, vorbirea fr perdea, a fost, in schimb, o animatoare a celei pe leau, tranate i fr protocol. Instituia poetic a frunzei de vi e una din primele victime ale principiului paroxistic, impins pan la atrocitatea autoscopiei, cu care ea transform confesiunea in agonie i defularea n jupuire, detabuizand nu numai fr mil, dar fr jen mitologia i taina fiinei i recurgand la limbajul cinic al fiei clinice. Inc de la debut, din 1969, ea inclca interdiciile senzualitii de pension, trecand abrupt la exhibiionismul instinctual: sunt animalul care-mi pipi sexul/cu placere./sunt animalul care, uneori, imi port instinctul/ ca pe o colivie.

Nu-i de mirare, aadar, c la captul unei partituri in care iubirea a fost mereu descompus in elemente chimice sau transpus in reacii glandulare i trit mai degrab in fiziologia decat in spiritualitatea ei, metafora masturbrii a fost promovat la rang tutelar, dand un titlu prea transparent ultimului volum, Cocoul s-a ascuns in tietur. Simbolurile falice i nu mai puin cele ale sacrificiului himenal abund in poemele Angelei Marinescu, dar acest limbaj sexualizat cand voluntar, cand sub presiunea obsesiei, nu e decat transcrierea crud a unei drame, a unei traume existeniale care manuiete catastrofic frustrarea i care percepe insi iluminarea in registrul fiziologic. Violena repulsiv cu care se confeseaz Angela Marinescu nu ine de simpla strategie a contrarierii. Ea este, pe de o parte, expresia unei religii a confesiunii totale, fr ascunziuri i refugii, iar pe de alt parte o exorcizare a singurtii, devenit atat de compact incat a cptat o consisten fizic. Poemul se alimenteaz dintr-o sinceritate atroce i el arunc in pagin nu doar un jet psihic, ci chiar obsesia hd, denunnd condiia spasmatic a disperrii existeniale: /.../s m iau la trant cu zidul? S-i spun: b, ce stai aa, nemicat i pariv, /mai mic-te si tu putin, ne-am cam sturat de incremenirea ta. Dup Blindajul final, Angela Marinescu s-a strduit aproape programmatic s ias din scriitura imploziv a notaiei i s dea poemului libertatea de a-i lua avant spre obsesie ori spre viziune, fr a mai fi oprimat doar la consemnarea convulsiei. Fugile postmoderne, mimand o adaptare a poeticii la vulnerabilitatea principiilor slabe i la fluiditatea acestora, sunt, de fapt, poeme polemice. O patetic a exhibiiei, ea rstoarn mistica sublimului intr-o valpurgie a fetidului, sfidand idealitatea detracat a lumii printr-o etic provocatoare in gesture, dar disperat in substant: imi doresc un W.C. in mijlocul sangelui din care s rzbat mirosul/poeziei mele./din W.C. s ias fantomele decolorate ale mtilor voastre fcand semne/inutile cu minile lor jupuite.

Bibliografie: Al. Cistelecan, Top-Ten, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001 http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/autori/marinescu-angela/ www.adevarul.ro/cultura/