mbriarea Cnd ne-am zrit, aerul dintre noi i-a aruncat dintr-o dat imaginea copacilor, indifereni i goi,

pe care-o las s-l strbat. Oh, ne-am zvrlit, strigndu-ne pe nume, unul spre cellalt, i-att de iute, c timpul se turti-ntre piepturile noastre, i ora, lovit, se sparse-n minute. A fi vrut s te pstrez n brae aa cum in trupul copilriei, ntrecut, cu morile-i nerepetate. !i s te-mbriez cu coastele-a fi vrut. Dousprezece noaptea, cu dor Coridor de ore, timp pierdut. "runze zburtoare, ri de toamn. #trzile pe care am trecut n gtle$ul amintirii se rstoarn. %rec secundele gravide& nasc urlnd picturi de ploaie repetate, vorbe ce s-au spus, i caut guri s se lase n pereii lor pictate.

'ate-o or sus, dar pn-a$unge sunetul la creier, se-nsereaz. (orm pavilioanele urechii, fuge pe timpane o stafie treaz. De dragoste )a st plictisit i foarte frumoas prul ei negru este suprat mna ei luminoas demult m-a uitat, demult s-a uitat i pe sine cum atrn pe ceafa scaunului. )u m nec n lumine i scrinesc n crugul anului. *i art dinii din gur, dar ea tie c eu nu rd, dulcea luminii faptur mie, pe mine m nfieaz pe cnd ea st plictisit i foarte frumoasa i eu numai pentru ea tr iesc n lumea fioroas de sub ceresc.