Sunteți pe pagina 1din 443
MIHAIL DRUMES ELEVUL DIMA DUDE U OWN y.U ew oN ZA Nie

{i culea binisor capul in poala, fi netezeste parul cu mana gi-i sterge lacrimile cu batista. — Cui o si-i faci mamica placinta cu branza de vaci? — Lui Finel, murmur’ Magotu cu un suras. — Cel mititel, adaugi Dona Bianca. Pe cine 0 si ia mimica, poimaine, duminica, s-o conduci la cinema? — Pe Magotu! — Desigur, desigur ca pe Magotu, fiindca el e baiegag cumin- te, ¢ maimuta mea credincioasi, care nu mai plinge pentru ci o proasta |-a ficut pore. Incetul cu incetul, Magotu se lasi coplesit de mangaieri, inchi- i nu mai plinge. —Nu-l tor giugiuli asa, Dona Bianca, pe potaia asta, ci-si ia lumea-n cap, sare Zgir’. — Terog, domnule Nicu, si fila locul dumicale! Nu-ti permit si te amesteci unde nu-ti fierbe oala. Magotu se ridici brusc. Ne uitim togi la el, cici nu stim ce vrea si faca. Cand duce mana la buzunar, ingeleg, Trebuie si-I no- teze pe Zgara in carnerel. > Lasiel! Ii stiu eu naravul ELEVUL DIMA DINTR-A SAPTEA 33 —E pentru ci |-ai facut potaie, rade Lotte, adresandu-se vi- novatului. Magotu vrea si-si culce din nou capul in poala gazdei, dar ea il indeparteaza: — Ei, gi-o fi ajungind, mugunache! Tot ce-i mult nu-i bun. Mi gindesc la ceea ce-mi destainuise Magotu la catacombe cut privite la simgamineele lui pentru Dona Bianca. $-a preficcut, ticilosul, imi trece prin minte cao lumina. Zgara are dreptate. De la scoala citire Pezi ce trece intrim tot mai adanc in materiile programei, iar cu ma obignuiesc din ce in ce cu colegii, aruncdnd unora punti pentru prietenie, Profesorii ma cam dezamigesc, poate din cauza ca ag fi vrut mai mule de la ei. Aproape tofi iti explicd lecgia, te asculta, igi pun noti, si cu asta, basta... Azi, in ora intai, Popovici-Zecimalu ii scoate la tabla pe Tarzan 9i pe Rogyaiv. Tarzan nu se are bine cu matematica gi nici nu se oar cu invagitura. Dar e inteligent, vioi gi... simpatic. Tot ce nu stie fi sopteste Rogyaiv gi el prinde cu urechea ca un actor. Zccimalu, din fericire, nu prea aude, aga ca lucrurile merg struna. Rezultatul: Tarzan capata nota 8, iar Rogvaiv, 6. Buna soco- teald. In recreagie il intreb: — De ce fi-a pus numai 6? Are ceva cu tine? — Ce si aiba? Niciodata cocosul meu n-a cantar pe gardul lui... rispunde Rogvaiv. Dar e bun gi 6. L-au poreclit Rogvaiv, pentru ci niciodaté nu poate si spund in ordine culorile specttului solar. E un baiat potolie, nu se ames- tec in discugii, fuge de certuri si batai. Cand avem liber, se duce 1a biblioteca gi citeste... Am auzit c& ¢ de la cara, fiul unei invaga- toare vaduve. Tatal lui, invagitor gi el, a murit de holera anul tre- cut, in campania din Bulgaria. Chiar Tarzan recunoaste nedrepratea ficutd colegului siu: 54 MIHAIL DRUMES — Zecimalu ne-a pus invers notele. — Bale-a pus bine, in conformitate cu obiceiul pamantului, sare Magotu neintrebat. —De ce, ma? — Pentru ci Rogvaiv e aran cu par pe limba, n-are nici izme- ne pe el, iar tw esti odrasla primarului. D-aia — Asa fi, dar nu eu, ci babacul e vinovat. — Mie mi-a pus 5 la chimie, fiindca s-a constatat ci n-am hai- ne de gala, strigi Domisol din fundul clasei. — Simic... zice Tiganu, dar se intrerupe bruse: intra domnul Iliuga, de romana. E cel mai de seama dintre profesorii nostri. A scris chiar 0 carte despre Romantismul in literatura romdna, pe care am citit biblioteca liceului. M-a impresionat mult si nu-mi vine a crede ci pot si-l vad pe autor in carne $i oase gi si stau de vorbi cu el. Multi colegi nici nu-si dau seama ce om mare este profesorul nostru. Ne vorbeste toati ora despre Luceaférul lui Eminescu. fl ascult, farat de vraja elocingii, uitand de mine. Frazele ii ies din gura atat de cizelate, parca le-at citi aidoma intr-o carte pe care nimeni n-o vede. Aflu atatea lucruri noi, atatea frumuseti in poema emines- ciand, incat singur niciodata nu le-as fi descoperit. Ah! trebuie si invag Laceafirul pe de rost. Cu putin inainte dea suna, iui intreaba daci are cineva vreo nedumerire. — Eu, domnule profesor, ridici Aguridi mina. — Ia spune, ce este? — Vi rog si mi iertati, dar nu ingeleg de ce marele poet, care era foarte meticulos, n-a ingrijit mai mult forma. El zice Cobori in jos, luceafir bland... Nue bine. Clasa freamata, se ridica un val de proteste. Ca si cind ar spu- ne: ,laca, se gisi genialul poet Agurida si-| critice pe Eminescu!" — Bae foarte bine! se aud glasuri din toate partile. Profesorul Iliugd restabilesce cu un gest linigtea. — Nu bine, reper indaratnic colegul nostru, pentru cia spune ,cobori in jos" e un pleonasm, nu poti cobori .in sus". Dacd zicea: cobori din cer, luceafar bland, era altceva. rocmai atunci -o la ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 38. Clasa hohoteste, potrivnica, batjocoritoare. Agurida se ener- veaza: — Nu fac pe desteprul, cum credefi, imi place foarte mule I uceafiral si chiar 0 consider cea mai reugita poezie a lui Eminescu, dar ce, adic&, n-am voie sa reley 0 mica scadere? Degi elevul s-a adresat clasei, totusi, fi rispunde profesorul: — Aivoie, desigur, dar trebuie sa sti cd intr-o opera geniali unperfeciunile nu se observa decat foarte greu, pentru ci sunt acoperite de perfecriune. Agurida nu ingelege. — Si-ti dau un exemplu. Dumneata ai vizut Palacul Admi- nistrativ din piaga Unirii? — Sigur ci |-am vazut, domnule profesor. — Ce impresie ti-a facut? — Nici vorba, e 0 cladire monumentala. — Foarte bine ai spus. Dar ai observat cé pe zidul dinspre Featrul Nagional are o zgarieturi? — Nu, aga ceva n-am observat. — Acesta e rispunsul. $tii de ce n-ai observat? Pentru ci pa- latul ¢ prea mare gi zgarietura prea mic: in sfatsit, Agurida s-a luminat. — Da, aveti dreptate, domnule profesor. Colegul nostru, care, la urma urmei, nu face poezii chiar ploaste, a fost nefericit inspirat. Ori de cate ori baietii dau cu ochii de cl, ti aruncd in zeflemea: Te suie Aguridé-n beci Si-acolo sre versuri sec Nu stiu cine a compus distihul... Dupi-amiazi avem latina. Profesorul titular s-a imbolnavie, lipscyte de o saptamana. Se aude ca-i internat la Filantropia, unde 1 lost operat. In locul lui, ne-a venit temporar un batran scos la pensic, bun ca painea calda, dar fara insugiri didactice. Abia pri- «epem ce spune, fiindea pronunti s in loc de s. Oricum, la ora de lund ¢ distractie nemaipomenita. Profesorul, pe care Lam si pncclit $555, se duce pag-pas la catedra gi stig: 56 MIHAIL DRUMES — $canescu Barbu (Basu) si iese la leccie. — Nu poate, domnule profesor, ci doarme, rispund cateva glasuri din clasi. — Va rog sculaci-l, c& alefel sunt silit s2-i pun gingi. — Puneti-i, domn’e, cinci, nu-] mai deranjagi. Cinci e cea mai micA nota de trecere. — Bitine, face prea naivul profesor, dar s4 nu se supere... — Va asigurim ci nu se supari! Sunt si colegi care totusi ,accepti si iasi la lectie, dar nu pentru a fi examinafi cca si-lexamineze ei pe profesor, punandu-itorfelul de inerebari. Galbeaza, cel mai bun la latina - are numai 10 -, siin fruntea rauticiosilor, Se ridicd in picioare sil inereaba pe $55: — Vi rog, domnule profesor, cum se spune in latineste: ,Vrei, nu vrei, bea, Grigore, agheasma"? — Agta nu se poate, ¢ o expresic neaos romaneasca... — Base poate, domnule profesor... — Ei, cum? Gilbeaza, pregitit cu traducerea, debiteaza pe nerisuflate: — Volens-nolens, aghiasmus Gregorius bibet. Rade si bunul profesor. Dar nu termini cu rasul, ci, hop, alta intrcbare: — Cum ziceau strimosii nostri romani: ,Na-fi-o franti, c& ti-am dres-o“? Dar: ,Adio si-un praz verde“?... Dar, Galbeazi are un carnet plin cu traduceri de-astea trasnite, pe care le debiteaz4 oricui, starnind hazul. Cine si mai invere latina in asemenea condi wlti maultumesc, domnule Dima, pentru romanul imprumutat...“ ‘Ma apucat o pofti crancena de citit. Am dat gata toate carti- Je cumparate i am imprumutat cdteva de la Niculescu, colegul meu de banca. El are multe, ¢ lector pasionat, dar nu citeste in limbi strdine. ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 7 In cateva seri de lectura prelungitd pana noaptea tarziu am dt gata pe Madame Bovary, Le Disciple (cartea gisita in tren), thats, Martin Eden, Werther 5 altele. Niciuna nu-mi place insica Munon Lescaut, accasti poveste de dragoste supraomeneasci, cea «lintai gi cea de pe urma, nesagioasa si mereu proaspata, renascind pun ea insisi, pe care n-o sugrumi nici mizeria, nici rusinea... Doamne! Eu n-as lisa-o pe Alina si moar’, cum a facut cava- Jerul des Grieux cu Manon. Mi-as jertfi viafa pentru ea si, daca ania tar folosila nimic, a5 lisa cu limba de moarte si ne ingroape nul langa aleul. Dar niciodati n-ag supraviegui ei. Ce noima are viata Fir’ aceea pe care 0 iubesti? ‘Am plans cu lacrimi cind a murit Manon, Parca se sfasiase ceva din mine. O iubeam atata! MA gandesc intruna la dragoste si caut din cartile pe care le sttese si-mi fac 0 idee despre ea. Vieau si stiu in ce consti mira- jul iubirii gi ce trebuie sa faci ca sa fii iubit. Chestiunile astea ma itereseaza foarte mult. Am gisit in Jean Christophe urmatoarea Inca: L'amour n'est jamais plus fort que quand il_sent qu'il va & ce gua le fora souffrir?! Sime c& asta e foarte adevarat. Ch. Maurras spune undeva c& dragostea pe care o chemi poate si vin’ cu toati Chiar asta vreau gi eu. insi cu o condigiune: dragostea mea sa fie impartagit’, ca s4 nu sufar aya. cum a suferit Werther, incat cbuit si-si curme zilele. Anatole France insi ma incurca. El sustine ci iubirea traieste din doringd gi se hranegte cu minciuni, Nu se iubesc cu adevarat decdt aceia care nu se cunosc inca... Nu pricep. Cum vine asta? Indragostigii erebuie sa se minta unul pe altul? E de necrezut! }# apoi, dacd nu se cunosc bine, cum 0 si se iubeasca? Mi-am facut un maculator special in care notez reflectiile mai unteresante pe care le gisesc in cargi. Altfel, mi-e fricé si nu le uit, Voate voi reugi, cu ajutorul lor, si fac niticd lumina in capul meu, pentru ci trebuie si marturisesc deschis ca in dragoste nu ma prep deloc, iar la scoala nu invagam despre asa ceva, desi imi vi- ne sh cred cd Asta este lucrul cel mai de cdpetenie in viaga. La ce-ti * Dragostea nu e niciodata mai puternici decie atunci cind te face si sufes 58 MIHAIL DRUMES folosesc atatea cunostinge, daca nu sti si-ti conduci inima? Cu ca nu se glumeste. E cauza atator nenorociri si uneori aduce chiar moartea. Ciudat: nici piringii nu mi-au spus nimic in privinga asta, ma lasi pe mine si-mi caut singur drumul, De mult mi roade curiozitatea sa aflu ce-i actul sexual. Imi pare riu ci in cirgi n-am gisit pana acum o descriere care si m3 Limu- reasci. Cand vine vorba de el, autorii pun puncte, puncte, imi vine si crap de ciuda si arunc cartea cat colo. E aga de rusinos, sau ci nu se pricep si-l transpuna in vorbe? Inca o chestiune important: cum poate cineva si se culce cu © femeie fara s-o iubeascd? Oare actul sexual si dragostea sunt doua lucruri deosebite? In cargi n-am gasit deosebirea asta. Des Grieux, Julien, Robert, tori iubeau gi erau iubigi. Oare in lumea cargilor se petrec lucturile altfel decat in viata? De cateva ore, imi tot bat capul si citesc Physiologie de Lamour moderne, a lui Bourget. E anevoios de ingeles, pentru ci trebuic si cAntaresti fiecare fraza in parte. Vine Cuviosul Gigi si-mi spune ci Lowe mi roagi si-i imprumut Le Rouge et le Noir, ca si citeasci siea. [- dau impreuna cu Manon Lescaut, cu recomandarea ci ultimul e mai frumos decat cel dintai. Cuviosul imi mulgumeste si pleacd. Ma intreb de unde stie Lotte ci am catti de citi, findca le gin ascunse in geamantan, Nu cumva imi cotrobaieste prin lucruri in lipsa mea? in loc si ma supir, ma sime magulit. Oricum, tot ea are nevo- ie de mine; imi cere cirti de citic. Acum cateva zile, cand am ru- gat-o si cante Elegia de Massenet, marea pianist m-a refuzat gi tot asa, cand a invitat-o Magotu si joace sah cu mine. Ag fi putut s-o refuz si cu, dar n-am facut-o. E 0 rizbunare destul de subtili sf intorci réul prin bine. Numai de-ar fi in stare sa priceapa! Cuviosul Gigi revine gi-mi inapoiazi Manon Lescaut. — Domnisoara Bordenache |-a citit si vi mulyumeste. EL ii spune lui Lotte domnisoara Bordenache, desi sta aici de doi ani, iar lui Magotu si lui Nicu, domnule Goanga sau domnule Enachescu. In afari de asta, intrebuinteaza intotdeauna pronumele de reverenta. Incepe si-mi devina nesuferit. Ce-i cu el? De cel ELEVUL DIMA DINTR-A $APTEA 39. tuimite Lotte cu diferite comisioane numai pe el? De ce stau merew. unpreuna? Alaledieri au citit in gradina. Alteori, joaca sah. Pre- tutindeni numai ei amandoi. Unde mai pui cd. conduce diminea- {la scoala. La masé, Lam surprins uitandu-se lung la ea. E cu ochi i cu sprancene: trebuic sa fic ceva la mijloc, Banu- tala ma nelinisteste, imi isc un neastimpar ciudat. Nu e chip si mai citesc, gandurile imi zboara aiurea. ‘Ce-mi pasa, la urma urmei? N-are decat si se mirite cu el, daci-i place. Pofta buna si la mulgi ani! N-am si-i mai imprumut, de azi inainte, nicio carte. Sa-i im- prumute Cuviosul Gigi, daci-i da mana. Abia acum imi vine si rid se numele asta. Auzi, Gigi! Il pronung tare de mai multe ori. Doamne, ce caraghios sun’ M-am apucat si-i scriu mamei. E si timpul, pentru cd de dou sapramani tot aman, fi pomenesc de Magotu, si-l acopar de lau- «le, Despre cheful de la catacombe nu suflu 0 vorba. Nici despre Lote nu seriu nimic ~ nu merit’. In timp ce peniga se proptegte neputincioas’ pe hartie, mi-aduc aminte de rugamintea mamei de a-i povesti impresiile de la gcoali. Da, maicugi draga, pina acum impresiile mele de la scoala sunt foarte plicute. Am invagat o mulgime de expresii latinesti $i luanguzegti. Ta gtii cum se zice pe limba lui Moliére: fi poarté sdm- betele? (Il lui porte les samedis). Dat si-a luat nasul la purtare? \Prendre son nez a la conduite). Dar au festin du diable ai habar ce mn? Ei bine: la dracu’ in praznic! $i mai afla ci sanatos-tun ve traduce: sain-canon.“ in restul scrisorii ma ocup numai de profesorul Iliuya, pe ca- te il ridic in slavile cerului. De altfel, am invarat pe dinafara Lu- teuférud lai Eminescu, desi nu mi-a cerut nimeni. Duc scrisoarea la cutie. In curtea casei, Magotu si Zgara se in- tee unul pe altul la sarituri cu elan. Magotu, trupes si greoi, nu sare departe. Zgara rade intruna de el si asta il necdjegte. Cuvio- wul Gigi trebuie si fie cu celebra pianist’, fireste! Ag siti gi eu, dar n-am pofta. La gimnastici le-o iau multora ina- inte, fiindea am facut sporturi de mic, ba anul trecut am luat - «dupa indemnul tatei — serioase lectii de box. imi spunea: Ai si 60 MIHALL DRUMES intalnesti uncori in viaga ocazii cand ragiunea se da lao parte ca si-i facd loc pumnului. $i fetele trebuie si practice acest sport". Vine vremea pranzului. Magotu nu mai are ribdare si agtepte masa, Se plange ca lesina de foame. Lotte intra in sufragerie sirind intr-un picior. Acum e vesela si zglobie gi, cand mi vede, inclina capul si imi spune surdézand: — Tri mulgumesc, domnule Dima, pentru romanul imprumutat. Magotu si Zgira rad si moara de tonul cu care Lotte a pronun- at fraza. Intr-adevar, a fost cam afectati, ca o artista care-gi sub- iaz vocea ca si joace un rol de mare ducesi. Amandoi colegii se inghesuie in jurul meu, imi fac reverenge gratioase si, vorbind in varful limbii, o maimugaresc pe Lotte: ,,lgi mulumesc, domnule Dima, pentru romanul imprumutat*. ‘Mi tin si nu izbucnesc in ris gi-mi musc buzele. S-ar supra Lotte. — Haide, figi seriosi, le spun, dar fari convingere. Ei insi nu mai contenesc. Magotu igi indoaie trupul si face niste grapii, de s-ar stramba de ras si Sfanta Vineri. — Suntegi nigte nesuferifi, fi apostrofi ,marea pianist: ‘Asta ii intrat. Magotu incepe s-o imite de la inceput, de cand a intrat in suftagerie. Se duce la us gi vine sitind iner-un picior. Apoi suride languros, pune mana in dreptul inimii si-si inabusi un oftat, Dupa asta, urmeazi reverenga gi: fi mulpumesc, domnule Dima, pentru romanul imprumutat*. In cele din urmi, Lotte izbucneste gi ea in ras. Dona Bianca s-a finut de cuvant. A facut plicinta cu branza de vaci. E atat de buni, ci ti se topeste in gura. Magotu mai cere o portie, apoi incd una. — Te-ai incumeta, Magotule, si mindnci singur o tava cu pli- cinta? il intreaba Lotte. — Ba bine ci nu, rispunde el cu gura plin’. — Santisima Madona} se minuneazi ,pianista* noastra. Dar cu il cred in stare. Dona Bianca obignuieste intotdeauna si fumeze la sfarsitul me- sei. Cheama servitoarea s-o trimiti dupa tigiri. ELEVUL DIMA DINTR-A SAPTEA 61 — Vite, Mario, colea 5 lei. Pachetul cost 2,40. Cat ai si-mi aduci restul? Sujnica ia banii gi se gandesee, se gandeste... — Hide, tot n-ai ficut socoteala? — Allei, coniga, izbucneste yiganca radioasi... ‘Zgard scap’ un chiot: — Fugi d-aci, proasto ce esti! Nu ingeleg cum unii oameni pot fi atat de marginigi. A. Suarés susfine cd orice femeie este regina din clipa cand ineepe s-o doreasc un birbat. Chiar cea din urma dintre femei are aceasta imparatie. Oare Marita, tiganca asta urdta si respingitoare, care nu poa- te si adune pe 2 cu 3, o si ajungi vreodati regina? Zorile unui mare vis Pomii sune trigti $i frunzele au ingalbenit de spaima iernii. Zilele se topesc pe nesimgite, una dup’ alta. Ploua intruna, uncori cate-o saptiman’, Din cauza asta, vremea e mohorata. S-a lsat si gerul. De aseard, cad primii fulgi de zapada. Vaneul nu le «lk pace deloe, ti poarta pretutindeni, pana ameresc, si pe urma fi imbrancegte in noroi. La gcoala am luat note bune. Damigeana m-a examinat, oda- (2, aproape o jumatate de ori, despre romanticii francezi si mi pus nota 10. Numai eu gi cu Paleara avem 10 Ia limba franceza. Basu, de catva timp, si-a luat lumea in cap. Se cearta intruna «ucolegii siti bate. De la unii s-a imprumutat cu parale si nu mai vrea sa le dea inapoi. Niciunul nu indrazneste sa-l reclame la Directie, de frica bataii. Pe Domisol, cel pugin, |-a lovit riu, intr-o wereafie, aga incat bietul a trebuit si sada doua zile in pat. Din