BOLILE CASTRAVEŢILOR

(Cucumis sativus L.)

Viroze MOZAICUL COMUN AL CASTRAVEŢILOR Virusul mozaicului castraveţilor (cucumber mosaic virus)

Mozaicul comun este una dintre virozele cele mai răspândite şi mai păgubitoare, care se întâlneşte atât în culturile din sere şi solarii, cât şi în cele din câmp. Virusul produce infecţii grave la castravete, dovlecel, pepene galben, dovleac, ardei, tomate, vinete, salată, precum şi la multe specii floricole, aster, laleaua, gladiola, crinul, zambila, petunia ş.a. Simptome. Atacul se manifestă pe frunze şi fructe prin simptome care variază cu condiţiile de mediu, fenofaza, tulpina virusului etc. Plantele pot fi infectate în toate fenofazele. Când sunt infectate în stadiul de plantulă, are loc îngălbenirea apoi ofilirea cotiledoanelor şi în final pieirea plantelor. La plantele mature, boala se caracterizează prin apariţia de simptome tipice de mozaic pe frunzele tinere, în preajma înfloritului. În acest caz apar numeroase pete de decolorare, verzi-deschise sau gălbui, mici, cu marginile difuze, diferite ca formă şi mărime, care alternează cu porţiunile verzi, normale, imprimând frunzei aspectul, caracteristic de mozaic. Frunzele intens atacate sunt gofrate, deformate de dimensiuni mai mici decât cele normale. Pe frunzele din partea bazală a vrejilor apar zone galbene şi necroze care determină uscarea prematură a plantelor. La plantele infectate de timpuriu se observă o scurtare progresivă a internodiilor, începând de la bază, încât în porţiunea de la vârful vrejilor frunzele sunt foarte apropiate unele de altele, formând un fel de rozetă. În ultima fază a bolii frunzele se îngălbenesc, se usucă şi cad, vrejii rămânând aproape complet defoliaţi. Simptomul de nanism este mai pronunţat când planta a fost infectată în stadiul tânăr.

Un alt simptom foliar caracteristic, mai ales pentru culturile forţate, este apariţia pe frunze a unor pete inelare sau semiinelare, de culoare verde-gălbuie. La atacuri intense plantele nu mai înfloresc. Pe fructele de castraveţi, în condiţii de temperatură ridicată (peste 27°C) atacul se caracterizează prin apariţia, în primele faze, a unor pete verzui-gălbui sau albicioase, dispuse pe toată suprafaţa fructului intercalate cu pete mai mici, de culoare verde-închis. Uneori, fructele bolnave se albesc, rămân mici, sunt puternic deformate, mai ales când s-au format după ce a avut loc infecţia. Aceste fructe sunt depreciate cantitativ şi calitativ, fiind improprii pentru consum în stare proaspătă sau conservată. Când plantele sunt infectate în condiţii de temperatură scăzută apare îngălbenirea şi ofilirea rapidă a plantelor atât în seră cât şi în câmp. Agentul etiologic. Virusul mozaicului castraveţilor (Cucumber mosaic virus) se prezintă sub formă de particule sferice, de 30-40 nm diametru. Temperatura de inactivare este de 65-75°C, iar longevitatea în suc 3-6 zile la 20°C. Virusul mozaicului castraveţilor prezintă numeroase tulpini care se diferenţează prin reacţia plantelor test şi prin proprietăţile serologice şi biochimice. Virusul este transmis în natură de către afide (peste 60 de specii) în mod nepersistent (Acyrthosiphon pisum, Aphis fabae etc.), putând infecta în afară de cucurbitaceae (Cucumis, Lagenaria, Cucurbita, Luffa etc.) multe specii din alte familii (tomate, ardei, vinete, spanac ş.a.). De la un an la altul, virusul rezistă în plantele perene (Stellaria media, Capsella bursa pastoris, Cirsium arvense etc.) din câmp sau în cele cultivate în sere, sensibile la atacul acestei boli. Un rol însemnat în transmiterea bolii îl joacă seminţele. Virusul se dezvoltă bine la temperatura de 20-25°C la care, perioada de incubaţie durează 4-5 zile în frunzele tinere şi 18-20 zile în ţesuturile bătrâne. Peste 30°C, VMC nu se mai manifestă. Măsuri de prevenire şi combatere. În vederea prevenirii infecţiei se impune amplasarea culturilor de cucurbitacee, ca şi a altor specii susceptibile (ardei, tomate, vinete etc.) la distanţă mai mare de 500 m, de sursele de infecţie. La plantare se va folosi numai răsad sănătos, liber de virus. În sere se va proceda la dezinfectarea solului cu aburi fierbinţi. În culturile de cucurbitacee se vor aplica tratamente repetate împotriva afidelor vectoare. Pentru a se preîntâmpina infectarea răsadului de către afide se recomandă ca la deschiderile pentru aerisire să se fixeze plase fine din relon sau tifon. Se va acorda atenţie distrugerii buruienilor gazdă, atât din culturi, cât şi din vecinătatea acestora, precum şi din spaţiile dintre sere şi solarii.

O măsură de luptă de mare perspectivă o reprezintă crearea şi introducerea în cultură a soiurilor şi hibrizilor de castraveţi rezistenţi sau toleranţi, ca: Anka F1, Mondial, Octopus F1, Rita F1, Cornisa F1, Cornirom F1, Topaz, Cornisem F1, Levina F1 ş.a. (C. Gheorghieş şi I. Geamăn, 2003).

MOZAICUL VERDE AL CASTRAVEŢILOR

Virusul mozaicului verde al castraveţilor (Cucumber green mottle mosaic virus)

Mozaicul verde, semnalat prima dată în Anglia, în anul 1922, în prezent se întâlneşte în Germania, Franţa, Danemarca, Olanda, Suedia, Norvegia, Finlanda etc. În ţara noastră a fost identificat de către I. Pop şi Aurelia Jilăveanu, în anul 1985, la culturile de castraveţi din sere. Virusul poate infecta şi pepenele galben şi pepenele verde. Nu infectează solanaceele. Simptome. Mozaicul verde afectează îndeosebi culturile de castraveţi din sere. Plantele afectate de tulpina verde comună a virusului prezintă simptome caracteristice în special pe frunze şi în mai mică măsură pe fructe. Pe frunze, în primele faze, apare o clarifiere (transparenţă) a nervurilor, urmată de o pătare mozaicată de culoare verde-închis, de deformarea limbului şi bombarea spre partea superioară a ţesuturilor verzi. Atacul este mai evident pe frunzele tinere, care capătă un aspect băşicat, gofrat. Plantele infectate în faza tânără rămân pipernicite şi dau producţii mici. Malformaţiile foliare se accentuează, mai ales iarna, când dezvoltarea este lentă. În cazul tulpinii galbene, simptomele constau în clorozarea nervurilor şi în apariţia unor pete galbene-strălucitoare sau alburii, adesea de formă stelată, la suprafaţa limbului. Frunzele bătrâne se albesc aproape complet. Fructele infectate în fază timpurie, rămân de dimensiuni mai reduse, sunt pătate, deformate, cu valoare comercială foarte scăzută. Agentul etiologic. Virusul mozaicului verde prezintă, după culoarea petelor produse pe frunzele de castraveţi, două tulpini distincte, şi anume tulpina comună (verde) şi tulpina

precum şi halatele muncitorilor se vor dezinfecta cu soluţie de fosfat trisodic 15 %. Temperatura de inactivare este de 80-90°C. Infecţiile cu acest virus au consecinţe grave asupra plantelor deoarece afectează sistemul radicular care.galbenă.a. Se impune excluderea răsadului. precum: Levina F1. fapt urmat de diminuarea sensibilă a producţiei de castraveţi (Fletcher şi colab. În sere şi solarii se va executa dezinfecţia termică a solului cu vapori supraîncălziţi. Virusul posedă o rezistenţă ridicată la uscăciune. Akito F1. . fiind localizat numai pe suprafaţa seminţelor şi într-un procent redus prin resturile de plante atacate şi prin sol. Cea mai importantă măsură împotriva acestei viroze este folosirea de seminţe libere de virus sau a seminţelor dezinfectate termic. Măsuri de prevenire şi combatere. Geamăn. prin inventarul de lucru contaminat. prin intermediul apei de irigaţie. cu simptome de infecţie. de la plantare. De la un sezon la altul se perpetuează în cea mai mare parte prin seminţele de castraveţi în proporţie de 5-8 %. rămâne mai redus cu 50 % faţă de cel al plantelor sănătoase. Scheletul serelor. Gheorghieş şi I. 1969). La temperatura camerei virusul rămâne activ timp de câteva luni. astfel încât la adâncimea de 30 cm temperatura să ajungă la 90-92°C. rigide. În perioada de vegetaţie se transmite prin contactul dintre plantele bolnave cu cele sănătoase. cu diametrul de 14-18 nm. uscat.. După desfiinţarea culturii se vor îndepărta plantele prin smulgere şi se vor aduna toate resturile de la suprafaţa solului. uneltele şi materialele cu care se lucrează în sere şi solarii. 2003). (C. timp de 3 zile la 70°C. Muncitorii îşi vor spăla mâinile cu apă cu săpun ori de câte ori vin în contact cu o plantă infectată. Nu se transmite prin afide şi nu atacă solanaceele. lungi de 275-300 nm. Milenium F1 ş. Se vor introduce în cultură soiuri şi hibrizi rezistenţi la CMC. timp de o oră. mâinile şi hainele muncitorilor. Virusul se prezintă sub formă de bastonaşe drepte.

care constituie o sursă permanentă de infecţie. fiind cunoscută în multe ţări din Europa (Franţa. Această boală a castraveţilor este produsă de o tulpină a virusului necrozei tutunului. În sere se va menţine un regim termic relativ ridicat. Suedia. dezinfectarea uneltelor.A. Norvegia. ca şi necrozarea unor porţiuni ale nervurilor şi a spaţiilor internervuriene. cu diametrul în jur de 30 nm.NECROZA CASTRAVEŢILOR Virusul necrozei tutunului la castraveţi (Tabacco necrosis virus in cucumber) Necroza castraveţilor se înâlneşte frecvent la culturile din sere. în timp ce în condiţii de temperatură ridicată (peste 28°C) şi lumină intensă sunt slab exteriorizate. Foarte caracteristice şi evidente sunt simptomele pe fructe. de culoare galbenă-brunie sau cenuşii-brunii. şi Canada. În cazul infecţiilor timpurii plantele se ofilesc şi se usucă.). . a mâinilor şi a materialelor cu care se lucrează. de dimensiuni mici. cu aspect hidrozat. de 28-30°C. Inactivarea termică a virusului are loc la 60°C în 10 minute. Agentul etiologic. delimitate de o bordură de culoare verde-închis. Ciuperca îşi menţine viabilitatea. Atacul se manifestă pe frunze şi fructe. la suprafaţa lor observându-se pete uşor adâncite. Plantele atacate se vor smulge şi se vor arde. care este nefavorabil multiplicării virusului. ca şi în cazul mozaicului verde. virusul este vehiculat de către zoosporii ciupercii Olpidium brassicae. Uneori frunzele prezintă fenomenul de brunificare a nervurilor. Germania.U. Ca primă măsură de combatere se impune dezinfectarea termică a solului cu vapori supraîncălziţi. sub formă de spori de rezistenţă. Măsuri de prevenire şi combatere. care se prezintă sub formă de particule poliedrice. Pe frunze. România etc. în culturile de castraveţi. de asemenea. Se impune. Simptome. Simptomele sunt foarte evidente pe vreme răcoroasă şi luminozitate redusă. În natură. timp de 8-9 ani. deschise la culoare. virusul produce numeroase pete. care se găsesc în sol. Olanda. în S.

putâng ajunge până la 5060 pe o singură frunză. Simptome. plantele continuând să se dezvolte. la castraveţi şi pepeni.Bacterioze PĂTAREA UNGHIULARĂ A FRUNZELOR DE CASTRAVEŢI Pseudomonas syringae pv. dacă umiditatea atmosferică este ridicată (peste 90 %). în S. În România a fost semnalată de Tr.F. După câteva zile. plantele continuând să se dezvolte. Numărul petelor variază în funcţie de condiţiile climatice şi de soi.. care apoi se veştejesc şi putrezesc sau se se usucă. . dispuse frecvent de-a lungul nervurilor.A. de culoare verde-închis la început. numărul petelor pe cotiledoane nu este prea mare. pe cotiledoane. numărul petelor pe cotiledoane nu este prea mare. de culoare verde-închis. să ajungă la 15 mm.U.U. La început. producând pierderi mari ce ajung până la 50 %.A. Foarte caracteristic se prezintă atacul pe frunzele mature. care se usucă şi rămâne ca o crustă albă-cenuşie. De regulă. circulare sau colţuroase. Boala se manifestă în cursul întregii perioade de vegetaţie. tulpini şi fructe. după cum timpul este umed sau uscat. Simptome asemănătoare apar şi pe tulpini şi pe peţiolurile frunzelor. în anul 1940. de Smith şi Bryan. se sfâşie şi cad. pe toate organele aeriene: cotiledoane. Adesea petele confluează. Dye et Wilkie Această boală este foarte răspândită şi păgubitoare pentru culturile de castraveţi din Europa. hidrozate. pe care apar pete hidrozate. Primele simptome apar îndată după răsărirea plăntuţelor. Smith et Bryan) Joung. sub forma unor pete mici. petele sunt mici. se usucă şi se necrozează. pentru ca mai târziu. A fost semnalată şi studiată în anul 1915. înconjurate de o zonă galbenă-verzuie. pe faţa inferioară a petelor apare un exsudat mucilaginos. Săvulescu. ocupând suprafeţe mari din limb. frunze. solarii şi răsadniţe. ţesuturile petelor se necrozează şi capătă o culoare cenuşie-gălbuie. Lachrymans (E. limbul apărând perforat. care apoi se brunifică. De regulă. bine conturate. Atacul se întâlneşte frecvent la culturile din câmp şi la cele din sere. de 2-7 mm în diametru. S. Pe timp umed. şi Canada. sub formă de picături. de cele mai multe ori colţuroase.

syringae pv. produce indol. hidrolizează parţial amidonul. Este asporogenă. hidrozate. formând peliculă.F. unelte cu care se lucrează. cu capetele uşor îndoite. picături mucilaginoase. În fructe. Gram-negativă. În bulion.2-2 x 0. cu 1-5 flageli polari. când umiditatea atmosferică depăşeşte 90 %. dimineaţa înainte de a se evapora picăturile de apă sau de rouă.Pe fructe atacul se întâlneşte mai rar. bacteria se dezvoltă slab până la moderat. mucilaginoasă. insecte. Bacteriile cauzate pătrund şi în straturile mai adânci ale fructului infectând în acest caz şi seminţele. lichefiază gelatina. sensibilă la lumina solară şi mai puţin la uscăciune. de 1-3 mm. ele rămân mici şi uneori deformate. circulare. bacteria este diseminată de apa de ploaie sau aspersie. nu reduce nutriţii. se prezintă ca o crustă fină. La suprafaţa acestor ulceraţii apar. cu temperatura de dezvoltare între 1-35°C. Plantele atacate intens au creşterea încetinită şi producţia mult diminuată atât cantitativ cât şi calitativ. bacteria dezvoltă o cultură abundentă. Dacă în momentul infecţiei fructele sunt tinere. de 1. Pătarea unghiulară a frunzelor este produsă de bacteria Pseudomonas syringae pv. Agentul etiologic. Temperatura optimă pentru evoluţia bolii oscilează între 19-27°C. În timpul vegetaţiei. Pe agar nutritiv bacteria formează colonii circulare. optima fiind de 25-27°C. netede sau uşor proeminente. ca şi pe celelalte organe bolnave. albicioase. de culoare crem.8 µm.Smith et Bryan) Joung. Bacteria are formă de bastonaş. albicioase sau gălbui care. bacteria pătrunde prin leziunile mici ale pieliţei. Infecţia frunzelor se face prin stomate. din diviziunea Bacteria. adâncite. Dye et Wiljie. solitare. vânt. Lachrymas nu coagulează laptele. albă-cenuşie. sub forma unor pete mici. bacteria rezistă în seminţele provenite din fructe atacate şi în resturile de plante bolnave până când acestea se descompun. De la un an la altul. care au aspectul unor ulceraţii. lachrymans (E. Timpul secetos împiedică dezvoltarea bolii. Pe felii de cartof. Bacteria Ps. lucioase. fam. Perioada de incubaţie durează 2-3 zile în cazul înfecţiilor primare şi 8-10 zile pentru infecţiile secundare. În seminţe bacteria îşi păstrează . după ce se usucă. nu produce NH3 şi H2S. aerobă. în perechi sau dispuse în lanţuri. cu centrul albicios. Boala este deosebit de gravă în verile sau în regiunile caracterizate printr-o mare cantitate de precipitaţii. Pseudomonadaceae.

5 l/ha.. Gh. Marinescu (1986) arată că din 30 de soiuri. frecvenţa atacului fiind de 2. După recoltare. Alcupral 50 PU – 0.a. O atenţie deosebită se acordă în prezent cultivării soiurilor sau hibrizilor de castraveţi cu rezistenţă sau toleranţă la infecţia cu acest patogen. deoarece apa prin aspersie vehiculează patogenul de la plantele bolnave la cele sănătoase. resturile vegetale vor fi adunate şi arde. Adonis ş. Bonillie Bordelaise – 0. Marinescu (1981. Costache şi colab. Gh. Sonet. bacteria migrează în cotiledoane. Premier. Măsuri de prevenire şi combatere. se elimină plantele atacate şi se va aplica primul tratament foliar cu unul din produsele: Champion 50 WP – 0. .1 %. 3). 1982) a obţinut rezultate foarte bune în dezinfectarea seminţelor aplicând tratarea chimică prin vacuum infiltraţie. Următoarele 2-3 tratamente se vor efectua la intervale de 8-10 zile. Record (1. În culturile de castraveţi din spaţii protejate se vor îndepărta frunzele puternic atacate de această bacterie.75 %.S. (M.5 %.5 %. O atenţie deosebită se va acorda combaterii. îndată după răsărire. pentru a favoriza o aerisire corespunzătoare a plantelor.3 %. în prima parte a perioadei de vegetaţie. În timpul vegetaţiei. Curzate Plus T – 0. folosind produsele Kocide 101 – 0. Funguran OH 300 SC – 1 – 1.2 %. Select.2 %. pe fond de infecţie artificială. ca: Topaz. De mare importanţă în prevenirea apariţiei bolii sunt respectarea asolamentului de 3-4 ani şi folosirea unei seminţe sănătoase (obţinută din fructe neatacate) sau dezinfectate. efectuându-se apoi o arătură adâncă. numai Gemini. Rezultate similare s-au obţinut şi prin utilizarea tratamentului termic umed la 53°C timp de o oră.5 %. în special. Mancozeb 800 – 0. Novozir MN 80 – 0. 2004). Irigarea se va efectua numai prin rigole. Agnes şi Triumph au prezentat toleranţă faţă de acest patogen.3 %. 2.25 % sau Super Champ FI – 0.2 %. (15 %) – 1.R. asigurând astfel infecţia primară. când intensitatea atacului este mai mare. Odată cu germinarea seminţelor. Cryptonol – 0. Hidroxid de cupru R.viabilitatea până la 2 ani. linii şi hibrizi de castraveţi testaţi în câmp. În prezent au fost create şi introduse în cultură mai multe soiuri sau hibrizi de castraveţi toleranţi sau rezistenţi la atacul acestei bacterii.

în prezenţa picăturilor de apă. apoi trece în parenchim. sensibilă la căldură şi uscăciune. frunzele îşi recapătă turgescenţa. rădăcina şi peţiolii frunzelor nu prezintă simptome de îmbolnăvire.Smith. . iar în decurs de 12-15 zile planta este invadată în întregime. minima de 8°C.. unde formează caverne pline cu mucilagiu. dovlecei. Infecţia se face numai prin rănile produse de aceste insecte. Transmiterea bacteriei de la an la an se face prin intermediul coleopterelor Diabrotica vittata şi D. de Tr. iar maxima de 34-35°C. Pe geloză formează colonii mici.5 x 0. Fructele plantelor atacate sunt ofilite.F. de E. o traheobacterioză. albicioasă. Gram-negativă. În ţara noastră a fost observată. Tracheiphila se prezintă sub formă de bastonaşe solitare. În cursul nopţii. Perioada de incubaţie este de 7-15 zile. care se extind repede cuprinzând limbul în întregime. Această ofilire este o boală tipică a vaselor. întâia oară. Pe felii de cartof sterilizat cultura este mucilaginoasă. La început se ofilesc porţiuni mici din limb.5-0. Simptome. lucioase. zbârcite. de 1.OFILIREA BACTERIANĂ A CUCURBITACEELOR Erwinia tracheiphila (E. asporogenă. cu flageli peritrichi. producând ofilirea şi în final uscarea plantei.A. Bacteria E. Din frunze bacteria migrează în peţiol şi tulpină şi treptat întreaga plantă se ofileşte.U.7 µm. albicioase. Bacteria se instalează în vasele conducătoare. În afară de castraveţi. aerobă sau facultativ anaerobă. la început. Bemincasa cerifera etc. începând cu frunzele bazale.F. în corpul cărora iernează. Atacă în special – castraveţii. dovlecelul şi dovleacul. în anul 1953. în anul 1893. simptom uşor de observat în timpul zilei. semnalată pentru prima dată în S. Într-o secţiune transversală prin tulpina plantelor bolnave se constată prezenţa unui mucilagiu alb-cenuşiu. umede. în vasele conducătoare. Agentul etiologic. putând fi întâlnită şi pe pepenii galbeni.2-2. Undecimpunctata. Tulpina. Frunzele ofilite se răsfrâng în jos peste peţiol ca nişte umbrele care se închid. cu structură în formă de reţea. Temperatura optimă de dezvoltare a bacteriei este de 25-30°C. Boala se manifestă prin ofilirea limbului. este întâlnită în prezent pe toate continentele unde se cultivă cucurbitaceae. netede. care împiedică circulaţia sevei.Smith) Holland Această bacterioză. dovleac. bacteria mai atacă pepenele galben. Săvulescu şi colab.

Plantele bolnave se vor aduna şi se vor distruge prin ardere pentru a nu constitui sursă de infecţie pentru alte insecte. lachrymans. ocupând suprafeţe mari din limbul frunzelor. cu aspect apos. ţesuturile fructelor atacate se macerează. Agentul etiologic. transformându-se într-o masă moale apoasă. Marinescu. sub forma unor pete adâncite. Syringae pv. acoperit de exsudat bacterian. Federaţia Rusă etc. Într-o fază mai evoluată a bolii ţesuturile petelor par a fi „opărite”. Pe frunze apar iniţial pete mici. evidenţiindu-se simptomul de arsură a frunzelor. După câteva săptămâni plantele intens atacate se ofilesc şi pier. Ucraina. la suprafaţă cu un abundent exsudat albicios.. I. PĂTAREA FRUNZELOR ŞI PUTEGAIUL MOALE AL FRUCTELOR DE CASTRAVEŢI Pseudomonas bürgeri Rot. Îndată după apariţia bolii se vor aplica tratamente foliare pentru distrugerea insectelor vectoare. Această bacterioză. are caracteristici morfologice. Bürgeri Rot. de 3-5 mm în diametru. cu centrul albicios. În condiţii favorabile (umiditate atmosferică peste 85 %) petele pot să conflueze. Simptomul cel mai caracteristic al acestei boli se manifestă pe fructe. de culoare verdeînchis. boala a fost semnalată. care se întâlneşte frecvent în Bulgaria. fiziologice şi biochimice asemănătoare cu ale bacteriei P. iar temperatura oscilează între 26-27°C. Zurini şi V. Bacteria Ps. care pot ajunge în unii ani până la 30-40 % din producţie. devin pergamentoase. Când umiditatea atmosferică depăşeşte 85 %. macerarea şi transformarea ţesuturilor într-un putregai moale. Pentru prevenirea şi combaterea bolii se recomandă aplicarea măsurilor indicate în cazul bacteriei Ps.Măsuri de prevenire şi combatere. în anul 1978. În România. . de Gh. Syringae pv. frunze. Simptome. Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor. tulpini şi fructe. devin hidrozate şi prezintă pe faţa inferioară exsudat bacterian abundent. de 1-3 mm. Cu timpul ţesuturile din dreptul petelor se usucă. lachrymans. Severin.. produce pagube importante culturilor de castraveţi din spaţiile protejate. colţuroase. În secţiune prin tulpină se constată brunificarea vaselor conducătoare.

lachrymans. cu un flagel polar.3 x 0. Agentul etiologic. 1982) consideră că această bacterie se transmite prin seminţe. petele sunt înconjurate de un halou galben. cu marginile ondulate. Rareori. în anul 1925. Uneori. peptonizează dar nu coagulează laptele. circulare sau unghiulare. în S. pot să conflueze şi să distrugă porţiuni mari din frunze. dovleci şi dovlecei fiind deosebit de păgubitoare pentru culturile forţate din răsadniţe. Atacul se observă pe frunzele de catraveţi. maxima de 35°C. syringae pv. iar cea letală este în jur de 49°C. în dreptul ţesutului atacat se observă prezenţa unui exsudat bacterian. Temperatura optimă de creştere este de 25-30°C. Unii cercetători (Vincent Sealy şi Brathwaite. de 0.PĂTAREA BACTERIANĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE Xanthomonas cucurbitae (Bryan) Dowson Semnalată prima dată. Într-o fază mai avansată a atacului petele devin brune. Infecţia se realizează prin stomate. sere şi solarii.. Micoze MANA CUCURBITACEELOR Pseudoperonospora cubensis (Berk. boala este cunoscută în prezent şi în Europa şi Asia.A. perechi sau înlănţuite. de culoarea chihlimbarului.5-1. slab delimitate. et Curt. cucurbitae (Bryan) Dowson. fără a produce pagube prea mari.6 üm. atacul apare şi pe fructe sub formă de pete adâncite. produce NH3 şi H2S.U. Simptome. cu picături de exsudat la suprafaţă. de către Bryan. Pentru prevenirea şi combaterea bolii se recomandă aceleaşi măsuri indicate împotriva bacteriei Ps. de 3-7 mm şi diametru.) Rostowzew Mana cucurbitaceelor se întâlneşte frecvent la castraveţi. În condiţii de umiditate atmosferică ridicată. Pseudomonadaceae.4-0. hidrozate. . dovlecel şi dovleac sub forma unor pete mici. fam. de culoare galbenă. nu reduce nitraţii. izolate. Pe geloză nutritivă coloniile sunt rotunde. hidrolizează amidonul. la pepeni galbeni. opalescente. Bacteria X. se prezintă sub formă de bastonaşe mobile. Lichefiază lent gelatina. din diviziunea Bacteria. galbene.

dichotomic ramificaţi în treimea superioară. America de Nord. de 18-28 x 12-20 µm. pe fiecare frunză formându-se peste 200 de pete. Agentul etiologic. la început de culoare verde-gălbuie. de 100-320 x 4-9 µm. Diseminarea conidiilor se face de către curenţii de aer. pentru ca după câteva zile să devină brune. se formează. în absenţa unor măsuri adecvate de protecţie. În ţara noastră a fost semnalată în anul 1928 de către Tr. produce la culturile din solarii şi sere în ciclul al doilea de cultură (datorită condensului). boala manifestându-se pe partea superioară a frunzelor. se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor infectate. atacul se întâlneşte foarte rar. De pe miceliu ies prin stomate conidiofori incolori. terminate prin câte 2 sterigme inegale. de 2-24 mm diametru. începând cu cele bazale. În câmp. Săvulescu. ele germinează în picături de apă la temperaturi cuprinse între 16-22°C şi produc zoospori biflagelaţi care. Pierderi foarte ridicate. Miceliul ciupercii. optima fiind 16-22°C şi de prezenţa picăturilor de apă pe frunze. prin apariţia unor pete. asociaţi în fascicule câte 2-3. Conidiile se diferenţează în timpul nopţii şi devin mature după 12-13 zile. Ajunse pe frunzele plantelor gazde. Din clasa Oomycetes. mai rar izolaţi. Asia şi Africa. Plantele pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare. conidii ovoide. Pe fructe. de apa de ploaie.Această boală este cunoscută în numeroase ţări din Europa. Pe faţa inferioară a frunzelor. având un gust neplăcut. Boala este produsă de ciuperca Pseudoperonospora cubensis (Berk. se veştejesc. Peronosporaceae. de unelte etc. Apariţia şi evoluţia bolii sunt favorizate de temperaturi ce oscilează între 10-30°C. din cauza distrugerii aparatului foliar. însă. după ce înoată în apă emit flamente . fam. în dreptul petelor se formează un puf cenuşiu-violaceu. atacul acestui patogen poate cauza compromiterea parţială sau totală a culturilor de castraveţi din câmp. de regulă colţuroase. Frunzele puternic atacate se usucă. ord. în perioada de vegetaţie. nu mai ajung la maturitate. apoi galbene ca lămâia. care pot să conflueze şi să distrugă porţiuni mari din limb. Simptome. cenuşii-gălbui. alcătuit din conidioforii şi conidiile (zoosporangii) ciupercii. Peronosporales. rămân mici. în lipsa tratamentelor. Deseori. vrejii rămân desfrunziţi. În condiţii favorabile dezvoltării bolii. La vârful ramificaţiilor. În anii cu precipitaţii abundente. unicelulare. având loc în astfel de cazuri avortarea florilor. boala se întâlneşte doar în anii cu veri ploioase şi răcoroase sau în regiunile caracterizate printr-o cantitate mai mare de precipitaţii. devin sfărâmicioase şi cad. ramificat. care pot ajunge până la 80 % din producţie. sunt atacate aproape toate frunzele plantelor. Et Curt) Rostow.

2 %. producând noi infecţii.15 %.2 %. În perioada de vegetaţie se vor aplica stropiri foliare preventive cu unul din următoarele produse: zeamă bordeleză – 0. Folpan 50 WP – 0.25 %.2 %. Mancozeb 800 – 0.25 %. În timpul iernii ciuperca rezistă în resturile de plante atacate din câmp. După recoltare se vor strânge şi se vor arde toate resturile de plante rămase pe câmp. evitarea irigării prin aspersiune.2 %. pân? La 40°C. Captalit B – 0. sferici.04 %. Conidiile pot supravieţui şi la temperaturi mai ridicate. Mikal M – 0. Quadris SC – 0. Aliette 80 WP – 0.2 %.075 %.de infecţie ce pătrund în ţesuturi prin stomate. Shavit F – 0. pentru a se asigura o bună aerisire a culturii.2 %.4 – 0. de pe care se răspândesc la culturile din câmp. O eficacitate foarte bună au fungicidele sistematice sau cele cu bază chimică mixtă. Minorix 70 – 0.5 µm diametru. Primăvara. pe vreme umedă. iar cele cu fungicide sistemice sau contact + sistemice l a10-12 zile.2 %. Zetanil Blu – 0.2 % şi Mirage F – 75 WP – 0. În lupta contra manei castraveţilor s-au obţinut succese deosebite prin crearea şi introducerea . Planet 72 WP – 0.25 %. Oxicupral 50 PU – 0. gălbui-bruni.2 SL – 0. Fungaron OH 50 WP – 0. În sere se impune respectarea distanţei de plantare şi palisarea culturii pentru a se asigura o bună aerisire. Bravo 500 SC – 0. ca: Patafol PU – 0. Se va respecta un asolament raţional.15 %.2 %. Merpan 50 WP – 0. care rezultă în urma procesului sexual.3 %.25 %.2 %. Măsuri de prevenire şi combatere.75 %. sub formă de oospori. Curzate Plus T – 0. Equation Pro – 0. pentru ca plantele din familia Cucurbitaceae să nu revină pe acelaşi teren decât după 4-5 ani.2 %. Maria Cârjă (2002) a obţinut rezultate foarte bune în combaterea manei cu produsele Ripost M – 0. Polyram DF – 0. Tratamentele cu fungicide de contact se repetă la intervale de 5-6 zile. Semănatul sau plantatul să se facă la distanţe corespunzătoare.35 %.5 %.25 %. Previcur 607 SL – 0. Novozir MN 80 – 0.3 %. Uneori şi conidiile rămân viabile pe vrejii culturilor din sere şi solarii.2 %. menţinerea unei temperaturi nocturne în jur de 20°C. Perioada de incubaţie durează 4-5 zile. Scut 80 – 0. pentru a nu se forma condens pe frunze. lucrare urmată de arătura adâncă de toamnă.2 %. Patafol – 0. Antracol 70 WP – 0. oosporii germinează şi produc zoospori ce cauzează infecţiile primare.5 %.2 %. Proplant 72.2 % şi Ridomil Gold MZ – 0. Curzate Man – 0. de 36-43. Captan 50 WP – 0. Alcupral – 0. Labilite 70 WP – 0.25 %.15 % sau Acrobat MZ – 0.3 %.

în cultură a unor soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi. (C. de către M. nedelimitate. cunoscută încă înainte de anul 1800. care se întâlneşte în prezent atât în culturile din câmp. fiind însă afectate.. iar în 1878. mai frecvent pe cea superioară. în Transilvania. infecţiile repetându-se apoi până la sfârşitul perioadei de vegetaţie. în special pentru culturile forţate de castraveţi când. Geamăn. Cornisem ş. Cornirom. de dimensiuni mici la început (6-10 mm în diametru). boala se manifestă pe ambele părţi. Petele devin . Atacul acestor patogeni stânjeneşte dezvoltarea normală a plantelor şi determină ofilirea prematură. în lipsa tratamentelor. Regal F1. Simptome. pepeni galbeni. iniţial izolate. Asterix F1.sp. Braun. primele simptome ale bolii apar. în toate fazele de dezvoltare. Pierderile produse de făinare sunt deosebit de grave. 2003). pot ajunge până la 60-70 % din recolta posibilă. confluează. Royal F1. L. E. Pe frunze.a. în solariile de la Bărcăneşti – Ploieşti. fapt ce are ca urmare diminuarea considerabilă a cantităţii şi calităţii recoltei. ca: Record. U. în mod deosebit frunzele şi vrejii. ca fiind produsă de Erysiphe orontii. ex Fr. petele se extind. fuliginea şi E. acoperind porţiuni mari sau chiar întreaga frunză. prin pete albe. această boală a fost menţionată prima dată în anul 1853. taurica f. Gheorghieş şi I. Docea şi colab. În anul 1977. În ţara noastră. dovlecei şi dovleac). în majoritatea anilor.cucumis – sativa Zapr. cu aspect făinos. Rezistenţa se manifestă prin limitarea dezvoltării ciupercii şi prin inhibarea sporulării ei. FĂINAREA CUCURBITACEELOR Sphaerotheca fuliginea (Schl. orontii atacă toate organele aeriene ale plantelor. cât şi în cele din sere şi solarii. la dovlecei.) Poll. răspândite neuniform pe suprafaţa limbului. circulare sau neregulate. constată pentru prima dată existenţa unei noi făinări a castraveţilor în România.) Făinarea. cauzată de ciuperca Leveiliula cucurbitacearum. începând cu a doua jumătate a lunii iunie. Pe măsură ce atacul evoluează. Leveillula cucurbitacearum Golovin (sin. este cea mai păgubitoare boală a cucurbitaceelor (castraveţi. Fuss. Erysiphe orontii Castagne emend. În câmp. acelaşi autor a semnalat la castraveţi cauzată de Sphaerotheca fuliginea. Speciile S.

periteciile apar de obicei în lunile octombrie – noiembrie.făinoase datorită apariţiei la suprafaţa lor a conidioforilor şi conidiilor ciupercii. ex Fr. Braun şi Leveillula cucurbitacearum Golovin. se brunifică şi se usucă. constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. ele rămân de dimensiuni mai reduse. cu care se poate confunda uşor macroscopic). delimitate de nervuri. cucurbitacearum se observă pe frunze sub forma unor pete colţuroase. . fiind însă mai puţin abundente. periteciile ciupercilor. printr-o pâslă pulverulentă. ajungând până la 25 mm lungime şi 12 mm lăţime. cele tinere sunt aproape imune. În condiţii optime. orontii. Deşi fructele sunt atacate foarte rar. Spre deosebire de simptomele generate de S. Erysiphaceae. Făinare cucurbitaceelor poate fi produsă de ciupercile parazite Sphaerotheca fuliginea (Schlecht. nesuculente. petele apar în număr foarte mare. în pâsla miceliană de la suprafaţa petelor se observă prezenţa a numeroase punctişoare de culoare galbenă în primele faze. care deseori acoperă de jur-împrejur aceste organe. pe cârcei şi pe vreji. atacul se manifestă şi pe peţiolii frunzelor. izolate sau confluente. până la 120 pe o singură frunză. fuliginea şi de E. din clasa Pyrenomycetes. vizibile pe ambele feţe. În condiţii favorabile dezvoltăţii ciupercii (temperatura de 18-24°C. Atacul cauzat de L. prezentând pe partea inferioară o inflorescenţă albicioasă uşor vizibilă cu ochiul liber. albicioasă. datorită defolierii premature a plantelor. apoi brune-negricioase. Erysiphales. la care în lipsa tratamentelor pot ajunge până la 60-70 % din producţie. U. mai ales pe faţa inferioară a frunzelor de la baza plantelor. fructificaţiile pot să apară şi faţa superioară a limbului. În sere. umiditatea atmosferică 75 %. Pierderile produse de făinare sunt deosebit de grave în special pentru culturile forţate de castraveţi. zbârcite. făinarea produsă de specia Leveillula cucurbitacearum se aseamănă foarte mult cu mana castraveţilor cauzată de ciuperca Pseudoperonospora cubensis. Petele sunt dispuse pe întreaga suprafaţă a limbului în număr mare.. Frunzele sunt mai sensibile după 16-23 de zile de la desfacere. În condiţii favorabile.) Poli. Agentul etiologic. de dimensiuni cuprinse între 4 şi 5 mm diametru. iar în cazul pepenilor nu acumulează zahăr. Ţesuturile frunzelor din dreptul petelor se îngălbenesc. ord. În primele faze. fam. Într-o fază mai evoluată a bolii. Ca urmare a distrugerii ţesuturilor din dreptul petelor frunzele se usucă. Erysiphe orontii Costagne emend. petele sunt de culoare galbenă-limonie pe faţa superioară (ca şi în cazul manei.

apoi galbene. prevăzute la suprafaţă cu apendici simplic sau neregulat ramificaţi. complet închise. reiese că în câmp formarea periteciilor este favorizată de temperaturi cuprinse între 10-20°C şi de o umiditate relativă mai scăzută. de obicei. fuliginea sunt eliptice. a periteciilor ciupercii S. de 20-24 x 14-16 µm. fuliginea pe castraveţi şi dovlecei. în condiţii favorabile este de 4-7 zile. Miceliul acestor specii este filamentos. unicelulare. orontii. în ţara noastră. iniţial incolore.Miceliul speciilor S. La specia E. mai rar sferică. de apa de ploaie. filamentoşi. iar cele de la E. Identificarea patogenului care produce făinarea este dificilă deoarece. erecţi. iar la maturitate brune. Cele ajunse pe organele susceptibile germinează la temperaturi curpinse între 10 şi 35°C. emit un filament de germinare care se fixează la suprafaţa ţesuturilor cu ajutorul apresorilor. de 1-3 ori mai lungi decât diametrul periteciei. Docea şi Voica Ignat. de 12-25 x 12-14 µm. incolori. Din miceliu se formează conidiofori simpli. În seră ciuperca formează peritecii la temperaturi mai ridicate decât în câmp 22-27°C. orontii se dezvoltă ectoparazit. Diagnosticarea precisă se face însă numai pe baza periteciilor care sunt globuloase. trunchiate la capete.2 µm. În culturile protejate. Astfel. de 90-140 µm diametru şi conţin 5-12 asce. periteciile au dimensiunile cuprinse între 69 şi 121. ele conţin o singură ască ovoidă. Primele peritecii apar la sfârşitul lunii august. cu 8 ascospori elipsoidal – ovoizi. ramificat şi septat. Totusi şi în acest caz se poate face o diferenţiere. avându-se în vedere aspectul diferit al conidiilor. care se fragmentează de repetate ori. În zona . orontii au formă cilindrică. fuliginea. Conidiile servesc ca organe de propagare a ciupercii în tot timpul perioadei de vegetaţie. periteciile sunt mai rare. de 50-80 x 50-65 µm. periteciile se formează mult mai frecvent decât în cele din câmp. incolore. rotunjite la capete. Perioada de incubaţie. pe plante se dezvoltă numai stadiul conidian al ciupercilor care este foarte asemănător. 70-80 %. incolori sau gălbui. fixându-se la suprafaţa organelor atacate cu ajutorul apresorilor. la o umiditate relativă aproape identică cu cea din câmp (64-80 %). rezultând astfel lanţuri de conidii incolore. unicelulari. În urma cercetărilor efectuate autorii menţionaţi semnalează pentru prima dată prezenţa. conidiile speciei S. insecte etc. elipsoidale. cu un optim la 26-28°C şi la umiditatea atmosferică de 70 %. La S. Ciuperca se hrăneşte din celulele epidermale cu ajutorul haustorilor. fiind răspândite de curenţii de aer. de 4070 x 12-14 µm. cu 2-4 ascospori ovoizi. Forma conidiană a acestor specii este de tip Oidium. de 23-45 x 12-25 µm. Din observaţiile efectuate în perioada 1969 – 1970 de E. fuliginea şi E.

făinarea a fost produsă. după primele infecţii. În condiţii de câmp se impune şi respectarea unei rotaţii raţionale. se vor aplica tratamente foliare. lucrare ce va fi urmată de arătura adâncă. rareori câte două. Conidiile servesc la propagarea bolii în timpul perioadei de vegetaţie. rotunjită la capete sau uşor ascuţită la bază. unicelulară. incoloră. de culoare brunăînchisă. de 100-250 µm în diametru.4 %. formând un filament de infecţie în partea bazală. incolori. cu hife subţiri. de 41-76 x 11-23 µm. cu haustori globuloşi intracelulari. Leveillula cucurbitacearum se deosebeşte de primele două specii prin aceea că miceliul primar este endofit. cilindrică. Microthiol – 0. Măsuri de prevenire şi combatere. De regulă. Morestan – 0. ce se întreţes cu miceliul secundar. conidiofori simpli sau puţin ramificaţi la bază.4 %.2 %. intercelular. fiind uşor diseminate de curenţii de aer. Karathane LC – 0. În timpul vegetaţiei. ciupercile care produc făinarea cucurbitaceelor rezistă ca peritecii. Stadiul conidian este de tip Oidiopsis. pe faţa inferioră a frunzei. fuliginea. incolor. ovoide.de sud-est a ţării. în fascicule (2-4). apar în număr foarte mari conidiile care produc epifiţii grave în culturile de cucurbitacee. conidiile sunt solitare. În sere apariţia atacului poate fi preîntâmpinată printr-o reglare a umidităţii relative în perioade cu insolaţie puternică şi aer uscat prin efectuarea în timpul zilei a 1-2 aspersii scurte („şpriţuiri”). Thiovit Jet – 0. de 25-40 x 15-20 µm. cât şi în cele din câmp. Din miceliul endofit ies la suprafaţă. De la un an la altul. Bravo 500 SC – 0. Pentru a reduce la minimum rezerva biologică a agenţilor patogeni ai făinării se recomandă ca după terminarea recoltării să se adune şi să se distrugă prin ardere toate resturile vegetale. Ajunse pe frunzele de castraveţi ele germinează. iar miceliul secundar este ectofit. de 100-600 x 4-5 µm.05 %. . Periteciile sunt mari. turtit-sferice.4 %. care pătrunde în mezofilul frunzei unde se dezvoltă intercelular. septaţi. cu apresori din care nu se observă diferenţierea haustorilor. incolori. în special în culturile protejate. În fiecare peritecie se găsesc mai multe asce (7-40). prin stomate. în cazul în care se diferenţiazaă şi sub formă de conidii în sere şi solarii. În primăvară. cilindrici. prevăzute la suprafaţă cu apendici inseraţi bazal. atât în culturile din seră. la apariţia primelor simptome cu fungicide de contact ca: sulf muiabil – 0. numai de ciuperca S.05 %. La extremitatea conidioforilor se separă câte o conidie mare. incolori sau slab coloraţi în brun. ce conţin 2-4 ascospori elipsoidali.

ca: Nimrod – 0. Maria Cârjă (2002) a obţinut rezultate foarte bune în combaterea făinării produsă de S.05 %.1 %.2 %. Adonis F1 ş. Asterix F1. Mirage F7 WP – 0.05 %. Boala se manifestă pe tulpini.015 %. Geamăn. de Tr.Kumulus DF – 0. apar pete hidrozate. în condiţii de umiditate atmosferică ridicată (peste 90 %) şi temperaturi moderate (18-20°C). Pedroso F1. Simptome.01 %.05 % şi Sanazole 250 EC – 0.05 %. 2003). Săvulescu şi colab. Alibi F1. în anul 1938. În ţara noastră. Quadris SC – 0. Shavit 25 EC – 0. producând. care este cea mai răspândită. Topas 100 EC – 0. Konker – 0.015 %. PUTREGAIUL ALB AL TULPINII ŞI FRUCTELOR DE CASTRAVEŢI ŞI PEPENI GALBENI Sclerotinia sclerotiorum (Lib. Bayfidan 250 EC – 0.1 %.a. Rubigan 12 EC – 0. Gheorghieş şi I.015 %. petele se .015 % sau cu Baycor 25 WP – 0. de culoare gălbuie la început.3 %.015 %. Bumper 250 EC – 0. fuliginea cu produsele: Shavit F – 0. Bayleton 5 PU – 0. Cavaler 250 SC – 0. Stropirile cu fungicide de contact se repetă la intervale de 810 zile.025 %.04 – 0.1 %. Trifmine 30 WP – 0.125 %. moi.074 %.a. În cazul în care făinarea este produsă de Leveillula cucurbitacearum tratamentele se vor efectua cu produse sistemice. Orius – 0. iar cele cu fungicide sistemice la 12-15 zile. care se extind repede de jurîmprejurul vrejului. Pe măsură ce ţesuturile invadate se descompun în fasciule.015 %. Sulfoli – 0.03 %. Bumper 250 EC – 0.03 %.25 %.5 (5 l/ha). în porţiunea bazală sau şi mai sus până la 1. ca: Astrea F1. În lupta contra acestei boli o atenţie deosebită trebuie acordată creării şi cultivării de soiuri şi hibrizi rezistenţi la atacul ciupercii Sphaerotheca fuliginea. Leon F1.5 m înălţime la nivelul ramificaţiilor. Octopus F1.03 % ş. Pe tulpini.05 %. pe peţiolii frunzelor şi pe fructe. 0. apoi brună-deschis.) de Bary Putregaiul alb al tulpinii şi fructelor de cucurbitacee se întâlneşte frecvent în culturile de castraveţi şi pepeni galbeni din sere şi solarii. Tilt 250 EC – 0. această boală a fost menţionată prima dată. Dacfolim – 0. Goldazim 500 SC – 0. Foarte eficace s-au dovedit şi unele produse sistematice. Merestro F1. Saprol 190 EC – 0. pierderi ce pot ajunge până la 10-15 % din producţie. (C. Stroby – 0.

Helotiales.5 – 1. Măsuri de prevenire şi combatere. care produc noi infecţii. Fructele sunt atacate în diferite stadii de dezvoltare. în care se diferenţiază scleroţii ciupercii. Faţă de temperatură ciuperca este puţin pretenţioasă. ca: tomatele. Apoteciile conţin numeroase asce cu câte 8 ascospori. Ele se înmoaie şi putrezesc începând de la vârf spre bază şi se acoperă. vinetele. numai când cucurbitaceele se cultivă timp de mai mulţi ani pe aceeaşi parcelă sau după alte specii sensibile la atacul acestui patogen. salata. Boala este favorizată de umiditatea ridicată (peste 90 %) din sol şi atmosferă. între cele două cicluri de cultură. pe care se formează. unicelulari. fasolea etc. boala se propagă prin miceliu din ţesuturile distruse dispersate de curenţii de aer sau de apa de irigaţie prin aspersie. incolori. sau chimic cu produse fumigante: Basamid. Această ciupercă rezistă de la un an la altul. boala apare în ciclul I de cultură. fie ca miceliu saprofit în resturi de plante sau ca scleroţi. ca şi peţiolii frunzelor. se va dezinfecta solul termic.acoperă cu un mucegai fin. scleroţii fiind distruşi într-o oră la temperatura de 55°C. Ca urmare a distrugerii ţesuturilor din dreptul leziunilor de pe tulpini. părţile superioare ale plantelor se veştejesc treptat şi se usucă. îndepărtarea plantelor şi a fructelor atacate sau veştejite pe care se instalează de obicei ciuperca. În sere. de 6-8 µm. Vapam etc. albicios. albicios (asemănător cu vata). În spaţii protejate. de 1-10 mm în diametru. Pentru prevenirea apariţiei bolii în spaţiile protejate se vor aplica cu stricteţe măsurile de igienă culturală. S. . ord. Di-Trapex. fam. cilindric şi lung de 2-3 cm. prevăzute cu un peduncul subţire. fiind capabilă să producă infecţii între 0 şi 28°C. fie ca miceliu activ în plante vii. Din germinarea scleroţilor rezultă organe în formă de pâlnie – apoteciile. În câmp boala apare mai rar. tari (scleroţii). de mărimea boabelor de mazăre (0.) de By. numai în condiţii de umiditate ridicată. sclerotiorum este o ciupercă polivoră care atacă şi alte specii de legume cultivate în sere şi solarii. cu un mucegai vătos. Agentul etiologic. Sclerotiniaceae. ovoizi. ardeii. care reprezintă miceliul. În timpul vegetaţiei. temperatura optimă pentru infecţie fiind cuprinsă între 16 şi 21°C. după câteva zile. varza.5 cm). în special cele din apropierea solului.. face parte din clasa Discomycetes. de culoare brună. corpuşoare negre. Sclerotinia sclerotiorum (Lib.

se observă câteva punctişoare mici. în perioada înflorirefructificare. Simptome. Picnidiile parazitului sunt globuloase sau piriforme. În anii cu atacuri intense. devine albicios.4 – 6 mm în diametru. Manifestarea bolii are loc pe toate organele aeriene ale plantelor. mai mult sau mai puţin circulare. Sumilex 50 PU – 0. fam.1 %. mai frecvent pe frunze. Metoben 70 PU – 0.1 %. ord.2 µm. În dreptul petelor. la intervale de 10-14 zile. PĂTAREA ALBĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE Septoria cucurbitacearum Sacc. vrejii rămânând desfrunziţi. picnosporii sunt eliberaţi din picnidii. Boala se întâlneşte în multe ţări din Europa şi din S. În cazuri mai rare pot fi atacate şi tulpinile şi chiar fructele tinere. se sfâşie şi cade. de 36-72 x 1. frunzele se îngălbenesc. pe faţa superioară a frunzelor. apoi cenuşii.15 %. frunzele prezentându-se adesea perforate. cu marginea uşor zonată. pepeni galbeni. cufundate în ţesut şi prevăzute cu o ostiolă largă (20-30 µm diametru).1 %.A. drepţi sau curbaţi. Rovral 50 WP – 0. negricioase. din clasa Coelomycetes. pe dovlecei. pe care apar. incolori.. organe pe care apar pete cenuşii în dreptul cărora pulpa putrezeşte. în număr foarte mare.U. Pe timp ploios. Bavistin 50 WP – 0. . cu un halo gălbui. Produsele trebuie altenate. pepeni verzi şi castraveţi.. Ele conţin numeroşi picnospori filiformi. septaţi. iar ţesutul din dreptul lor se necrozează.2 %. Această pătare este produsă de ciuperca Septoria cucurbitacearum Sacc. Sphaeropsidaceae. pete mici. Pentru stoparea atacului se aplică 3-4 tratamente.1 %. Agentul etiologic. picnidiile ciupercii. de 0. Sphaeropsidales. la început verzi-măslinii. ajung pe organele sănătoase şi produc noi infecţii.1-2. izolate. Topsin M 70 WP – 0. se usucă şi cad. Cu timpul petele se extind şi ajung până la 10 mm în diametru.În timpul vegetaţiei se va menţine în sere şi solarii o umiditate mai redusă prin aerisiri repetate. cu diametrul de 68-152 µm. În cazul în care boala îşi face apariţia se vor îndepărta frunzele bazale şi se vor efectua stropiri foliare cu: Calidan SC – 0.

Captan 50 WP – 0.5-2 cm în diametru.) Ell. sub forma unor pete superficiale. în condiţii favorabile patogenului. Mancozeb 800 – 0. Boala se întâlneşte frecvent la pepenii galbeni şi verzi din câmp.2 %. La început petele sunt de culoare verde-gălbuie. delimitate de nervuri. la suprafaţa petelor. Într-un stadiu mai avansat al bolii. C.Iernarea are loc sub formă de picnospori şi picnidiile care se găsesc în resturile de plante atacate. Pe vreme umedă. În România a fost menţionată prima dată de Tr. în 1931. Pe frunze apar pete de forme variate. mai frecvent în câmp şi mai rar în spaţii protejate. În cazul atacurilor intense se vor face 2-3 tratamente cu Bouillie Bordelaise – 0. apar fructificaţiile ciupercii – lagărele de conidiofori şi conidii – sub forma unor pustule. Simptome. fiind cunoscută în toate ţările în care se cultivă aceste specii. Se recomandă să se aplice cu conştiinciozitate măsurile de igienă culturală după recoltare. de 0. Captadin 50 PU – 0. Săvulescu şi colab. producând pierderi de producţie între 10 şi 30 %. (sin. Primele simptome ale bolii se pot observa îndată după răsărire. la început de culoare roz.) Arx) Antracnoza este cea mai frecventă şi păgubitoare boală a cucurbitaceelor (pepeni galbeni. Măsuri de prevenire şi combatere. mai ales în dreptul nervurilor.2 %. apoi brune-negricioase. tulpini şi fructe. pepeni verzi. Halst. orbiculare (Berk. adâncite în ţesuturi care. provoacă pieirea plăntuţelor. de Passerini. pe cotiledoane şi pe axa hipocotilă. Dithane M 45 – 0. Boala este favorizată de umiditatea atmosferică ridicată (peste 80 %) şi de temperaturi moderate (18-23°C). în anul 1867. iar mai târziu de culoare brunăroşiatică. et Mont. dovlecei etc.75 %.). cu aspect uleios. La plantele complet dezvoltate. petele se confluează şi . urmate de arătura adâncă de toamnă şi de un asolament raţional.2 %.2 %. Boala a fost descrisă pentru prima dată în Italia. boala se manifestă pe frunze. et.2 % sau cu Polyram DF – 0. Plantele sunt atacate în toate fazele de vegetaţie. ANTRACNOZA CUCURBITACEELOR Colletotrichum lagenarium (Pass. apoi brună-cenuşie. de culoare verde-pal la început.

apoase. Astfel. Boala este favorizată de temperaturi cuprinse între 22 şi 26°C şi de umiditatea atmosferică peste 90 %. superficiale.5-7 µm. Arx. Cele mai caracteristice simptome se observă pe fructe. mărimea lor oscilând în funcţie de planta gazdă. se răsucesc. temperatura . alungite. la capăt cu câte o conidie ovoidă sau cilindrică. În scurtă vreme petele se extind. După Malisa (1963) germinarea conidiilor are loc între 5 şi 35°C. de culoare verde-închis. brune. lungi. de 8-19 x 3. incolori. de 60-140 µm. ca urmare a faptului că fructificaţiile ciupercii – lagărele de conidiofori şi conidii (acervulii) – sfâşie epiderma şi devin aparente. septate. Pe peţiolii frunzelor şi pe vreji apar pete slab delimitate. Colletotrichum lagenarium (Pas.8 cm) în pulpă. proces favorizat de suprapunerea unor ciuperci saprofite ca Rhizopus. de 6070 µm. boala poate fi observată şi în timpul depozitării şi valorificării. se usucă şi cad treptat. În condiţii de umiditate ridicată. fam. În perioada de vegetaţie ciuperca se propagă prin conidii. se zbârcesc. Pe vreme umedă culoarea petelor devine cărămizie sau portocalie.) Ell. et Mont. Colletotrichum oligochaetum Cav. iniţial de 1-2 cm în diametru. având consecinţe economice grave atât asupra cultivatorilor cât şi a distribuitorilor. orbiculare Berk. Pe miceliul ciupercii. de resturile de ţesuturi antrenate de vânt. dispuse în cercuri concentrice. cuprinzând porţiuni mari din fruct. unicelulară. de particulele de sol. Alternaria. Pe fructe. organe pe care apar pete circulare sau ovale.) face parte din clasa Coelomycetes. et Hals (sin. care se necrozează. verzi-cenuşii. Melanconiaceae. petele confluează. se formează acervuli subcuticilindrici. care sunt transportate de stropii de ploaie. Agentul etiologic. care capătă un gust dezagreabil sau chiar amar. În caz că sunt atacaţi pedunculii. C. adâncite în ţesuturi. continui sau septaţi. care se dezvoltă în spaţiile intercelulare. ascuţite la vârf şi mai îngroşate la bază.. simple. simptom întâlnit frecvent la pepenii verzi. ord. de insecte etc. Macrosporium. Fusarium etc. cu aspect umded. având suprafaţa plană sau cufundată mult (0. petele ajung până la 5-6 cm în diametru. La periferia acervulilor sau printre conidiofori se găsesc 1-5 sete lungi. irigarea prin aspersiune. cu consecinţe grave asupra cantităţii şi calităţii producţiei. Melanconiales. Germinarea conidiilor este în dependenţă de temperatură şi umiditate. sub forma unor pustule mici. la pepenii verzi. se zbârcesc şi se usucă. devenind improprii pentru consum.acoperă arii mari din frunze. Ţesuturile din dreptul petelor se înmoaie şi putrezesc repede. fructele tinere se înnegresc.

cu ocazia alegerii din pulpa fructelor. prin leziuni pe fructe şi vreji sau în mod activ prin străpungerea epidermei frunzelor sau a pieliţei fructelor. pentru a se preveni apariţia feomenului de rezistenţă la pesticide. Horn şi colab. rotaţia culturilor pe 3-4 ani şi cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi la atac. În vederea prevenirii bolii se recomandă strângerea şi arderea resturilor de plante rămase pe câmp după recoltare. Acest tratament necesită multă atenţie. 2003). precum hibridul de castraveţi Royal F1. Seminţele pot fi contaminate cu fragmente de miceliu sau cu conidii. . Tratamentele se repetă la 7-8 zile în cazul fungicidelor de contact şi la 10-14 zile a celor sistematice. Aceasta specie prezintă mai multe rase fiziologice. de pepeni verzi (Favorit şi Paradise F1) şi de dovlecei (Opal F1) (C. L. Benlate. executarea arăturii adânci de toamnă.15 %. Dithane M 45 – 0. între 3 şi 4 zile până la 5-7 zile.2 %.2 %. Creso F1 şi Fondant). Parazitul iernează în resturile de plante atacate. În timpul vegetaţiei. Masuri de prevenire şi combatere. Nemispor 80 WP – 0. Geamăn. Pentru semănat se va folosi numai sămânţă sănătoasă provenită de la plante neatacate sau sămânţă tratată cu Tiramet – 4 g/kg. (1958) recomandă tratarea seminţelor cu apă caldă de 58°C timp de 15 minute. ce vor fi alternate cu cele de contact. Pătrunderea filamentului de infecţie în ţesuturi se face prin stomatele frunzelor. Gheorghieş şi I.05 – 0. deoarece depăşirea temperaturii de 58°C reduce germinarea seminţelor.1 %. Topsin M. Durata perioadei de incubaţie a parazitului variază în funcţie de temperatură.2 %.2 %. umiditate şi faza de vegetaţie a plantelor.optimă fiind de 26°C. la apariţia atacului se vor aplica tratamente cu unul din produsele de contact: Mancozeb 800 – 0. Cele mai bune rezultate se obţin cu produsele sistemice: Goldazim 500 SC – 0. de pepeni galbeni (Templar.1 %. Vondozeb – 0. Bavistin. sub formă de conidii sau ca miceliu. Metoben sau Derosal în concentraţie de 0. În suspensiile de stropit se adaugă aracet în concentraţie de 0. N.

de culoare gălbuie. pepeni verzi şi dovlecei. la care. răspândite pe toată suprafaţa. bruni. petele se extind şi confluează ocupând zone mari din limb. Pe fructe petele. Sunt afectate frunzele. uneori. Dinescu. La suprafaţa ţesuturilor atacate se dezvoltă o pâslă de culoare brună-negricioasă constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. cu margini bine conturate. seminţele din dreptul zonelor atacate rămân mici şi seci. unui puf abundent. cu aspect umed. cu marginea decolorată. mici la început. septaţi.ALTERNARIOAZA CUCURBITACEELOR Alternaria cucumerina (Ellis et Everhart) Elliot Alternarioza se întâlneşte frecvent în culturile de cucurbitacee din S. vrejii rămân desfrunziţi. agentului patogen. ca urmare a apariţiei. Pe vreme ploioasă petele se extind până la 1-1. Agentul etiologic. sensibilitate datorată unor carenţe de nutriţie. circulare. care se înmoaie şi putrezesc. de 1-3 mm în diametru. devin brune. boala apare frecvent şi evoluează mult mai rapid decât în culturile din câmp. alungite.A.5 cm. Pe frunze iniţial apar pete mici. În condiţii favorabile.) Elliot face parte din clasa Hyphomycetes. uşor adâncite. catifelat. Alternaria cucumerina (Ellis et Ev. frunzele se răsucesc şi cad. fam. de temperatură şi umiditate. Ciuperca este un parazit de debilitate al cărui miceliu se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor atacate. În culturile irigate şi în solarii. conidioforii şi conidiile ciupercii. are loc defolierea plantelor. Conidioforii sunt simpli. puţin noduroşi la . Ţesutul din dreptul petelor se necrozează. Simptome. Dinescu (1964) precizează că la castraveţi petele devin mai târziu de culoare cenuşie-albicioasă. I. Atacurile cele mai grave pe frunze se întâlnesc la pepenii galbeni. cu suprafaţa zonată concentric. Alternarioza este favorizată de vremea caldă (20-28°c) şi de umiditatea atmosferică peste 90 %. în 1963. de către I. galbene-albicioase. În mod frecvent. mai evidente pe faţa superioară. Moniliales. urmată de diminuarea şi deprecierea recoltei. În ţara noastră această boală a fost depistată prima dată. devenind negricioase. Pe tulpini şi lăstari apar pete brune-negricioase. se extind cu timpul pe zone mari. şi din Europa în special.U. ord. în cele de pepeni galbeni. lipsa de apă sau atacul altor boli. Dacă condiţiile climatice sunt favorabile evoluţiei atacului. Dematiaceae. vrejii şi fructele.

U. durata perioade de incubaţie fiind de 3-4 zile. Respectarea măsurilor de igienă culturală. limitează apariţia bolii. De la un an la altul rezistă sub formă de miceliu şi conidii în resturile de plante atacate şi sub formă de conidii care contaminează sămânţa. Mancozeb 800 – 0. cladosporioza a fost menţionată întâia oară în „Starea fitosanitară” din anii 1932-1933. uneltele şi hainele muncitorilor..0. de către Ellis şi Arthur. folosirea de sămânţă sănătoasă sau dezinfectată cu Tiuram 4 g/hg. Săvulescu şi colab. Tratamentele se repetă la 8-10 zile sau la 6-7 zile dacă condiţiile pentru evoluţia atacului sunt favorabile.. pe fructele de castraveţi. irigarea pe rigole. Dithane M 45 – 0. precipitaţiile sau irigarea prin aspersiune. dispuse în lanţuri scurte (2-5). se vor efectua tratamente foliare cu unul din produsele: Bravo 500 SC – 0. în anul 1889. Acest patogen poate infecta şi unele buruieni din familia Cucurbitaceae. la o umiditate atmosferică de peste 90 %. cât şi în sere şi solarii. Curenţii de aer. iar sporularea are loc după 4 zile. În România. Cladosporioza cucurbitaceelor. pepeni verzi. Folpan 50 WP . brune.capătul superior.2 %. contribuie la răspândirea conidiilor în timpul perioadei de vegetaţie. CLADOSPORIOZA CUCURBITACEELOR Cladosporium cucumerinum Ell.2 % sau Shavit 72 WP – 0. Vondozeb – 0. Măsuri de prevenire şi combatere. pepeni galbeni. atât în câmp. de Tr. Germinarea şi producerea infecţiilor are loc în condiţii optime la temperaturi cuprinse între 20 şi 28°C. cu vârful alungit. în culturile de castraveţi. . fusiforme.2 %. de 30-75 x 15-25 µm. et Arth. Pătrunderea filamentelor de infecţie în ţesuturi se realizează prin stomate.25 %.A. dovlecei şi dovleci. semnalată prima dată în S. Conidiile sunt pluricelulare. distrugerea resturilor de plante rămase după recoltare.2 %. arătura adâncă de toamnă.2 %. În perioada de vegetaţie. este întâlnită în prezent în majoritatea ţărilor din Europa. la apariţia atacului. măciucate.

frunzele apărând zdrenţuite. care. se sfâşie. pe sterigme mici. Pe peţiolul frunzelor şi pe vreji. au aspect de ulceraţii. are loc scurtarea internodiilor tulpinii în partea terminală. de 3-15 mm în diametru. În cazul atacurilor timpurii fructele se deformează. precipitaţii sau aspersie. se formează pe miceliul ciupercii. Conidioforii. constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. se rup. În partea terminală a conidioforilor. Dematiaceae. apoi de culoare măslinie. ciuperca C. bruni. Moniliales. et Arth. care se dezvoltă atât în interiorul cât şi la suprafaţa ţesuturilor. ovale sau circulare. când frunzele sunt atacate intens. se strangulează în partea inferioară. ord. când umiditatea atmosferică depăşeşte 93 %. cucumerinum sporulează pe resturile de plante atacate. de culoare măslinie. din care cauză frunzele apar îngrămădite sub formă de rozetă. La suprafaţa ţesuturilor din dreptul petelor se dezvoltă o pâslă catifelată. cilindrici. de culoare cenuşie. apoi cenuşii-brunii. de 5-6 mm în diametru. unelte etc. colţuroase. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de conidii sau ca miceliu în resturile de plante atacate rămase pe sol şi în mai mică măsură sub formă de conidii pe seminţe. cu aspect umed.Simptome. Când umiditatea atmosferică este ridicată. la temperatura optimă de 21-25°C. pe cotiledoane. ţesuturile din dreptul petelor se necrozează. iniţial incolor. iniţial unicelulare apoi bi sau tricelulare. în condiţii de umiditate atmosferică ridicată. sub forma unor pete mici. confluează şi acoperă mare parte din suprafaţa fructelor. Agentul etiologic. din clasa Hyphomycetes. pe vreme umedă se adâncesc în pulpă. apoase. pe hipocotil şi apoi pe frunze apar pete mici. simpli. . filamentele de infecţie pătrund în ţesuturi prin stomate. Conidiile sunt răspândite de curenţii de aer. formând numeroşi conidiofori cu conidii. bine contuare. devin improprii pentru consum. Ciuperca Cladosporium cucumerinum Ell. insecte. fam. în ziua a 4-a apărând conidioforii şi conidiile. septaţi. Perioada de incubaţie este de 3-4 zile. producând putrezirea lor. petele se extind. de culoare verde-gălbuie. În urma germinării conidiilor. ramificat. fiind afectate toate organele aeriene. Primăvara. de 15-30 x 4-6 µm. Îndată după răsărire. Plantele pot fi atacate în toate fazele de vegetaţie. De obicei. prezintă un miceliu septat. În condiţii favorabile evoluţiei bolii. putând ajunge până la seminţe. apar pete sub formă de striuri de culoare brună. se diferenţiază conidii ovoide. iar temperatura oscilează între 18 şi 25°C. cilindrice sau fusiforme. Atacul cel mai caracteristic şi mai grav se manifestă pe fructe.

PUTREGAIUL CENUŞIU AL TULPINILOR ŞI FRUCTELOR DE CASTRAVEŢI Botryotinia fuckeliana (De By.) şi de dovlecei (Arlika. Geamăn.) (C.05-0. Whetzel) f. Polyram DF – 0. cârnire sau recoltarea fructelor apar pete umede. alungite. Perspective deosebite prezintă cultivarea hibrizilor cu rezistenţă genetică faţă de acest patogen. de regulă.05 – 0.125-0. Botrytis cinera Pers. conidioforii şi conidiile ciupercii. Această boală se întâlneşte frecvent în culturile de castraveţi din sere şi solarii în asocaţie cu atacul produse de Sclerotinia şi de Didymella. iar a temperaturii peste 25°C. Atacul afectează tulpina şi fructele.2-0. Octupus F1.25 %. la intervale de 10-14 zile. de culoare verde-cenuşie.1 %. pentru a preveni apariţia bolii se recomandă menţinerea umidităţii atmosferice sub 90 %. folosirea seminţei sănătoase sau dezinfectată termic sau chimic şi cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi de castraveţi (Asterix F1.25 %.c. Cornirom F1.2 %. înconjoară tulpina şi determină ofilirea plantelor deasupra zonei atacate.2-0.2 %. copilire. Captan 80 WP – 0. Pe tulpini. Mancozeb 800 – 0.160 %. Cornisem F1. În timpul perioadei de vegetaţie.25 %. Bavistin 50 DF – 0. ocazionate de defoliere. Akito ş.Apariţia şi evoluţia bolii este favorizată de temperaturi cuprinse între 18 şi 25°C şi de umiditate atmosferică ridicată (peste 90 %). 2003). Simptome. la suprafaţa cărora se dezvoltă foarte repede un puf dens. Euparen Multi 50 WP – 0.1 %.2 %. Opal F1 etc.a. Topsin 70 PU – 0. Pentru prevenirea apariţiei bolii se recomandă adunarea şi distrugerea tuturor resturilor vegetale rămase pe sol după recolare. cenuşiu. Gheorghieş şi I. . Măsuri de prevenire şi combatere.1 %. Captadin 50 PU – 0. Merpan 50 WP – 0. irigarea pe rigole. la apariţia atacului se vor aplica tratamente foliare cu Derosal 50 SC – 0. În condiţii de umiditate atmosferică ridicată peste 90 % şi temperaturi moderate (15-20°C) petele se extind. la intervale de 6-8 zile. în dreptul leziunilor. Famosa F1. sau cu Bravo 500 SC – 0. rotaţia culturilor la 3-4 ani. pentru fiecare din speciile de cucurbitavee. Dithane M-45 – 0. În spaţiile protejate.15 %. Marinda F1.

în special pe cele debilitate fiziologic.15 %.15 %. Simptome. Chiu et Walker) Această boală. cu punctişoare mici. dovlecei.U. pepeni verzi. în anul 1955. Captan 50 – 0. Agentul etiologic. începând din zona coletului. Mycosphaerella melonis Pass. În cazul unor atacuri intense frunzele afectate se îngălbenesc şi se usucă. apar pete umede.Pe fructe. castraveţi. Labilite 70 WP – 0.) Rehm. când au formă alungită. este întâlnită în prezent în multe ţări din Europa şi Asia. brune-negricioase (picnidiile ciupercii).2 %. Feldor 500 SC – 0.. apoi brune-negricioase. dispuse fie între nervuri. (sin. putând ajunge până la 45 mm. în culturile de pepeni galbeni şi pepeni verzi. Încadrarea sistematică. Mirage F 75 WP – 0. de 422 mm. care. Docea.08 % (0. În România. în care caz sunt aproape circulare.8 l/ha). începând de la vârf. semnalată prima dată în S. atât în culturile forţate. apoi devin brune.25 %. pe toate organele aeriene. Măsuri de prevenire şi combatere.2 %. Foarte grav este atacul pe tulpini.2 %. fie de-a lungul nervurilor. Mancozeb 800 – 0. care deseori produc căderea şi pieirea plăntuţelor. de către Chester. în Transilvania.5 WP – 0.. la suprafaţă cu . Calidan SC – 0. cât şi în câmp. dovleci). Shavit F 71.2 %. atacul a fost constatat întâia oară. ca şi condiţiile care favorizează atacul sunt prezentate la tomate. PUTREGAIUL NEGRU AL CUCURBITACEELOR Didymella bryoniae (Auersw. Primele simptome ale bolii se observă îndată după răsărirea plăntuţelor în cazul în care provin din seminţe atacate – pe cotiledoane şi tulpiniţe. brune-negricioase. modul de infecţie şi de transmitere a ciupercii Botrytis cinerea Pers. Boala apare în toate fazele de dezvoltare a cucurbitaceelor (pepeni galbeni. în anul 1890. alungite. sub forma unor pete mici. caracterele patogenului. La început. Sumilex 50 PU – 0. de E. La apariţia atacului se vor aplica tratamente cu unul din produsele: Bravo 500 SC – 0. Euparen Multi – 0. atacul se manifestă pe frunze prin pete izolate sau confluente. pe care apar pete de culoare verde-cenuşie sau gălbuie la început.2 %. la plantele mature. Mai târziu.A. se extind pe zone mari ce se acoperă de conidiofori şi conidii (puf cenuşiu). petele sunt de culoare verde-gălbuie.1 %. zonate concentric.

cilindrici. strangulaţi în dreptul septei. Mycoguard 500 SC – 0. uşor cufundate în ţesut. . la suprafaţa ţesuturilor atacate. În dreptul petelor. irigarea pe rigole. care sunt globuloase. sunt măsuri care limitează atacul. cu celule neegale. picnosporii care ajung pe cucurbitaceae produc noi infecţii. 2001). de 8-16 x 4-9 µm. care rămâne mai subţire. apar periteciile ciupercii. fam. ce conţin câte 8 ascospori. Măsuri de prevenire şi combatere. Forma picnidiană se numeşte Diplodina melonis Poteb. sau negricioasă. pe organele atacate. ord. brune-negricioase (picnidiile). în interior cu numeroase asce cilindrice. La apariţia atacului se vor aplica 1-2 tratamente cu unul din produsele: Bravo 500 SC – 0. de culoare cenuşie-brunie. În cazul dovleceilor. de culoare brună-negricioasă. proeminente. pornind de la locul de prindere pe peduncul. Costache. cu diametrul de 80170 µm. din picnidii sunt eliberaţi numeroşi picnospori. Distrugerea resturilor după recoltare. Agentul etiologic. Peste iarnă ciuperca rezistă în resturile de plante atacate sub formă de picnidii sau peritecii pe sau în sămânţă. Deseori fructele putrezesc parţial sau total. apoase. Dothidiaceae. Aurelia Crişan (1967).6-19 x 3-5. de 7. rotaţia culturilor la 3-4 ani.. în timp ce îngrăşămintele extraradiculare cu potasiu sporesc rezistenţa plantelor la infecţie.2 %. La maturitate. bicelulari. optima fiind 25-27°C. Răspândiţi de vânt. Dothidiales. Îngrăşarea cu doze mari de azot favorizează boala.3 % (Tr. M. bicelulari. dispuse în partea apicală.) Rehm. Temperatura necesară infecţiilor şi sporulării oscilează între 5 şi 32°C. de apa de ploaie sau de irigaţie. perioada de incubaţie fiind de 6-8 zile. se observă punctişoare mici. Pe fructe apar pete circulare sau de formă neregulată. urmată de putrezirea fructelor mature. dezinfectarea seminţelor termic sau chimic. face parte din clasa Loculoascomycetes. La suprafaţa zonei înmuiate apare o crustă neagră formată din picnidiile ciupercii. la început încolori.2 %. Producerea infecţiei şi evoluţia bolii sunt favorizate de umiditate relativă maximă şi de temperaturi care oscilează între 10 şi 30°C.un exsudat gomos sub formă de lacrimă. a constatat înmuierea vrejilor începând de la bază. de culoare chihlimbarie. de 60-300 µm în diametru. Roman. scurt pedunculate.7 µm. cu capetele rotunjite. Euparen Multi 50 WP – 0. care împiedică circulaţia sevei putând produce uscarea vrejilor. transformându-se într-o masă apoasă. Ascochyta cucumeris Fautr. Într-o fază mai evoluată a bolii. Didymella bryoniae (Aauersw. adâncite în pulpă. globuloase.. incolori.

). cu numeroşi pereţi transversali (3-24). lungi. cilindrici. În ţara noastră a fost menţionată prima dată în „Starea fitosanitară”. acoperind mare parte din fruct. Pe peţioli şi tulpini petele sunt alungite. De pe miceliu. face parte din clasa Hyphomycetes. la suprafaţa petelor se formează un mucegai brun-negricios. Olanda. din anul 1942 – 1943. care se dezvoltă intercelular. catifelat. circulare sau colţuroase. În câmp. petele se extind. se întâlneşte în special în sere pe castraveţi şi pepeni galbeni.ARSURA BRUNĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE Corynespora casiicola (Berk. de umiditate atmosferică peste 90 %. Agentul etiologic. Ungaria. ies prin stomate conidiofori erecţi. format din conidioforii şi conidiile ciupercii. pe cotiledoane apar pete mici. fam. care se îngălbeneşte şi se usucă. pe frunze apar pete izolate. Simptome. Producerea infecţiei este asigurată de formarea de condens pe frunze şi de temperaturi ridicate 25-30°C ziua şi 10-12°C noaptea. pe toate cucurbitaceele cultivate. de formă neregulată. Pe fructele foarte mici atacul produce pete circulare sau eliptice. de 42300 x 6-22 µm. ord. dispuse în lanţuri scurte (2-4). La capătul lor se formează conidii lungi. care se ofileşte şi se zbârceşte. la început de dimensiuni reduse. Moniliales. Atacul poate fi întâlnit în toate fazele de dezvoltare ale plantelor. Cercospora melonis Cke. când după zile cu temperatură ridicată urmează nopţi răcoroase. dezvoltarea patogenului este favorizată de fluctuaţiile de temperatură.) Arsura brună a frunzelor prezentă.) Weir (sin. Mai târziu. et Curk. de 2-3 cm în diametru. grupaţi în fascicule. În cazurile în care petele confluează. Infecţia are loc prin stomate sau prin străpungerea . la temperaturi cuprinse între 24 şi 34°C. România etc. et Curt. brune-negricioase. mărginite de un halo verde-gălbui. Cu timpul. închise la culoare.) Weir. Corynespora casiicola (Berk. uşor cufundate în ţesut. de Tr. în condiţii de luminozitate intensă. Germania. Dematiaceae. În condiţii de umiditate ridicată. galbene-brunii sau cenuşii-deschis. acoperă zone mari din frunză. în majoritatea ţărilor din Europa (Franţa. delimitate de nervuri. La plăntuţele tinere. Această boală se întâlneşte mai frecvent în sere pe castraveţi şi pepeni galbeni. Fructele mari nu sunt atacate chiar dacă prezintă răni. asigurându-se astfel formarea de condens pe frunze. confluează. în cazul în care provin din seminţe infectate. Săvulescu şi colab. cu temperaturi de 10-12°C. subţiri. de culoare albicioasă-cenuşie.

. În perioada de vegetaţie se răspândeşte prin conidiile transportate de curenţii de aer. La apariţia bolii se vor face 1-2 tratamente foliare cu Euparen Multi – 0. dezinfectarea solului pe cale termică. Rafailă şi M. în anul 1969. În cazul ofilirii cu evoluţie rapidă. verde. care se exteriorizează prin apariţia pe tulpină a unor benzi de culoare galbenă-brună. la suprafaţa căruia apar sporodochii de culoare roz-oranj (miceliu cu conidiofori şi conidii). este semnalată în prezent în numeroase ţări din Europa. plantele pier în câteva zile. iar de la an la an rezistă ca şi conidii sau ca miceliu în resturile de plante atacate. când temperatura scade sub 15°C. boală vasculară foarte păgubitoare pentru culturile de castraveţi din spaţiile protejate. cucumerinum Owen Ofilirea fuzariană. Vondozeb – 0.. De obicei. apoi ofilirea şi căderea plăntuţelor. cu aspect de vată. ofilirea poate avea o evoluţie rapidă sau lentă. Incubaţia durează 4-5 zile.2 % sau cu Dithane M 45 – 0. pe o distanţă de 80-90 cm. Măsuri de prevenire şi combatere. Evitarea producerii condensului pe frunze prin aerisiri la timp şi prin încălzirea serei în timpul nopţii. Nemispor. Asia şi America de Nord. În România a fost semnalată prima dată. În funcţie de temperatură şi de umiditate.sp.ţesuturilor subţiri. care are loc la temperaturi ridicate. fără ca frunzele să-şi schimbe în prealabil culoarea normală. Întotdeauna apariţia miceliului la exterior este precedată de necrozarea ţesuturilor scoarţei. Simptome. de către C.2 %). de apa de ploaie etc. În sere şi solarii se recomandă strângerea şi distrugerea resturilor vegetale de la defrişarea culturii precedente. caz în care se produce înmuierea tulpiniţei în zona de contact cu solul. aceste benzi încep de la baza plantei şi se extind în lungul tulpinii. Costache. Răsadurile pot fi atacate îndată după repicare (în a 2-a sau a 3-a zi). Ofilirea apare în toate fazele de dezvoltare a plantelor însă cel mai frecvent în faza de înflorire-fructificare. Pe măsură ce ofilirea se generalizează. în dreptul nodurilor şi apoi şi pe internodii se dezvoltă un mucegai albicios. OFILIREA (FUZARIOZA) CASTRAVEŢILOR Fusarium oxysporum f.2 % (Mancozeb 800. înainte de începerea plantării. Novozir MN 80.

1986) şi o reducere a consumului de apă din sol. cucumerinum Owen. având acoperite unele zone cu un mucegai albicios. oxysporum f. Plantele atacate formează un număr redus de fructe. Pe măsură ce clorofila este distrusă şi necrozarea progresează. afânat şi sporodochiile ciupercii de culoare roz-portocalie.În condiţii de temperatură mai scăzută în sol. fam. Această ofilire se caracterizează prin îngălbeniri iniţiale ale frunzelor. dispărând spre vârful plantelor. tipică traheomicozelor. formând la exterior sporodochiile cu conidii tipice. se observă uşor brunificarea pereţilor vaselor conducătoare. Tuberculariaceae. Sporodochiile ciupercii sunt formate din microconidii şi din macroconidii. fenomen care începe întotdeauna cu frunzele inferioare şi progresează spre cele de la vârf. F. caracteristice ofilirii cu evoluţie rapidă. plantele se ofilesc lent. fiind invadate de miceliul ciupercii. La nivelul nodurilor. Costache. Baza tulpinii şi rădăcinile plantelor atacate nu prezintă nici o modificare externă. cucumerinum. brunificare ce scade în intensitate. de calitate necorespunzătoare care. indiferent de forma de evoluţie. ca şi a gomelor şi tilelor. datorită prezenţei în interiorul lor a miceliului ciupercii. Agentul etiologic. sp. benzile galbene-brune. cu 3 septe. nu mai apar sau sunt mai puţin evidente. hifele ciupercii pot sa pătrundă din vase în scoarţă şi apoi în epidermă. începând cu cele bazale. ovoide sau elipsoidale. care stânjenesc circulaţia apei în plantă. apoi capătă nuanţe de violet. urmate de necroze şi de debilitarea şi uscarea trepatată a plantelor. La plantele bolnave se constată o diminuare a intensităţii transpiraţiei (cu până la 51 % după M. Microconidiile sunt incolore. situate la vârful acestora sau cel mai frecvent între nervuri. Moniliales. la început albe. observându-se însă pe ţesuturile moarte şi în dreptul nodurilor un miceliu alb. atârnând de-a lungul tulpinii. frunzele se usucă şi devin sfărâmicioase.sp. deseori. scade şi fotosinteza cu circa 70 % faţă de plantele sănătoase. Miceliul ciupercii este constituit din hife septate. Pe tulpinile plantelor ofilite. face parte din clasa Hyphomicetes. oxysporum f. În secţiuni transversale sau longitudinale în tulpinile şi peţiolul frunzelor plantelor atacate de F. ord. Într-o fază mai avansată a ofilirii în vase se poate observa prezenţa conidiilor şi clamidosporilor. De asemenea. în decurs de 1-3 luni. majoritatea neseptate. putrezesc. rar cu 1 sau 2 .

prevăzuţi cu perete gros şi neted.7 µm. Repicatul să se execute cu multă atenţie pentru a nu se leza rădăcinile cu ocazia dislocării răsadului.5 x 2. incolore. la temperaturi mai scăzute. în care.sp. Declanşarea infecţiilor este favorizată de temperatura solului în jur de 29°C. Cercetările efectuate până în prezent au pus în evidenţă prezenţa mai multor rase de Fusarium oxysporum f. de 6. rezultate din germinarea conidiilor sau a clamidiosporilor. în special în ciclul II de cultură. terminali sau intercalari. la această temperatură în sol. evoluţia bolii este foarte rapidă. Fusarium oxysporum f.1 %.sp. După repicare se va aplica o stropire a plantelor şi ghivecelor cu suspensie de Topsin 70 PU. în special în ciclul II de cultură. în prealabil pământul se va dezinfecta termic la 95-98°C timp de 60 minute sau chimic cu produse fumigante (Basamid – 500 kg/ha. cucumerinum. subţiate spre capete. Ca organe de rezistenţă. Producerea răsadului de castraveţi să se facă numai în sere amenajate special ca înmulţitor.septe. utilizându-se 0. ciuperca formează numeroşi clamidospori. de nematozi sau insecte.1-4. După plantare se vor efectua 3-4 tratamente preventive la sol.8 x 3.3-11. Astfel de condiţii se întâlnesc în sere. Di-Trapex – 600-700 l/ha.3 x 5-10. În cazuri mai rare trasnmiterea de la un ciclu la altul se realizează şi prin sămânţă. în jurul bazei tulpinii cu fungicidele sistemice menţionate mai sus în concentraţie de 0. gome şi tile. globuloşi sau ovoidali. majoritatea cu 3 septe. curbate.4-46. de 20. Plantele care se ofilesc se vor îndepărta zilnic din culturi pentru prevenirea sporulării ciupercii pe tulpini şi răspândirea conidiilor în culturi de către curenţii de aer şi de apa de irigare. unicelulari. sau Vapam 1200-1500 l/ha). singulari sau perechi. În cazuri mai rare. Udarea plantelor.1 %. în sere. de umiditatea ridicată a solului şi de infestarea cu nematozi. prin penetrarea scoarţei. de 5-13. Măsuri de prevenire şi combatere.05 – 0. Bavistin 50 DF sau Carbendazim 500 SC în concentraţie de 0.7 µm. în plantă se face prin perii absorbanţi şi prin leziunile de pe vârful rădăcinilor produse în timpul lucrărilor de întreţinerea culturii. Macroconidiile sunt fusiforme. se va face prin aspersie în reprize scurte pentru a se evita excesul de umiditate.5-3. cât şi de toxinele elaborate de patogen. ciuperca poate pătrunde în rădăcină şi în mod direct.6 µm. Pătrunderea filamentelor miceliene. cu un optimum la 28°C.05 – 0.5 l la . Ofilirea plantelor este produsă atât de astuparea mecanică a vaselor conducătoare de către miceliu. cucumerinum dezvoltă la temperaturi cuprinse între 8 şi 38°C.

Procesul de ofilire se extinde atât spre vârful plantei. Rădăcinile plantelor atacate nu prezintă brunificări vizibile la exterior.: Cucurbita ficifolia. folosindu-se concentraţia de 0. se practică producerea de răsaduri de castraveţi altoite pe alte specii de cucurbitacee rezistente la F. plantele atacate fructifică puţin. în anul 1969. Într-o fază avansată a bolii.. C. Costache. se brunifică şi se usucă. Simptome. se ofilesc şi au culoare verde-închis. 1982).15 %. Primul tratament se face la 5-6 zile după plantare. ca de ex. Ultimele frunze care se ofilesc sunt cele din vârful plantei şi de pe lăstarii laterali. boala afectează toate speciile de cucurbitacee (castraveţi. verticilioza a fost identificată. Cu ocazia defrişării culturilor toate resturile de plante vor fi distruse prin ardere. la primul tratament se va adăuga în suspensie Previcur 607 SL – 0. începând cu cele de la jumătatea vrejului şi prin stânjenirea creşterii plantelor. .5 litri suspensie la o plantă. iar următoarele 2-3 la intervale de 20-30 zile în ciclul I de cultură şi la 20-25 zile în ciclul al II-lea.a. mai accentuat pe o parte a limbului sau între nervuri. pentru combaterea fuzariozei. unde frecvenţa atacului ajunge uneori până la 5 %. pieirea plantei survenind lent şi ireversibil. verticilioza.sp. se subţiază şi se zbârcesc. cultivate în spaţii protejate. maxima şi Benincasa cerifera (după Cristina Raicu şi colab. Întrucât imediat după plantare poate apare şi atacul ciupercii Pythium sp. Semnalată în multe ţări din Europa şi Asia.. pepeni. Ca şi fuzarioza. VEŞTEJIREA (VERTICILIOZA) CASTRAVEŢILOR Verticillium dahliae Kleb. oxysporum f. în cantitate de 0. Este indicat apoi să se respecte rotaţia culturilor de castraveţi cu legume solanacee sau cu flori. Plantele atacate dau producţii mai mici.2 SL – 0. formând fructe mici care se îngălbenesc. peţiolurile frunzelor se îngălbenesc. În Franţa şi în Olanda. de calitate necorespunzătoare. iar cele mari nu s maturează.).05 %. cucumerinum. iar frunzele se usucă şi atârnă în lungul tulpinii.plantă. care produce căderea plăntuţelor. Rafailă şi M. De regulă. dovlecei ş.15 % sau Proplant 72. se manifestă în faza de înflorire-fructificare. prin ofilirea şi îngălbenirea frunzelor. în culturile de castraveţi din spaţiile protejate. de către C. cât şi spre baza ei. În România. mată.

ploi. dar mai puţin evidentă decât în cazul fuzariozei.5-5. ciuperca sporulează. În timpul perioadei de vegetaţie. Ca organe de rezistenţă. septat. unicelulare. se observă brunificarea pereţilor vaselor conducătoare (a xilemului). fam. Această ciupercă este un parazit tipic al vaselor conducătoare. La plantele bolnave se constată importante modificări fiziologice şi biochimice care constau în diminuarea intensităţii transpiraţiei cu peste 50 % şi a fotosintezei cu peste 75 %. neramificaţi. de infestarea cu nematozi şi de excesul de azot. de 92-250 x 50-80 µm. patogenul se răspândeşte cu ajutorul conidiilor vehiculate de apa de ploaie sau de irigaţie. Moniliales. fiind favorizate de temperaturi ale solului cuprinse între 20 şi 25°C. După apariţia ofilirii plantelor. de mică importanţă faţă de sol. în care rezistă ca microscleroţi. O altă sursă de transmitere a bolii. incolore. tile sau cu miceliu. producând noi infecţii la plantele cu care ajung în contact. În stadiul avansat al bolii în vase se observă conidii şi microscleroţi. ciuperca produce numeroşi microscleroţi globuloşi. În acelaşi vas tilele exclud prezenţa miceliului şi invers.. de 2.5 x 1. la diferite niveluri. constituiţi din celule cu pereşi îngroşaţi. Durata perioadei de incubaţie este de 20-30 zile. La suprafaţa tulpinilor bolnave apar. Agentul etiologic. La capătul fialidelor se formează numeroase conidii ovoide. septaţi. Verticilium dahliae Kleb. În partea bazală a tulpinii. prin tulpină. Microscleroţii apar în urma înmuguririi şi a ramificării repetate a hifelor ciupercii. cilindrice. care este mai extinsă. . conidiofori drepţi. ord. alcătuite din 3-5 ramuri scurte (fialide).5-3 µm. de umiditatea ridicată a solului. subţire. Infecţiile se mai pot produce şi prin penetrarea ţesuturilor. apa de irigaţie. unele vase conducătoare sunt astupate cu gome. incolori. o reprezintă seminţele. Prezintă un miceliu incolor. face parte din clasa Hyphomycetes (Fungi imperfecti). care se desprind uşor de conidiofori fiind antrenate de vânt. iar de la an la an se transmite prin sol. cu 2-4 verticile etajate.În secţiuni transversale. Pătrunderea patogenului în plante are loc prin leziunile produse pe rădăcini sau în zona coletului în timpul lucrărilor de întreţinere a culturilor sau de nematozi şi insecte. Mucedinaceae. mai frecvent pe peţioluri şi pe limbul frunzelor. dacă sunt puse în condiţii de umiditate ridicată.

evitarea excesului de umiditate. Măsuri de prevenire şi combatere. până în stadiul de 4-5 frunze şi se manifestă în zona coletului şi pe partea superioară a rădăcinilor. Amaranthus. pepeni. vinete. aerisire.V. Chenopodium. albicios (miceliul şi fructificaţiile ciupercii).a. Boala se previne prin tratarea seminţei cu Previcur 607 SL – 20 ml/tonă săm. tomate. Erigeron. cad la pământ şi putrezesc în foarte scurt timp. ALTE CIUPERCI CARE PRODUC PAGUBE LA CUCURVITACEE CĂDEREA ŞI PUTREZIREA PLĂNTUŢELOR Pythium debaryanum Hesse Atacă frecvent răsadurile de castraveţi şi pepeni galbeni care se produc pentru culturile din sere şi solarii. Infecţia se realizează din sol. Măsurile şi tratamentele indicate în combaterea ciupercii Fusarium oxysporum f. se brunifică şi înconjoară tulpiniţa de jur-împrejur. În condiţii de umiditate excesivă (peste 90 %). de culoare verde-măslnie. .). Urtica ş. ardei. zona din dreptul coletului se acoperă cu un puf fin.. Baza tulpiniţei se subţiază. dahliae este o ciupercă de sol. Plăntuţele atacate se ofilesc. care atacă numeroase specii cultivate (castraveţi. după semănat cu Previcur 607 SL – 0.sp. unde ciuperca se dezvoltă ca saprofit. şi prin stropirea stratului germinativ. se extind. cartof etc. Pe colet apar la început pete mici.) şi spontane (Taraxacum. pătrunderea are loc prin leziuni sau prin străpungerea directă a ţesuturilor care sunt în contact cu solul. Atacul apare în faza de germinare a seminţelor şi în timpul răsăririi.25 % (3-5 l/m2). care evoluează rapid. se zbârceşte şi se înnegreşte. cucumerinum sunt eficace şi împotriva acestei boli.

Anglia. în multe ţări europene (Olanda. Treptat. bruni. Diplodina gossypina Cooke produce putregaiul vrejilor de castraveţi. producând pagube. Infecţia fructelor se poate realiza şi prin răni. Ciuperca prezintă picnidii de tip Phomopsis. În perioada de vegetaţie sunt eficace tratamentele recomandate pentru combaterea . Boala se întâlneşte în culturile forţare de castraveţi şi pepeni galbeni. în timpul transportului şi valorificării. Franţa etc. urmată de ofilirea totală fără ca frunzele să se îngălbenească. manifestându-se prin stagnarea în creştere. Fiind o ciupercă de sol. Vehiculaţi de curenţii de aer. În condiţii de umiditate ridicată. picnosporii care ajung gazde produc noi infecţii. cu capetele rotunjite. ce pot ajunge până la 50 % din recoltă. Îndată după recoltare. care se înnegreşte şi se mumifică. apa de ploaie. de 17-35 x 9-23 µm. de apa de irigare. Aceste simptome sunt consecinţa distrugerii parţiale sau totale a rădăcinilor. insecte etc. la suprafaţa fructelor se dezvoltă un mucegai cenuşiu-negricios. În cazul în care este atacat şi pedunculul. cilindrici. Rezistă de la un ciclu la altul ca scleroţi în resturile de plante din sol.PUTREGAIUL NEGRU AL RĂDĂCINILOR Phomopsis sclerotioides Kest. perioada de incubaţie fiind de 5-7 zile. Primele simptome constau în brunificarea şi zbârcirea vrejilor care încep să se degradeze în dreptul petelor. ca urmare a distrugerii sistemului radicular. Pentru prevenirea bolii se va aplica rotaţia pe 3-4 ani.. evitarea rănirii plantelor în timpul efectuării lucrărilor culturale şi a fructelor cu ocazia recoltării şi transportării. negre. La suprafaţa rădăcinilo atacate se observă pete de formă lenticulară. putrezirea se extinde rapid şi la fruct. combaterea se realizează prin aplicarea măsurilor menţionate în cazul fuzariozei. fructele vor fi menţinute. Primele simptome ale bolii apar după 3-4 săptămâni de la plantare.). Picnosporii sunt bicelulari. la temperaturi cuprinse între 17 şi 25°C. caz în care ţesuturile atacate se colorează în crem-pal sau verde-pal. picnidiile ciupercii. zona centrală a petelor se înnegreşte şi se acoperă adesea de numeroase punctişoare mici. pepeni galbeni şi pepeni verzi. la temperaturi sub 13°C. delimitate de o barieră de pseudoscleroţi de culoare neagră.

a măsurilor de igienă culturală. În ultimul stadiu al bolii. În partea centrală a petelor apar conidioforii şi conidiile ciupercii. simpli. produce pătarea şi băşicarea frunzelor de castraveţi. manifestându-se prin pete mici. ei sunt drepţi sau sinuoşi. Conidiile sunt în formă de butelie. et Hariot x Peack) Jorst. După recoltare se vor distruge resturile de plante. mai deschişi în partea superioară. Conidioforii ies prin stomate. Apariţia bolii se previne prin aplicarea rotaţiei. distrugerea resturilor rămase după recoltare şi arătura de toamnă. albicioase. de culoare brunănegricioasă. grupaţi în fascicule. de 21-66 x 9-16 µm. se veştejesc şi se usucă. Alternaria pluriseptata (Karst. rar uniseptaţi.antracnozei cucurbitaceelor. rămase pe câmp. lucrare urmată de arătura adâncă. mărginite de o zonă brună-roşcată. . iau un aspect băşicat. Iernează în resturile atacate. unghiulare. de 2-5 mm. de 30-45 x 4-6 µm. frunzele se zbârcesc. galbeni-brunii la bază. Deseori petele confluează şi acoperă porţiuni mari din frunze. cu 3-8 septe transversale şi 2-5 longitudinale.