BOLILE CASTRAVEŢILOR

(Cucumis sativus L.)

Viroze MOZAICUL COMUN AL CASTRAVEŢILOR Virusul mozaicului castraveţilor (cucumber mosaic virus)

Mozaicul comun este una dintre virozele cele mai răspândite şi mai păgubitoare, care se întâlneşte atât în culturile din sere şi solarii, cât şi în cele din câmp. Virusul produce infecţii grave la castravete, dovlecel, pepene galben, dovleac, ardei, tomate, vinete, salată, precum şi la multe specii floricole, aster, laleaua, gladiola, crinul, zambila, petunia ş.a. Simptome. Atacul se manifestă pe frunze şi fructe prin simptome care variază cu condiţiile de mediu, fenofaza, tulpina virusului etc. Plantele pot fi infectate în toate fenofazele. Când sunt infectate în stadiul de plantulă, are loc îngălbenirea apoi ofilirea cotiledoanelor şi în final pieirea plantelor. La plantele mature, boala se caracterizează prin apariţia de simptome tipice de mozaic pe frunzele tinere, în preajma înfloritului. În acest caz apar numeroase pete de decolorare, verzi-deschise sau gălbui, mici, cu marginile difuze, diferite ca formă şi mărime, care alternează cu porţiunile verzi, normale, imprimând frunzei aspectul, caracteristic de mozaic. Frunzele intens atacate sunt gofrate, deformate de dimensiuni mai mici decât cele normale. Pe frunzele din partea bazală a vrejilor apar zone galbene şi necroze care determină uscarea prematură a plantelor. La plantele infectate de timpuriu se observă o scurtare progresivă a internodiilor, începând de la bază, încât în porţiunea de la vârful vrejilor frunzele sunt foarte apropiate unele de altele, formând un fel de rozetă. În ultima fază a bolii frunzele se îngălbenesc, se usucă şi cad, vrejii rămânând aproape complet defoliaţi. Simptomul de nanism este mai pronunţat când planta a fost infectată în stadiul tânăr.

Un alt simptom foliar caracteristic, mai ales pentru culturile forţate, este apariţia pe frunze a unor pete inelare sau semiinelare, de culoare verde-gălbuie. La atacuri intense plantele nu mai înfloresc. Pe fructele de castraveţi, în condiţii de temperatură ridicată (peste 27°C) atacul se caracterizează prin apariţia, în primele faze, a unor pete verzui-gălbui sau albicioase, dispuse pe toată suprafaţa fructului intercalate cu pete mai mici, de culoare verde-închis. Uneori, fructele bolnave se albesc, rămân mici, sunt puternic deformate, mai ales când s-au format după ce a avut loc infecţia. Aceste fructe sunt depreciate cantitativ şi calitativ, fiind improprii pentru consum în stare proaspătă sau conservată. Când plantele sunt infectate în condiţii de temperatură scăzută apare îngălbenirea şi ofilirea rapidă a plantelor atât în seră cât şi în câmp. Agentul etiologic. Virusul mozaicului castraveţilor (Cucumber mosaic virus) se prezintă sub formă de particule sferice, de 30-40 nm diametru. Temperatura de inactivare este de 65-75°C, iar longevitatea în suc 3-6 zile la 20°C. Virusul mozaicului castraveţilor prezintă numeroase tulpini care se diferenţează prin reacţia plantelor test şi prin proprietăţile serologice şi biochimice. Virusul este transmis în natură de către afide (peste 60 de specii) în mod nepersistent (Acyrthosiphon pisum, Aphis fabae etc.), putând infecta în afară de cucurbitaceae (Cucumis, Lagenaria, Cucurbita, Luffa etc.) multe specii din alte familii (tomate, ardei, vinete, spanac ş.a.). De la un an la altul, virusul rezistă în plantele perene (Stellaria media, Capsella bursa pastoris, Cirsium arvense etc.) din câmp sau în cele cultivate în sere, sensibile la atacul acestei boli. Un rol însemnat în transmiterea bolii îl joacă seminţele. Virusul se dezvoltă bine la temperatura de 20-25°C la care, perioada de incubaţie durează 4-5 zile în frunzele tinere şi 18-20 zile în ţesuturile bătrâne. Peste 30°C, VMC nu se mai manifestă. Măsuri de prevenire şi combatere. În vederea prevenirii infecţiei se impune amplasarea culturilor de cucurbitacee, ca şi a altor specii susceptibile (ardei, tomate, vinete etc.) la distanţă mai mare de 500 m, de sursele de infecţie. La plantare se va folosi numai răsad sănătos, liber de virus. În sere se va proceda la dezinfectarea solului cu aburi fierbinţi. În culturile de cucurbitacee se vor aplica tratamente repetate împotriva afidelor vectoare. Pentru a se preîntâmpina infectarea răsadului de către afide se recomandă ca la deschiderile pentru aerisire să se fixeze plase fine din relon sau tifon. Se va acorda atenţie distrugerii buruienilor gazdă, atât din culturi, cât şi din vecinătatea acestora, precum şi din spaţiile dintre sere şi solarii.

O măsură de luptă de mare perspectivă o reprezintă crearea şi introducerea în cultură a soiurilor şi hibrizilor de castraveţi rezistenţi sau toleranţi, ca: Anka F1, Mondial, Octopus F1, Rita F1, Cornisa F1, Cornirom F1, Topaz, Cornisem F1, Levina F1 ş.a. (C. Gheorghieş şi I. Geamăn, 2003).

MOZAICUL VERDE AL CASTRAVEŢILOR

Virusul mozaicului verde al castraveţilor (Cucumber green mottle mosaic virus)

Mozaicul verde, semnalat prima dată în Anglia, în anul 1922, în prezent se întâlneşte în Germania, Franţa, Danemarca, Olanda, Suedia, Norvegia, Finlanda etc. În ţara noastră a fost identificat de către I. Pop şi Aurelia Jilăveanu, în anul 1985, la culturile de castraveţi din sere. Virusul poate infecta şi pepenele galben şi pepenele verde. Nu infectează solanaceele. Simptome. Mozaicul verde afectează îndeosebi culturile de castraveţi din sere. Plantele afectate de tulpina verde comună a virusului prezintă simptome caracteristice în special pe frunze şi în mai mică măsură pe fructe. Pe frunze, în primele faze, apare o clarifiere (transparenţă) a nervurilor, urmată de o pătare mozaicată de culoare verde-închis, de deformarea limbului şi bombarea spre partea superioară a ţesuturilor verzi. Atacul este mai evident pe frunzele tinere, care capătă un aspect băşicat, gofrat. Plantele infectate în faza tânără rămân pipernicite şi dau producţii mici. Malformaţiile foliare se accentuează, mai ales iarna, când dezvoltarea este lentă. În cazul tulpinii galbene, simptomele constau în clorozarea nervurilor şi în apariţia unor pete galbene-strălucitoare sau alburii, adesea de formă stelată, la suprafaţa limbului. Frunzele bătrâne se albesc aproape complet. Fructele infectate în fază timpurie, rămân de dimensiuni mai reduse, sunt pătate, deformate, cu valoare comercială foarte scăzută. Agentul etiologic. Virusul mozaicului verde prezintă, după culoarea petelor produse pe frunzele de castraveţi, două tulpini distincte, şi anume tulpina comună (verde) şi tulpina

Scheletul serelor. 2003). uneltele şi materialele cu care se lucrează în sere şi solarii. Akito F1. Virusul se prezintă sub formă de bastonaşe drepte.. precum: Levina F1. Măsuri de prevenire şi combatere. fapt urmat de diminuarea sensibilă a producţiei de castraveţi (Fletcher şi colab. astfel încât la adâncimea de 30 cm temperatura să ajungă la 90-92°C. prin inventarul de lucru contaminat. mâinile şi hainele muncitorilor. prin intermediul apei de irigaţie. . cu simptome de infecţie. Gheorghieş şi I. În perioada de vegetaţie se transmite prin contactul dintre plantele bolnave cu cele sănătoase. După desfiinţarea culturii se vor îndepărta plantele prin smulgere şi se vor aduna toate resturile de la suprafaţa solului.a. Geamăn. fiind localizat numai pe suprafaţa seminţelor şi într-un procent redus prin resturile de plante atacate şi prin sol. În sere şi solarii se va executa dezinfecţia termică a solului cu vapori supraîncălziţi. Cea mai importantă măsură împotriva acestei viroze este folosirea de seminţe libere de virus sau a seminţelor dezinfectate termic. timp de 3 zile la 70°C. timp de o oră. precum şi halatele muncitorilor se vor dezinfecta cu soluţie de fosfat trisodic 15 %. Muncitorii îşi vor spăla mâinile cu apă cu săpun ori de câte ori vin în contact cu o plantă infectată. (C. Temperatura de inactivare este de 80-90°C. Virusul posedă o rezistenţă ridicată la uscăciune. De la un sezon la altul se perpetuează în cea mai mare parte prin seminţele de castraveţi în proporţie de 5-8 %. uscat. rămâne mai redus cu 50 % faţă de cel al plantelor sănătoase. rigide. Se impune excluderea răsadului. lungi de 275-300 nm. 1969). cu diametrul de 14-18 nm.galbenă. de la plantare. Nu se transmite prin afide şi nu atacă solanaceele. La temperatura camerei virusul rămâne activ timp de câteva luni. Infecţiile cu acest virus au consecinţe grave asupra plantelor deoarece afectează sistemul radicular care. Milenium F1 ş. Se vor introduce în cultură soiuri şi hibrizi rezistenţi la CMC.

virusul este vehiculat de către zoosporii ciupercii Olpidium brassicae.). virusul produce numeroase pete. Norvegia. a mâinilor şi a materialelor cu care se lucrează. În sere se va menţine un regim termic relativ ridicat. Se impune. sub formă de spori de rezistenţă. . Ciuperca îşi menţine viabilitatea. România etc. Agentul etiologic. În cazul infecţiilor timpurii plantele se ofilesc şi se usucă. de 28-30°C. în S. ca şi necrozarea unor porţiuni ale nervurilor şi a spaţiilor internervuriene. Germania.U.NECROZA CASTRAVEŢILOR Virusul necrozei tutunului la castraveţi (Tabacco necrosis virus in cucumber) Necroza castraveţilor se înâlneşte frecvent la culturile din sere. de asemenea. care se prezintă sub formă de particule poliedrice. Această boală a castraveţilor este produsă de o tulpină a virusului necrozei tutunului. care este nefavorabil multiplicării virusului. dezinfectarea uneltelor. Uneori frunzele prezintă fenomenul de brunificare a nervurilor. Plantele atacate se vor smulge şi se vor arde. timp de 8-9 ani. Ca primă măsură de combatere se impune dezinfectarea termică a solului cu vapori supraîncălziţi. şi Canada. Pe frunze. Foarte caracteristice şi evidente sunt simptomele pe fructe. Simptomele sunt foarte evidente pe vreme răcoroasă şi luminozitate redusă. În natură. în timp ce în condiţii de temperatură ridicată (peste 28°C) şi lumină intensă sunt slab exteriorizate. Olanda. la suprafaţa lor observându-se pete uşor adâncite. în culturile de castraveţi.A. cu diametrul în jur de 30 nm. care se găsesc în sol. delimitate de o bordură de culoare verde-închis. fiind cunoscută în multe ţări din Europa (Franţa. Măsuri de prevenire şi combatere. Simptome. deschise la culoare. Suedia. de culoare galbenă-brunie sau cenuşii-brunii. Inactivarea termică a virusului are loc la 60°C în 10 minute. Atacul se manifestă pe frunze şi fructe. de dimensiuni mici. cu aspect hidrozat. care constituie o sursă permanentă de infecţie. ca şi în cazul mozaicului verde.

După câteva zile.A. circulare sau colţuroase. Numărul petelor variază în funcţie de condiţiile climatice şi de soi. în S. care apoi se brunifică. De regulă. frunze. se sfâşie şi cad. putâng ajunge până la 5060 pe o singură frunză. Boala se manifestă în cursul întregii perioade de vegetaţie. de culoare verde-închis. Foarte caracteristic se prezintă atacul pe frunzele mature. La început. să ajungă la 15 mm. în anul 1940. Pe timp umed. pe faţa inferioară a petelor apare un exsudat mucilaginos. după cum timpul este umed sau uscat. numărul petelor pe cotiledoane nu este prea mare. solarii şi răsadniţe. Dye et Wilkie Această boală este foarte răspândită şi păgubitoare pentru culturile de castraveţi din Europa. pe cotiledoane. pentru ca mai târziu. sub forma unor pete mici.Bacterioze PĂTAREA UNGHIULARĂ A FRUNZELOR DE CASTRAVEŢI Pseudomonas syringae pv. hidrozate. Smith et Bryan) Joung. plantele continuând să se dezvolte. dacă umiditatea atmosferică este ridicată (peste 90 %). bine conturate. Adesea petele confluează. În România a fost semnalată de Tr. Simptome asemănătoare apar şi pe tulpini şi pe peţiolurile frunzelor. sub formă de picături. plantele continuând să se dezvolte.. care se usucă şi rămâne ca o crustă albă-cenuşie. ţesuturile petelor se necrozează şi capătă o culoare cenuşie-gălbuie. înconjurate de o zonă galbenă-verzuie. De regulă. Săvulescu. Simptome. şi Canada. de 2-7 mm în diametru. . petele sunt mici. pe toate organele aeriene: cotiledoane. de culoare verde-închis la început.U. Lachrymans (E.A. tulpini şi fructe. numărul petelor pe cotiledoane nu este prea mare. de Smith şi Bryan. pe care apar pete hidrozate. Primele simptome apar îndată după răsărirea plăntuţelor. limbul apărând perforat.U. producând pierderi mari ce ajung până la 50 %.F. Atacul se întâlneşte frecvent la culturile din câmp şi la cele din sere. A fost semnalată şi studiată în anul 1915. dispuse frecvent de-a lungul nervurilor. se usucă şi se necrozează. care apoi se veştejesc şi putrezesc sau se se usucă. de cele mai multe ori colţuroase. ocupând suprafeţe mari din limb. la castraveţi şi pepeni. S.

Bacteria Ps.Pe fructe atacul se întâlneşte mai rar. unelte cu care se lucrează. albicioase. se prezintă ca o crustă fină. sensibilă la lumina solară şi mai puţin la uscăciune. cu temperatura de dezvoltare între 1-35°C. mucilaginoasă. bacteria este diseminată de apa de ploaie sau aspersie. Bacteria are formă de bastonaş. sub forma unor pete mici. solitare. Lachrymas nu coagulează laptele. La suprafaţa acestor ulceraţii apar.F. ele rămân mici şi uneori deformate. de 1. din diviziunea Bacteria. În bulion. Timpul secetos împiedică dezvoltarea bolii. fam. când umiditatea atmosferică depăşeşte 90 %. nu produce NH3 şi H2S. optima fiind de 25-27°C. de culoare crem. În seminţe bacteria îşi păstrează . Infecţia frunzelor se face prin stomate. formând peliculă. Pătarea unghiulară a frunzelor este produsă de bacteria Pseudomonas syringae pv. picături mucilaginoase. Pseudomonadaceae. lichefiază gelatina. bacteria rezistă în seminţele provenite din fructe atacate şi în resturile de plante bolnave până când acestea se descompun. de 1-3 mm. bacteria pătrunde prin leziunile mici ale pieliţei. lachrymans (E. vânt. lucioase. Este asporogenă. Agentul etiologic. Bacteriile cauzate pătrund şi în straturile mai adânci ale fructului infectând în acest caz şi seminţele. Temperatura optimă pentru evoluţia bolii oscilează între 19-27°C. bacteria dezvoltă o cultură abundentă.8 µm. aerobă. hidrolizează parţial amidonul.Smith et Bryan) Joung. circulare. după ce se usucă. nu reduce nutriţii. Dye et Wiljie. syringae pv. Boala este deosebit de gravă în verile sau în regiunile caracterizate printr-o mare cantitate de precipitaţii. De la un an la altul. cu centrul albicios. ca şi pe celelalte organe bolnave. albă-cenuşie. dimineaţa înainte de a se evapora picăturile de apă sau de rouă. cu capetele uşor îndoite. În timpul vegetaţiei. bacteria se dezvoltă slab până la moderat. adâncite. Perioada de incubaţie durează 2-3 zile în cazul înfecţiilor primare şi 8-10 zile pentru infecţiile secundare. Plantele atacate intens au creşterea încetinită şi producţia mult diminuată atât cantitativ cât şi calitativ. Gram-negativă. în perechi sau dispuse în lanţuri. cu 1-5 flageli polari. produce indol. care au aspectul unor ulceraţii.2-2 x 0. hidrozate. insecte. În fructe. netede sau uşor proeminente. albicioase sau gălbui care. Pe agar nutritiv bacteria formează colonii circulare. Pe felii de cartof. Dacă în momentul infecţiei fructele sunt tinere.

Alcupral 50 PU – 0. când intensitatea atacului este mai mare.5 %. Record (1. În prezent au fost create şi introduse în cultură mai multe soiuri sau hibrizi de castraveţi toleranţi sau rezistenţi la atacul acestei bacterii. Adonis ş. Hidroxid de cupru R. . efectuându-se apoi o arătură adâncă.R. O atenţie deosebită se acordă în prezent cultivării soiurilor sau hibrizilor de castraveţi cu rezistenţă sau toleranţă la infecţia cu acest patogen. Costache şi colab. se elimină plantele atacate şi se va aplica primul tratament foliar cu unul din produsele: Champion 50 WP – 0. 2. Premier. Gh. Select. Gh..25 % sau Super Champ FI – 0. Sonet. După recoltare. îndată după răsărire.viabilitatea până la 2 ani. 3). Irigarea se va efectua numai prin rigole.5 %. (15 %) – 1. Marinescu (1981. Mancozeb 800 – 0. Curzate Plus T – 0. Novozir MN 80 – 0.5 l/ha.3 %.2 %. În timpul vegetaţiei. De mare importanţă în prevenirea apariţiei bolii sunt respectarea asolamentului de 3-4 ani şi folosirea unei seminţe sănătoase (obţinută din fructe neatacate) sau dezinfectate.3 %. (M.S. Agnes şi Triumph au prezentat toleranţă faţă de acest patogen. deoarece apa prin aspersie vehiculează patogenul de la plantele bolnave la cele sănătoase. bacteria migrează în cotiledoane. Rezultate similare s-au obţinut şi prin utilizarea tratamentului termic umed la 53°C timp de o oră. numai Gemini. folosind produsele Kocide 101 – 0.2 %.75 %. 2004). Bonillie Bordelaise – 0. Următoarele 2-3 tratamente se vor efectua la intervale de 8-10 zile. resturile vegetale vor fi adunate şi arde. O atenţie deosebită se va acorda combaterii. pentru a favoriza o aerisire corespunzătoare a plantelor. Măsuri de prevenire şi combatere. ca: Topaz. asigurând astfel infecţia primară. în special.1 %.a. Cryptonol – 0. frecvenţa atacului fiind de 2.5 %.2 %. pe fond de infecţie artificială. linii şi hibrizi de castraveţi testaţi în câmp. Funguran OH 300 SC – 1 – 1. Marinescu (1986) arată că din 30 de soiuri. 1982) a obţinut rezultate foarte bune în dezinfectarea seminţelor aplicând tratarea chimică prin vacuum infiltraţie. În culturile de castraveţi din spaţii protejate se vor îndepărta frunzele puternic atacate de această bacterie. în prima parte a perioadei de vegetaţie. Odată cu germinarea seminţelor.

dovlecelul şi dovleacul. frunzele îşi recapătă turgescenţa. Săvulescu şi colab. netede. întâia oară. Fructele plantelor atacate sunt ofilite. semnalată pentru prima dată în S. în corpul cărora iernează. aerobă sau facultativ anaerobă. dovleac. zbârcite. producând ofilirea şi în final uscarea plantei. o traheobacterioză. de E.Smith. Această ofilire este o boală tipică a vaselor. Transmiterea bacteriei de la an la an se face prin intermediul coleopterelor Diabrotica vittata şi D. Perioada de incubaţie este de 7-15 zile. Infecţia se face numai prin rănile produse de aceste insecte. în anul 1893. . albicioasă.A. în vasele conducătoare. apoi trece în parenchim. unde formează caverne pline cu mucilagiu. Temperatura optimă de dezvoltare a bacteriei este de 25-30°C. în prezenţa picăturilor de apă. Din frunze bacteria migrează în peţiol şi tulpină şi treptat întreaga plantă se ofileşte.F. La început se ofilesc porţiuni mici din limb. Undecimpunctata. care împiedică circulaţia sevei. Pe felii de cartof sterilizat cultura este mucilaginoasă. Bacteria E. rădăcina şi peţiolii frunzelor nu prezintă simptome de îmbolnăvire. iar în decurs de 12-15 zile planta este invadată în întregime. Agentul etiologic. Într-o secţiune transversală prin tulpina plantelor bolnave se constată prezenţa unui mucilagiu alb-cenuşiu. Gram-negativă. iar maxima de 34-35°C.5-0. În cursul nopţii. cu structură în formă de reţea. de Tr.OFILIREA BACTERIANĂ A CUCURBITACEELOR Erwinia tracheiphila (E. Tulpina. Atacă în special – castraveţii. În ţara noastră a fost observată. la început.U. Frunzele ofilite se răsfrâng în jos peste peţiol ca nişte umbrele care se închid. albicioase. Boala se manifestă prin ofilirea limbului. cu flageli peritrichi. Tracheiphila se prezintă sub formă de bastonaşe solitare. lucioase. în anul 1953. de 1. asporogenă.7 µm. este întâlnită în prezent pe toate continentele unde se cultivă cucurbitaceae.F. umede. sensibilă la căldură şi uscăciune. Pe geloză formează colonii mici.5 x 0.. Simptome. care se extind repede cuprinzând limbul în întregime. minima de 8°C. simptom uşor de observat în timpul zilei. Bacteria se instalează în vasele conducătoare. putând fi întâlnită şi pe pepenii galbeni. dovlecei. Bemincasa cerifera etc.Smith) Holland Această bacterioză. începând cu frunzele bazale. În afară de castraveţi. bacteria mai atacă pepenele galben.2-2.

macerarea şi transformarea ţesuturilor într-un putregai moale. Zurini şi V. Plantele bolnave se vor aduna şi se vor distruge prin ardere pentru a nu constitui sursă de infecţie pentru alte insecte. lachrymans. cu centrul albicios. În secţiune prin tulpină se constată brunificarea vaselor conducătoare. Cu timpul ţesuturile din dreptul petelor se usucă. Federaţia Rusă etc. . tulpini şi fructe. în anul 1978. are caracteristici morfologice. devin hidrozate şi prezintă pe faţa inferioară exsudat bacterian abundent. lachrymans. Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor. iar temperatura oscilează între 26-27°C. Simptome. de 1-3 mm..Măsuri de prevenire şi combatere. sub forma unor pete adâncite.. colţuroase. Bacteria Ps. ţesuturile fructelor atacate se macerează. devin pergamentoase. În condiţii favorabile (umiditate atmosferică peste 85 %) petele pot să conflueze. de 3-5 mm în diametru. Agentul etiologic. produce pagube importante culturilor de castraveţi din spaţiile protejate. Într-o fază mai evoluată a bolii ţesuturile petelor par a fi „opărite”. Syringae pv. Simptomul cel mai caracteristic al acestei boli se manifestă pe fructe. evidenţiindu-se simptomul de arsură a frunzelor. Syringae pv. care pot ajunge în unii ani până la 30-40 % din producţie. Pe frunze apar iniţial pete mici. care se întâlneşte frecvent în Bulgaria. După câteva săptămâni plantele intens atacate se ofilesc şi pier. PĂTAREA FRUNZELOR ŞI PUTEGAIUL MOALE AL FRUCTELOR DE CASTRAVEŢI Pseudomonas bürgeri Rot. Ucraina. cu aspect apos. Această bacterioză. ocupând suprafeţe mari din limbul frunzelor. I. fiziologice şi biochimice asemănătoare cu ale bacteriei P. transformându-se într-o masă moale apoasă. acoperit de exsudat bacterian. În România. boala a fost semnalată. Severin. Marinescu. Pentru prevenirea şi combaterea bolii se recomandă aplicarea măsurilor indicate în cazul bacteriei Ps. de culoare verdeînchis. de Gh. frunze. la suprafaţă cu un abundent exsudat albicios. Când umiditatea atmosferică depăşeşte 85 %. Bürgeri Rot. Îndată după apariţia bolii se vor aplica tratamente foliare pentru distrugerea insectelor vectoare.

din diviziunea Bacteria. pot să conflueze şi să distrugă porţiuni mari din frunze. Infecţia se realizează prin stomate. Pentru prevenirea şi combaterea bolii se recomandă aceleaşi măsuri indicate împotriva bacteriei Ps. dovleci şi dovlecei fiind deosebit de păgubitoare pentru culturile forţate din răsadniţe.4-0. de culoare galbenă. cu marginile ondulate.A. Pe geloză nutritivă coloniile sunt rotunde. boala este cunoscută în prezent şi în Europa şi Asia. lachrymans. de 3-7 mm şi diametru. nu reduce nitraţii.3 x 0. Bacteria X. izolate. dovlecel şi dovleac sub forma unor pete mici. produce NH3 şi H2S. petele sunt înconjurate de un halou galben. În condiţii de umiditate atmosferică ridicată. fără a produce pagube prea mari.5-1. iar cea letală este în jur de 49°C. cu un flagel polar. 1982) consideră că această bacterie se transmite prin seminţe. et Curt. Uneori. Unii cercetători (Vincent Sealy şi Brathwaite. hidrolizează amidonul. în S. la pepeni galbeni. de culoarea chihlimbarului. de către Bryan. maxima de 35°C. slab delimitate. cucurbitae (Bryan) Dowson. în dreptul ţesutului atacat se observă prezenţa unui exsudat bacterian. galbene. în anul 1925.) Rostowzew Mana cucurbitaceelor se întâlneşte frecvent la castraveţi. hidrozate. atacul apare şi pe fructe sub formă de pete adâncite. Temperatura optimă de creştere este de 25-30°C. se prezintă sub formă de bastonaşe mobile.6 üm. Pseudomonadaceae. Simptome. perechi sau înlănţuite. sere şi solarii. Într-o fază mai avansată a atacului petele devin brune. syringae pv. de 0. circulare sau unghiulare. Atacul se observă pe frunzele de catraveţi. Micoze MANA CUCURBITACEELOR Pseudoperonospora cubensis (Berk. cu picături de exsudat la suprafaţă. opalescente. fam. peptonizează dar nu coagulează laptele. . Agentul etiologic.U.PĂTAREA BACTERIANĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE Xanthomonas cucurbitae (Bryan) Dowson Semnalată prima dată.. Rareori. Lichefiază lent gelatina.

Frunzele puternic atacate se usucă. La vârful ramificaţiilor. sunt atacate aproape toate frunzele plantelor. conidii ovoide. la început de culoare verde-gălbuie. Pe fructe. Săvulescu. optima fiind 16-22°C şi de prezenţa picăturilor de apă pe frunze. În câmp. atacul se întâlneşte foarte rar. În anii cu precipitaţii abundente. se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor infectate. ord. rămân mici. Pe faţa inferioară a frunzelor. Apariţia şi evoluţia bolii sunt favorizate de temperaturi ce oscilează între 10-30°C. pentru ca după câteva zile să devină brune. America de Nord. terminate prin câte 2 sterigme inegale. începând cu cele bazale. având loc în astfel de cazuri avortarea florilor. pe fiecare frunză formându-se peste 200 de pete. Pierderi foarte ridicate. de 18-28 x 12-20 µm. Miceliul ciupercii. prin apariţia unor pete. Et Curt) Rostow. devin sfărâmicioase şi cad. în dreptul petelor se formează un puf cenuşiu-violaceu. după ce înoată în apă emit flamente . care pot să conflueze şi să distrugă porţiuni mari din limb. cenuşii-gălbui. boala manifestându-se pe partea superioară a frunzelor. însă. de 2-24 mm diametru. dichotomic ramificaţi în treimea superioară. de 100-320 x 4-9 µm. Boala este produsă de ciuperca Pseudoperonospora cubensis (Berk. unicelulare. atacul acestui patogen poate cauza compromiterea parţială sau totală a culturilor de castraveţi din câmp. fam. de regulă colţuroase. Peronosporaceae. ramificat. Ajunse pe frunzele plantelor gazde. se formează. mai rar izolaţi. Diseminarea conidiilor se face de către curenţii de aer. Plantele pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare. alcătuit din conidioforii şi conidiile (zoosporangii) ciupercii. în lipsa tratamentelor. din cauza distrugerii aparatului foliar. Agentul etiologic. apoi galbene ca lămâia. Deseori. de apa de ploaie. De pe miceliu ies prin stomate conidiofori incolori. boala se întâlneşte doar în anii cu veri ploioase şi răcoroase sau în regiunile caracterizate printr-o cantitate mai mare de precipitaţii. Simptome. Asia şi Africa. Peronosporales. care pot ajunge până la 80 % din producţie. vrejii rămân desfrunziţi. Conidiile se diferenţează în timpul nopţii şi devin mature după 12-13 zile. în perioada de vegetaţie. având un gust neplăcut. se veştejesc. ele germinează în picături de apă la temperaturi cuprinse între 16-22°C şi produc zoospori biflagelaţi care. nu mai ajung la maturitate. În condiţii favorabile dezvoltării bolii. În ţara noastră a fost semnalată în anul 1928 de către Tr.Această boală este cunoscută în numeroase ţări din Europa. Din clasa Oomycetes. asociaţi în fascicule câte 2-3. produce la culturile din solarii şi sere în ciclul al doilea de cultură (datorită condensului). de unelte etc. în absenţa unor măsuri adecvate de protecţie.

Semănatul sau plantatul să se facă la distanţe corespunzătoare. Patafol – 0. menţinerea unei temperaturi nocturne în jur de 20°C. pentru ca plantele din familia Cucurbitaceae să nu revină pe acelaşi teren decât după 4-5 ani.75 %. Primăvara. Previcur 607 SL – 0. Captan 50 WP – 0. Se va respecta un asolament raţional. Alcupral – 0. sferici. Mikal M – 0.35 %. Equation Pro – 0. O eficacitate foarte bună au fungicidele sistematice sau cele cu bază chimică mixtă. producând noi infecţii. Planet 72 WP – 0.2 %. oosporii germinează şi produc zoospori ce cauzează infecţiile primare.2 %. Scut 80 – 0. După recoltare se vor strânge şi se vor arde toate resturile de plante rămase pe câmp. iar cele cu fungicide sistemice sau contact + sistemice l a10-12 zile. Polyram DF – 0. Merpan 50 WP – 0. care rezultă în urma procesului sexual. lucrare urmată de arătura adâncă de toamnă. gălbui-bruni. Fungaron OH 50 WP – 0. Curzate Man – 0.5 %. Bravo 500 SC – 0.de infecţie ce pătrund în ţesuturi prin stomate.15 %. pentru a se asigura o bună aerisire a culturii.5 %.2 %.075 %. Perioada de incubaţie durează 4-5 zile. pentru a nu se forma condens pe frunze.2 SL – 0. Novozir MN 80 – 0.25 %.3 %.15 %.25 %. Folpan 50 WP – 0. pân? La 40°C. evitarea irigării prin aspersiune.2 %. de 36-43. Antracol 70 WP – 0.2 %.25 %.5 µm diametru.2 %. Conidiile pot supravieţui şi la temperaturi mai ridicate. Curzate Plus T – 0.2 %. Oxicupral 50 PU – 0.2 % şi Ridomil Gold MZ – 0. În perioada de vegetaţie se vor aplica stropiri foliare preventive cu unul din următoarele produse: zeamă bordeleză – 0.25 %.2 %. pe vreme umedă. În lupta contra manei castraveţilor s-au obţinut succese deosebite prin crearea şi introducerea .4 – 0. Maria Cârjă (2002) a obţinut rezultate foarte bune în combaterea manei cu produsele Ripost M – 0. Captalit B – 0. În sere se impune respectarea distanţei de plantare şi palisarea culturii pentru a se asigura o bună aerisire.3 %.2 %.15 % sau Acrobat MZ – 0. Mancozeb 800 – 0. ca: Patafol PU – 0. În timpul iernii ciuperca rezistă în resturile de plante atacate din câmp. Măsuri de prevenire şi combatere. Uneori şi conidiile rămân viabile pe vrejii culturilor din sere şi solarii.2 %.2 %.2 % şi Mirage F – 75 WP – 0. Quadris SC – 0.04 %. Aliette 80 WP – 0. Tratamentele cu fungicide de contact se repetă la intervale de 5-6 zile. Labilite 70 WP – 0. Shavit F – 0.2 %. sub formă de oospori.3 %. Proplant 72. Minorix 70 – 0. Zetanil Blu – 0.25 %.2 %. de pe care se răspândesc la culturile din câmp.25 %.

. în toate fazele de dezvoltare. iar în 1878. Speciile S. Rezistenţa se manifestă prin limitarea dezvoltării ciupercii şi prin inhibarea sporulării ei. în mod deosebit frunzele şi vrejii. cunoscută încă înainte de anul 1800. Geamăn. În câmp. cauzată de ciuperca Leveiliula cucurbitacearum. infecţiile repetându-se apoi până la sfârşitul perioadei de vegetaţie. în Transilvania. ca fiind produsă de Erysiphe orontii. de dimensiuni mici la început (6-10 mm în diametru). Simptome. confluează. constată pentru prima dată existenţa unei noi făinări a castraveţilor în România. taurica f. în solariile de la Bărcăneşti – Ploieşti. În ţara noastră. orontii atacă toate organele aeriene ale plantelor. circulare sau neregulate. petele se extind. boala se manifestă pe ambele părţi. acoperind porţiuni mari sau chiar întreaga frunză. Erysiphe orontii Castagne emend. la dovlecei. începând cu a doua jumătate a lunii iunie. este cea mai păgubitoare boală a cucurbitaceelor (castraveţi. Braun. (C. iniţial izolate. fapt ce are ca urmare diminuarea considerabilă a cantităţii şi calităţii recoltei. 2003). fuliginea şi E. în lipsa tratamentelor.cucumis – sativa Zapr. ca: Record. U. prin pete albe. Regal F1. Asterix F1. ex Fr.în cultură a unor soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi. cu aspect făinos. pot ajunge până la 60-70 % din recolta posibilă. cât şi în cele din sere şi solarii.) Poll. Pe măsură ce atacul evoluează.sp.a.) Făinarea. În anul 1977. dovlecei şi dovleac). E. FĂINAREA CUCURBITACEELOR Sphaerotheca fuliginea (Schl. Cornisem ş. primele simptome ale bolii apar. mai frecvent pe cea superioară. răspândite neuniform pe suprafaţa limbului. Fuss. pepeni galbeni. acelaşi autor a semnalat la castraveţi cauzată de Sphaerotheca fuliginea. Pierderile produse de făinare sunt deosebit de grave. Atacul acestor patogeni stânjeneşte dezvoltarea normală a plantelor şi determină ofilirea prematură. Leveillula cucurbitacearum Golovin (sin. Petele devin . Pe frunze. nedelimitate. Royal F1. care se întâlneşte în prezent atât în culturile din câmp. în special pentru culturile forţate de castraveţi când. în majoritatea anilor. fiind însă afectate. L. Gheorghieş şi I. de către M. această boală a fost menţionată prima dată în anul 1853. Docea şi colab. Cornirom.

periteciile apar de obicei în lunile octombrie – noiembrie. până la 120 pe o singură frunză. făinarea produsă de specia Leveillula cucurbitacearum se aseamănă foarte mult cu mana castraveţilor cauzată de ciuperca Pseudoperonospora cubensis. Ţesuturile frunzelor din dreptul petelor se îngălbenesc. periteciile ciupercilor. orontii. petele sunt de culoare galbenă-limonie pe faţa superioară (ca şi în cazul manei. se brunifică şi se usucă. apoi brune-negricioase. din clasa Pyrenomycetes. zbârcite. Petele sunt dispuse pe întreaga suprafaţă a limbului în număr mare. ele rămân de dimensiuni mai reduse. Erysiphaceae. ex Fr. În condiţii optime. Atacul cauzat de L. fuliginea şi de E.făinoase datorită apariţiei la suprafaţa lor a conidioforilor şi conidiilor ciupercii. Erysiphales. care deseori acoperă de jur-împrejur aceste organe. atacul se manifestă şi pe peţiolii frunzelor. U. În sere. În primele faze. mai ales pe faţa inferioară a frunzelor de la baza plantelor. albicioasă.. fiind însă mai puţin abundente. Braun şi Leveillula cucurbitacearum Golovin. constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. izolate sau confluente. Spre deosebire de simptomele generate de S. datorită defolierii premature a plantelor. petele apar în număr foarte mare. cele tinere sunt aproape imune. fructificaţiile pot să apară şi faţa superioară a limbului. în pâsla miceliană de la suprafaţa petelor se observă prezenţa a numeroase punctişoare de culoare galbenă în primele faze.) Poli. delimitate de nervuri. Ca urmare a distrugerii ţesuturilor din dreptul petelor frunzele se usucă. Agentul etiologic. Pierderile produse de făinare sunt deosebit de grave în special pentru culturile forţate de castraveţi. În condiţii favorabile dezvoltăţii ciupercii (temperatura de 18-24°C. Într-o fază mai evoluată a bolii. de dimensiuni cuprinse între 4 şi 5 mm diametru. În condiţii favorabile. nesuculente. printr-o pâslă pulverulentă. fam. umiditatea atmosferică 75 %. cucurbitacearum se observă pe frunze sub forma unor pete colţuroase. la care în lipsa tratamentelor pot ajunge până la 60-70 % din producţie. pe cârcei şi pe vreji. Erysiphe orontii Costagne emend. Deşi fructele sunt atacate foarte rar. Frunzele sunt mai sensibile după 16-23 de zile de la desfacere. iar în cazul pepenilor nu acumulează zahăr. ajungând până la 25 mm lungime şi 12 mm lăţime. Făinare cucurbitaceelor poate fi produsă de ciupercile parazite Sphaerotheca fuliginea (Schlecht. vizibile pe ambele feţe. cu care se poate confunda uşor macroscopic). ord. prezentând pe partea inferioară o inflorescenţă albicioasă uşor vizibilă cu ochiul liber. .

orontii. În seră ciuperca formează peritecii la temperaturi mai ridicate decât în câmp 22-27°C. a periteciilor ciupercii S. mai rar sferică. În culturile protejate. conidiile speciei S. elipsoidale. de apa de ploaie. Primele peritecii apar la sfârşitul lunii august. rotunjite la capete. 70-80 %. incolore. la o umiditate relativă aproape identică cu cea din câmp (64-80 %). Identificarea patogenului care produce făinarea este dificilă deoarece. Cele ajunse pe organele susceptibile germinează la temperaturi curpinse între 10 şi 35°C. periteciile au dimensiunile cuprinse între 69 şi 121. în ţara noastră. Din observaţiile efectuate în perioada 1969 – 1970 de E. prevăzute la suprafaţă cu apendici simplic sau neregulat ramificaţi. ele conţin o singură ască ovoidă. de 90-140 µm diametru şi conţin 5-12 asce. iar la maturitate brune. de 23-45 x 12-25 µm. cu un optim la 26-28°C şi la umiditatea atmosferică de 70 %. Astfel. fiind răspândite de curenţii de aer. Diagnosticarea precisă se face însă numai pe baza periteciilor care sunt globuloase. rezultând astfel lanţuri de conidii incolore. Perioada de incubaţie. de 20-24 x 14-16 µm. Totusi şi în acest caz se poate face o diferenţiere. fuliginea şi E. în condiţii favorabile este de 4-7 zile. pe plante se dezvoltă numai stadiul conidian al ciupercilor care este foarte asemănător.Miceliul speciilor S. avându-se în vedere aspectul diferit al conidiilor. reiese că în câmp formarea periteciilor este favorizată de temperaturi cuprinse între 10-20°C şi de o umiditate relativă mai scăzută. de 12-25 x 12-14 µm. Ciuperca se hrăneşte din celulele epidermale cu ajutorul haustorilor. fuliginea.2 µm. cu 2-4 ascospori ovoizi. incolori sau gălbui. orontii au formă cilindrică. Forma conidiană a acestor specii este de tip Oidium. La S. ramificat şi septat. unicelulari. emit un filament de germinare care se fixează la suprafaţa ţesuturilor cu ajutorul apresorilor. erecţi. cu 8 ascospori elipsoidal – ovoizi. incolori. Conidiile servesc ca organe de propagare a ciupercii în tot timpul perioadei de vegetaţie. fuliginea sunt eliptice. de obicei. trunchiate la capete. fuliginea pe castraveţi şi dovlecei. periteciile se formează mult mai frecvent decât în cele din câmp. Miceliul acestor specii este filamentos. unicelulare. care se fragmentează de repetate ori. iniţial incolore. insecte etc. iar cele de la E. apoi galbene. complet închise. Docea şi Voica Ignat. În zona . periteciile sunt mai rare. orontii se dezvoltă ectoparazit. În urma cercetărilor efectuate autorii menţionaţi semnalează pentru prima dată prezenţa. de 1-3 ori mai lungi decât diametrul periteciei. La specia E. fixându-se la suprafaţa organelor atacate cu ajutorul apresorilor. de 50-80 x 50-65 µm. Din miceliu se formează conidiofori simpli. filamentoşi. de 4070 x 12-14 µm.

Bravo 500 SC – 0. Măsuri de prevenire şi combatere. Din miceliul endofit ies la suprafaţă. incoloră. ce conţin 2-4 ascospori elipsoidali. în special în culturile protejate. unicelulară. conidiofori simpli sau puţin ramificaţi la bază. În sere apariţia atacului poate fi preîntâmpinată printr-o reglare a umidităţii relative în perioade cu insolaţie puternică şi aer uscat prin efectuarea în timpul zilei a 1-2 aspersii scurte („şpriţuiri”). cilindrici. cu hife subţiri. Conidiile servesc la propagarea bolii în timpul perioadei de vegetaţie. lucrare ce va fi urmată de arătura adâncă. Ajunse pe frunzele de castraveţi ele germinează. incolori sau slab coloraţi în brun.4 %. În fiecare peritecie se găsesc mai multe asce (7-40). de culoare brunăînchisă. septaţi. intercelular. făinarea a fost produsă. Morestan – 0. rotunjită la capete sau uşor ascuţită la bază. la apariţia primelor simptome cu fungicide de contact ca: sulf muiabil – 0. de 100-600 x 4-5 µm. Microthiol – 0. după primele infecţii. În timpul vegetaţiei. în fascicule (2-4). cilindrică. numai de ciuperca S. În condiţii de câmp se impune şi respectarea unei rotaţii raţionale. care pătrunde în mezofilul frunzei unde se dezvoltă intercelular.de sud-est a ţării. de 41-76 x 11-23 µm. Stadiul conidian este de tip Oidiopsis. incolori. prin stomate. de 25-40 x 15-20 µm. se vor aplica tratamente foliare. ce se întreţes cu miceliul secundar. ovoide. De regulă. Periteciile sunt mari. cu haustori globuloşi intracelulari. La extremitatea conidioforilor se separă câte o conidie mare. Leveillula cucurbitacearum se deosebeşte de primele două specii prin aceea că miceliul primar este endofit. conidiile sunt solitare. fiind uşor diseminate de curenţii de aer. Thiovit Jet – 0. cât şi în cele din câmp. fuliginea. iar miceliul secundar este ectofit. De la un an la altul. prevăzute la suprafaţă cu apendici inseraţi bazal. rareori câte două. cu apresori din care nu se observă diferenţierea haustorilor. turtit-sferice. . ciupercile care produc făinarea cucurbitaceelor rezistă ca peritecii. de 100-250 µm în diametru. atât în culturile din seră. Pentru a reduce la minimum rezerva biologică a agenţilor patogeni ai făinării se recomandă ca după terminarea recoltării să se adune şi să se distrugă prin ardere toate resturile vegetale. apar în număr foarte mari conidiile care produc epifiţii grave în culturile de cucurbitacee. incolor. în cazul în care se diferenţiazaă şi sub formă de conidii în sere şi solarii.4 %.4 %. pe faţa inferioră a frunzei. formând un filament de infecţie în partea bazală. incolori.2 %.05 %. În primăvară.05 %. Karathane LC – 0.

Saprol 190 EC – 0. Boala se manifestă pe tulpini. Konker – 0. Merestro F1.03 %.05 %.1 %.015 %. Săvulescu şi colab. Quadris SC – 0. care este cea mai răspândită. PUTREGAIUL ALB AL TULPINII ŞI FRUCTELOR DE CASTRAVEŢI ŞI PEPENI GALBENI Sclerotinia sclerotiorum (Lib. de culoare gălbuie la început. această boală a fost menţionată prima dată. Geamăn. În lupta contra acestei boli o atenţie deosebită trebuie acordată creării şi cultivării de soiuri şi hibrizi rezistenţi la atacul ciupercii Sphaerotheca fuliginea. 0. producând. Goldazim 500 SC – 0. Bayfidan 250 EC – 0. Bayleton 5 PU – 0.025 %. Octopus F1. Foarte eficace s-au dovedit şi unele produse sistematice. Sulfoli – 0. În cazul în care făinarea este produsă de Leveillula cucurbitacearum tratamentele se vor efectua cu produse sistemice.2 %.Kumulus DF – 0.05 %. Adonis F1 ş.05 %. moi. Rubigan 12 EC – 0. în porţiunea bazală sau şi mai sus până la 1. apar pete hidrozate. ca: Astrea F1. Cavaler 250 SC – 0. Mirage F7 WP – 0. petele se . care se extind repede de jurîmprejurul vrejului. 2003). Alibi F1. iar cele cu fungicide sistemice la 12-15 zile.125 %. În ţara noastră.) de Bary Putregaiul alb al tulpinii şi fructelor de cucurbitacee se întâlneşte frecvent în culturile de castraveţi şi pepeni galbeni din sere şi solarii. Maria Cârjă (2002) a obţinut rezultate foarte bune în combaterea făinării produsă de S. ca: Nimrod – 0.04 – 0. Stroby – 0.3 %. Pedroso F1. (C. de Tr. Topas 100 EC – 0. Stropirile cu fungicide de contact se repetă la intervale de 810 zile.015 %.a.5 (5 l/ha). în condiţii de umiditate atmosferică ridicată (peste 90 %) şi temperaturi moderate (18-20°C).a.015 % sau cu Baycor 25 WP – 0. Shavit 25 EC – 0. Gheorghieş şi I. pe peţiolii frunzelor şi pe fructe. apoi brună-deschis. fuliginea cu produsele: Shavit F – 0.5 m înălţime la nivelul ramificaţiilor.1 %. Tilt 250 EC – 0. pierderi ce pot ajunge până la 10-15 % din producţie. Leon F1.03 % ş.074 %. Orius – 0.05 % şi Sanazole 250 EC – 0.015 %.015 %. Asterix F1. Bumper 250 EC – 0. Pe tulpini. în anul 1938.03 %.1 %. Simptome. Trifmine 30 WP – 0.01 %.015 %. Pe măsură ce ţesuturile invadate se descompun în fasciule. Bumper 250 EC – 0.05 %. Dacfolim – 0.25 %.

Agentul etiologic. Apoteciile conţin numeroase asce cu câte 8 ascospori. ca şi peţiolii frunzelor. care reprezintă miceliul. Boala este favorizată de umiditatea ridicată (peste 90 %) din sol şi atmosferă. după câteva zile. ca: tomatele. fiind capabilă să producă infecţii între 0 şi 28°C. părţile superioare ale plantelor se veştejesc treptat şi se usucă. Sclerotinia sclerotiorum (Lib. boala apare în ciclul I de cultură. Sclerotiniaceae. între cele două cicluri de cultură. în care se diferenţiază scleroţii ciupercii.) de By. sclerotiorum este o ciupercă polivoră care atacă şi alte specii de legume cultivate în sere şi solarii. prevăzute cu un peduncul subţire. pe care se formează. fam. S. ovoizi. varza.5 – 1. de mărimea boabelor de mazăre (0. În câmp boala apare mai rar. în special cele din apropierea solului. de culoare brună. boala se propagă prin miceliu din ţesuturile distruse dispersate de curenţii de aer sau de apa de irigaţie prin aspersie. care produc noi infecţii. Această ciupercă rezistă de la un an la altul. de 6-8 µm. Ca urmare a distrugerii ţesuturilor din dreptul leziunilor de pe tulpini. se va dezinfecta solul termic. tari (scleroţii). numai în condiţii de umiditate ridicată. albicios. Vapam etc. În sere. Pentru prevenirea apariţiei bolii în spaţiile protejate se vor aplica cu stricteţe măsurile de igienă culturală. unicelulari. vinetele. scleroţii fiind distruşi într-o oră la temperatura de 55°C. numai când cucurbitaceele se cultivă timp de mai mulţi ani pe aceeaşi parcelă sau după alte specii sensibile la atacul acestui patogen. albicios (asemănător cu vata). fasolea etc. cilindric şi lung de 2-3 cm. . Di-Trapex. Din germinarea scleroţilor rezultă organe în formă de pâlnie – apoteciile. de 1-10 mm în diametru. cu un mucegai vătos. Fructele sunt atacate în diferite stadii de dezvoltare. Helotiales.acoperă cu un mucegai fin. fie ca miceliu activ în plante vii. incolori. salata. Măsuri de prevenire şi combatere. sau chimic cu produse fumigante: Basamid. corpuşoare negre. temperatura optimă pentru infecţie fiind cuprinsă între 16 şi 21°C..5 cm). În timpul vegetaţiei. face parte din clasa Discomycetes. ord. ardeii. fie ca miceliu saprofit în resturi de plante sau ca scleroţi. îndepărtarea plantelor şi a fructelor atacate sau veştejite pe care se instalează de obicei ciuperca. În spaţii protejate. Faţă de temperatură ciuperca este puţin pretenţioasă. Ele se înmoaie şi putrezesc începând de la vârf spre bază şi se acoperă.

pe dovlecei. devine albicios. Produsele trebuie altenate.. Boala se întâlneşte în multe ţări din Europa şi din S. mai frecvent pe frunze. se observă câteva punctişoare mici. apoi cenuşii. picnosporii sunt eliberaţi din picnidii. pepeni verzi şi castraveţi. Pentru stoparea atacului se aplică 3-4 tratamente. de 36-72 x 1. organe pe care apar pete cenuşii în dreptul cărora pulpa putrezeşte. pe care apar.15 %.2 µm. pe faţa superioară a frunzelor. septaţi. Pe timp ploios.În timpul vegetaţiei se va menţine în sere şi solarii o umiditate mai redusă prin aerisiri repetate. Metoben 70 PU – 0. la început verzi-măslinii.1 %. În cazuri mai rare pot fi atacate şi tulpinile şi chiar fructele tinere.1 %.4 – 6 mm în diametru. Picnidiile parazitului sunt globuloase sau piriforme. picnidiile ciupercii. incolori. iar ţesutul din dreptul lor se necrozează.U. Agentul etiologic. Sphaeropsidaceae. Cu timpul petele se extind şi ajung până la 10 mm în diametru.A. ord. negricioase. se usucă şi cad. PĂTAREA ALBĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE Septoria cucurbitacearum Sacc. Această pătare este produsă de ciuperca Septoria cucurbitacearum Sacc. În cazul în care boala îşi face apariţia se vor îndepărta frunzele bazale şi se vor efectua stropiri foliare cu: Calidan SC – 0. În anii cu atacuri intense. mai mult sau mai puţin circulare. cu diametrul de 68-152 µm.2 %. Bavistin 50 WP – 0. la intervale de 10-14 zile. în număr foarte mare.. Rovral 50 WP – 0.1 %. fam.1-2. Simptome. de 0. Ele conţin numeroşi picnospori filiformi. din clasa Coelomycetes. se sfâşie şi cade. frunzele prezentându-se adesea perforate. drepţi sau curbaţi. cu un halo gălbui. Sphaeropsidales. ajung pe organele sănătoase şi produc noi infecţii. pete mici. cu marginea uşor zonată. . În dreptul petelor. cufundate în ţesut şi prevăzute cu o ostiolă largă (20-30 µm diametru). Sumilex 50 PU – 0. Topsin M 70 WP – 0. frunzele se îngălbenesc. vrejii rămânând desfrunziţi. în perioada înflorirefructificare. pepeni galbeni. izolate. Manifestarea bolii are loc pe toate organele aeriene ale plantelor.1 %.

Dithane M 45 – 0. Pe vreme umedă.Iernarea are loc sub formă de picnospori şi picnidiile care se găsesc în resturile de plante atacate. iar mai târziu de culoare brunăroşiatică. apar fructificaţiile ciupercii – lagărele de conidiofori şi conidii – sub forma unor pustule. Măsuri de prevenire şi combatere. La început petele sunt de culoare verde-gălbuie. Boala este favorizată de umiditatea atmosferică ridicată (peste 80 %) şi de temperaturi moderate (18-23°C). în anul 1867. provoacă pieirea plăntuţelor. de Passerini. mai ales în dreptul nervurilor. Halst. tulpini şi fructe. pepeni verzi. et. Boala se întâlneşte frecvent la pepenii galbeni şi verzi din câmp. la suprafaţa petelor. Simptome.). adâncite în ţesuturi care. pe cotiledoane şi pe axa hipocotilă. mai frecvent în câmp şi mai rar în spaţii protejate. Boala a fost descrisă pentru prima dată în Italia.) Ell. (sin.2 %. boala se manifestă pe frunze. Mancozeb 800 – 0. sub forma unor pete superficiale. în condiţii favorabile patogenului. În cazul atacurilor intense se vor face 2-3 tratamente cu Bouillie Bordelaise – 0. dovlecei etc. ANTRACNOZA CUCURBITACEELOR Colletotrichum lagenarium (Pass. delimitate de nervuri. în 1931. Captadin 50 PU – 0.2 %.75 %. fiind cunoscută în toate ţările în care se cultivă aceste specii. C. de 0. producând pierderi de producţie între 10 şi 30 %. În România a fost menţionată prima dată de Tr. La plantele complet dezvoltate. apoi brună-cenuşie. Se recomandă să se aplice cu conştiinciozitate măsurile de igienă culturală după recoltare. petele se confluează şi . Săvulescu şi colab. cu aspect uleios. la început de culoare roz. et Mont. Într-un stadiu mai avansat al bolii.2 %. Pe frunze apar pete de forme variate. urmate de arătura adâncă de toamnă şi de un asolament raţional.5-2 cm în diametru. Plantele sunt atacate în toate fazele de vegetaţie. Primele simptome ale bolii se pot observa îndată după răsărire.2 %.) Arx) Antracnoza este cea mai frecventă şi păgubitoare boală a cucurbitaceelor (pepeni galbeni. de culoare verde-pal la început. apoi brune-negricioase.2 % sau cu Polyram DF – 0. Captan 50 WP – 0. orbiculare (Berk.

) face parte din clasa Coelomycetes. se răsucesc. mărimea lor oscilând în funcţie de planta gazdă. unicelulară. de resturile de ţesuturi antrenate de vânt. Boala este favorizată de temperaturi cuprinse între 22 şi 26°C şi de umiditatea atmosferică peste 90 %. care sunt transportate de stropii de ploaie. proces favorizat de suprapunerea unor ciuperci saprofite ca Rhizopus. verzi-cenuşii. cuprinzând porţiuni mari din fruct. se zbârcesc. incolori.) Ell. cu aspect umded. petele confluează. temperatura . brune. La periferia acervulilor sau printre conidiofori se găsesc 1-5 sete lungi. Fusarium etc.5-7 µm. ca urmare a faptului că fructificaţiile ciupercii – lagărele de conidiofori şi conidii (acervulii) – sfâşie epiderma şi devin aparente. Pe fructe. Macrosporium. petele ajung până la 5-6 cm în diametru. fam. simple. irigarea prin aspersiune. Agentul etiologic. Pe vreme umedă culoarea petelor devine cărămizie sau portocalie. simptom întâlnit frecvent la pepenii verzi. În condiţii de umiditate ridicată. organe pe care apar pete circulare sau ovale. În perioada de vegetaţie ciuperca se propagă prin conidii. Colletotrichum lagenarium (Pas. ord. superficiale. lungi. apoase. et Mont. În caz că sunt atacaţi pedunculii. Arx. cu consecinţe grave asupra cantităţii şi calităţii producţiei. continui sau septaţi. care se necrozează. Astfel. Pe miceliul ciupercii. de 6070 µm. la pepenii verzi. Pe peţiolii frunzelor şi pe vreji apar pete slab delimitate. având consecinţe economice grave atât asupra cultivatorilor cât şi a distribuitorilor. et Hals (sin. Melanconiales. Colletotrichum oligochaetum Cav. de culoare verde-închis. de 8-19 x 3.. care capătă un gust dezagreabil sau chiar amar. de particulele de sol. C. de insecte etc. septate. După Malisa (1963) germinarea conidiilor are loc între 5 şi 35°C. sub forma unor pustule mici. se usucă şi cad treptat. ascuţite la vârf şi mai îngroşate la bază. iniţial de 1-2 cm în diametru.acoperă arii mari din frunze. Melanconiaceae. care se dezvoltă în spaţiile intercelulare. boala poate fi observată şi în timpul depozitării şi valorificării. În scurtă vreme petele se extind. alungite. devenind improprii pentru consum. de 60-140 µm. fructele tinere se înnegresc.8 cm) în pulpă. se zbârcesc şi se usucă. având suprafaţa plană sau cufundată mult (0. Cele mai caracteristice simptome se observă pe fructe. dispuse în cercuri concentrice. se formează acervuli subcuticilindrici. Germinarea conidiilor este în dependenţă de temperatură şi umiditate. la capăt cu câte o conidie ovoidă sau cilindrică. Ţesuturile din dreptul petelor se înmoaie şi putrezesc repede. Alternaria. adâncite în ţesuturi. orbiculare Berk.

umiditate şi faza de vegetaţie a plantelor. Metoben sau Derosal în concentraţie de 0. Topsin M. Durata perioadei de incubaţie a parazitului variază în funcţie de temperatură. Horn şi colab.2 %. Acest tratament necesită multă atenţie. Parazitul iernează în resturile de plante atacate. executarea arăturii adânci de toamnă. pentru a se preveni apariţia feomenului de rezistenţă la pesticide.optimă fiind de 26°C. cu ocazia alegerii din pulpa fructelor. Pătrunderea filamentului de infecţie în ţesuturi se face prin stomatele frunzelor. deoarece depăşirea temperaturii de 58°C reduce germinarea seminţelor. Tratamentele se repetă la 7-8 zile în cazul fungicidelor de contact şi la 10-14 zile a celor sistematice. de pepeni galbeni (Templar.2 %. Benlate. ce vor fi alternate cu cele de contact. sub formă de conidii sau ca miceliu.2 %. precum hibridul de castraveţi Royal F1. Bavistin. de pepeni verzi (Favorit şi Paradise F1) şi de dovlecei (Opal F1) (C. Gheorghieş şi I. L. între 3 şi 4 zile până la 5-7 zile. În timpul vegetaţiei.15 %. Masuri de prevenire şi combatere. N.1 %. (1958) recomandă tratarea seminţelor cu apă caldă de 58°C timp de 15 minute. Cele mai bune rezultate se obţin cu produsele sistemice: Goldazim 500 SC – 0. Seminţele pot fi contaminate cu fragmente de miceliu sau cu conidii.1 %. Nemispor 80 WP – 0. Vondozeb – 0. Creso F1 şi Fondant). prin leziuni pe fructe şi vreji sau în mod activ prin străpungerea epidermei frunzelor sau a pieliţei fructelor. la apariţia atacului se vor aplica tratamente cu unul din produsele de contact: Mancozeb 800 – 0. 2003). Pentru semănat se va folosi numai sămânţă sănătoasă provenită de la plante neatacate sau sămânţă tratată cu Tiramet – 4 g/kg. Aceasta specie prezintă mai multe rase fiziologice. Geamăn.05 – 0. În suspensiile de stropit se adaugă aracet în concentraţie de 0. . Dithane M 45 – 0.2 %. rotaţia culturilor pe 3-4 ani şi cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi la atac. În vederea prevenirii bolii se recomandă strângerea şi arderea resturilor de plante rămase pe câmp după recoltare.

de temperatură şi umiditate. În condiţii favorabile. de 1-3 mm în diametru. mici la început. în 1963. seminţele din dreptul zonelor atacate rămân mici şi seci. Dacă condiţiile climatice sunt favorabile evoluţiei atacului. devenind negricioase. Moniliales. la care. Conidioforii sunt simpli. vrejii şi fructele. Ţesutul din dreptul petelor se necrozează.A. galbene-albicioase. ord. În mod frecvent. Alternaria cucumerina (Ellis et Ev. Dinescu (1964) precizează că la castraveţi petele devin mai târziu de culoare cenuşie-albicioasă. urmată de diminuarea şi deprecierea recoltei. uneori. circulare. Alternarioza este favorizată de vremea caldă (20-28°c) şi de umiditatea atmosferică peste 90 %. devin brune. Atacurile cele mai grave pe frunze se întâlnesc la pepenii galbeni. Pe tulpini şi lăstari apar pete brune-negricioase. şi din Europa în special. cu suprafaţa zonată concentric. răspândite pe toată suprafaţa. mai evidente pe faţa superioară. cu marginea decolorată. lipsa de apă sau atacul altor boli. frunzele se răsucesc şi cad. Dinescu.) Elliot face parte din clasa Hyphomycetes. de către I. boala apare frecvent şi evoluează mult mai rapid decât în culturile din câmp. agentului patogen. pepeni verzi şi dovlecei. de culoare gălbuie. cu margini bine conturate. septaţi. Agentul etiologic. alungite. Simptome. Dematiaceae. ca urmare a apariţiei.5 cm.ALTERNARIOAZA CUCURBITACEELOR Alternaria cucumerina (Ellis et Everhart) Elliot Alternarioza se întâlneşte frecvent în culturile de cucurbitacee din S. La suprafaţa ţesuturilor atacate se dezvoltă o pâslă de culoare brună-negricioasă constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. Ciuperca este un parazit de debilitate al cărui miceliu se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor atacate. vrejii rămân desfrunziţi.U. petele se extind şi confluează ocupând zone mari din limb. sensibilitate datorată unor carenţe de nutriţie. conidioforii şi conidiile ciupercii. uşor adâncite. I. Pe frunze iniţial apar pete mici. fam. în cele de pepeni galbeni. Sunt afectate frunzele. În culturile irigate şi în solarii. unui puf abundent. În ţara noastră această boală a fost depistată prima dată. se extind cu timpul pe zone mari. Pe vreme ploioasă petele se extind până la 1-1. catifelat. cu aspect umed. Pe fructe petele. care se înmoaie şi putrezesc. puţin noduroşi la . are loc defolierea plantelor. bruni.

2 %. Respectarea măsurilor de igienă culturală. precipitaţiile sau irigarea prin aspersiune.A. În perioada de vegetaţie. fusiforme. se vor efectua tratamente foliare cu unul din produsele: Bravo 500 SC – 0.. cât şi în sere şi solarii. de 30-75 x 15-25 µm. distrugerea resturilor de plante rămase după recoltare.2 % sau Shavit 72 WP – 0. Pătrunderea filamentelor de infecţie în ţesuturi se realizează prin stomate. Mancozeb 800 – 0. uneltele şi hainele muncitorilor. Dithane M 45 – 0. Măsuri de prevenire şi combatere. folosirea de sămânţă sănătoasă sau dezinfectată cu Tiuram 4 g/hg. dovlecei şi dovleci. limitează apariţia bolii. Cladosporioza cucurbitaceelor.0.. pepeni galbeni. Acest patogen poate infecta şi unele buruieni din familia Cucurbitaceae. Conidiile sunt pluricelulare.2 %. pepeni verzi. semnalată prima dată în S. este întâlnită în prezent în majoritatea ţărilor din Europa. în anul 1889. măciucate. contribuie la răspândirea conidiilor în timpul perioadei de vegetaţie. Curenţii de aer. durata perioade de incubaţie fiind de 3-4 zile. Vondozeb – 0. atât în câmp. Folpan 50 WP . brune. . pe fructele de castraveţi. dispuse în lanţuri scurte (2-5). iar sporularea are loc după 4 zile. în culturile de castraveţi. la o umiditate atmosferică de peste 90 %. cu vârful alungit. irigarea pe rigole. În România. Tratamentele se repetă la 8-10 zile sau la 6-7 zile dacă condiţiile pentru evoluţia atacului sunt favorabile.25 %.U.2 %. de Tr. Germinarea şi producerea infecţiilor are loc în condiţii optime la temperaturi cuprinse între 20 şi 28°C. et Arth. la apariţia atacului. arătura adâncă de toamnă. de către Ellis şi Arthur.capătul superior. CLADOSPORIOZA CUCURBITACEELOR Cladosporium cucumerinum Ell.2 %. cladosporioza a fost menţionată întâia oară în „Starea fitosanitară” din anii 1932-1933. Săvulescu şi colab. De la un an la altul rezistă sub formă de miceliu şi conidii în resturile de plante atacate şi sub formă de conidii care contaminează sămânţa.

apoase. fam. Conidiile sunt răspândite de curenţii de aer. fiind afectate toate organele aeriene. insecte. pe cotiledoane. apoi de culoare măslinie. În urma germinării conidiilor. de culoare cenuşie.Simptome. ord. se sfâşie. apoi cenuşii-brunii. constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. din clasa Hyphomycetes. pe sterigme mici. septaţi. cilindrici. de 5-6 mm în diametru. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de conidii sau ca miceliu în resturile de plante atacate rămase pe sol şi în mai mică măsură sub formă de conidii pe seminţe. ţesuturile din dreptul petelor se necrozează. când umiditatea atmosferică depăşeşte 93 %. are loc scurtarea internodiilor tulpinii în partea terminală. prezintă un miceliu septat. unelte etc. frunzele apărând zdrenţuite. cu aspect umed. se diferenţiază conidii ovoide. când frunzele sunt atacate intens. . din care cauză frunzele apar îngrămădite sub formă de rozetă. se formează pe miceliul ciupercii. Ciuperca Cladosporium cucumerinum Ell. pe hipocotil şi apoi pe frunze apar pete mici. în ziua a 4-a apărând conidioforii şi conidiile. Atacul cel mai caracteristic şi mai grav se manifestă pe fructe. la temperatura optimă de 21-25°C. Pe peţiolul frunzelor şi pe vreji. de culoare verde-gălbuie. precipitaţii sau aspersie. La suprafaţa ţesuturilor din dreptul petelor se dezvoltă o pâslă catifelată. care se dezvoltă atât în interiorul cât şi la suprafaţa ţesuturilor. Îndată după răsărire. sub forma unor pete mici. se rup. devin improprii pentru consum. se strangulează în partea inferioară. Când umiditatea atmosferică este ridicată. iniţial incolor. producând putrezirea lor. De obicei. care. simpli. Plantele pot fi atacate în toate fazele de vegetaţie. ovale sau circulare. Perioada de incubaţie este de 3-4 zile. de 3-15 mm în diametru. apar pete sub formă de striuri de culoare brună. et Arth. în condiţii de umiditate atmosferică ridicată. formând numeroşi conidiofori cu conidii. de 15-30 x 4-6 µm. bine contuare. colţuroase. Agentul etiologic. petele se extind. cilindrice sau fusiforme. ciuperca C. de culoare măslinie. ramificat. au aspect de ulceraţii. Dematiaceae. cucumerinum sporulează pe resturile de plante atacate. iniţial unicelulare apoi bi sau tricelulare. Conidioforii. În cazul atacurilor timpurii fructele se deformează. bruni. putând ajunge până la seminţe. Moniliales. Primăvara. confluează şi acoperă mare parte din suprafaţa fructelor. pe vreme umedă se adâncesc în pulpă. iar temperatura oscilează între 18 şi 25°C. În condiţii favorabile evoluţiei bolii. În partea terminală a conidioforilor. filamentele de infecţie pătrund în ţesuturi prin stomate.

la apariţia atacului se vor aplica tratamente foliare cu Derosal 50 SC – 0.2 %. Captadin 50 PU – 0. ocazionate de defoliere. Pe tulpini. în dreptul leziunilor.160 %. Această boală se întâlneşte frecvent în culturile de castraveţi din sere şi solarii în asocaţie cu atacul produse de Sclerotinia şi de Didymella. Perspective deosebite prezintă cultivarea hibrizilor cu rezistenţă genetică faţă de acest patogen.05-0. Captan 80 WP – 0. cârnire sau recoltarea fructelor apar pete umede. de regulă. Opal F1 etc. Dithane M-45 – 0. irigarea pe rigole. În timpul perioadei de vegetaţie. În condiţii de umiditate atmosferică ridicată peste 90 % şi temperaturi moderate (15-20°C) petele se extind.25 %. PUTREGAIUL CENUŞIU AL TULPINILOR ŞI FRUCTELOR DE CASTRAVEŢI Botryotinia fuckeliana (De By. 2003).Apariţia şi evoluţia bolii este favorizată de temperaturi cuprinse între 18 şi 25°C şi de umiditate atmosferică ridicată (peste 90 %). În spaţiile protejate. copilire. . de culoare verde-cenuşie.2 %. rotaţia culturilor la 3-4 ani. sau cu Bravo 500 SC – 0.1 %.2-0. Akito ş. alungite. Polyram DF – 0.25 %. la suprafaţa cărora se dezvoltă foarte repede un puf dens. cenuşiu. Euparen Multi 50 WP – 0. folosirea seminţei sănătoase sau dezinfectată termic sau chimic şi cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi de castraveţi (Asterix F1. Simptome. Geamăn.25 %.a.2 %. conidioforii şi conidiile ciupercii. iar a temperaturii peste 25°C. înconjoară tulpina şi determină ofilirea plantelor deasupra zonei atacate. Topsin 70 PU – 0. Whetzel) f.2-0.c. Mancozeb 800 – 0.15 %. pentru fiecare din speciile de cucurbitavee. Octupus F1.) şi de dovlecei (Arlika.1 %. Gheorghieş şi I. Famosa F1. Cornirom F1. Marinda F1.05 – 0. Bavistin 50 DF – 0. Atacul afectează tulpina şi fructele. Botrytis cinera Pers.) (C. Pentru prevenirea apariţiei bolii se recomandă adunarea şi distrugerea tuturor resturilor vegetale rămase pe sol după recolare. Merpan 50 WP – 0. pentru a preveni apariţia bolii se recomandă menţinerea umidităţii atmosferice sub 90 %.125-0. Măsuri de prevenire şi combatere. Cornisem F1.1 %. la intervale de 6-8 zile. la intervale de 10-14 zile.

Primele simptome ale bolii se observă îndată după răsărirea plăntuţelor în cazul în care provin din seminţe atacate – pe cotiledoane şi tulpiniţe. alungite. zonate concentric. atacul se manifestă pe frunze prin pete izolate sau confluente. PUTREGAIUL NEGRU AL CUCURBITACEELOR Didymella bryoniae (Auersw. care deseori produc căderea şi pieirea plăntuţelor. (sin. Labilite 70 WP – 0. în Transilvania.U. putând ajunge până la 45 mm. de către Chester. cu punctişoare mici.25 %.2 %. semnalată prima dată în S. Captan 50 – 0. Mirage F 75 WP – 0.A. atât în culturile forţate.2 %. este întâlnită în prezent în multe ţări din Europa şi Asia. Calidan SC – 0. Docea. Shavit F 71. Euparen Multi – 0. de 422 mm. castraveţi.2 %. care.1 %. în anul 1890. Măsuri de prevenire şi combatere.15 %. Agentul etiologic. dispuse fie între nervuri. brune-negricioase (picnidiile ciupercii).15 %. dovleci).. la suprafaţă cu . modul de infecţie şi de transmitere a ciupercii Botrytis cinerea Pers. În România.. la plantele mature. Feldor 500 SC – 0. în care caz sunt aproape circulare. Chiu et Walker) Această boală. începând de la vârf.5 WP – 0. în culturile de pepeni galbeni şi pepeni verzi.8 l/ha). pe toate organele aeriene. apoi brune-negricioase.08 % (0. La început. dovlecei. Foarte grav este atacul pe tulpini. petele sunt de culoare verde-gălbuie. atacul a fost constatat întâia oară. La apariţia atacului se vor aplica tratamente cu unul din produsele: Bravo 500 SC – 0. de E.Pe fructe. Simptome. Mancozeb 800 – 0. când au formă alungită. Mai târziu. fie de-a lungul nervurilor. Încadrarea sistematică.2 %. cât şi în câmp. în anul 1955. sub forma unor pete mici. Boala apare în toate fazele de dezvoltare a cucurbitaceelor (pepeni galbeni. apar pete umede. începând din zona coletului. caracterele patogenului. ca şi condiţiile care favorizează atacul sunt prezentate la tomate.) Rehm. pe care apar pete de culoare verde-cenuşie sau gălbuie la început. apoi devin brune. În cazul unor atacuri intense frunzele afectate se îngălbenesc şi se usucă. Mycosphaerella melonis Pass. se extind pe zone mari ce se acoperă de conidiofori şi conidii (puf cenuşiu).2 %. brune-negricioase. Sumilex 50 PU – 0. pepeni verzi. în special pe cele debilitate fiziologic.

face parte din clasa Loculoascomycetes. Deseori fructele putrezesc parţial sau total. perioada de incubaţie fiind de 6-8 zile.6-19 x 3-5. brune-negricioase (picnidiile). Agentul etiologic. de culoare brună-negricioasă. care sunt globuloase. transformându-se într-o masă apoasă. ord. ce conţin câte 8 ascospori. strangulaţi în dreptul septei. Dothidiales. dezinfectarea seminţelor termic sau chimic. la suprafaţa ţesuturilor atacate. Didymella bryoniae (Aauersw. Răspândiţi de vânt. în interior cu numeroase asce cilindrice. Într-o fază mai evoluată a bolii. sunt măsuri care limitează atacul. bicelulari.2 %. Temperatura necesară infecţiilor şi sporulării oscilează între 5 şi 32°C. M. apar periteciile ciupercii. Îngrăşarea cu doze mari de azot favorizează boala. pe organele atacate. incolori.. pornind de la locul de prindere pe peduncul. Măsuri de prevenire şi combatere. Roman. 2001). scurt pedunculate. Mycoguard 500 SC – 0. irigarea pe rigole. Pe fructe apar pete circulare sau de formă neregulată. În cazul dovleceilor. rotaţia culturilor la 3-4 ani. Aurelia Crişan (1967). La apariţia atacului se vor aplica 1-2 tratamente cu unul din produsele: Bravo 500 SC – 0. din picnidii sunt eliberaţi numeroşi picnospori. fam. de apa de ploaie sau de irigaţie. sau negricioasă. . optima fiind 25-27°C.7 µm. de 60-300 µm în diametru.un exsudat gomos sub formă de lacrimă. care împiedică circulaţia sevei putând produce uscarea vrejilor. Dothidiaceae.) Rehm. Ascochyta cucumeris Fautr. Producerea infecţiei şi evoluţia bolii sunt favorizate de umiditate relativă maximă şi de temperaturi care oscilează între 10 şi 30°C. cilindrici. proeminente. Distrugerea resturilor după recoltare. a constatat înmuierea vrejilor începând de la bază. Costache. dispuse în partea apicală. se observă punctişoare mici. adâncite în pulpă.. cu diametrul de 80170 µm. urmată de putrezirea fructelor mature. la început încolori. apoase. La maturitate. Forma picnidiană se numeşte Diplodina melonis Poteb. de 7. Peste iarnă ciuperca rezistă în resturile de plante atacate sub formă de picnidii sau peritecii pe sau în sămânţă. La suprafaţa zonei înmuiate apare o crustă neagră formată din picnidiile ciupercii. care rămâne mai subţire. uşor cufundate în ţesut. în timp ce îngrăşămintele extraradiculare cu potasiu sporesc rezistenţa plantelor la infecţie. bicelulari. În dreptul petelor. picnosporii care ajung pe cucurbitaceae produc noi infecţii. de culoare cenuşie-brunie. de 8-16 x 4-9 µm. de culoare chihlimbarie.2 %. cu capetele rotunjite. globuloase. cu celule neegale.3 % (Tr. Euparen Multi 50 WP – 0.

Dematiaceae. Această boală se întâlneşte mai frecvent în sere pe castraveţi şi pepeni galbeni. Olanda. Corynespora casiicola (Berk. În câmp. delimitate de nervuri. dispuse în lanţuri scurte (2-4). la început de dimensiuni reduse. cu temperaturi de 10-12°C. Simptome. de umiditate atmosferică peste 90 %. subţiri. Fructele mari nu sunt atacate chiar dacă prezintă răni. la temperaturi cuprinse între 24 şi 34°C. Agentul etiologic. la suprafaţa petelor se formează un mucegai brun-negricios. Producerea infecţiei este asigurată de formarea de condens pe frunze şi de temperaturi ridicate 25-30°C ziua şi 10-12°C noaptea. format din conidioforii şi conidiile ciupercii. lungi. brune-negricioase. et Curt. Pe peţioli şi tulpini petele sunt alungite. petele se extind. circulare sau colţuroase. în cazul în care provin din seminţe infectate.ARSURA BRUNĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE Corynespora casiicola (Berk. în condiţii de luminozitate intensă.) Arsura brună a frunzelor prezentă. La plăntuţele tinere. În ţara noastră a fost menţionată prima dată în „Starea fitosanitară”.) Weir. de culoare albicioasă-cenuşie. grupaţi în fascicule. pe toate cucurbitaceele cultivate. fam. cu numeroşi pereţi transversali (3-24). et Curk. de formă neregulată. ord. acoperind mare parte din fruct. face parte din clasa Hyphomycetes. pe cotiledoane apar pete mici. Mai târziu. Moniliales. În cazurile în care petele confluează. Săvulescu şi colab. De pe miceliu. de Tr. de 2-3 cm în diametru. cilindrici. Cercospora melonis Cke. acoperă zone mari din frunză. Cu timpul. închise la culoare. asigurându-se astfel formarea de condens pe frunze. catifelat. dezvoltarea patogenului este favorizată de fluctuaţiile de temperatură. Germania. Ungaria. Pe fructele foarte mici atacul produce pete circulare sau eliptice. mărginite de un halo verde-gălbui. când după zile cu temperatură ridicată urmează nopţi răcoroase. care se ofileşte şi se zbârceşte. uşor cufundate în ţesut.) Weir (sin. care se îngălbeneşte şi se usucă. Infecţia are loc prin stomate sau prin străpungerea . în majoritatea ţărilor din Europa (Franţa. confluează. pe frunze apar pete izolate. România etc.). de 42300 x 6-22 µm. La capătul lor se formează conidii lungi. se întâlneşte în special în sere pe castraveţi şi pepeni galbeni. galbene-brunii sau cenuşii-deschis. care se dezvoltă intercelular. ies prin stomate conidiofori erecţi. Atacul poate fi întâlnit în toate fazele de dezvoltare ale plantelor. În condiţii de umiditate ridicată. din anul 1942 – 1943.

. În funcţie de temperatură şi de umiditate. Rafailă şi M. verde.2 % sau cu Dithane M 45 – 0. Incubaţia durează 4-5 zile. plantele pier în câteva zile. ofilirea poate avea o evoluţie rapidă sau lentă. În sere şi solarii se recomandă strângerea şi distrugerea resturilor vegetale de la defrişarea culturii precedente. de către C. care se exteriorizează prin apariţia pe tulpină a unor benzi de culoare galbenă-brună. Simptome.ţesuturilor subţiri. când temperatura scade sub 15°C. boală vasculară foarte păgubitoare pentru culturile de castraveţi din spaţiile protejate. Costache. cu aspect de vată. la suprafaţa căruia apar sporodochii de culoare roz-oranj (miceliu cu conidiofori şi conidii). Ofilirea apare în toate fazele de dezvoltare a plantelor însă cel mai frecvent în faza de înflorire-fructificare. în anul 1969. fără ca frunzele să-şi schimbe în prealabil culoarea normală. cucumerinum Owen Ofilirea fuzariană. apoi ofilirea şi căderea plăntuţelor. În cazul ofilirii cu evoluţie rapidă. Nemispor. În România a fost semnalată prima dată.sp. în dreptul nodurilor şi apoi şi pe internodii se dezvoltă un mucegai albicios. care are loc la temperaturi ridicate. La apariţia bolii se vor face 1-2 tratamente foliare cu Euparen Multi – 0. De obicei.2 % (Mancozeb 800. Novozir MN 80. Pe măsură ce ofilirea se generalizează.2 %). Vondozeb – 0. iar de la an la an rezistă ca şi conidii sau ca miceliu în resturile de plante atacate. Măsuri de prevenire şi combatere. pe o distanţă de 80-90 cm.. caz în care se produce înmuierea tulpiniţei în zona de contact cu solul. Răsadurile pot fi atacate îndată după repicare (în a 2-a sau a 3-a zi). OFILIREA (FUZARIOZA) CASTRAVEŢILOR Fusarium oxysporum f. aceste benzi încep de la baza plantei şi se extind în lungul tulpinii. Asia şi America de Nord. Evitarea producerii condensului pe frunze prin aerisiri la timp şi prin încălzirea serei în timpul nopţii. de apa de ploaie etc. dezinfectarea solului pe cale termică. Întotdeauna apariţia miceliului la exterior este precedată de necrozarea ţesuturilor scoarţei. este semnalată în prezent în numeroase ţări din Europa. În perioada de vegetaţie se răspândeşte prin conidiile transportate de curenţii de aer. înainte de începerea plantării.

Într-o fază mai avansată a ofilirii în vase se poate observa prezenţa conidiilor şi clamidosporilor. Plantele atacate formează un număr redus de fructe. urmate de necroze şi de debilitarea şi uscarea trepatată a plantelor. de calitate necorespunzătoare care. atârnând de-a lungul tulpinii. dispărând spre vârful plantelor. care stânjenesc circulaţia apei în plantă. situate la vârful acestora sau cel mai frecvent între nervuri. tipică traheomicozelor. benzile galbene-brune. fenomen care începe întotdeauna cu frunzele inferioare şi progresează spre cele de la vârf.sp. face parte din clasa Hyphomicetes. La plantele bolnave se constată o diminuare a intensităţii transpiraţiei (cu până la 51 % după M. fiind invadate de miceliul ciupercii. Miceliul ciupercii este constituit din hife septate. Moniliales. plantele se ofilesc lent. în decurs de 1-3 luni. cucumerinum. deseori. Sporodochiile ciupercii sunt formate din microconidii şi din macroconidii. observându-se însă pe ţesuturile moarte şi în dreptul nodurilor un miceliu alb. brunificare ce scade în intensitate. caracteristice ofilirii cu evoluţie rapidă. la început albe. rar cu 1 sau 2 . Baza tulpinii şi rădăcinile plantelor atacate nu prezintă nici o modificare externă. formând la exterior sporodochiile cu conidii tipice. apoi capătă nuanţe de violet. putrezesc. În secţiuni transversale sau longitudinale în tulpinile şi peţiolul frunzelor plantelor atacate de F. fam. Tuberculariaceae. ovoide sau elipsoidale. nu mai apar sau sunt mai puţin evidente. Costache. începând cu cele bazale. La nivelul nodurilor. Pe tulpinile plantelor ofilite. hifele ciupercii pot sa pătrundă din vase în scoarţă şi apoi în epidermă. De asemenea. cucumerinum Owen. oxysporum f. 1986) şi o reducere a consumului de apă din sol. oxysporum f. frunzele se usucă şi devin sfărâmicioase. Această ofilire se caracterizează prin îngălbeniri iniţiale ale frunzelor. Pe măsură ce clorofila este distrusă şi necrozarea progresează. având acoperite unele zone cu un mucegai albicios. cu 3 septe. majoritatea neseptate. indiferent de forma de evoluţie. Microconidiile sunt incolore. sp. se observă uşor brunificarea pereţilor vaselor conducătoare. afânat şi sporodochiile ciupercii de culoare roz-portocalie. ca şi a gomelor şi tilelor. ord.În condiţii de temperatură mai scăzută în sol. Agentul etiologic. scade şi fotosinteza cu circa 70 % faţă de plantele sănătoase. F. datorită prezenţei în interiorul lor a miceliului ciupercii.

Ofilirea plantelor este produsă atât de astuparea mecanică a vaselor conducătoare de către miceliu. unicelulari. Udarea plantelor. Macroconidiile sunt fusiforme. cu un optimum la 28°C. sau Vapam 1200-1500 l/ha).5 x 2. subţiate spre capete. cucumerinum dezvoltă la temperaturi cuprinse între 8 şi 38°C. ciuperca formează numeroşi clamidospori. singulari sau perechi. Repicatul să se execute cu multă atenţie pentru a nu se leza rădăcinile cu ocazia dislocării răsadului.7 µm. evoluţia bolii este foarte rapidă. gome şi tile. Măsuri de prevenire şi combatere. Di-Trapex – 600-700 l/ha.7 µm. prin penetrarea scoarţei. În cazuri mai rare trasnmiterea de la un ciclu la altul se realizează şi prin sămânţă. terminali sau intercalari. în care.05 – 0. Ca organe de rezistenţă.1 %. globuloşi sau ovoidali.8 x 3. incolore. la această temperatură în sol. de nematozi sau insecte.4-46. cât şi de toxinele elaborate de patogen. Bavistin 50 DF sau Carbendazim 500 SC în concentraţie de 0. Astfel de condiţii se întâlnesc în sere.sp. în jurul bazei tulpinii cu fungicidele sistemice menţionate mai sus în concentraţie de 0. utilizându-se 0. Pătrunderea filamentelor miceliene.sp. de 20.6 µm.septe.5-3.05 – 0. se va face prin aspersie în reprize scurte pentru a se evita excesul de umiditate.3 x 5-10. curbate. prevăzuţi cu perete gros şi neted.5 l la . Fusarium oxysporum f. în sere.1 %. de 5-13. în plantă se face prin perii absorbanţi şi prin leziunile de pe vârful rădăcinilor produse în timpul lucrărilor de întreţinerea culturii. În cazuri mai rare. După plantare se vor efectua 3-4 tratamente preventive la sol. rezultate din germinarea conidiilor sau a clamidiosporilor. După repicare se va aplica o stropire a plantelor şi ghivecelor cu suspensie de Topsin 70 PU. în special în ciclul II de cultură. de umiditatea ridicată a solului şi de infestarea cu nematozi. în prealabil pământul se va dezinfecta termic la 95-98°C timp de 60 minute sau chimic cu produse fumigante (Basamid – 500 kg/ha. Producerea răsadului de castraveţi să se facă numai în sere amenajate special ca înmulţitor. ciuperca poate pătrunde în rădăcină şi în mod direct. cucumerinum. Cercetările efectuate până în prezent au pus în evidenţă prezenţa mai multor rase de Fusarium oxysporum f. Declanşarea infecţiilor este favorizată de temperatura solului în jur de 29°C.1-4. în special în ciclul II de cultură. la temperaturi mai scăzute. Plantele care se ofilesc se vor îndepărta zilnic din culturi pentru prevenirea sporulării ciupercii pe tulpini şi răspândirea conidiilor în culturi de către curenţii de aer şi de apa de irigare.3-11. majoritatea cu 3 septe. de 6.

Ca şi fuzarioza. Simptome. peţiolurile frunzelor se îngălbenesc. pentru combaterea fuzariozei. plantele atacate fructifică puţin. Întrucât imediat după plantare poate apare şi atacul ciupercii Pythium sp. verticilioza a fost identificată. Într-o fază avansată a bolii. de către C. în cantitate de 0. Semnalată în multe ţări din Europa şi Asia.. . se brunifică şi se usucă.. Rădăcinile plantelor atacate nu prezintă brunificări vizibile la exterior. unde frecvenţa atacului ajunge uneori până la 5 %. Procesul de ofilire se extinde atât spre vârful plantei. dovlecei ş. Primul tratament se face la 5-6 zile după plantare. folosindu-se concentraţia de 0. cucumerinum. la primul tratament se va adăuga în suspensie Previcur 607 SL – 0. pepeni. se practică producerea de răsaduri de castraveţi altoite pe alte specii de cucurbitacee rezistente la F. Cu ocazia defrişării culturilor toate resturile de plante vor fi distruse prin ardere. în culturile de castraveţi din spaţiile protejate.: Cucurbita ficifolia. se manifestă în faza de înflorire-fructificare. Plantele atacate dau producţii mai mici. iar frunzele se usucă şi atârnă în lungul tulpinii. boala afectează toate speciile de cucurbitacee (castraveţi. se ofilesc şi au culoare verde-închis. Costache. de calitate necorespunzătoare. oxysporum f.sp. maxima şi Benincasa cerifera (după Cristina Raicu şi colab.15 % sau Proplant 72. ca de ex. în anul 1969. Este indicat apoi să se respecte rotaţia culturilor de castraveţi cu legume solanacee sau cu flori.15 %. iar cele mari nu s maturează. De regulă. verticilioza.5 litri suspensie la o plantă. care produce căderea plăntuţelor. VEŞTEJIREA (VERTICILIOZA) CASTRAVEŢILOR Verticillium dahliae Kleb.2 SL – 0. Rafailă şi M.plantă. 1982).a.05 %. mată. iar următoarele 2-3 la intervale de 20-30 zile în ciclul I de cultură şi la 20-25 zile în ciclul al II-lea. În România. În Franţa şi în Olanda. pieirea plantei survenind lent şi ireversibil. se subţiază şi se zbârcesc. cât şi spre baza ei. Ultimele frunze care se ofilesc sunt cele din vârful plantei şi de pe lăstarii laterali. C.). începând cu cele de la jumătatea vrejului şi prin stânjenirea creşterii plantelor. mai accentuat pe o parte a limbului sau între nervuri. prin ofilirea şi îngălbenirea frunzelor. cultivate în spaţii protejate. formând fructe mici care se îngălbenesc.

mai frecvent pe peţioluri şi pe limbul frunzelor. incolori. dacă sunt puse în condiţii de umiditate ridicată. de infestarea cu nematozi şi de excesul de azot. la diferite niveluri.. În partea bazală a tulpinii. de 92-250 x 50-80 µm. La plantele bolnave se constată importante modificări fiziologice şi biochimice care constau în diminuarea intensităţii transpiraţiei cu peste 50 % şi a fotosintezei cu peste 75 %. Infecţiile se mai pot produce şi prin penetrarea ţesuturilor. cu 2-4 verticile etajate. prin tulpină. patogenul se răspândeşte cu ajutorul conidiilor vehiculate de apa de ploaie sau de irigaţie. În stadiul avansat al bolii în vase se observă conidii şi microscleroţi. incolore.În secţiuni transversale. producând noi infecţii la plantele cu care ajung în contact.5-5. apa de irigaţie. Durata perioadei de incubaţie este de 20-30 zile. de 2. fam. unicelulare. ciuperca produce numeroşi microscleroţi globuloşi. care se desprind uşor de conidiofori fiind antrenate de vânt. Microscleroţii apar în urma înmuguririi şi a ramificării repetate a hifelor ciupercii. tile sau cu miceliu.5-3 µm. Ca organe de rezistenţă. cilindrice. Agentul etiologic. se observă brunificarea pereţilor vaselor conducătoare (a xilemului).5 x 1. constituiţi din celule cu pereşi îngroşaţi. În acelaşi vas tilele exclud prezenţa miceliului şi invers. Mucedinaceae. Verticilium dahliae Kleb. care este mai extinsă. subţire. Moniliales. Prezintă un miceliu incolor. de umiditatea ridicată a solului. ciuperca sporulează. o reprezintă seminţele. de mică importanţă faţă de sol. septat. unele vase conducătoare sunt astupate cu gome. ploi. ord. La suprafaţa tulpinilor bolnave apar. iar de la an la an se transmite prin sol. dar mai puţin evidentă decât în cazul fuzariozei. fiind favorizate de temperaturi ale solului cuprinse între 20 şi 25°C. . alcătuite din 3-5 ramuri scurte (fialide). În timpul perioadei de vegetaţie. conidiofori drepţi. septaţi. O altă sursă de transmitere a bolii. Pătrunderea patogenului în plante are loc prin leziunile produse pe rădăcini sau în zona coletului în timpul lucrărilor de întreţinere a culturilor sau de nematozi şi insecte. face parte din clasa Hyphomycetes (Fungi imperfecti). La capătul fialidelor se formează numeroase conidii ovoide. în care rezistă ca microscleroţi. Această ciupercă este un parazit tipic al vaselor conducătoare. După apariţia ofilirii plantelor. neramificaţi.

Chenopodium. pătrunderea are loc prin leziuni sau prin străpungerea directă a ţesuturilor care sunt în contact cu solul. ardei.). cad la pământ şi putrezesc în foarte scurt timp. dahliae este o ciupercă de sol.. Erigeron. În condiţii de umiditate excesivă (peste 90 %). Boala se previne prin tratarea seminţei cu Previcur 607 SL – 20 ml/tonă săm. se brunifică şi înconjoară tulpiniţa de jur-împrejur. se zbârceşte şi se înnegreşte. Măsuri de prevenire şi combatere.) şi spontane (Taraxacum. Plăntuţele atacate se ofilesc. pepeni. se extind. Infecţia se realizează din sol. Baza tulpiniţei se subţiază. albicios (miceliul şi fructificaţiile ciupercii). şi prin stropirea stratului germinativ. cartof etc. vinete. . cucumerinum sunt eficace şi împotriva acestei boli. care atacă numeroase specii cultivate (castraveţi. aerisire. tomate. care evoluează rapid.sp. de culoare verde-măslnie. după semănat cu Previcur 607 SL – 0. zona din dreptul coletului se acoperă cu un puf fin. evitarea excesului de umiditate. Pe colet apar la început pete mici. ALTE CIUPERCI CARE PRODUC PAGUBE LA CUCURVITACEE CĂDEREA ŞI PUTREZIREA PLĂNTUŢELOR Pythium debaryanum Hesse Atacă frecvent răsadurile de castraveţi şi pepeni galbeni care se produc pentru culturile din sere şi solarii. Amaranthus. Urtica ş.V.a. unde ciuperca se dezvoltă ca saprofit. Atacul apare în faza de germinare a seminţelor şi în timpul răsăririi. Măsurile şi tratamentele indicate în combaterea ciupercii Fusarium oxysporum f.25 % (3-5 l/m2). până în stadiul de 4-5 frunze şi se manifestă în zona coletului şi pe partea superioară a rădăcinilor.

în multe ţări europene (Olanda. la temperaturi sub 13°C. picnidiile ciupercii. evitarea rănirii plantelor în timpul efectuării lucrărilor culturale şi a fructelor cu ocazia recoltării şi transportării. în timpul transportului şi valorificării. ca urmare a distrugerii sistemului radicular. În perioada de vegetaţie sunt eficace tratamentele recomandate pentru combaterea . apa de ploaie. Treptat. Boala se întâlneşte în culturile forţare de castraveţi şi pepeni galbeni. care se înnegreşte şi se mumifică. negre. Ciuperca prezintă picnidii de tip Phomopsis. de 17-35 x 9-23 µm. Vehiculaţi de curenţii de aer. caz în care ţesuturile atacate se colorează în crem-pal sau verde-pal. perioada de incubaţie fiind de 5-7 zile. Aceste simptome sunt consecinţa distrugerii parţiale sau totale a rădăcinilor.PUTREGAIUL NEGRU AL RĂDĂCINILOR Phomopsis sclerotioides Kest. Rezistă de la un ciclu la altul ca scleroţi în resturile de plante din sol. Anglia. Franţa etc. delimitate de o barieră de pseudoscleroţi de culoare neagră. la temperaturi cuprinse între 17 şi 25°C. manifestându-se prin stagnarea în creştere. Fiind o ciupercă de sol. Picnosporii sunt bicelulari. putrezirea se extinde rapid şi la fruct. În condiţii de umiditate ridicată. insecte etc. ce pot ajunge până la 50 % din recoltă. Pentru prevenirea bolii se va aplica rotaţia pe 3-4 ani. Primele simptome ale bolii apar după 3-4 săptămâni de la plantare. Diplodina gossypina Cooke produce putregaiul vrejilor de castraveţi. În cazul în care este atacat şi pedunculul. producând pagube. Infecţia fructelor se poate realiza şi prin răni. cilindrici. La suprafaţa rădăcinilo atacate se observă pete de formă lenticulară. de apa de irigare. picnosporii care ajung gazde produc noi infecţii. zona centrală a petelor se înnegreşte şi se acoperă adesea de numeroase punctişoare mici. combaterea se realizează prin aplicarea măsurilor menţionate în cazul fuzariozei. la suprafaţa fructelor se dezvoltă un mucegai cenuşiu-negricios. Primele simptome constau în brunificarea şi zbârcirea vrejilor care încep să se degradeze în dreptul petelor. fructele vor fi menţinute. urmată de ofilirea totală fără ca frunzele să se îngălbenească.. bruni. cu capetele rotunjite. Îndată după recoltare. pepeni galbeni şi pepeni verzi.).

lucrare urmată de arătura adâncă. După recoltare se vor distruge resturile de plante. rămase pe câmp. se veştejesc şi se usucă. a măsurilor de igienă culturală. produce pătarea şi băşicarea frunzelor de castraveţi. Deseori petele confluează şi acoperă porţiuni mari din frunze. et Hariot x Peack) Jorst. galbeni-brunii la bază. cu 3-8 septe transversale şi 2-5 longitudinale. mărginite de o zonă brună-roşcată. . În partea centrală a petelor apar conidioforii şi conidiile ciupercii. mai deschişi în partea superioară. de 21-66 x 9-16 µm.antracnozei cucurbitaceelor. Alternaria pluriseptata (Karst. Iernează în resturile atacate. Conidiile sunt în formă de butelie. rar uniseptaţi. iau un aspect băşicat. Apariţia bolii se previne prin aplicarea rotaţiei. de 30-45 x 4-6 µm. distrugerea resturilor rămase după recoltare şi arătura de toamnă. ei sunt drepţi sau sinuoşi. unghiulare. frunzele se zbârcesc. grupaţi în fascicule. simpli. de culoare brunănegricioasă. albicioase. de 2-5 mm. Conidioforii ies prin stomate. În ultimul stadiu al bolii. manifestându-se prin pete mici.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful