BOLILE CASTRAVEŢILOR

(Cucumis sativus L.)

Viroze MOZAICUL COMUN AL CASTRAVEŢILOR Virusul mozaicului castraveţilor (cucumber mosaic virus)

Mozaicul comun este una dintre virozele cele mai răspândite şi mai păgubitoare, care se întâlneşte atât în culturile din sere şi solarii, cât şi în cele din câmp. Virusul produce infecţii grave la castravete, dovlecel, pepene galben, dovleac, ardei, tomate, vinete, salată, precum şi la multe specii floricole, aster, laleaua, gladiola, crinul, zambila, petunia ş.a. Simptome. Atacul se manifestă pe frunze şi fructe prin simptome care variază cu condiţiile de mediu, fenofaza, tulpina virusului etc. Plantele pot fi infectate în toate fenofazele. Când sunt infectate în stadiul de plantulă, are loc îngălbenirea apoi ofilirea cotiledoanelor şi în final pieirea plantelor. La plantele mature, boala se caracterizează prin apariţia de simptome tipice de mozaic pe frunzele tinere, în preajma înfloritului. În acest caz apar numeroase pete de decolorare, verzi-deschise sau gălbui, mici, cu marginile difuze, diferite ca formă şi mărime, care alternează cu porţiunile verzi, normale, imprimând frunzei aspectul, caracteristic de mozaic. Frunzele intens atacate sunt gofrate, deformate de dimensiuni mai mici decât cele normale. Pe frunzele din partea bazală a vrejilor apar zone galbene şi necroze care determină uscarea prematură a plantelor. La plantele infectate de timpuriu se observă o scurtare progresivă a internodiilor, începând de la bază, încât în porţiunea de la vârful vrejilor frunzele sunt foarte apropiate unele de altele, formând un fel de rozetă. În ultima fază a bolii frunzele se îngălbenesc, se usucă şi cad, vrejii rămânând aproape complet defoliaţi. Simptomul de nanism este mai pronunţat când planta a fost infectată în stadiul tânăr.

Un alt simptom foliar caracteristic, mai ales pentru culturile forţate, este apariţia pe frunze a unor pete inelare sau semiinelare, de culoare verde-gălbuie. La atacuri intense plantele nu mai înfloresc. Pe fructele de castraveţi, în condiţii de temperatură ridicată (peste 27°C) atacul se caracterizează prin apariţia, în primele faze, a unor pete verzui-gălbui sau albicioase, dispuse pe toată suprafaţa fructului intercalate cu pete mai mici, de culoare verde-închis. Uneori, fructele bolnave se albesc, rămân mici, sunt puternic deformate, mai ales când s-au format după ce a avut loc infecţia. Aceste fructe sunt depreciate cantitativ şi calitativ, fiind improprii pentru consum în stare proaspătă sau conservată. Când plantele sunt infectate în condiţii de temperatură scăzută apare îngălbenirea şi ofilirea rapidă a plantelor atât în seră cât şi în câmp. Agentul etiologic. Virusul mozaicului castraveţilor (Cucumber mosaic virus) se prezintă sub formă de particule sferice, de 30-40 nm diametru. Temperatura de inactivare este de 65-75°C, iar longevitatea în suc 3-6 zile la 20°C. Virusul mozaicului castraveţilor prezintă numeroase tulpini care se diferenţează prin reacţia plantelor test şi prin proprietăţile serologice şi biochimice. Virusul este transmis în natură de către afide (peste 60 de specii) în mod nepersistent (Acyrthosiphon pisum, Aphis fabae etc.), putând infecta în afară de cucurbitaceae (Cucumis, Lagenaria, Cucurbita, Luffa etc.) multe specii din alte familii (tomate, ardei, vinete, spanac ş.a.). De la un an la altul, virusul rezistă în plantele perene (Stellaria media, Capsella bursa pastoris, Cirsium arvense etc.) din câmp sau în cele cultivate în sere, sensibile la atacul acestei boli. Un rol însemnat în transmiterea bolii îl joacă seminţele. Virusul se dezvoltă bine la temperatura de 20-25°C la care, perioada de incubaţie durează 4-5 zile în frunzele tinere şi 18-20 zile în ţesuturile bătrâne. Peste 30°C, VMC nu se mai manifestă. Măsuri de prevenire şi combatere. În vederea prevenirii infecţiei se impune amplasarea culturilor de cucurbitacee, ca şi a altor specii susceptibile (ardei, tomate, vinete etc.) la distanţă mai mare de 500 m, de sursele de infecţie. La plantare se va folosi numai răsad sănătos, liber de virus. În sere se va proceda la dezinfectarea solului cu aburi fierbinţi. În culturile de cucurbitacee se vor aplica tratamente repetate împotriva afidelor vectoare. Pentru a se preîntâmpina infectarea răsadului de către afide se recomandă ca la deschiderile pentru aerisire să se fixeze plase fine din relon sau tifon. Se va acorda atenţie distrugerii buruienilor gazdă, atât din culturi, cât şi din vecinătatea acestora, precum şi din spaţiile dintre sere şi solarii.

O măsură de luptă de mare perspectivă o reprezintă crearea şi introducerea în cultură a soiurilor şi hibrizilor de castraveţi rezistenţi sau toleranţi, ca: Anka F1, Mondial, Octopus F1, Rita F1, Cornisa F1, Cornirom F1, Topaz, Cornisem F1, Levina F1 ş.a. (C. Gheorghieş şi I. Geamăn, 2003).

MOZAICUL VERDE AL CASTRAVEŢILOR

Virusul mozaicului verde al castraveţilor (Cucumber green mottle mosaic virus)

Mozaicul verde, semnalat prima dată în Anglia, în anul 1922, în prezent se întâlneşte în Germania, Franţa, Danemarca, Olanda, Suedia, Norvegia, Finlanda etc. În ţara noastră a fost identificat de către I. Pop şi Aurelia Jilăveanu, în anul 1985, la culturile de castraveţi din sere. Virusul poate infecta şi pepenele galben şi pepenele verde. Nu infectează solanaceele. Simptome. Mozaicul verde afectează îndeosebi culturile de castraveţi din sere. Plantele afectate de tulpina verde comună a virusului prezintă simptome caracteristice în special pe frunze şi în mai mică măsură pe fructe. Pe frunze, în primele faze, apare o clarifiere (transparenţă) a nervurilor, urmată de o pătare mozaicată de culoare verde-închis, de deformarea limbului şi bombarea spre partea superioară a ţesuturilor verzi. Atacul este mai evident pe frunzele tinere, care capătă un aspect băşicat, gofrat. Plantele infectate în faza tânără rămân pipernicite şi dau producţii mici. Malformaţiile foliare se accentuează, mai ales iarna, când dezvoltarea este lentă. În cazul tulpinii galbene, simptomele constau în clorozarea nervurilor şi în apariţia unor pete galbene-strălucitoare sau alburii, adesea de formă stelată, la suprafaţa limbului. Frunzele bătrâne se albesc aproape complet. Fructele infectate în fază timpurie, rămân de dimensiuni mai reduse, sunt pătate, deformate, cu valoare comercială foarte scăzută. Agentul etiologic. Virusul mozaicului verde prezintă, după culoarea petelor produse pe frunzele de castraveţi, două tulpini distincte, şi anume tulpina comună (verde) şi tulpina

1969). Nu se transmite prin afide şi nu atacă solanaceele. Virusul se prezintă sub formă de bastonaşe drepte. lungi de 275-300 nm. timp de o oră. fiind localizat numai pe suprafaţa seminţelor şi într-un procent redus prin resturile de plante atacate şi prin sol. precum şi halatele muncitorilor se vor dezinfecta cu soluţie de fosfat trisodic 15 %. Se impune excluderea răsadului. Muncitorii îşi vor spăla mâinile cu apă cu săpun ori de câte ori vin în contact cu o plantă infectată. fapt urmat de diminuarea sensibilă a producţiei de castraveţi (Fletcher şi colab. rămâne mai redus cu 50 % faţă de cel al plantelor sănătoase. cu simptome de infecţie. Scheletul serelor. În sere şi solarii se va executa dezinfecţia termică a solului cu vapori supraîncălziţi. (C. La temperatura camerei virusul rămâne activ timp de câteva luni. mâinile şi hainele muncitorilor. Măsuri de prevenire şi combatere. Infecţiile cu acest virus au consecinţe grave asupra plantelor deoarece afectează sistemul radicular care. Milenium F1 ş. timp de 3 zile la 70°C. De la un sezon la altul se perpetuează în cea mai mare parte prin seminţele de castraveţi în proporţie de 5-8 %. Virusul posedă o rezistenţă ridicată la uscăciune. În perioada de vegetaţie se transmite prin contactul dintre plantele bolnave cu cele sănătoase. După desfiinţarea culturii se vor îndepărta plantele prin smulgere şi se vor aduna toate resturile de la suprafaţa solului. prin inventarul de lucru contaminat. precum: Levina F1. 2003).galbenă. uscat. uneltele şi materialele cu care se lucrează în sere şi solarii.. de la plantare. Geamăn. Temperatura de inactivare este de 80-90°C. cu diametrul de 14-18 nm. Akito F1. Gheorghieş şi I. astfel încât la adâncimea de 30 cm temperatura să ajungă la 90-92°C. . Se vor introduce în cultură soiuri şi hibrizi rezistenţi la CMC.a. Cea mai importantă măsură împotriva acestei viroze este folosirea de seminţe libere de virus sau a seminţelor dezinfectate termic. prin intermediul apei de irigaţie. rigide.

timp de 8-9 ani. cu diametrul în jur de 30 nm. care este nefavorabil multiplicării virusului. În natură. Simptomele sunt foarte evidente pe vreme răcoroasă şi luminozitate redusă. ca şi necrozarea unor porţiuni ale nervurilor şi a spaţiilor internervuriene.U. În cazul infecţiilor timpurii plantele se ofilesc şi se usucă. Ciuperca îşi menţine viabilitatea. virusul produce numeroase pete.). în culturile de castraveţi. virusul este vehiculat de către zoosporii ciupercii Olpidium brassicae. la suprafaţa lor observându-se pete uşor adâncite.NECROZA CASTRAVEŢILOR Virusul necrozei tutunului la castraveţi (Tabacco necrosis virus in cucumber) Necroza castraveţilor se înâlneşte frecvent la culturile din sere. Se impune. în timp ce în condiţii de temperatură ridicată (peste 28°C) şi lumină intensă sunt slab exteriorizate. Foarte caracteristice şi evidente sunt simptomele pe fructe. delimitate de o bordură de culoare verde-închis. sub formă de spori de rezistenţă. Suedia. în S. Ca primă măsură de combatere se impune dezinfectarea termică a solului cu vapori supraîncălziţi. Inactivarea termică a virusului are loc la 60°C în 10 minute. fiind cunoscută în multe ţări din Europa (Franţa. Pe frunze. de asemenea. deschise la culoare. care constituie o sursă permanentă de infecţie. Norvegia. şi Canada. . cu aspect hidrozat. Simptome. Această boală a castraveţilor este produsă de o tulpină a virusului necrozei tutunului. Olanda. În sere se va menţine un regim termic relativ ridicat. dezinfectarea uneltelor. Uneori frunzele prezintă fenomenul de brunificare a nervurilor. Plantele atacate se vor smulge şi se vor arde. care se prezintă sub formă de particule poliedrice. România etc. de dimensiuni mici. Agentul etiologic. ca şi în cazul mozaicului verde.A. care se găsesc în sol. Măsuri de prevenire şi combatere. de 28-30°C. a mâinilor şi a materialelor cu care se lucrează. Germania. Atacul se manifestă pe frunze şi fructe. de culoare galbenă-brunie sau cenuşii-brunii.

Pe timp umed. să ajungă la 15 mm. Smith et Bryan) Joung. înconjurate de o zonă galbenă-verzuie. Adesea petele confluează. ocupând suprafeţe mari din limb. dacă umiditatea atmosferică este ridicată (peste 90 %). care se usucă şi rămâne ca o crustă albă-cenuşie. Atacul se întâlneşte frecvent la culturile din câmp şi la cele din sere. Simptome asemănătoare apar şi pe tulpini şi pe peţiolurile frunzelor. numărul petelor pe cotiledoane nu este prea mare. După câteva zile. plantele continuând să se dezvolte.. la castraveţi şi pepeni. Numărul petelor variază în funcţie de condiţiile climatice şi de soi. Foarte caracteristic se prezintă atacul pe frunzele mature. Boala se manifestă în cursul întregii perioade de vegetaţie. de Smith şi Bryan. putâng ajunge până la 5060 pe o singură frunză. frunze. solarii şi răsadniţe. în S.F. A fost semnalată şi studiată în anul 1915. în anul 1940. hidrozate. de culoare verde-închis la început. ţesuturile petelor se necrozează şi capătă o culoare cenuşie-gălbuie. care apoi se veştejesc şi putrezesc sau se se usucă. La început. dispuse frecvent de-a lungul nervurilor. pe cotiledoane. petele sunt mici.A. se usucă şi se necrozează. circulare sau colţuroase. sub formă de picături.A. numărul petelor pe cotiledoane nu este prea mare. .U. De regulă. pe toate organele aeriene: cotiledoane. În România a fost semnalată de Tr. plantele continuând să se dezvolte. de culoare verde-închis. bine conturate. Primele simptome apar îndată după răsărirea plăntuţelor.U. S. şi Canada. care apoi se brunifică. de cele mai multe ori colţuroase. se sfâşie şi cad. Lachrymans (E. De regulă.Bacterioze PĂTAREA UNGHIULARĂ A FRUNZELOR DE CASTRAVEŢI Pseudomonas syringae pv. sub forma unor pete mici. pentru ca mai târziu. tulpini şi fructe. Simptome. Dye et Wilkie Această boală este foarte răspândită şi păgubitoare pentru culturile de castraveţi din Europa. Săvulescu. pe care apar pete hidrozate. limbul apărând perforat. după cum timpul este umed sau uscat. producând pierderi mari ce ajung până la 50 %. pe faţa inferioară a petelor apare un exsudat mucilaginos. de 2-7 mm în diametru.

Bacteria are formă de bastonaş. Perioada de incubaţie durează 2-3 zile în cazul înfecţiilor primare şi 8-10 zile pentru infecţiile secundare. Lachrymas nu coagulează laptele. hidrolizează parţial amidonul. dimineaţa înainte de a se evapora picăturile de apă sau de rouă.2-2 x 0. Pseudomonadaceae. insecte. De la un an la altul. Timpul secetos împiedică dezvoltarea bolii. vânt. Dye et Wiljie. sub forma unor pete mici. nu produce NH3 şi H2S. de 1. albicioase sau gălbui care. cu 1-5 flageli polari. aerobă. se prezintă ca o crustă fină. Dacă în momentul infecţiei fructele sunt tinere. în perechi sau dispuse în lanţuri. adâncite. bacteria este diseminată de apa de ploaie sau aspersie. bacteria dezvoltă o cultură abundentă. Infecţia frunzelor se face prin stomate. când umiditatea atmosferică depăşeşte 90 %. Temperatura optimă pentru evoluţia bolii oscilează între 19-27°C. Pe felii de cartof. bacteria pătrunde prin leziunile mici ale pieliţei. ca şi pe celelalte organe bolnave.8 µm. La suprafaţa acestor ulceraţii apar. lichefiază gelatina. Pătarea unghiulară a frunzelor este produsă de bacteria Pseudomonas syringae pv. bacteria rezistă în seminţele provenite din fructe atacate şi în resturile de plante bolnave până când acestea se descompun. după ce se usucă. În bulion. fam. de culoare crem. În seminţe bacteria îşi păstrează . de 1-3 mm. cu centrul albicios. solitare. lucioase. Bacteria Ps. Este asporogenă. lachrymans (E. cu temperatura de dezvoltare între 1-35°C. În timpul vegetaţiei. bacteria se dezvoltă slab până la moderat. albicioase.F. circulare. syringae pv. produce indol. din diviziunea Bacteria. picături mucilaginoase. hidrozate. Agentul etiologic. unelte cu care se lucrează. În fructe. netede sau uşor proeminente. formând peliculă. Bacteriile cauzate pătrund şi în straturile mai adânci ale fructului infectând în acest caz şi seminţele. Gram-negativă. sensibilă la lumina solară şi mai puţin la uscăciune. Pe agar nutritiv bacteria formează colonii circulare. nu reduce nutriţii.Smith et Bryan) Joung. mucilaginoasă. Boala este deosebit de gravă în verile sau în regiunile caracterizate printr-o mare cantitate de precipitaţii. Plantele atacate intens au creşterea încetinită şi producţia mult diminuată atât cantitativ cât şi calitativ. care au aspectul unor ulceraţii.Pe fructe atacul se întâlneşte mai rar. ele rămân mici şi uneori deformate. cu capetele uşor îndoite. albă-cenuşie. optima fiind de 25-27°C.

Mancozeb 800 – 0. numai Gemini. Alcupral 50 PU – 0. O atenţie deosebită se acordă în prezent cultivării soiurilor sau hibrizilor de castraveţi cu rezistenţă sau toleranţă la infecţia cu acest patogen. Gh. folosind produsele Kocide 101 – 0. 2. În prezent au fost create şi introduse în cultură mai multe soiuri sau hibrizi de castraveţi toleranţi sau rezistenţi la atacul acestei bacterii.R. . în special. resturile vegetale vor fi adunate şi arde. (M. Măsuri de prevenire şi combatere. Bonillie Bordelaise – 0. Adonis ş.2 %. 1982) a obţinut rezultate foarte bune în dezinfectarea seminţelor aplicând tratarea chimică prin vacuum infiltraţie.3 %. linii şi hibrizi de castraveţi testaţi în câmp. se elimină plantele atacate şi se va aplica primul tratament foliar cu unul din produsele: Champion 50 WP – 0. Sonet. când intensitatea atacului este mai mare. În culturile de castraveţi din spaţii protejate se vor îndepărta frunzele puternic atacate de această bacterie.75 %. ca: Topaz.S.2 %. După recoltare. Hidroxid de cupru R. 2004). Marinescu (1981. bacteria migrează în cotiledoane.2 %. Curzate Plus T – 0. În timpul vegetaţiei. pentru a favoriza o aerisire corespunzătoare a plantelor.a. De mare importanţă în prevenirea apariţiei bolii sunt respectarea asolamentului de 3-4 ani şi folosirea unei seminţe sănătoase (obţinută din fructe neatacate) sau dezinfectate. în prima parte a perioadei de vegetaţie. frecvenţa atacului fiind de 2. Odată cu germinarea seminţelor. Irigarea se va efectua numai prin rigole. Agnes şi Triumph au prezentat toleranţă faţă de acest patogen. Novozir MN 80 – 0. 3). Marinescu (1986) arată că din 30 de soiuri. Select. îndată după răsărire. deoarece apa prin aspersie vehiculează patogenul de la plantele bolnave la cele sănătoase. O atenţie deosebită se va acorda combaterii. Premier. efectuându-se apoi o arătură adâncă.viabilitatea până la 2 ani. Rezultate similare s-au obţinut şi prin utilizarea tratamentului termic umed la 53°C timp de o oră.3 %..5 %.5 %. Record (1. Gh.25 % sau Super Champ FI – 0. Cryptonol – 0.1 %.5 %. Costache şi colab.5 l/ha. Funguran OH 300 SC – 1 – 1. pe fond de infecţie artificială. Următoarele 2-3 tratamente se vor efectua la intervale de 8-10 zile. asigurând astfel infecţia primară. (15 %) – 1.

Smith) Holland Această bacterioză. întâia oară. producând ofilirea şi în final uscarea plantei. începând cu frunzele bazale. Temperatura optimă de dezvoltare a bacteriei este de 25-30°C. Săvulescu şi colab. care se extind repede cuprinzând limbul în întregime. umede.U. albicioasă. Simptome. La început se ofilesc porţiuni mici din limb. Atacă în special – castraveţii. Perioada de incubaţie este de 7-15 zile. iar maxima de 34-35°C. de E. apoi trece în parenchim. Boala se manifestă prin ofilirea limbului. în vasele conducătoare.5 x 0. în anul 1893. Tulpina. putând fi întâlnită şi pe pepenii galbeni.A. simptom uşor de observat în timpul zilei. albicioase. În ţara noastră a fost observată. cu flageli peritrichi. de 1. Transmiterea bacteriei de la an la an se face prin intermediul coleopterelor Diabrotica vittata şi D. frunzele îşi recapătă turgescenţa. aerobă sau facultativ anaerobă. unde formează caverne pline cu mucilagiu. Gram-negativă. dovleac. de Tr. zbârcite. dovlecei. Această ofilire este o boală tipică a vaselor. Pe felii de cartof sterilizat cultura este mucilaginoasă. Fructele plantelor atacate sunt ofilite.F. Pe geloză formează colonii mici. Bacteria E. Bacteria se instalează în vasele conducătoare. iar în decurs de 12-15 zile planta este invadată în întregime. Într-o secţiune transversală prin tulpina plantelor bolnave se constată prezenţa unui mucilagiu alb-cenuşiu. la început. este întâlnită în prezent pe toate continentele unde se cultivă cucurbitaceae. semnalată pentru prima dată în S. Tracheiphila se prezintă sub formă de bastonaşe solitare.2-2. care împiedică circulaţia sevei. în prezenţa picăturilor de apă. Din frunze bacteria migrează în peţiol şi tulpină şi treptat întreaga plantă se ofileşte. rădăcina şi peţiolii frunzelor nu prezintă simptome de îmbolnăvire. sensibilă la căldură şi uscăciune. dovlecelul şi dovleacul. Agentul etiologic. În afară de castraveţi. netede. În cursul nopţii. în anul 1953. . asporogenă. minima de 8°C.OFILIREA BACTERIANĂ A CUCURBITACEELOR Erwinia tracheiphila (E.7 µm. Undecimpunctata. Infecţia se face numai prin rănile produse de aceste insecte. Bemincasa cerifera etc. cu structură în formă de reţea. lucioase.F.5-0.. în corpul cărora iernează. Frunzele ofilite se răsfrâng în jos peste peţiol ca nişte umbrele care se închid. bacteria mai atacă pepenele galben.Smith. o traheobacterioză.

Federaţia Rusă etc. Zurini şi V. boala a fost semnalată. produce pagube importante culturilor de castraveţi din spaţiile protejate. Într-o fază mai evoluată a bolii ţesuturile petelor par a fi „opărite”. cu aspect apos. fiziologice şi biochimice asemănătoare cu ale bacteriei P. lachrymans. Syringae pv. de 1-3 mm. Severin. PĂTAREA FRUNZELOR ŞI PUTEGAIUL MOALE AL FRUCTELOR DE CASTRAVEŢI Pseudomonas bürgeri Rot. lachrymans. I.. Simptomul cel mai caracteristic al acestei boli se manifestă pe fructe. În condiţii favorabile (umiditate atmosferică peste 85 %) petele pot să conflueze. care pot ajunge în unii ani până la 30-40 % din producţie.. frunze. transformându-se într-o masă moale apoasă. Plantele bolnave se vor aduna şi se vor distruge prin ardere pentru a nu constitui sursă de infecţie pentru alte insecte. tulpini şi fructe. Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor. iar temperatura oscilează între 26-27°C. la suprafaţă cu un abundent exsudat albicios. Când umiditatea atmosferică depăşeşte 85 %. Agentul etiologic. de Gh. Ucraina. În secţiune prin tulpină se constată brunificarea vaselor conducătoare. sub forma unor pete adâncite. Bacteria Ps. devin pergamentoase. macerarea şi transformarea ţesuturilor într-un putregai moale. ţesuturile fructelor atacate se macerează. colţuroase. Pe frunze apar iniţial pete mici. acoperit de exsudat bacterian. cu centrul albicios. Cu timpul ţesuturile din dreptul petelor se usucă. are caracteristici morfologice. Marinescu. Bürgeri Rot. Pentru prevenirea şi combaterea bolii se recomandă aplicarea măsurilor indicate în cazul bacteriei Ps. Syringae pv. care se întâlneşte frecvent în Bulgaria. de 3-5 mm în diametru. de culoare verdeînchis. După câteva săptămâni plantele intens atacate se ofilesc şi pier. devin hidrozate şi prezintă pe faţa inferioară exsudat bacterian abundent.Măsuri de prevenire şi combatere. În România. Îndată după apariţia bolii se vor aplica tratamente foliare pentru distrugerea insectelor vectoare. ocupând suprafeţe mari din limbul frunzelor. în anul 1978. Simptome. Această bacterioză. evidenţiindu-se simptomul de arsură a frunzelor. .

de culoare galbenă. Unii cercetători (Vincent Sealy şi Brathwaite. Micoze MANA CUCURBITACEELOR Pseudoperonospora cubensis (Berk. Infecţia se realizează prin stomate. Pseudomonadaceae. Simptome. pot să conflueze şi să distrugă porţiuni mari din frunze. în anul 1925.3 x 0. de către Bryan. în dreptul ţesutului atacat se observă prezenţa unui exsudat bacterian. Lichefiază lent gelatina. de culoarea chihlimbarului. fam.) Rostowzew Mana cucurbitaceelor se întâlneşte frecvent la castraveţi. nu reduce nitraţii. Pentru prevenirea şi combaterea bolii se recomandă aceleaşi măsuri indicate împotriva bacteriei Ps. hidrozate.4-0. cu picături de exsudat la suprafaţă. Bacteria X. dovleci şi dovlecei fiind deosebit de păgubitoare pentru culturile forţate din răsadniţe. Uneori. petele sunt înconjurate de un halou galben. perechi sau înlănţuite. sere şi solarii.U. circulare sau unghiulare. hidrolizează amidonul. opalescente. din diviziunea Bacteria. boala este cunoscută în prezent şi în Europa şi Asia. maxima de 35°C. . peptonizează dar nu coagulează laptele. se prezintă sub formă de bastonaşe mobile.A.PĂTAREA BACTERIANĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE Xanthomonas cucurbitae (Bryan) Dowson Semnalată prima dată. în S. slab delimitate. dovlecel şi dovleac sub forma unor pete mici. În condiţii de umiditate atmosferică ridicată. lachrymans. izolate.6 üm. syringae pv. de 0. de 3-7 mm şi diametru. iar cea letală este în jur de 49°C. Atacul se observă pe frunzele de catraveţi. cu un flagel polar. Temperatura optimă de creştere este de 25-30°C.. Într-o fază mai avansată a atacului petele devin brune. produce NH3 şi H2S. Agentul etiologic. 1982) consideră că această bacterie se transmite prin seminţe. fără a produce pagube prea mari. cucurbitae (Bryan) Dowson. atacul apare şi pe fructe sub formă de pete adâncite. cu marginile ondulate. la pepeni galbeni. et Curt.5-1. Pe geloză nutritivă coloniile sunt rotunde. galbene. Rareori.

însă. ele germinează în picături de apă la temperaturi cuprinse între 16-22°C şi produc zoospori biflagelaţi care. boala manifestându-se pe partea superioară a frunzelor. Apariţia şi evoluţia bolii sunt favorizate de temperaturi ce oscilează între 10-30°C. Pierderi foarte ridicate. nu mai ajung la maturitate. după ce înoată în apă emit flamente . mai rar izolaţi. din cauza distrugerii aparatului foliar. Miceliul ciupercii. De pe miceliu ies prin stomate conidiofori incolori. se veştejesc. America de Nord. cenuşii-gălbui. Peronosporaceae. Conidiile se diferenţează în timpul nopţii şi devin mature după 12-13 zile. fam. atacul se întâlneşte foarte rar. se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor infectate. având un gust neplăcut. Ajunse pe frunzele plantelor gazde. de unelte etc. de 2-24 mm diametru. Agentul etiologic. în perioada de vegetaţie. începând cu cele bazale. în lipsa tratamentelor. unicelulare. având loc în astfel de cazuri avortarea florilor. Asia şi Africa. Simptome. pentru ca după câteva zile să devină brune. La vârful ramificaţiilor. care pot ajunge până la 80 % din producţie. sunt atacate aproape toate frunzele plantelor. devin sfărâmicioase şi cad. Săvulescu. produce la culturile din solarii şi sere în ciclul al doilea de cultură (datorită condensului). ord. În condiţii favorabile dezvoltării bolii. de apa de ploaie. se formează. Pe faţa inferioară a frunzelor. Deseori. Diseminarea conidiilor se face de către curenţii de aer. boala se întâlneşte doar în anii cu veri ploioase şi răcoroase sau în regiunile caracterizate printr-o cantitate mai mare de precipitaţii. ramificat. la început de culoare verde-gălbuie. alcătuit din conidioforii şi conidiile (zoosporangii) ciupercii. În ţara noastră a fost semnalată în anul 1928 de către Tr. Et Curt) Rostow. rămân mici. Pe fructe. în dreptul petelor se formează un puf cenuşiu-violaceu. dichotomic ramificaţi în treimea superioară. conidii ovoide. Frunzele puternic atacate se usucă. Plantele pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare. de regulă colţuroase.Această boală este cunoscută în numeroase ţări din Europa. prin apariţia unor pete. apoi galbene ca lămâia. terminate prin câte 2 sterigme inegale. de 18-28 x 12-20 µm. atacul acestui patogen poate cauza compromiterea parţială sau totală a culturilor de castraveţi din câmp. în absenţa unor măsuri adecvate de protecţie. pe fiecare frunză formându-se peste 200 de pete. În câmp. care pot să conflueze şi să distrugă porţiuni mari din limb. Din clasa Oomycetes. În anii cu precipitaţii abundente. Boala este produsă de ciuperca Pseudoperonospora cubensis (Berk. Peronosporales. asociaţi în fascicule câte 2-3. de 100-320 x 4-9 µm. optima fiind 16-22°C şi de prezenţa picăturilor de apă pe frunze. vrejii rămân desfrunziţi.

În sere se impune respectarea distanţei de plantare şi palisarea culturii pentru a se asigura o bună aerisire. Shavit F – 0.75 %. gălbui-bruni. În lupta contra manei castraveţilor s-au obţinut succese deosebite prin crearea şi introducerea . Minorix 70 – 0. Previcur 607 SL – 0. sub formă de oospori.4 – 0.2 %.15 % sau Acrobat MZ – 0. de 36-43. Scut 80 – 0. Perioada de incubaţie durează 4-5 zile. pentru ca plantele din familia Cucurbitaceae să nu revină pe acelaşi teren decât după 4-5 ani.2 %.15 %. Mikal M – 0. de pe care se răspândesc la culturile din câmp. ca: Patafol PU – 0.04 %. Equation Pro – 0. Captan 50 WP – 0. Antracol 70 WP – 0. Zetanil Blu – 0.3 %. pân? La 40°C.2 %. pentru a se asigura o bună aerisire a culturii. oosporii germinează şi produc zoospori ce cauzează infecţiile primare.35 %.2 %. Novozir MN 80 – 0. sferici.3 %.2 %. pentru a nu se forma condens pe frunze. care rezultă în urma procesului sexual. iar cele cu fungicide sistemice sau contact + sistemice l a10-12 zile. Oxicupral 50 PU – 0. Mancozeb 800 – 0.2 % şi Mirage F – 75 WP – 0.15 %. Folpan 50 WP – 0.25 %. producând noi infecţii. Proplant 72. evitarea irigării prin aspersiune. După recoltare se vor strânge şi se vor arde toate resturile de plante rămase pe câmp.25 %. Tratamentele cu fungicide de contact se repetă la intervale de 5-6 zile.25 %.075 %.de infecţie ce pătrund în ţesuturi prin stomate. Quadris SC – 0. Labilite 70 WP – 0.3 %.2 %. pe vreme umedă.5 µm diametru. lucrare urmată de arătura adâncă de toamnă. Se va respecta un asolament raţional. Primăvara. Patafol – 0.25 %. Conidiile pot supravieţui şi la temperaturi mai ridicate.2 %. Polyram DF – 0. O eficacitate foarte bună au fungicidele sistematice sau cele cu bază chimică mixtă. Semănatul sau plantatul să se facă la distanţe corespunzătoare. Curzate Plus T – 0. În perioada de vegetaţie se vor aplica stropiri foliare preventive cu unul din următoarele produse: zeamă bordeleză – 0. menţinerea unei temperaturi nocturne în jur de 20°C. Curzate Man – 0.2 %. Captalit B – 0.2 %.2 %.2 % şi Ridomil Gold MZ – 0. În timpul iernii ciuperca rezistă în resturile de plante atacate din câmp.5 %.25 %. Maria Cârjă (2002) a obţinut rezultate foarte bune în combaterea manei cu produsele Ripost M – 0. Uneori şi conidiile rămân viabile pe vrejii culturilor din sere şi solarii.25 %.2 SL – 0.5 %. Alcupral – 0. Măsuri de prevenire şi combatere. Merpan 50 WP – 0.2 %. Aliette 80 WP – 0. Fungaron OH 50 WP – 0.2 %. Planet 72 WP – 0. Bravo 500 SC – 0.2 %.

Pe măsură ce atacul evoluează. iar în 1878. Pierderile produse de făinare sunt deosebit de grave. fuliginea şi E. U. în mod deosebit frunzele şi vrejii. În anul 1977. Royal F1. E. taurica f. începând cu a doua jumătate a lunii iunie. Leveillula cucurbitacearum Golovin (sin. FĂINAREA CUCURBITACEELOR Sphaerotheca fuliginea (Schl. dovlecei şi dovleac). acoperind porţiuni mari sau chiar întreaga frunză. ca fiind produsă de Erysiphe orontii. cât şi în cele din sere şi solarii. Geamăn.sp.a. Rezistenţa se manifestă prin limitarea dezvoltării ciupercii şi prin inhibarea sporulării ei.în cultură a unor soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi. boala se manifestă pe ambele părţi. Cornisem ş. fiind însă afectate. este cea mai păgubitoare boală a cucurbitaceelor (castraveţi. cu aspect făinos.. 2003). În câmp. petele se extind. Fuss. Cornirom. În ţara noastră. ex Fr. nedelimitate. Gheorghieş şi I. prin pete albe. de dimensiuni mici la început (6-10 mm în diametru). în toate fazele de dezvoltare. Asterix F1. L. această boală a fost menţionată prima dată în anul 1853. cauzată de ciuperca Leveiliula cucurbitacearum. în solariile de la Bărcăneşti – Ploieşti.) Poll. pepeni galbeni. Pe frunze. primele simptome ale bolii apar. în lipsa tratamentelor. iniţial izolate. infecţiile repetându-se apoi până la sfârşitul perioadei de vegetaţie. Regal F1.) Făinarea. orontii atacă toate organele aeriene ale plantelor. în majoritatea anilor. de către M. constată pentru prima dată existenţa unei noi făinări a castraveţilor în România. Speciile S. care se întâlneşte în prezent atât în culturile din câmp. la dovlecei. fapt ce are ca urmare diminuarea considerabilă a cantităţii şi calităţii recoltei. cunoscută încă înainte de anul 1800. (C. în Transilvania. circulare sau neregulate. ca: Record. răspândite neuniform pe suprafaţa limbului.cucumis – sativa Zapr. Atacul acestor patogeni stânjeneşte dezvoltarea normală a plantelor şi determină ofilirea prematură. mai frecvent pe cea superioară. Erysiphe orontii Castagne emend. Docea şi colab. în special pentru culturile forţate de castraveţi când. Petele devin . pot ajunge până la 60-70 % din recolta posibilă. acelaşi autor a semnalat la castraveţi cauzată de Sphaerotheca fuliginea. Simptome. confluează. Braun.

fiind însă mai puţin abundente. izolate sau confluente. pe cârcei şi pe vreji. fructificaţiile pot să apară şi faţa superioară a limbului. U. În condiţii favorabile. nesuculente. ajungând până la 25 mm lungime şi 12 mm lăţime. cucurbitacearum se observă pe frunze sub forma unor pete colţuroase. apoi brune-negricioase. printr-o pâslă pulverulentă. Ţesuturile frunzelor din dreptul petelor se îngălbenesc. Spre deosebire de simptomele generate de S. Făinare cucurbitaceelor poate fi produsă de ciupercile parazite Sphaerotheca fuliginea (Schlecht. albicioasă. fuliginea şi de E. fam. constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. În condiţii optime. ex Fr. ord. Deşi fructele sunt atacate foarte rar. În sere. delimitate de nervuri. la care în lipsa tratamentelor pot ajunge până la 60-70 % din producţie. petele sunt de culoare galbenă-limonie pe faţa superioară (ca şi în cazul manei. care deseori acoperă de jur-împrejur aceste organe. Erysiphe orontii Costagne emend.. de dimensiuni cuprinse între 4 şi 5 mm diametru. din clasa Pyrenomycetes.) Poli. În primele faze. în pâsla miceliană de la suprafaţa petelor se observă prezenţa a numeroase punctişoare de culoare galbenă în primele faze. Pierderile produse de făinare sunt deosebit de grave în special pentru culturile forţate de castraveţi. se brunifică şi se usucă. Agentul etiologic. Erysiphaceae. făinarea produsă de specia Leveillula cucurbitacearum se aseamănă foarte mult cu mana castraveţilor cauzată de ciuperca Pseudoperonospora cubensis. Erysiphales. Braun şi Leveillula cucurbitacearum Golovin. zbârcite. vizibile pe ambele feţe. atacul se manifestă şi pe peţiolii frunzelor. prezentând pe partea inferioară o inflorescenţă albicioasă uşor vizibilă cu ochiul liber. În condiţii favorabile dezvoltăţii ciupercii (temperatura de 18-24°C. până la 120 pe o singură frunză. periteciile apar de obicei în lunile octombrie – noiembrie. Frunzele sunt mai sensibile după 16-23 de zile de la desfacere. orontii. petele apar în număr foarte mare. datorită defolierii premature a plantelor. Într-o fază mai evoluată a bolii. periteciile ciupercilor.făinoase datorită apariţiei la suprafaţa lor a conidioforilor şi conidiilor ciupercii. Ca urmare a distrugerii ţesuturilor din dreptul petelor frunzele se usucă. Atacul cauzat de L. ele rămân de dimensiuni mai reduse. Petele sunt dispuse pe întreaga suprafaţă a limbului în număr mare. cele tinere sunt aproape imune. . iar în cazul pepenilor nu acumulează zahăr. cu care se poate confunda uşor macroscopic). mai ales pe faţa inferioară a frunzelor de la baza plantelor. umiditatea atmosferică 75 %.

mai rar sferică. de 4070 x 12-14 µm. La specia E. Forma conidiană a acestor specii este de tip Oidium. elipsoidale. care se fragmentează de repetate ori. cu 8 ascospori elipsoidal – ovoizi. de 90-140 µm diametru şi conţin 5-12 asce. rotunjite la capete. pe plante se dezvoltă numai stadiul conidian al ciupercilor care este foarte asemănător. fiind răspândite de curenţii de aer. reiese că în câmp formarea periteciilor este favorizată de temperaturi cuprinse între 10-20°C şi de o umiditate relativă mai scăzută.2 µm. periteciile au dimensiunile cuprinse între 69 şi 121. Totusi şi în acest caz se poate face o diferenţiere. incolori. fuliginea pe castraveţi şi dovlecei. iniţial incolore. orontii. în ţara noastră. Miceliul acestor specii este filamentos. Docea şi Voica Ignat. prevăzute la suprafaţă cu apendici simplic sau neregulat ramificaţi. Ciuperca se hrăneşte din celulele epidermale cu ajutorul haustorilor. fuliginea sunt eliptice. de 1-3 ori mai lungi decât diametrul periteciei. iar cele de la E. de obicei. erecţi. apoi galbene. de 50-80 x 50-65 µm. incolori sau gălbui. rezultând astfel lanţuri de conidii incolore. Perioada de incubaţie.Miceliul speciilor S. Identificarea patogenului care produce făinarea este dificilă deoarece. cu un optim la 26-28°C şi la umiditatea atmosferică de 70 %. emit un filament de germinare care se fixează la suprafaţa ţesuturilor cu ajutorul apresorilor. În zona . orontii au formă cilindrică. periteciile se formează mult mai frecvent decât în cele din câmp. de 12-25 x 12-14 µm. complet închise. În culturile protejate. unicelulare. trunchiate la capete. de 20-24 x 14-16 µm. cu 2-4 ascospori ovoizi. Primele peritecii apar la sfârşitul lunii august. Astfel. orontii se dezvoltă ectoparazit. de apa de ploaie. Cele ajunse pe organele susceptibile germinează la temperaturi curpinse între 10 şi 35°C. insecte etc. de 23-45 x 12-25 µm. Din miceliu se formează conidiofori simpli. incolore. ele conţin o singură ască ovoidă. la o umiditate relativă aproape identică cu cea din câmp (64-80 %). Din observaţiile efectuate în perioada 1969 – 1970 de E. Conidiile servesc ca organe de propagare a ciupercii în tot timpul perioadei de vegetaţie. Diagnosticarea precisă se face însă numai pe baza periteciilor care sunt globuloase. iar la maturitate brune. fixându-se la suprafaţa organelor atacate cu ajutorul apresorilor. unicelulari. periteciile sunt mai rare. în condiţii favorabile este de 4-7 zile. În seră ciuperca formează peritecii la temperaturi mai ridicate decât în câmp 22-27°C. a periteciilor ciupercii S. fuliginea. În urma cercetărilor efectuate autorii menţionaţi semnalează pentru prima dată prezenţa. 70-80 %. fuliginea şi E. avându-se în vedere aspectul diferit al conidiilor. ramificat şi septat. La S. filamentoşi. conidiile speciei S.

Bravo 500 SC – 0. incoloră. rotunjită la capete sau uşor ascuţită la bază. ce se întreţes cu miceliul secundar. ce conţin 2-4 ascospori elipsoidali. cu apresori din care nu se observă diferenţierea haustorilor. cu haustori globuloşi intracelulari. făinarea a fost produsă. ovoide. după primele infecţii. Conidiile servesc la propagarea bolii în timpul perioadei de vegetaţie. la apariţia primelor simptome cu fungicide de contact ca: sulf muiabil – 0. de 25-40 x 15-20 µm. turtit-sferice. prin stomate. incolori. În sere apariţia atacului poate fi preîntâmpinată printr-o reglare a umidităţii relative în perioade cu insolaţie puternică şi aer uscat prin efectuarea în timpul zilei a 1-2 aspersii scurte („şpriţuiri”). Pentru a reduce la minimum rezerva biologică a agenţilor patogeni ai făinării se recomandă ca după terminarea recoltării să se adune şi să se distrugă prin ardere toate resturile vegetale. fuliginea. incolori sau slab coloraţi în brun. În timpul vegetaţiei. incolor. În primăvară.4 %. Stadiul conidian este de tip Oidiopsis. de culoare brunăînchisă. ciupercile care produc făinarea cucurbitaceelor rezistă ca peritecii. De la un an la altul. cilindrici. prevăzute la suprafaţă cu apendici inseraţi bazal. . în special în culturile protejate. apar în număr foarte mari conidiile care produc epifiţii grave în culturile de cucurbitacee. unicelulară.4 %. în cazul în care se diferenţiazaă şi sub formă de conidii în sere şi solarii. de 41-76 x 11-23 µm. cât şi în cele din câmp. conidiofori simpli sau puţin ramificaţi la bază. Microthiol – 0. La extremitatea conidioforilor se separă câte o conidie mare. de 100-600 x 4-5 µm. care pătrunde în mezofilul frunzei unde se dezvoltă intercelular. incolori. Karathane LC – 0. Periteciile sunt mari. de 100-250 µm în diametru. rareori câte două. formând un filament de infecţie în partea bazală. cilindrică. iar miceliul secundar este ectofit. cu hife subţiri. În fiecare peritecie se găsesc mai multe asce (7-40). numai de ciuperca S. septaţi. Ajunse pe frunzele de castraveţi ele germinează.05 %. Din miceliul endofit ies la suprafaţă. pe faţa inferioră a frunzei. conidiile sunt solitare. Leveillula cucurbitacearum se deosebeşte de primele două specii prin aceea că miceliul primar este endofit. atât în culturile din seră.de sud-est a ţării.4 %.05 %. De regulă. în fascicule (2-4). Măsuri de prevenire şi combatere. Morestan – 0. fiind uşor diseminate de curenţii de aer. Thiovit Jet – 0. se vor aplica tratamente foliare.2 %. intercelular. În condiţii de câmp se impune şi respectarea unei rotaţii raţionale. lucrare ce va fi urmată de arătura adâncă.

Bayfidan 250 EC – 0. În lupta contra acestei boli o atenţie deosebită trebuie acordată creării şi cultivării de soiuri şi hibrizi rezistenţi la atacul ciupercii Sphaerotheca fuliginea. Saprol 190 EC – 0.1 %. în porţiunea bazală sau şi mai sus până la 1. Maria Cârjă (2002) a obţinut rezultate foarte bune în combaterea făinării produsă de S. petele se . producând. Săvulescu şi colab. apar pete hidrozate. Sulfoli – 0.a. Pedroso F1.04 – 0. Boala se manifestă pe tulpini.125 %.015 %.025 %. pe peţiolii frunzelor şi pe fructe.1 %. Alibi F1. Shavit 25 EC – 0.25 %. Stropirile cu fungicide de contact se repetă la intervale de 810 zile. În cazul în care făinarea este produsă de Leveillula cucurbitacearum tratamentele se vor efectua cu produse sistemice. Adonis F1 ş. Pe măsură ce ţesuturile invadate se descompun în fasciule.5 (5 l/ha).a. iar cele cu fungicide sistemice la 12-15 zile.05 %. Bumper 250 EC – 0.05 %. fuliginea cu produsele: Shavit F – 0. Orius – 0. în condiţii de umiditate atmosferică ridicată (peste 90 %) şi temperaturi moderate (18-20°C). pierderi ce pot ajunge până la 10-15 % din producţie. 2003). moi. Quadris SC – 0. Simptome. această boală a fost menţionată prima dată.015 %. ca: Nimrod – 0. în anul 1938. Rubigan 12 EC – 0.01 %.03 %.015 % sau cu Baycor 25 WP – 0. Dacfolim – 0. Topas 100 EC – 0. Cavaler 250 SC – 0.2 %. Foarte eficace s-au dovedit şi unele produse sistematice. de Tr.1 %.074 %. Leon F1. Octopus F1. Mirage F7 WP – 0. Bayleton 5 PU – 0. Bumper 250 EC – 0. Goldazim 500 SC – 0. Pe tulpini.015 %. apoi brună-deschis. Konker – 0.) de Bary Putregaiul alb al tulpinii şi fructelor de cucurbitacee se întâlneşte frecvent în culturile de castraveţi şi pepeni galbeni din sere şi solarii. Gheorghieş şi I. Tilt 250 EC – 0. de culoare gălbuie la început.Kumulus DF – 0.05 % şi Sanazole 250 EC – 0.3 %. care este cea mai răspândită.5 m înălţime la nivelul ramificaţiilor.05 %. ca: Astrea F1. În ţara noastră.015 %. Merestro F1. Stroby – 0. Trifmine 30 WP – 0.05 %. 0.03 %.015 %. (C. care se extind repede de jurîmprejurul vrejului. Asterix F1.03 % ş. PUTREGAIUL ALB AL TULPINII ŞI FRUCTELOR DE CASTRAVEŢI ŞI PEPENI GALBENI Sclerotinia sclerotiorum (Lib. Geamăn.

În timpul vegetaţiei. numai când cucurbitaceele se cultivă timp de mai mulţi ani pe aceeaşi parcelă sau după alte specii sensibile la atacul acestui patogen. în special cele din apropierea solului. ardeii. cilindric şi lung de 2-3 cm. părţile superioare ale plantelor se veştejesc treptat şi se usucă. scleroţii fiind distruşi într-o oră la temperatura de 55°C. Măsuri de prevenire şi combatere. Boala este favorizată de umiditatea ridicată (peste 90 %) din sol şi atmosferă. în care se diferenţiază scleroţii ciupercii. Vapam etc. de 1-10 mm în diametru.5 – 1. de 6-8 µm. salata. Sclerotinia sclerotiorum (Lib. temperatura optimă pentru infecţie fiind cuprinsă între 16 şi 21°C. albicios. fiind capabilă să producă infecţii între 0 şi 28°C. numai în condiţii de umiditate ridicată.acoperă cu un mucegai fin. de culoare brună. sau chimic cu produse fumigante: Basamid. care produc noi infecţii. S. ca şi peţiolii frunzelor. Fructele sunt atacate în diferite stadii de dezvoltare. ca: tomatele. Ca urmare a distrugerii ţesuturilor din dreptul leziunilor de pe tulpini. sclerotiorum este o ciupercă polivoră care atacă şi alte specii de legume cultivate în sere şi solarii. În sere. tari (scleroţii).) de By. Pentru prevenirea apariţiei bolii în spaţiile protejate se vor aplica cu stricteţe măsurile de igienă culturală. Helotiales. între cele două cicluri de cultură. unicelulari. În câmp boala apare mai rar. se va dezinfecta solul termic. care reprezintă miceliul. după câteva zile. îndepărtarea plantelor şi a fructelor atacate sau veştejite pe care se instalează de obicei ciuperca. boala se propagă prin miceliu din ţesuturile distruse dispersate de curenţii de aer sau de apa de irigaţie prin aspersie. ovoizi. vinetele. boala apare în ciclul I de cultură. Ele se înmoaie şi putrezesc începând de la vârf spre bază şi se acoperă. varza. fam. ord. albicios (asemănător cu vata). În spaţii protejate. Di-Trapex. face parte din clasa Discomycetes.. Sclerotiniaceae. fasolea etc. incolori. corpuşoare negre.5 cm). Apoteciile conţin numeroase asce cu câte 8 ascospori. Faţă de temperatură ciuperca este puţin pretenţioasă. fie ca miceliu saprofit în resturi de plante sau ca scleroţi. Din germinarea scleroţilor rezultă organe în formă de pâlnie – apoteciile. pe care se formează. de mărimea boabelor de mazăre (0. . Această ciupercă rezistă de la un an la altul. prevăzute cu un peduncul subţire. cu un mucegai vătos. Agentul etiologic. fie ca miceliu activ în plante vii.

1 %. Sphaeropsidales. PĂTAREA ALBĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE Septoria cucurbitacearum Sacc. se sfâşie şi cade. se observă câteva punctişoare mici. mai mult sau mai puţin circulare. . incolori. În dreptul petelor. cu un halo gălbui. Bavistin 50 WP – 0. cu diametrul de 68-152 µm. pepeni verzi şi castraveţi. în număr foarte mare. izolate. În cazul în care boala îşi face apariţia se vor îndepărta frunzele bazale şi se vor efectua stropiri foliare cu: Calidan SC – 0. cufundate în ţesut şi prevăzute cu o ostiolă largă (20-30 µm diametru). Ele conţin numeroşi picnospori filiformi. drepţi sau curbaţi. Topsin M 70 WP – 0. apoi cenuşii.A. pete mici. de 0. pe faţa superioară a frunzelor. Pentru stoparea atacului se aplică 3-4 tratamente. Manifestarea bolii are loc pe toate organele aeriene ale plantelor. Rovral 50 WP – 0. Sumilex 50 PU – 0. pe dovlecei. cu marginea uşor zonată. ajung pe organele sănătoase şi produc noi infecţii. În cazuri mai rare pot fi atacate şi tulpinile şi chiar fructele tinere. la început verzi-măslinii.. Pe timp ploios.1 %. devine albicios. În anii cu atacuri intense. de 36-72 x 1. Picnidiile parazitului sunt globuloase sau piriforme. iar ţesutul din dreptul lor se necrozează. din clasa Coelomycetes. negricioase. Boala se întâlneşte în multe ţări din Europa şi din S. mai frecvent pe frunze.1 %. Sphaeropsidaceae.1-2.15 %.1 %. Această pătare este produsă de ciuperca Septoria cucurbitacearum Sacc. Cu timpul petele se extind şi ajung până la 10 mm în diametru. pe care apar. ord. frunzele prezentându-se adesea perforate. Simptome. picnosporii sunt eliberaţi din picnidii. fam. vrejii rămânând desfrunziţi.2 µm. se usucă şi cad. frunzele se îngălbenesc. septaţi. picnidiile ciupercii.În timpul vegetaţiei se va menţine în sere şi solarii o umiditate mai redusă prin aerisiri repetate. pepeni galbeni.U.4 – 6 mm în diametru.2 %. la intervale de 10-14 zile. Produsele trebuie altenate. organe pe care apar pete cenuşii în dreptul cărora pulpa putrezeşte.. Agentul etiologic. Metoben 70 PU – 0. în perioada înflorirefructificare.

cu aspect uleios. la început de culoare roz. C. fiind cunoscută în toate ţările în care se cultivă aceste specii. apoi brună-cenuşie.) Ell.2 %. Boala a fost descrisă pentru prima dată în Italia. Pe vreme umedă.) Arx) Antracnoza este cea mai frecventă şi păgubitoare boală a cucurbitaceelor (pepeni galbeni. Captan 50 WP – 0.2 %. ANTRACNOZA CUCURBITACEELOR Colletotrichum lagenarium (Pass. Captadin 50 PU – 0. producând pierderi de producţie între 10 şi 30 %.Iernarea are loc sub formă de picnospori şi picnidiile care se găsesc în resturile de plante atacate. de Passerini. la suprafaţa petelor. în anul 1867. Săvulescu şi colab.). în condiţii favorabile patogenului. Halst.2 %.75 %. Boala este favorizată de umiditatea atmosferică ridicată (peste 80 %) şi de temperaturi moderate (18-23°C). delimitate de nervuri. sub forma unor pete superficiale. provoacă pieirea plăntuţelor. boala se manifestă pe frunze. Mancozeb 800 – 0. et. apoi brune-negricioase. apar fructificaţiile ciupercii – lagărele de conidiofori şi conidii – sub forma unor pustule. în 1931. Boala se întâlneşte frecvent la pepenii galbeni şi verzi din câmp. adâncite în ţesuturi care. mai frecvent în câmp şi mai rar în spaţii protejate. urmate de arătura adâncă de toamnă şi de un asolament raţional. orbiculare (Berk.2 %.5-2 cm în diametru. dovlecei etc. (sin. În România a fost menţionată prima dată de Tr. Simptome. iar mai târziu de culoare brunăroşiatică.2 % sau cu Polyram DF – 0. et Mont. tulpini şi fructe. Se recomandă să se aplice cu conştiinciozitate măsurile de igienă culturală după recoltare. Dithane M 45 – 0. pepeni verzi. Într-un stadiu mai avansat al bolii. La început petele sunt de culoare verde-gălbuie. petele se confluează şi . de 0. pe cotiledoane şi pe axa hipocotilă. Pe frunze apar pete de forme variate. La plantele complet dezvoltate. Măsuri de prevenire şi combatere. Primele simptome ale bolii se pot observa îndată după răsărire. În cazul atacurilor intense se vor face 2-3 tratamente cu Bouillie Bordelaise – 0. Plantele sunt atacate în toate fazele de vegetaţie. de culoare verde-pal la început. mai ales în dreptul nervurilor.

septate.. având consecinţe economice grave atât asupra cultivatorilor cât şi a distribuitorilor. de culoare verde-închis. temperatura . În condiţii de umiditate ridicată. se formează acervuli subcuticilindrici. de particulele de sol. boala poate fi observată şi în timpul depozitării şi valorificării. petele ajung până la 5-6 cm în diametru. Cele mai caracteristice simptome se observă pe fructe. unicelulară. se zbârcesc. La periferia acervulilor sau printre conidiofori se găsesc 1-5 sete lungi. lungi. simptom întâlnit frecvent la pepenii verzi. se răsucesc. de 6070 µm.5-7 µm. iniţial de 1-2 cm în diametru. Pe miceliul ciupercii. Fusarium etc. de insecte etc. Alternaria. având suprafaţa plană sau cufundată mult (0. continui sau septaţi. Pe vreme umedă culoarea petelor devine cărămizie sau portocalie. ca urmare a faptului că fructificaţiile ciupercii – lagărele de conidiofori şi conidii (acervulii) – sfâşie epiderma şi devin aparente. la pepenii verzi. organe pe care apar pete circulare sau ovale. cuprinzând porţiuni mari din fruct. petele confluează. După Malisa (1963) germinarea conidiilor are loc între 5 şi 35°C. ascuţite la vârf şi mai îngroşate la bază. Pe fructe. alungite. de resturile de ţesuturi antrenate de vânt. cu consecinţe grave asupra cantităţii şi calităţii producţiei. Melanconiales. Astfel. În caz că sunt atacaţi pedunculii. irigarea prin aspersiune. fam. Melanconiaceae. mărimea lor oscilând în funcţie de planta gazdă. de 8-19 x 3. fructele tinere se înnegresc. Colletotrichum lagenarium (Pas. care capătă un gust dezagreabil sau chiar amar. Ţesuturile din dreptul petelor se înmoaie şi putrezesc repede. superficiale.8 cm) în pulpă.acoperă arii mari din frunze. care sunt transportate de stropii de ploaie. de 60-140 µm. ord. et Hals (sin. care se dezvoltă în spaţiile intercelulare.) Ell. care se necrozează. devenind improprii pentru consum. Agentul etiologic. la capăt cu câte o conidie ovoidă sau cilindrică. cu aspect umded. apoase. incolori. Arx. dispuse în cercuri concentrice. În scurtă vreme petele se extind. proces favorizat de suprapunerea unor ciuperci saprofite ca Rhizopus. Germinarea conidiilor este în dependenţă de temperatură şi umiditate. C. Boala este favorizată de temperaturi cuprinse între 22 şi 26°C şi de umiditatea atmosferică peste 90 %. brune. adâncite în ţesuturi. simple. et Mont. verzi-cenuşii. În perioada de vegetaţie ciuperca se propagă prin conidii. se zbârcesc şi se usucă. Pe peţiolii frunzelor şi pe vreji apar pete slab delimitate. sub forma unor pustule mici. Colletotrichum oligochaetum Cav.) face parte din clasa Coelomycetes. se usucă şi cad treptat. orbiculare Berk. Macrosporium.

între 3 şi 4 zile până la 5-7 zile. Durata perioadei de incubaţie a parazitului variază în funcţie de temperatură. Cele mai bune rezultate se obţin cu produsele sistemice: Goldazim 500 SC – 0. N. . Benlate. În suspensiile de stropit se adaugă aracet în concentraţie de 0. În timpul vegetaţiei. Metoben sau Derosal în concentraţie de 0.15 %. executarea arăturii adânci de toamnă. 2003). de pepeni galbeni (Templar. Gheorghieş şi I. Nemispor 80 WP – 0. la apariţia atacului se vor aplica tratamente cu unul din produsele de contact: Mancozeb 800 – 0. Tratamentele se repetă la 7-8 zile în cazul fungicidelor de contact şi la 10-14 zile a celor sistematice. L. Topsin M. În vederea prevenirii bolii se recomandă strângerea şi arderea resturilor de plante rămase pe câmp după recoltare. Dithane M 45 – 0. umiditate şi faza de vegetaţie a plantelor.05 – 0.2 %. Creso F1 şi Fondant). Parazitul iernează în resturile de plante atacate.1 %. deoarece depăşirea temperaturii de 58°C reduce germinarea seminţelor. ce vor fi alternate cu cele de contact. precum hibridul de castraveţi Royal F1. (1958) recomandă tratarea seminţelor cu apă caldă de 58°C timp de 15 minute. Seminţele pot fi contaminate cu fragmente de miceliu sau cu conidii. sub formă de conidii sau ca miceliu. Pătrunderea filamentului de infecţie în ţesuturi se face prin stomatele frunzelor.optimă fiind de 26°C. Masuri de prevenire şi combatere.1 %. Aceasta specie prezintă mai multe rase fiziologice. Bavistin. prin leziuni pe fructe şi vreji sau în mod activ prin străpungerea epidermei frunzelor sau a pieliţei fructelor. de pepeni verzi (Favorit şi Paradise F1) şi de dovlecei (Opal F1) (C. cu ocazia alegerii din pulpa fructelor.2 %. Geamăn. Pentru semănat se va folosi numai sămânţă sănătoasă provenită de la plante neatacate sau sămânţă tratată cu Tiramet – 4 g/kg. pentru a se preveni apariţia feomenului de rezistenţă la pesticide.2 %. rotaţia culturilor pe 3-4 ani şi cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi la atac. Vondozeb – 0. Horn şi colab. Acest tratament necesită multă atenţie.2 %.

Alternaria cucumerina (Ellis et Ev. septaţi. se extind cu timpul pe zone mari. galbene-albicioase. la care. cu margini bine conturate. Dinescu. cu marginea decolorată.ALTERNARIOAZA CUCURBITACEELOR Alternaria cucumerina (Ellis et Everhart) Elliot Alternarioza se întâlneşte frecvent în culturile de cucurbitacee din S. vrejii rămân desfrunziţi. sensibilitate datorată unor carenţe de nutriţie. Simptome. I. Conidioforii sunt simpli. de 1-3 mm în diametru.) Elliot face parte din clasa Hyphomycetes. petele se extind şi confluează ocupând zone mari din limb. pepeni verzi şi dovlecei. La suprafaţa ţesuturilor atacate se dezvoltă o pâslă de culoare brună-negricioasă constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii.U. În mod frecvent. de către I. puţin noduroşi la . Dinescu (1964) precizează că la castraveţi petele devin mai târziu de culoare cenuşie-albicioasă. urmată de diminuarea şi deprecierea recoltei. cu aspect umed. boala apare frecvent şi evoluează mult mai rapid decât în culturile din câmp. bruni. Agentul etiologic. Pe fructe petele. conidioforii şi conidiile ciupercii. În culturile irigate şi în solarii. fam. mai evidente pe faţa superioară. circulare.A. lipsa de apă sau atacul altor boli. catifelat. unui puf abundent. cu suprafaţa zonată concentric. devin brune. în 1963. mici la început. Pe tulpini şi lăstari apar pete brune-negricioase. În condiţii favorabile.5 cm. Ciuperca este un parazit de debilitate al cărui miceliu se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor atacate. devenind negricioase. răspândite pe toată suprafaţa. de culoare gălbuie. Pe frunze iniţial apar pete mici. uşor adâncite. Ţesutul din dreptul petelor se necrozează. În ţara noastră această boală a fost depistată prima dată. Atacurile cele mai grave pe frunze se întâlnesc la pepenii galbeni. agentului patogen. Dacă condiţiile climatice sunt favorabile evoluţiei atacului. Pe vreme ploioasă petele se extind până la 1-1. în cele de pepeni galbeni. de temperatură şi umiditate. seminţele din dreptul zonelor atacate rămân mici şi seci. are loc defolierea plantelor. şi din Europa în special. alungite. uneori. Sunt afectate frunzele. vrejii şi fructele. Dematiaceae. Moniliales. Alternarioza este favorizată de vremea caldă (20-28°c) şi de umiditatea atmosferică peste 90 %. frunzele se răsucesc şi cad. care se înmoaie şi putrezesc. ca urmare a apariţiei. ord.

0.2 %. Germinarea şi producerea infecţiilor are loc în condiţii optime la temperaturi cuprinse între 20 şi 28°C. pepeni verzi. Conidiile sunt pluricelulare. cu vârful alungit. se vor efectua tratamente foliare cu unul din produsele: Bravo 500 SC – 0. cladosporioza a fost menţionată întâia oară în „Starea fitosanitară” din anii 1932-1933... măciucate.U. de Tr. CLADOSPORIOZA CUCURBITACEELOR Cladosporium cucumerinum Ell. pe fructele de castraveţi. uneltele şi hainele muncitorilor.2 %. în anul 1889. de 30-75 x 15-25 µm. Dithane M 45 – 0. Respectarea măsurilor de igienă culturală. contribuie la răspândirea conidiilor în timpul perioadei de vegetaţie. Folpan 50 WP . atât în câmp. folosirea de sămânţă sănătoasă sau dezinfectată cu Tiuram 4 g/hg. Pătrunderea filamentelor de infecţie în ţesuturi se realizează prin stomate. Curenţii de aer. cât şi în sere şi solarii. precipitaţiile sau irigarea prin aspersiune. la apariţia atacului.2 %. limitează apariţia bolii. durata perioade de incubaţie fiind de 3-4 zile. distrugerea resturilor de plante rămase după recoltare. et Arth.25 %. În perioada de vegetaţie. . pepeni galbeni. În România. în culturile de castraveţi. Măsuri de prevenire şi combatere. este întâlnită în prezent în majoritatea ţărilor din Europa. iar sporularea are loc după 4 zile. Vondozeb – 0. brune. la o umiditate atmosferică de peste 90 %. arătura adâncă de toamnă. Acest patogen poate infecta şi unele buruieni din familia Cucurbitaceae. semnalată prima dată în S. fusiforme.A. De la un an la altul rezistă sub formă de miceliu şi conidii în resturile de plante atacate şi sub formă de conidii care contaminează sămânţa. Mancozeb 800 – 0. irigarea pe rigole. Săvulescu şi colab. dovlecei şi dovleci.2 % sau Shavit 72 WP – 0.capătul superior. Tratamentele se repetă la 8-10 zile sau la 6-7 zile dacă condiţiile pentru evoluţia atacului sunt favorabile. Cladosporioza cucurbitaceelor. dispuse în lanţuri scurte (2-5). de către Ellis şi Arthur.2 %.

devin improprii pentru consum. În cazul atacurilor timpurii fructele se deformează. Moniliales. de 15-30 x 4-6 µm. pe vreme umedă se adâncesc în pulpă. ţesuturile din dreptul petelor se necrozează. et Arth. Ciuperca Cladosporium cucumerinum Ell. ord. are loc scurtarea internodiilor tulpinii în partea terminală. Îndată după răsărire. în ziua a 4-a apărând conidioforii şi conidiile. putând ajunge până la seminţe. apoi cenuşii-brunii. la temperatura optimă de 21-25°C. ciuperca C. fiind afectate toate organele aeriene. Primăvara. În urma germinării conidiilor. pe sterigme mici. apoase. De obicei. iar temperatura oscilează între 18 şi 25°C. Conidioforii. unelte etc. Atacul cel mai caracteristic şi mai grav se manifestă pe fructe. fam. iniţial unicelulare apoi bi sau tricelulare. de 3-15 mm în diametru. ovale sau circulare. de culoare măslinie. formând numeroşi conidiofori cu conidii. din clasa Hyphomycetes. confluează şi acoperă mare parte din suprafaţa fructelor. filamentele de infecţie pătrund în ţesuturi prin stomate. Dematiaceae. ramificat. se strangulează în partea inferioară. cucumerinum sporulează pe resturile de plante atacate. în condiţii de umiditate atmosferică ridicată. septaţi. se sfâşie. se diferenţiază conidii ovoide. frunzele apărând zdrenţuite. Când umiditatea atmosferică este ridicată. din care cauză frunzele apar îngrămădite sub formă de rozetă. cilindrice sau fusiforme. cu aspect umed. Perioada de incubaţie este de 3-4 zile. pe cotiledoane. precipitaţii sau aspersie. La suprafaţa ţesuturilor din dreptul petelor se dezvoltă o pâslă catifelată. prezintă un miceliu septat. producând putrezirea lor. bruni. când umiditatea atmosferică depăşeşte 93 %. apoi de culoare măslinie. colţuroase. În partea terminală a conidioforilor. au aspect de ulceraţii. de culoare cenuşie. Plantele pot fi atacate în toate fazele de vegetaţie. Agentul etiologic. care. se formează pe miceliul ciupercii. constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. În condiţii favorabile evoluţiei bolii.Simptome. pe hipocotil şi apoi pe frunze apar pete mici. . se rup. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de conidii sau ca miceliu în resturile de plante atacate rămase pe sol şi în mai mică măsură sub formă de conidii pe seminţe. de culoare verde-gălbuie. care se dezvoltă atât în interiorul cât şi la suprafaţa ţesuturilor. de 5-6 mm în diametru. petele se extind. când frunzele sunt atacate intens. iniţial incolor. Conidiile sunt răspândite de curenţii de aer. cilindrici. Pe peţiolul frunzelor şi pe vreji. insecte. apar pete sub formă de striuri de culoare brună. sub forma unor pete mici. bine contuare. simpli.

Dithane M-45 – 0. PUTREGAIUL CENUŞIU AL TULPINILOR ŞI FRUCTELOR DE CASTRAVEŢI Botryotinia fuckeliana (De By.125-0. Opal F1 etc. Famosa F1. În spaţiile protejate. conidioforii şi conidiile ciupercii. În condiţii de umiditate atmosferică ridicată peste 90 % şi temperaturi moderate (15-20°C) petele se extind. pentru a preveni apariţia bolii se recomandă menţinerea umidităţii atmosferice sub 90 %. Akito ş. Captadin 50 PU – 0.2-0.) şi de dovlecei (Arlika. Cornirom F1. Euparen Multi 50 WP – 0. înconjoară tulpina şi determină ofilirea plantelor deasupra zonei atacate. Captan 80 WP – 0. în dreptul leziunilor. Polyram DF – 0.25 %. Simptome. copilire. . de culoare verde-cenuşie. cârnire sau recoltarea fructelor apar pete umede.a. Topsin 70 PU – 0.) (C.15 %. Geamăn.2 %.25 %. Merpan 50 WP – 0.25 %. la suprafaţa cărora se dezvoltă foarte repede un puf dens.2-0. Marinda F1. rotaţia culturilor la 3-4 ani.1 %. Octupus F1.2 %. ocazionate de defoliere. de regulă. Pe tulpini.05-0.c. Cornisem F1. Gheorghieş şi I. folosirea seminţei sănătoase sau dezinfectată termic sau chimic şi cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi de castraveţi (Asterix F1. la intervale de 6-8 zile. la apariţia atacului se vor aplica tratamente foliare cu Derosal 50 SC – 0. Bavistin 50 DF – 0. alungite.160 %. Atacul afectează tulpina şi fructele. cenuşiu. iar a temperaturii peste 25°C. 2003).Apariţia şi evoluţia bolii este favorizată de temperaturi cuprinse între 18 şi 25°C şi de umiditate atmosferică ridicată (peste 90 %). pentru fiecare din speciile de cucurbitavee. Whetzel) f. Această boală se întâlneşte frecvent în culturile de castraveţi din sere şi solarii în asocaţie cu atacul produse de Sclerotinia şi de Didymella.05 – 0. sau cu Bravo 500 SC – 0. Botrytis cinera Pers. În timpul perioadei de vegetaţie. Pentru prevenirea apariţiei bolii se recomandă adunarea şi distrugerea tuturor resturilor vegetale rămase pe sol după recolare. irigarea pe rigole. Perspective deosebite prezintă cultivarea hibrizilor cu rezistenţă genetică faţă de acest patogen. Mancozeb 800 – 0.2 %.1 %. Măsuri de prevenire şi combatere.1 %. la intervale de 10-14 zile.

de 422 mm. zonate concentric. cu punctişoare mici. este întâlnită în prezent în multe ţări din Europa şi Asia.) Rehm. În România. brune-negricioase. (sin. Mycosphaerella melonis Pass. Măsuri de prevenire şi combatere. Încadrarea sistematică. brune-negricioase (picnidiile ciupercii). pepeni verzi. în anul 1955.2 %.2 %.. se extind pe zone mari ce se acoperă de conidiofori şi conidii (puf cenuşiu). Chiu et Walker) Această boală. PUTREGAIUL NEGRU AL CUCURBITACEELOR Didymella bryoniae (Auersw. pe toate organele aeriene.5 WP – 0. semnalată prima dată în S. În cazul unor atacuri intense frunzele afectate se îngălbenesc şi se usucă. Agentul etiologic.2 %. Labilite 70 WP – 0. Foarte grav este atacul pe tulpini. Primele simptome ale bolii se observă îndată după răsărirea plăntuţelor în cazul în care provin din seminţe atacate – pe cotiledoane şi tulpiniţe. cât şi în câmp.. dovleci). dispuse fie între nervuri. în anul 1890. atât în culturile forţate. Captan 50 – 0. la plantele mature. de către Chester. pe care apar pete de culoare verde-cenuşie sau gălbuie la început. apar pete umede. când au formă alungită. ca şi condiţiile care favorizează atacul sunt prezentate la tomate.Pe fructe. alungite. Euparen Multi – 0. sub forma unor pete mici. în Transilvania.1 %. care deseori produc căderea şi pieirea plăntuţelor. modul de infecţie şi de transmitere a ciupercii Botrytis cinerea Pers. Feldor 500 SC – 0. la suprafaţă cu . apoi brune-negricioase. dovlecei. Mai târziu. Boala apare în toate fazele de dezvoltare a cucurbitaceelor (pepeni galbeni.15 %. care. caracterele patogenului. castraveţi.2 %.2 %. La apariţia atacului se vor aplica tratamente cu unul din produsele: Bravo 500 SC – 0. începând de la vârf. începând din zona coletului.08 % (0. Docea. Sumilex 50 PU – 0. Mancozeb 800 – 0. în culturile de pepeni galbeni şi pepeni verzi. Simptome. La început. Mirage F 75 WP – 0. în special pe cele debilitate fiziologic. fie de-a lungul nervurilor.8 l/ha).U.A. în care caz sunt aproape circulare. apoi devin brune. Shavit F 71.25 %. de E. Calidan SC – 0. atacul a fost constatat întâia oară.15 %. petele sunt de culoare verde-gălbuie. atacul se manifestă pe frunze prin pete izolate sau confluente. putând ajunge până la 45 mm.

3 % (Tr. care împiedică circulaţia sevei putând produce uscarea vrejilor. M. La maturitate. Pe fructe apar pete circulare sau de formă neregulată. bicelulari. Deseori fructele putrezesc parţial sau total. Agentul etiologic. Ascochyta cucumeris Fautr. de 8-16 x 4-9 µm. cilindrici. în interior cu numeroase asce cilindrice. ce conţin câte 8 ascospori. Într-o fază mai evoluată a bolii. Euparen Multi 50 WP – 0. care rămâne mai subţire. dispuse în partea apicală. Răspândiţi de vânt. de 7. În dreptul petelor. perioada de incubaţie fiind de 6-8 zile. care sunt globuloase. Distrugerea resturilor după recoltare. bicelulari. La apariţia atacului se vor aplica 1-2 tratamente cu unul din produsele: Bravo 500 SC – 0. Măsuri de prevenire şi combatere. incolori. la suprafaţa ţesuturilor atacate.6-19 x 3-5. apoase. În cazul dovleceilor. cu capetele rotunjite. strangulaţi în dreptul septei.) Rehm. Peste iarnă ciuperca rezistă în resturile de plante atacate sub formă de picnidii sau peritecii pe sau în sămânţă. Dothidiales. Mycoguard 500 SC – 0. face parte din clasa Loculoascomycetes. cu diametrul de 80170 µm. pornind de la locul de prindere pe peduncul. Roman. Costache.2 %. transformându-se într-o masă apoasă.. optima fiind 25-27°C. Forma picnidiană se numeşte Diplodina melonis Poteb. scurt pedunculate. urmată de putrezirea fructelor mature. sau negricioasă. 2001). Producerea infecţiei şi evoluţia bolii sunt favorizate de umiditate relativă maximă şi de temperaturi care oscilează între 10 şi 30°C. a constatat înmuierea vrejilor începând de la bază. irigarea pe rigole. de apa de ploaie sau de irigaţie. proeminente.un exsudat gomos sub formă de lacrimă. globuloase. uşor cufundate în ţesut. ord. din picnidii sunt eliberaţi numeroşi picnospori. picnosporii care ajung pe cucurbitaceae produc noi infecţii. de culoare chihlimbarie. Dothidiaceae. sunt măsuri care limitează atacul. rotaţia culturilor la 3-4 ani. . la început încolori. în timp ce îngrăşămintele extraradiculare cu potasiu sporesc rezistenţa plantelor la infecţie. de 60-300 µm în diametru. se observă punctişoare mici. Didymella bryoniae (Aauersw. cu celule neegale.2 %. Îngrăşarea cu doze mari de azot favorizează boala.. pe organele atacate. Temperatura necesară infecţiilor şi sporulării oscilează între 5 şi 32°C. Aurelia Crişan (1967). La suprafaţa zonei înmuiate apare o crustă neagră formată din picnidiile ciupercii. de culoare brună-negricioasă. fam. de culoare cenuşie-brunie. adâncite în pulpă. brune-negricioase (picnidiile).7 µm. apar periteciile ciupercii. dezinfectarea seminţelor termic sau chimic.

de 2-3 cm în diametru. de Tr. de 42300 x 6-22 µm. Germania. Pe peţioli şi tulpini petele sunt alungite. pe toate cucurbitaceele cultivate. În ţara noastră a fost menţionată prima dată în „Starea fitosanitară”. ies prin stomate conidiofori erecţi. când după zile cu temperatură ridicată urmează nopţi răcoroase. fam. în condiţii de luminozitate intensă. Ungaria. face parte din clasa Hyphomycetes. în cazul în care provin din seminţe infectate. Săvulescu şi colab. Fructele mari nu sunt atacate chiar dacă prezintă răni. uşor cufundate în ţesut. cilindrici. dispuse în lanţuri scurte (2-4). confluează. petele se extind. La plăntuţele tinere. de umiditate atmosferică peste 90 %. închise la culoare. În condiţii de umiditate ridicată. format din conidioforii şi conidiile ciupercii. la temperaturi cuprinse între 24 şi 34°C. cu temperaturi de 10-12°C. Cercospora melonis Cke. grupaţi în fascicule. pe frunze apar pete izolate. din anul 1942 – 1943. România etc. în majoritatea ţărilor din Europa (Franţa. Infecţia are loc prin stomate sau prin străpungerea .ARSURA BRUNĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE Corynespora casiicola (Berk.) Weir. Pe fructele foarte mici atacul produce pete circulare sau eliptice. et Curt. asigurându-se astfel formarea de condens pe frunze. et Curk. ord. Olanda. Această boală se întâlneşte mai frecvent în sere pe castraveţi şi pepeni galbeni.). De pe miceliu. Agentul etiologic.) Arsura brună a frunzelor prezentă. la suprafaţa petelor se formează un mucegai brun-negricios. care se ofileşte şi se zbârceşte. lungi. Producerea infecţiei este asigurată de formarea de condens pe frunze şi de temperaturi ridicate 25-30°C ziua şi 10-12°C noaptea. acoperă zone mari din frunză. Moniliales. galbene-brunii sau cenuşii-deschis. Atacul poate fi întâlnit în toate fazele de dezvoltare ale plantelor. La capătul lor se formează conidii lungi. Mai târziu. dezvoltarea patogenului este favorizată de fluctuaţiile de temperatură. delimitate de nervuri. În câmp. acoperind mare parte din fruct. care se dezvoltă intercelular. subţiri. mărginite de un halo verde-gălbui. cu numeroşi pereţi transversali (3-24). circulare sau colţuroase. pe cotiledoane apar pete mici.) Weir (sin. Corynespora casiicola (Berk. Cu timpul. Dematiaceae. catifelat. de culoare albicioasă-cenuşie. de formă neregulată. la început de dimensiuni reduse. Simptome. brune-negricioase. se întâlneşte în special în sere pe castraveţi şi pepeni galbeni. În cazurile în care petele confluează. care se îngălbeneşte şi se usucă.

Nemispor.. . la suprafaţa căruia apar sporodochii de culoare roz-oranj (miceliu cu conidiofori şi conidii). Măsuri de prevenire şi combatere. care are loc la temperaturi ridicate. aceste benzi încep de la baza plantei şi se extind în lungul tulpinii. Asia şi America de Nord. În funcţie de temperatură şi de umiditate. Costache. verde. boală vasculară foarte păgubitoare pentru culturile de castraveţi din spaţiile protejate. fără ca frunzele să-şi schimbe în prealabil culoarea normală. apoi ofilirea şi căderea plăntuţelor. În România a fost semnalată prima dată. În sere şi solarii se recomandă strângerea şi distrugerea resturilor vegetale de la defrişarea culturii precedente. Novozir MN 80. La apariţia bolii se vor face 1-2 tratamente foliare cu Euparen Multi – 0.ţesuturilor subţiri. ofilirea poate avea o evoluţie rapidă sau lentă. Întotdeauna apariţia miceliului la exterior este precedată de necrozarea ţesuturilor scoarţei. Simptome.2 % sau cu Dithane M 45 – 0. este semnalată în prezent în numeroase ţări din Europa. Răsadurile pot fi atacate îndată după repicare (în a 2-a sau a 3-a zi). plantele pier în câteva zile. iar de la an la an rezistă ca şi conidii sau ca miceliu în resturile de plante atacate. caz în care se produce înmuierea tulpiniţei în zona de contact cu solul. În perioada de vegetaţie se răspândeşte prin conidiile transportate de curenţii de aer. Pe măsură ce ofilirea se generalizează. În cazul ofilirii cu evoluţie rapidă. de către C. înainte de începerea plantării. dezinfectarea solului pe cale termică. Evitarea producerii condensului pe frunze prin aerisiri la timp şi prin încălzirea serei în timpul nopţii. cucumerinum Owen Ofilirea fuzariană. în anul 1969. în dreptul nodurilor şi apoi şi pe internodii se dezvoltă un mucegai albicios. care se exteriorizează prin apariţia pe tulpină a unor benzi de culoare galbenă-brună.sp. Ofilirea apare în toate fazele de dezvoltare a plantelor însă cel mai frecvent în faza de înflorire-fructificare. cu aspect de vată. pe o distanţă de 80-90 cm. OFILIREA (FUZARIOZA) CASTRAVEŢILOR Fusarium oxysporum f. Vondozeb – 0.2 % (Mancozeb 800. De obicei. de apa de ploaie etc. Rafailă şi M. Incubaţia durează 4-5 zile.2 %). când temperatura scade sub 15°C.

cu 3 septe. tipică traheomicozelor. Agentul etiologic. sp. Această ofilire se caracterizează prin îngălbeniri iniţiale ale frunzelor. fenomen care începe întotdeauna cu frunzele inferioare şi progresează spre cele de la vârf. urmate de necroze şi de debilitarea şi uscarea trepatată a plantelor. frunzele se usucă şi devin sfărâmicioase. la început albe. Pe măsură ce clorofila este distrusă şi necrozarea progresează. F. Pe tulpinile plantelor ofilite. observându-se însă pe ţesuturile moarte şi în dreptul nodurilor un miceliu alb. Într-o fază mai avansată a ofilirii în vase se poate observa prezenţa conidiilor şi clamidosporilor. putrezesc. rar cu 1 sau 2 . De asemenea. Sporodochiile ciupercii sunt formate din microconidii şi din macroconidii. La plantele bolnave se constată o diminuare a intensităţii transpiraţiei (cu până la 51 % după M. face parte din clasa Hyphomicetes. dispărând spre vârful plantelor. începând cu cele bazale. scade şi fotosinteza cu circa 70 % faţă de plantele sănătoase. benzile galbene-brune. atârnând de-a lungul tulpinii. Moniliales. 1986) şi o reducere a consumului de apă din sol. hifele ciupercii pot sa pătrundă din vase în scoarţă şi apoi în epidermă. se observă uşor brunificarea pereţilor vaselor conducătoare. fam. Microconidiile sunt incolore. apoi capătă nuanţe de violet. în decurs de 1-3 luni. Costache. datorită prezenţei în interiorul lor a miceliului ciupercii. Plantele atacate formează un număr redus de fructe. În secţiuni transversale sau longitudinale în tulpinile şi peţiolul frunzelor plantelor atacate de F. ord. fiind invadate de miceliul ciupercii. afânat şi sporodochiile ciupercii de culoare roz-portocalie. ca şi a gomelor şi tilelor. Miceliul ciupercii este constituit din hife septate. caracteristice ofilirii cu evoluţie rapidă. Tuberculariaceae. majoritatea neseptate. situate la vârful acestora sau cel mai frecvent între nervuri.sp. oxysporum f. având acoperite unele zone cu un mucegai albicios. formând la exterior sporodochiile cu conidii tipice. de calitate necorespunzătoare care.În condiţii de temperatură mai scăzută în sol. brunificare ce scade în intensitate. care stânjenesc circulaţia apei în plantă. La nivelul nodurilor. nu mai apar sau sunt mai puţin evidente. oxysporum f. Baza tulpinii şi rădăcinile plantelor atacate nu prezintă nici o modificare externă. cucumerinum. ovoide sau elipsoidale. cucumerinum Owen. plantele se ofilesc lent. deseori. indiferent de forma de evoluţie.

05 – 0. de 20. în prealabil pământul se va dezinfecta termic la 95-98°C timp de 60 minute sau chimic cu produse fumigante (Basamid – 500 kg/ha. Fusarium oxysporum f. evoluţia bolii este foarte rapidă. curbate. Di-Trapex – 600-700 l/ha.5-3.1 %. cucumerinum. Astfel de condiţii se întâlnesc în sere. subţiate spre capete.7 µm. singulari sau perechi. în jurul bazei tulpinii cu fungicidele sistemice menţionate mai sus în concentraţie de 0. utilizându-se 0. Pătrunderea filamentelor miceliene.7 µm. în special în ciclul II de cultură. se va face prin aspersie în reprize scurte pentru a se evita excesul de umiditate. cât şi de toxinele elaborate de patogen. rezultate din germinarea conidiilor sau a clamidiosporilor. Producerea răsadului de castraveţi să se facă numai în sere amenajate special ca înmulţitor. la această temperatură în sol. în plantă se face prin perii absorbanţi şi prin leziunile de pe vârful rădăcinilor produse în timpul lucrărilor de întreţinerea culturii. Ca organe de rezistenţă. Macroconidiile sunt fusiforme. Bavistin 50 DF sau Carbendazim 500 SC în concentraţie de 0. majoritatea cu 3 septe. în sere. terminali sau intercalari.3 x 5-10.1-4.3-11. unicelulari. cucumerinum dezvoltă la temperaturi cuprinse între 8 şi 38°C. Repicatul să se execute cu multă atenţie pentru a nu se leza rădăcinile cu ocazia dislocării răsadului. Măsuri de prevenire şi combatere. în special în ciclul II de cultură. prin penetrarea scoarţei. la temperaturi mai scăzute.6 µm. cu un optimum la 28°C. sau Vapam 1200-1500 l/ha). În cazuri mai rare.sp. prevăzuţi cu perete gros şi neted. globuloşi sau ovoidali. de 5-13. Udarea plantelor. de nematozi sau insecte. În cazuri mai rare trasnmiterea de la un ciclu la altul se realizează şi prin sămânţă. Plantele care se ofilesc se vor îndepărta zilnic din culturi pentru prevenirea sporulării ciupercii pe tulpini şi răspândirea conidiilor în culturi de către curenţii de aer şi de apa de irigare.sp.05 – 0. de umiditatea ridicată a solului şi de infestarea cu nematozi.5 x 2.septe. După repicare se va aplica o stropire a plantelor şi ghivecelor cu suspensie de Topsin 70 PU. incolore. în care. Cercetările efectuate până în prezent au pus în evidenţă prezenţa mai multor rase de Fusarium oxysporum f.5 l la . Ofilirea plantelor este produsă atât de astuparea mecanică a vaselor conducătoare de către miceliu.4-46. de 6. ciuperca formează numeroşi clamidospori. Declanşarea infecţiilor este favorizată de temperatura solului în jur de 29°C. După plantare se vor efectua 3-4 tratamente preventive la sol. ciuperca poate pătrunde în rădăcină şi în mod direct. gome şi tile.1 %.8 x 3.

Într-o fază avansată a bolii. 1982). pentru combaterea fuzariozei. formând fructe mici care se îngălbenesc. maxima şi Benincasa cerifera (după Cristina Raicu şi colab. se practică producerea de răsaduri de castraveţi altoite pe alte specii de cucurbitacee rezistente la F. la primul tratament se va adăuga în suspensie Previcur 607 SL – 0.sp. de calitate necorespunzătoare. Procesul de ofilire se extinde atât spre vârful plantei. Este indicat apoi să se respecte rotaţia culturilor de castraveţi cu legume solanacee sau cu flori. mată.2 SL – 0. Primul tratament se face la 5-6 zile după plantare. cucumerinum. Costache. De regulă.: Cucurbita ficifolia. iar următoarele 2-3 la intervale de 20-30 zile în ciclul I de cultură şi la 20-25 zile în ciclul al II-lea. în anul 1969. unde frecvenţa atacului ajunge uneori până la 5 %. iar frunzele se usucă şi atârnă în lungul tulpinii. se manifestă în faza de înflorire-fructificare. pepeni. C. în cantitate de 0. boala afectează toate speciile de cucurbitacee (castraveţi. Întrucât imediat după plantare poate apare şi atacul ciupercii Pythium sp.15 % sau Proplant 72.5 litri suspensie la o plantă. verticilioza. Semnalată în multe ţări din Europa şi Asia.a. se ofilesc şi au culoare verde-închis. de către C. Ultimele frunze care se ofilesc sunt cele din vârful plantei şi de pe lăstarii laterali. dovlecei ş. peţiolurile frunzelor se îngălbenesc. ca de ex. plantele atacate fructifică puţin. verticilioza a fost identificată. cât şi spre baza ei.15 %.plantă. care produce căderea plăntuţelor. Ca şi fuzarioza. .05 %. Rafailă şi M. Simptome. Rădăcinile plantelor atacate nu prezintă brunificări vizibile la exterior. cultivate în spaţii protejate. începând cu cele de la jumătatea vrejului şi prin stânjenirea creşterii plantelor. se brunifică şi se usucă. iar cele mari nu s maturează. VEŞTEJIREA (VERTICILIOZA) CASTRAVEŢILOR Verticillium dahliae Kleb. Cu ocazia defrişării culturilor toate resturile de plante vor fi distruse prin ardere. În Franţa şi în Olanda.. prin ofilirea şi îngălbenirea frunzelor. pieirea plantei survenind lent şi ireversibil. în culturile de castraveţi din spaţiile protejate. oxysporum f.. mai accentuat pe o parte a limbului sau între nervuri.). În România. se subţiază şi se zbârcesc. Plantele atacate dau producţii mai mici. folosindu-se concentraţia de 0.

alcătuite din 3-5 ramuri scurte (fialide). septat. O altă sursă de transmitere a bolii. conidiofori drepţi. ciuperca sporulează. ciuperca produce numeroşi microscleroţi globuloşi. unele vase conducătoare sunt astupate cu gome. de mică importanţă faţă de sol. La capătul fialidelor se formează numeroase conidii ovoide. face parte din clasa Hyphomycetes (Fungi imperfecti).5-5. dacă sunt puse în condiţii de umiditate ridicată. constituiţi din celule cu pereşi îngroşaţi. Mucedinaceae. Infecţiile se mai pot produce şi prin penetrarea ţesuturilor. Prezintă un miceliu incolor. incolore.. În acelaşi vas tilele exclud prezenţa miceliului şi invers. fam. Moniliales. de 2. ord.5 x 1. cu 2-4 verticile etajate. subţire. În partea bazală a tulpinii. La suprafaţa tulpinilor bolnave apar. tile sau cu miceliu. În timpul perioadei de vegetaţie. de umiditatea ridicată a solului. în care rezistă ca microscleroţi. Durata perioadei de incubaţie este de 20-30 zile. La plantele bolnave se constată importante modificări fiziologice şi biochimice care constau în diminuarea intensităţii transpiraţiei cu peste 50 % şi a fotosintezei cu peste 75 %. Pătrunderea patogenului în plante are loc prin leziunile produse pe rădăcini sau în zona coletului în timpul lucrărilor de întreţinere a culturilor sau de nematozi şi insecte. Agentul etiologic. care este mai extinsă. . În stadiul avansat al bolii în vase se observă conidii şi microscleroţi. mai frecvent pe peţioluri şi pe limbul frunzelor.În secţiuni transversale. producând noi infecţii la plantele cu care ajung în contact. Ca organe de rezistenţă. la diferite niveluri. După apariţia ofilirii plantelor. Verticilium dahliae Kleb. de 92-250 x 50-80 µm. neramificaţi. ploi. unicelulare. fiind favorizate de temperaturi ale solului cuprinse între 20 şi 25°C. iar de la an la an se transmite prin sol. de infestarea cu nematozi şi de excesul de azot. patogenul se răspândeşte cu ajutorul conidiilor vehiculate de apa de ploaie sau de irigaţie. o reprezintă seminţele. septaţi. se observă brunificarea pereţilor vaselor conducătoare (a xilemului). prin tulpină. cilindrice. dar mai puţin evidentă decât în cazul fuzariozei. care se desprind uşor de conidiofori fiind antrenate de vânt. incolori. Această ciupercă este un parazit tipic al vaselor conducătoare.5-3 µm. Microscleroţii apar în urma înmuguririi şi a ramificării repetate a hifelor ciupercii. apa de irigaţie.

se brunifică şi înconjoară tulpiniţa de jur-împrejur. până în stadiul de 4-5 frunze şi se manifestă în zona coletului şi pe partea superioară a rădăcinilor. cad la pământ şi putrezesc în foarte scurt timp. pepeni.. se zbârceşte şi se înnegreşte. albicios (miceliul şi fructificaţiile ciupercii). evitarea excesului de umiditate.25 % (3-5 l/m2). ardei. Chenopodium. .) şi spontane (Taraxacum. Amaranthus. care evoluează rapid.a. Plăntuţele atacate se ofilesc. Baza tulpiniţei se subţiază. aerisire. se extind. cucumerinum sunt eficace şi împotriva acestei boli.V. Erigeron. tomate. Măsuri de prevenire şi combatere. după semănat cu Previcur 607 SL – 0. Infecţia se realizează din sol. Atacul apare în faza de germinare a seminţelor şi în timpul răsăririi. de culoare verde-măslnie. Pe colet apar la început pete mici. şi prin stropirea stratului germinativ. Urtica ş. cartof etc. pătrunderea are loc prin leziuni sau prin străpungerea directă a ţesuturilor care sunt în contact cu solul. Măsurile şi tratamentele indicate în combaterea ciupercii Fusarium oxysporum f. În condiţii de umiditate excesivă (peste 90 %). Boala se previne prin tratarea seminţei cu Previcur 607 SL – 20 ml/tonă săm. ALTE CIUPERCI CARE PRODUC PAGUBE LA CUCURVITACEE CĂDEREA ŞI PUTREZIREA PLĂNTUŢELOR Pythium debaryanum Hesse Atacă frecvent răsadurile de castraveţi şi pepeni galbeni care se produc pentru culturile din sere şi solarii. dahliae este o ciupercă de sol.). vinete. zona din dreptul coletului se acoperă cu un puf fin. unde ciuperca se dezvoltă ca saprofit. care atacă numeroase specii cultivate (castraveţi.sp.

fructele vor fi menţinute. Primele simptome constau în brunificarea şi zbârcirea vrejilor care încep să se degradeze în dreptul petelor. Fiind o ciupercă de sol. insecte etc. cilindrici. Primele simptome ale bolii apar după 3-4 săptămâni de la plantare. Picnosporii sunt bicelulari. Pentru prevenirea bolii se va aplica rotaţia pe 3-4 ani. cu capetele rotunjite. ca urmare a distrugerii sistemului radicular. putrezirea se extinde rapid şi la fruct. manifestându-se prin stagnarea în creştere. Boala se întâlneşte în culturile forţare de castraveţi şi pepeni galbeni. picnidiile ciupercii. picnosporii care ajung gazde produc noi infecţii. Aceste simptome sunt consecinţa distrugerii parţiale sau totale a rădăcinilor. în timpul transportului şi valorificării. la suprafaţa fructelor se dezvoltă un mucegai cenuşiu-negricios.PUTREGAIUL NEGRU AL RĂDĂCINILOR Phomopsis sclerotioides Kest. În condiţii de umiditate ridicată. În cazul în care este atacat şi pedunculul. pepeni galbeni şi pepeni verzi. Rezistă de la un ciclu la altul ca scleroţi în resturile de plante din sol. combaterea se realizează prin aplicarea măsurilor menţionate în cazul fuzariozei. ce pot ajunge până la 50 % din recoltă. urmată de ofilirea totală fără ca frunzele să se îngălbenească.). în multe ţări europene (Olanda. zona centrală a petelor se înnegreşte şi se acoperă adesea de numeroase punctişoare mici. producând pagube. Ciuperca prezintă picnidii de tip Phomopsis. Îndată după recoltare. Infecţia fructelor se poate realiza şi prin răni. care se înnegreşte şi se mumifică. În perioada de vegetaţie sunt eficace tratamentele recomandate pentru combaterea . Anglia. negre.. bruni. Treptat. la temperaturi sub 13°C. caz în care ţesuturile atacate se colorează în crem-pal sau verde-pal. evitarea rănirii plantelor în timpul efectuării lucrărilor culturale şi a fructelor cu ocazia recoltării şi transportării. la temperaturi cuprinse între 17 şi 25°C. de 17-35 x 9-23 µm. delimitate de o barieră de pseudoscleroţi de culoare neagră. perioada de incubaţie fiind de 5-7 zile. Vehiculaţi de curenţii de aer. Diplodina gossypina Cooke produce putregaiul vrejilor de castraveţi. Franţa etc. de apa de irigare. La suprafaţa rădăcinilo atacate se observă pete de formă lenticulară. apa de ploaie.

galbeni-brunii la bază. de culoare brunănegricioasă. de 30-45 x 4-6 µm. lucrare urmată de arătura adâncă. Iernează în resturile atacate. Conidioforii ies prin stomate. În partea centrală a petelor apar conidioforii şi conidiile ciupercii. Apariţia bolii se previne prin aplicarea rotaţiei. distrugerea resturilor rămase după recoltare şi arătura de toamnă. mai deschişi în partea superioară. de 21-66 x 9-16 µm. rămase pe câmp. de 2-5 mm. produce pătarea şi băşicarea frunzelor de castraveţi. se veştejesc şi se usucă. grupaţi în fascicule. În ultimul stadiu al bolii. unghiulare. Alternaria pluriseptata (Karst. . iau un aspect băşicat. ei sunt drepţi sau sinuoşi. manifestându-se prin pete mici. albicioase. a măsurilor de igienă culturală. cu 3-8 septe transversale şi 2-5 longitudinale. frunzele se zbârcesc. Conidiile sunt în formă de butelie. simpli. rar uniseptaţi.antracnozei cucurbitaceelor. Deseori petele confluează şi acoperă porţiuni mari din frunze. mărginite de o zonă brună-roşcată. et Hariot x Peack) Jorst. După recoltare se vor distruge resturile de plante.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful