BOLILE CASTRAVEŢILOR

(Cucumis sativus L.)

Viroze MOZAICUL COMUN AL CASTRAVEŢILOR Virusul mozaicului castraveţilor (cucumber mosaic virus)

Mozaicul comun este una dintre virozele cele mai răspândite şi mai păgubitoare, care se întâlneşte atât în culturile din sere şi solarii, cât şi în cele din câmp. Virusul produce infecţii grave la castravete, dovlecel, pepene galben, dovleac, ardei, tomate, vinete, salată, precum şi la multe specii floricole, aster, laleaua, gladiola, crinul, zambila, petunia ş.a. Simptome. Atacul se manifestă pe frunze şi fructe prin simptome care variază cu condiţiile de mediu, fenofaza, tulpina virusului etc. Plantele pot fi infectate în toate fenofazele. Când sunt infectate în stadiul de plantulă, are loc îngălbenirea apoi ofilirea cotiledoanelor şi în final pieirea plantelor. La plantele mature, boala se caracterizează prin apariţia de simptome tipice de mozaic pe frunzele tinere, în preajma înfloritului. În acest caz apar numeroase pete de decolorare, verzi-deschise sau gălbui, mici, cu marginile difuze, diferite ca formă şi mărime, care alternează cu porţiunile verzi, normale, imprimând frunzei aspectul, caracteristic de mozaic. Frunzele intens atacate sunt gofrate, deformate de dimensiuni mai mici decât cele normale. Pe frunzele din partea bazală a vrejilor apar zone galbene şi necroze care determină uscarea prematură a plantelor. La plantele infectate de timpuriu se observă o scurtare progresivă a internodiilor, începând de la bază, încât în porţiunea de la vârful vrejilor frunzele sunt foarte apropiate unele de altele, formând un fel de rozetă. În ultima fază a bolii frunzele se îngălbenesc, se usucă şi cad, vrejii rămânând aproape complet defoliaţi. Simptomul de nanism este mai pronunţat când planta a fost infectată în stadiul tânăr.

Un alt simptom foliar caracteristic, mai ales pentru culturile forţate, este apariţia pe frunze a unor pete inelare sau semiinelare, de culoare verde-gălbuie. La atacuri intense plantele nu mai înfloresc. Pe fructele de castraveţi, în condiţii de temperatură ridicată (peste 27°C) atacul se caracterizează prin apariţia, în primele faze, a unor pete verzui-gălbui sau albicioase, dispuse pe toată suprafaţa fructului intercalate cu pete mai mici, de culoare verde-închis. Uneori, fructele bolnave se albesc, rămân mici, sunt puternic deformate, mai ales când s-au format după ce a avut loc infecţia. Aceste fructe sunt depreciate cantitativ şi calitativ, fiind improprii pentru consum în stare proaspătă sau conservată. Când plantele sunt infectate în condiţii de temperatură scăzută apare îngălbenirea şi ofilirea rapidă a plantelor atât în seră cât şi în câmp. Agentul etiologic. Virusul mozaicului castraveţilor (Cucumber mosaic virus) se prezintă sub formă de particule sferice, de 30-40 nm diametru. Temperatura de inactivare este de 65-75°C, iar longevitatea în suc 3-6 zile la 20°C. Virusul mozaicului castraveţilor prezintă numeroase tulpini care se diferenţează prin reacţia plantelor test şi prin proprietăţile serologice şi biochimice. Virusul este transmis în natură de către afide (peste 60 de specii) în mod nepersistent (Acyrthosiphon pisum, Aphis fabae etc.), putând infecta în afară de cucurbitaceae (Cucumis, Lagenaria, Cucurbita, Luffa etc.) multe specii din alte familii (tomate, ardei, vinete, spanac ş.a.). De la un an la altul, virusul rezistă în plantele perene (Stellaria media, Capsella bursa pastoris, Cirsium arvense etc.) din câmp sau în cele cultivate în sere, sensibile la atacul acestei boli. Un rol însemnat în transmiterea bolii îl joacă seminţele. Virusul se dezvoltă bine la temperatura de 20-25°C la care, perioada de incubaţie durează 4-5 zile în frunzele tinere şi 18-20 zile în ţesuturile bătrâne. Peste 30°C, VMC nu se mai manifestă. Măsuri de prevenire şi combatere. În vederea prevenirii infecţiei se impune amplasarea culturilor de cucurbitacee, ca şi a altor specii susceptibile (ardei, tomate, vinete etc.) la distanţă mai mare de 500 m, de sursele de infecţie. La plantare se va folosi numai răsad sănătos, liber de virus. În sere se va proceda la dezinfectarea solului cu aburi fierbinţi. În culturile de cucurbitacee se vor aplica tratamente repetate împotriva afidelor vectoare. Pentru a se preîntâmpina infectarea răsadului de către afide se recomandă ca la deschiderile pentru aerisire să se fixeze plase fine din relon sau tifon. Se va acorda atenţie distrugerii buruienilor gazdă, atât din culturi, cât şi din vecinătatea acestora, precum şi din spaţiile dintre sere şi solarii.

O măsură de luptă de mare perspectivă o reprezintă crearea şi introducerea în cultură a soiurilor şi hibrizilor de castraveţi rezistenţi sau toleranţi, ca: Anka F1, Mondial, Octopus F1, Rita F1, Cornisa F1, Cornirom F1, Topaz, Cornisem F1, Levina F1 ş.a. (C. Gheorghieş şi I. Geamăn, 2003).

MOZAICUL VERDE AL CASTRAVEŢILOR

Virusul mozaicului verde al castraveţilor (Cucumber green mottle mosaic virus)

Mozaicul verde, semnalat prima dată în Anglia, în anul 1922, în prezent se întâlneşte în Germania, Franţa, Danemarca, Olanda, Suedia, Norvegia, Finlanda etc. În ţara noastră a fost identificat de către I. Pop şi Aurelia Jilăveanu, în anul 1985, la culturile de castraveţi din sere. Virusul poate infecta şi pepenele galben şi pepenele verde. Nu infectează solanaceele. Simptome. Mozaicul verde afectează îndeosebi culturile de castraveţi din sere. Plantele afectate de tulpina verde comună a virusului prezintă simptome caracteristice în special pe frunze şi în mai mică măsură pe fructe. Pe frunze, în primele faze, apare o clarifiere (transparenţă) a nervurilor, urmată de o pătare mozaicată de culoare verde-închis, de deformarea limbului şi bombarea spre partea superioară a ţesuturilor verzi. Atacul este mai evident pe frunzele tinere, care capătă un aspect băşicat, gofrat. Plantele infectate în faza tânără rămân pipernicite şi dau producţii mici. Malformaţiile foliare se accentuează, mai ales iarna, când dezvoltarea este lentă. În cazul tulpinii galbene, simptomele constau în clorozarea nervurilor şi în apariţia unor pete galbene-strălucitoare sau alburii, adesea de formă stelată, la suprafaţa limbului. Frunzele bătrâne se albesc aproape complet. Fructele infectate în fază timpurie, rămân de dimensiuni mai reduse, sunt pătate, deformate, cu valoare comercială foarte scăzută. Agentul etiologic. Virusul mozaicului verde prezintă, după culoarea petelor produse pe frunzele de castraveţi, două tulpini distincte, şi anume tulpina comună (verde) şi tulpina

În perioada de vegetaţie se transmite prin contactul dintre plantele bolnave cu cele sănătoase. (C.a. Virusul posedă o rezistenţă ridicată la uscăciune. Scheletul serelor. Măsuri de prevenire şi combatere. cu diametrul de 14-18 nm. 1969). mâinile şi hainele muncitorilor. Virusul se prezintă sub formă de bastonaşe drepte. timp de o oră. Akito F1. După desfiinţarea culturii se vor îndepărta plantele prin smulgere şi se vor aduna toate resturile de la suprafaţa solului. Milenium F1 ş. Se impune excluderea răsadului. Muncitorii îşi vor spăla mâinile cu apă cu săpun ori de câte ori vin în contact cu o plantă infectată. . 2003). timp de 3 zile la 70°C. precum şi halatele muncitorilor se vor dezinfecta cu soluţie de fosfat trisodic 15 %. fapt urmat de diminuarea sensibilă a producţiei de castraveţi (Fletcher şi colab. Se vor introduce în cultură soiuri şi hibrizi rezistenţi la CMC. uneltele şi materialele cu care se lucrează în sere şi solarii. Nu se transmite prin afide şi nu atacă solanaceele. de la plantare. Temperatura de inactivare este de 80-90°C. În sere şi solarii se va executa dezinfecţia termică a solului cu vapori supraîncălziţi. Gheorghieş şi I. De la un sezon la altul se perpetuează în cea mai mare parte prin seminţele de castraveţi în proporţie de 5-8 %. rămâne mai redus cu 50 % faţă de cel al plantelor sănătoase.. Infecţiile cu acest virus au consecinţe grave asupra plantelor deoarece afectează sistemul radicular care. precum: Levina F1. rigide. Geamăn.galbenă. La temperatura camerei virusul rămâne activ timp de câteva luni. lungi de 275-300 nm. prin inventarul de lucru contaminat. fiind localizat numai pe suprafaţa seminţelor şi într-un procent redus prin resturile de plante atacate şi prin sol. astfel încât la adâncimea de 30 cm temperatura să ajungă la 90-92°C. cu simptome de infecţie. Cea mai importantă măsură împotriva acestei viroze este folosirea de seminţe libere de virus sau a seminţelor dezinfectate termic. prin intermediul apei de irigaţie. uscat.

în culturile de castraveţi. care se găsesc în sol. a mâinilor şi a materialelor cu care se lucrează. cu diametrul în jur de 30 nm. şi Canada.). de dimensiuni mici. În cazul infecţiilor timpurii plantele se ofilesc şi se usucă. Germania. delimitate de o bordură de culoare verde-închis. Inactivarea termică a virusului are loc la 60°C în 10 minute. Pe frunze. Atacul se manifestă pe frunze şi fructe. . cu aspect hidrozat. fiind cunoscută în multe ţări din Europa (Franţa. Simptome. Norvegia. Această boală a castraveţilor este produsă de o tulpină a virusului necrozei tutunului. Agentul etiologic.U. sub formă de spori de rezistenţă. Suedia. Măsuri de prevenire şi combatere. România etc. la suprafaţa lor observându-se pete uşor adâncite. de 28-30°C. Se impune. Ca primă măsură de combatere se impune dezinfectarea termică a solului cu vapori supraîncălziţi. în S.NECROZA CASTRAVEŢILOR Virusul necrozei tutunului la castraveţi (Tabacco necrosis virus in cucumber) Necroza castraveţilor se înâlneşte frecvent la culturile din sere. de culoare galbenă-brunie sau cenuşii-brunii. timp de 8-9 ani. Plantele atacate se vor smulge şi se vor arde. în timp ce în condiţii de temperatură ridicată (peste 28°C) şi lumină intensă sunt slab exteriorizate. virusul produce numeroase pete. deschise la culoare.A. de asemenea. dezinfectarea uneltelor. Ciuperca îşi menţine viabilitatea. ca şi necrozarea unor porţiuni ale nervurilor şi a spaţiilor internervuriene. Simptomele sunt foarte evidente pe vreme răcoroasă şi luminozitate redusă. care este nefavorabil multiplicării virusului. În sere se va menţine un regim termic relativ ridicat. care se prezintă sub formă de particule poliedrice. Foarte caracteristice şi evidente sunt simptomele pe fructe. Olanda. virusul este vehiculat de către zoosporii ciupercii Olpidium brassicae. ca şi în cazul mozaicului verde. Uneori frunzele prezintă fenomenul de brunificare a nervurilor. care constituie o sursă permanentă de infecţie. În natură.

La început. de cele mai multe ori colţuroase. frunze. în S. .U. Simptome. de culoare verde-închis. care se usucă şi rămâne ca o crustă albă-cenuşie. care apoi se brunifică. Lachrymans (E. dacă umiditatea atmosferică este ridicată (peste 90 %). Simptome asemănătoare apar şi pe tulpini şi pe peţiolurile frunzelor. de Smith şi Bryan. în anul 1940. înconjurate de o zonă galbenă-verzuie. Numărul petelor variază în funcţie de condiţiile climatice şi de soi.A. la castraveţi şi pepeni. numărul petelor pe cotiledoane nu este prea mare. Atacul se întâlneşte frecvent la culturile din câmp şi la cele din sere. Boala se manifestă în cursul întregii perioade de vegetaţie. Dye et Wilkie Această boală este foarte răspândită şi păgubitoare pentru culturile de castraveţi din Europa. plantele continuând să se dezvolte. solarii şi răsadniţe. limbul apărând perforat. pe cotiledoane. Adesea petele confluează. de culoare verde-închis la început. care apoi se veştejesc şi putrezesc sau se se usucă. Pe timp umed. În România a fost semnalată de Tr. sub forma unor pete mici. Săvulescu. De regulă. Smith et Bryan) Joung. pe toate organele aeriene: cotiledoane. De regulă. pe care apar pete hidrozate. A fost semnalată şi studiată în anul 1915. tulpini şi fructe. Foarte caracteristic se prezintă atacul pe frunzele mature. dispuse frecvent de-a lungul nervurilor. plantele continuând să se dezvolte. numărul petelor pe cotiledoane nu este prea mare. pe faţa inferioară a petelor apare un exsudat mucilaginos. după cum timpul este umed sau uscat. ţesuturile petelor se necrozează şi capătă o culoare cenuşie-gălbuie. După câteva zile. Primele simptome apar îndată după răsărirea plăntuţelor.. bine conturate. S. ocupând suprafeţe mari din limb. de 2-7 mm în diametru. sub formă de picături. să ajungă la 15 mm.F. producând pierderi mari ce ajung până la 50 %. circulare sau colţuroase. pentru ca mai târziu.U. şi Canada. se sfâşie şi cad.Bacterioze PĂTAREA UNGHIULARĂ A FRUNZELOR DE CASTRAVEŢI Pseudomonas syringae pv. petele sunt mici. putâng ajunge până la 5060 pe o singură frunză. se usucă şi se necrozează.A. hidrozate.

cu temperatura de dezvoltare între 1-35°C. fam. Bacteria are formă de bastonaş. În bulion. Plantele atacate intens au creşterea încetinită şi producţia mult diminuată atât cantitativ cât şi calitativ. Temperatura optimă pentru evoluţia bolii oscilează între 19-27°C. Dye et Wiljie. care au aspectul unor ulceraţii. vânt. de 1. bacteria pătrunde prin leziunile mici ale pieliţei. sensibilă la lumina solară şi mai puţin la uscăciune. nu reduce nutriţii. sub forma unor pete mici. circulare. Boala este deosebit de gravă în verile sau în regiunile caracterizate printr-o mare cantitate de precipitaţii. albă-cenuşie. Gram-negativă. cu capetele uşor îndoite. bacteria este diseminată de apa de ploaie sau aspersie. Este asporogenă. hidrolizează parţial amidonul. hidrozate. ele rămân mici şi uneori deformate. picături mucilaginoase. de culoare crem. Agentul etiologic. se prezintă ca o crustă fină. În seminţe bacteria îşi păstrează . unelte cu care se lucrează. când umiditatea atmosferică depăşeşte 90 %. produce indol. nu produce NH3 şi H2S. în perechi sau dispuse în lanţuri.8 µm. mucilaginoasă. Pe felii de cartof. bacteria se dezvoltă slab până la moderat.Pe fructe atacul se întâlneşte mai rar. de 1-3 mm.Smith et Bryan) Joung. solitare. Dacă în momentul infecţiei fructele sunt tinere. Infecţia frunzelor se face prin stomate. netede sau uşor proeminente. Pe agar nutritiv bacteria formează colonii circulare.F. lichefiază gelatina.2-2 x 0. Lachrymas nu coagulează laptele. albicioase sau gălbui care. Perioada de incubaţie durează 2-3 zile în cazul înfecţiilor primare şi 8-10 zile pentru infecţiile secundare. În fructe. aerobă. Timpul secetos împiedică dezvoltarea bolii. dimineaţa înainte de a se evapora picăturile de apă sau de rouă. insecte. ca şi pe celelalte organe bolnave. lucioase. La suprafaţa acestor ulceraţii apar. lachrymans (E. Bacteriile cauzate pătrund şi în straturile mai adânci ale fructului infectând în acest caz şi seminţele. după ce se usucă. Pseudomonadaceae. De la un an la altul. Pătarea unghiulară a frunzelor este produsă de bacteria Pseudomonas syringae pv. cu centrul albicios. adâncite. albicioase. formând peliculă. din diviziunea Bacteria. cu 1-5 flageli polari. syringae pv. bacteria dezvoltă o cultură abundentă. În timpul vegetaţiei. optima fiind de 25-27°C. Bacteria Ps. bacteria rezistă în seminţele provenite din fructe atacate şi în resturile de plante bolnave până când acestea se descompun.

deoarece apa prin aspersie vehiculează patogenul de la plantele bolnave la cele sănătoase.2 %.5 %. În prezent au fost create şi introduse în cultură mai multe soiuri sau hibrizi de castraveţi toleranţi sau rezistenţi la atacul acestei bacterii. (M. 2004). bacteria migrează în cotiledoane. resturile vegetale vor fi adunate şi arde. Marinescu (1986) arată că din 30 de soiuri. Mancozeb 800 – 0. Costache şi colab. îndată după răsărire.5 %.3 %. folosind produsele Kocide 101 – 0. în prima parte a perioadei de vegetaţie. Măsuri de prevenire şi combatere.viabilitatea până la 2 ani. Odată cu germinarea seminţelor. (15 %) – 1. După recoltare. când intensitatea atacului este mai mare. Marinescu (1981. Gh.1 %. frecvenţa atacului fiind de 2. 3). Record (1.25 % sau Super Champ FI – 0.R. 1982) a obţinut rezultate foarte bune în dezinfectarea seminţelor aplicând tratarea chimică prin vacuum infiltraţie. pentru a favoriza o aerisire corespunzătoare a plantelor. pe fond de infecţie artificială. Hidroxid de cupru R. Irigarea se va efectua numai prin rigole. De mare importanţă în prevenirea apariţiei bolii sunt respectarea asolamentului de 3-4 ani şi folosirea unei seminţe sănătoase (obţinută din fructe neatacate) sau dezinfectate.. Premier.75 %.2 %.5 %. se elimină plantele atacate şi se va aplica primul tratament foliar cu unul din produsele: Champion 50 WP – 0. Funguran OH 300 SC – 1 – 1. Gh. Select. 2. În timpul vegetaţiei. Curzate Plus T – 0. Agnes şi Triumph au prezentat toleranţă faţă de acest patogen. Adonis ş. Alcupral 50 PU – 0. În culturile de castraveţi din spaţii protejate se vor îndepărta frunzele puternic atacate de această bacterie. Rezultate similare s-au obţinut şi prin utilizarea tratamentului termic umed la 53°C timp de o oră. Sonet. linii şi hibrizi de castraveţi testaţi în câmp. O atenţie deosebită se va acorda combaterii. în special.3 %. Următoarele 2-3 tratamente se vor efectua la intervale de 8-10 zile. Bonillie Bordelaise – 0. . efectuându-se apoi o arătură adâncă. O atenţie deosebită se acordă în prezent cultivării soiurilor sau hibrizilor de castraveţi cu rezistenţă sau toleranţă la infecţia cu acest patogen.S.a. asigurând astfel infecţia primară.2 %. numai Gemini.5 l/ha. Cryptonol – 0. ca: Topaz. Novozir MN 80 – 0.

OFILIREA BACTERIANĂ A CUCURBITACEELOR Erwinia tracheiphila (E.. frunzele îşi recapătă turgescenţa. care împiedică circulaţia sevei. semnalată pentru prima dată în S. lucioase.F. sensibilă la căldură şi uscăciune. minima de 8°C. în corpul cărora iernează. întâia oară. Tracheiphila se prezintă sub formă de bastonaşe solitare. Bacteria se instalează în vasele conducătoare. iar maxima de 34-35°C. Undecimpunctata. albicioase.7 µm. apoi trece în parenchim. iar în decurs de 12-15 zile planta este invadată în întregime. umede. care se extind repede cuprinzând limbul în întregime. unde formează caverne pline cu mucilagiu. asporogenă. Agentul etiologic. Boala se manifestă prin ofilirea limbului. Săvulescu şi colab. Infecţia se face numai prin rănile produse de aceste insecte. este întâlnită în prezent pe toate continentele unde se cultivă cucurbitaceae. cu structură în formă de reţea. Această ofilire este o boală tipică a vaselor. Temperatura optimă de dezvoltare a bacteriei este de 25-30°C. albicioasă. în anul 1953. Tulpina. la început. netede.2-2. rădăcina şi peţiolii frunzelor nu prezintă simptome de îmbolnăvire. Simptome. .Smith) Holland Această bacterioză. de Tr. de E. simptom uşor de observat în timpul zilei.Smith.F. în anul 1893. Într-o secţiune transversală prin tulpina plantelor bolnave se constată prezenţa unui mucilagiu alb-cenuşiu. Pe felii de cartof sterilizat cultura este mucilaginoasă. Atacă în special – castraveţii. Frunzele ofilite se răsfrâng în jos peste peţiol ca nişte umbrele care se închid. Fructele plantelor atacate sunt ofilite. Transmiterea bacteriei de la an la an se face prin intermediul coleopterelor Diabrotica vittata şi D. dovleac. În cursul nopţii. Din frunze bacteria migrează în peţiol şi tulpină şi treptat întreaga plantă se ofileşte. aerobă sau facultativ anaerobă. La început se ofilesc porţiuni mici din limb. Bacteria E. Gram-negativă. în prezenţa picăturilor de apă. Perioada de incubaţie este de 7-15 zile. În afară de castraveţi. dovlecei.A. bacteria mai atacă pepenele galben. În ţara noastră a fost observată. dovlecelul şi dovleacul.5-0. Bemincasa cerifera etc. producând ofilirea şi în final uscarea plantei. cu flageli peritrichi.U. putând fi întâlnită şi pe pepenii galbeni.5 x 0. începând cu frunzele bazale. Pe geloză formează colonii mici. zbârcite. în vasele conducătoare. de 1. o traheobacterioză.

tulpini şi fructe. cu centrul albicios. Îndată după apariţia bolii se vor aplica tratamente foliare pentru distrugerea insectelor vectoare. Când umiditatea atmosferică depăşeşte 85 %. sub forma unor pete adâncite. Simptomul cel mai caracteristic al acestei boli se manifestă pe fructe. Într-o fază mai evoluată a bolii ţesuturile petelor par a fi „opărite”.Măsuri de prevenire şi combatere. are caracteristici morfologice. ţesuturile fructelor atacate se macerează. Plantele bolnave se vor aduna şi se vor distruge prin ardere pentru a nu constitui sursă de infecţie pentru alte insecte. Cu timpul ţesuturile din dreptul petelor se usucă. evidenţiindu-se simptomul de arsură a frunzelor. de 1-3 mm. PĂTAREA FRUNZELOR ŞI PUTEGAIUL MOALE AL FRUCTELOR DE CASTRAVEŢI Pseudomonas bürgeri Rot. Severin. fiziologice şi biochimice asemănătoare cu ale bacteriei P. În România. produce pagube importante culturilor de castraveţi din spaţiile protejate.. care se întâlneşte frecvent în Bulgaria. colţuroase. cu aspect apos. Syringae pv. macerarea şi transformarea ţesuturilor într-un putregai moale.. Bacteria Ps. Simptome. boala a fost semnalată. care pot ajunge în unii ani până la 30-40 % din producţie. Pentru prevenirea şi combaterea bolii se recomandă aplicarea măsurilor indicate în cazul bacteriei Ps. I. Syringae pv. devin pergamentoase. acoperit de exsudat bacterian. ocupând suprafeţe mari din limbul frunzelor. de 3-5 mm în diametru. . frunze. la suprafaţă cu un abundent exsudat albicios. În secţiune prin tulpină se constată brunificarea vaselor conducătoare. de Gh. Zurini şi V. Federaţia Rusă etc. Ucraina. în anul 1978. Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor. Bürgeri Rot. După câteva săptămâni plantele intens atacate se ofilesc şi pier. Această bacterioză. În condiţii favorabile (umiditate atmosferică peste 85 %) petele pot să conflueze. de culoare verdeînchis. lachrymans. Pe frunze apar iniţial pete mici. iar temperatura oscilează între 26-27°C. Marinescu. devin hidrozate şi prezintă pe faţa inferioară exsudat bacterian abundent. lachrymans. transformându-se într-o masă moale apoasă. Agentul etiologic.

Pe geloză nutritivă coloniile sunt rotunde. de culoare galbenă. Micoze MANA CUCURBITACEELOR Pseudoperonospora cubensis (Berk. slab delimitate. se prezintă sub formă de bastonaşe mobile. de 3-7 mm şi diametru.. Temperatura optimă de creştere este de 25-30°C. lachrymans. cu marginile ondulate. din diviziunea Bacteria. de 0. galbene. Pentru prevenirea şi combaterea bolii se recomandă aceleaşi măsuri indicate împotriva bacteriei Ps. opalescente. Simptome.U. fără a produce pagube prea mari.A. la pepeni galbeni. Pseudomonadaceae.4-0.PĂTAREA BACTERIANĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE Xanthomonas cucurbitae (Bryan) Dowson Semnalată prima dată. 1982) consideră că această bacterie se transmite prin seminţe. de culoarea chihlimbarului.) Rostowzew Mana cucurbitaceelor se întâlneşte frecvent la castraveţi.5-1. Bacteria X. Atacul se observă pe frunzele de catraveţi. hidrozate. produce NH3 şi H2S. pot să conflueze şi să distrugă porţiuni mari din frunze. perechi sau înlănţuite. iar cea letală este în jur de 49°C. maxima de 35°C. boala este cunoscută în prezent şi în Europa şi Asia. de către Bryan. . circulare sau unghiulare. Unii cercetători (Vincent Sealy şi Brathwaite. în anul 1925. et Curt. fam.3 x 0. Într-o fază mai avansată a atacului petele devin brune. în dreptul ţesutului atacat se observă prezenţa unui exsudat bacterian. În condiţii de umiditate atmosferică ridicată. cu picături de exsudat la suprafaţă. hidrolizează amidonul. dovleci şi dovlecei fiind deosebit de păgubitoare pentru culturile forţate din răsadniţe. atacul apare şi pe fructe sub formă de pete adâncite. izolate. cucurbitae (Bryan) Dowson. cu un flagel polar. în S. peptonizează dar nu coagulează laptele. Lichefiază lent gelatina. dovlecel şi dovleac sub forma unor pete mici. petele sunt înconjurate de un halou galben. Uneori. Infecţia se realizează prin stomate. Agentul etiologic. syringae pv. nu reduce nitraţii. Rareori. sere şi solarii.6 üm.

Săvulescu. conidii ovoide. mai rar izolaţi. Ajunse pe frunzele plantelor gazde. nu mai ajung la maturitate. În câmp. boala manifestându-se pe partea superioară a frunzelor. ord. se veştejesc. În anii cu precipitaţii abundente. în absenţa unor măsuri adecvate de protecţie. având loc în astfel de cazuri avortarea florilor. de 18-28 x 12-20 µm. de regulă colţuroase. de unelte etc. de apa de ploaie. rămân mici. în lipsa tratamentelor. care pot ajunge până la 80 % din producţie. ele germinează în picături de apă la temperaturi cuprinse între 16-22°C şi produc zoospori biflagelaţi care. Agentul etiologic. Peronosporaceae. însă. dichotomic ramificaţi în treimea superioară. în perioada de vegetaţie. Diseminarea conidiilor se face de către curenţii de aer. În ţara noastră a fost semnalată în anul 1928 de către Tr. care pot să conflueze şi să distrugă porţiuni mari din limb. ramificat. alcătuit din conidioforii şi conidiile (zoosporangii) ciupercii. America de Nord. după ce înoată în apă emit flamente . optima fiind 16-22°C şi de prezenţa picăturilor de apă pe frunze. Pe fructe. produce la culturile din solarii şi sere în ciclul al doilea de cultură (datorită condensului). începând cu cele bazale. din cauza distrugerii aparatului foliar. La vârful ramificaţiilor. la început de culoare verde-gălbuie. Simptome. de 100-320 x 4-9 µm. asociaţi în fascicule câte 2-3. Asia şi Africa. având un gust neplăcut. Apariţia şi evoluţia bolii sunt favorizate de temperaturi ce oscilează între 10-30°C. sunt atacate aproape toate frunzele plantelor. Boala este produsă de ciuperca Pseudoperonospora cubensis (Berk. Deseori. apoi galbene ca lămâia. vrejii rămân desfrunziţi. prin apariţia unor pete. Pierderi foarte ridicate. pe fiecare frunză formându-se peste 200 de pete. Din clasa Oomycetes. De pe miceliu ies prin stomate conidiofori incolori. atacul se întâlneşte foarte rar. unicelulare. fam. se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor infectate. atacul acestui patogen poate cauza compromiterea parţială sau totală a culturilor de castraveţi din câmp. în dreptul petelor se formează un puf cenuşiu-violaceu. terminate prin câte 2 sterigme inegale. cenuşii-gălbui. pentru ca după câteva zile să devină brune. boala se întâlneşte doar în anii cu veri ploioase şi răcoroase sau în regiunile caracterizate printr-o cantitate mai mare de precipitaţii. Frunzele puternic atacate se usucă. se formează. Miceliul ciupercii. Conidiile se diferenţează în timpul nopţii şi devin mature după 12-13 zile. Peronosporales.Această boală este cunoscută în numeroase ţări din Europa. În condiţii favorabile dezvoltării bolii. Pe faţa inferioară a frunzelor. Et Curt) Rostow. Plantele pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare. de 2-24 mm diametru. devin sfărâmicioase şi cad.

Perioada de incubaţie durează 4-5 zile. În perioada de vegetaţie se vor aplica stropiri foliare preventive cu unul din următoarele produse: zeamă bordeleză – 0.25 %.15 % sau Acrobat MZ – 0. Măsuri de prevenire şi combatere.2 % şi Ridomil Gold MZ – 0. Curzate Plus T – 0. pentru ca plantele din familia Cucurbitaceae să nu revină pe acelaşi teren decât după 4-5 ani. Primăvara.de infecţie ce pătrund în ţesuturi prin stomate.2 % şi Mirage F – 75 WP – 0. pe vreme umedă. Previcur 607 SL – 0. Curzate Man – 0.2 %. Mikal M – 0. pentru a se asigura o bună aerisire a culturii.2 SL – 0.2 %.25 %. Proplant 72. evitarea irigării prin aspersiune. menţinerea unei temperaturi nocturne în jur de 20°C.15 %.2 %. pân? La 40°C.2 %. Labilite 70 WP – 0. pentru a nu se forma condens pe frunze. În timpul iernii ciuperca rezistă în resturile de plante atacate din câmp.15 %.25 %. sub formă de oospori. Patafol – 0. de pe care se răspândesc la culturile din câmp. Mancozeb 800 – 0.3 %. Alcupral – 0. Captalit B – 0.4 – 0.5 %. de 36-43.35 %.2 %.25 %. Conidiile pot supravieţui şi la temperaturi mai ridicate.2 %.2 %. oosporii germinează şi produc zoospori ce cauzează infecţiile primare.75 %. Semănatul sau plantatul să se facă la distanţe corespunzătoare. Polyram DF – 0. Shavit F – 0. În lupta contra manei castraveţilor s-au obţinut succese deosebite prin crearea şi introducerea .075 %.25 %. lucrare urmată de arătura adâncă de toamnă. Captan 50 WP – 0. Tratamentele cu fungicide de contact se repetă la intervale de 5-6 zile.3 %.2 %. Scut 80 – 0. Merpan 50 WP – 0. O eficacitate foarte bună au fungicidele sistematice sau cele cu bază chimică mixtă.2 %. producând noi infecţii. Aliette 80 WP – 0. Maria Cârjă (2002) a obţinut rezultate foarte bune în combaterea manei cu produsele Ripost M – 0. Antracol 70 WP – 0.2 %. Bravo 500 SC – 0. Oxicupral 50 PU – 0.25 %. Uneori şi conidiile rămân viabile pe vrejii culturilor din sere şi solarii. care rezultă în urma procesului sexual.2 %. Quadris SC – 0. iar cele cu fungicide sistemice sau contact + sistemice l a10-12 zile. Se va respecta un asolament raţional.3 %. În sere se impune respectarea distanţei de plantare şi palisarea culturii pentru a se asigura o bună aerisire. Equation Pro – 0. După recoltare se vor strânge şi se vor arde toate resturile de plante rămase pe câmp.2 %. gălbui-bruni.5 µm diametru.5 %.04 %. Planet 72 WP – 0.2 %. Folpan 50 WP – 0. sferici. ca: Patafol PU – 0. Zetanil Blu – 0. Minorix 70 – 0. Fungaron OH 50 WP – 0. Novozir MN 80 – 0.

în majoritatea anilor..cucumis – sativa Zapr.sp. Petele devin . L. iniţial izolate. Geamăn. în Transilvania. Fuss. Cornisem ş. în toate fazele de dezvoltare. este cea mai păgubitoare boală a cucurbitaceelor (castraveţi. E. Pe frunze. la dovlecei.) Făinarea.a. cauzată de ciuperca Leveiliula cucurbitacearum. În ţara noastră. Simptome. dovlecei şi dovleac). în special pentru culturile forţate de castraveţi când. această boală a fost menţionată prima dată în anul 1853. ex Fr. în lipsa tratamentelor. de către M. orontii atacă toate organele aeriene ale plantelor. Pe măsură ce atacul evoluează. Cornirom. acoperind porţiuni mari sau chiar întreaga frunză. Gheorghieş şi I. fiind însă afectate. primele simptome ale bolii apar. confluează. În câmp. fuliginea şi E. Erysiphe orontii Castagne emend.) Poll. Rezistenţa se manifestă prin limitarea dezvoltării ciupercii şi prin inhibarea sporulării ei. mai frecvent pe cea superioară. Pierderile produse de făinare sunt deosebit de grave. de dimensiuni mici la început (6-10 mm în diametru). în solariile de la Bărcăneşti – Ploieşti. în mod deosebit frunzele şi vrejii. cu aspect făinos. circulare sau neregulate. Speciile S. cât şi în cele din sere şi solarii. boala se manifestă pe ambele părţi. Asterix F1. petele se extind. FĂINAREA CUCURBITACEELOR Sphaerotheca fuliginea (Schl. Regal F1. care se întâlneşte în prezent atât în culturile din câmp. Royal F1. prin pete albe. Atacul acestor patogeni stânjeneşte dezvoltarea normală a plantelor şi determină ofilirea prematură. începând cu a doua jumătate a lunii iunie. nedelimitate. constată pentru prima dată existenţa unei noi făinări a castraveţilor în România. răspândite neuniform pe suprafaţa limbului. pot ajunge până la 60-70 % din recolta posibilă. taurica f. infecţiile repetându-se apoi până la sfârşitul perioadei de vegetaţie. ca: Record. 2003). iar în 1878. fapt ce are ca urmare diminuarea considerabilă a cantităţii şi calităţii recoltei. Docea şi colab. pepeni galbeni. U. ca fiind produsă de Erysiphe orontii.în cultură a unor soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi. cunoscută încă înainte de anul 1800. acelaşi autor a semnalat la castraveţi cauzată de Sphaerotheca fuliginea. Braun. (C. Leveillula cucurbitacearum Golovin (sin. În anul 1977.

fructificaţiile pot să apară şi faţa superioară a limbului. cu care se poate confunda uşor macroscopic). Făinare cucurbitaceelor poate fi produsă de ciupercile parazite Sphaerotheca fuliginea (Schlecht. albicioasă. Frunzele sunt mai sensibile după 16-23 de zile de la desfacere. cele tinere sunt aproape imune. Ţesuturile frunzelor din dreptul petelor se îngălbenesc. Spre deosebire de simptomele generate de S. În condiţii favorabile dezvoltăţii ciupercii (temperatura de 18-24°C. În condiţii optime. ex Fr.făinoase datorită apariţiei la suprafaţa lor a conidioforilor şi conidiilor ciupercii. mai ales pe faţa inferioară a frunzelor de la baza plantelor. ajungând până la 25 mm lungime şi 12 mm lăţime. periteciile apar de obicei în lunile octombrie – noiembrie. apoi brune-negricioase.. prezentând pe partea inferioară o inflorescenţă albicioasă uşor vizibilă cu ochiul liber. Erysiphaceae. petele apar în număr foarte mare. delimitate de nervuri. nesuculente. în pâsla miceliană de la suprafaţa petelor se observă prezenţa a numeroase punctişoare de culoare galbenă în primele faze. În primele faze. Atacul cauzat de L. se brunifică şi se usucă. umiditatea atmosferică 75 %. U. izolate sau confluente. zbârcite. iar în cazul pepenilor nu acumulează zahăr. datorită defolierii premature a plantelor. fam. fiind însă mai puţin abundente. la care în lipsa tratamentelor pot ajunge până la 60-70 % din producţie. petele sunt de culoare galbenă-limonie pe faţa superioară (ca şi în cazul manei. Deşi fructele sunt atacate foarte rar.) Poli. Ca urmare a distrugerii ţesuturilor din dreptul petelor frunzele se usucă. . ord. Erysiphales. până la 120 pe o singură frunză. fuliginea şi de E. În sere. orontii. printr-o pâslă pulverulentă. Petele sunt dispuse pe întreaga suprafaţă a limbului în număr mare. cucurbitacearum se observă pe frunze sub forma unor pete colţuroase. care deseori acoperă de jur-împrejur aceste organe. atacul se manifestă şi pe peţiolii frunzelor. Braun şi Leveillula cucurbitacearum Golovin. Agentul etiologic. vizibile pe ambele feţe. periteciile ciupercilor. ele rămân de dimensiuni mai reduse. făinarea produsă de specia Leveillula cucurbitacearum se aseamănă foarte mult cu mana castraveţilor cauzată de ciuperca Pseudoperonospora cubensis. Erysiphe orontii Costagne emend. din clasa Pyrenomycetes. constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. În condiţii favorabile. de dimensiuni cuprinse între 4 şi 5 mm diametru. Într-o fază mai evoluată a bolii. pe cârcei şi pe vreji. Pierderile produse de făinare sunt deosebit de grave în special pentru culturile forţate de castraveţi.

Cele ajunse pe organele susceptibile germinează la temperaturi curpinse între 10 şi 35°C. care se fragmentează de repetate ori. periteciile se formează mult mai frecvent decât în cele din câmp. în ţara noastră. filamentoşi. Diagnosticarea precisă se face însă numai pe baza periteciilor care sunt globuloase. elipsoidale. de 1-3 ori mai lungi decât diametrul periteciei. de 20-24 x 14-16 µm. Totusi şi în acest caz se poate face o diferenţiere. emit un filament de germinare care se fixează la suprafaţa ţesuturilor cu ajutorul apresorilor. de 23-45 x 12-25 µm. Perioada de incubaţie. ramificat şi septat. iniţial incolore. cu 2-4 ascospori ovoizi. În zona . complet închise. Forma conidiană a acestor specii este de tip Oidium. În culturile protejate. fixându-se la suprafaţa organelor atacate cu ajutorul apresorilor. periteciile au dimensiunile cuprinse între 69 şi 121. incolori. fuliginea pe castraveţi şi dovlecei. fuliginea. Primele peritecii apar la sfârşitul lunii august. iar cele de la E. prevăzute la suprafaţă cu apendici simplic sau neregulat ramificaţi. de obicei. incolore. cu 8 ascospori elipsoidal – ovoizi. conidiile speciei S. de 12-25 x 12-14 µm. iar la maturitate brune. fuliginea şi E. pe plante se dezvoltă numai stadiul conidian al ciupercilor care este foarte asemănător. În seră ciuperca formează peritecii la temperaturi mai ridicate decât în câmp 22-27°C. Din observaţiile efectuate în perioada 1969 – 1970 de E. unicelulari. orontii se dezvoltă ectoparazit. de 50-80 x 50-65 µm. Identificarea patogenului care produce făinarea este dificilă deoarece. 70-80 %. avându-se în vedere aspectul diferit al conidiilor. Astfel.Miceliul speciilor S. periteciile sunt mai rare. fuliginea sunt eliptice. rotunjite la capete. a periteciilor ciupercii S. Ciuperca se hrăneşte din celulele epidermale cu ajutorul haustorilor. Din miceliu se formează conidiofori simpli. ele conţin o singură ască ovoidă. reiese că în câmp formarea periteciilor este favorizată de temperaturi cuprinse între 10-20°C şi de o umiditate relativă mai scăzută. orontii au formă cilindrică. insecte etc. incolori sau gălbui. la o umiditate relativă aproape identică cu cea din câmp (64-80 %). cu un optim la 26-28°C şi la umiditatea atmosferică de 70 %. Conidiile servesc ca organe de propagare a ciupercii în tot timpul perioadei de vegetaţie. Docea şi Voica Ignat. în condiţii favorabile este de 4-7 zile. Miceliul acestor specii este filamentos. de 4070 x 12-14 µm. rezultând astfel lanţuri de conidii incolore. erecţi. La S. apoi galbene. fiind răspândite de curenţii de aer. La specia E.2 µm. În urma cercetărilor efectuate autorii menţionaţi semnalează pentru prima dată prezenţa. de 90-140 µm diametru şi conţin 5-12 asce. trunchiate la capete. unicelulare. de apa de ploaie. orontii. mai rar sferică.

ce se întreţes cu miceliul secundar. cu apresori din care nu se observă diferenţierea haustorilor. se vor aplica tratamente foliare. Microthiol – 0. incoloră. pe faţa inferioră a frunzei. lucrare ce va fi urmată de arătura adâncă. ovoide. cilindrică. atât în culturile din seră. Leveillula cucurbitacearum se deosebeşte de primele două specii prin aceea că miceliul primar este endofit. făinarea a fost produsă. în fascicule (2-4). Măsuri de prevenire şi combatere. cu haustori globuloşi intracelulari.05 %.05 %. Stadiul conidian este de tip Oidiopsis. de 100-600 x 4-5 µm. incolori. de culoare brunăînchisă. cu hife subţiri. incolori sau slab coloraţi în brun. prin stomate. la apariţia primelor simptome cu fungicide de contact ca: sulf muiabil – 0. incolori. septaţi.4 %. care pătrunde în mezofilul frunzei unde se dezvoltă intercelular. formând un filament de infecţie în partea bazală. ce conţin 2-4 ascospori elipsoidali. În primăvară. conidiile sunt solitare. turtit-sferice. În fiecare peritecie se găsesc mai multe asce (7-40). În condiţii de câmp se impune şi respectarea unei rotaţii raţionale. rareori câte două. Karathane LC – 0. de 100-250 µm în diametru. De la un an la altul. La extremitatea conidioforilor se separă câte o conidie mare. În timpul vegetaţiei.2 %. Ajunse pe frunzele de castraveţi ele germinează. incolor.4 %. intercelular. iar miceliul secundar este ectofit. ciupercile care produc făinarea cucurbitaceelor rezistă ca peritecii. Bravo 500 SC – 0.de sud-est a ţării. prevăzute la suprafaţă cu apendici inseraţi bazal. În sere apariţia atacului poate fi preîntâmpinată printr-o reglare a umidităţii relative în perioade cu insolaţie puternică şi aer uscat prin efectuarea în timpul zilei a 1-2 aspersii scurte („şpriţuiri”). apar în număr foarte mari conidiile care produc epifiţii grave în culturile de cucurbitacee. rotunjită la capete sau uşor ascuţită la bază. . Morestan – 0. numai de ciuperca S. Pentru a reduce la minimum rezerva biologică a agenţilor patogeni ai făinării se recomandă ca după terminarea recoltării să se adune şi să se distrugă prin ardere toate resturile vegetale. Conidiile servesc la propagarea bolii în timpul perioadei de vegetaţie. Periteciile sunt mari.4 %. De regulă. fuliginea. în cazul în care se diferenţiazaă şi sub formă de conidii în sere şi solarii. unicelulară. conidiofori simpli sau puţin ramificaţi la bază. fiind uşor diseminate de curenţii de aer. Thiovit Jet – 0. cilindrici. după primele infecţii. cât şi în cele din câmp. de 25-40 x 15-20 µm. de 41-76 x 11-23 µm. în special în culturile protejate. Din miceliul endofit ies la suprafaţă.

0. Sulfoli – 0. Pedroso F1. această boală a fost menţionată prima dată. Geamăn. Rubigan 12 EC – 0. Asterix F1.a. În ţara noastră. Săvulescu şi colab.) de Bary Putregaiul alb al tulpinii şi fructelor de cucurbitacee se întâlneşte frecvent în culturile de castraveţi şi pepeni galbeni din sere şi solarii. Stropirile cu fungicide de contact se repetă la intervale de 810 zile. de culoare gălbuie la început. Orius – 0. Pe măsură ce ţesuturile invadate se descompun în fasciule.5 (5 l/ha). iar cele cu fungicide sistemice la 12-15 zile.015 %.015 %.1 %. Tilt 250 EC – 0.Kumulus DF – 0.074 %. Dacfolim – 0.015 %. moi.015 %.05 %. Stroby – 0. Quadris SC – 0. Mirage F7 WP – 0. Boala se manifestă pe tulpini.05 %.03 %. Trifmine 30 WP – 0.5 m înălţime la nivelul ramificaţiilor. 2003). (C. Bumper 250 EC – 0. Pe tulpini. În lupta contra acestei boli o atenţie deosebită trebuie acordată creării şi cultivării de soiuri şi hibrizi rezistenţi la atacul ciupercii Sphaerotheca fuliginea. Foarte eficace s-au dovedit şi unele produse sistematice. Topas 100 EC – 0. PUTREGAIUL ALB AL TULPINII ŞI FRUCTELOR DE CASTRAVEŢI ŞI PEPENI GALBENI Sclerotinia sclerotiorum (Lib.05 %. care se extind repede de jurîmprejurul vrejului. fuliginea cu produsele: Shavit F – 0. pe peţiolii frunzelor şi pe fructe.015 %. petele se . Simptome. Adonis F1 ş. în porţiunea bazală sau şi mai sus până la 1.1 %. Octopus F1.1 %. apoi brună-deschis. producând. ca: Nimrod – 0. Maria Cârjă (2002) a obţinut rezultate foarte bune în combaterea făinării produsă de S.03 % ş. Bayfidan 250 EC – 0. Shavit 25 EC – 0. Saprol 190 EC – 0. Gheorghieş şi I. în condiţii de umiditate atmosferică ridicată (peste 90 %) şi temperaturi moderate (18-20°C). Leon F1. ca: Astrea F1. Alibi F1.015 % sau cu Baycor 25 WP – 0. Merestro F1.03 %. în anul 1938.2 %. de Tr. În cazul în care făinarea este produsă de Leveillula cucurbitacearum tratamentele se vor efectua cu produse sistemice.3 %.05 % şi Sanazole 250 EC – 0. apar pete hidrozate.a. Konker – 0. Cavaler 250 SC – 0.05 %.04 – 0. Bumper 250 EC – 0.01 %.125 %. Bayleton 5 PU – 0. pierderi ce pot ajunge până la 10-15 % din producţie.25 %.025 %. care este cea mai răspândită. Goldazim 500 SC – 0.

numai când cucurbitaceele se cultivă timp de mai mulţi ani pe aceeaşi parcelă sau după alte specii sensibile la atacul acestui patogen. În spaţii protejate. de mărimea boabelor de mazăre (0. sclerotiorum este o ciupercă polivoră care atacă şi alte specii de legume cultivate în sere şi solarii. îndepărtarea plantelor şi a fructelor atacate sau veştejite pe care se instalează de obicei ciuperca. varza. ord. în care se diferenţiază scleroţii ciupercii. fiind capabilă să producă infecţii între 0 şi 28°C. Vapam etc. Din germinarea scleroţilor rezultă organe în formă de pâlnie – apoteciile. . de culoare brună. fie ca miceliu saprofit în resturi de plante sau ca scleroţi. Măsuri de prevenire şi combatere. prevăzute cu un peduncul subţire. de 6-8 µm. care produc noi infecţii.. după câteva zile. de 1-10 mm în diametru. între cele două cicluri de cultură.) de By. În timpul vegetaţiei. incolori. albicios (asemănător cu vata). face parte din clasa Discomycetes.5 cm). salata. albicios. Fructele sunt atacate în diferite stadii de dezvoltare. pe care se formează. Apoteciile conţin numeroase asce cu câte 8 ascospori. Sclerotiniaceae. În sere. scleroţii fiind distruşi într-o oră la temperatura de 55°C. ca şi peţiolii frunzelor. părţile superioare ale plantelor se veştejesc treptat şi se usucă. Di-Trapex. în special cele din apropierea solului.acoperă cu un mucegai fin. cu un mucegai vătos. fasolea etc. boala apare în ciclul I de cultură. ardeii. numai în condiţii de umiditate ridicată. ca: tomatele. Faţă de temperatură ciuperca este puţin pretenţioasă. corpuşoare negre. Ca urmare a distrugerii ţesuturilor din dreptul leziunilor de pe tulpini. Această ciupercă rezistă de la un an la altul. fam. temperatura optimă pentru infecţie fiind cuprinsă între 16 şi 21°C. vinetele. cilindric şi lung de 2-3 cm. Sclerotinia sclerotiorum (Lib. În câmp boala apare mai rar. fie ca miceliu activ în plante vii. Agentul etiologic. Ele se înmoaie şi putrezesc începând de la vârf spre bază şi se acoperă. Helotiales. S. tari (scleroţii). Boala este favorizată de umiditatea ridicată (peste 90 %) din sol şi atmosferă.5 – 1. care reprezintă miceliul. ovoizi. Pentru prevenirea apariţiei bolii în spaţiile protejate se vor aplica cu stricteţe măsurile de igienă culturală. se va dezinfecta solul termic. sau chimic cu produse fumigante: Basamid. unicelulari. boala se propagă prin miceliu din ţesuturile distruse dispersate de curenţii de aer sau de apa de irigaţie prin aspersie.

frunzele se îngălbenesc. la intervale de 10-14 zile. iar ţesutul din dreptul lor se necrozează. Cu timpul petele se extind şi ajung până la 10 mm în diametru. pepeni galbeni. picnidiile ciupercii. se usucă şi cad. cu marginea uşor zonată. ajung pe organele sănătoase şi produc noi infecţii. . Simptome. cu diametrul de 68-152 µm.1 %. incolori. se observă câteva punctişoare mici. cu un halo gălbui. Această pătare este produsă de ciuperca Septoria cucurbitacearum Sacc. în perioada înflorirefructificare.A. se sfâşie şi cade. ord. mai frecvent pe frunze..2 µm.1-2.1 %.U.. izolate. Sphaeropsidales. Picnidiile parazitului sunt globuloase sau piriforme. organe pe care apar pete cenuşii în dreptul cărora pulpa putrezeşte. de 0.2 %. Metoben 70 PU – 0. În cazul în care boala îşi face apariţia se vor îndepărta frunzele bazale şi se vor efectua stropiri foliare cu: Calidan SC – 0. la început verzi-măslinii. din clasa Coelomycetes. fam. pe dovlecei. În cazuri mai rare pot fi atacate şi tulpinile şi chiar fructele tinere. Agentul etiologic.4 – 6 mm în diametru. pe faţa superioară a frunzelor. Sphaeropsidaceae. În dreptul petelor. Boala se întâlneşte în multe ţări din Europa şi din S. pepeni verzi şi castraveţi.În timpul vegetaţiei se va menţine în sere şi solarii o umiditate mai redusă prin aerisiri repetate. Pe timp ploios. Bavistin 50 WP – 0. mai mult sau mai puţin circulare. pete mici. vrejii rămânând desfrunziţi. frunzele prezentându-se adesea perforate. PĂTAREA ALBĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE Septoria cucurbitacearum Sacc. picnosporii sunt eliberaţi din picnidii. În anii cu atacuri intense. apoi cenuşii.1 %. Sumilex 50 PU – 0. negricioase. septaţi. Rovral 50 WP – 0. de 36-72 x 1. cufundate în ţesut şi prevăzute cu o ostiolă largă (20-30 µm diametru). drepţi sau curbaţi. Pentru stoparea atacului se aplică 3-4 tratamente. Produsele trebuie altenate.1 %. Topsin M 70 WP – 0. în număr foarte mare. Ele conţin numeroşi picnospori filiformi. devine albicios. Manifestarea bolii are loc pe toate organele aeriene ale plantelor.15 %. pe care apar.

în condiţii favorabile patogenului. cu aspect uleios. Captadin 50 PU – 0. În România a fost menţionată prima dată de Tr. et Mont. în anul 1867. ANTRACNOZA CUCURBITACEELOR Colletotrichum lagenarium (Pass. dovlecei etc.) Ell. adâncite în ţesuturi care.5-2 cm în diametru. Dithane M 45 – 0. et. La plantele complet dezvoltate. Boala este favorizată de umiditatea atmosferică ridicată (peste 80 %) şi de temperaturi moderate (18-23°C). (sin. Pe frunze apar pete de forme variate. Captan 50 WP – 0.2 %. boala se manifestă pe frunze. Boala se întâlneşte frecvent la pepenii galbeni şi verzi din câmp. la suprafaţa petelor. Plantele sunt atacate în toate fazele de vegetaţie. Măsuri de prevenire şi combatere. petele se confluează şi . orbiculare (Berk. de culoare verde-pal la început. de Passerini. sub forma unor pete superficiale.2 %. la început de culoare roz. Simptome. de 0. pepeni verzi. C. Se recomandă să se aplice cu conştiinciozitate măsurile de igienă culturală după recoltare. fiind cunoscută în toate ţările în care se cultivă aceste specii. producând pierderi de producţie între 10 şi 30 %.) Arx) Antracnoza este cea mai frecventă şi păgubitoare boală a cucurbitaceelor (pepeni galbeni. apoi brune-negricioase. provoacă pieirea plăntuţelor. pe cotiledoane şi pe axa hipocotilă. Boala a fost descrisă pentru prima dată în Italia. în 1931. mai frecvent în câmp şi mai rar în spaţii protejate. mai ales în dreptul nervurilor. apar fructificaţiile ciupercii – lagărele de conidiofori şi conidii – sub forma unor pustule. Pe vreme umedă.2 %.). La început petele sunt de culoare verde-gălbuie. Mancozeb 800 – 0. apoi brună-cenuşie. tulpini şi fructe.2 %. În cazul atacurilor intense se vor face 2-3 tratamente cu Bouillie Bordelaise – 0. iar mai târziu de culoare brunăroşiatică.75 %. Primele simptome ale bolii se pot observa îndată după răsărire.Iernarea are loc sub formă de picnospori şi picnidiile care se găsesc în resturile de plante atacate. Halst. Săvulescu şi colab.2 % sau cu Polyram DF – 0. delimitate de nervuri. Într-un stadiu mai avansat al bolii. urmate de arătura adâncă de toamnă şi de un asolament raţional.

simple. Melanconiaceae. care capătă un gust dezagreabil sau chiar amar. În perioada de vegetaţie ciuperca se propagă prin conidii. Melanconiales. de 60-140 µm. petele ajung până la 5-6 cm în diametru. Boala este favorizată de temperaturi cuprinse între 22 şi 26°C şi de umiditatea atmosferică peste 90 %. având consecinţe economice grave atât asupra cultivatorilor cât şi a distribuitorilor. de insecte etc. ca urmare a faptului că fructificaţiile ciupercii – lagărele de conidiofori şi conidii (acervulii) – sfâşie epiderma şi devin aparente.) Ell. Colletotrichum oligochaetum Cav. de 6070 µm. care sunt transportate de stropii de ploaie. proces favorizat de suprapunerea unor ciuperci saprofite ca Rhizopus. adâncite în ţesuturi. apoase. Pe vreme umedă culoarea petelor devine cărămizie sau portocalie. sub forma unor pustule mici. de particulele de sol. continui sau septaţi. et Hals (sin. devenind improprii pentru consum. Pe miceliul ciupercii. Pe fructe. la capăt cu câte o conidie ovoidă sau cilindrică. verzi-cenuşii.5-7 µm. având suprafaţa plană sau cufundată mult (0. alungite. et Mont.) face parte din clasa Coelomycetes. Ţesuturile din dreptul petelor se înmoaie şi putrezesc repede. ascuţite la vârf şi mai îngroşate la bază. fructele tinere se înnegresc. se răsucesc. petele confluează. care se necrozează. orbiculare Berk.acoperă arii mari din frunze. se formează acervuli subcuticilindrici. Astfel. cu aspect umded. Cele mai caracteristice simptome se observă pe fructe. boala poate fi observată şi în timpul depozitării şi valorificării. de culoare verde-închis. unicelulară. superficiale.. simptom întâlnit frecvent la pepenii verzi. Agentul etiologic. de resturile de ţesuturi antrenate de vânt. organe pe care apar pete circulare sau ovale. cu consecinţe grave asupra cantităţii şi calităţii producţiei. Germinarea conidiilor este în dependenţă de temperatură şi umiditate.8 cm) în pulpă. Arx. Pe peţiolii frunzelor şi pe vreji apar pete slab delimitate. septate. lungi. La periferia acervulilor sau printre conidiofori se găsesc 1-5 sete lungi. irigarea prin aspersiune. În condiţii de umiditate ridicată. C. ord. incolori. brune. temperatura . În scurtă vreme petele se extind. În caz că sunt atacaţi pedunculii. mărimea lor oscilând în funcţie de planta gazdă. se zbârcesc şi se usucă. cuprinzând porţiuni mari din fruct. dispuse în cercuri concentrice. se zbârcesc. fam. Fusarium etc. Macrosporium. Alternaria. care se dezvoltă în spaţiile intercelulare. Colletotrichum lagenarium (Pas. de 8-19 x 3. se usucă şi cad treptat. iniţial de 1-2 cm în diametru. După Malisa (1963) germinarea conidiilor are loc între 5 şi 35°C. la pepenii verzi.

umiditate şi faza de vegetaţie a plantelor. Dithane M 45 – 0. Benlate. de pepeni galbeni (Templar. Pătrunderea filamentului de infecţie în ţesuturi se face prin stomatele frunzelor. ce vor fi alternate cu cele de contact. (1958) recomandă tratarea seminţelor cu apă caldă de 58°C timp de 15 minute. prin leziuni pe fructe şi vreji sau în mod activ prin străpungerea epidermei frunzelor sau a pieliţei fructelor. În suspensiile de stropit se adaugă aracet în concentraţie de 0. L. Masuri de prevenire şi combatere. Creso F1 şi Fondant).2 %. În timpul vegetaţiei. Geamăn. N. Nemispor 80 WP – 0. Aceasta specie prezintă mai multe rase fiziologice. Acest tratament necesită multă atenţie.2 %. În vederea prevenirii bolii se recomandă strângerea şi arderea resturilor de plante rămase pe câmp după recoltare. Bavistin. între 3 şi 4 zile până la 5-7 zile. pentru a se preveni apariţia feomenului de rezistenţă la pesticide. cu ocazia alegerii din pulpa fructelor.1 %. Cele mai bune rezultate se obţin cu produsele sistemice: Goldazim 500 SC – 0.optimă fiind de 26°C.1 %. rotaţia culturilor pe 3-4 ani şi cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi la atac. Pentru semănat se va folosi numai sămânţă sănătoasă provenită de la plante neatacate sau sămânţă tratată cu Tiramet – 4 g/kg. sub formă de conidii sau ca miceliu. Horn şi colab. executarea arăturii adânci de toamnă.05 – 0.15 %. de pepeni verzi (Favorit şi Paradise F1) şi de dovlecei (Opal F1) (C. deoarece depăşirea temperaturii de 58°C reduce germinarea seminţelor. Tratamentele se repetă la 7-8 zile în cazul fungicidelor de contact şi la 10-14 zile a celor sistematice. Durata perioadei de incubaţie a parazitului variază în funcţie de temperatură. Parazitul iernează în resturile de plante atacate. precum hibridul de castraveţi Royal F1. Metoben sau Derosal în concentraţie de 0. Gheorghieş şi I.2 %. .2 %. Seminţele pot fi contaminate cu fragmente de miceliu sau cu conidii. 2003). la apariţia atacului se vor aplica tratamente cu unul din produsele de contact: Mancozeb 800 – 0. Topsin M. Vondozeb – 0.

În culturile irigate şi în solarii. sensibilitate datorată unor carenţe de nutriţie. Alternaria cucumerina (Ellis et Ev. agentului patogen.) Elliot face parte din clasa Hyphomycetes. vrejii şi fructele. galbene-albicioase. devin brune. uşor adâncite. cu marginea decolorată. în cele de pepeni galbeni. boala apare frecvent şi evoluează mult mai rapid decât în culturile din câmp. Simptome. vrejii rămân desfrunziţi. Dematiaceae.U. care se înmoaie şi putrezesc. seminţele din dreptul zonelor atacate rămân mici şi seci. Alternarioza este favorizată de vremea caldă (20-28°c) şi de umiditatea atmosferică peste 90 %. uneori.ALTERNARIOAZA CUCURBITACEELOR Alternaria cucumerina (Ellis et Everhart) Elliot Alternarioza se întâlneşte frecvent în culturile de cucurbitacee din S. cu suprafaţa zonată concentric. de temperatură şi umiditate. mai evidente pe faţa superioară. Agentul etiologic. Dinescu (1964) precizează că la castraveţi petele devin mai târziu de culoare cenuşie-albicioasă. Ciuperca este un parazit de debilitate al cărui miceliu se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor atacate. Pe vreme ploioasă petele se extind până la 1-1. Ţesutul din dreptul petelor se necrozează. alungite. Sunt afectate frunzele. are loc defolierea plantelor. septaţi. La suprafaţa ţesuturilor atacate se dezvoltă o pâslă de culoare brună-negricioasă constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. I. în 1963. Pe frunze iniţial apar pete mici. mici la început.5 cm. Pe fructe petele. În mod frecvent. bruni. fam. unui puf abundent. conidioforii şi conidiile ciupercii. circulare. Pe tulpini şi lăstari apar pete brune-negricioase. de 1-3 mm în diametru. urmată de diminuarea şi deprecierea recoltei. Atacurile cele mai grave pe frunze se întâlnesc la pepenii galbeni. ord. ca urmare a apariţiei. se extind cu timpul pe zone mari. cu margini bine conturate. devenind negricioase.A. de culoare gălbuie. frunzele se răsucesc şi cad. În condiţii favorabile. Dinescu. Moniliales. de către I. puţin noduroşi la . şi din Europa în special. cu aspect umed. la care. lipsa de apă sau atacul altor boli. pepeni verzi şi dovlecei. catifelat. În ţara noastră această boală a fost depistată prima dată. Dacă condiţiile climatice sunt favorabile evoluţiei atacului. Conidioforii sunt simpli. petele se extind şi confluează ocupând zone mari din limb. răspândite pe toată suprafaţa.

Cladosporioza cucurbitaceelor. pepeni verzi..0. CLADOSPORIOZA CUCURBITACEELOR Cladosporium cucumerinum Ell. cu vârful alungit. măciucate.2 %. În România. atât în câmp. arătura adâncă de toamnă. de Tr. cât şi în sere şi solarii. Folpan 50 WP .2 % sau Shavit 72 WP – 0. în culturile de castraveţi. Pătrunderea filamentelor de infecţie în ţesuturi se realizează prin stomate.. De la un an la altul rezistă sub formă de miceliu şi conidii în resturile de plante atacate şi sub formă de conidii care contaminează sămânţa. În perioada de vegetaţie.25 %. dovlecei şi dovleci. irigarea pe rigole. Conidiile sunt pluricelulare. Curenţii de aer. folosirea de sămânţă sănătoasă sau dezinfectată cu Tiuram 4 g/hg. brune. uneltele şi hainele muncitorilor. de 30-75 x 15-25 µm.2 %. Germinarea şi producerea infecţiilor are loc în condiţii optime la temperaturi cuprinse între 20 şi 28°C. Săvulescu şi colab. fusiforme. este întâlnită în prezent în majoritatea ţărilor din Europa.U. la o umiditate atmosferică de peste 90 %. în anul 1889. distrugerea resturilor de plante rămase după recoltare. pe fructele de castraveţi. Respectarea măsurilor de igienă culturală. pepeni galbeni. Tratamentele se repetă la 8-10 zile sau la 6-7 zile dacă condiţiile pentru evoluţia atacului sunt favorabile. semnalată prima dată în S.capătul superior. Dithane M 45 – 0. Mancozeb 800 – 0. Acest patogen poate infecta şi unele buruieni din familia Cucurbitaceae. .2 %. limitează apariţia bolii. de către Ellis şi Arthur. et Arth.A.2 %. contribuie la răspândirea conidiilor în timpul perioadei de vegetaţie. dispuse în lanţuri scurte (2-5). precipitaţiile sau irigarea prin aspersiune. iar sporularea are loc după 4 zile. se vor efectua tratamente foliare cu unul din produsele: Bravo 500 SC – 0. durata perioade de incubaţie fiind de 3-4 zile. la apariţia atacului. cladosporioza a fost menţionată întâia oară în „Starea fitosanitară” din anii 1932-1933. Măsuri de prevenire şi combatere. Vondozeb – 0.

care se dezvoltă atât în interiorul cât şi la suprafaţa ţesuturilor. iar temperatura oscilează între 18 şi 25°C. la temperatura optimă de 21-25°C. cucumerinum sporulează pe resturile de plante atacate. ciuperca C. pe hipocotil şi apoi pe frunze apar pete mici. Primăvara. Când umiditatea atmosferică este ridicată. Pe peţiolul frunzelor şi pe vreji. ovale sau circulare. ramificat. Atacul cel mai caracteristic şi mai grav se manifestă pe fructe.Simptome. iniţial incolor. În condiţii favorabile evoluţiei bolii. prezintă un miceliu septat. constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. În urma germinării conidiilor. care. simpli. et Arth. când umiditatea atmosferică depăşeşte 93 %. producând putrezirea lor. fiind afectate toate organele aeriene. bruni. se diferenţiază conidii ovoide. pe vreme umedă se adâncesc în pulpă. iniţial unicelulare apoi bi sau tricelulare. de 5-6 mm în diametru. când frunzele sunt atacate intens. ţesuturile din dreptul petelor se necrozează. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de conidii sau ca miceliu în resturile de plante atacate rămase pe sol şi în mai mică măsură sub formă de conidii pe seminţe. Îndată după răsărire. Perioada de incubaţie este de 3-4 zile. apoase. În cazul atacurilor timpurii fructele se deformează. cilindrici. are loc scurtarea internodiilor tulpinii în partea terminală. În partea terminală a conidioforilor. în ziua a 4-a apărând conidioforii şi conidiile. se rup. petele se extind. apoi de culoare măslinie. Plantele pot fi atacate în toate fazele de vegetaţie. apar pete sub formă de striuri de culoare brună. Agentul etiologic. din clasa Hyphomycetes. pe sterigme mici. . de culoare măslinie. cu aspect umed. de 3-15 mm în diametru. se formează pe miceliul ciupercii. bine contuare. frunzele apărând zdrenţuite. insecte. formând numeroşi conidiofori cu conidii. se sfâşie. din care cauză frunzele apar îngrămădite sub formă de rozetă. pe cotiledoane. colţuroase. fam. sub forma unor pete mici. cilindrice sau fusiforme. Dematiaceae. au aspect de ulceraţii. de culoare cenuşie. devin improprii pentru consum. confluează şi acoperă mare parte din suprafaţa fructelor. Conidioforii. Moniliales. septaţi. apoi cenuşii-brunii. unelte etc. în condiţii de umiditate atmosferică ridicată. de 15-30 x 4-6 µm. precipitaţii sau aspersie. se strangulează în partea inferioară. putând ajunge până la seminţe. Conidiile sunt răspândite de curenţii de aer. ord. de culoare verde-gălbuie. Ciuperca Cladosporium cucumerinum Ell. La suprafaţa ţesuturilor din dreptul petelor se dezvoltă o pâslă catifelată. filamentele de infecţie pătrund în ţesuturi prin stomate. De obicei.

PUTREGAIUL CENUŞIU AL TULPINILOR ŞI FRUCTELOR DE CASTRAVEŢI Botryotinia fuckeliana (De By. Simptome. alungite. Octupus F1.1 %. . În condiţii de umiditate atmosferică ridicată peste 90 % şi temperaturi moderate (15-20°C) petele se extind. de regulă. ocazionate de defoliere. Topsin 70 PU – 0. Merpan 50 WP – 0.125-0.15 %. Pe tulpini.2 %. Captan 80 WP – 0. Geamăn.) şi de dovlecei (Arlika. Dithane M-45 – 0. cârnire sau recoltarea fructelor apar pete umede.05-0. irigarea pe rigole. Pentru prevenirea apariţiei bolii se recomandă adunarea şi distrugerea tuturor resturilor vegetale rămase pe sol după recolare.25 %.05 – 0. Atacul afectează tulpina şi fructele.2 %. Cornirom F1.25 %. Cornisem F1. Akito ş. Botrytis cinera Pers. sau cu Bravo 500 SC – 0. înconjoară tulpina şi determină ofilirea plantelor deasupra zonei atacate.25 %. în dreptul leziunilor. Măsuri de prevenire şi combatere.160 %. la apariţia atacului se vor aplica tratamente foliare cu Derosal 50 SC – 0. copilire.1 %.2-0. Famosa F1. la intervale de 6-8 zile. Captadin 50 PU – 0. În spaţiile protejate. de culoare verde-cenuşie. Marinda F1. pentru fiecare din speciile de cucurbitavee. Mancozeb 800 – 0. Euparen Multi 50 WP – 0.a.c. Această boală se întâlneşte frecvent în culturile de castraveţi din sere şi solarii în asocaţie cu atacul produse de Sclerotinia şi de Didymella. Perspective deosebite prezintă cultivarea hibrizilor cu rezistenţă genetică faţă de acest patogen. Gheorghieş şi I. conidioforii şi conidiile ciupercii. la suprafaţa cărora se dezvoltă foarte repede un puf dens.Apariţia şi evoluţia bolii este favorizată de temperaturi cuprinse între 18 şi 25°C şi de umiditate atmosferică ridicată (peste 90 %).) (C. Whetzel) f. iar a temperaturii peste 25°C. rotaţia culturilor la 3-4 ani. Opal F1 etc. În timpul perioadei de vegetaţie. la intervale de 10-14 zile. pentru a preveni apariţia bolii se recomandă menţinerea umidităţii atmosferice sub 90 %. folosirea seminţei sănătoase sau dezinfectată termic sau chimic şi cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi de castraveţi (Asterix F1.2 %. Polyram DF – 0. cenuşiu. Bavistin 50 DF – 0.2-0.1 %. 2003).

Mancozeb 800 – 0. zonate concentric. (sin. La apariţia atacului se vor aplica tratamente cu unul din produsele: Bravo 500 SC – 0. cu punctişoare mici. dovleci).U. castraveţi. atât în culturile forţate. este întâlnită în prezent în multe ţări din Europa şi Asia..2 %. dispuse fie între nervuri. care deseori produc căderea şi pieirea plăntuţelor. ca şi condiţiile care favorizează atacul sunt prezentate la tomate. Feldor 500 SC – 0. pe toate organele aeriene. se extind pe zone mari ce se acoperă de conidiofori şi conidii (puf cenuşiu). caracterele patogenului. de 422 mm. brune-negricioase. Încadrarea sistematică. Agentul etiologic.) Rehm. la suprafaţă cu . Mirage F 75 WP – 0.25 %. în care caz sunt aproape circulare. Primele simptome ale bolii se observă îndată după răsărirea plăntuţelor în cazul în care provin din seminţe atacate – pe cotiledoane şi tulpiniţe.08 % (0.15 %. apoi devin brune.A.5 WP – 0. apar pete umede. de E. Boala apare în toate fazele de dezvoltare a cucurbitaceelor (pepeni galbeni.2 %. pe care apar pete de culoare verde-cenuşie sau gălbuie la început. pepeni verzi. în special pe cele debilitate fiziologic. Mai târziu. petele sunt de culoare verde-gălbuie. alungite. În cazul unor atacuri intense frunzele afectate se îngălbenesc şi se usucă. semnalată prima dată în S. la plantele mature. Euparen Multi – 0. Labilite 70 WP – 0. apoi brune-negricioase. Mycosphaerella melonis Pass. când au formă alungită. Sumilex 50 PU – 0. în Transilvania.2 %. Docea. atacul a fost constatat întâia oară.8 l/ha).2 %. atacul se manifestă pe frunze prin pete izolate sau confluente. brune-negricioase (picnidiile ciupercii). care. În România. în culturile de pepeni galbeni şi pepeni verzi. modul de infecţie şi de transmitere a ciupercii Botrytis cinerea Pers. sub forma unor pete mici. dovlecei. cât şi în câmp. în anul 1890.15 %. Foarte grav este atacul pe tulpini. Simptome. în anul 1955. de către Chester. putând ajunge până la 45 mm. începând din zona coletului. PUTREGAIUL NEGRU AL CUCURBITACEELOR Didymella bryoniae (Auersw. începând de la vârf.1 %. Shavit F 71. fie de-a lungul nervurilor. Calidan SC – 0. Chiu et Walker) Această boală. Măsuri de prevenire şi combatere. La început.2 %. Captan 50 – 0.Pe fructe..

rotaţia culturilor la 3-4 ani. Pe fructe apar pete circulare sau de formă neregulată. Măsuri de prevenire şi combatere. La maturitate. cu celule neegale. optima fiind 25-27°C. La suprafaţa zonei înmuiate apare o crustă neagră formată din picnidiile ciupercii. Dothidiaceae. din picnidii sunt eliberaţi numeroşi picnospori. în interior cu numeroase asce cilindrice. apoase. ord.2 %. dispuse în partea apicală. care împiedică circulaţia sevei putând produce uscarea vrejilor. adâncite în pulpă. picnosporii care ajung pe cucurbitaceae produc noi infecţii. la suprafaţa ţesuturilor atacate. Agentul etiologic. sunt măsuri care limitează atacul. 2001). se observă punctişoare mici. de 7. de culoare cenuşie-brunie. incolori. cu diametrul de 80170 µm. care rămâne mai subţire.3 % (Tr. ce conţin câte 8 ascospori..7 µm. care sunt globuloase. face parte din clasa Loculoascomycetes. Dothidiales. În dreptul petelor. Producerea infecţiei şi evoluţia bolii sunt favorizate de umiditate relativă maximă şi de temperaturi care oscilează între 10 şi 30°C. Ascochyta cucumeris Fautr. pe organele atacate. a constatat înmuierea vrejilor începând de la bază. . M.un exsudat gomos sub formă de lacrimă. perioada de incubaţie fiind de 6-8 zile. cu capetele rotunjite. bicelulari. Mycoguard 500 SC – 0. brune-negricioase (picnidiile). în timp ce îngrăşămintele extraradiculare cu potasiu sporesc rezistenţa plantelor la infecţie. sau negricioasă. Forma picnidiană se numeşte Diplodina melonis Poteb. de 60-300 µm în diametru. pornind de la locul de prindere pe peduncul. Temperatura necesară infecţiilor şi sporulării oscilează între 5 şi 32°C. de culoare brună-negricioasă. uşor cufundate în ţesut. Deseori fructele putrezesc parţial sau total. Distrugerea resturilor după recoltare. globuloase. fam. de culoare chihlimbarie. Într-o fază mai evoluată a bolii. În cazul dovleceilor. Îngrăşarea cu doze mari de azot favorizează boala.6-19 x 3-5. de 8-16 x 4-9 µm. irigarea pe rigole. bicelulari. transformându-se într-o masă apoasă. Aurelia Crişan (1967). Euparen Multi 50 WP – 0. scurt pedunculate. Roman. Didymella bryoniae (Aauersw. proeminente. La apariţia atacului se vor aplica 1-2 tratamente cu unul din produsele: Bravo 500 SC – 0. Peste iarnă ciuperca rezistă în resturile de plante atacate sub formă de picnidii sau peritecii pe sau în sămânţă. apar periteciile ciupercii.. urmată de putrezirea fructelor mature.) Rehm. cilindrici. dezinfectarea seminţelor termic sau chimic. Răspândiţi de vânt. Costache. la început încolori.2 %. de apa de ploaie sau de irigaţie. strangulaţi în dreptul septei.

mărginite de un halo verde-gălbui. Agentul etiologic. uşor cufundate în ţesut. dezvoltarea patogenului este favorizată de fluctuaţiile de temperatură. În ţara noastră a fost menţionată prima dată în „Starea fitosanitară”. Olanda. asigurându-se astfel formarea de condens pe frunze. Producerea infecţiei este asigurată de formarea de condens pe frunze şi de temperaturi ridicate 25-30°C ziua şi 10-12°C noaptea. Dematiaceae. pe toate cucurbitaceele cultivate. cilindrici. închise la culoare. cu temperaturi de 10-12°C.) Weir. Infecţia are loc prin stomate sau prin străpungerea . face parte din clasa Hyphomycetes. La capătul lor se formează conidii lungi. Ungaria. galbene-brunii sau cenuşii-deschis. România etc. la început de dimensiuni reduse. Pe peţioli şi tulpini petele sunt alungite. în condiţii de luminozitate intensă. dispuse în lanţuri scurte (2-4). de 42300 x 6-22 µm. Simptome. Pe fructele foarte mici atacul produce pete circulare sau eliptice. Fructele mari nu sunt atacate chiar dacă prezintă răni.ARSURA BRUNĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE Corynespora casiicola (Berk. subţiri. de umiditate atmosferică peste 90 %. et Curt. circulare sau colţuroase. Cercospora melonis Cke. brune-negricioase. La plăntuţele tinere. confluează. catifelat.) Weir (sin. Mai târziu. de formă neregulată. Cu timpul. În câmp. cu numeroşi pereţi transversali (3-24). delimitate de nervuri. Această boală se întâlneşte mai frecvent în sere pe castraveţi şi pepeni galbeni. fam. când după zile cu temperatură ridicată urmează nopţi răcoroase. Moniliales. acoperind mare parte din fruct. et Curk. în majoritatea ţărilor din Europa (Franţa. petele se extind.) Arsura brună a frunzelor prezentă. care se îngălbeneşte şi se usucă. la suprafaţa petelor se formează un mucegai brun-negricios. în cazul în care provin din seminţe infectate. De pe miceliu. se întâlneşte în special în sere pe castraveţi şi pepeni galbeni. din anul 1942 – 1943. ord. care se ofileşte şi se zbârceşte.). lungi. pe frunze apar pete izolate. format din conidioforii şi conidiile ciupercii. ies prin stomate conidiofori erecţi. de culoare albicioasă-cenuşie. Săvulescu şi colab. de 2-3 cm în diametru. Corynespora casiicola (Berk. grupaţi în fascicule. de Tr. acoperă zone mari din frunză. la temperaturi cuprinse între 24 şi 34°C. care se dezvoltă intercelular. În condiţii de umiditate ridicată. Germania. Atacul poate fi întâlnit în toate fazele de dezvoltare ale plantelor. În cazurile în care petele confluează. pe cotiledoane apar pete mici.

care are loc la temperaturi ridicate. caz în care se produce înmuierea tulpiniţei în zona de contact cu solul. Ofilirea apare în toate fazele de dezvoltare a plantelor însă cel mai frecvent în faza de înflorire-fructificare. Vondozeb – 0. Întotdeauna apariţia miceliului la exterior este precedată de necrozarea ţesuturilor scoarţei. La apariţia bolii se vor face 1-2 tratamente foliare cu Euparen Multi – 0.. De obicei. de apa de ploaie etc. pe o distanţă de 80-90 cm. În sere şi solarii se recomandă strângerea şi distrugerea resturilor vegetale de la defrişarea culturii precedente.2 % sau cu Dithane M 45 – 0. Pe măsură ce ofilirea se generalizează. Novozir MN 80. fără ca frunzele să-şi schimbe în prealabil culoarea normală. . verde. iar de la an la an rezistă ca şi conidii sau ca miceliu în resturile de plante atacate.sp. În funcţie de temperatură şi de umiditate. în dreptul nodurilor şi apoi şi pe internodii se dezvoltă un mucegai albicios. Evitarea producerii condensului pe frunze prin aerisiri la timp şi prin încălzirea serei în timpul nopţii. Răsadurile pot fi atacate îndată după repicare (în a 2-a sau a 3-a zi).ţesuturilor subţiri. cucumerinum Owen Ofilirea fuzariană. În perioada de vegetaţie se răspândeşte prin conidiile transportate de curenţii de aer. aceste benzi încep de la baza plantei şi se extind în lungul tulpinii. este semnalată în prezent în numeroase ţări din Europa. cu aspect de vată. Asia şi America de Nord. în anul 1969. În România a fost semnalată prima dată. dezinfectarea solului pe cale termică.2 % (Mancozeb 800. Incubaţia durează 4-5 zile. ofilirea poate avea o evoluţie rapidă sau lentă. înainte de începerea plantării. care se exteriorizează prin apariţia pe tulpină a unor benzi de culoare galbenă-brună. apoi ofilirea şi căderea plăntuţelor. Costache. În cazul ofilirii cu evoluţie rapidă.2 %). plantele pier în câteva zile. la suprafaţa căruia apar sporodochii de culoare roz-oranj (miceliu cu conidiofori şi conidii). boală vasculară foarte păgubitoare pentru culturile de castraveţi din spaţiile protejate. Simptome. Nemispor. de către C. când temperatura scade sub 15°C. OFILIREA (FUZARIOZA) CASTRAVEŢILOR Fusarium oxysporum f. Măsuri de prevenire şi combatere. Rafailă şi M.

de calitate necorespunzătoare care. ovoide sau elipsoidale. La nivelul nodurilor. Tuberculariaceae. ca şi a gomelor şi tilelor. datorită prezenţei în interiorul lor a miceliului ciupercii. brunificare ce scade în intensitate. scade şi fotosinteza cu circa 70 % faţă de plantele sănătoase. având acoperite unele zone cu un mucegai albicios. La plantele bolnave se constată o diminuare a intensităţii transpiraţiei (cu până la 51 % după M. începând cu cele bazale. face parte din clasa Hyphomicetes. frunzele se usucă şi devin sfărâmicioase. Miceliul ciupercii este constituit din hife septate. Sporodochiile ciupercii sunt formate din microconidii şi din macroconidii. sp. oxysporum f. Costache. caracteristice ofilirii cu evoluţie rapidă. fiind invadate de miceliul ciupercii. Plantele atacate formează un număr redus de fructe. Moniliales. Agentul etiologic. majoritatea neseptate. De asemenea. Această ofilire se caracterizează prin îngălbeniri iniţiale ale frunzelor. se observă uşor brunificarea pereţilor vaselor conducătoare. F. 1986) şi o reducere a consumului de apă din sol. benzile galbene-brune. cu 3 septe. Baza tulpinii şi rădăcinile plantelor atacate nu prezintă nici o modificare externă.În condiţii de temperatură mai scăzută în sol. deseori. Într-o fază mai avansată a ofilirii în vase se poate observa prezenţa conidiilor şi clamidosporilor. tipică traheomicozelor. plantele se ofilesc lent. Pe tulpinile plantelor ofilite. care stânjenesc circulaţia apei în plantă. fam. apoi capătă nuanţe de violet. formând la exterior sporodochiile cu conidii tipice. la început albe. putrezesc. Pe măsură ce clorofila este distrusă şi necrozarea progresează. dispărând spre vârful plantelor. cucumerinum.sp. fenomen care începe întotdeauna cu frunzele inferioare şi progresează spre cele de la vârf. urmate de necroze şi de debilitarea şi uscarea trepatată a plantelor. hifele ciupercii pot sa pătrundă din vase în scoarţă şi apoi în epidermă. ord. observându-se însă pe ţesuturile moarte şi în dreptul nodurilor un miceliu alb. indiferent de forma de evoluţie. în decurs de 1-3 luni. cucumerinum Owen. afânat şi sporodochiile ciupercii de culoare roz-portocalie. nu mai apar sau sunt mai puţin evidente. rar cu 1 sau 2 . Microconidiile sunt incolore. În secţiuni transversale sau longitudinale în tulpinile şi peţiolul frunzelor plantelor atacate de F. atârnând de-a lungul tulpinii. situate la vârful acestora sau cel mai frecvent între nervuri. oxysporum f.

de 5-13.7 µm. subţiate spre capete. Di-Trapex – 600-700 l/ha.septe. utilizându-se 0. rezultate din germinarea conidiilor sau a clamidiosporilor. cucumerinum dezvoltă la temperaturi cuprinse între 8 şi 38°C. se va face prin aspersie în reprize scurte pentru a se evita excesul de umiditate. singulari sau perechi. Ofilirea plantelor este produsă atât de astuparea mecanică a vaselor conducătoare de către miceliu. în sere. de nematozi sau insecte. incolore. Declanşarea infecţiilor este favorizată de temperatura solului în jur de 29°C. ciuperca poate pătrunde în rădăcină şi în mod direct. terminali sau intercalari. gome şi tile. Cercetările efectuate până în prezent au pus în evidenţă prezenţa mai multor rase de Fusarium oxysporum f. cât şi de toxinele elaborate de patogen.3-11. Astfel de condiţii se întâlnesc în sere. sau Vapam 1200-1500 l/ha). În cazuri mai rare. globuloşi sau ovoidali.8 x 3.5 x 2. cucumerinum. în care. de 6. Producerea răsadului de castraveţi să se facă numai în sere amenajate special ca înmulţitor. Bavistin 50 DF sau Carbendazim 500 SC în concentraţie de 0. în jurul bazei tulpinii cu fungicidele sistemice menţionate mai sus în concentraţie de 0.1 %. în prealabil pământul se va dezinfecta termic la 95-98°C timp de 60 minute sau chimic cu produse fumigante (Basamid – 500 kg/ha. prevăzuţi cu perete gros şi neted.3 x 5-10.7 µm. în plantă se face prin perii absorbanţi şi prin leziunile de pe vârful rădăcinilor produse în timpul lucrărilor de întreţinerea culturii. în special în ciclul II de cultură. în special în ciclul II de cultură.5 l la . unicelulari. Udarea plantelor.sp. de 20.sp.05 – 0. la această temperatură în sol.05 – 0. Macroconidiile sunt fusiforme.1 %. evoluţia bolii este foarte rapidă. curbate. Plantele care se ofilesc se vor îndepărta zilnic din culturi pentru prevenirea sporulării ciupercii pe tulpini şi răspândirea conidiilor în culturi de către curenţii de aer şi de apa de irigare. După repicare se va aplica o stropire a plantelor şi ghivecelor cu suspensie de Topsin 70 PU. la temperaturi mai scăzute. Măsuri de prevenire şi combatere. ciuperca formează numeroşi clamidospori. În cazuri mai rare trasnmiterea de la un ciclu la altul se realizează şi prin sămânţă. de umiditatea ridicată a solului şi de infestarea cu nematozi.4-46. prin penetrarea scoarţei.5-3.6 µm. După plantare se vor efectua 3-4 tratamente preventive la sol. Ca organe de rezistenţă.1-4. Fusarium oxysporum f. cu un optimum la 28°C. Pătrunderea filamentelor miceliene. majoritatea cu 3 septe. Repicatul să se execute cu multă atenţie pentru a nu se leza rădăcinile cu ocazia dislocării răsadului.

ca de ex. pentru combaterea fuzariozei.. se brunifică şi se usucă. peţiolurile frunzelor se îngălbenesc. verticilioza. formând fructe mici care se îngălbenesc. Ca şi fuzarioza. Rafailă şi M. care produce căderea plăntuţelor. Primul tratament se face la 5-6 zile după plantare. iar frunzele se usucă şi atârnă în lungul tulpinii. în culturile de castraveţi din spaţiile protejate. oxysporum f. Costache.a. mai accentuat pe o parte a limbului sau între nervuri. pieirea plantei survenind lent şi ireversibil. iar cele mari nu s maturează. De regulă. Cu ocazia defrişării culturilor toate resturile de plante vor fi distruse prin ardere.05 %.15 %. VEŞTEJIREA (VERTICILIOZA) CASTRAVEŢILOR Verticillium dahliae Kleb. Rădăcinile plantelor atacate nu prezintă brunificări vizibile la exterior. în anul 1969. verticilioza a fost identificată. Întrucât imediat după plantare poate apare şi atacul ciupercii Pythium sp. În Franţa şi în Olanda. mată. C.sp. Este indicat apoi să se respecte rotaţia culturilor de castraveţi cu legume solanacee sau cu flori. Semnalată în multe ţări din Europa şi Asia. boala afectează toate speciile de cucurbitacee (castraveţi. unde frecvenţa atacului ajunge uneori până la 5 %. se ofilesc şi au culoare verde-închis. de către C.5 litri suspensie la o plantă. plantele atacate fructifică puţin. Într-o fază avansată a bolii.2 SL – 0. se subţiază şi se zbârcesc. prin ofilirea şi îngălbenirea frunzelor. pepeni. se practică producerea de răsaduri de castraveţi altoite pe alte specii de cucurbitacee rezistente la F. În România. Procesul de ofilire se extinde atât spre vârful plantei.. Simptome. în cantitate de 0. 1982). cultivate în spaţii protejate. începând cu cele de la jumătatea vrejului şi prin stânjenirea creşterii plantelor.15 % sau Proplant 72. . se manifestă în faza de înflorire-fructificare. Plantele atacate dau producţii mai mici. de calitate necorespunzătoare. iar următoarele 2-3 la intervale de 20-30 zile în ciclul I de cultură şi la 20-25 zile în ciclul al II-lea. cucumerinum. Ultimele frunze care se ofilesc sunt cele din vârful plantei şi de pe lăstarii laterali. maxima şi Benincasa cerifera (după Cristina Raicu şi colab. folosindu-se concentraţia de 0.). la primul tratament se va adăuga în suspensie Previcur 607 SL – 0. dovlecei ş. cât şi spre baza ei.plantă.: Cucurbita ficifolia.

La capătul fialidelor se formează numeroase conidii ovoide. o reprezintă seminţele. ord. O altă sursă de transmitere a bolii. unele vase conducătoare sunt astupate cu gome. cu 2-4 verticile etajate. La plantele bolnave se constată importante modificări fiziologice şi biochimice care constau în diminuarea intensităţii transpiraţiei cu peste 50 % şi a fotosintezei cu peste 75 %. tile sau cu miceliu. incolore. care este mai extinsă. incolori. de infestarea cu nematozi şi de excesul de azot. dacă sunt puse în condiţii de umiditate ridicată. Pătrunderea patogenului în plante are loc prin leziunile produse pe rădăcini sau în zona coletului în timpul lucrărilor de întreţinere a culturilor sau de nematozi şi insecte. de umiditatea ridicată a solului. ciuperca produce numeroşi microscleroţi globuloşi. În timpul perioadei de vegetaţie. mai frecvent pe peţioluri şi pe limbul frunzelor. face parte din clasa Hyphomycetes (Fungi imperfecti). prin tulpină. În acelaşi vas tilele exclud prezenţa miceliului şi invers.5-3 µm. Moniliales. La suprafaţa tulpinilor bolnave apar. Infecţiile se mai pot produce şi prin penetrarea ţesuturilor. În partea bazală a tulpinii. septaţi. Mucedinaceae. Microscleroţii apar în urma înmuguririi şi a ramificării repetate a hifelor ciupercii. ciuperca sporulează. Durata perioadei de incubaţie este de 20-30 zile. septat. patogenul se răspândeşte cu ajutorul conidiilor vehiculate de apa de ploaie sau de irigaţie.În secţiuni transversale. fam. iar de la an la an se transmite prin sol. neramificaţi. dar mai puţin evidentă decât în cazul fuzariozei. conidiofori drepţi. După apariţia ofilirii plantelor. producând noi infecţii la plantele cu care ajung în contact. de mică importanţă faţă de sol. de 92-250 x 50-80 µm. apa de irigaţie. subţire. ploi. în care rezistă ca microscleroţi. Verticilium dahliae Kleb. În stadiul avansat al bolii în vase se observă conidii şi microscleroţi. Ca organe de rezistenţă. la diferite niveluri.5 x 1. Agentul etiologic. alcătuite din 3-5 ramuri scurte (fialide). constituiţi din celule cu pereşi îngroşaţi. se observă brunificarea pereţilor vaselor conducătoare (a xilemului). Această ciupercă este un parazit tipic al vaselor conducătoare. care se desprind uşor de conidiofori fiind antrenate de vânt. unicelulare. cilindrice.. .5-5. de 2. Prezintă un miceliu incolor. fiind favorizate de temperaturi ale solului cuprinse între 20 şi 25°C.

aerisire. evitarea excesului de umiditate. Măsurile şi tratamentele indicate în combaterea ciupercii Fusarium oxysporum f. albicios (miceliul şi fructificaţiile ciupercii).). Măsuri de prevenire şi combatere. Amaranthus. se brunifică şi înconjoară tulpiniţa de jur-împrejur. Baza tulpiniţei se subţiază.. cucumerinum sunt eficace şi împotriva acestei boli. se extind. . În condiţii de umiditate excesivă (peste 90 %).25 % (3-5 l/m2). care evoluează rapid. şi prin stropirea stratului germinativ.) şi spontane (Taraxacum. Erigeron. ardei. Urtica ş.V. pătrunderea are loc prin leziuni sau prin străpungerea directă a ţesuturilor care sunt în contact cu solul. tomate. vinete. unde ciuperca se dezvoltă ca saprofit. dahliae este o ciupercă de sol. de culoare verde-măslnie. până în stadiul de 4-5 frunze şi se manifestă în zona coletului şi pe partea superioară a rădăcinilor. Pe colet apar la început pete mici. ALTE CIUPERCI CARE PRODUC PAGUBE LA CUCURVITACEE CĂDEREA ŞI PUTREZIREA PLĂNTUŢELOR Pythium debaryanum Hesse Atacă frecvent răsadurile de castraveţi şi pepeni galbeni care se produc pentru culturile din sere şi solarii. cad la pământ şi putrezesc în foarte scurt timp. Plăntuţele atacate se ofilesc. Infecţia se realizează din sol. pepeni.sp. se zbârceşte şi se înnegreşte. cartof etc. Chenopodium. Atacul apare în faza de germinare a seminţelor şi în timpul răsăririi. după semănat cu Previcur 607 SL – 0.a. Boala se previne prin tratarea seminţei cu Previcur 607 SL – 20 ml/tonă săm. care atacă numeroase specii cultivate (castraveţi. zona din dreptul coletului se acoperă cu un puf fin.

ce pot ajunge până la 50 % din recoltă. negre. Pentru prevenirea bolii se va aplica rotaţia pe 3-4 ani. Fiind o ciupercă de sol. manifestându-se prin stagnarea în creştere. fructele vor fi menţinute. Boala se întâlneşte în culturile forţare de castraveţi şi pepeni galbeni. bruni.). În condiţii de umiditate ridicată. Aceste simptome sunt consecinţa distrugerii parţiale sau totale a rădăcinilor. Rezistă de la un ciclu la altul ca scleroţi în resturile de plante din sol. putrezirea se extinde rapid şi la fruct. cu capetele rotunjite. perioada de incubaţie fiind de 5-7 zile. de apa de irigare. Treptat. În perioada de vegetaţie sunt eficace tratamentele recomandate pentru combaterea . apa de ploaie. zona centrală a petelor se înnegreşte şi se acoperă adesea de numeroase punctişoare mici. urmată de ofilirea totală fără ca frunzele să se îngălbenească. picnidiile ciupercii. În cazul în care este atacat şi pedunculul. insecte etc. delimitate de o barieră de pseudoscleroţi de culoare neagră. Franţa etc. Primele simptome constau în brunificarea şi zbârcirea vrejilor care încep să se degradeze în dreptul petelor. în multe ţări europene (Olanda. Picnosporii sunt bicelulari. picnosporii care ajung gazde produc noi infecţii. Anglia. Ciuperca prezintă picnidii de tip Phomopsis. Infecţia fructelor se poate realiza şi prin răni. La suprafaţa rădăcinilo atacate se observă pete de formă lenticulară. de 17-35 x 9-23 µm. Îndată după recoltare. Primele simptome ale bolii apar după 3-4 săptămâni de la plantare. Vehiculaţi de curenţii de aer. cilindrici.PUTREGAIUL NEGRU AL RĂDĂCINILOR Phomopsis sclerotioides Kest. la suprafaţa fructelor se dezvoltă un mucegai cenuşiu-negricios. ca urmare a distrugerii sistemului radicular. în timpul transportului şi valorificării. producând pagube. caz în care ţesuturile atacate se colorează în crem-pal sau verde-pal. evitarea rănirii plantelor în timpul efectuării lucrărilor culturale şi a fructelor cu ocazia recoltării şi transportării. la temperaturi sub 13°C. pepeni galbeni şi pepeni verzi. care se înnegreşte şi se mumifică. la temperaturi cuprinse între 17 şi 25°C.. Diplodina gossypina Cooke produce putregaiul vrejilor de castraveţi. combaterea se realizează prin aplicarea măsurilor menţionate în cazul fuzariozei.

de 2-5 mm. de culoare brunănegricioasă. cu 3-8 septe transversale şi 2-5 longitudinale. a măsurilor de igienă culturală. rămase pe câmp. produce pătarea şi băşicarea frunzelor de castraveţi. Apariţia bolii se previne prin aplicarea rotaţiei. simpli. Alternaria pluriseptata (Karst. În ultimul stadiu al bolii. ei sunt drepţi sau sinuoşi. Iernează în resturile atacate. Conidiile sunt în formă de butelie. După recoltare se vor distruge resturile de plante. rar uniseptaţi. albicioase. În partea centrală a petelor apar conidioforii şi conidiile ciupercii. manifestându-se prin pete mici. frunzele se zbârcesc. de 21-66 x 9-16 µm. Conidioforii ies prin stomate. iau un aspect băşicat. de 30-45 x 4-6 µm. grupaţi în fascicule. mărginite de o zonă brună-roşcată. lucrare urmată de arătura adâncă. se veştejesc şi se usucă. et Hariot x Peack) Jorst.antracnozei cucurbitaceelor. unghiulare. distrugerea resturilor rămase după recoltare şi arătura de toamnă. galbeni-brunii la bază. . Deseori petele confluează şi acoperă porţiuni mari din frunze. mai deschişi în partea superioară.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful