P. 1
Bolile castravetilor

Bolile castravetilor

|Views: 628|Likes:
Published by Alexandra Vlas

More info:

Published by: Alexandra Vlas on Jan 12, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/15/2015

pdf

text

original

BOLILE CASTRAVEŢILOR

(Cucumis sativus L.)

Viroze MOZAICUL COMUN AL CASTRAVEŢILOR Virusul mozaicului castraveţilor (cucumber mosaic virus)

Mozaicul comun este una dintre virozele cele mai răspândite şi mai păgubitoare, care se întâlneşte atât în culturile din sere şi solarii, cât şi în cele din câmp. Virusul produce infecţii grave la castravete, dovlecel, pepene galben, dovleac, ardei, tomate, vinete, salată, precum şi la multe specii floricole, aster, laleaua, gladiola, crinul, zambila, petunia ş.a. Simptome. Atacul se manifestă pe frunze şi fructe prin simptome care variază cu condiţiile de mediu, fenofaza, tulpina virusului etc. Plantele pot fi infectate în toate fenofazele. Când sunt infectate în stadiul de plantulă, are loc îngălbenirea apoi ofilirea cotiledoanelor şi în final pieirea plantelor. La plantele mature, boala se caracterizează prin apariţia de simptome tipice de mozaic pe frunzele tinere, în preajma înfloritului. În acest caz apar numeroase pete de decolorare, verzi-deschise sau gălbui, mici, cu marginile difuze, diferite ca formă şi mărime, care alternează cu porţiunile verzi, normale, imprimând frunzei aspectul, caracteristic de mozaic. Frunzele intens atacate sunt gofrate, deformate de dimensiuni mai mici decât cele normale. Pe frunzele din partea bazală a vrejilor apar zone galbene şi necroze care determină uscarea prematură a plantelor. La plantele infectate de timpuriu se observă o scurtare progresivă a internodiilor, începând de la bază, încât în porţiunea de la vârful vrejilor frunzele sunt foarte apropiate unele de altele, formând un fel de rozetă. În ultima fază a bolii frunzele se îngălbenesc, se usucă şi cad, vrejii rămânând aproape complet defoliaţi. Simptomul de nanism este mai pronunţat când planta a fost infectată în stadiul tânăr.

Un alt simptom foliar caracteristic, mai ales pentru culturile forţate, este apariţia pe frunze a unor pete inelare sau semiinelare, de culoare verde-gălbuie. La atacuri intense plantele nu mai înfloresc. Pe fructele de castraveţi, în condiţii de temperatură ridicată (peste 27°C) atacul se caracterizează prin apariţia, în primele faze, a unor pete verzui-gălbui sau albicioase, dispuse pe toată suprafaţa fructului intercalate cu pete mai mici, de culoare verde-închis. Uneori, fructele bolnave se albesc, rămân mici, sunt puternic deformate, mai ales când s-au format după ce a avut loc infecţia. Aceste fructe sunt depreciate cantitativ şi calitativ, fiind improprii pentru consum în stare proaspătă sau conservată. Când plantele sunt infectate în condiţii de temperatură scăzută apare îngălbenirea şi ofilirea rapidă a plantelor atât în seră cât şi în câmp. Agentul etiologic. Virusul mozaicului castraveţilor (Cucumber mosaic virus) se prezintă sub formă de particule sferice, de 30-40 nm diametru. Temperatura de inactivare este de 65-75°C, iar longevitatea în suc 3-6 zile la 20°C. Virusul mozaicului castraveţilor prezintă numeroase tulpini care se diferenţează prin reacţia plantelor test şi prin proprietăţile serologice şi biochimice. Virusul este transmis în natură de către afide (peste 60 de specii) în mod nepersistent (Acyrthosiphon pisum, Aphis fabae etc.), putând infecta în afară de cucurbitaceae (Cucumis, Lagenaria, Cucurbita, Luffa etc.) multe specii din alte familii (tomate, ardei, vinete, spanac ş.a.). De la un an la altul, virusul rezistă în plantele perene (Stellaria media, Capsella bursa pastoris, Cirsium arvense etc.) din câmp sau în cele cultivate în sere, sensibile la atacul acestei boli. Un rol însemnat în transmiterea bolii îl joacă seminţele. Virusul se dezvoltă bine la temperatura de 20-25°C la care, perioada de incubaţie durează 4-5 zile în frunzele tinere şi 18-20 zile în ţesuturile bătrâne. Peste 30°C, VMC nu se mai manifestă. Măsuri de prevenire şi combatere. În vederea prevenirii infecţiei se impune amplasarea culturilor de cucurbitacee, ca şi a altor specii susceptibile (ardei, tomate, vinete etc.) la distanţă mai mare de 500 m, de sursele de infecţie. La plantare se va folosi numai răsad sănătos, liber de virus. În sere se va proceda la dezinfectarea solului cu aburi fierbinţi. În culturile de cucurbitacee se vor aplica tratamente repetate împotriva afidelor vectoare. Pentru a se preîntâmpina infectarea răsadului de către afide se recomandă ca la deschiderile pentru aerisire să se fixeze plase fine din relon sau tifon. Se va acorda atenţie distrugerii buruienilor gazdă, atât din culturi, cât şi din vecinătatea acestora, precum şi din spaţiile dintre sere şi solarii.

O măsură de luptă de mare perspectivă o reprezintă crearea şi introducerea în cultură a soiurilor şi hibrizilor de castraveţi rezistenţi sau toleranţi, ca: Anka F1, Mondial, Octopus F1, Rita F1, Cornisa F1, Cornirom F1, Topaz, Cornisem F1, Levina F1 ş.a. (C. Gheorghieş şi I. Geamăn, 2003).

MOZAICUL VERDE AL CASTRAVEŢILOR

Virusul mozaicului verde al castraveţilor (Cucumber green mottle mosaic virus)

Mozaicul verde, semnalat prima dată în Anglia, în anul 1922, în prezent se întâlneşte în Germania, Franţa, Danemarca, Olanda, Suedia, Norvegia, Finlanda etc. În ţara noastră a fost identificat de către I. Pop şi Aurelia Jilăveanu, în anul 1985, la culturile de castraveţi din sere. Virusul poate infecta şi pepenele galben şi pepenele verde. Nu infectează solanaceele. Simptome. Mozaicul verde afectează îndeosebi culturile de castraveţi din sere. Plantele afectate de tulpina verde comună a virusului prezintă simptome caracteristice în special pe frunze şi în mai mică măsură pe fructe. Pe frunze, în primele faze, apare o clarifiere (transparenţă) a nervurilor, urmată de o pătare mozaicată de culoare verde-închis, de deformarea limbului şi bombarea spre partea superioară a ţesuturilor verzi. Atacul este mai evident pe frunzele tinere, care capătă un aspect băşicat, gofrat. Plantele infectate în faza tânără rămân pipernicite şi dau producţii mici. Malformaţiile foliare se accentuează, mai ales iarna, când dezvoltarea este lentă. În cazul tulpinii galbene, simptomele constau în clorozarea nervurilor şi în apariţia unor pete galbene-strălucitoare sau alburii, adesea de formă stelată, la suprafaţa limbului. Frunzele bătrâne se albesc aproape complet. Fructele infectate în fază timpurie, rămân de dimensiuni mai reduse, sunt pătate, deformate, cu valoare comercială foarte scăzută. Agentul etiologic. Virusul mozaicului verde prezintă, după culoarea petelor produse pe frunzele de castraveţi, două tulpini distincte, şi anume tulpina comună (verde) şi tulpina

Se impune excluderea răsadului. cu diametrul de 14-18 nm. De la un sezon la altul se perpetuează în cea mai mare parte prin seminţele de castraveţi în proporţie de 5-8 %. timp de 3 zile la 70°C.a. timp de o oră. 1969). uneltele şi materialele cu care se lucrează în sere şi solarii. astfel încât la adâncimea de 30 cm temperatura să ajungă la 90-92°C. rămâne mai redus cu 50 % faţă de cel al plantelor sănătoase. Scheletul serelor. mâinile şi hainele muncitorilor. Se vor introduce în cultură soiuri şi hibrizi rezistenţi la CMC. Măsuri de prevenire şi combatere. După desfiinţarea culturii se vor îndepărta plantele prin smulgere şi se vor aduna toate resturile de la suprafaţa solului. Milenium F1 ş. Cea mai importantă măsură împotriva acestei viroze este folosirea de seminţe libere de virus sau a seminţelor dezinfectate termic. lungi de 275-300 nm. În perioada de vegetaţie se transmite prin contactul dintre plantele bolnave cu cele sănătoase. În sere şi solarii se va executa dezinfecţia termică a solului cu vapori supraîncălziţi. fiind localizat numai pe suprafaţa seminţelor şi într-un procent redus prin resturile de plante atacate şi prin sol. cu simptome de infecţie. precum: Levina F1. rigide. prin intermediul apei de irigaţie. Akito F1. Gheorghieş şi I. Geamăn.. uscat. Temperatura de inactivare este de 80-90°C. . La temperatura camerei virusul rămâne activ timp de câteva luni. Muncitorii îşi vor spăla mâinile cu apă cu săpun ori de câte ori vin în contact cu o plantă infectată. Virusul posedă o rezistenţă ridicată la uscăciune. Infecţiile cu acest virus au consecinţe grave asupra plantelor deoarece afectează sistemul radicular care. fapt urmat de diminuarea sensibilă a producţiei de castraveţi (Fletcher şi colab. Virusul se prezintă sub formă de bastonaşe drepte. prin inventarul de lucru contaminat. precum şi halatele muncitorilor se vor dezinfecta cu soluţie de fosfat trisodic 15 %. 2003). Nu se transmite prin afide şi nu atacă solanaceele.galbenă. (C. de la plantare.

Germania. şi Canada. Simptomele sunt foarte evidente pe vreme răcoroasă şi luminozitate redusă.). Norvegia. Simptome. Măsuri de prevenire şi combatere.A. . în S. care se găsesc în sol. de asemenea.U.NECROZA CASTRAVEŢILOR Virusul necrozei tutunului la castraveţi (Tabacco necrosis virus in cucumber) Necroza castraveţilor se înâlneşte frecvent la culturile din sere. Pe frunze. Uneori frunzele prezintă fenomenul de brunificare a nervurilor. deschise la culoare. Se impune. Olanda. Suedia. care constituie o sursă permanentă de infecţie. timp de 8-9 ani. delimitate de o bordură de culoare verde-închis. fiind cunoscută în multe ţări din Europa (Franţa. Foarte caracteristice şi evidente sunt simptomele pe fructe. România etc. virusul produce numeroase pete. În cazul infecţiilor timpurii plantele se ofilesc şi se usucă. sub formă de spori de rezistenţă. Plantele atacate se vor smulge şi se vor arde. a mâinilor şi a materialelor cu care se lucrează. În sere se va menţine un regim termic relativ ridicat. la suprafaţa lor observându-se pete uşor adâncite. Atacul se manifestă pe frunze şi fructe. Această boală a castraveţilor este produsă de o tulpină a virusului necrozei tutunului. Ca primă măsură de combatere se impune dezinfectarea termică a solului cu vapori supraîncălziţi. care se prezintă sub formă de particule poliedrice. În natură. Agentul etiologic. de dimensiuni mici. în timp ce în condiţii de temperatură ridicată (peste 28°C) şi lumină intensă sunt slab exteriorizate. de 28-30°C. de culoare galbenă-brunie sau cenuşii-brunii. în culturile de castraveţi. ca şi necrozarea unor porţiuni ale nervurilor şi a spaţiilor internervuriene. care este nefavorabil multiplicării virusului. virusul este vehiculat de către zoosporii ciupercii Olpidium brassicae. Ciuperca îşi menţine viabilitatea. dezinfectarea uneltelor. cu aspect hidrozat. cu diametrul în jur de 30 nm. Inactivarea termică a virusului are loc la 60°C în 10 minute. ca şi în cazul mozaicului verde.

solarii şi răsadniţe. după cum timpul este umed sau uscat. bine conturate. Dye et Wilkie Această boală este foarte răspândită şi păgubitoare pentru culturile de castraveţi din Europa. în S. la castraveţi şi pepeni. pe cotiledoane. pentru ca mai târziu. Foarte caracteristic se prezintă atacul pe frunzele mature.U.A. În România a fost semnalată de Tr. ocupând suprafeţe mari din limb. După câteva zile. pe care apar pete hidrozate.A. plantele continuând să se dezvolte. Boala se manifestă în cursul întregii perioade de vegetaţie. Săvulescu. ţesuturile petelor se necrozează şi capătă o culoare cenuşie-gălbuie. pe faţa inferioară a petelor apare un exsudat mucilaginos. dispuse frecvent de-a lungul nervurilor. De regulă. se sfâşie şi cad. Primele simptome apar îndată după răsărirea plăntuţelor. A fost semnalată şi studiată în anul 1915. se usucă şi se necrozează. limbul apărând perforat. de 2-7 mm în diametru. care apoi se veştejesc şi putrezesc sau se se usucă. sub forma unor pete mici. petele sunt mici.F. de Smith şi Bryan. sub formă de picături. circulare sau colţuroase.Bacterioze PĂTAREA UNGHIULARĂ A FRUNZELOR DE CASTRAVEŢI Pseudomonas syringae pv. care se usucă şi rămâne ca o crustă albă-cenuşie. Numărul petelor variază în funcţie de condiţiile climatice şi de soi.U. numărul petelor pe cotiledoane nu este prea mare. de cele mai multe ori colţuroase. Pe timp umed. pe toate organele aeriene: cotiledoane. De regulă. să ajungă la 15 mm. Atacul se întâlneşte frecvent la culturile din câmp şi la cele din sere. La început.. hidrozate. Smith et Bryan) Joung. înconjurate de o zonă galbenă-verzuie. tulpini şi fructe. Lachrymans (E. Simptome. Simptome asemănătoare apar şi pe tulpini şi pe peţiolurile frunzelor. . plantele continuând să se dezvolte. S. şi Canada. în anul 1940. frunze. Adesea petele confluează. putâng ajunge până la 5060 pe o singură frunză. care apoi se brunifică. producând pierderi mari ce ajung până la 50 %. dacă umiditatea atmosferică este ridicată (peste 90 %). de culoare verde-închis. de culoare verde-închis la început. numărul petelor pe cotiledoane nu este prea mare.

F. picături mucilaginoase. bacteria este diseminată de apa de ploaie sau aspersie. lachrymans (E. circulare. sensibilă la lumina solară şi mai puţin la uscăciune. Perioada de incubaţie durează 2-3 zile în cazul înfecţiilor primare şi 8-10 zile pentru infecţiile secundare. formând peliculă. De la un an la altul. ca şi pe celelalte organe bolnave. albicioase sau gălbui care. din diviziunea Bacteria. La suprafaţa acestor ulceraţii apar. cu centrul albicios.Smith et Bryan) Joung. Este asporogenă. Pseudomonadaceae. cu temperatura de dezvoltare între 1-35°C. solitare. sub forma unor pete mici. bacteria dezvoltă o cultură abundentă. adâncite. unelte cu care se lucrează. când umiditatea atmosferică depăşeşte 90 %. ele rămân mici şi uneori deformate.2-2 x 0. În fructe. Dacă în momentul infecţiei fructele sunt tinere. netede sau uşor proeminente. În seminţe bacteria îşi păstrează . Bacteria are formă de bastonaş. optima fiind de 25-27°C. lucioase. se prezintă ca o crustă fină. Gram-negativă. fam.Pe fructe atacul se întâlneşte mai rar. insecte. Lachrymas nu coagulează laptele. hidrozate. Temperatura optimă pentru evoluţia bolii oscilează între 19-27°C. bacteria pătrunde prin leziunile mici ale pieliţei. de 1-3 mm. cu capetele uşor îndoite. lichefiază gelatina. Bacteriile cauzate pătrund şi în straturile mai adânci ale fructului infectând în acest caz şi seminţele. bacteria rezistă în seminţele provenite din fructe atacate şi în resturile de plante bolnave până când acestea se descompun. În timpul vegetaţiei. nu produce NH3 şi H2S. Infecţia frunzelor se face prin stomate.8 µm. dimineaţa înainte de a se evapora picăturile de apă sau de rouă. Plantele atacate intens au creşterea încetinită şi producţia mult diminuată atât cantitativ cât şi calitativ. vânt. syringae pv. Dye et Wiljie. aerobă. de culoare crem. bacteria se dezvoltă slab până la moderat. în perechi sau dispuse în lanţuri. Bacteria Ps. cu 1-5 flageli polari. care au aspectul unor ulceraţii. de 1. albă-cenuşie. Agentul etiologic. nu reduce nutriţii. produce indol. Timpul secetos împiedică dezvoltarea bolii. Pătarea unghiulară a frunzelor este produsă de bacteria Pseudomonas syringae pv. hidrolizează parţial amidonul. după ce se usucă. Boala este deosebit de gravă în verile sau în regiunile caracterizate printr-o mare cantitate de precipitaţii. mucilaginoasă. Pe felii de cartof. În bulion. Pe agar nutritiv bacteria formează colonii circulare. albicioase.

. După recoltare. Marinescu (1986) arată că din 30 de soiuri. De mare importanţă în prevenirea apariţiei bolii sunt respectarea asolamentului de 3-4 ani şi folosirea unei seminţe sănătoase (obţinută din fructe neatacate) sau dezinfectate. Premier. Sonet. Gh. Costache şi colab. Următoarele 2-3 tratamente se vor efectua la intervale de 8-10 zile. efectuându-se apoi o arătură adâncă. deoarece apa prin aspersie vehiculează patogenul de la plantele bolnave la cele sănătoase. Adonis ş. Record (1.viabilitatea până la 2 ani. Agnes şi Triumph au prezentat toleranţă faţă de acest patogen. În timpul vegetaţiei. Hidroxid de cupru R. se elimină plantele atacate şi se va aplica primul tratament foliar cu unul din produsele: Champion 50 WP – 0. în special. 1982) a obţinut rezultate foarte bune în dezinfectarea seminţelor aplicând tratarea chimică prin vacuum infiltraţie.25 % sau Super Champ FI – 0. În culturile de castraveţi din spaţii protejate se vor îndepărta frunzele puternic atacate de această bacterie. 2. Funguran OH 300 SC – 1 – 1. Novozir MN 80 – 0. Măsuri de prevenire şi combatere. Mancozeb 800 – 0. 2004).5 l/ha. folosind produsele Kocide 101 – 0. Select. resturile vegetale vor fi adunate şi arde.5 %. Marinescu (1981. Gh. Alcupral 50 PU – 0. ca: Topaz.3 %. îndată după răsărire. 3).2 %. (M. când intensitatea atacului este mai mare. pentru a favoriza o aerisire corespunzătoare a plantelor. O atenţie deosebită se acordă în prezent cultivării soiurilor sau hibrizilor de castraveţi cu rezistenţă sau toleranţă la infecţia cu acest patogen. O atenţie deosebită se va acorda combaterii. asigurând astfel infecţia primară. Odată cu germinarea seminţelor.R. în prima parte a perioadei de vegetaţie.. numai Gemini. Curzate Plus T – 0.1 %. Cryptonol – 0. Irigarea se va efectua numai prin rigole.5 %.3 %. linii şi hibrizi de castraveţi testaţi în câmp. Bonillie Bordelaise – 0. bacteria migrează în cotiledoane.2 %.a. Rezultate similare s-au obţinut şi prin utilizarea tratamentului termic umed la 53°C timp de o oră.75 %. pe fond de infecţie artificială. (15 %) – 1.S.5 %. În prezent au fost create şi introduse în cultură mai multe soiuri sau hibrizi de castraveţi toleranţi sau rezistenţi la atacul acestei bacterii.2 %. frecvenţa atacului fiind de 2.

Pe felii de cartof sterilizat cultura este mucilaginoasă. Pe geloză formează colonii mici. în corpul cărora iernează.Smith. Bemincasa cerifera etc. Gram-negativă. începând cu frunzele bazale. de 1. care împiedică circulaţia sevei.. aerobă sau facultativ anaerobă. întâia oară. asporogenă.2-2. Bacteria E. sensibilă la căldură şi uscăciune.5 x 0. iar în decurs de 12-15 zile planta este invadată în întregime. Tulpina. Infecţia se face numai prin rănile produse de aceste insecte. Frunzele ofilite se răsfrâng în jos peste peţiol ca nişte umbrele care se închid. Fructele plantelor atacate sunt ofilite. albicioasă. cu structură în formă de reţea.OFILIREA BACTERIANĂ A CUCURBITACEELOR Erwinia tracheiphila (E. Într-o secţiune transversală prin tulpina plantelor bolnave se constată prezenţa unui mucilagiu alb-cenuşiu. în anul 1953. umede. iar maxima de 34-35°C.7 µm. Bacteria se instalează în vasele conducătoare. Boala se manifestă prin ofilirea limbului. Săvulescu şi colab. putând fi întâlnită şi pe pepenii galbeni. În afară de castraveţi. Agentul etiologic. în anul 1893. În cursul nopţii. zbârcite. producând ofilirea şi în final uscarea plantei. Perioada de incubaţie este de 7-15 zile.Smith) Holland Această bacterioză. dovlecei. este întâlnită în prezent pe toate continentele unde se cultivă cucurbitaceae. în vasele conducătoare. cu flageli peritrichi. semnalată pentru prima dată în S. o traheobacterioză. Undecimpunctata. Din frunze bacteria migrează în peţiol şi tulpină şi treptat întreaga plantă se ofileşte. albicioase. dovleac. rădăcina şi peţiolii frunzelor nu prezintă simptome de îmbolnăvire. .U.F. Transmiterea bacteriei de la an la an se face prin intermediul coleopterelor Diabrotica vittata şi D. apoi trece în parenchim. care se extind repede cuprinzând limbul în întregime. Această ofilire este o boală tipică a vaselor.F. În ţara noastră a fost observată.5-0. frunzele îşi recapătă turgescenţa. simptom uşor de observat în timpul zilei. de Tr. dovlecelul şi dovleacul.A. minima de 8°C. de E. bacteria mai atacă pepenele galben. Simptome. lucioase. La început se ofilesc porţiuni mici din limb. în prezenţa picăturilor de apă. Tracheiphila se prezintă sub formă de bastonaşe solitare. la început. Atacă în special – castraveţii. Temperatura optimă de dezvoltare a bacteriei este de 25-30°C. netede. unde formează caverne pline cu mucilagiu.

ţesuturile fructelor atacate se macerează. boala a fost semnalată. sub forma unor pete adâncite. evidenţiindu-se simptomul de arsură a frunzelor.. fiziologice şi biochimice asemănătoare cu ale bacteriei P. care se întâlneşte frecvent în Bulgaria. la suprafaţă cu un abundent exsudat albicios. Cu timpul ţesuturile din dreptul petelor se usucă. Pentru prevenirea şi combaterea bolii se recomandă aplicarea măsurilor indicate în cazul bacteriei Ps. Plantele bolnave se vor aduna şi se vor distruge prin ardere pentru a nu constitui sursă de infecţie pentru alte insecte. acoperit de exsudat bacterian. Marinescu. lachrymans. Severin. În România. Bacteria Ps. de culoare verdeînchis. lachrymans. Syringae pv. Agentul etiologic. Această bacterioză. Într-o fază mai evoluată a bolii ţesuturile petelor par a fi „opărite”. După câteva săptămâni plantele intens atacate se ofilesc şi pier. Când umiditatea atmosferică depăşeşte 85 %.. tulpini şi fructe. Federaţia Rusă etc. devin hidrozate şi prezintă pe faţa inferioară exsudat bacterian abundent. Bürgeri Rot. produce pagube importante culturilor de castraveţi din spaţiile protejate. care pot ajunge în unii ani până la 30-40 % din producţie. iar temperatura oscilează între 26-27°C. Syringae pv. devin pergamentoase. de 1-3 mm. de 3-5 mm în diametru. Îndată după apariţia bolii se vor aplica tratamente foliare pentru distrugerea insectelor vectoare. de Gh. are caracteristici morfologice.Măsuri de prevenire şi combatere. I. Simptome. colţuroase. ocupând suprafeţe mari din limbul frunzelor. macerarea şi transformarea ţesuturilor într-un putregai moale. cu centrul albicios. . frunze. în anul 1978. Ucraina. transformându-se într-o masă moale apoasă. Simptomul cel mai caracteristic al acestei boli se manifestă pe fructe. Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor. cu aspect apos. În condiţii favorabile (umiditate atmosferică peste 85 %) petele pot să conflueze. În secţiune prin tulpină se constată brunificarea vaselor conducătoare. Pe frunze apar iniţial pete mici. PĂTAREA FRUNZELOR ŞI PUTEGAIUL MOALE AL FRUCTELOR DE CASTRAVEŢI Pseudomonas bürgeri Rot. Zurini şi V.

et Curt. din diviziunea Bacteria. Simptome. perechi sau înlănţuite. circulare sau unghiulare. Lichefiază lent gelatina.PĂTAREA BACTERIANĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE Xanthomonas cucurbitae (Bryan) Dowson Semnalată prima dată. cu marginile ondulate. cu un flagel polar. în S. lachrymans. Infecţia se realizează prin stomate. petele sunt înconjurate de un halou galben. atacul apare şi pe fructe sub formă de pete adâncite. . cucurbitae (Bryan) Dowson. Pentru prevenirea şi combaterea bolii se recomandă aceleaşi măsuri indicate împotriva bacteriei Ps. Într-o fază mai avansată a atacului petele devin brune. de 0. syringae pv. opalescente. pot să conflueze şi să distrugă porţiuni mari din frunze.4-0. Pseudomonadaceae.6 üm. hidrolizează amidonul. 1982) consideră că această bacterie se transmite prin seminţe. dovlecel şi dovleac sub forma unor pete mici. Temperatura optimă de creştere este de 25-30°C. fam.A.5-1. iar cea letală este în jur de 49°C. în dreptul ţesutului atacat se observă prezenţa unui exsudat bacterian. de culoarea chihlimbarului.) Rostowzew Mana cucurbitaceelor se întâlneşte frecvent la castraveţi. cu picături de exsudat la suprafaţă. de culoare galbenă.3 x 0. boala este cunoscută în prezent şi în Europa şi Asia. slab delimitate. Atacul se observă pe frunzele de catraveţi. Unii cercetători (Vincent Sealy şi Brathwaite. se prezintă sub formă de bastonaşe mobile. Bacteria X. hidrozate. Micoze MANA CUCURBITACEELOR Pseudoperonospora cubensis (Berk. în anul 1925. sere şi solarii. izolate. maxima de 35°C. produce NH3 şi H2S. Uneori. nu reduce nitraţii. de 3-7 mm şi diametru. În condiţii de umiditate atmosferică ridicată. Rareori. fără a produce pagube prea mari. dovleci şi dovlecei fiind deosebit de păgubitoare pentru culturile forţate din răsadniţe. de către Bryan. Agentul etiologic.. la pepeni galbeni. Pe geloză nutritivă coloniile sunt rotunde. peptonizează dar nu coagulează laptele.U. galbene.

în absenţa unor măsuri adecvate de protecţie. se formează. Pe faţa inferioară a frunzelor. În ţara noastră a fost semnalată în anul 1928 de către Tr. produce la culturile din solarii şi sere în ciclul al doilea de cultură (datorită condensului). terminate prin câte 2 sterigme inegale. fam. Deseori. Agentul etiologic. Peronosporales. se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor infectate. având un gust neplăcut. prin apariţia unor pete. Boala este produsă de ciuperca Pseudoperonospora cubensis (Berk. unicelulare. În câmp. însă. conidii ovoide. apoi galbene ca lămâia. din cauza distrugerii aparatului foliar. Apariţia şi evoluţia bolii sunt favorizate de temperaturi ce oscilează între 10-30°C. boala se întâlneşte doar în anii cu veri ploioase şi răcoroase sau în regiunile caracterizate printr-o cantitate mai mare de precipitaţii. rămân mici. asociaţi în fascicule câte 2-3. care pot ajunge până la 80 % din producţie. alcătuit din conidioforii şi conidiile (zoosporangii) ciupercii. Săvulescu. atacul se întâlneşte foarte rar. Simptome. cenuşii-gălbui. Peronosporaceae. De pe miceliu ies prin stomate conidiofori incolori. în lipsa tratamentelor. Din clasa Oomycetes. Et Curt) Rostow. de 18-28 x 12-20 µm. devin sfărâmicioase şi cad. Pe fructe.Această boală este cunoscută în numeroase ţări din Europa. atacul acestui patogen poate cauza compromiterea parţială sau totală a culturilor de castraveţi din câmp. în perioada de vegetaţie. începând cu cele bazale. ramificat. optima fiind 16-22°C şi de prezenţa picăturilor de apă pe frunze. Plantele pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare. boala manifestându-se pe partea superioară a frunzelor. se veştejesc. de regulă colţuroase. dichotomic ramificaţi în treimea superioară. ord. pe fiecare frunză formându-se peste 200 de pete. Miceliul ciupercii. de 2-24 mm diametru. la început de culoare verde-gălbuie. Conidiile se diferenţează în timpul nopţii şi devin mature după 12-13 zile. În anii cu precipitaţii abundente. sunt atacate aproape toate frunzele plantelor. În condiţii favorabile dezvoltării bolii. în dreptul petelor se formează un puf cenuşiu-violaceu. La vârful ramificaţiilor. pentru ca după câteva zile să devină brune. Frunzele puternic atacate se usucă. nu mai ajung la maturitate. după ce înoată în apă emit flamente . Ajunse pe frunzele plantelor gazde. de unelte etc. vrejii rămân desfrunziţi. mai rar izolaţi. Asia şi Africa. care pot să conflueze şi să distrugă porţiuni mari din limb. de 100-320 x 4-9 µm. Diseminarea conidiilor se face de către curenţii de aer. Pierderi foarte ridicate. de apa de ploaie. având loc în astfel de cazuri avortarea florilor. ele germinează în picături de apă la temperaturi cuprinse între 16-22°C şi produc zoospori biflagelaţi care. America de Nord.

În perioada de vegetaţie se vor aplica stropiri foliare preventive cu unul din următoarele produse: zeamă bordeleză – 0.25 %. Mancozeb 800 – 0.4 – 0. pentru a nu se forma condens pe frunze.075 %.2 %.2 %.2 %. Oxicupral 50 PU – 0.5 %. Curzate Man – 0. În lupta contra manei castraveţilor s-au obţinut succese deosebite prin crearea şi introducerea .3 %.25 %. iar cele cu fungicide sistemice sau contact + sistemice l a10-12 zile.2 %.5 %. Aliette 80 WP – 0.15 %.2 %. Fungaron OH 50 WP – 0. Novozir MN 80 – 0. O eficacitate foarte bună au fungicidele sistematice sau cele cu bază chimică mixtă.2 %. Tratamentele cu fungicide de contact se repetă la intervale de 5-6 zile. Captan 50 WP – 0.2 %. Equation Pro – 0. Se va respecta un asolament raţional. Previcur 607 SL – 0. Scut 80 – 0.2 %. Primăvara.15 %.2 % şi Mirage F – 75 WP – 0. În timpul iernii ciuperca rezistă în resturile de plante atacate din câmp. Curzate Plus T – 0. Merpan 50 WP – 0. producând noi infecţii.25 %. sferici.04 %. pentru a se asigura o bună aerisire a culturii. sub formă de oospori.2 %. pân? La 40°C. Quadris SC – 0. Maria Cârjă (2002) a obţinut rezultate foarte bune în combaterea manei cu produsele Ripost M – 0. Planet 72 WP – 0.3 %. Bravo 500 SC – 0. În sere se impune respectarea distanţei de plantare şi palisarea culturii pentru a se asigura o bună aerisire. pe vreme umedă. gălbui-bruni. ca: Patafol PU – 0. Minorix 70 – 0. Shavit F – 0.25 %. care rezultă în urma procesului sexual.de infecţie ce pătrund în ţesuturi prin stomate. Conidiile pot supravieţui şi la temperaturi mai ridicate.2 %. Captalit B – 0. Uneori şi conidiile rămân viabile pe vrejii culturilor din sere şi solarii.35 %. lucrare urmată de arătura adâncă de toamnă. pentru ca plantele din familia Cucurbitaceae să nu revină pe acelaşi teren decât după 4-5 ani. de 36-43. Zetanil Blu – 0. de pe care se răspândesc la culturile din câmp.25 %.2 SL – 0.2 %.3 %.2 %. Antracol 70 WP – 0.2 % şi Ridomil Gold MZ – 0.75 %. Alcupral – 0. Măsuri de prevenire şi combatere. Semănatul sau plantatul să se facă la distanţe corespunzătoare.5 µm diametru. Polyram DF – 0. Folpan 50 WP – 0. Patafol – 0. Mikal M – 0. Perioada de incubaţie durează 4-5 zile. oosporii germinează şi produc zoospori ce cauzează infecţiile primare. evitarea irigării prin aspersiune. După recoltare se vor strânge şi se vor arde toate resturile de plante rămase pe câmp.25 %. Labilite 70 WP – 0.15 % sau Acrobat MZ – 0.2 %. Proplant 72. menţinerea unei temperaturi nocturne în jur de 20°C.

fiind însă afectate..) Făinarea. Cornisem ş. FĂINAREA CUCURBITACEELOR Sphaerotheca fuliginea (Schl. Speciile S. Docea şi colab. 2003). Pe măsură ce atacul evoluează. în solariile de la Bărcăneşti – Ploieşti. în Transilvania. Geamăn. Pe frunze. acelaşi autor a semnalat la castraveţi cauzată de Sphaerotheca fuliginea. de dimensiuni mici la început (6-10 mm în diametru). Gheorghieş şi I. Petele devin . Atacul acestor patogeni stânjeneşte dezvoltarea normală a plantelor şi determină ofilirea prematură.în cultură a unor soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi. în special pentru culturile forţate de castraveţi când. În câmp. fuliginea şi E. petele se extind. ca: Record. Pierderile produse de făinare sunt deosebit de grave. acoperind porţiuni mari sau chiar întreaga frunză. (C. boala se manifestă pe ambele părţi. constată pentru prima dată existenţa unei noi făinări a castraveţilor în România. care se întâlneşte în prezent atât în culturile din câmp. primele simptome ale bolii apar.a. Regal F1. Leveillula cucurbitacearum Golovin (sin. este cea mai păgubitoare boală a cucurbitaceelor (castraveţi. Fuss. în majoritatea anilor. ex Fr. Cornirom. cunoscută încă înainte de anul 1800. de către M. pot ajunge până la 60-70 % din recolta posibilă. În ţara noastră. L. Simptome. mai frecvent pe cea superioară. U. Erysiphe orontii Castagne emend. cauzată de ciuperca Leveiliula cucurbitacearum. ca fiind produsă de Erysiphe orontii. iar în 1878. E. dovlecei şi dovleac). începând cu a doua jumătate a lunii iunie. această boală a fost menţionată prima dată în anul 1853. Rezistenţa se manifestă prin limitarea dezvoltării ciupercii şi prin inhibarea sporulării ei. în mod deosebit frunzele şi vrejii. Braun. În anul 1977. orontii atacă toate organele aeriene ale plantelor. circulare sau neregulate. răspândite neuniform pe suprafaţa limbului.sp. în lipsa tratamentelor. cu aspect făinos. cât şi în cele din sere şi solarii. Royal F1.cucumis – sativa Zapr. în toate fazele de dezvoltare. iniţial izolate. Asterix F1. taurica f. infecţiile repetându-se apoi până la sfârşitul perioadei de vegetaţie. prin pete albe. nedelimitate.) Poll. pepeni galbeni. la dovlecei. confluează. fapt ce are ca urmare diminuarea considerabilă a cantităţii şi calităţii recoltei.

fructificaţiile pot să apară şi faţa superioară a limbului. În sere. care deseori acoperă de jur-împrejur aceste organe. Braun şi Leveillula cucurbitacearum Golovin. Erysiphales. Într-o fază mai evoluată a bolii. Spre deosebire de simptomele generate de S. ex Fr. iar în cazul pepenilor nu acumulează zahăr. mai ales pe faţa inferioară a frunzelor de la baza plantelor. ord. izolate sau confluente. periteciile ciupercilor. petele apar în număr foarte mare. În condiţii favorabile. la care în lipsa tratamentelor pot ajunge până la 60-70 % din producţie. în pâsla miceliană de la suprafaţa petelor se observă prezenţa a numeroase punctişoare de culoare galbenă în primele faze. umiditatea atmosferică 75 %. fuliginea şi de E. prezentând pe partea inferioară o inflorescenţă albicioasă uşor vizibilă cu ochiul liber. fiind însă mai puţin abundente. până la 120 pe o singură frunză. Atacul cauzat de L. apoi brune-negricioase. datorită defolierii premature a plantelor. periteciile apar de obicei în lunile octombrie – noiembrie.făinoase datorită apariţiei la suprafaţa lor a conidioforilor şi conidiilor ciupercii. cucurbitacearum se observă pe frunze sub forma unor pete colţuroase. constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. se brunifică şi se usucă. În condiţii favorabile dezvoltăţii ciupercii (temperatura de 18-24°C. Pierderile produse de făinare sunt deosebit de grave în special pentru culturile forţate de castraveţi. ele rămân de dimensiuni mai reduse. albicioasă. Agentul etiologic. Deşi fructele sunt atacate foarte rar. Frunzele sunt mai sensibile după 16-23 de zile de la desfacere. U. . Făinare cucurbitaceelor poate fi produsă de ciupercile parazite Sphaerotheca fuliginea (Schlecht. nesuculente. vizibile pe ambele feţe. Erysiphe orontii Costagne emend. Ţesuturile frunzelor din dreptul petelor se îngălbenesc. pe cârcei şi pe vreji. Erysiphaceae. atacul se manifestă şi pe peţiolii frunzelor. cele tinere sunt aproape imune. cu care se poate confunda uşor macroscopic). din clasa Pyrenomycetes. făinarea produsă de specia Leveillula cucurbitacearum se aseamănă foarte mult cu mana castraveţilor cauzată de ciuperca Pseudoperonospora cubensis. zbârcite. orontii.) Poli. delimitate de nervuri.. Ca urmare a distrugerii ţesuturilor din dreptul petelor frunzele se usucă. În condiţii optime. fam. În primele faze. de dimensiuni cuprinse între 4 şi 5 mm diametru. petele sunt de culoare galbenă-limonie pe faţa superioară (ca şi în cazul manei. printr-o pâslă pulverulentă. ajungând până la 25 mm lungime şi 12 mm lăţime. Petele sunt dispuse pe întreaga suprafaţă a limbului în număr mare.

iar cele de la E. în condiţii favorabile este de 4-7 zile. periteciile au dimensiunile cuprinse între 69 şi 121. a periteciilor ciupercii S. În zona . la o umiditate relativă aproape identică cu cea din câmp (64-80 %). Perioada de incubaţie. insecte etc. incolore. Cele ajunse pe organele susceptibile germinează la temperaturi curpinse între 10 şi 35°C. cu un optim la 26-28°C şi la umiditatea atmosferică de 70 %. Forma conidiană a acestor specii este de tip Oidium. orontii.Miceliul speciilor S. cu 8 ascospori elipsoidal – ovoizi. reiese că în câmp formarea periteciilor este favorizată de temperaturi cuprinse între 10-20°C şi de o umiditate relativă mai scăzută. Astfel. Totusi şi în acest caz se poate face o diferenţiere. ele conţin o singură ască ovoidă. Ciuperca se hrăneşte din celulele epidermale cu ajutorul haustorilor. fixându-se la suprafaţa organelor atacate cu ajutorul apresorilor. de 23-45 x 12-25 µm. În culturile protejate. Diagnosticarea precisă se face însă numai pe baza periteciilor care sunt globuloase. iar la maturitate brune. Din observaţiile efectuate în perioada 1969 – 1970 de E. fiind răspândite de curenţii de aer. fuliginea sunt eliptice. prevăzute la suprafaţă cu apendici simplic sau neregulat ramificaţi. Docea şi Voica Ignat. Primele peritecii apar la sfârşitul lunii august. trunchiate la capete. orontii se dezvoltă ectoparazit. În urma cercetărilor efectuate autorii menţionaţi semnalează pentru prima dată prezenţa. Identificarea patogenului care produce făinarea este dificilă deoarece. fuliginea pe castraveţi şi dovlecei. Miceliul acestor specii este filamentos. de apa de ploaie. mai rar sferică. erecţi. de 1-3 ori mai lungi decât diametrul periteciei. conidiile speciei S. de 50-80 x 50-65 µm. care se fragmentează de repetate ori. În seră ciuperca formează peritecii la temperaturi mai ridicate decât în câmp 22-27°C. 70-80 %. rotunjite la capete. cu 2-4 ascospori ovoizi. de obicei. unicelulare. de 20-24 x 14-16 µm. pe plante se dezvoltă numai stadiul conidian al ciupercilor care este foarte asemănător. de 12-25 x 12-14 µm. incolori. emit un filament de germinare care se fixează la suprafaţa ţesuturilor cu ajutorul apresorilor. apoi galbene. unicelulari. elipsoidale. fuliginea. ramificat şi septat. de 4070 x 12-14 µm. orontii au formă cilindrică. filamentoşi. în ţara noastră.2 µm. Conidiile servesc ca organe de propagare a ciupercii în tot timpul perioadei de vegetaţie. Din miceliu se formează conidiofori simpli. rezultând astfel lanţuri de conidii incolore. iniţial incolore. periteciile sunt mai rare. periteciile se formează mult mai frecvent decât în cele din câmp. avându-se în vedere aspectul diferit al conidiilor. La S. incolori sau gălbui. La specia E. fuliginea şi E. de 90-140 µm diametru şi conţin 5-12 asce. complet închise.

cu apresori din care nu se observă diferenţierea haustorilor. pe faţa inferioră a frunzei. Karathane LC – 0.4 %. de 100-250 µm în diametru. incolori. atât în culturile din seră.2 %. lucrare ce va fi urmată de arătura adâncă. Conidiile servesc la propagarea bolii în timpul perioadei de vegetaţie. Microthiol – 0. se vor aplica tratamente foliare. făinarea a fost produsă.de sud-est a ţării. conidiile sunt solitare. ciupercile care produc făinarea cucurbitaceelor rezistă ca peritecii.05 %. cu hife subţiri.4 %. apar în număr foarte mari conidiile care produc epifiţii grave în culturile de cucurbitacee. incolori. care pătrunde în mezofilul frunzei unde se dezvoltă intercelular. intercelular. Morestan – 0. Măsuri de prevenire şi combatere. La extremitatea conidioforilor se separă câte o conidie mare. fuliginea. conidiofori simpli sau puţin ramificaţi la bază. de 100-600 x 4-5 µm. după primele infecţii. incolori sau slab coloraţi în brun. Pentru a reduce la minimum rezerva biologică a agenţilor patogeni ai făinării se recomandă ca după terminarea recoltării să se adune şi să se distrugă prin ardere toate resturile vegetale. În sere apariţia atacului poate fi preîntâmpinată printr-o reglare a umidităţii relative în perioade cu insolaţie puternică şi aer uscat prin efectuarea în timpul zilei a 1-2 aspersii scurte („şpriţuiri”). cilindrică. În condiţii de câmp se impune şi respectarea unei rotaţii raţionale. Din miceliul endofit ies la suprafaţă. unicelulară. de 25-40 x 15-20 µm. cilindrici. ce se întreţes cu miceliul secundar. formând un filament de infecţie în partea bazală. De regulă. numai de ciuperca S. incoloră. Periteciile sunt mari. în fascicule (2-4).05 %. prevăzute la suprafaţă cu apendici inseraţi bazal. cât şi în cele din câmp. în cazul în care se diferenţiazaă şi sub formă de conidii în sere şi solarii. prin stomate. În fiecare peritecie se găsesc mai multe asce (7-40). rotunjită la capete sau uşor ascuţită la bază. Leveillula cucurbitacearum se deosebeşte de primele două specii prin aceea că miceliul primar este endofit. cu haustori globuloşi intracelulari. În timpul vegetaţiei. ce conţin 2-4 ascospori elipsoidali. Stadiul conidian este de tip Oidiopsis. Thiovit Jet – 0. . De la un an la altul. de culoare brunăînchisă. În primăvară. rareori câte două. iar miceliul secundar este ectofit. Bravo 500 SC – 0. turtit-sferice. septaţi. fiind uşor diseminate de curenţii de aer.4 %. Ajunse pe frunzele de castraveţi ele germinează. în special în culturile protejate. la apariţia primelor simptome cu fungicide de contact ca: sulf muiabil – 0. ovoide. de 41-76 x 11-23 µm. incolor.

2 %. Cavaler 250 SC – 0. Saprol 190 EC – 0.05 %.03 % ş. Shavit 25 EC – 0.03 %.a. care se extind repede de jurîmprejurul vrejului. Asterix F1. Boala se manifestă pe tulpini. Mirage F7 WP – 0.015 %. În lupta contra acestei boli o atenţie deosebită trebuie acordată creării şi cultivării de soiuri şi hibrizi rezistenţi la atacul ciupercii Sphaerotheca fuliginea. Maria Cârjă (2002) a obţinut rezultate foarte bune în combaterea făinării produsă de S. 2003).074 %. petele se . Sulfoli – 0.015 % sau cu Baycor 25 WP – 0. fuliginea cu produsele: Shavit F – 0.1 %.025 %.04 – 0.015 %.015 %. PUTREGAIUL ALB AL TULPINII ŞI FRUCTELOR DE CASTRAVEŢI ŞI PEPENI GALBENI Sclerotinia sclerotiorum (Lib. Simptome. în condiţii de umiditate atmosferică ridicată (peste 90 %) şi temperaturi moderate (18-20°C). Leon F1. de Tr. Foarte eficace s-au dovedit şi unele produse sistematice. această boală a fost menţionată prima dată. Konker – 0. Quadris SC – 0. Geamăn. Tilt 250 EC – 0. Octopus F1. moi. Trifmine 30 WP – 0.125 %. pe peţiolii frunzelor şi pe fructe.05 %.05 %. Adonis F1 ş. Bumper 250 EC – 0.25 %. în anul 1938.03 %. apar pete hidrozate. (C. Merestro F1. Rubigan 12 EC – 0. Săvulescu şi colab. Pedroso F1. În ţara noastră.) de Bary Putregaiul alb al tulpinii şi fructelor de cucurbitacee se întâlneşte frecvent în culturile de castraveţi şi pepeni galbeni din sere şi solarii.5 m înălţime la nivelul ramificaţiilor.3 %.015 %. producând. Pe tulpini. ca: Astrea F1. pierderi ce pot ajunge până la 10-15 % din producţie. Goldazim 500 SC – 0.05 %.a. de culoare gălbuie la început. în porţiunea bazală sau şi mai sus până la 1.5 (5 l/ha).1 %.Kumulus DF – 0. Dacfolim – 0. Topas 100 EC – 0.01 %. În cazul în care făinarea este produsă de Leveillula cucurbitacearum tratamentele se vor efectua cu produse sistemice. care este cea mai răspândită. apoi brună-deschis. Stroby – 0. ca: Nimrod – 0. 0.1 %.015 %. Bumper 250 EC – 0. Stropirile cu fungicide de contact se repetă la intervale de 810 zile. Orius – 0. Bayfidan 250 EC – 0. iar cele cu fungicide sistemice la 12-15 zile. Alibi F1. Pe măsură ce ţesuturile invadate se descompun în fasciule.05 % şi Sanazole 250 EC – 0. Bayleton 5 PU – 0. Gheorghieş şi I.

după câteva zile. Apoteciile conţin numeroase asce cu câte 8 ascospori. ca şi peţiolii frunzelor.5 – 1. Boala este favorizată de umiditatea ridicată (peste 90 %) din sol şi atmosferă. În câmp boala apare mai rar. cilindric şi lung de 2-3 cm. fiind capabilă să producă infecţii între 0 şi 28°C. îndepărtarea plantelor şi a fructelor atacate sau veştejite pe care se instalează de obicei ciuperca. tari (scleroţii). ardeii. ord. Sclerotinia sclerotiorum (Lib. ca: tomatele. părţile superioare ale plantelor se veştejesc treptat şi se usucă. Pentru prevenirea apariţiei bolii în spaţiile protejate se vor aplica cu stricteţe măsurile de igienă culturală. fie ca miceliu saprofit în resturi de plante sau ca scleroţi. fasolea etc. care produc noi infecţii. face parte din clasa Discomycetes. S. în care se diferenţiază scleroţii ciupercii. Vapam etc. prevăzute cu un peduncul subţire. sau chimic cu produse fumigante: Basamid. În sere. fam. în special cele din apropierea solului. incolori. În spaţii protejate. Din germinarea scleroţilor rezultă organe în formă de pâlnie – apoteciile. Ele se înmoaie şi putrezesc începând de la vârf spre bază şi se acoperă. Agentul etiologic. vinetele. salata. între cele două cicluri de cultură. pe care se formează. numai în condiţii de umiditate ridicată. numai când cucurbitaceele se cultivă timp de mai mulţi ani pe aceeaşi parcelă sau după alte specii sensibile la atacul acestui patogen. Fructele sunt atacate în diferite stadii de dezvoltare. albicios. Helotiales. . se va dezinfecta solul termic. boala apare în ciclul I de cultură. Sclerotiniaceae. Faţă de temperatură ciuperca este puţin pretenţioasă. cu un mucegai vătos. În timpul vegetaţiei. corpuşoare negre. Ca urmare a distrugerii ţesuturilor din dreptul leziunilor de pe tulpini.. de culoare brună. de mărimea boabelor de mazăre (0. albicios (asemănător cu vata). fie ca miceliu activ în plante vii.5 cm). de 1-10 mm în diametru. varza. Măsuri de prevenire şi combatere. scleroţii fiind distruşi într-o oră la temperatura de 55°C. temperatura optimă pentru infecţie fiind cuprinsă între 16 şi 21°C. de 6-8 µm. Această ciupercă rezistă de la un an la altul. sclerotiorum este o ciupercă polivoră care atacă şi alte specii de legume cultivate în sere şi solarii.) de By. unicelulari. ovoizi.acoperă cu un mucegai fin. Di-Trapex. care reprezintă miceliul. boala se propagă prin miceliu din ţesuturile distruse dispersate de curenţii de aer sau de apa de irigaţie prin aspersie.

În cazul în care boala îşi face apariţia se vor îndepărta frunzele bazale şi se vor efectua stropiri foliare cu: Calidan SC – 0. drepţi sau curbaţi. Sphaeropsidales. izolate. Picnidiile parazitului sunt globuloase sau piriforme. cu un halo gălbui.1 %. frunzele prezentându-se adesea perforate.15 %. Produsele trebuie altenate. Pentru stoparea atacului se aplică 3-4 tratamente.1 %. PĂTAREA ALBĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE Septoria cucurbitacearum Sacc. Simptome.4 – 6 mm în diametru. fam.În timpul vegetaţiei se va menţine în sere şi solarii o umiditate mai redusă prin aerisiri repetate. pete mici. Bavistin 50 WP – 0. la intervale de 10-14 zile. cu marginea uşor zonată. vrejii rămânând desfrunziţi. pepeni galbeni. Ele conţin numeroşi picnospori filiformi. Sphaeropsidaceae. Sumilex 50 PU – 0. cu diametrul de 68-152 µm. mai frecvent pe frunze. incolori. la început verzi-măslinii. în număr foarte mare. Rovral 50 WP – 0.. se sfâşie şi cade. Boala se întâlneşte în multe ţări din Europa şi din S. în perioada înflorirefructificare. pe faţa superioară a frunzelor. frunzele se îngălbenesc. organe pe care apar pete cenuşii în dreptul cărora pulpa putrezeşte. picnosporii sunt eliberaţi din picnidii. de 36-72 x 1. mai mult sau mai puţin circulare. În anii cu atacuri intense. pe care apar. pe dovlecei. Topsin M 70 WP – 0. . cufundate în ţesut şi prevăzute cu o ostiolă largă (20-30 µm diametru). Pe timp ploios. septaţi.2 µm. În dreptul petelor. Manifestarea bolii are loc pe toate organele aeriene ale plantelor. se usucă şi cad.2 %. Această pătare este produsă de ciuperca Septoria cucurbitacearum Sacc. din clasa Coelomycetes. Cu timpul petele se extind şi ajung până la 10 mm în diametru.A. de 0..1-2. picnidiile ciupercii. apoi cenuşii. se observă câteva punctişoare mici. negricioase. Agentul etiologic. devine albicios. În cazuri mai rare pot fi atacate şi tulpinile şi chiar fructele tinere. Metoben 70 PU – 0. pepeni verzi şi castraveţi.1 %.1 %. iar ţesutul din dreptul lor se necrozează. ajung pe organele sănătoase şi produc noi infecţii.U. ord.

Halst. Într-un stadiu mai avansat al bolii.75 %. În România a fost menţionată prima dată de Tr. Pe vreme umedă.2 %. (sin. La început petele sunt de culoare verde-gălbuie. boala se manifestă pe frunze. cu aspect uleios. sub forma unor pete superficiale. tulpini şi fructe.2 %. în condiţii favorabile patogenului. de Passerini. în 1931. de 0. de culoare verde-pal la început. iar mai târziu de culoare brunăroşiatică. et. Măsuri de prevenire şi combatere. adâncite în ţesuturi care. Pe frunze apar pete de forme variate. Boala se întâlneşte frecvent la pepenii galbeni şi verzi din câmp. la suprafaţa petelor. C. et Mont. Plantele sunt atacate în toate fazele de vegetaţie.2 % sau cu Polyram DF – 0. Boala a fost descrisă pentru prima dată în Italia. dovlecei etc. pepeni verzi. urmate de arătura adâncă de toamnă şi de un asolament raţional. În cazul atacurilor intense se vor face 2-3 tratamente cu Bouillie Bordelaise – 0. în anul 1867. Se recomandă să se aplice cu conştiinciozitate măsurile de igienă culturală după recoltare. petele se confluează şi . orbiculare (Berk.). fiind cunoscută în toate ţările în care se cultivă aceste specii. apoi brună-cenuşie.5-2 cm în diametru. Boala este favorizată de umiditatea atmosferică ridicată (peste 80 %) şi de temperaturi moderate (18-23°C). Simptome. delimitate de nervuri. provoacă pieirea plăntuţelor. la început de culoare roz. Primele simptome ale bolii se pot observa îndată după răsărire. mai frecvent în câmp şi mai rar în spaţii protejate. pe cotiledoane şi pe axa hipocotilă.) Ell. La plantele complet dezvoltate.2 %.Iernarea are loc sub formă de picnospori şi picnidiile care se găsesc în resturile de plante atacate. Mancozeb 800 – 0. Săvulescu şi colab. mai ales în dreptul nervurilor.2 %.) Arx) Antracnoza este cea mai frecventă şi păgubitoare boală a cucurbitaceelor (pepeni galbeni. apoi brune-negricioase. Captadin 50 PU – 0. producând pierderi de producţie între 10 şi 30 %. Captan 50 WP – 0. apar fructificaţiile ciupercii – lagărele de conidiofori şi conidii – sub forma unor pustule. Dithane M 45 – 0. ANTRACNOZA CUCURBITACEELOR Colletotrichum lagenarium (Pass.

După Malisa (1963) germinarea conidiilor are loc între 5 şi 35°C.) face parte din clasa Coelomycetes. Arx. care capătă un gust dezagreabil sau chiar amar. alungite. iniţial de 1-2 cm în diametru. Pe vreme umedă culoarea petelor devine cărămizie sau portocalie. la capăt cu câte o conidie ovoidă sau cilindrică. mărimea lor oscilând în funcţie de planta gazdă. care se dezvoltă în spaţiile intercelulare. lungi. temperatura . Melanconiaceae. Colletotrichum oligochaetum Cav. Ţesuturile din dreptul petelor se înmoaie şi putrezesc repede. Agentul etiologic. de resturile de ţesuturi antrenate de vânt.) Ell. În caz că sunt atacaţi pedunculii. de culoare verde-închis. având suprafaţa plană sau cufundată mult (0. apoase. la pepenii verzi. Pe peţiolii frunzelor şi pe vreji apar pete slab delimitate. care se necrozează. de 8-19 x 3. C. cu consecinţe grave asupra cantităţii şi calităţii producţiei. dispuse în cercuri concentrice. de 6070 µm. având consecinţe economice grave atât asupra cultivatorilor cât şi a distribuitorilor. simple. ascuţite la vârf şi mai îngroşate la bază. irigarea prin aspersiune. cuprinzând porţiuni mari din fruct.5-7 µm. brune. proces favorizat de suprapunerea unor ciuperci saprofite ca Rhizopus. continui sau septaţi. organe pe care apar pete circulare sau ovale. se usucă şi cad treptat. boala poate fi observată şi în timpul depozitării şi valorificării. Germinarea conidiilor este în dependenţă de temperatură şi umiditate. În condiţii de umiditate ridicată. Fusarium etc. fructele tinere se înnegresc. Boala este favorizată de temperaturi cuprinse între 22 şi 26°C şi de umiditatea atmosferică peste 90 %. se răsucesc. septate. Alternaria. Colletotrichum lagenarium (Pas. În perioada de vegetaţie ciuperca se propagă prin conidii. superficiale. sub forma unor pustule mici. petele ajung până la 5-6 cm în diametru. cu aspect umded. de particulele de sol. La periferia acervulilor sau printre conidiofori se găsesc 1-5 sete lungi. se formează acervuli subcuticilindrici. simptom întâlnit frecvent la pepenii verzi. care sunt transportate de stropii de ploaie. Astfel. se zbârcesc şi se usucă. Macrosporium. devenind improprii pentru consum.. de 60-140 µm. ord.8 cm) în pulpă. adâncite în ţesuturi. et Mont. Melanconiales. incolori. Pe fructe. unicelulară. orbiculare Berk. fam. Pe miceliul ciupercii. ca urmare a faptului că fructificaţiile ciupercii – lagărele de conidiofori şi conidii (acervulii) – sfâşie epiderma şi devin aparente. În scurtă vreme petele se extind. et Hals (sin. Cele mai caracteristice simptome se observă pe fructe. verzi-cenuşii. se zbârcesc. de insecte etc.acoperă arii mari din frunze. petele confluează.

Metoben sau Derosal în concentraţie de 0. Bavistin. Topsin M. În timpul vegetaţiei. Durata perioadei de incubaţie a parazitului variază în funcţie de temperatură. 2003). Cele mai bune rezultate se obţin cu produsele sistemice: Goldazim 500 SC – 0. precum hibridul de castraveţi Royal F1. . Vondozeb – 0. prin leziuni pe fructe şi vreji sau în mod activ prin străpungerea epidermei frunzelor sau a pieliţei fructelor.2 %. Gheorghieş şi I. rotaţia culturilor pe 3-4 ani şi cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi la atac. Pătrunderea filamentului de infecţie în ţesuturi se face prin stomatele frunzelor. L.05 – 0. de pepeni galbeni (Templar. umiditate şi faza de vegetaţie a plantelor.1 %.optimă fiind de 26°C. pentru a se preveni apariţia feomenului de rezistenţă la pesticide. la apariţia atacului se vor aplica tratamente cu unul din produsele de contact: Mancozeb 800 – 0. Tratamentele se repetă la 7-8 zile în cazul fungicidelor de contact şi la 10-14 zile a celor sistematice.2 %. (1958) recomandă tratarea seminţelor cu apă caldă de 58°C timp de 15 minute.15 %. Geamăn.1 %. executarea arăturii adânci de toamnă. Benlate. În suspensiile de stropit se adaugă aracet în concentraţie de 0. În vederea prevenirii bolii se recomandă strângerea şi arderea resturilor de plante rămase pe câmp după recoltare. Aceasta specie prezintă mai multe rase fiziologice. sub formă de conidii sau ca miceliu. între 3 şi 4 zile până la 5-7 zile. Masuri de prevenire şi combatere. de pepeni verzi (Favorit şi Paradise F1) şi de dovlecei (Opal F1) (C. cu ocazia alegerii din pulpa fructelor. Acest tratament necesită multă atenţie. ce vor fi alternate cu cele de contact. Creso F1 şi Fondant). Pentru semănat se va folosi numai sămânţă sănătoasă provenită de la plante neatacate sau sămânţă tratată cu Tiramet – 4 g/kg. N.2 %. Nemispor 80 WP – 0. Seminţele pot fi contaminate cu fragmente de miceliu sau cu conidii.2 %. deoarece depăşirea temperaturii de 58°C reduce germinarea seminţelor. Dithane M 45 – 0. Horn şi colab. Parazitul iernează în resturile de plante atacate.

se extind cu timpul pe zone mari. vrejii rămân desfrunziţi. cu margini bine conturate. Dematiaceae. galbene-albicioase. Conidioforii sunt simpli. pepeni verzi şi dovlecei. şi din Europa în special.U. în 1963. septaţi. lipsa de apă sau atacul altor boli. Alternarioza este favorizată de vremea caldă (20-28°c) şi de umiditatea atmosferică peste 90 %.5 cm. de culoare gălbuie. Pe fructe petele. circulare. de temperatură şi umiditate. frunzele se răsucesc şi cad. catifelat. de 1-3 mm în diametru. de către I. devin brune. Pe vreme ploioasă petele se extind până la 1-1. vrejii şi fructele. Pe tulpini şi lăstari apar pete brune-negricioase. La suprafaţa ţesuturilor atacate se dezvoltă o pâslă de culoare brună-negricioasă constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. uşor adâncite. unui puf abundent. răspândite pe toată suprafaţa. mici la început. Atacurile cele mai grave pe frunze se întâlnesc la pepenii galbeni. alungite. mai evidente pe faţa superioară. fam. Agentul etiologic. la care.ALTERNARIOAZA CUCURBITACEELOR Alternaria cucumerina (Ellis et Everhart) Elliot Alternarioza se întâlneşte frecvent în culturile de cucurbitacee din S. Dinescu (1964) precizează că la castraveţi petele devin mai târziu de culoare cenuşie-albicioasă. sensibilitate datorată unor carenţe de nutriţie. ca urmare a apariţiei. cu suprafaţa zonată concentric. în cele de pepeni galbeni. bruni. Pe frunze iniţial apar pete mici. Ţesutul din dreptul petelor se necrozează. urmată de diminuarea şi deprecierea recoltei. Sunt afectate frunzele. Alternaria cucumerina (Ellis et Ev. I. puţin noduroşi la . uneori. cu aspect umed. cu marginea decolorată. are loc defolierea plantelor. În culturile irigate şi în solarii.A. care se înmoaie şi putrezesc.) Elliot face parte din clasa Hyphomycetes. Dinescu. În mod frecvent. În condiţii favorabile. Simptome. Moniliales. agentului patogen. În ţara noastră această boală a fost depistată prima dată. petele se extind şi confluează ocupând zone mari din limb. seminţele din dreptul zonelor atacate rămân mici şi seci. devenind negricioase. Dacă condiţiile climatice sunt favorabile evoluţiei atacului. Ciuperca este un parazit de debilitate al cărui miceliu se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor atacate. ord. conidioforii şi conidiile ciupercii. boala apare frecvent şi evoluează mult mai rapid decât în culturile din câmp.

A.2 %..2 %.25 %. pepeni verzi. brune. măciucate. se vor efectua tratamente foliare cu unul din produsele: Bravo 500 SC – 0. în culturile de castraveţi. atât în câmp. cât şi în sere şi solarii. semnalată prima dată în S. în anul 1889.U. Pătrunderea filamentelor de infecţie în ţesuturi se realizează prin stomate. iar sporularea are loc după 4 zile. cu vârful alungit. Conidiile sunt pluricelulare. de 30-75 x 15-25 µm. durata perioade de incubaţie fiind de 3-4 zile.. În România. Vondozeb – 0.2 %. contribuie la răspândirea conidiilor în timpul perioadei de vegetaţie. irigarea pe rigole. este întâlnită în prezent în majoritatea ţărilor din Europa. Curenţii de aer. dovlecei şi dovleci. precipitaţiile sau irigarea prin aspersiune. de Tr.2 % sau Shavit 72 WP – 0. Folpan 50 WP .0. pe fructele de castraveţi. Acest patogen poate infecta şi unele buruieni din familia Cucurbitaceae. arătura adâncă de toamnă. Măsuri de prevenire şi combatere. folosirea de sămânţă sănătoasă sau dezinfectată cu Tiuram 4 g/hg. pepeni galbeni. CLADOSPORIOZA CUCURBITACEELOR Cladosporium cucumerinum Ell. Germinarea şi producerea infecţiilor are loc în condiţii optime la temperaturi cuprinse între 20 şi 28°C. cladosporioza a fost menţionată întâia oară în „Starea fitosanitară” din anii 1932-1933. În perioada de vegetaţie.capătul superior. fusiforme. Săvulescu şi colab. Respectarea măsurilor de igienă culturală. la apariţia atacului. et Arth. la o umiditate atmosferică de peste 90 %. Tratamentele se repetă la 8-10 zile sau la 6-7 zile dacă condiţiile pentru evoluţia atacului sunt favorabile. . dispuse în lanţuri scurte (2-5).2 %. Mancozeb 800 – 0. Cladosporioza cucurbitaceelor. De la un an la altul rezistă sub formă de miceliu şi conidii în resturile de plante atacate şi sub formă de conidii care contaminează sămânţa. de către Ellis şi Arthur. distrugerea resturilor de plante rămase după recoltare. Dithane M 45 – 0. limitează apariţia bolii. uneltele şi hainele muncitorilor.

ord. La suprafaţa ţesuturilor din dreptul petelor se dezvoltă o pâslă catifelată. Agentul etiologic. insecte. fiind afectate toate organele aeriene. în ziua a 4-a apărând conidioforii şi conidiile. apoase. din care cauză frunzele apar îngrămădite sub formă de rozetă. se formează pe miceliul ciupercii. Conidiile sunt răspândite de curenţii de aer. în condiţii de umiditate atmosferică ridicată. ciuperca C. Pe peţiolul frunzelor şi pe vreji. de 15-30 x 4-6 µm. În partea terminală a conidioforilor. colţuroase. constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. apoi de culoare măslinie. se sfâşie. Perioada de incubaţie este de 3-4 zile. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de conidii sau ca miceliu în resturile de plante atacate rămase pe sol şi în mai mică măsură sub formă de conidii pe seminţe. devin improprii pentru consum. la temperatura optimă de 21-25°C. producând putrezirea lor. bruni. de 5-6 mm în diametru. pe cotiledoane. unelte etc. În condiţii favorabile evoluţiei bolii. iar temperatura oscilează între 18 şi 25°C. se rup. confluează şi acoperă mare parte din suprafaţa fructelor. sub forma unor pete mici. precipitaţii sau aspersie. se diferenţiază conidii ovoide. cu aspect umed. apar pete sub formă de striuri de culoare brună. cilindrice sau fusiforme. De obicei. ovale sau circulare. de 3-15 mm în diametru. ramificat. Conidioforii. pe hipocotil şi apoi pe frunze apar pete mici. din clasa Hyphomycetes. filamentele de infecţie pătrund în ţesuturi prin stomate. când frunzele sunt atacate intens. petele se extind. bine contuare. care se dezvoltă atât în interiorul cât şi la suprafaţa ţesuturilor. apoi cenuşii-brunii. care. În urma germinării conidiilor. de culoare verde-gălbuie. prezintă un miceliu septat. cucumerinum sporulează pe resturile de plante atacate. . cilindrici. et Arth. Îndată după răsărire. simpli. pe sterigme mici. septaţi. Moniliales. iniţial unicelulare apoi bi sau tricelulare. iniţial incolor. fam. au aspect de ulceraţii. Primăvara. de culoare măslinie. frunzele apărând zdrenţuite. de culoare cenuşie.Simptome. Atacul cel mai caracteristic şi mai grav se manifestă pe fructe. când umiditatea atmosferică depăşeşte 93 %. are loc scurtarea internodiilor tulpinii în partea terminală. În cazul atacurilor timpurii fructele se deformează. Când umiditatea atmosferică este ridicată. pe vreme umedă se adâncesc în pulpă. putând ajunge până la seminţe. Plantele pot fi atacate în toate fazele de vegetaţie. Ciuperca Cladosporium cucumerinum Ell. Dematiaceae. se strangulează în partea inferioară. formând numeroşi conidiofori cu conidii. ţesuturile din dreptul petelor se necrozează.

Euparen Multi 50 WP – 0. iar a temperaturii peste 25°C. Simptome. la apariţia atacului se vor aplica tratamente foliare cu Derosal 50 SC – 0.25 %. Captan 80 WP – 0. pentru a preveni apariţia bolii se recomandă menţinerea umidităţii atmosferice sub 90 %.15 %. Captadin 50 PU – 0. cârnire sau recoltarea fructelor apar pete umede.) şi de dovlecei (Arlika. 2003). . ocazionate de defoliere. alungite. PUTREGAIUL CENUŞIU AL TULPINILOR ŞI FRUCTELOR DE CASTRAVEŢI Botryotinia fuckeliana (De By. Atacul afectează tulpina şi fructele.05-0. la intervale de 10-14 zile. irigarea pe rigole. În timpul perioadei de vegetaţie. Gheorghieş şi I.2-0.05 – 0.Apariţia şi evoluţia bolii este favorizată de temperaturi cuprinse între 18 şi 25°C şi de umiditate atmosferică ridicată (peste 90 %). copilire. Pentru prevenirea apariţiei bolii se recomandă adunarea şi distrugerea tuturor resturilor vegetale rămase pe sol după recolare.1 %. Famosa F1. la suprafaţa cărora se dezvoltă foarte repede un puf dens.1 %. Marinda F1. Pe tulpini. Akito ş. Perspective deosebite prezintă cultivarea hibrizilor cu rezistenţă genetică faţă de acest patogen. În condiţii de umiditate atmosferică ridicată peste 90 % şi temperaturi moderate (15-20°C) petele se extind. Merpan 50 WP – 0. Mancozeb 800 – 0. conidioforii şi conidiile ciupercii. Topsin 70 PU – 0. înconjoară tulpina şi determină ofilirea plantelor deasupra zonei atacate.25 %. Octupus F1. folosirea seminţei sănătoase sau dezinfectată termic sau chimic şi cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi de castraveţi (Asterix F1. Polyram DF – 0.160 %. la intervale de 6-8 zile.2 %. de culoare verde-cenuşie.2 %.2 %.1 %.25 %. Această boală se întâlneşte frecvent în culturile de castraveţi din sere şi solarii în asocaţie cu atacul produse de Sclerotinia şi de Didymella.c. cenuşiu.125-0. pentru fiecare din speciile de cucurbitavee. Bavistin 50 DF – 0. Geamăn.a. Cornisem F1.2-0. de regulă. Măsuri de prevenire şi combatere.) (C. Opal F1 etc. Dithane M-45 – 0. Whetzel) f. rotaţia culturilor la 3-4 ani. sau cu Bravo 500 SC – 0. În spaţiile protejate. Botrytis cinera Pers. în dreptul leziunilor. Cornirom F1.

Simptome. de către Chester. Captan 50 – 0. la suprafaţă cu . castraveţi. în special pe cele debilitate fiziologic. atacul se manifestă pe frunze prin pete izolate sau confluente. începând din zona coletului. Feldor 500 SC – 0.2 %. atât în culturile forţate. fie de-a lungul nervurilor. În cazul unor atacuri intense frunzele afectate se îngălbenesc şi se usucă. La început. începând de la vârf. apoi brune-negricioase. pe toate organele aeriene. Boala apare în toate fazele de dezvoltare a cucurbitaceelor (pepeni galbeni. este întâlnită în prezent în multe ţări din Europa şi Asia.. sub forma unor pete mici.5 WP – 0. ca şi condiţiile care favorizează atacul sunt prezentate la tomate. la plantele mature.) Rehm. caracterele patogenului.25 %. alungite. Calidan SC – 0. (sin.Pe fructe. care deseori produc căderea şi pieirea plăntuţelor. când au formă alungită. în anul 1890. Shavit F 71. zonate concentric.1 %. de E. Mycosphaerella melonis Pass. Mancozeb 800 – 0. cât şi în câmp.08 % (0. în care caz sunt aproape circulare. semnalată prima dată în S. atacul a fost constatat întâia oară.U. dovleci).2 %. brune-negricioase (picnidiile ciupercii). Euparen Multi – 0. de 422 mm.2 %. în Transilvania. Mai târziu. apoi devin brune. modul de infecţie şi de transmitere a ciupercii Botrytis cinerea Pers.A. Chiu et Walker) Această boală. La apariţia atacului se vor aplica tratamente cu unul din produsele: Bravo 500 SC – 0. Mirage F 75 WP – 0. se extind pe zone mari ce se acoperă de conidiofori şi conidii (puf cenuşiu). Docea. cu punctişoare mici. care. pepeni verzi. dispuse fie între nervuri. apar pete umede.2 %. în anul 1955.. Sumilex 50 PU – 0. dovlecei. Labilite 70 WP – 0. PUTREGAIUL NEGRU AL CUCURBITACEELOR Didymella bryoniae (Auersw.8 l/ha). în culturile de pepeni galbeni şi pepeni verzi. Încadrarea sistematică. putând ajunge până la 45 mm. Măsuri de prevenire şi combatere. pe care apar pete de culoare verde-cenuşie sau gălbuie la început. brune-negricioase. petele sunt de culoare verde-gălbuie. În România.15 %. Foarte grav este atacul pe tulpini. Agentul etiologic.15 %. Primele simptome ale bolii se observă îndată după răsărirea plăntuţelor în cazul în care provin din seminţe atacate – pe cotiledoane şi tulpiniţe.2 %.

optima fiind 25-27°C. se observă punctişoare mici. a constatat înmuierea vrejilor începând de la bază.6-19 x 3-5. Îngrăşarea cu doze mari de azot favorizează boala. de apa de ploaie sau de irigaţie.. la suprafaţa ţesuturilor atacate. Distrugerea resturilor după recoltare. dispuse în partea apicală. Agentul etiologic. bicelulari.un exsudat gomos sub formă de lacrimă. care rămâne mai subţire. . sau negricioasă. strangulaţi în dreptul septei. de 60-300 µm în diametru. 2001). Mycoguard 500 SC – 0. de 7. în timp ce îngrăşămintele extraradiculare cu potasiu sporesc rezistenţa plantelor la infecţie. irigarea pe rigole. Într-o fază mai evoluată a bolii. de culoare brună-negricioasă. adâncite în pulpă. uşor cufundate în ţesut. apoase. urmată de putrezirea fructelor mature. Temperatura necesară infecţiilor şi sporulării oscilează între 5 şi 32°C. În cazul dovleceilor. La maturitate. care sunt globuloase. din picnidii sunt eliberaţi numeroşi picnospori. La apariţia atacului se vor aplica 1-2 tratamente cu unul din produsele: Bravo 500 SC – 0. dezinfectarea seminţelor termic sau chimic. de culoare cenuşie-brunie. cu diametrul de 80170 µm. proeminente.. pe organele atacate. cilindrici. rotaţia culturilor la 3-4 ani. incolori. transformându-se într-o masă apoasă.2 %. Forma picnidiană se numeşte Diplodina melonis Poteb. La suprafaţa zonei înmuiate apare o crustă neagră formată din picnidiile ciupercii. pornind de la locul de prindere pe peduncul. Dothidiaceae. perioada de incubaţie fiind de 6-8 zile. la început încolori. scurt pedunculate. cu celule neegale.3 % (Tr. Producerea infecţiei şi evoluţia bolii sunt favorizate de umiditate relativă maximă şi de temperaturi care oscilează între 10 şi 30°C. Aurelia Crişan (1967). bicelulari. brune-negricioase (picnidiile). Didymella bryoniae (Aauersw. în interior cu numeroase asce cilindrice. Roman. Euparen Multi 50 WP – 0. de 8-16 x 4-9 µm. apar periteciile ciupercii. sunt măsuri care limitează atacul. ce conţin câte 8 ascospori. Costache. picnosporii care ajung pe cucurbitaceae produc noi infecţii. În dreptul petelor.7 µm. M.2 %. fam. Dothidiales. Măsuri de prevenire şi combatere. Răspândiţi de vânt. Deseori fructele putrezesc parţial sau total.) Rehm. Ascochyta cucumeris Fautr. cu capetele rotunjite. Peste iarnă ciuperca rezistă în resturile de plante atacate sub formă de picnidii sau peritecii pe sau în sămânţă. face parte din clasa Loculoascomycetes. Pe fructe apar pete circulare sau de formă neregulată. de culoare chihlimbarie. care împiedică circulaţia sevei putând produce uscarea vrejilor. globuloase. ord.

Infecţia are loc prin stomate sau prin străpungerea . dispuse în lanţuri scurte (2-4). grupaţi în fascicule.). Producerea infecţiei este asigurată de formarea de condens pe frunze şi de temperaturi ridicate 25-30°C ziua şi 10-12°C noaptea. brune-negricioase. fam. Moniliales. de 42300 x 6-22 µm. care se îngălbeneşte şi se usucă. În ţara noastră a fost menţionată prima dată în „Starea fitosanitară”. de umiditate atmosferică peste 90 %. Săvulescu şi colab. Mai târziu. Corynespora casiicola (Berk. confluează. cilindrici. galbene-brunii sau cenuşii-deschis. Simptome. cu temperaturi de 10-12°C. Pe peţioli şi tulpini petele sunt alungite. Ungaria. care se ofileşte şi se zbârceşte. asigurându-se astfel formarea de condens pe frunze. în condiţii de luminozitate intensă. România etc. petele se extind. Dematiaceae. acoperind mare parte din fruct. la temperaturi cuprinse între 24 şi 34°C. mărginite de un halo verde-gălbui. Germania. de culoare albicioasă-cenuşie. de formă neregulată. când după zile cu temperatură ridicată urmează nopţi răcoroase. în majoritatea ţărilor din Europa (Franţa. care se dezvoltă intercelular. La capătul lor se formează conidii lungi. În câmp. de 2-3 cm în diametru. et Curk. Pe fructele foarte mici atacul produce pete circulare sau eliptice. Fructele mari nu sunt atacate chiar dacă prezintă răni. Agentul etiologic. De pe miceliu. pe frunze apar pete izolate. pe toate cucurbitaceele cultivate. În condiţii de umiditate ridicată. închise la culoare. Cercospora melonis Cke. În cazurile în care petele confluează. La plăntuţele tinere. uşor cufundate în ţesut. lungi. Olanda. Cu timpul. cu numeroşi pereţi transversali (3-24). catifelat. ord. la început de dimensiuni reduse.ARSURA BRUNĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE Corynespora casiicola (Berk. subţiri. et Curt. de Tr. acoperă zone mari din frunză.) Weir (sin. din anul 1942 – 1943. face parte din clasa Hyphomycetes. pe cotiledoane apar pete mici. Această boală se întâlneşte mai frecvent în sere pe castraveţi şi pepeni galbeni. Atacul poate fi întâlnit în toate fazele de dezvoltare ale plantelor.) Arsura brună a frunzelor prezentă. circulare sau colţuroase.) Weir. în cazul în care provin din seminţe infectate. ies prin stomate conidiofori erecţi. se întâlneşte în special în sere pe castraveţi şi pepeni galbeni. delimitate de nervuri. dezvoltarea patogenului este favorizată de fluctuaţiile de temperatură. la suprafaţa petelor se formează un mucegai brun-negricios. format din conidioforii şi conidiile ciupercii.

este semnalată în prezent în numeroase ţări din Europa. OFILIREA (FUZARIOZA) CASTRAVEŢILOR Fusarium oxysporum f. Simptome. În sere şi solarii se recomandă strângerea şi distrugerea resturilor vegetale de la defrişarea culturii precedente.2 % (Mancozeb 800.2 %). dezinfectarea solului pe cale termică. Pe măsură ce ofilirea se generalizează. Ofilirea apare în toate fazele de dezvoltare a plantelor însă cel mai frecvent în faza de înflorire-fructificare. plantele pier în câteva zile. verde. cu aspect de vată. Asia şi America de Nord. Răsadurile pot fi atacate îndată după repicare (în a 2-a sau a 3-a zi). care se exteriorizează prin apariţia pe tulpină a unor benzi de culoare galbenă-brună. Rafailă şi M. ofilirea poate avea o evoluţie rapidă sau lentă. cucumerinum Owen Ofilirea fuzariană. în anul 1969. apoi ofilirea şi căderea plăntuţelor. De obicei. aceste benzi încep de la baza plantei şi se extind în lungul tulpinii. La apariţia bolii se vor face 1-2 tratamente foliare cu Euparen Multi – 0. boală vasculară foarte păgubitoare pentru culturile de castraveţi din spaţiile protejate. În funcţie de temperatură şi de umiditate. În cazul ofilirii cu evoluţie rapidă. Măsuri de prevenire şi combatere. Novozir MN 80.2 % sau cu Dithane M 45 – 0. de apa de ploaie etc. Vondozeb – 0.. Costache. fără ca frunzele să-şi schimbe în prealabil culoarea normală.sp. în dreptul nodurilor şi apoi şi pe internodii se dezvoltă un mucegai albicios. înainte de începerea plantării. . pe o distanţă de 80-90 cm. În România a fost semnalată prima dată. iar de la an la an rezistă ca şi conidii sau ca miceliu în resturile de plante atacate. când temperatura scade sub 15°C. În perioada de vegetaţie se răspândeşte prin conidiile transportate de curenţii de aer. la suprafaţa căruia apar sporodochii de culoare roz-oranj (miceliu cu conidiofori şi conidii). Incubaţia durează 4-5 zile. de către C. caz în care se produce înmuierea tulpiniţei în zona de contact cu solul. care are loc la temperaturi ridicate. Întotdeauna apariţia miceliului la exterior este precedată de necrozarea ţesuturilor scoarţei.ţesuturilor subţiri. Evitarea producerii condensului pe frunze prin aerisiri la timp şi prin încălzirea serei în timpul nopţii. Nemispor.

indiferent de forma de evoluţie. Pe măsură ce clorofila este distrusă şi necrozarea progresează. tipică traheomicozelor. situate la vârful acestora sau cel mai frecvent între nervuri. fiind invadate de miceliul ciupercii. fam. hifele ciupercii pot sa pătrundă din vase în scoarţă şi apoi în epidermă. F. începând cu cele bazale. observându-se însă pe ţesuturile moarte şi în dreptul nodurilor un miceliu alb. oxysporum f. De asemenea. La nivelul nodurilor. 1986) şi o reducere a consumului de apă din sol. fenomen care începe întotdeauna cu frunzele inferioare şi progresează spre cele de la vârf. Într-o fază mai avansată a ofilirii în vase se poate observa prezenţa conidiilor şi clamidosporilor. nu mai apar sau sunt mai puţin evidente. Această ofilire se caracterizează prin îngălbeniri iniţiale ale frunzelor. benzile galbene-brune. face parte din clasa Hyphomicetes. Tuberculariaceae.sp. afânat şi sporodochiile ciupercii de culoare roz-portocalie. care stânjenesc circulaţia apei în plantă. apoi capătă nuanţe de violet. de calitate necorespunzătoare care. La plantele bolnave se constată o diminuare a intensităţii transpiraţiei (cu până la 51 % după M. sp. caracteristice ofilirii cu evoluţie rapidă. scade şi fotosinteza cu circa 70 % faţă de plantele sănătoase. brunificare ce scade în intensitate. datorită prezenţei în interiorul lor a miceliului ciupercii. cucumerinum Owen. în decurs de 1-3 luni.În condiţii de temperatură mai scăzută în sol. ovoide sau elipsoidale. se observă uşor brunificarea pereţilor vaselor conducătoare. cucumerinum. Plantele atacate formează un număr redus de fructe. având acoperite unele zone cu un mucegai albicios. la început albe. Moniliales. putrezesc. oxysporum f. Miceliul ciupercii este constituit din hife septate. frunzele se usucă şi devin sfărâmicioase. Costache. deseori. ca şi a gomelor şi tilelor. ord. Agentul etiologic. Sporodochiile ciupercii sunt formate din microconidii şi din macroconidii. formând la exterior sporodochiile cu conidii tipice. dispărând spre vârful plantelor. În secţiuni transversale sau longitudinale în tulpinile şi peţiolul frunzelor plantelor atacate de F. rar cu 1 sau 2 . urmate de necroze şi de debilitarea şi uscarea trepatată a plantelor. atârnând de-a lungul tulpinii. Baza tulpinii şi rădăcinile plantelor atacate nu prezintă nici o modificare externă. cu 3 septe. Microconidiile sunt incolore. majoritatea neseptate. plantele se ofilesc lent. Pe tulpinile plantelor ofilite.

subţiate spre capete. Macroconidiile sunt fusiforme. cucumerinum. majoritatea cu 3 septe. în sere. de umiditatea ridicată a solului şi de infestarea cu nematozi.1 %. Declanşarea infecţiilor este favorizată de temperatura solului în jur de 29°C.05 – 0. După repicare se va aplica o stropire a plantelor şi ghivecelor cu suspensie de Topsin 70 PU. în care.5-3. prin penetrarea scoarţei. În cazuri mai rare. gome şi tile. Ca organe de rezistenţă. de 20. cât şi de toxinele elaborate de patogen. utilizându-se 0. de 6.7 µm. globuloşi sau ovoidali. se va face prin aspersie în reprize scurte pentru a se evita excesul de umiditate.8 x 3. unicelulari. Udarea plantelor.7 µm. singulari sau perechi. Pătrunderea filamentelor miceliene.3-11.sp. Măsuri de prevenire şi combatere. în plantă se face prin perii absorbanţi şi prin leziunile de pe vârful rădăcinilor produse în timpul lucrărilor de întreţinerea culturii. În cazuri mai rare trasnmiterea de la un ciclu la altul se realizează şi prin sămânţă. Cercetările efectuate până în prezent au pus în evidenţă prezenţa mai multor rase de Fusarium oxysporum f. terminali sau intercalari. prevăzuţi cu perete gros şi neted. de nematozi sau insecte. Astfel de condiţii se întâlnesc în sere. sau Vapam 1200-1500 l/ha). în prealabil pământul se va dezinfecta termic la 95-98°C timp de 60 minute sau chimic cu produse fumigante (Basamid – 500 kg/ha. Repicatul să se execute cu multă atenţie pentru a nu se leza rădăcinile cu ocazia dislocării răsadului. incolore. cu un optimum la 28°C.1-4. După plantare se vor efectua 3-4 tratamente preventive la sol. Plantele care se ofilesc se vor îndepărta zilnic din culturi pentru prevenirea sporulării ciupercii pe tulpini şi răspândirea conidiilor în culturi de către curenţii de aer şi de apa de irigare. ciuperca formează numeroşi clamidospori.5 x 2. la temperaturi mai scăzute.6 µm. la această temperatură în sol.4-46. cucumerinum dezvoltă la temperaturi cuprinse între 8 şi 38°C.3 x 5-10. ciuperca poate pătrunde în rădăcină şi în mod direct. Ofilirea plantelor este produsă atât de astuparea mecanică a vaselor conducătoare de către miceliu. rezultate din germinarea conidiilor sau a clamidiosporilor.5 l la .sp. în special în ciclul II de cultură. evoluţia bolii este foarte rapidă. Fusarium oxysporum f.1 %. curbate.05 – 0. în special în ciclul II de cultură. Producerea răsadului de castraveţi să se facă numai în sere amenajate special ca înmulţitor.septe. Di-Trapex – 600-700 l/ha. în jurul bazei tulpinii cu fungicidele sistemice menţionate mai sus în concentraţie de 0. Bavistin 50 DF sau Carbendazim 500 SC în concentraţie de 0. de 5-13.

se subţiază şi se zbârcesc. se practică producerea de răsaduri de castraveţi altoite pe alte specii de cucurbitacee rezistente la F. boala afectează toate speciile de cucurbitacee (castraveţi. Rafailă şi M. începând cu cele de la jumătatea vrejului şi prin stânjenirea creşterii plantelor.2 SL – 0. Simptome. de calitate necorespunzătoare. de către C. 1982). prin ofilirea şi îngălbenirea frunzelor. Semnalată în multe ţări din Europa şi Asia. ca de ex. Într-o fază avansată a bolii. Primul tratament se face la 5-6 zile după plantare. iar următoarele 2-3 la intervale de 20-30 zile în ciclul I de cultură şi la 20-25 zile în ciclul al II-lea. cucumerinum.15 %. în cantitate de 0. plantele atacate fructifică puţin. se manifestă în faza de înflorire-fructificare.15 % sau Proplant 72. cât şi spre baza ei. mai accentuat pe o parte a limbului sau între nervuri. pepeni. iar cele mari nu s maturează. pieirea plantei survenind lent şi ireversibil. dovlecei ş. pentru combaterea fuzariozei. verticilioza. iar frunzele se usucă şi atârnă în lungul tulpinii. se brunifică şi se usucă.. Plantele atacate dau producţii mai mici. maxima şi Benincasa cerifera (după Cristina Raicu şi colab.sp. se ofilesc şi au culoare verde-închis. peţiolurile frunzelor se îngălbenesc. verticilioza a fost identificată.5 litri suspensie la o plantă.05 %. . în culturile de castraveţi din spaţiile protejate. De regulă. formând fructe mici care se îngălbenesc. VEŞTEJIREA (VERTICILIOZA) CASTRAVEŢILOR Verticillium dahliae Kleb. la primul tratament se va adăuga în suspensie Previcur 607 SL – 0. Costache. cultivate în spaţii protejate.a. C.). mată. Este indicat apoi să se respecte rotaţia culturilor de castraveţi cu legume solanacee sau cu flori. care produce căderea plăntuţelor. Ca şi fuzarioza.: Cucurbita ficifolia. oxysporum f. În România. unde frecvenţa atacului ajunge uneori până la 5 %. Rădăcinile plantelor atacate nu prezintă brunificări vizibile la exterior. Ultimele frunze care se ofilesc sunt cele din vârful plantei şi de pe lăstarii laterali. Întrucât imediat după plantare poate apare şi atacul ciupercii Pythium sp. folosindu-se concentraţia de 0. în anul 1969. În Franţa şi în Olanda.. Procesul de ofilire se extinde atât spre vârful plantei.plantă. Cu ocazia defrişării culturilor toate resturile de plante vor fi distruse prin ardere.

În stadiul avansat al bolii în vase se observă conidii şi microscleroţi. la diferite niveluri. dacă sunt puse în condiţii de umiditate ridicată.În secţiuni transversale. septaţi. care este mai extinsă. tile sau cu miceliu. neramificaţi. face parte din clasa Hyphomycetes (Fungi imperfecti). ploi. Verticilium dahliae Kleb. septat. unicelulare. O altă sursă de transmitere a bolii. constituiţi din celule cu pereşi îngroşaţi. După apariţia ofilirii plantelor. În partea bazală a tulpinii. de mică importanţă faţă de sol. subţire. de 92-250 x 50-80 µm. La suprafaţa tulpinilor bolnave apar. ciuperca sporulează.5-3 µm. ord. Ca organe de rezistenţă. apa de irigaţie. care se desprind uşor de conidiofori fiind antrenate de vânt.. iar de la an la an se transmite prin sol. cilindrice. alcătuite din 3-5 ramuri scurte (fialide). . incolori. mai frecvent pe peţioluri şi pe limbul frunzelor. o reprezintă seminţele. de 2. În acelaşi vas tilele exclud prezenţa miceliului şi invers. Microscleroţii apar în urma înmuguririi şi a ramificării repetate a hifelor ciupercii. cu 2-4 verticile etajate. Moniliales. se observă brunificarea pereţilor vaselor conducătoare (a xilemului). de umiditatea ridicată a solului. incolore. Mucedinaceae. unele vase conducătoare sunt astupate cu gome. patogenul se răspândeşte cu ajutorul conidiilor vehiculate de apa de ploaie sau de irigaţie. La plantele bolnave se constată importante modificări fiziologice şi biochimice care constau în diminuarea intensităţii transpiraţiei cu peste 50 % şi a fotosintezei cu peste 75 %. conidiofori drepţi. dar mai puţin evidentă decât în cazul fuzariozei. În timpul perioadei de vegetaţie. Infecţiile se mai pot produce şi prin penetrarea ţesuturilor.5 x 1. prin tulpină. fam. de infestarea cu nematozi şi de excesul de azot. în care rezistă ca microscleroţi. producând noi infecţii la plantele cu care ajung în contact.5-5. ciuperca produce numeroşi microscleroţi globuloşi. fiind favorizate de temperaturi ale solului cuprinse între 20 şi 25°C. Durata perioadei de incubaţie este de 20-30 zile. Pătrunderea patogenului în plante are loc prin leziunile produse pe rădăcini sau în zona coletului în timpul lucrărilor de întreţinere a culturilor sau de nematozi şi insecte. Agentul etiologic. La capătul fialidelor se formează numeroase conidii ovoide. Această ciupercă este un parazit tipic al vaselor conducătoare. Prezintă un miceliu incolor.

) şi spontane (Taraxacum.. Erigeron. până în stadiul de 4-5 frunze şi se manifestă în zona coletului şi pe partea superioară a rădăcinilor. după semănat cu Previcur 607 SL – 0. albicios (miceliul şi fructificaţiile ciupercii). se extind. Plăntuţele atacate se ofilesc. Pe colet apar la început pete mici. ALTE CIUPERCI CARE PRODUC PAGUBE LA CUCURVITACEE CĂDEREA ŞI PUTREZIREA PLĂNTUŢELOR Pythium debaryanum Hesse Atacă frecvent răsadurile de castraveţi şi pepeni galbeni care se produc pentru culturile din sere şi solarii. Amaranthus. cad la pământ şi putrezesc în foarte scurt timp.V. se brunifică şi înconjoară tulpiniţa de jur-împrejur. Atacul apare în faza de germinare a seminţelor şi în timpul răsăririi. vinete. Baza tulpiniţei se subţiază.25 % (3-5 l/m2). de culoare verde-măslnie. şi prin stropirea stratului germinativ. pepeni. pătrunderea are loc prin leziuni sau prin străpungerea directă a ţesuturilor care sunt în contact cu solul. se zbârceşte şi se înnegreşte. unde ciuperca se dezvoltă ca saprofit. Urtica ş. Boala se previne prin tratarea seminţei cu Previcur 607 SL – 20 ml/tonă săm. cucumerinum sunt eficace şi împotriva acestei boli. ardei. . Chenopodium. Infecţia se realizează din sol. care atacă numeroase specii cultivate (castraveţi. Măsurile şi tratamentele indicate în combaterea ciupercii Fusarium oxysporum f. cartof etc.sp. dahliae este o ciupercă de sol. Măsuri de prevenire şi combatere.). În condiţii de umiditate excesivă (peste 90 %). zona din dreptul coletului se acoperă cu un puf fin. aerisire.a. care evoluează rapid. tomate. evitarea excesului de umiditate.

Aceste simptome sunt consecinţa distrugerii parţiale sau totale a rădăcinilor. care se înnegreşte şi se mumifică. Vehiculaţi de curenţii de aer. În cazul în care este atacat şi pedunculul. în timpul transportului şi valorificării. bruni. apa de ploaie. de 17-35 x 9-23 µm. la suprafaţa fructelor se dezvoltă un mucegai cenuşiu-negricios. Infecţia fructelor se poate realiza şi prin răni. putrezirea se extinde rapid şi la fruct. cilindrici. insecte etc. În condiţii de umiditate ridicată. urmată de ofilirea totală fără ca frunzele să se îngălbenească. Îndată după recoltare.). În perioada de vegetaţie sunt eficace tratamentele recomandate pentru combaterea . cu capetele rotunjite. Treptat. Boala se întâlneşte în culturile forţare de castraveţi şi pepeni galbeni. delimitate de o barieră de pseudoscleroţi de culoare neagră. zona centrală a petelor se înnegreşte şi se acoperă adesea de numeroase punctişoare mici. Diplodina gossypina Cooke produce putregaiul vrejilor de castraveţi. Ciuperca prezintă picnidii de tip Phomopsis. la temperaturi cuprinse între 17 şi 25°C. Primele simptome constau în brunificarea şi zbârcirea vrejilor care încep să se degradeze în dreptul petelor. negre. Pentru prevenirea bolii se va aplica rotaţia pe 3-4 ani. caz în care ţesuturile atacate se colorează în crem-pal sau verde-pal. Picnosporii sunt bicelulari. ce pot ajunge până la 50 % din recoltă. de apa de irigare. Franţa etc. ca urmare a distrugerii sistemului radicular. producând pagube.PUTREGAIUL NEGRU AL RĂDĂCINILOR Phomopsis sclerotioides Kest. picnosporii care ajung gazde produc noi infecţii. perioada de incubaţie fiind de 5-7 zile. evitarea rănirii plantelor în timpul efectuării lucrărilor culturale şi a fructelor cu ocazia recoltării şi transportării. în multe ţări europene (Olanda. Fiind o ciupercă de sol. pepeni galbeni şi pepeni verzi. fructele vor fi menţinute. La suprafaţa rădăcinilo atacate se observă pete de formă lenticulară. picnidiile ciupercii. manifestându-se prin stagnarea în creştere. la temperaturi sub 13°C. combaterea se realizează prin aplicarea măsurilor menţionate în cazul fuzariozei.. Rezistă de la un ciclu la altul ca scleroţi în resturile de plante din sol. Primele simptome ale bolii apar după 3-4 săptămâni de la plantare. Anglia.

iau un aspect băşicat. albicioase. unghiulare. În partea centrală a petelor apar conidioforii şi conidiile ciupercii. Conidiile sunt în formă de butelie. de culoare brunănegricioasă. mărginite de o zonă brună-roşcată. distrugerea resturilor rămase după recoltare şi arătura de toamnă. Deseori petele confluează şi acoperă porţiuni mari din frunze. Conidioforii ies prin stomate. simpli. ei sunt drepţi sau sinuoşi.antracnozei cucurbitaceelor. se veştejesc şi se usucă. galbeni-brunii la bază. cu 3-8 septe transversale şi 2-5 longitudinale. . În ultimul stadiu al bolii. lucrare urmată de arătura adâncă. produce pătarea şi băşicarea frunzelor de castraveţi. mai deschişi în partea superioară. de 2-5 mm. a măsurilor de igienă culturală. După recoltare se vor distruge resturile de plante. grupaţi în fascicule. rar uniseptaţi. de 21-66 x 9-16 µm. et Hariot x Peack) Jorst. manifestându-se prin pete mici. Alternaria pluriseptata (Karst. Iernează în resturile atacate. frunzele se zbârcesc. de 30-45 x 4-6 µm. Apariţia bolii se previne prin aplicarea rotaţiei. rămase pe câmp.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->