BOLILE CASTRAVEŢILOR

(Cucumis sativus L.)

Viroze MOZAICUL COMUN AL CASTRAVEŢILOR Virusul mozaicului castraveţilor (cucumber mosaic virus)

Mozaicul comun este una dintre virozele cele mai răspândite şi mai păgubitoare, care se întâlneşte atât în culturile din sere şi solarii, cât şi în cele din câmp. Virusul produce infecţii grave la castravete, dovlecel, pepene galben, dovleac, ardei, tomate, vinete, salată, precum şi la multe specii floricole, aster, laleaua, gladiola, crinul, zambila, petunia ş.a. Simptome. Atacul se manifestă pe frunze şi fructe prin simptome care variază cu condiţiile de mediu, fenofaza, tulpina virusului etc. Plantele pot fi infectate în toate fenofazele. Când sunt infectate în stadiul de plantulă, are loc îngălbenirea apoi ofilirea cotiledoanelor şi în final pieirea plantelor. La plantele mature, boala se caracterizează prin apariţia de simptome tipice de mozaic pe frunzele tinere, în preajma înfloritului. În acest caz apar numeroase pete de decolorare, verzi-deschise sau gălbui, mici, cu marginile difuze, diferite ca formă şi mărime, care alternează cu porţiunile verzi, normale, imprimând frunzei aspectul, caracteristic de mozaic. Frunzele intens atacate sunt gofrate, deformate de dimensiuni mai mici decât cele normale. Pe frunzele din partea bazală a vrejilor apar zone galbene şi necroze care determină uscarea prematură a plantelor. La plantele infectate de timpuriu se observă o scurtare progresivă a internodiilor, începând de la bază, încât în porţiunea de la vârful vrejilor frunzele sunt foarte apropiate unele de altele, formând un fel de rozetă. În ultima fază a bolii frunzele se îngălbenesc, se usucă şi cad, vrejii rămânând aproape complet defoliaţi. Simptomul de nanism este mai pronunţat când planta a fost infectată în stadiul tânăr.

Un alt simptom foliar caracteristic, mai ales pentru culturile forţate, este apariţia pe frunze a unor pete inelare sau semiinelare, de culoare verde-gălbuie. La atacuri intense plantele nu mai înfloresc. Pe fructele de castraveţi, în condiţii de temperatură ridicată (peste 27°C) atacul se caracterizează prin apariţia, în primele faze, a unor pete verzui-gălbui sau albicioase, dispuse pe toată suprafaţa fructului intercalate cu pete mai mici, de culoare verde-închis. Uneori, fructele bolnave se albesc, rămân mici, sunt puternic deformate, mai ales când s-au format după ce a avut loc infecţia. Aceste fructe sunt depreciate cantitativ şi calitativ, fiind improprii pentru consum în stare proaspătă sau conservată. Când plantele sunt infectate în condiţii de temperatură scăzută apare îngălbenirea şi ofilirea rapidă a plantelor atât în seră cât şi în câmp. Agentul etiologic. Virusul mozaicului castraveţilor (Cucumber mosaic virus) se prezintă sub formă de particule sferice, de 30-40 nm diametru. Temperatura de inactivare este de 65-75°C, iar longevitatea în suc 3-6 zile la 20°C. Virusul mozaicului castraveţilor prezintă numeroase tulpini care se diferenţează prin reacţia plantelor test şi prin proprietăţile serologice şi biochimice. Virusul este transmis în natură de către afide (peste 60 de specii) în mod nepersistent (Acyrthosiphon pisum, Aphis fabae etc.), putând infecta în afară de cucurbitaceae (Cucumis, Lagenaria, Cucurbita, Luffa etc.) multe specii din alte familii (tomate, ardei, vinete, spanac ş.a.). De la un an la altul, virusul rezistă în plantele perene (Stellaria media, Capsella bursa pastoris, Cirsium arvense etc.) din câmp sau în cele cultivate în sere, sensibile la atacul acestei boli. Un rol însemnat în transmiterea bolii îl joacă seminţele. Virusul se dezvoltă bine la temperatura de 20-25°C la care, perioada de incubaţie durează 4-5 zile în frunzele tinere şi 18-20 zile în ţesuturile bătrâne. Peste 30°C, VMC nu se mai manifestă. Măsuri de prevenire şi combatere. În vederea prevenirii infecţiei se impune amplasarea culturilor de cucurbitacee, ca şi a altor specii susceptibile (ardei, tomate, vinete etc.) la distanţă mai mare de 500 m, de sursele de infecţie. La plantare se va folosi numai răsad sănătos, liber de virus. În sere se va proceda la dezinfectarea solului cu aburi fierbinţi. În culturile de cucurbitacee se vor aplica tratamente repetate împotriva afidelor vectoare. Pentru a se preîntâmpina infectarea răsadului de către afide se recomandă ca la deschiderile pentru aerisire să se fixeze plase fine din relon sau tifon. Se va acorda atenţie distrugerii buruienilor gazdă, atât din culturi, cât şi din vecinătatea acestora, precum şi din spaţiile dintre sere şi solarii.

O măsură de luptă de mare perspectivă o reprezintă crearea şi introducerea în cultură a soiurilor şi hibrizilor de castraveţi rezistenţi sau toleranţi, ca: Anka F1, Mondial, Octopus F1, Rita F1, Cornisa F1, Cornirom F1, Topaz, Cornisem F1, Levina F1 ş.a. (C. Gheorghieş şi I. Geamăn, 2003).

MOZAICUL VERDE AL CASTRAVEŢILOR

Virusul mozaicului verde al castraveţilor (Cucumber green mottle mosaic virus)

Mozaicul verde, semnalat prima dată în Anglia, în anul 1922, în prezent se întâlneşte în Germania, Franţa, Danemarca, Olanda, Suedia, Norvegia, Finlanda etc. În ţara noastră a fost identificat de către I. Pop şi Aurelia Jilăveanu, în anul 1985, la culturile de castraveţi din sere. Virusul poate infecta şi pepenele galben şi pepenele verde. Nu infectează solanaceele. Simptome. Mozaicul verde afectează îndeosebi culturile de castraveţi din sere. Plantele afectate de tulpina verde comună a virusului prezintă simptome caracteristice în special pe frunze şi în mai mică măsură pe fructe. Pe frunze, în primele faze, apare o clarifiere (transparenţă) a nervurilor, urmată de o pătare mozaicată de culoare verde-închis, de deformarea limbului şi bombarea spre partea superioară a ţesuturilor verzi. Atacul este mai evident pe frunzele tinere, care capătă un aspect băşicat, gofrat. Plantele infectate în faza tânără rămân pipernicite şi dau producţii mici. Malformaţiile foliare se accentuează, mai ales iarna, când dezvoltarea este lentă. În cazul tulpinii galbene, simptomele constau în clorozarea nervurilor şi în apariţia unor pete galbene-strălucitoare sau alburii, adesea de formă stelată, la suprafaţa limbului. Frunzele bătrâne se albesc aproape complet. Fructele infectate în fază timpurie, rămân de dimensiuni mai reduse, sunt pătate, deformate, cu valoare comercială foarte scăzută. Agentul etiologic. Virusul mozaicului verde prezintă, după culoarea petelor produse pe frunzele de castraveţi, două tulpini distincte, şi anume tulpina comună (verde) şi tulpina

După desfiinţarea culturii se vor îndepărta plantele prin smulgere şi se vor aduna toate resturile de la suprafaţa solului. De la un sezon la altul se perpetuează în cea mai mare parte prin seminţele de castraveţi în proporţie de 5-8 %. Milenium F1 ş. prin inventarul de lucru contaminat. În perioada de vegetaţie se transmite prin contactul dintre plantele bolnave cu cele sănătoase. Infecţiile cu acest virus au consecinţe grave asupra plantelor deoarece afectează sistemul radicular care. 2003). lungi de 275-300 nm. Se impune excluderea răsadului. În sere şi solarii se va executa dezinfecţia termică a solului cu vapori supraîncălziţi. uneltele şi materialele cu care se lucrează în sere şi solarii. precum: Levina F1. Nu se transmite prin afide şi nu atacă solanaceele. La temperatura camerei virusul rămâne activ timp de câteva luni. precum şi halatele muncitorilor se vor dezinfecta cu soluţie de fosfat trisodic 15 %. prin intermediul apei de irigaţie. Măsuri de prevenire şi combatere. rigide. Temperatura de inactivare este de 80-90°C. uscat. cu simptome de infecţie. Gheorghieş şi I. Se vor introduce în cultură soiuri şi hibrizi rezistenţi la CMC. fiind localizat numai pe suprafaţa seminţelor şi într-un procent redus prin resturile de plante atacate şi prin sol. cu diametrul de 14-18 nm. Virusul posedă o rezistenţă ridicată la uscăciune. (C.galbenă.a. Cea mai importantă măsură împotriva acestei viroze este folosirea de seminţe libere de virus sau a seminţelor dezinfectate termic. Muncitorii îşi vor spăla mâinile cu apă cu săpun ori de câte ori vin în contact cu o plantă infectată. fapt urmat de diminuarea sensibilă a producţiei de castraveţi (Fletcher şi colab. rămâne mai redus cu 50 % faţă de cel al plantelor sănătoase. de la plantare. timp de o oră. astfel încât la adâncimea de 30 cm temperatura să ajungă la 90-92°C. 1969). Virusul se prezintă sub formă de bastonaşe drepte. Akito F1.. mâinile şi hainele muncitorilor. Scheletul serelor. timp de 3 zile la 70°C. . Geamăn.

în timp ce în condiţii de temperatură ridicată (peste 28°C) şi lumină intensă sunt slab exteriorizate. Norvegia. care este nefavorabil multiplicării virusului. România etc.U. Simptomele sunt foarte evidente pe vreme răcoroasă şi luminozitate redusă. virusul este vehiculat de către zoosporii ciupercii Olpidium brassicae. ca şi în cazul mozaicului verde. Atacul se manifestă pe frunze şi fructe. Germania. de culoare galbenă-brunie sau cenuşii-brunii. cu aspect hidrozat. Inactivarea termică a virusului are loc la 60°C în 10 minute. care se prezintă sub formă de particule poliedrice. În natură. care constituie o sursă permanentă de infecţie. sub formă de spori de rezistenţă. ca şi necrozarea unor porţiuni ale nervurilor şi a spaţiilor internervuriene. Suedia. În cazul infecţiilor timpurii plantele se ofilesc şi se usucă. timp de 8-9 ani. Olanda. Se impune.A. Plantele atacate se vor smulge şi se vor arde. de dimensiuni mici. Foarte caracteristice şi evidente sunt simptomele pe fructe. Această boală a castraveţilor este produsă de o tulpină a virusului necrozei tutunului. a mâinilor şi a materialelor cu care se lucrează. În sere se va menţine un regim termic relativ ridicat. în S. dezinfectarea uneltelor. la suprafaţa lor observându-se pete uşor adâncite. Pe frunze. în culturile de castraveţi. Simptome.). şi Canada. deschise la culoare. de asemenea. Uneori frunzele prezintă fenomenul de brunificare a nervurilor. fiind cunoscută în multe ţări din Europa (Franţa. delimitate de o bordură de culoare verde-închis. de 28-30°C. . care se găsesc în sol. Ciuperca îşi menţine viabilitatea. Ca primă măsură de combatere se impune dezinfectarea termică a solului cu vapori supraîncălziţi. Agentul etiologic.NECROZA CASTRAVEŢILOR Virusul necrozei tutunului la castraveţi (Tabacco necrosis virus in cucumber) Necroza castraveţilor se înâlneşte frecvent la culturile din sere. virusul produce numeroase pete. Măsuri de prevenire şi combatere. cu diametrul în jur de 30 nm.

Atacul se întâlneşte frecvent la culturile din câmp şi la cele din sere. A fost semnalată şi studiată în anul 1915. de Smith şi Bryan. limbul apărând perforat. de 2-7 mm în diametru. Foarte caracteristic se prezintă atacul pe frunzele mature. în S. sub formă de picături. să ajungă la 15 mm. plantele continuând să se dezvolte. numărul petelor pe cotiledoane nu este prea mare. Simptome. de culoare verde-închis.Bacterioze PĂTAREA UNGHIULARĂ A FRUNZELOR DE CASTRAVEŢI Pseudomonas syringae pv. dispuse frecvent de-a lungul nervurilor. la castraveţi şi pepeni. se usucă şi se necrozează. bine conturate. numărul petelor pe cotiledoane nu este prea mare. Săvulescu.U. hidrozate. după cum timpul este umed sau uscat. ţesuturile petelor se necrozează şi capătă o culoare cenuşie-gălbuie.A. Smith et Bryan) Joung. În România a fost semnalată de Tr. care se usucă şi rămâne ca o crustă albă-cenuşie. care apoi se brunifică. circulare sau colţuroase. Pe timp umed. Lachrymans (E. pentru ca mai târziu. Boala se manifestă în cursul întregii perioade de vegetaţie. ocupând suprafeţe mari din limb. sub forma unor pete mici.U. pe care apar pete hidrozate. dacă umiditatea atmosferică este ridicată (peste 90 %). producând pierderi mari ce ajung până la 50 %. în anul 1940. pe faţa inferioară a petelor apare un exsudat mucilaginos. solarii şi răsadniţe. înconjurate de o zonă galbenă-verzuie. Numărul petelor variază în funcţie de condiţiile climatice şi de soi. De regulă. După câteva zile. plantele continuând să se dezvolte. . tulpini şi fructe. La început. şi Canada. de culoare verde-închis la început. pe toate organele aeriene: cotiledoane. Adesea petele confluează. pe cotiledoane. se sfâşie şi cad. Primele simptome apar îndată după răsărirea plăntuţelor. De regulă.F. petele sunt mici.A. Simptome asemănătoare apar şi pe tulpini şi pe peţiolurile frunzelor. de cele mai multe ori colţuroase.. S. putâng ajunge până la 5060 pe o singură frunză. frunze. care apoi se veştejesc şi putrezesc sau se se usucă. Dye et Wilkie Această boală este foarte răspândită şi păgubitoare pentru culturile de castraveţi din Europa.

care au aspectul unor ulceraţii. optima fiind de 25-27°C. Plantele atacate intens au creşterea încetinită şi producţia mult diminuată atât cantitativ cât şi calitativ. de 1. De la un an la altul. Agentul etiologic. Pe agar nutritiv bacteria formează colonii circulare. În timpul vegetaţiei. în perechi sau dispuse în lanţuri. bacteria rezistă în seminţele provenite din fructe atacate şi în resturile de plante bolnave până când acestea se descompun. din diviziunea Bacteria. unelte cu care se lucrează. Timpul secetos împiedică dezvoltarea bolii. formând peliculă. bacteria pătrunde prin leziunile mici ale pieliţei. Infecţia frunzelor se face prin stomate. după ce se usucă. Boala este deosebit de gravă în verile sau în regiunile caracterizate printr-o mare cantitate de precipitaţii.2-2 x 0. lichefiază gelatina. mucilaginoasă. Este asporogenă. se prezintă ca o crustă fină. când umiditatea atmosferică depăşeşte 90 %.8 µm. adâncite. Gram-negativă. Temperatura optimă pentru evoluţia bolii oscilează între 19-27°C. dimineaţa înainte de a se evapora picăturile de apă sau de rouă. de 1-3 mm. produce indol. circulare. Bacteria are formă de bastonaş. cu temperatura de dezvoltare între 1-35°C. La suprafaţa acestor ulceraţii apar. nu produce NH3 şi H2S. Pe felii de cartof. fam. vânt. bacteria se dezvoltă slab până la moderat.F. cu capetele uşor îndoite. Bacteriile cauzate pătrund şi în straturile mai adânci ale fructului infectând în acest caz şi seminţele. albă-cenuşie.Pe fructe atacul se întâlneşte mai rar. lucioase. Bacteria Ps. În fructe. Dye et Wiljie. nu reduce nutriţii. cu 1-5 flageli polari. insecte. solitare. aerobă. ele rămân mici şi uneori deformate. sensibilă la lumina solară şi mai puţin la uscăciune. hidrolizează parţial amidonul. bacteria dezvoltă o cultură abundentă. Perioada de incubaţie durează 2-3 zile în cazul înfecţiilor primare şi 8-10 zile pentru infecţiile secundare. Pseudomonadaceae. lachrymans (E. Dacă în momentul infecţiei fructele sunt tinere. În bulion. sub forma unor pete mici. albicioase sau gălbui care. bacteria este diseminată de apa de ploaie sau aspersie.Smith et Bryan) Joung. netede sau uşor proeminente. hidrozate. Lachrymas nu coagulează laptele. de culoare crem. În seminţe bacteria îşi păstrează . picături mucilaginoase. syringae pv. albicioase. cu centrul albicios. ca şi pe celelalte organe bolnave. Pătarea unghiulară a frunzelor este produsă de bacteria Pseudomonas syringae pv.

Sonet.3 %. în special. efectuându-se apoi o arătură adâncă. se elimină plantele atacate şi se va aplica primul tratament foliar cu unul din produsele: Champion 50 WP – 0.5 %.1 %. Costache şi colab.5 %. (M.25 % sau Super Champ FI – 0. folosind produsele Kocide 101 – 0. Cryptonol – 0. Curzate Plus T – 0. bacteria migrează în cotiledoane. Agnes şi Triumph au prezentat toleranţă faţă de acest patogen. În prezent au fost create şi introduse în cultură mai multe soiuri sau hibrizi de castraveţi toleranţi sau rezistenţi la atacul acestei bacterii. Următoarele 2-3 tratamente se vor efectua la intervale de 8-10 zile.2 %. 1982) a obţinut rezultate foarte bune în dezinfectarea seminţelor aplicând tratarea chimică prin vacuum infiltraţie.2 %. După recoltare. (15 %) – 1. În culturile de castraveţi din spaţii protejate se vor îndepărta frunzele puternic atacate de această bacterie. Mancozeb 800 – 0. pentru a favoriza o aerisire corespunzătoare a plantelor. Marinescu (1986) arată că din 30 de soiuri.2 %. Adonis ş. Alcupral 50 PU – 0. Novozir MN 80 – 0. asigurând astfel infecţia primară.75 %. 2004).. resturile vegetale vor fi adunate şi arde. linii şi hibrizi de castraveţi testaţi în câmp. Irigarea se va efectua numai prin rigole. ca: Topaz. Funguran OH 300 SC – 1 – 1. 2. Rezultate similare s-au obţinut şi prin utilizarea tratamentului termic umed la 53°C timp de o oră. Bonillie Bordelaise – 0. Select. îndată după răsărire. Premier. 3).R.viabilitatea până la 2 ani. deoarece apa prin aspersie vehiculează patogenul de la plantele bolnave la cele sănătoase.3 %.5 %. numai Gemini. Marinescu (1981. Record (1. O atenţie deosebită se va acorda combaterii.a. O atenţie deosebită se acordă în prezent cultivării soiurilor sau hibrizilor de castraveţi cu rezistenţă sau toleranţă la infecţia cu acest patogen. Gh. pe fond de infecţie artificială. frecvenţa atacului fiind de 2. în prima parte a perioadei de vegetaţie. În timpul vegetaţiei. Măsuri de prevenire şi combatere.5 l/ha. Odată cu germinarea seminţelor. Gh. când intensitatea atacului este mai mare. . De mare importanţă în prevenirea apariţiei bolii sunt respectarea asolamentului de 3-4 ani şi folosirea unei seminţe sănătoase (obţinută din fructe neatacate) sau dezinfectate. Hidroxid de cupru R.S.

lucioase. zbârcite. albicioasă. unde formează caverne pline cu mucilagiu.OFILIREA BACTERIANĂ A CUCURBITACEELOR Erwinia tracheiphila (E.. La început se ofilesc porţiuni mici din limb. Din frunze bacteria migrează în peţiol şi tulpină şi treptat întreaga plantă se ofileşte. producând ofilirea şi în final uscarea plantei. în anul 1893. Frunzele ofilite se răsfrâng în jos peste peţiol ca nişte umbrele care se închid. Perioada de incubaţie este de 7-15 zile. Atacă în special – castraveţii. netede. de E. semnalată pentru prima dată în S. Pe felii de cartof sterilizat cultura este mucilaginoasă. de Tr.U.Smith) Holland Această bacterioză. Tulpina.5 x 0. Boala se manifestă prin ofilirea limbului. Undecimpunctata. În ţara noastră a fost observată.7 µm. iar în decurs de 12-15 zile planta este invadată în întregime.A.Smith. dovlecelul şi dovleacul. o traheobacterioză. Temperatura optimă de dezvoltare a bacteriei este de 25-30°C. care împiedică circulaţia sevei. la început. cu flageli peritrichi.5-0. Bemincasa cerifera etc. minima de 8°C. Tracheiphila se prezintă sub formă de bastonaşe solitare. iar maxima de 34-35°C. dovleac. Într-o secţiune transversală prin tulpina plantelor bolnave se constată prezenţa unui mucilagiu alb-cenuşiu. întâia oară. Săvulescu şi colab. este întâlnită în prezent pe toate continentele unde se cultivă cucurbitaceae. Agentul etiologic. în corpul cărora iernează. apoi trece în parenchim. bacteria mai atacă pepenele galben.F.F. în vasele conducătoare. în prezenţa picăturilor de apă. sensibilă la căldură şi uscăciune. începând cu frunzele bazale. Simptome. frunzele îşi recapătă turgescenţa. care se extind repede cuprinzând limbul în întregime. aerobă sau facultativ anaerobă. Gram-negativă. În afară de castraveţi. dovlecei. Pe geloză formează colonii mici. Transmiterea bacteriei de la an la an se face prin intermediul coleopterelor Diabrotica vittata şi D. în anul 1953. Bacteria se instalează în vasele conducătoare.2-2. cu structură în formă de reţea. Fructele plantelor atacate sunt ofilite. simptom uşor de observat în timpul zilei. Această ofilire este o boală tipică a vaselor. de 1. asporogenă. Bacteria E. putând fi întâlnită şi pe pepenii galbeni. Infecţia se face numai prin rănile produse de aceste insecte. rădăcina şi peţiolii frunzelor nu prezintă simptome de îmbolnăvire. În cursul nopţii. umede. albicioase. .

Într-o fază mai evoluată a bolii ţesuturile petelor par a fi „opărite”. transformându-se într-o masă moale apoasă.. de Gh. Severin. devin pergamentoase. acoperit de exsudat bacterian. PĂTAREA FRUNZELOR ŞI PUTEGAIUL MOALE AL FRUCTELOR DE CASTRAVEŢI Pseudomonas bürgeri Rot. Syringae pv. macerarea şi transformarea ţesuturilor într-un putregai moale. În secţiune prin tulpină se constată brunificarea vaselor conducătoare. colţuroase. cu aspect apos. de 3-5 mm în diametru. Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor. . Ucraina. fiziologice şi biochimice asemănătoare cu ale bacteriei P. Agentul etiologic. care pot ajunge în unii ani până la 30-40 % din producţie. Plantele bolnave se vor aduna şi se vor distruge prin ardere pentru a nu constitui sursă de infecţie pentru alte insecte. de 1-3 mm. Această bacterioză. Zurini şi V. lachrymans. După câteva săptămâni plantele intens atacate se ofilesc şi pier. Pentru prevenirea şi combaterea bolii se recomandă aplicarea măsurilor indicate în cazul bacteriei Ps. Cu timpul ţesuturile din dreptul petelor se usucă. lachrymans. boala a fost semnalată. în anul 1978. Marinescu. Simptome. Simptomul cel mai caracteristic al acestei boli se manifestă pe fructe. la suprafaţă cu un abundent exsudat albicios. În România. ocupând suprafeţe mari din limbul frunzelor. Bacteria Ps. ţesuturile fructelor atacate se macerează. iar temperatura oscilează între 26-27°C. I. În condiţii favorabile (umiditate atmosferică peste 85 %) petele pot să conflueze. produce pagube importante culturilor de castraveţi din spaţiile protejate. Pe frunze apar iniţial pete mici. are caracteristici morfologice. sub forma unor pete adâncite. Federaţia Rusă etc. care se întâlneşte frecvent în Bulgaria. devin hidrozate şi prezintă pe faţa inferioară exsudat bacterian abundent. tulpini şi fructe. evidenţiindu-se simptomul de arsură a frunzelor. Syringae pv. cu centrul albicios. Când umiditatea atmosferică depăşeşte 85 %. frunze. de culoare verdeînchis. Bürgeri Rot.Măsuri de prevenire şi combatere. Îndată după apariţia bolii se vor aplica tratamente foliare pentru distrugerea insectelor vectoare..

3 x 0. produce NH3 şi H2S. sere şi solarii. se prezintă sub formă de bastonaşe mobile. Agentul etiologic. peptonizează dar nu coagulează laptele. Pe geloză nutritivă coloniile sunt rotunde. de 3-7 mm şi diametru. în dreptul ţesutului atacat se observă prezenţa unui exsudat bacterian. Bacteria X.PĂTAREA BACTERIANĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE Xanthomonas cucurbitae (Bryan) Dowson Semnalată prima dată.U. Uneori. de către Bryan. perechi sau înlănţuite. et Curt. dovlecel şi dovleac sub forma unor pete mici. cu picături de exsudat la suprafaţă. Pseudomonadaceae. cu un flagel polar. Micoze MANA CUCURBITACEELOR Pseudoperonospora cubensis (Berk. slab delimitate. În condiţii de umiditate atmosferică ridicată. dovleci şi dovlecei fiind deosebit de păgubitoare pentru culturile forţate din răsadniţe.5-1. nu reduce nitraţii. cu marginile ondulate. în S. atacul apare şi pe fructe sub formă de pete adâncite. fam. de culoare galbenă. petele sunt înconjurate de un halou galben. Infecţia se realizează prin stomate. pot să conflueze şi să distrugă porţiuni mari din frunze.) Rostowzew Mana cucurbitaceelor se întâlneşte frecvent la castraveţi. lachrymans. de 0.A. Unii cercetători (Vincent Sealy şi Brathwaite. Simptome. opalescente. galbene. . syringae pv. din diviziunea Bacteria. fără a produce pagube prea mari. boala este cunoscută în prezent şi în Europa şi Asia. Pentru prevenirea şi combaterea bolii se recomandă aceleaşi măsuri indicate împotriva bacteriei Ps.. la pepeni galbeni.6 üm. hidrozate. în anul 1925. maxima de 35°C. iar cea letală este în jur de 49°C. izolate. 1982) consideră că această bacterie se transmite prin seminţe. Într-o fază mai avansată a atacului petele devin brune. Lichefiază lent gelatina. circulare sau unghiulare. Temperatura optimă de creştere este de 25-30°C. de culoarea chihlimbarului.4-0. cucurbitae (Bryan) Dowson. Atacul se observă pe frunzele de catraveţi. hidrolizează amidonul. Rareori.

vrejii rămân desfrunziţi. Boala este produsă de ciuperca Pseudoperonospora cubensis (Berk. de 100-320 x 4-9 µm. de apa de ploaie. Pe faţa inferioară a frunzelor. începând cu cele bazale. din cauza distrugerii aparatului foliar. Pe fructe. alcătuit din conidioforii şi conidiile (zoosporangii) ciupercii. atacul acestui patogen poate cauza compromiterea parţială sau totală a culturilor de castraveţi din câmp. conidii ovoide. Peronosporaceae. În ţara noastră a fost semnalată în anul 1928 de către Tr. devin sfărâmicioase şi cad. de unelte etc. Pierderi foarte ridicate. De pe miceliu ies prin stomate conidiofori incolori. de 18-28 x 12-20 µm. Miceliul ciupercii. La vârful ramificaţiilor. prin apariţia unor pete. Peronosporales. Deseori. Plantele pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare. apoi galbene ca lămâia. asociaţi în fascicule câte 2-3. având loc în astfel de cazuri avortarea florilor. Simptome. de 2-24 mm diametru. În câmp. Frunzele puternic atacate se usucă. în lipsa tratamentelor. boala manifestându-se pe partea superioară a frunzelor. America de Nord. Săvulescu. care pot ajunge până la 80 % din producţie. în perioada de vegetaţie. Agentul etiologic. în absenţa unor măsuri adecvate de protecţie. pe fiecare frunză formându-se peste 200 de pete. Diseminarea conidiilor se face de către curenţii de aer. terminate prin câte 2 sterigme inegale. ele germinează în picături de apă la temperaturi cuprinse între 16-22°C şi produc zoospori biflagelaţi care. ord. ramificat. după ce înoată în apă emit flamente .Această boală este cunoscută în numeroase ţări din Europa. rămân mici. Apariţia şi evoluţia bolii sunt favorizate de temperaturi ce oscilează între 10-30°C. produce la culturile din solarii şi sere în ciclul al doilea de cultură (datorită condensului). Ajunse pe frunzele plantelor gazde. boala se întâlneşte doar în anii cu veri ploioase şi răcoroase sau în regiunile caracterizate printr-o cantitate mai mare de precipitaţii. în dreptul petelor se formează un puf cenuşiu-violaceu. Et Curt) Rostow. de regulă colţuroase. fam. mai rar izolaţi. se veştejesc. sunt atacate aproape toate frunzele plantelor. la început de culoare verde-gălbuie. unicelulare. atacul se întâlneşte foarte rar. Asia şi Africa. însă. se formează. În anii cu precipitaţii abundente. În condiţii favorabile dezvoltării bolii. cenuşii-gălbui. pentru ca după câteva zile să devină brune. având un gust neplăcut. se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor infectate. optima fiind 16-22°C şi de prezenţa picăturilor de apă pe frunze. dichotomic ramificaţi în treimea superioară. Din clasa Oomycetes. care pot să conflueze şi să distrugă porţiuni mari din limb. nu mai ajung la maturitate. Conidiile se diferenţează în timpul nopţii şi devin mature după 12-13 zile.

Alcupral – 0. În sere se impune respectarea distanţei de plantare şi palisarea culturii pentru a se asigura o bună aerisire. Conidiile pot supravieţui şi la temperaturi mai ridicate. Scut 80 – 0. Proplant 72. Curzate Plus T – 0.35 %.3 %.2 %. menţinerea unei temperaturi nocturne în jur de 20°C.2 %.2 %. Planet 72 WP – 0. Antracol 70 WP – 0. Se va respecta un asolament raţional. Polyram DF – 0.25 %.25 %.15 %.de infecţie ce pătrund în ţesuturi prin stomate.4 – 0.3 %. Tratamentele cu fungicide de contact se repetă la intervale de 5-6 zile.2 %. Bravo 500 SC – 0.2 %. Perioada de incubaţie durează 4-5 zile.75 %. sferici.2 % şi Mirage F – 75 WP – 0. Mancozeb 800 – 0. O eficacitate foarte bună au fungicidele sistematice sau cele cu bază chimică mixtă. În perioada de vegetaţie se vor aplica stropiri foliare preventive cu unul din următoarele produse: zeamă bordeleză – 0. pentru a nu se forma condens pe frunze.15 % sau Acrobat MZ – 0.5 %.2 %. Mikal M – 0. Merpan 50 WP – 0.15 %. Semănatul sau plantatul să se facă la distanţe corespunzătoare.2 %. lucrare urmată de arătura adâncă de toamnă. ca: Patafol PU – 0. gălbui-bruni. pân? La 40°C. Captan 50 WP – 0. Quadris SC – 0.2 %. Zetanil Blu – 0.2 %. În timpul iernii ciuperca rezistă în resturile de plante atacate din câmp. Fungaron OH 50 WP – 0. Minorix 70 – 0. Equation Pro – 0.25 %. sub formă de oospori. Oxicupral 50 PU – 0. Primăvara.2 %.04 %. producând noi infecţii.5 µm diametru. Maria Cârjă (2002) a obţinut rezultate foarte bune în combaterea manei cu produsele Ripost M – 0. care rezultă în urma procesului sexual. Captalit B – 0.3 %. pe vreme umedă. Uneori şi conidiile rămân viabile pe vrejii culturilor din sere şi solarii.2 SL – 0. iar cele cu fungicide sistemice sau contact + sistemice l a10-12 zile.2 % şi Ridomil Gold MZ – 0.25 %.2 %. În lupta contra manei castraveţilor s-au obţinut succese deosebite prin crearea şi introducerea . de 36-43. Aliette 80 WP – 0. Patafol – 0. Novozir MN 80 – 0. După recoltare se vor strânge şi se vor arde toate resturile de plante rămase pe câmp. de pe care se răspândesc la culturile din câmp. Labilite 70 WP – 0. Shavit F – 0. evitarea irigării prin aspersiune.2 %.25 %. oosporii germinează şi produc zoospori ce cauzează infecţiile primare. Previcur 607 SL – 0.075 %. pentru ca plantele din familia Cucurbitaceae să nu revină pe acelaşi teren decât după 4-5 ani.25 %. Folpan 50 WP – 0. pentru a se asigura o bună aerisire a culturii. Măsuri de prevenire şi combatere.5 %.2 %. Curzate Man – 0.

În câmp. această boală a fost menţionată prima dată în anul 1853. infecţiile repetându-se apoi până la sfârşitul perioadei de vegetaţie. Leveillula cucurbitacearum Golovin (sin. iniţial izolate. Petele devin . cât şi în cele din sere şi solarii. Fuss. cauzată de ciuperca Leveiliula cucurbitacearum. boala se manifestă pe ambele părţi. pepeni galbeni.sp. taurica f. răspândite neuniform pe suprafaţa limbului. Cornisem ş. circulare sau neregulate. cunoscută încă înainte de anul 1800. pot ajunge până la 60-70 % din recolta posibilă. orontii atacă toate organele aeriene ale plantelor. Simptome. în Transilvania. ca fiind produsă de Erysiphe orontii. în majoritatea anilor. fuliginea şi E. prin pete albe. în solariile de la Bărcăneşti – Ploieşti. L. Docea şi colab. FĂINAREA CUCURBITACEELOR Sphaerotheca fuliginea (Schl.) Poll. iar în 1878. Gheorghieş şi I.) Făinarea. de dimensiuni mici la început (6-10 mm în diametru). Erysiphe orontii Castagne emend. care se întâlneşte în prezent atât în culturile din câmp. Asterix F1. petele se extind. ex Fr. dovlecei şi dovleac). ca: Record. Pe măsură ce atacul evoluează. în toate fazele de dezvoltare. În ţara noastră.cucumis – sativa Zapr. Geamăn. Speciile S.a. acoperind porţiuni mari sau chiar întreaga frunză. Pe frunze. de către M. primele simptome ale bolii apar. în special pentru culturile forţate de castraveţi când. Braun. este cea mai păgubitoare boală a cucurbitaceelor (castraveţi. Royal F1. confluează.. Pierderile produse de făinare sunt deosebit de grave. în mod deosebit frunzele şi vrejii. fiind însă afectate. Regal F1. în lipsa tratamentelor. mai frecvent pe cea superioară. În anul 1977. 2003). (C.în cultură a unor soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi. cu aspect făinos. Atacul acestor patogeni stânjeneşte dezvoltarea normală a plantelor şi determină ofilirea prematură. la dovlecei. începând cu a doua jumătate a lunii iunie. constată pentru prima dată existenţa unei noi făinări a castraveţilor în România. acelaşi autor a semnalat la castraveţi cauzată de Sphaerotheca fuliginea. E. fapt ce are ca urmare diminuarea considerabilă a cantităţii şi calităţii recoltei. nedelimitate. Rezistenţa se manifestă prin limitarea dezvoltării ciupercii şi prin inhibarea sporulării ei. U. Cornirom.

nesuculente. În primele faze.. mai ales pe faţa inferioară a frunzelor de la baza plantelor. cele tinere sunt aproape imune. În condiţii optime.) Poli. periteciile apar de obicei în lunile octombrie – noiembrie. Erysiphales. În condiţii favorabile dezvoltăţii ciupercii (temperatura de 18-24°C. Atacul cauzat de L. Pierderile produse de făinare sunt deosebit de grave în special pentru culturile forţate de castraveţi. În condiţii favorabile. din clasa Pyrenomycetes. ajungând până la 25 mm lungime şi 12 mm lăţime. fructificaţiile pot să apară şi faţa superioară a limbului. care deseori acoperă de jur-împrejur aceste organe. Petele sunt dispuse pe întreaga suprafaţă a limbului în număr mare. cu care se poate confunda uşor macroscopic). Erysiphaceae. fuliginea şi de E. Frunzele sunt mai sensibile după 16-23 de zile de la desfacere. periteciile ciupercilor. orontii. Spre deosebire de simptomele generate de S. datorită defolierii premature a plantelor. se brunifică şi se usucă. atacul se manifestă şi pe peţiolii frunzelor. Deşi fructele sunt atacate foarte rar. constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. fam. Erysiphe orontii Costagne emend. la care în lipsa tratamentelor pot ajunge până la 60-70 % din producţie. cucurbitacearum se observă pe frunze sub forma unor pete colţuroase.făinoase datorită apariţiei la suprafaţa lor a conidioforilor şi conidiilor ciupercii. în pâsla miceliană de la suprafaţa petelor se observă prezenţa a numeroase punctişoare de culoare galbenă în primele faze. U. pe cârcei şi pe vreji. ord. iar în cazul pepenilor nu acumulează zahăr. zbârcite. până la 120 pe o singură frunză. fiind însă mai puţin abundente. apoi brune-negricioase. vizibile pe ambele feţe. de dimensiuni cuprinse între 4 şi 5 mm diametru. Ţesuturile frunzelor din dreptul petelor se îngălbenesc. Agentul etiologic. . umiditatea atmosferică 75 %. făinarea produsă de specia Leveillula cucurbitacearum se aseamănă foarte mult cu mana castraveţilor cauzată de ciuperca Pseudoperonospora cubensis. izolate sau confluente. Braun şi Leveillula cucurbitacearum Golovin. albicioasă. delimitate de nervuri. Într-o fază mai evoluată a bolii. petele sunt de culoare galbenă-limonie pe faţa superioară (ca şi în cazul manei. ex Fr. Ca urmare a distrugerii ţesuturilor din dreptul petelor frunzele se usucă. Făinare cucurbitaceelor poate fi produsă de ciupercile parazite Sphaerotheca fuliginea (Schlecht. printr-o pâslă pulverulentă. În sere. ele rămân de dimensiuni mai reduse. prezentând pe partea inferioară o inflorescenţă albicioasă uşor vizibilă cu ochiul liber. petele apar în număr foarte mare.

în ţara noastră. Conidiile servesc ca organe de propagare a ciupercii în tot timpul perioadei de vegetaţie. incolore. În zona . orontii se dezvoltă ectoparazit. complet închise. La specia E. În culturile protejate. iar cele de la E. unicelulare. elipsoidale. care se fragmentează de repetate ori. În seră ciuperca formează peritecii la temperaturi mai ridicate decât în câmp 22-27°C. insecte etc. În urma cercetărilor efectuate autorii menţionaţi semnalează pentru prima dată prezenţa. fuliginea şi E. la o umiditate relativă aproape identică cu cea din câmp (64-80 %). fuliginea sunt eliptice. La S. orontii. de 20-24 x 14-16 µm. periteciile sunt mai rare. iar la maturitate brune. de 23-45 x 12-25 µm. avându-se în vedere aspectul diferit al conidiilor. ele conţin o singură ască ovoidă. Identificarea patogenului care produce făinarea este dificilă deoarece. de 4070 x 12-14 µm. periteciile se formează mult mai frecvent decât în cele din câmp. de 1-3 ori mai lungi decât diametrul periteciei.2 µm. de 50-80 x 50-65 µm. periteciile au dimensiunile cuprinse între 69 şi 121. 70-80 %. cu un optim la 26-28°C şi la umiditatea atmosferică de 70 %. Forma conidiană a acestor specii este de tip Oidium. orontii au formă cilindrică. ramificat şi septat. trunchiate la capete. Din observaţiile efectuate în perioada 1969 – 1970 de E. rezultând astfel lanţuri de conidii incolore. pe plante se dezvoltă numai stadiul conidian al ciupercilor care este foarte asemănător. erecţi. a periteciilor ciupercii S. conidiile speciei S. emit un filament de germinare care se fixează la suprafaţa ţesuturilor cu ajutorul apresorilor. Diagnosticarea precisă se face însă numai pe baza periteciilor care sunt globuloase. de 90-140 µm diametru şi conţin 5-12 asce. cu 8 ascospori elipsoidal – ovoizi. Primele peritecii apar la sfârşitul lunii august. rotunjite la capete. Ciuperca se hrăneşte din celulele epidermale cu ajutorul haustorilor. incolori. Totusi şi în acest caz se poate face o diferenţiere.Miceliul speciilor S. Docea şi Voica Ignat. Cele ajunse pe organele susceptibile germinează la temperaturi curpinse între 10 şi 35°C. prevăzute la suprafaţă cu apendici simplic sau neregulat ramificaţi. incolori sau gălbui. de obicei. fiind răspândite de curenţii de aer. Astfel. de 12-25 x 12-14 µm. Perioada de incubaţie. apoi galbene. filamentoşi. fuliginea. în condiţii favorabile este de 4-7 zile. Miceliul acestor specii este filamentos. fixându-se la suprafaţa organelor atacate cu ajutorul apresorilor. mai rar sferică. cu 2-4 ascospori ovoizi. fuliginea pe castraveţi şi dovlecei. reiese că în câmp formarea periteciilor este favorizată de temperaturi cuprinse între 10-20°C şi de o umiditate relativă mai scăzută. unicelulari. iniţial incolore. Din miceliu se formează conidiofori simpli. de apa de ploaie.

cu hife subţiri. În timpul vegetaţiei. iar miceliul secundar este ectofit. după primele infecţii. în special în culturile protejate. În condiţii de câmp se impune şi respectarea unei rotaţii raţionale. de 25-40 x 15-20 µm. . incoloră. ovoide. septaţi. În primăvară.de sud-est a ţării.4 %. de 41-76 x 11-23 µm. formând un filament de infecţie în partea bazală. în cazul în care se diferenţiazaă şi sub formă de conidii în sere şi solarii. atât în culturile din seră. La extremitatea conidioforilor se separă câte o conidie mare. prin stomate. Microthiol – 0. În fiecare peritecie se găsesc mai multe asce (7-40). De regulă. Bravo 500 SC – 0. la apariţia primelor simptome cu fungicide de contact ca: sulf muiabil – 0. de culoare brunăînchisă. cu apresori din care nu se observă diferenţierea haustorilor. Leveillula cucurbitacearum se deosebeşte de primele două specii prin aceea că miceliul primar este endofit. se vor aplica tratamente foliare. făinarea a fost produsă. incolori. cilindrici. care pătrunde în mezofilul frunzei unde se dezvoltă intercelular. Karathane LC – 0. de 100-600 x 4-5 µm. lucrare ce va fi urmată de arătura adâncă. rareori câte două.05 %. Periteciile sunt mari.4 %. Pentru a reduce la minimum rezerva biologică a agenţilor patogeni ai făinării se recomandă ca după terminarea recoltării să se adune şi să se distrugă prin ardere toate resturile vegetale. turtit-sferice. incolori. ciupercile care produc făinarea cucurbitaceelor rezistă ca peritecii. unicelulară. apar în număr foarte mari conidiile care produc epifiţii grave în culturile de cucurbitacee.2 %. ce conţin 2-4 ascospori elipsoidali. în fascicule (2-4). numai de ciuperca S. Măsuri de prevenire şi combatere.4 %. Thiovit Jet – 0. Din miceliul endofit ies la suprafaţă. Conidiile servesc la propagarea bolii în timpul perioadei de vegetaţie. incolor. ce se întreţes cu miceliul secundar. fiind uşor diseminate de curenţii de aer. prevăzute la suprafaţă cu apendici inseraţi bazal. de 100-250 µm în diametru. conidiile sunt solitare. cu haustori globuloşi intracelulari. Stadiul conidian este de tip Oidiopsis.05 %. rotunjită la capete sau uşor ascuţită la bază. Morestan – 0. De la un an la altul. intercelular. fuliginea. Ajunse pe frunzele de castraveţi ele germinează. În sere apariţia atacului poate fi preîntâmpinată printr-o reglare a umidităţii relative în perioade cu insolaţie puternică şi aer uscat prin efectuarea în timpul zilei a 1-2 aspersii scurte („şpriţuiri”). conidiofori simpli sau puţin ramificaţi la bază. cât şi în cele din câmp. incolori sau slab coloraţi în brun. cilindrică. pe faţa inferioră a frunzei.

) de Bary Putregaiul alb al tulpinii şi fructelor de cucurbitacee se întâlneşte frecvent în culturile de castraveţi şi pepeni galbeni din sere şi solarii.05 % şi Sanazole 250 EC – 0.1 %.5 (5 l/ha). în porţiunea bazală sau şi mai sus până la 1. această boală a fost menţionată prima dată. pe peţiolii frunzelor şi pe fructe. Stropirile cu fungicide de contact se repetă la intervale de 810 zile. care este cea mai răspândită. Simptome. Bumper 250 EC – 0. În lupta contra acestei boli o atenţie deosebită trebuie acordată creării şi cultivării de soiuri şi hibrizi rezistenţi la atacul ciupercii Sphaerotheca fuliginea. Geamăn. pierderi ce pot ajunge până la 10-15 % din producţie. Mirage F7 WP – 0. Trifmine 30 WP – 0. Cavaler 250 SC – 0.03 %.05 %.025 %.25 %. producând.125 %. Quadris SC – 0. Saprol 190 EC – 0.04 – 0. Pedroso F1. Dacfolim – 0. Topas 100 EC – 0. (C. Bumper 250 EC – 0. moi.05 %.2 %. petele se . Orius – 0. ca: Nimrod – 0. 2003). Adonis F1 ş. Bayfidan 250 EC – 0. iar cele cu fungicide sistemice la 12-15 zile. Goldazim 500 SC – 0. apoi brună-deschis.1 %.a. care se extind repede de jurîmprejurul vrejului.015 %.015 % sau cu Baycor 25 WP – 0. În cazul în care făinarea este produsă de Leveillula cucurbitacearum tratamentele se vor efectua cu produse sistemice. Foarte eficace s-au dovedit şi unele produse sistematice.074 %. Gheorghieş şi I.03 %. PUTREGAIUL ALB AL TULPINII ŞI FRUCTELOR DE CASTRAVEŢI ŞI PEPENI GALBENI Sclerotinia sclerotiorum (Lib. În ţara noastră.05 %. 0.3 %. Leon F1.1 %. Stroby – 0.015 %. în anul 1938.a. Octopus F1.03 % ş. Rubigan 12 EC – 0.015 %. apar pete hidrozate. de Tr.015 %.Kumulus DF – 0. Săvulescu şi colab. Boala se manifestă pe tulpini. Bayleton 5 PU – 0. Merestro F1. în condiţii de umiditate atmosferică ridicată (peste 90 %) şi temperaturi moderate (18-20°C). de culoare gălbuie la început. Maria Cârjă (2002) a obţinut rezultate foarte bune în combaterea făinării produsă de S. Shavit 25 EC – 0.015 %. Sulfoli – 0.01 %.5 m înălţime la nivelul ramificaţiilor.05 %. Pe măsură ce ţesuturile invadate se descompun în fasciule. Alibi F1. fuliginea cu produsele: Shavit F – 0. Tilt 250 EC – 0. ca: Astrea F1. Asterix F1. Konker – 0. Pe tulpini.

de 1-10 mm în diametru. cilindric şi lung de 2-3 cm. fiind capabilă să producă infecţii între 0 şi 28°C. fasolea etc. Ca urmare a distrugerii ţesuturilor din dreptul leziunilor de pe tulpini. îndepărtarea plantelor şi a fructelor atacate sau veştejite pe care se instalează de obicei ciuperca. În câmp boala apare mai rar. boala apare în ciclul I de cultură. Ele se înmoaie şi putrezesc începând de la vârf spre bază şi se acoperă. salata. Boala este favorizată de umiditatea ridicată (peste 90 %) din sol şi atmosferă.) de By. de mărimea boabelor de mazăre (0.. Sclerotinia sclerotiorum (Lib. corpuşoare negre. ovoizi. albicios. care reprezintă miceliul. vinetele. sau chimic cu produse fumigante: Basamid. pe care se formează. cu un mucegai vătos. ardeii. numai în condiţii de umiditate ridicată. se va dezinfecta solul termic. Sclerotiniaceae. Di-Trapex. Pentru prevenirea apariţiei bolii în spaţiile protejate se vor aplica cu stricteţe măsurile de igienă culturală. Această ciupercă rezistă de la un an la altul. S.5 cm). În timpul vegetaţiei. între cele două cicluri de cultură. în care se diferenţiază scleroţii ciupercii. ca: tomatele. temperatura optimă pentru infecţie fiind cuprinsă între 16 şi 21°C. ca şi peţiolii frunzelor.acoperă cu un mucegai fin. de culoare brună. albicios (asemănător cu vata).5 – 1. Helotiales. de 6-8 µm. numai când cucurbitaceele se cultivă timp de mai mulţi ani pe aceeaşi parcelă sau după alte specii sensibile la atacul acestui patogen. Din germinarea scleroţilor rezultă organe în formă de pâlnie – apoteciile. fie ca miceliu activ în plante vii. după câteva zile. varza. În sere. scleroţii fiind distruşi într-o oră la temperatura de 55°C. care produc noi infecţii. Agentul etiologic. Măsuri de prevenire şi combatere. unicelulari. Apoteciile conţin numeroase asce cu câte 8 ascospori. sclerotiorum este o ciupercă polivoră care atacă şi alte specii de legume cultivate în sere şi solarii. în special cele din apropierea solului. boala se propagă prin miceliu din ţesuturile distruse dispersate de curenţii de aer sau de apa de irigaţie prin aspersie. . incolori. părţile superioare ale plantelor se veştejesc treptat şi se usucă. fie ca miceliu saprofit în resturi de plante sau ca scleroţi. fam. Vapam etc. face parte din clasa Discomycetes. Fructele sunt atacate în diferite stadii de dezvoltare. Faţă de temperatură ciuperca este puţin pretenţioasă. ord. În spaţii protejate. prevăzute cu un peduncul subţire. tari (scleroţii).

Boala se întâlneşte în multe ţări din Europa şi din S. apoi cenuşii. pepeni verzi şi castraveţi. la început verzi-măslinii.1-2.15 %.1 %. de 0. drepţi sau curbaţi. septaţi.U. Cu timpul petele se extind şi ajung până la 10 mm în diametru. Sphaeropsidaceae. cufundate în ţesut şi prevăzute cu o ostiolă largă (20-30 µm diametru). în număr foarte mare. iar ţesutul din dreptul lor se necrozează. În cazul în care boala îşi face apariţia se vor îndepărta frunzele bazale şi se vor efectua stropiri foliare cu: Calidan SC – 0. pepeni galbeni. în perioada înflorirefructificare.1 %. frunzele se îngălbenesc.2 %. Această pătare este produsă de ciuperca Septoria cucurbitacearum Sacc. cu diametrul de 68-152 µm. Agentul etiologic. Metoben 70 PU – 0. ajung pe organele sănătoase şi produc noi infecţii. mai frecvent pe frunze. pe care apar. cu marginea uşor zonată. Produsele trebuie altenate. la intervale de 10-14 zile. negricioase. Rovral 50 WP – 0. Picnidiile parazitului sunt globuloase sau piriforme. Ele conţin numeroşi picnospori filiformi.A. mai mult sau mai puţin circulare. devine albicios. organe pe care apar pete cenuşii în dreptul cărora pulpa putrezeşte. În dreptul petelor.. Simptome. PĂTAREA ALBĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE Septoria cucurbitacearum Sacc. Manifestarea bolii are loc pe toate organele aeriene ale plantelor.În timpul vegetaţiei se va menţine în sere şi solarii o umiditate mai redusă prin aerisiri repetate. vrejii rămânând desfrunziţi.1 %. frunzele prezentându-se adesea perforate. pe faţa superioară a frunzelor. ord. pe dovlecei. Pentru stoparea atacului se aplică 3-4 tratamente. În anii cu atacuri intense. izolate. pete mici. din clasa Coelomycetes.2 µm. . picnosporii sunt eliberaţi din picnidii. se observă câteva punctişoare mici. Sphaeropsidales. incolori. În cazuri mai rare pot fi atacate şi tulpinile şi chiar fructele tinere.1 %. picnidiile ciupercii. Bavistin 50 WP – 0.4 – 6 mm în diametru. Pe timp ploios. se usucă şi cad. Topsin M 70 WP – 0. se sfâşie şi cade. Sumilex 50 PU – 0. de 36-72 x 1.. fam. cu un halo gălbui.

în condiţii favorabile patogenului.2 %.) Ell.2 %. producând pierderi de producţie între 10 şi 30 %.2 %. Măsuri de prevenire şi combatere. Plantele sunt atacate în toate fazele de vegetaţie.5-2 cm în diametru. et. apoi brune-negricioase. et Mont. Săvulescu şi colab. fiind cunoscută în toate ţările în care se cultivă aceste specii. cu aspect uleios. Mancozeb 800 – 0. Într-un stadiu mai avansat al bolii. mai ales în dreptul nervurilor.) Arx) Antracnoza este cea mai frecventă şi păgubitoare boală a cucurbitaceelor (pepeni galbeni. provoacă pieirea plăntuţelor. C. adâncite în ţesuturi care.). În România a fost menţionată prima dată de Tr. pepeni verzi. Simptome. În cazul atacurilor intense se vor face 2-3 tratamente cu Bouillie Bordelaise – 0. La început petele sunt de culoare verde-gălbuie. (sin. Pe frunze apar pete de forme variate.75 %. Captan 50 WP – 0. petele se confluează şi . în anul 1867. pe cotiledoane şi pe axa hipocotilă. de Passerini. apar fructificaţiile ciupercii – lagărele de conidiofori şi conidii – sub forma unor pustule. Primele simptome ale bolii se pot observa îndată după răsărire.2 % sau cu Polyram DF – 0. Boala este favorizată de umiditatea atmosferică ridicată (peste 80 %) şi de temperaturi moderate (18-23°C). ANTRACNOZA CUCURBITACEELOR Colletotrichum lagenarium (Pass. la suprafaţa petelor. delimitate de nervuri. Boala a fost descrisă pentru prima dată în Italia. Pe vreme umedă. Halst.2 %. orbiculare (Berk. dovlecei etc. iar mai târziu de culoare brunăroşiatică. Se recomandă să se aplice cu conştiinciozitate măsurile de igienă culturală după recoltare. Dithane M 45 – 0. Captadin 50 PU – 0. urmate de arătura adâncă de toamnă şi de un asolament raţional. la început de culoare roz. apoi brună-cenuşie. boala se manifestă pe frunze. sub forma unor pete superficiale.Iernarea are loc sub formă de picnospori şi picnidiile care se găsesc în resturile de plante atacate. Boala se întâlneşte frecvent la pepenii galbeni şi verzi din câmp. în 1931. La plantele complet dezvoltate. mai frecvent în câmp şi mai rar în spaţii protejate. tulpini şi fructe. de 0. de culoare verde-pal la început.

de insecte etc. temperatura . În scurtă vreme petele se extind. cu consecinţe grave asupra cantităţii şi calităţii producţiei. lungi. brune. La periferia acervulilor sau printre conidiofori se găsesc 1-5 sete lungi. Pe peţiolii frunzelor şi pe vreji apar pete slab delimitate. alungite. simple. se zbârcesc. sub forma unor pustule mici. Alternaria. În condiţii de umiditate ridicată. Agentul etiologic. se răsucesc.8 cm) în pulpă. et Mont.acoperă arii mari din frunze. se formează acervuli subcuticilindrici. de particulele de sol. de 60-140 µm. superficiale. irigarea prin aspersiune. unicelulară. După Malisa (1963) germinarea conidiilor are loc între 5 şi 35°C. În perioada de vegetaţie ciuperca se propagă prin conidii. boala poate fi observată şi în timpul depozitării şi valorificării. devenind improprii pentru consum.. de culoare verde-închis. dispuse în cercuri concentrice. Colletotrichum lagenarium (Pas. care capătă un gust dezagreabil sau chiar amar. care se necrozează. cuprinzând porţiuni mari din fruct.) face parte din clasa Coelomycetes. verzi-cenuşii. iniţial de 1-2 cm în diametru.) Ell. proces favorizat de suprapunerea unor ciuperci saprofite ca Rhizopus. Pe miceliul ciupercii. Boala este favorizată de temperaturi cuprinse între 22 şi 26°C şi de umiditatea atmosferică peste 90 %. continui sau septaţi. incolori. apoase. care se dezvoltă în spaţiile intercelulare. simptom întâlnit frecvent la pepenii verzi. de 8-19 x 3. Melanconiales. Germinarea conidiilor este în dependenţă de temperatură şi umiditate. Ţesuturile din dreptul petelor se înmoaie şi putrezesc repede. organe pe care apar pete circulare sau ovale. ca urmare a faptului că fructificaţiile ciupercii – lagărele de conidiofori şi conidii (acervulii) – sfâşie epiderma şi devin aparente. de resturile de ţesuturi antrenate de vânt. se usucă şi cad treptat. se zbârcesc şi se usucă. et Hals (sin. fam. Astfel. de 6070 µm. având consecinţe economice grave atât asupra cultivatorilor cât şi a distribuitorilor. orbiculare Berk. având suprafaţa plană sau cufundată mult (0. petele ajung până la 5-6 cm în diametru. petele confluează. Pe fructe. C. mărimea lor oscilând în funcţie de planta gazdă. Colletotrichum oligochaetum Cav. care sunt transportate de stropii de ploaie. cu aspect umded. Arx. fructele tinere se înnegresc. la pepenii verzi. În caz că sunt atacaţi pedunculii. Cele mai caracteristice simptome se observă pe fructe. adâncite în ţesuturi. ascuţite la vârf şi mai îngroşate la bază. Melanconiaceae. la capăt cu câte o conidie ovoidă sau cilindrică. Pe vreme umedă culoarea petelor devine cărămizie sau portocalie.5-7 µm. ord. Macrosporium. Fusarium etc. septate.

la apariţia atacului se vor aplica tratamente cu unul din produsele de contact: Mancozeb 800 – 0. Acest tratament necesită multă atenţie. de pepeni verzi (Favorit şi Paradise F1) şi de dovlecei (Opal F1) (C.optimă fiind de 26°C. Bavistin.1 %. Seminţele pot fi contaminate cu fragmente de miceliu sau cu conidii. Creso F1 şi Fondant). între 3 şi 4 zile până la 5-7 zile.05 – 0.2 %.15 %. Pentru semănat se va folosi numai sămânţă sănătoasă provenită de la plante neatacate sau sămânţă tratată cu Tiramet – 4 g/kg.2 %. În timpul vegetaţiei. Cele mai bune rezultate se obţin cu produsele sistemice: Goldazim 500 SC – 0. Topsin M. N. Benlate. Vondozeb – 0. de pepeni galbeni (Templar. umiditate şi faza de vegetaţie a plantelor. Metoben sau Derosal în concentraţie de 0. sub formă de conidii sau ca miceliu. . Aceasta specie prezintă mai multe rase fiziologice. executarea arăturii adânci de toamnă. L. Durata perioadei de incubaţie a parazitului variază în funcţie de temperatură. Horn şi colab. Parazitul iernează în resturile de plante atacate. Dithane M 45 – 0. ce vor fi alternate cu cele de contact. Tratamentele se repetă la 7-8 zile în cazul fungicidelor de contact şi la 10-14 zile a celor sistematice.1 %. În vederea prevenirii bolii se recomandă strângerea şi arderea resturilor de plante rămase pe câmp după recoltare. pentru a se preveni apariţia feomenului de rezistenţă la pesticide. 2003). precum hibridul de castraveţi Royal F1. Masuri de prevenire şi combatere. Gheorghieş şi I. În suspensiile de stropit se adaugă aracet în concentraţie de 0. rotaţia culturilor pe 3-4 ani şi cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi la atac. Pătrunderea filamentului de infecţie în ţesuturi se face prin stomatele frunzelor. deoarece depăşirea temperaturii de 58°C reduce germinarea seminţelor.2 %. cu ocazia alegerii din pulpa fructelor. prin leziuni pe fructe şi vreji sau în mod activ prin străpungerea epidermei frunzelor sau a pieliţei fructelor. Nemispor 80 WP – 0. Geamăn. (1958) recomandă tratarea seminţelor cu apă caldă de 58°C timp de 15 minute.2 %.

de culoare gălbuie. de către I. vrejii şi fructele. puţin noduroşi la . în cele de pepeni galbeni. agentului patogen.5 cm. Sunt afectate frunzele. alungite.A. sensibilitate datorată unor carenţe de nutriţie. cu margini bine conturate. Ţesutul din dreptul petelor se necrozează. fam. ca urmare a apariţiei. Simptome. catifelat. boala apare frecvent şi evoluează mult mai rapid decât în culturile din câmp. cu suprafaţa zonată concentric. La suprafaţa ţesuturilor atacate se dezvoltă o pâslă de culoare brună-negricioasă constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. de 1-3 mm în diametru. Conidioforii sunt simpli. conidioforii şi conidiile ciupercii. mici la început. Alternarioza este favorizată de vremea caldă (20-28°c) şi de umiditatea atmosferică peste 90 %. septaţi. Dacă condiţiile climatice sunt favorabile evoluţiei atacului. răspândite pe toată suprafaţa. Moniliales. Agentul etiologic. urmată de diminuarea şi deprecierea recoltei. devin brune. se extind cu timpul pe zone mari.) Elliot face parte din clasa Hyphomycetes. la care. şi din Europa în special. I. În culturile irigate şi în solarii. seminţele din dreptul zonelor atacate rămân mici şi seci. circulare. Pe fructe petele. Dematiaceae.U. frunzele se răsucesc şi cad. galbene-albicioase. Dinescu. de temperatură şi umiditate. În condiţii favorabile. Pe vreme ploioasă petele se extind până la 1-1. petele se extind şi confluează ocupând zone mari din limb. Ciuperca este un parazit de debilitate al cărui miceliu se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor atacate. mai evidente pe faţa superioară. pepeni verzi şi dovlecei. În mod frecvent. Pe frunze iniţial apar pete mici. Atacurile cele mai grave pe frunze se întâlnesc la pepenii galbeni. În ţara noastră această boală a fost depistată prima dată. are loc defolierea plantelor. cu aspect umed. bruni. Alternaria cucumerina (Ellis et Ev.ALTERNARIOAZA CUCURBITACEELOR Alternaria cucumerina (Ellis et Everhart) Elliot Alternarioza se întâlneşte frecvent în culturile de cucurbitacee din S. Dinescu (1964) precizează că la castraveţi petele devin mai târziu de culoare cenuşie-albicioasă. uneori. lipsa de apă sau atacul altor boli. ord. unui puf abundent. uşor adâncite. cu marginea decolorată. devenind negricioase. în 1963. vrejii rămân desfrunziţi. care se înmoaie şi putrezesc. Pe tulpini şi lăstari apar pete brune-negricioase.

brune..2 %. Tratamentele se repetă la 8-10 zile sau la 6-7 zile dacă condiţiile pentru evoluţia atacului sunt favorabile. Respectarea măsurilor de igienă culturală. pe fructele de castraveţi. la apariţia atacului.0. limitează apariţia bolii. În România. este întâlnită în prezent în majoritatea ţărilor din Europa.A. irigarea pe rigole. măciucate. la o umiditate atmosferică de peste 90 %.2 % sau Shavit 72 WP – 0. De la un an la altul rezistă sub formă de miceliu şi conidii în resturile de plante atacate şi sub formă de conidii care contaminează sămânţa. semnalată prima dată în S. de 30-75 x 15-25 µm. cu vârful alungit.2 %. Cladosporioza cucurbitaceelor. arătura adâncă de toamnă. . de către Ellis şi Arthur. În perioada de vegetaţie. Vondozeb – 0.2 %. Folpan 50 WP . dispuse în lanţuri scurte (2-5). pepeni verzi. în culturile de castraveţi. Măsuri de prevenire şi combatere. durata perioade de incubaţie fiind de 3-4 zile. Acest patogen poate infecta şi unele buruieni din familia Cucurbitaceae. cât şi în sere şi solarii. de Tr.capătul superior. Mancozeb 800 – 0. et Arth. Conidiile sunt pluricelulare. uneltele şi hainele muncitorilor.2 %.. Germinarea şi producerea infecţiilor are loc în condiţii optime la temperaturi cuprinse între 20 şi 28°C. dovlecei şi dovleci. contribuie la răspândirea conidiilor în timpul perioadei de vegetaţie. în anul 1889. iar sporularea are loc după 4 zile. se vor efectua tratamente foliare cu unul din produsele: Bravo 500 SC – 0. distrugerea resturilor de plante rămase după recoltare.25 %. precipitaţiile sau irigarea prin aspersiune. CLADOSPORIOZA CUCURBITACEELOR Cladosporium cucumerinum Ell. atât în câmp. folosirea de sămânţă sănătoasă sau dezinfectată cu Tiuram 4 g/hg. pepeni galbeni.U. cladosporioza a fost menţionată întâia oară în „Starea fitosanitară” din anii 1932-1933. fusiforme. Curenţii de aer. Săvulescu şi colab. Dithane M 45 – 0. Pătrunderea filamentelor de infecţie în ţesuturi se realizează prin stomate.

Pe peţiolul frunzelor şi pe vreji. când umiditatea atmosferică depăşeşte 93 %. apoi cenuşii-brunii. cilindrice sau fusiforme. ramificat. fam. În cazul atacurilor timpurii fructele se deformează. simpli. confluează şi acoperă mare parte din suprafaţa fructelor. iniţial unicelulare apoi bi sau tricelulare. de culoare cenuşie. se diferenţiază conidii ovoide. constituită din conidioforii şi conidiile ciupercii. Ciuperca Cladosporium cucumerinum Ell. se sfâşie. În condiţii favorabile evoluţiei bolii. pe hipocotil şi apoi pe frunze apar pete mici. unelte etc. care. Agentul etiologic. ord. formând numeroşi conidiofori cu conidii. cu aspect umed. la temperatura optimă de 21-25°C. devin improprii pentru consum. cilindrici. sub forma unor pete mici. când frunzele sunt atacate intens. ovale sau circulare. ţesuturile din dreptul petelor se necrozează. Conidiile sunt răspândite de curenţii de aer. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de conidii sau ca miceliu în resturile de plante atacate rămase pe sol şi în mai mică măsură sub formă de conidii pe seminţe. În urma germinării conidiilor. apoase. septaţi. apoi de culoare măslinie. iniţial incolor. de culoare măslinie. producând putrezirea lor. cucumerinum sporulează pe resturile de plante atacate. are loc scurtarea internodiilor tulpinii în partea terminală. ciuperca C. prezintă un miceliu septat. La suprafaţa ţesuturilor din dreptul petelor se dezvoltă o pâslă catifelată. bine contuare. Atacul cel mai caracteristic şi mai grav se manifestă pe fructe. de 3-15 mm în diametru. apar pete sub formă de striuri de culoare brună. De obicei. din care cauză frunzele apar îngrămădite sub formă de rozetă. insecte. în condiţii de umiditate atmosferică ridicată. colţuroase. . pe cotiledoane. Dematiaceae. pe sterigme mici. Moniliales. care se dezvoltă atât în interiorul cât şi la suprafaţa ţesuturilor. filamentele de infecţie pătrund în ţesuturi prin stomate. iar temperatura oscilează între 18 şi 25°C. se rup.Simptome. se strangulează în partea inferioară. de 5-6 mm în diametru. de culoare verde-gălbuie. frunzele apărând zdrenţuite. Plantele pot fi atacate în toate fazele de vegetaţie. Primăvara. Perioada de incubaţie este de 3-4 zile. în ziua a 4-a apărând conidioforii şi conidiile. din clasa Hyphomycetes. se formează pe miceliul ciupercii. pe vreme umedă se adâncesc în pulpă. et Arth. au aspect de ulceraţii. În partea terminală a conidioforilor. putând ajunge până la seminţe. Când umiditatea atmosferică este ridicată. fiind afectate toate organele aeriene. petele se extind. precipitaţii sau aspersie. de 15-30 x 4-6 µm. Conidioforii. bruni. Îndată după răsărire.

2-0. conidioforii şi conidiile ciupercii.2 %.15 %. Atacul afectează tulpina şi fructele.2 %. Polyram DF – 0. Marinda F1. În timpul perioadei de vegetaţie. Perspective deosebite prezintă cultivarea hibrizilor cu rezistenţă genetică faţă de acest patogen. Whetzel) f. copilire.1 %. În condiţii de umiditate atmosferică ridicată peste 90 % şi temperaturi moderate (15-20°C) petele se extind. Gheorghieş şi I. irigarea pe rigole. Cornirom F1. folosirea seminţei sănătoase sau dezinfectată termic sau chimic şi cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi de castraveţi (Asterix F1. Pe tulpini. . Măsuri de prevenire şi combatere. Famosa F1. Octupus F1.25 %.125-0. la intervale de 6-8 zile.05 – 0. Merpan 50 WP – 0. la intervale de 10-14 zile. la suprafaţa cărora se dezvoltă foarte repede un puf dens. Captan 80 WP – 0. ocazionate de defoliere. În spaţiile protejate. PUTREGAIUL CENUŞIU AL TULPINILOR ŞI FRUCTELOR DE CASTRAVEŢI Botryotinia fuckeliana (De By. cenuşiu. alungite. cârnire sau recoltarea fructelor apar pete umede. Pentru prevenirea apariţiei bolii se recomandă adunarea şi distrugerea tuturor resturilor vegetale rămase pe sol după recolare.) (C. Această boală se întâlneşte frecvent în culturile de castraveţi din sere şi solarii în asocaţie cu atacul produse de Sclerotinia şi de Didymella. Botrytis cinera Pers.2 %.Apariţia şi evoluţia bolii este favorizată de temperaturi cuprinse între 18 şi 25°C şi de umiditate atmosferică ridicată (peste 90 %).25 %. Topsin 70 PU – 0. de culoare verde-cenuşie. înconjoară tulpina şi determină ofilirea plantelor deasupra zonei atacate. Opal F1 etc. Simptome. iar a temperaturii peste 25°C.1 %. Geamăn. Euparen Multi 50 WP – 0. în dreptul leziunilor. Dithane M-45 – 0. Bavistin 50 DF – 0.05-0.2-0.25 %. pentru fiecare din speciile de cucurbitavee.160 %.) şi de dovlecei (Arlika. Cornisem F1. rotaţia culturilor la 3-4 ani.1 %. Akito ş. de regulă.c. Captadin 50 PU – 0.a. la apariţia atacului se vor aplica tratamente foliare cu Derosal 50 SC – 0. Mancozeb 800 – 0. sau cu Bravo 500 SC – 0. pentru a preveni apariţia bolii se recomandă menţinerea umidităţii atmosferice sub 90 %. 2003).

care. Mancozeb 800 – 0. Docea. în anul 1955. de către Chester.Pe fructe. (sin. este întâlnită în prezent în multe ţări din Europa şi Asia. când au formă alungită. Foarte grav este atacul pe tulpini.2 %. cât şi în câmp.2 %.15 %. putând ajunge până la 45 mm. în special pe cele debilitate fiziologic. castraveţi. semnalată prima dată în S. Măsuri de prevenire şi combatere.15 %. Shavit F 71. brune-negricioase (picnidiile ciupercii). Euparen Multi – 0. în culturile de pepeni galbeni şi pepeni verzi. alungite. Încadrarea sistematică. începând de la vârf.. Captan 50 – 0. la suprafaţă cu . fie de-a lungul nervurilor. brune-negricioase. dovlecei. atacul se manifestă pe frunze prin pete izolate sau confluente. sub forma unor pete mici. atacul a fost constatat întâia oară. petele sunt de culoare verde-gălbuie. modul de infecţie şi de transmitere a ciupercii Botrytis cinerea Pers. în care caz sunt aproape circulare. apar pete umede. cu punctişoare mici. Primele simptome ale bolii se observă îndată după răsărirea plăntuţelor în cazul în care provin din seminţe atacate – pe cotiledoane şi tulpiniţe. apoi devin brune. pepeni verzi. Sumilex 50 PU – 0. caracterele patogenului. se extind pe zone mari ce se acoperă de conidiofori şi conidii (puf cenuşiu). care deseori produc căderea şi pieirea plăntuţelor. Boala apare în toate fazele de dezvoltare a cucurbitaceelor (pepeni galbeni. Calidan SC – 0. Mirage F 75 WP – 0.U. Agentul etiologic. dovleci). pe care apar pete de culoare verde-cenuşie sau gălbuie la început.2 %.25 %. pe toate organele aeriene.8 l/ha). atât în culturile forţate. Mai târziu.A. La apariţia atacului se vor aplica tratamente cu unul din produsele: Bravo 500 SC – 0. ca şi condiţiile care favorizează atacul sunt prezentate la tomate.08 % (0. în anul 1890. În România. de 422 mm. Labilite 70 WP – 0.) Rehm.. PUTREGAIUL NEGRU AL CUCURBITACEELOR Didymella bryoniae (Auersw. începând din zona coletului. La început. apoi brune-negricioase. Mycosphaerella melonis Pass.2 %. în Transilvania. zonate concentric.1 %. la plantele mature. Chiu et Walker) Această boală.5 WP – 0. de E.2 %. Simptome. dispuse fie între nervuri. Feldor 500 SC – 0. În cazul unor atacuri intense frunzele afectate se îngălbenesc şi se usucă.

de 7. Mycoguard 500 SC – 0. care rămâne mai subţire. Deseori fructele putrezesc parţial sau total. . apoase. Dothidiaceae. bicelulari. globuloase. ord. M. în interior cu numeroase asce cilindrice. face parte din clasa Loculoascomycetes. de culoare chihlimbarie. strangulaţi în dreptul septei. Costache. Agentul etiologic. Într-o fază mai evoluată a bolii.) Rehm. bicelulari. în timp ce îngrăşămintele extraradiculare cu potasiu sporesc rezistenţa plantelor la infecţie. Îngrăşarea cu doze mari de azot favorizează boala. fam. Răspândiţi de vânt. pe organele atacate. transformându-se într-o masă apoasă. care împiedică circulaţia sevei putând produce uscarea vrejilor. Peste iarnă ciuperca rezistă în resturile de plante atacate sub formă de picnidii sau peritecii pe sau în sămânţă. Forma picnidiană se numeşte Diplodina melonis Poteb. Ascochyta cucumeris Fautr. pornind de la locul de prindere pe peduncul. perioada de incubaţie fiind de 6-8 zile. La apariţia atacului se vor aplica 1-2 tratamente cu unul din produsele: Bravo 500 SC – 0. de culoare cenuşie-brunie. adâncite în pulpă.7 µm. la început încolori. ce conţin câte 8 ascospori. sau negricioasă. Măsuri de prevenire şi combatere. din picnidii sunt eliberaţi numeroşi picnospori. la suprafaţa ţesuturilor atacate. dezinfectarea seminţelor termic sau chimic. În dreptul petelor. incolori. Distrugerea resturilor după recoltare. Euparen Multi 50 WP – 0. a constatat înmuierea vrejilor începând de la bază. Didymella bryoniae (Aauersw. irigarea pe rigole. dispuse în partea apicală.. Temperatura necesară infecţiilor şi sporulării oscilează între 5 şi 32°C. brune-negricioase (picnidiile). cu diametrul de 80170 µm. se observă punctişoare mici.. de 8-16 x 4-9 µm. La suprafaţa zonei înmuiate apare o crustă neagră formată din picnidiile ciupercii. rotaţia culturilor la 3-4 ani. de culoare brună-negricioasă. optima fiind 25-27°C. cilindrici. cu celule neegale. de 60-300 µm în diametru. cu capetele rotunjite. de apa de ploaie sau de irigaţie. Pe fructe apar pete circulare sau de formă neregulată. picnosporii care ajung pe cucurbitaceae produc noi infecţii.un exsudat gomos sub formă de lacrimă. sunt măsuri care limitează atacul. Dothidiales.3 % (Tr. uşor cufundate în ţesut. La maturitate. Producerea infecţiei şi evoluţia bolii sunt favorizate de umiditate relativă maximă şi de temperaturi care oscilează între 10 şi 30°C. Roman. proeminente.2 %. 2001). scurt pedunculate. urmată de putrezirea fructelor mature.2 %. apar periteciile ciupercii. care sunt globuloase. Aurelia Crişan (1967).6-19 x 3-5. În cazul dovleceilor.

la temperaturi cuprinse între 24 şi 34°C. brune-negricioase. care se îngălbeneşte şi se usucă. de 42300 x 6-22 µm. acoperă zone mari din frunză. Această boală se întâlneşte mai frecvent în sere pe castraveţi şi pepeni galbeni. pe toate cucurbitaceele cultivate. acoperind mare parte din fruct. Producerea infecţiei este asigurată de formarea de condens pe frunze şi de temperaturi ridicate 25-30°C ziua şi 10-12°C noaptea. de 2-3 cm în diametru.) Weir. se întâlneşte în special în sere pe castraveţi şi pepeni galbeni. cu numeroşi pereţi transversali (3-24). confluează. cilindrici. România etc. Săvulescu şi colab. galbene-brunii sau cenuşii-deschis. dispuse în lanţuri scurte (2-4). circulare sau colţuroase. et Curt. face parte din clasa Hyphomycetes. et Curk. Moniliales.). De pe miceliu. dezvoltarea patogenului este favorizată de fluctuaţiile de temperatură. de umiditate atmosferică peste 90 %. Agentul etiologic. în condiţii de luminozitate intensă. Cu timpul. Corynespora casiicola (Berk. petele se extind. pe cotiledoane apar pete mici. Simptome. de culoare albicioasă-cenuşie. când după zile cu temperatură ridicată urmează nopţi răcoroase. ord. format din conidioforii şi conidiile ciupercii. catifelat. delimitate de nervuri. care se dezvoltă intercelular. grupaţi în fascicule. Cercospora melonis Cke. Fructele mari nu sunt atacate chiar dacă prezintă răni. Pe fructele foarte mici atacul produce pete circulare sau eliptice. În ţara noastră a fost menţionată prima dată în „Starea fitosanitară”. La capătul lor se formează conidii lungi. Dematiaceae. lungi. în cazul în care provin din seminţe infectate. Ungaria. În câmp. Atacul poate fi întâlnit în toate fazele de dezvoltare ale plantelor. subţiri. fam. Pe peţioli şi tulpini petele sunt alungite.ARSURA BRUNĂ A FRUNZELOR DE CUCURBITACEE Corynespora casiicola (Berk. Infecţia are loc prin stomate sau prin străpungerea . La plăntuţele tinere. pe frunze apar pete izolate. la început de dimensiuni reduse. din anul 1942 – 1943. închise la culoare. la suprafaţa petelor se formează un mucegai brun-negricios. ies prin stomate conidiofori erecţi. mărginite de un halo verde-gălbui. În condiţii de umiditate ridicată. asigurându-se astfel formarea de condens pe frunze. Mai târziu. de formă neregulată.) Weir (sin. de Tr. în majoritatea ţărilor din Europa (Franţa. cu temperaturi de 10-12°C. uşor cufundate în ţesut. Olanda. care se ofileşte şi se zbârceşte.) Arsura brună a frunzelor prezentă. În cazurile în care petele confluează. Germania.

Evitarea producerii condensului pe frunze prin aerisiri la timp şi prin încălzirea serei în timpul nopţii.2 % (Mancozeb 800. fără ca frunzele să-şi schimbe în prealabil culoarea normală. Asia şi America de Nord. caz în care se produce înmuierea tulpiniţei în zona de contact cu solul. pe o distanţă de 80-90 cm. Novozir MN 80. boală vasculară foarte păgubitoare pentru culturile de castraveţi din spaţiile protejate. de apa de ploaie etc. Rafailă şi M. Nemispor. de către C. OFILIREA (FUZARIOZA) CASTRAVEŢILOR Fusarium oxysporum f.. care are loc la temperaturi ridicate. iar de la an la an rezistă ca şi conidii sau ca miceliu în resturile de plante atacate. . Întotdeauna apariţia miceliului la exterior este precedată de necrozarea ţesuturilor scoarţei. Ofilirea apare în toate fazele de dezvoltare a plantelor însă cel mai frecvent în faza de înflorire-fructificare. Răsadurile pot fi atacate îndată după repicare (în a 2-a sau a 3-a zi). apoi ofilirea şi căderea plăntuţelor. care se exteriorizează prin apariţia pe tulpină a unor benzi de culoare galbenă-brună. De obicei. Măsuri de prevenire şi combatere.ţesuturilor subţiri. cu aspect de vată. Incubaţia durează 4-5 zile.2 % sau cu Dithane M 45 – 0. când temperatura scade sub 15°C. înainte de începerea plantării.sp. dezinfectarea solului pe cale termică. În România a fost semnalată prima dată. plantele pier în câteva zile. În sere şi solarii se recomandă strângerea şi distrugerea resturilor vegetale de la defrişarea culturii precedente. În funcţie de temperatură şi de umiditate. ofilirea poate avea o evoluţie rapidă sau lentă. Simptome. verde. La apariţia bolii se vor face 1-2 tratamente foliare cu Euparen Multi – 0. În cazul ofilirii cu evoluţie rapidă. în dreptul nodurilor şi apoi şi pe internodii se dezvoltă un mucegai albicios. Pe măsură ce ofilirea se generalizează. aceste benzi încep de la baza plantei şi se extind în lungul tulpinii. cucumerinum Owen Ofilirea fuzariană. la suprafaţa căruia apar sporodochii de culoare roz-oranj (miceliu cu conidiofori şi conidii). în anul 1969. Vondozeb – 0. este semnalată în prezent în numeroase ţări din Europa. Costache. În perioada de vegetaţie se răspândeşte prin conidiile transportate de curenţii de aer.2 %).

Moniliales. De asemenea. scade şi fotosinteza cu circa 70 % faţă de plantele sănătoase. fiind invadate de miceliul ciupercii. putrezesc. cucumerinum. Baza tulpinii şi rădăcinile plantelor atacate nu prezintă nici o modificare externă. frunzele se usucă şi devin sfărâmicioase. la început albe. Miceliul ciupercii este constituit din hife septate. hifele ciupercii pot sa pătrundă din vase în scoarţă şi apoi în epidermă. de calitate necorespunzătoare care. începând cu cele bazale. ord. Pe tulpinile plantelor ofilite.În condiţii de temperatură mai scăzută în sol. atârnând de-a lungul tulpinii. ovoide sau elipsoidale. Într-o fază mai avansată a ofilirii în vase se poate observa prezenţa conidiilor şi clamidosporilor. oxysporum f. fenomen care începe întotdeauna cu frunzele inferioare şi progresează spre cele de la vârf. se observă uşor brunificarea pereţilor vaselor conducătoare.sp. nu mai apar sau sunt mai puţin evidente. având acoperite unele zone cu un mucegai albicios. cucumerinum Owen. 1986) şi o reducere a consumului de apă din sol. Tuberculariaceae. benzile galbene-brune. cu 3 septe. indiferent de forma de evoluţie. tipică traheomicozelor. caracteristice ofilirii cu evoluţie rapidă. F. brunificare ce scade în intensitate. situate la vârful acestora sau cel mai frecvent între nervuri. observându-se însă pe ţesuturile moarte şi în dreptul nodurilor un miceliu alb. sp. Costache. ca şi a gomelor şi tilelor. datorită prezenţei în interiorul lor a miceliului ciupercii. La nivelul nodurilor. În secţiuni transversale sau longitudinale în tulpinile şi peţiolul frunzelor plantelor atacate de F. afânat şi sporodochiile ciupercii de culoare roz-portocalie. Această ofilire se caracterizează prin îngălbeniri iniţiale ale frunzelor. Sporodochiile ciupercii sunt formate din microconidii şi din macroconidii. Pe măsură ce clorofila este distrusă şi necrozarea progresează. La plantele bolnave se constată o diminuare a intensităţii transpiraţiei (cu până la 51 % după M. urmate de necroze şi de debilitarea şi uscarea trepatată a plantelor. formând la exterior sporodochiile cu conidii tipice. face parte din clasa Hyphomicetes. apoi capătă nuanţe de violet. fam. Agentul etiologic. deseori. în decurs de 1-3 luni. majoritatea neseptate. rar cu 1 sau 2 . oxysporum f. Microconidiile sunt incolore. care stânjenesc circulaţia apei în plantă. plantele se ofilesc lent. Plantele atacate formează un număr redus de fructe. dispărând spre vârful plantelor.

în plantă se face prin perii absorbanţi şi prin leziunile de pe vârful rădăcinilor produse în timpul lucrărilor de întreţinerea culturii. Macroconidiile sunt fusiforme. prin penetrarea scoarţei.septe.7 µm. Ca organe de rezistenţă. în care. Declanşarea infecţiilor este favorizată de temperatura solului în jur de 29°C. Măsuri de prevenire şi combatere. Fusarium oxysporum f. în jurul bazei tulpinii cu fungicidele sistemice menţionate mai sus în concentraţie de 0. de 5-13. Bavistin 50 DF sau Carbendazim 500 SC în concentraţie de 0.05 – 0. evoluţia bolii este foarte rapidă. de 6.3-11. în special în ciclul II de cultură. sau Vapam 1200-1500 l/ha). în sere. În cazuri mai rare. la temperaturi mai scăzute. După repicare se va aplica o stropire a plantelor şi ghivecelor cu suspensie de Topsin 70 PU.1-4. în special în ciclul II de cultură. curbate.05 – 0. cucumerinum dezvoltă la temperaturi cuprinse între 8 şi 38°C.8 x 3.5 l la .4-46. cu un optimum la 28°C. După plantare se vor efectua 3-4 tratamente preventive la sol. cucumerinum. Udarea plantelor. Producerea răsadului de castraveţi să se facă numai în sere amenajate special ca înmulţitor. incolore. globuloşi sau ovoidali.1 %. de nematozi sau insecte. subţiate spre capete. rezultate din germinarea conidiilor sau a clamidiosporilor. Plantele care se ofilesc se vor îndepărta zilnic din culturi pentru prevenirea sporulării ciupercii pe tulpini şi răspândirea conidiilor în culturi de către curenţii de aer şi de apa de irigare.6 µm. Cercetările efectuate până în prezent au pus în evidenţă prezenţa mai multor rase de Fusarium oxysporum f. la această temperatură în sol. Astfel de condiţii se întâlnesc în sere.7 µm. prevăzuţi cu perete gros şi neted. singulari sau perechi. ciuperca formează numeroşi clamidospori.1 %. În cazuri mai rare trasnmiterea de la un ciclu la altul se realizează şi prin sămânţă.3 x 5-10. se va face prin aspersie în reprize scurte pentru a se evita excesul de umiditate. Repicatul să se execute cu multă atenţie pentru a nu se leza rădăcinile cu ocazia dislocării răsadului. Pătrunderea filamentelor miceliene. cât şi de toxinele elaborate de patogen.sp. majoritatea cu 3 septe. unicelulari. de umiditatea ridicată a solului şi de infestarea cu nematozi.sp. ciuperca poate pătrunde în rădăcină şi în mod direct. terminali sau intercalari.5 x 2. de 20. gome şi tile.5-3. Ofilirea plantelor este produsă atât de astuparea mecanică a vaselor conducătoare de către miceliu. în prealabil pământul se va dezinfecta termic la 95-98°C timp de 60 minute sau chimic cu produse fumigante (Basamid – 500 kg/ha. utilizându-se 0. Di-Trapex – 600-700 l/ha.

. maxima şi Benincasa cerifera (după Cristina Raicu şi colab.2 SL – 0.5 litri suspensie la o plantă. iar frunzele se usucă şi atârnă în lungul tulpinii. se manifestă în faza de înflorire-fructificare. mată. Plantele atacate dau producţii mai mici.plantă. în cantitate de 0. Rădăcinile plantelor atacate nu prezintă brunificări vizibile la exterior. boala afectează toate speciile de cucurbitacee (castraveţi. formând fructe mici care se îngălbenesc. Cu ocazia defrişării culturilor toate resturile de plante vor fi distruse prin ardere. se ofilesc şi au culoare verde-închis. iar următoarele 2-3 la intervale de 20-30 zile în ciclul I de cultură şi la 20-25 zile în ciclul al II-lea.: Cucurbita ficifolia. mai accentuat pe o parte a limbului sau între nervuri. Întrucât imediat după plantare poate apare şi atacul ciupercii Pythium sp. cucumerinum. cultivate în spaţii protejate. oxysporum f. de calitate necorespunzătoare. Costache. cât şi spre baza ei. plantele atacate fructifică puţin.). Rafailă şi M. ca de ex. iar cele mari nu s maturează. Procesul de ofilire se extinde atât spre vârful plantei. .a. Semnalată în multe ţări din Europa şi Asia. unde frecvenţa atacului ajunge uneori până la 5 %. se brunifică şi se usucă. VEŞTEJIREA (VERTICILIOZA) CASTRAVEŢILOR Verticillium dahliae Kleb. De regulă. pepeni.05 %. peţiolurile frunzelor se îngălbenesc.sp. pentru combaterea fuzariozei. începând cu cele de la jumătatea vrejului şi prin stânjenirea creşterii plantelor.. de către C. care produce căderea plăntuţelor. se practică producerea de răsaduri de castraveţi altoite pe alte specii de cucurbitacee rezistente la F. Simptome. dovlecei ş. Ultimele frunze care se ofilesc sunt cele din vârful plantei şi de pe lăstarii laterali.15 % sau Proplant 72. 1982). pieirea plantei survenind lent şi ireversibil. prin ofilirea şi îngălbenirea frunzelor. C. în culturile de castraveţi din spaţiile protejate. în anul 1969. Într-o fază avansată a bolii. În Franţa şi în Olanda. verticilioza. verticilioza a fost identificată. Este indicat apoi să se respecte rotaţia culturilor de castraveţi cu legume solanacee sau cu flori. se subţiază şi se zbârcesc.15 %. Ca şi fuzarioza. În România. la primul tratament se va adăuga în suspensie Previcur 607 SL – 0. Primul tratament se face la 5-6 zile după plantare. folosindu-se concentraţia de 0.

unele vase conducătoare sunt astupate cu gome. constituiţi din celule cu pereşi îngroşaţi. o reprezintă seminţele. septat. Agentul etiologic. mai frecvent pe peţioluri şi pe limbul frunzelor. care se desprind uşor de conidiofori fiind antrenate de vânt. În timpul perioadei de vegetaţie. în care rezistă ca microscleroţi. În acelaşi vas tilele exclud prezenţa miceliului şi invers. prin tulpină. cu 2-4 verticile etajate. Pătrunderea patogenului în plante are loc prin leziunile produse pe rădăcini sau în zona coletului în timpul lucrărilor de întreţinere a culturilor sau de nematozi şi insecte. Această ciupercă este un parazit tipic al vaselor conducătoare. Verticilium dahliae Kleb. Microscleroţii apar în urma înmuguririi şi a ramificării repetate a hifelor ciupercii. O altă sursă de transmitere a bolii. În stadiul avansat al bolii în vase se observă conidii şi microscleroţi.5-5. de 92-250 x 50-80 µm. dacă sunt puse în condiţii de umiditate ridicată. ciuperca produce numeroşi microscleroţi globuloşi. apa de irigaţie. . care este mai extinsă. iar de la an la an se transmite prin sol. ploi. La capătul fialidelor se formează numeroase conidii ovoide. de mică importanţă faţă de sol. patogenul se răspândeşte cu ajutorul conidiilor vehiculate de apa de ploaie sau de irigaţie. de umiditatea ridicată a solului. cilindrice. La suprafaţa tulpinilor bolnave apar. După apariţia ofilirii plantelor. fam. Durata perioadei de incubaţie este de 20-30 zile. unicelulare. Ca organe de rezistenţă. la diferite niveluri. Mucedinaceae. neramificaţi. Moniliales. tile sau cu miceliu. conidiofori drepţi.5-3 µm. fiind favorizate de temperaturi ale solului cuprinse între 20 şi 25°C. alcătuite din 3-5 ramuri scurte (fialide). incolori. incolore. face parte din clasa Hyphomycetes (Fungi imperfecti). ciuperca sporulează. dar mai puţin evidentă decât în cazul fuzariozei.În secţiuni transversale. septaţi. Prezintă un miceliu incolor. La plantele bolnave se constată importante modificări fiziologice şi biochimice care constau în diminuarea intensităţii transpiraţiei cu peste 50 % şi a fotosintezei cu peste 75 %.. ord. se observă brunificarea pereţilor vaselor conducătoare (a xilemului). În partea bazală a tulpinii.5 x 1. producând noi infecţii la plantele cu care ajung în contact. subţire. de infestarea cu nematozi şi de excesul de azot. Infecţiile se mai pot produce şi prin penetrarea ţesuturilor. de 2.

Pe colet apar la început pete mici.25 % (3-5 l/m2).. În condiţii de umiditate excesivă (peste 90 %).). vinete. Infecţia se realizează din sol. ALTE CIUPERCI CARE PRODUC PAGUBE LA CUCURVITACEE CĂDEREA ŞI PUTREZIREA PLĂNTUŢELOR Pythium debaryanum Hesse Atacă frecvent răsadurile de castraveţi şi pepeni galbeni care se produc pentru culturile din sere şi solarii. Măsurile şi tratamentele indicate în combaterea ciupercii Fusarium oxysporum f. cucumerinum sunt eficace şi împotriva acestei boli. zona din dreptul coletului se acoperă cu un puf fin. . evitarea excesului de umiditate.a. Chenopodium. cad la pământ şi putrezesc în foarte scurt timp. care atacă numeroase specii cultivate (castraveţi. pătrunderea are loc prin leziuni sau prin străpungerea directă a ţesuturilor care sunt în contact cu solul. aerisire.sp. Boala se previne prin tratarea seminţei cu Previcur 607 SL – 20 ml/tonă săm. pepeni. Amaranthus. tomate. şi prin stropirea stratului germinativ. se extind. Urtica ş. Atacul apare în faza de germinare a seminţelor şi în timpul răsăririi. se zbârceşte şi se înnegreşte. dahliae este o ciupercă de sol.V. ardei. Măsuri de prevenire şi combatere. după semănat cu Previcur 607 SL – 0. albicios (miceliul şi fructificaţiile ciupercii). Plăntuţele atacate se ofilesc. Baza tulpiniţei se subţiază. cartof etc. de culoare verde-măslnie. Erigeron. care evoluează rapid. până în stadiul de 4-5 frunze şi se manifestă în zona coletului şi pe partea superioară a rădăcinilor. se brunifică şi înconjoară tulpiniţa de jur-împrejur.) şi spontane (Taraxacum. unde ciuperca se dezvoltă ca saprofit.

de 17-35 x 9-23 µm.PUTREGAIUL NEGRU AL RĂDĂCINILOR Phomopsis sclerotioides Kest. pepeni galbeni şi pepeni verzi. caz în care ţesuturile atacate se colorează în crem-pal sau verde-pal. La suprafaţa rădăcinilo atacate se observă pete de formă lenticulară. Boala se întâlneşte în culturile forţare de castraveţi şi pepeni galbeni.. Infecţia fructelor se poate realiza şi prin răni. În condiţii de umiditate ridicată. Anglia. producând pagube. în timpul transportului şi valorificării. Rezistă de la un ciclu la altul ca scleroţi în resturile de plante din sol. zona centrală a petelor se înnegreşte şi se acoperă adesea de numeroase punctişoare mici. manifestându-se prin stagnarea în creştere. Treptat. la temperaturi cuprinse între 17 şi 25°C. picnosporii care ajung gazde produc noi infecţii. picnidiile ciupercii.). ce pot ajunge până la 50 % din recoltă. urmată de ofilirea totală fără ca frunzele să se îngălbenească. putrezirea se extinde rapid şi la fruct. cilindrici. la temperaturi sub 13°C. În cazul în care este atacat şi pedunculul. Fiind o ciupercă de sol. fructele vor fi menţinute. ca urmare a distrugerii sistemului radicular. Aceste simptome sunt consecinţa distrugerii parţiale sau totale a rădăcinilor. perioada de incubaţie fiind de 5-7 zile. de apa de irigare. În perioada de vegetaţie sunt eficace tratamentele recomandate pentru combaterea . negre. la suprafaţa fructelor se dezvoltă un mucegai cenuşiu-negricios. evitarea rănirii plantelor în timpul efectuării lucrărilor culturale şi a fructelor cu ocazia recoltării şi transportării. apa de ploaie. Primele simptome ale bolii apar după 3-4 săptămâni de la plantare. care se înnegreşte şi se mumifică. Pentru prevenirea bolii se va aplica rotaţia pe 3-4 ani. bruni. Franţa etc. Îndată după recoltare. delimitate de o barieră de pseudoscleroţi de culoare neagră. insecte etc. Ciuperca prezintă picnidii de tip Phomopsis. în multe ţări europene (Olanda. cu capetele rotunjite. Primele simptome constau în brunificarea şi zbârcirea vrejilor care încep să se degradeze în dreptul petelor. combaterea se realizează prin aplicarea măsurilor menţionate în cazul fuzariozei. Vehiculaţi de curenţii de aer. Picnosporii sunt bicelulari. Diplodina gossypina Cooke produce putregaiul vrejilor de castraveţi.

a măsurilor de igienă culturală. rar uniseptaţi. de culoare brunănegricioasă. frunzele se zbârcesc. se veştejesc şi se usucă. Alternaria pluriseptata (Karst. . albicioase. După recoltare se vor distruge resturile de plante. Conidiile sunt în formă de butelie. rămase pe câmp. galbeni-brunii la bază. de 30-45 x 4-6 µm. unghiulare. Apariţia bolii se previne prin aplicarea rotaţiei. Iernează în resturile atacate. distrugerea resturilor rămase după recoltare şi arătura de toamnă.antracnozei cucurbitaceelor. iau un aspect băşicat. În partea centrală a petelor apar conidioforii şi conidiile ciupercii. de 21-66 x 9-16 µm. produce pătarea şi băşicarea frunzelor de castraveţi. grupaţi în fascicule. În ultimul stadiu al bolii. cu 3-8 septe transversale şi 2-5 longitudinale. et Hariot x Peack) Jorst. manifestându-se prin pete mici. Deseori petele confluează şi acoperă porţiuni mari din frunze. mărginite de o zonă brună-roşcată. simpli. lucrare urmată de arătura adâncă. mai deschişi în partea superioară. ei sunt drepţi sau sinuoşi. de 2-5 mm. Conidioforii ies prin stomate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful