Sunteți pe pagina 1din 179

Cuprins

0.1 Prefat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . vi
1 Sisteme de ecuat ii diferent iale ordinare de ordinul ntai 1
1.1 Sisteme de ecuat ii diferent iale ordinare de ordinul ntai neliniare sub forma normala . . . . . . . 1
1.1.1 Legatura cu ecuat iile diferent iale de ordinul n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.1.2 Integrale prime. Solut ie generala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.2 Sisteme diferent iale sub forma simetrica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.3 Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.3.1 Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare si omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.3.2 Matrice fundamentala a unui sistem omogen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.3.3 Determinantul lui Wronski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.3.4 Solut ia generala a sistemului omogen de ecuat ii diferent iale liniare . . . . . . . . . . . . . 17
1.4 Sisteme neomogene de ecuat ii diferent iale liniare de ordinul ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.5 Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i constant i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai 25
2.1 Ecuat ii liniare cu derivate part iale de ordinul ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.1.1 Denit ii. Suprafet e integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.1.2 Sistem caracteristic. Curbe caracteristice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.1.3 Solut ia generala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
2.1.4 Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.2 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai, cuasiliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.2.1 Solut ia generala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.2.2 Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3 Elemente de teoria campurilor 41
3.1 Campuri scalare. Curbe si suprafet e de nivel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
3.2 Derivata dupa o direct ie si gradientul unui camp scalar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3.3 Campuri vectoriale. Linii si suprafet e de camp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3.4 Integrale cu vectori si campuri scalare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3.4.1 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
3.4.2 Integrale de suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.4.3 Integrale triple (de volum) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.4.4 Formula integrala GaussOstrogradski. Consecint e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.4.5 Camp potent ial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
3.5 Divergent a unui camp vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
3.6 Rotorul unui camp vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
3.7 Reguli de calcul cu operatorul lui Hamilton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
3.8 Formule integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
4 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul al doilea 71
4.1 Ecuat iile zicii matematice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
4.2 Tipuri de ecuat ii cu derivate part iale de ordinul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
4.3 Reducerea la forma canonica a ecuat iilor de tip hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
4.4 Reducerea la forma canonica a ecuat iilor de tip parabolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
iii
4.5 Reducerea la forma canonica a ecuat iilor de tip eliptic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
5 Ecuat ii cu derivate part iale de tip hiperbolic 85
5.1 Ecuat ia coardei vibrante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
5.2 Metoda lui dAlembert de integrare a ecuat iei omogene a coardei vibrante innite . . . . . . . . . 86
5.3 Metoda alternativa de deducere a formulei lui dAlembert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
5.4 Unicitatea solut iei problemei Cauchy pentru coarda vibranta innita . . . . . . . . . . . . . . . . 90
5.5 Metoda separarii variabilelor de integrare a ecuat iei omogene a coardei vibrante nite . . . . . . 90
5.6 Integrarea ecuat iei neomogene a coardei vibrante nite cu condit ii la limita omogene . . . . . . . 94
5.7 Integrarea ecuat iei neomogene a coardei vibrante nite cu condit ii la limita neomogene . . . . . . 96
5.8 Principiul lui Duhamel pentru determinarea unei solut ii particulare a ecuat iei neomogene a
coardei vibrante nite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
5.9 Ecuat ia de echilibru a unei membrane elastice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
5.10 Ecuat ia de miscare a unei membranei elastice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
5.11 Oscilat iile libere ale unei membrane elastice circulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
6 Probleme de tip difuzie (Ecuat ii de tip parabolic) 107
6.1 Ecuat ia diferent iala a propagarii caldurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
6.1.1 Condit ie init iala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
6.1.2 Condit ii pe frontiera sau condit ii la limita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
6.2 Alte ecuat ii de tip difuzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
6.2.1 Caldura superciala pierduta, proport ionala cu diferent a de temperatura . . . . . . . . . 110
6.2.2 Ecuat ia difuzieconvect ie a poluarii apelor subterane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
6.3 Proprietat i ale solut iilor problemelor de propagare a caldurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
6.4 Propagarea caldurii ntro bara de lungime nita cu condit ii la limita si init iale neomogene, n
absent a surselor interne de caldura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
6.5 Propagarea temperaturii ntro bara izolata termic, cu condit ie init iala nenula si n absent a
surselor de caldura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
6.6 Propagarea caldurii ntro bara nita, cu date la limita si init iale nule, n prezent a surselor interne
de c aldura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
6.7 Propagarea caldurii ntro bara nita, cu condit ii la limita si init iale neomogene, n prezent a unei
surse interne de caldura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
6.8 Principiul lui Duhamel pentru determinarea unei solut ii particulare a ecuat iei neomogene a
propagarii temperaturii ntro bara de lungime nita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
6.9 Problema Cauchy pentru ecuat ia propagarii caldurii ntro dimensiune spat iala . . . . . . . . . . 123
6.10 Problema Cauchy a ecuat iei propagarii caldurii n n dimensiuni spat iale. Solut ie fundamentala . 128
6.11 Propagarea caldurii ntro bara omogena de lungime nita, a carei suprafat a laterala este izolata
termic si ale carei extremitat i schimba caldura cu exteriorul prin convect ie . . . . . . . . . . . . . 131
7 Ecuat ii de tip eliptic 133
7.1 Ecuat ia lui Laplace si ecuat ia lui Poisson. Solut ie fundamentala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
7.2 Proprietat ile fundamentale ale funct iilor armonice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
7.3 Formule de reprezentare integral a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
7.3.1 Formule de reprezentare integrala ale funct iilor de clasa C
1
si C
2
. . . . . . . . . . . . . . 138
7.3.2 Formula de reprezentare integrala a unei funct ii armonice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
7.4 Formule de medie ale unei funct ii armonice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
7.5 Principiu de extrem pentru funct ii armonice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
7.6 Problema Dirichlet si problema Neumann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
7.7 Funct ia lui Greeen a problemei Dirichlet pentru ecuat ia lui Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
7.8 Potent ialul de masa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
7.9 Potent ialii de simplu strat si dublu strat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
7.10 Problema Dirichlet interioara pentru cerc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
8 Probleme si exercit ii propuse 159
8.1 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
8.2 Exercit ii propuse cu indicat ii si raspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
8.3 Probleme cu condit ii init iale si la limita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
Index de not iuni 167
Bibliograe 173
0.1 Prefat a
Cartea de fat a a fost elaboratan cadrul proiectului POSDRU/56/1.2/S/32768, Formarea cadrelor didactice
universitare si a student ilor n domeniul utilizarii unor instrumente moderne de predarenvat areevaluare
pentru disciplinele matematice, n vederea crearii de competent e performante si practice pentru piat a muncii.
Finant at din Fondul Social European si implementat de catre Ministerul Educat iei, Cercetarii, Tineretului
si Sportului, n colaborare cu The Red Point, Oameni si Companii, Universitatea din Bucuresti, Universitatea
Tehnica de Construct ii din Bucuresti, Universitatea Politehnica din Bucuresti, Universitatea din Pitesti,
Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi din Iasi, Universitatea de Vest din Timisoara, Universitatea Dunarea
de Jos din Galat i, Universitatea Tehnica din ClujNapoca, Universitatea 1 Decembrie 1918 din AlbaIulia,
proiectul contribuie n mod direct la realizarea obiectivului general al Programului Operat ional Sectorial de
Dezvoltare a Resurselor Umane POSDRU si se nscrie n domeniul major de intervent ie 1.2 Calitate n
nvat amantul superior.
Proiectul are ca obiectiv adaptarea programelor de studii ale disciplinelor matematice la cerint ele piet ei
muncii si crearea de mecanisme si instrumente de extindere a oportunitat ilor de nvat are. Evaluarea nevoilor
educat ionale obiective ale cadrelor didactice si student ilor legate de utilizarea matematicii n nvat amantul
superior, masterate si doctorate precum si analizarea ecacitat ii si relevant ei curriculelor actuale la nivel de
performant a si ecient a, n vederea dezvoltarii de cunostint e si competent e pentru student ii carenvat a discipline
matematice n universitasi, reprezinta obiective specice de interes n cadrul proiectului.
Dezvoltarea si armonizarea curriculelor universitare ale disciplinelor matematice, conform exigent elor de
pe piat a muncii, elaborarea si implementarea unui program de formare a cadrelor didactice si a student ilor
interesat i din universitat ile partenere, bazat pe dezvoltarea si armonizarea de curriculum, crearea unei baze de
resurse inovative, moderne si funct ionale pentru predareanvat areaevaluarean disciplinele matematice pentru
nvat amantul universitar sunt obiectivele specice care au ca raspuns materialul de fat a.
Formarea de competent e cheie de matematica si informatica presupune crearea de abilitat i de care ecare
individ are nevoie pentru dezvoltarea personala, incluziune sociala si insert ie pe piat a muncii. Se poate constata
nsa ca programele disciplinelor de matematica nu au ntotdeauna n vedere identicarea si sprijinirea elevilor
si student ilor potent ial talentat i la matematica. Totusi, studiul matematicii a evoluat n exigent e pana a
ajunge sa accepte provocarea de a folosi noile tehnologii n procesul de predarenvat areevaluare pentru a face
matematica mai atractiva.

In acest context, analiza exibilitat ii curriculei, nsot ita de analiza metodelor si
instrumentelor folosite pentru identicarea si motivarea student ilor talentat i la matematica ar putea raspunde
deopotriva cerint elor de masa, cat si celor de elita.
Viziunea pe termen lung a acestui proiect preconizeaza determinarea unor schimbari n abordarea fenomenu-
lui matematic pe mai multe planuri: informarea unui numar cat mai mare de membri ai societat ii n legatura cu
rolul si locul matematicii n educat ia de baza n instruct ie si n descoperirile stiint ice menite sa mbunatat easca
calitatea viet ii, inclusiv popularizarea unor mari descoperiri tehnice, si nu numai, n care matematica cea mai
avansata a jucat un rol hotarator. De asemenea, se urmareste evident ierea unor noi motivat ii solide pentru
nvat area si studiul matematicii la nivelele de baza si la nivel de performant a; stimularea creativitat ii si for-
marea la viitorii cercetatori matematicieni a unei atitudini deschise fat a de nsusirea aspectelor specice din alte
stiint e, n scopul participarii cu succes n echipe mixte de cercetare sau a abordarii unei cercetari inter si multi
disciplinare; identicarea unor forme de pregatire adecvata pentru viitorii student i ai disciplinelor matematice,
n scopul utilizarii la nivel de performant a a aparatului matematic n construirea unei cariere profesionale.
Lucrarea reecta eforturile autorilor n cadrul acestui proiect si experient a lor n predarea matematicii n
general si a ecuat iilor cu derivate part iale n special la facultat ile de inginerie cu prol tehnic din Universitatea
Tehnica Gheorghe Asachi din Iasi si respectiv Universitatea din Pitesti.
Lucrarea mbina n mod armonios prezentarile teoretice cu exemple semnicative, facilitand student ilor,
cadrelor didactice, matematicienilor, inginerilor, cercetatorilor etc. cunoasterea, aprofundarea si utilizarea aces-
tui foarte important domeniu al matematicilor, reprezentat de ecuat iile cu derivate part iale.
Autorii sau straduit sa realizeze un material de studiu unitar n domeniul ecuat iilor cu derivate part iale si
spera ca aceasta lucrare elaborata n cadrul proiectului mai sus ment ionat va contribui la o mai buna ntelegere
si asimilare a cunostint elor de matematic a si la aplicarea lor n practica.
Autorii
Capitolul 1
Sisteme de ecuat ii diferent iale ordinare
de ordinul ntai
1.1 Sisteme de ecuat ii diferent iale ordinare de ordinul ntai neliniare
sub forma normala
Forma generala a unui sistem de n ecuat ii diferent iale ordinare de ordinul ntai sub forma normala
este
_

_
y

1
= f
1
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
),
y

2
= f
2
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
),

y

n
= f
n
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
).
(1.1)
Pentru un astfel de sistem se utilizeaza si denumirea de sistem diferent ial .
Necunoscutele sistemului (1.1) sunt funct iile reale y
1
, y
2
, . . . , y
n
care depind de variabila reala x si sunt
denite pe un intervalul real nchis I. Funct iile date f
i
, i = 1, 2, . . . , n, sunt continue mpreuna cu derivatele
lor part iale de ordinul ntai n domeniul nchis I D, unde D R
n
. Funct iile necunoscute ale unui sistem
diferent ial sunt numite deseori variabile dependente, iar x se numeste variabila independent a.
Daca se introduc funct iile vectoriale
y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
), f = (f
1
, f
2
, . . . , f
n
), y

= (y

1
, y

2
, . . . , y

n
),
atunci sistemul diferent ial (1.1) se scrie n forma vectoriala
y

= f (x, y).
1.1.1 Legatura cu ecuat iile diferent iale de ordinul n
Teorema 1.1.1. Un sistem de forma (1.1) este echivalent cu o ecuat ie diferent iala ordinara de ordinul n sub
forma normal a.
Demonstrat ie. Fie data o ecuat ie diferent iala ordinara de ordinul n sub forma normala
y
(n)
= f(x, y, y

, y

, . . . , y
(n1)
). (1.2)
1
2 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Daca introducem funct iile necunoscute
y
1
= y, y
2
= y

, , y
n
= y
(n1)
(1.3)
si t inem cont de ecuat ia (1.2) obt inem sistemul de ecuat ii diferent iale ordinare de ordinul ntai sub forma normala
_

_
y

1
= y
2
,
y

2
= y
3
,
,
y

n1
= y
n
,
y

n
= f(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
).
(1.4)
Din modul cum a fost obt inut sistemul (1.4) se vede ca daca y este o solut ie a ecuat iei (1.2), atunci
y
1
, y
2
, . . . , y
n
este o solut ie a sistemului (1.4) si reciproc, daca y
1
, y
2
, . . . , y
n
este o solut ie a sistemului (1.4), iar
funct iile y
1
, y
2
, . . . , y
n
sunt cele din (1.3), atunci y
1
= y este o solut ie a ecuat iei (1.2).
Reciproc, sa aratam cum studiul unui sistem de ecuat ii diferent iale de forma (1.1) se reduce la studiul unei
ecuat ii diferent iale de forma (1.2). Pentru simplicarea calculelor vom considera cazul n = 3. Fie deci sistemul
diferent ial
_

_
y

1
= f
1
(x, y
1
, y
2
, y
3
),
y

2
= f
2
(x, y
1
, y
2
, y
3
),
y

3
= f
3
(x, y
1
, y
2
, y
3
).
(1.5)
Derivand prima ecuat ie din (1.5) n raport cu x, obt inem
y

1
=
f
1
x
+
f
1
y
1
y

1
+
f
1
y
2
y

2
+
f
1
y
3
y

3
. (1.6)

Inlocuind n (1.6) pe y

1
, y

2
, y

3
cu expresiile lor (1.5), gasim
y

1
= F
2
(x, y
1
, y
2
, y
3
), (1.7)
unde
F
2
(x, y
1
, y
2
, y
3
) =
f
1
x
+
f
1
y
1
f
1
+
f
1
y
2
f
2
+
f
1
y
3
f
3
.
Daca derivam acum ecuat ia (1.7) n raport cu x si t inem cont de (1.5), obt inem
y

1
= F
3
(x, y
1
, y
2
, y
3
), (1.8)
unde F
3
(x, y
1
, y
2
, y
3
) =
F
2
x
+
F
2
y
1
f
1
+
F
2
y
2
f
2
+
F
2
y
3
f
3
.
Din prima ecuat ie a sistemului (1.5) si din ecuat ia (1.7) se pot aa, n general, y
2
si y
3
funct ie de x, y
1
, y

1
si y

1
, care nlocuite n (1.8), conduce la ecuat ia diferent iala de ordinul trei sub forma normala
y

1
= F(x, y
1
, y

1
, y

1
),
ceea ce trebuia de demonstrat. q.e.d.
Exercit iul 1.1.1. Sa se ae solut ia generala a sistemului
_
y

= z,
z

= y.
Capitolul 1 Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordin 1 3
Solut ie. Daca derivam prima ecuat ie, obt inem y

= z

. Folosind a doua ecuat ie, gasim y

+ y = 0. Aceasta
ecuat ie este o ecuat ie diferent iala liniara de ordinul al doilea cu coecient i constant i omogena, care are ecuat ia
caracteristica r
2
+ 1 = 0 cu radacinile r
1,2
= i.
Ca atare, un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia diferent iala y

+ y = 0 este format din solut iile


y
1
= cos x si y
2
= sinx.
Solut ia generala a ecuat iei diferent iale y

+y = 0 este o combinat ie liniara de cele doua solut ii fundamentale


y = C
1
cos x +C
2
sinx.
Din prima ecuat ie a sistemului gasim si expresia lui z,
z = C
1
sinx +C
2
cos x
si astfel am obt inut solut ia generala a sistemului dat.
Exercit iul 1.1.2. Sa se reduca sistemul
_

_
dx
dt
= y,
dy
dt
= z,
dz
dt
= x
(1.9)
la o ecuat ie de ordin superior si sa se gaseasca apoi solut ia sa generala.
Solut ie. Procedand ca n reciproca Teoremei 1.1.1 se ajunge la ecuat ia diferent iala liniara de ordinul trei
cu coecient i constant i, omogena
x

x = 0 (1.10)
ce are ecuat ia caracteristica r
3
1 = 0 si radacinile caracteristice
r
1
= 1, r
2
=
1
2
+i

3
2
, r
3
=
1
2
i

3
2
.
Acestor radacini caracteristice le corespund solut iile fundamentale
x
1
(t) = e
t
, x
2
(t) = e

t
2
cos
t

3
2
, x
3
(t) = e

t
2
sin
t

3
2
.
Astfel, solut ia generala a ecuat iei (1.10) este
x = C
1
e
t
+e

t
2
_
C
2
cos
t

3
2
+C
3
sin
t

3
2
_
.
(1.11)
Folosind sistemul, constatam ca necunoscuta y se obt ine derivand pe x, iar funct ia z se obt ine derivandul
pe y. Se gaseste
_

_
y = C
1
e
t

1
2
e

t
2
_
(C
2
C
3

3) cos
t

3
2
+ (C
3
+C
2

3) sin
t

3
2
_
,
z = C
1
e
t

1
2
e

t
2
_
(C
2
+C
3

3) cos
t

3
2
+ (C
3
C
2

3) sin
t

3
2
_
.
(1.12)
Solut ia generala a sistemului (1.9) este data de (1.11) si (1.12).
4 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Exercit iul 1.1.3. Folosind metoda eliminarii sa se determine ecuat ia diferent iala liniara de ordinul trei cu
care este echivalent sistemul _

_
y

1
+ 9y
1
+ 12y
2
+ 5y
3
= 0,
y

2
5y
1
6y
2
3y
3
= 0,
y

3
y
1
4y
2
y
3
= 0.
(1.13)
Folosind rezultatul stabilit, sa se integreze sistemul (1.13).
Solut ie. Derivam prima egalitate din (1.13) si n rezultatul obt inut, y

1
= 9y

1
12y

2
5y

3
, nlocuim y

1
,
y

2
, y

3
cu valorile date n (1.13). Gasim
y

1
= 16y
1
+ 16y
2
+ 4y
3
. (1.14)
Procedand similar cu egalitatea (1.14), deducem
y

1
= 60y
1
80y
2
28y
3
. (1.15)
Consideram sistemul format din prima ecuat ie a sistemului init ial (1.13) si ecuat ia (1.14)
_
12y
2
+ 5y
3
= 9y
1
y

1
,
16y
2
+ 4y
3
= 16y
1
+y

1
,
(1.16)
n care necunoscutele sunt y
2
si y
3
.
Rezolvand sistemul algebric (1.16), gasim
_

_
y
2
=
11
8
y
1
+
1
8
y

1
+
5
32
y

1
,
y
3
=
3
2
y
1

1
2
y

3
8
y

1
.
(1.17)
Valorile lui y
2
si y
3
determinate n (1.17) le nlocuim n ecuat ia (1.15) si astfel gasim ca y
1
este solut ie a
ecuat iei diferent iale liniara si omogena, de ordin trei, cu coecient i constant i
y

+ 2y

4y

8y = 0. (1.18)
Ecuat ia caracteristica a ecuat iei diferent iale (1.18) este
r
3
+ 2r
2
4r 8 = 0,
radacinile sale ind r
1
= 2, r
2
= r
3
= 2. Radacinii caracteristice simple r
1
= 2 i corespunde solut ia
y
(1)
(x) = e
2x
, iar celei duble i corespund solut iile y
(2)
= e
2x
si y
(3)
= xe
2x
.
Solut iile astfel determinate formeaza un sistem fundamental de solut ii al ecuat iei diferent iale (1.18), deci
solut ia sa generala este
y(x) = C
1
y
(1)
(x) +C
2
y
(2)
(x) +C
3
y
(3)
(x).
Prin urmare, expresia lui y
1
este
y
1
= C
1
e
2x
+ (C
2
+C
3
x)e
2x
, (1.19)
unde C
1
, C
2
, C
3
sunt constante reale arbitrare.
Pentru determinarea funct iilor necunoscute y
2
si y
3
folosim expresiile (1.17), unde nlocuim pe y
1
, y

1
si y

1
asa cum rezulta din (1.19). Gasim
_
_
_
y
2
=
1
2
C
1
e
2x
(C
2
+
1
2
C
3
+C
3
x)e
2x
,
y
3
= C
1
e
2x
+ (C
2
+C
3
+C
3
x)e
2x
.
Capitolul 1 Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordin 1 5
Prin urmare, solut ia generala a sistemului (1.13) este
_

_
y
1
= C
1
e
2x
+ (C
2
+C
3
x)e
2x
,
y
2
=
1
2
C
1
e
2x
(C
2
+
1
2
C
3
+C
3
x)e
2x
,
y
3
= C
1
e
2x
+ (C
2
+C
3
+C
3
x)e
2x
.
Exercit iul 1.1.4. Sa se integreze sistemul diferent ial liniar de ordinul ntai omogen cu coefcient i constant i
_

_
y

1
= 2y
1
+y
2
+ 2y
3
,
y

2
= y
1
2y
3
,
y

3
= y
1
+y
2
+ 2y
3
.
(1.20)
Solut ie. Aplicand demonstrat ia reciprocei Teoremei 1.1.1, suntem condusi la ecuat ia
y

1
= 5y
1
+ 4y
2
+ 6y
3
. (1.21)
Derivand aceasta egalitate si nlocuind derivatele din membrul al doilea, obt inem
y

1
= 12y
1
+ 11y
2
+ 14y
3
. (1.22)
Cu prima ecuat ie a sistemului diferent ial (1.20) si ecuat ia (1.21) alcatuim sistemul
_
y
2
+ 2y
3
= y

1
2y
1
,
4y
2
+ 6y
3
= y

1
5y
1
,
din care se determina funct iile necunoscute y
2
si y
3
n funct ie de y
1
si derivatele y

1
, y

1
_
_
_
y
2
= y

1
3y

1
+y
1
,
y
3
=
1
2
y

1
+ 2y

3
2
y
1
.
(1.23)
Introducerea expresiilor lui y
2
si y
3
din (1.23) n egalitatea (1.22) conduce la ecuat ia diferent iala liniara de
ordinul al treilea, omogena si cu coecient i constant i
y

1
4y

1
+ 5y

1
2y
1
= 0, (1.24)
a carei ecuat ie caracteristica,
r
3
4r
2
+ 5r 2 = 0
are radacina dubla r
1
= r
2
= 1 si radacina simpla r
3
= 2. Acestor radacini caracteristice le corespund sistemul
fundamental de solut ii:
y
(1)
1
= e
x
; y
(2)
1
= xe
x
; y
(3)
1
= e
2x
. (1.25)
Solut ia generala a ecuat iei diferent iale (1.24) este combinat ia liniara de solut iile sistemului fundamental de
solut ii (1.25)
y
1
= (C
1
+C
2
x)e
x
+C
3
e
2x
. (1.26)
6 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Celelalte doua necunoscute ale sistemului (1.20) se determina din (1.23)
_
_
_
y
2
= (C
1
C
2
C
2
x)e
x
C
3
e
2x
,
y
3
= C
2
e
x
+
1
2
C
3
e
2x
.
(1.27)
Prin urmare, solut ia generala a sistemului (1.20) este reprezentata de funct iile date n (1.26) si (1.27).
Observat ia 1.1.1. Rezultatele stabilite pot obt inute ntrun alt mod din care rezulta o noua metoda de
rezolvare a sistemelor diferent iale de tipul (1.20) si anume metoda valorilor si vectorilor proprii.
1.1.2 Integrale prime. Solut ie generala

In ipotezele ment ionate pentru funct iile f


1
, f
2
, . . . , f
n
se poate demonstra ca exista o solut ie unica a sistemului
(1.1) care, pentru x = x
0
, ia valorile prescrise
y
i
(x
0
) = y
(0)
i
, i = 1, n, (1.28)
unde (x
0
, y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
) este un punct arbitrar din interiorul mult imii I D.
Fie aceasta solut ie
_

_
y
1
=
1
(x; x
0
, y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
),
y
2
=
2
(x; x
0
, y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
),
,
y
n
=
n
(x; x
0
, y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
).
(1.29)
Aceasta forma a solut iei pune n evident a dependent a sa de datele init iale y
(0)
1
, y
(0)
2
, ..., y
(0)
n
.
Geometric, (1.29) reprezinta ecuat iile parametrice ale unei curbe n spat iul liniar n dimensional R
n
,
care trece prin punctul M
0
(y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
). Curba se numeste curba integrala sau traiectorie a sistemului
diferent ial (1.1). Punctul M
0
se numeste punct init ial .
Fie acum un punct oarecare M(y
1
, y
2
, . . . , y
n
) , diferit de M
0
, corespunzator valorii x (a, b). Valorile
y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
si y
1
, y
2
, . . . , y
n
sunt legate prin relat iile (1.29).
Daca schimbam rolurile punctelor M
0
si M, deci M devine punct init ial, M
0
ind variabil, n baza
unicitat ii solut iei, curba integrala care trece prin M trece si prin M
0
. Prin urmare, avem
_

_
y
(0)
1
=
1
(x
0
; x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
),
y
(0)
2
=
2
(x
0
; x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
),
,
y
(0)
n
=
n
(x
0
; x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
).
(1.30)
Relat iile (1.30) arata ca sistemul (1.29) sa putut rezolva unic n raport cu valorile init iale y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
,
iar funct iile din membrul drept admit derivate part iale continue n raport cu x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
.
Cum datele init iale se pot alege arbitrar n interiorul lui D, notandule n (1.30) cu C
1
, C
2
, . . . , C
n
(constante
arbitrare), obt inem ansamblul de relat ii
_

1
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = C
1
,

2
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = C
2
,
,

n
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = C
n
,
(1.31)
Capitolul 1 Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordin 1 7
unde
i
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) =
i
(x
0
; x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
), iar x
0
este dat.
Dar relat iile (1.31) pot rezolvate n mod unic n raport cu variabilele y
1
, y
2
, . . . , y
n
, deci
_

_
y
1
=
1
(x; C
1
, C
2
, . . . , C
n
),
y
2
=
2
(x; C
1
, C
2
, . . . , C
n
),
,
y
n
=
n
(x; C
1
, C
2
, . . . , C
n
).
(1.32)
Relat iile (1.31) reprezinta solut ia generala sub form a implicita a sistemului (1.1).

In loc de solut ie generala se


utilizeaza si termenul de ansamblu de integrale prime sau integrala generala a sistemului. Oricare din ecuat iile
(1.31) se numeste integrala prima a sistemului (1.1).
Solut ia generala a sistemului diferent ial (1.1), sub forma explicita, este data de relat iile (1.32).
Din modul cum au fost deduse relat iile (1.31) constatam ca o funct ie (x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) este integrala prima
numai daca (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) verica sistemul (1.1).
Astfel, putem da doua denit ii echivalente pentru integrala prima a unui sistem de ecuat ii diferent iale
ordinare de ordinul ntai.
Denit ia 1.1.1. Se numeste integrala prima a sistemului de ecuat ii diferent iale (1.1) orice relat ie obt inuta
rezolvand n raport cu constantele arbitrare solut ia lui generala (1.32).
Asadar, oricare din relat iile (1.31) este o integrala prima a sistemului (1.1).

In baza existent ei si unicitat ii unei solut ii a sistemului (1.1) care trece printrun punct dat din interiorul
mult imii I D, rezolvarea n raport cu constantele arbitrare a relat iilor (1.32) este ntotdeauna posibila.
Denit ia de mai sus poate data numai dupa ce se cunoaste solut ia generala a sistemului.
Denit ia 1.1.2. Funct ia (x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
) : [a, b] D R este o integrala prima a sistemului (1.1) pe o
submult ime deschis a a mult imii [a, b] D, daca este de clas a C
1
(), nu este identic constanta dar
(x,
1
(x),
2
(x), . . . ,
n
(x)) constant,
dea lungul oricarei traiectorii y
1
=
1
(x), y
2
=
2
(x), . . . , y
n
=
n
(x) a sistemului (1.1).
Observat ia 1.1.2. Cu Denit ia 1.1.2 putem spune ca un sistem de ecuat ii diferent iale ordinare de ordinul
ntai admite o innitate de integrale prime deoarece funct ia
[
1
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
),
2
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
), . . . ,
n
(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
)],
unde este o funct ie arbitrara de integralele prime
i
, este la randul ei o integrala prima a sistemului (1.1).
Teorema 1.1.2. Rezolvarea sistemului (1.1) este echivalenta cu obt inerea a n integrale prime independente.
Demonstrat ie. Fie n integrale prime (1.31) independente funct ional, deci pentru care determinantul funct ional
D(
1
,
2
, . . . ,
n
)
D(y
1
, y
2
, . . . , y
n
)
,= 0.
Aplicand teorema de existent a si unicitate a sistemelor de funct ii denite implicit [13], din (1.31) deducem
relat iile (1.32) care constituie solut ia generala a sistemului. q.e.d.
8 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Observat ia 1.1.3. Cunoasterea unei singure integrale prime a sistemului (1.1) reduce rezolvarea sistemului la
n 1 ecuat ii cu n 1 funct ii necunoscute.

Intr-adev ar, din


1
(x; y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = C se poate exprima una din funct iile necunoscute, de exemplu y
n
, n
funct ie de x, y
1
, y
2
, . . . , y
n1
si C
y
n
= (x, y
1
, y
2
, . . . , y
n1
, C).

Inlocuindul n primele n 1 ecuat ii ale sistemului (1.1) obt inem un sistem de n 1 ecuat ii diferent iale cu
n 1 funct ii necunoscute.
Observat ia 1.1.4. Sistemul (1.1) este echivalent cu sistemul
dx
1
=
dy
1
f
1
=
dy
2
f
2
= =
dy
n
f
n
. (1.33)
Acest sistem este echivalent la randul sau cu cel obt inut prin nmult irea rapoartelor cu un acelasi factor,
care poate funct ie de n + 1 variabile, si anume x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
.

In cele ce urmeaza consideram ca numarul variabilelor este n si ca sunt notate cu x


1
, x
2
, . . . , x
n
, iar una
dintre ele este dependenta de celelalte n 1, ceea ce nseamna ca putem scrie sistemul de ecuat ii diferent iale n
forma
dx
1
X
1
(x)
=
dx
2
X
2
(x)
= =
dx
n
X
n
(x)
, (1.34)
unde x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), care se numeste forma simetrica a sistemului de n 1 ecuat ii diferent iale de ordinul
ntai cu n 1 necunoscute.
1.2 Sisteme diferent iale sub forma simetrica
Sa consideram sistemul simetric (1.34) n care funct iile X
i
sunt continue si au derivate part iale continue n
raport cu toate variabilele x
1
, x
2
, . . . , x
n
.
Conform paragrafului precedent, solut ia generala a sistemului simetric (1.34) este ansamblul
_

1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
1
,

2
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
2
,
,

n1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
n1
,
(1.35)
format din n 1 integrale prime oarecare independente funct ional, n sensul ca rangul matricei jacobiene al
funct iilor
1
,
2
, . . . ,
n1
este egal cu n 1 n interiorul mult imii de existent a a funct iilor X
1
, X
2
, . . . , X
n
.
Daca dorim sa trecem un sistem de la forma simetrica (1.34) la forma normala, este sucient sa alegem una
din variabile, de exemplu x
n
, ca variabila independenta.

In acest fel, din (1.34) avem
_

_
dx
1
dx
n
=
X
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
X
n
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
,
dx
2
dx
n
=
X
2
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
X
n
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
,
,
dx
n1
dx
n
=
X
n1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
X
n
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
.
(1.36)
Capitolul 1 Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordin 1 9
Observat ia 1.2.1. Pentru valorile init iale x
(0)
1
, x
(0)
2
, . . . , x
(0)
n
, valoarea funct iei X
n
nu trebuie sa se anuleze.
Daca acest lucru nu este posibil, alegem alta variabila independenta.
Teorema 1.2.1. Relat ia
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C (1.37)
este o integrala prima a sistemului simetric (1.34) daca si numai daca, dea lungul unei curbe integrale a
sistemului (1.36), avem
X
1
(x)

x
1
+X
2
(x)

x
2
+ +X
n
(x)

x
n
= 0, (1.38)
unde x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
).
Demonstrat ie. Daca funct ia din (1.37) este o integrala prima a sistemului (1.36), atunci dea lungul unei
curbe integrale a sistemului (1.36), (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) are o valoare constanta, deci diferent iala ei totala este nula
ceea ce conduce la

x
1
dx
1
+

x
2
dx
2
+ +

x
n
dx
n
= 0. (1.39)
Deoarece dea lungul unei curbe integrale diferent ialele dx
i
sunt proport ionale cu valorile funct iilor X
i
(vezi
(1.34)), avem (1.38).
Reciproc, din (1.38) rezulta (1.39) si deci d(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = 0 dea lungul unei curbe integrale, ceea ce
este echivalent cu (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) constanta pentru orice solut ie a sistemului (1.36). q.e.d.
Observat ia 1.2.2. Conform Denit iei 1.1.1, este o integrala prima a sistemului (1.36) sau a sistemului
simetric (1.34).
Observat ia 1.2.3. Singurele funct ii reale de n variabile reale care verica relat ia (1.38) sunt integralele prime
ale sistemului (1.34).
Din punct de vedere geometric, solut ia generala (1.35) reprezinta o familie de curbe obt inuta prin intersect ia
suprafet elor
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
i
, i = 1, n 1. Aceasta familie de curbe este inclusa n intersect ia domeniilor
de denit ie ale funct iilor X
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) si depinde de n 1 parametri C
1
, C
2
, . . . , C
n1
.
Aducerea unui sistem de ecuat ii diferent iale ordinare de ordinul ntai la forma simetrica este indicata pentru
aarea integralelor prime si, n consecint a, pentru aarea solut iei sale generale.
Exercit iul 1.2.1. Sa se determine solut ia generala a sistemului de ecuat ii diferent iale sub forma normala
_

_
dy
dx
=
z
(z y)
2
,
dz
dx
=
y
(z y)
2
, y ,= z ,= 0.
Solut ie. Forma simetrica a acestui sistem este
dx
(z y)
2
=
dy
z
=
dz
y
.
10 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Cautam doua combinat ii integrabile care sa poata furniza cele doua integrale prime independente.
O integrala prima se obt ine din ultimele doua rapoarte scrise n forma ydyzdz = 0 care implica d(y
2
z
2
) =
0 si deci y
2
z
2
= C
1
este prima integrala prima (o familie uniparametrica de cilindri hiperbolici cu generatoarele
paralele cu axa Ox).
Cea de a doua integrala prima se va obt ine dupa ce aplicam o proprietate a sirului de rapoarte egale. Astfel,
avem
dx
(z y)
2
=
dz dy
y z
.
Dupa simplicarea prin y z se obt ine
dx + (y z)d(y z) = 0,
care conduce la cea de a doua integrala prima 2x + (y z)
2
= C
2
(familie uniparametrica de cuadrice).
Solut ia generala a sistemului, sub forma implicita, este data de
_
y
2
z
2
= C
1
,
2x + (y z)
2
= C
2
si reprezinta o familie dublu parametrica de curbe n spat iu.
Exercit iul 1.2.2. Sa se determine solut ia generala a sistemului simetric
dx
2y(2a x)
=
dy
x
2
+z
2
y
2
4ax
=
dz
2yz
,
unde a R, x ,= 2a, y ,= 0 si z ,= 0.
Solut ie. Egalitatea rapoartelor extreme ne conduce la combinat ia integrabila
dx
x 2a
=
dz
z
,
care da integrala prima
x 2a
z
= C
1
.
Daca scriem aceasta egalitate n forma x C
1
z 2a = 0, constatam ca integrala prima reprezinta o familie de
plane paralele cu axa Oy.
O alta combinat ie integrabila este
xdx +ydy +zdz
y(x
2
+y
2
+z
2
)
=
dz
2yz
=
d(x
2
+y
2
+z
2
)
x
2
+y
2
+z
2
=
dz
z
,
din care se obt ine cea de a doua integrala prima
x
2
+y
2
+z
2
z
= C
2
.
Daca scriem rezultatul gasit n forma x
2
+ y
2
+ z
2
C
2
z = 0, constatam ca cea de a doua integrala prima
reprezinta o familie de sfere cu centrele pe axa Oz, tangente n origine planului xOy.
Solut ia generala a sistemului simetric este ansamblul celor doua integrale prime
_

_
x 2a
z
= C
1
,
x
2
+y
2
+z
2
z
= C
2
.
Asadar, curbele integrale sunt o familie dublu parametrica de cercuri n spat iu.
Capitolul 1 Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordin 1 11
Exercit iul 1.2.3. Sa se gaseasca solut ia generala a sistemului simetric
dx
x(x +y)
=
dy
y(x +y)
=
dz
(y x)(2x + 2y +z)
.
Solut ie. Din primele doua rapoarte se obt ine integrala prima
xy = C
1
. (1.40)
Vom cauta acum a doua combinat ie integrabila. Efectuand raportul dintre suma numaratorilor si suma
numitorilor primelor doua rapoarte, vom obt ine un raport egal cu al treilea
dx +dy
x
2
y
2
=
dz
(x y)(2x + 2y +z)
.
Dupa simplicarea cu x y, se obt ine
dx +dy
x +y
=
dz
2x + 2y +z
.
Efectuand diferent a numaratorilor pe diferent a numitorilor, obt inem un raport egal cu primul
dx +dy
x +y
=
dx +dy +dz
x +y +z
,
din care deducem
dx +dy
x +y
+
dx +dy +dz
x +y +z
= 0. Integrand, obt inem
(x +y)(x +y +z) = C
2
. (1.41)
Solut ia generala a sistemului este ansamblul integralelor prime (1.40) si (1.41).
1.3 Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare

In acest paragraf vom determina solut iile sistemelor de ecuat ii diferent iale liniare de ordinul ntai. Forma
generala a unui astfel de sistem este
_

_
y

1
+a
11
(x) y
1
+a
12
(x) y
2
+ +a
1n
(x) y
n
= f
1
(x),
y

2
+a
21
(x) y
1
+a
22
(x) y
2
+ +a
2n
(x) y
n
= f
2
(x),
,
y

n
+a
n1
(x) y
1
+a
n2
(x) y
2
+ +a
nn
(x) y
n
= f
n
(x).
(1.42)
Presupunem ca funct iile a
ij
si f
i
, i, j = 1, n, sunt continue pe intervalul [a, b].
Daca tot i f
i
(x) 0, i = 1, 2, . . . , n, spunem ca sistemul este omogen.

In caz contrar sistemul este neomogen.
Sistemul (1.42) se poate scrie n forma vectoriala
y

+e(A(x)Y ) = f (x), (1.43)


unde y : [a, b] R
n
este o funct ie vectoriala necunoscuta, de variabila reala, derivabila, care n baza canonica
din R
n
,
e
1
= (1, 0, . . . , 0), e
2
= (0, 1, . . . , 0), , e
n
= (0, 0, . . . , 1),
are coordonatele y
1
, y
2
, . . . , y
n
, e = (e
1
, e
2
, . . . , e
n
) R
n
R
n
R
n
= (R
n
)
n
, A(x) /
nn
(R) este o
matrice cu elementele a
ij
(x), Y este matricea cu o singura coloana si elemente coordonatele vectorului y, adica
y = eY, iar f = (f
1
, f
2
, . . . , f
n
) : [a, b] R
n
este funct ie vectoriala de o variabila reala, cunoscuta.
12 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Denit ia 1.3.1. Fie q un numar natural. Spunem ca funct ia vectoriala de variabila reala g = (g
1
, g
2
, . . . , g
n
) :
[a, b] R
n
este de clasa C
q
([a, b]) daca funct iile coordonate g
i
, i = 1, n, sunt continue si au derivate continue
pana la ordinul q inclusiv.
Mult imea C
q
([a, b]) este spat iu liniar real innit dimensional. Pentru C
0
([a, b]) vom folosi notat ia C([a, b]).
Denit ia 1.3.2. Se numeste solut ie a sistemului (1.43) funct ia vectoriala de variabila reala
= (
1
,
2
, . . . ,
n
) : [a, b] R
n
,
de clasa C
1
([a, b]), care satisface egalitatea

(x) +e(A(x)(x)) = f (x), () x [a, b],


unde este matricea coloana cu elementele
1
,
2
, . . . ,
n
.
1.3.1 Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare si omogene
Fie sistemul (1.43) si sa notam
L(y) = y

+e(A(x)Y ). (1.44)
Atunci sistemul (1.43), n forma omogena, se scrie
L(y) = 0, (1.45)
unde 0 este funct ia vectoriala identic nula 0 : [a, b] R
n
.
Teorema 1.3.1. Aplicat ia vectoriala L este un operator liniar denit pe spat iul vectorial C
1
([a, b]) si cu valori
n spat iul vectorial C([a, b]).
Demonstrat ie. Prima parte a teoremei este evidenta daca avem n vedere expresia (1.44) a operatorului L si
continuitatea funct iilor a
ij
.
Se vede apoi ca operatorul L are proprietatea
L(+) = L() +L(), (1.46)
oricare ar numerele si , reale sau complexe, si oricare ar funct iile vectoriale de variabila reala ,
C
1
([a, b]). q.e.d.
A integra sistemul liniar si omogen (1.43) de ecuat ii diferent iale ordinare de ordinul ntai, cu coecient i
variabili, nseamna a gasi toate solut iile lui. Observam ca daca y C
1
([a, b]) este o solut ie a sistemului
(1.45), atunci imaginea lui y prin operatorul L este elementul nul din C([a, b]). Prin urmare, mult imea solut iilor
sistemului (1.45) coincide cu nucleul operatorului liniar L, deci cu Ker L.
Operatorul L ind liniar, rezulta ca Ker L este un spat iu liniar, subspat iu liniar al spat iului liniar innit
dimensional C([a, b]).
Observat ia 1.3.1. Daca coecient ii sistemului omogen (1.45) sunt funct ii reale, iar funct ia vectoriala +i
este o solut ie complexa a sistemului omogen (1.45), atunci funct iile vectoriale de variabila reala si sunt
solut ii ale acestui sistem.
Capitolul 1 Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordin 1 13

Intr-adev ar, din (1.46) rezulta


L(+i) = L() +iL() = 0,
deoarece +i este o solut ie a sistemului. Cum L() si L() sunt funct ii reale, deducem L() = 0 si L() = 0,
adica funct iile reale si sunt solut ii ale sistemului (1.45).
Sa consideram un punct oarecare x
0
[a, b] si y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
numere reale arbitrare.
Problema lui Cauchy
1
pentru sistemul (1.45) consta n determinarea acelei solut ii y a sistemului care sa
verice condit ia lui Cauchy (condit ia init ial a)
y(x
0
) = y
(0)
, (1.47)
unde y
(0)
= (y
(0)
1
, y
(0)
2
, . . . , y
(0)
n
).
Teorema de existent a si unicitate [35] a solut iei problemei lui Cauchy pentru sistemul (1.45) pune n evident a
un element y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) Ker L care satisface condit ia (1.47).
Teorema 1.3.2. Mult imea KerL este un spat iu vectorial real de dimensiune n.
Demonstrat ie. Sa consideram mult imea de solut ii ale sistemului (1.45)
y
(1)
, y
(2)
, ..., y
(n)
(1.48)
care verica urmatoarele condit ii ale lui Cauchy
_

_
y
(1)
(x
0
) = (1, 0, 0, ..., 0),
y
(2)
(x
0
) = (0, 1, 0, ..., 0),
,
y
(n)
(x
0
) = (0, 0, 0, ..., 1)
(1.49)
si sa aratam ca elementele acestei mult imi, ca elemente ale spat iului Ker L, sunt liniar independente. Vom
demonstra prin reducere la absurd.
Presupunem deci ca solut iile sunt liniar dependente. Atunci exista constantele C
1
, C
2
, . . . , C
n
, nu toate
nule, astfel ncat
C
1
y
(1)
(x) +C
2
y
(2)
(x) + +C
n
y
(n)
(x) = 0, () x [a, b]. (1.50)

In particular, (1.50) are loc pentru x


0
si atunci, din (1.49) si (1.50), avem
(C
1
, C
2
, ..., C
n
) = (0, 0, ..., 0)
din care deducem ca toate constantele C
1
, C
2
, ..., C
n
sunt egale cu zero, ceea ce contrazice ipoteza.
Prin urmare, solut iile (1.48) sunt liniar independente.
Sa aratam ca solut iile (1.48) constituie o baza n Ker L.
Pentru aceasta, trebuie demonstrat c a orice y Ker L se scrie ca o combinat ie liniara de elementele din
(1.48), deci ca exista constantele reale C
1
, C
2
, . . . , C
n
astfel ncat
y = C
1
y
(1)
+C
2
y
(2)
+ +C
n
y
(n)
, (1.51)
sau
y(x) = C
1
y
(1)
(x) +C
2
y
(2)
(x) + +C
n
y
(n)(x)
, () x [a, b]. (1.52)
1
Cauchy, Augustin Louis (1789 1857), ilustru matematician si inginer francez. A demarat un proiect important de reformulare
si demonstrare riguroasa a teoremelor de algebra, a fost unul dintre pionierii analizei matematice si a adus o serie de contribut ii
si n domeniul zicii. Datorit a perspicacit at ii si rigurozitat ii metodelor sale, Cauchy a avut o inuent a extraordinar a asupra
contemporanilor si predecesorilor sai. Catolic si roialist fervent, a manifestat o prezent a sociala activa.
14 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Scriind ca (1.52) are loc si pentru x
0
si folosind (1.49), gasim
(y
1
(x
0
), y
2
(x
0
), . . . , y
n
(x
0
)) = (C
1
, C
2
, . . . , C
n
),
din care deducem ca C
i
din (1.51) sunt unic determinate si
C
1
= y
1
(x
0
), C
2
= y
2
(x
0
), . . . , C
n
= y
n
(x
0
).
Prin urmare, solut ia considerata se scrie n mod unic n forma
y = y
1
(x
0
)y
(1)
+y
2
(x
0
)y
(2)
+ +y
n
(x
0
)y
(n)
.
Am dovedit astfel ca orice y Ker L se exprima unic ca o combinat ie liniara a vectorilor (1.48), liniar
independent i n Ker L, ceea ce arata ca mult imea (1.48) este o baza n Ker L.
Prin urmare, Ker L este spat iu vectorial real n dimensional. q.e.d.
Denit ia 1.3.3. Vom spune ca n solut ii y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
ale sistemului (1.45) formeaza un sistem funda-
mental de solut ii pe intervalul [a, b] daca ele sunt liniar independente n spat iul liniar ndimensional Ker L.
Cum dimensiunea lui Ker L este n rezulta ca orice baza din Ker L este un sistem fundamental de solut ii a
sistemului (1.45).
1.3.2 Matrice fundamentala a unui sistem omogen
Denit ia 1.3.4. Matricea patratic a (x), de ordinul n, ale carei coloane sunt coordonatele vectorilor
y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x) care formeaza un sistem fundamental de solut ii al sistemului liniar si omogen de
ecuat ii diferent iale de ordinul ntai, cu coecient i variabili (1.45), se numeste matrice fundamentala a sis-
temului.
Teorema 1.3.3. Fie (x) o matrice fundamentala a sistemului (1.45),

(x) matricea formata din derivatele


elementelor matricei (x) si O matricea nul a patratica de ordinul n. Atunci

(x) + A(x)(x) = O, () x [a, b]. (1.53)


Demonstrat ie. Identitatea (1.53) este evidenta deoarece reprezinta scrierea matriceala a identitat ilor
L(y
(i)
) = 0, i = 1, 2, . . . , n
care exprim a faptul ca funct iile vectoriale y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
sunt solut ii ale sistemului (1.45). q.e.d.
Observat ia 1.3.2. Matricea fundamentala a unui sistem omogen nu este unic a.
Capitolul 1 Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordin 1 15

Intr-adevar, orice matrice



(x) = (x) C, unde C este o matrice patratica constanta de ordinul n nesingulara,
este, de asemenea, o matrice fundamental a a sistemului (1.45).
Reciproc, orice matrice fundamentala

(x) a sistemului (1.45) se poate reprezenta sub forma

(x) = (x) C, x [a, b], (1.54)


unde C este o matrice constanta de tip n n nesingulara.
Ultima armat ie rezulta din corolarul urmator.
Corolarul 1.3.1. Daca (x) este o matrice fundamentala a sistemului de ecuat ii diferent iale (1.45), atunci
orice solut ie a acestuia se reprezinta sub forma
y(x) = e((x)C), x [a, b], (1.55)
unde C este matricea coloana a coordonatelor unui vector constant din R
n
.
Demonstrat ie. Formula (1.55) rezulta din faptul ca pe coloanele matricei (x) sunt coordonatele vectorilor unei
baze din spat iul solut iilor sistemului (1.45). Astfel, (1.55) este exprimarea unui vector a unui spat iu liniar n
dimensional ntro baza. q.e.d.
1.3.3 Determinantul lui Wronski
Ca si la studiul ecuat iilor diferent iale liniare, omogene de ordinul n, cu coecient i constant i, se poate introduce
determinantul lui Wronski
2
sau wronskianul asociat unui sistem fundamental de solut ii
W[y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
] =

y
(1)
1
(x) y
(2)
1
(x) y
(n)
1
(x)
y
(1)
2
(x) y
(2)
2
(x) y
(n)
2
(x)

y
(1)
n
(x) y
(2)
n
(x) y
(n)
n
(x)

. (1.56)
Pentru valorile funct iei introdusa n (1.56) se pot utiliza notat iile W(x) sau W[y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
](x).
Observat ia 1.3.3. Wronskianul W[y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
] asociat sistemului fundamental de solut ii
y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x)
este determinantul matricei fundamentale (x).
Teorema 1.3.4. Condit ia necesara si sucienta ca solut iile
y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
,
ale sistemului (1.45), sa formeze un sistem fundamental de solut ii a acestuia este ca determinantul lui Wronski
corespunzator sa nu e identic nul pe intervalul [a, b].
2
Hoone Wronski, Josef Maria (1776 1853), lozof Messianist polonez, dar si matematician, zician, inventator, avocat si
economist. Sa nascut Hoone, dar sia schimbat numele n 1815.
16 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Demonstrat ie. Sa aratam mai ntai sucient a, adica din
y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
Ker L si W[y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
]

x=x0
,= 0
sa rezulte ca funct iile
y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
(1.57)
formeaza un sistem fundamental de solut ii pentru sistemul (1.45).
Demonstrat ia se face prin reducere la absurd.
Presupunem ca funct iile y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
, ca elemente ale lui Ker L, sunt liniar dependente. Exista atunci
n constante, nu toate nule, astfel ncat pentru orice x [a, b] sa avem
C
1
y
(1)
(x) +C
2
y
(2)
(x) + +C
n
y
(n)
(x) = 0. (1.58)
Scriind (1.58) pe componente si luand x = x
0
, deducem
_

_
C
1
y
(1)
1
(x
0
) +C
2
y
(2)
1
(x
0
) + +C
n
y
(n)
1
(x
0
) = 0,
C
1
y
(1)
2
(x
0
) +C
2
y
(2)
2
(x
0
) + +C
n
y
(n)
2
(x
0
) = 0,
,
C
1
y
(1)
n
(x
0
) +C
2
y
(2)
n
(x
0
) + +C
n
y
(n)
n
(x
0
) = 0.
(1.59)
Am obt inut astfel un sistem liniar si omogen de n ecuat ii cu n necunoscute al carui determinant este
W[y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x)]

x=x0
, care prin ipoteza este diferit de zero, deci sistemul (1.59) are numai solu-
t ia banala C
1
= 0, C
2
= 0, . . . , C
n
= 0, ceea ce contrazice presupunerea.
Deci, solut iile (1.57) sunt liniar independente.

In baza Denit iei 1.3.3, funct iile (1.57) formeaza un sistem fundamental de solut ii al sistemului (1.45) pe
intervalul [a, b].
Sa demonstram necesitatea. Daca solut iile y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
sunt liniar independente atunci, macar ntrun
punct x
0
[a, b], determinantul lui Wronski asociat acestor solut ii este diferit de zero.
Deoarece y
(1)
, y
(2)
, . . . , y
(n)
formeaza o baza n Ker L, orice y Ker L se scrie n mod unic n forma
y = C
1
y
(1)
+C
2
y
(2)
+ +C
n
y
(n)
. (1.60)
Considerand un x
0
[a, b], notand y(x
0
) = y
(0)
si scriind (1.60) pe coordonate n x
0
, obt inem
_

_
C
1
y
(1)
1
(x
0
) +C
2
y
(2)
1
(x
0
) + +C
n
y
(n)
1
(x
0
) = y
(0)
1
,
C
1
y
(1)
2
(x
0
) +C
2
y
(2)
2
(x
0
) + +C
n
y
(n)
2
(x
0
) = y
(0)
2
,
,
C
1
y
(1)
n
(x
0
) +C
2
y
(2)
n
(x
0
) + +C
n
y
(n)
n
(x
0
) = y
(0)
n
.
(1.61)
Deoarece sistemul (1.61) are solut ia unica C
1
, C
2
, . . . , C
n
, rezulta ca determinantul sistemului,
W[y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x)]

x=x0
,
este nenul. q.e.d.
Capitolul 1 Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordin 1 17
Teorema 1.3.5. (Liouville
3
) Daca funct ia
W(x) = W[y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x)]
este wronskianul unui sistem de n solut ii ale sistemului (1.45), atunci are loc egalitatea
W(x) = W(x
0
) e

x
x
0
tr A(t) dt
, () x, x
0
[a, b],
(1.62)
unde tr A(t) =
n

i=1
a
ii
(t) este urma matricei A a sistemului.
Demonstrat ie. Fara a restrange generalitatea, presupunem ca sistemul y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x) este liniar
independent (n caz contrar W(x) 0 si (1.62) este banal satisfacuta).
Fie (x) matricea fundamentala cu coloanele y
(1)
(x), y
(2)
(x), , y
(n)
(x).
Din teorema cresterilor nite, avem (x+) = (x) +

(x) +o(), x [a, b], iar din ecuat ia (1.53) rezulta


(x +) = (x) A(x)(x) +o(), x [a, b]. (1.63)
Daca n egalitatea (1.63) luam determinantul ambelor membri, obt inem:
W(x +)=det (I
n
A(x) +o()
1
(x))W(x)=W(x)
_
1 tr A(x) +o()
_
,
unde este arbitrar si sucient de mic. Trecand la limita pentru 0, rezulta
W

(x) = tr A(x) W(x), x [a, b],


iar prin integrare se obt ine formula (1.62). q.e.d.
1.3.4 Solut ia generala a sistemului omogen de ecuat ii diferent iale liniare
Sa presupunem ca avem un sistem fundamental de solut ii
y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x)
al sistemului (1.45). Orice alta solut ie a sistemului se scrie n mod unic n forma (1.60), unde C
1
, C
2
, . . . , C
n
sunt constante arbitrare.
Putem arma ca (1.60) constituie solut ia generala a sistemului (1.45), deoarece verica sistemul, are n
component a sa n constante arbitrare si oricarei probleme de tip Cauchy a sistemului i se pot preciza n mod unic
sistemul de constante C
1
, C
2
, . . . , C
n
astfel ncat solut ia determinata sa satisfaca condit ia init iala y(x
0
) = y
(0)
,
cu y
(0)
vector arbitrar din R
n
.
Cum vectorul din membrul drept al relat iei (1.60) se poate scrie n forma e((x)C), unde C este matrice cu
o singura coloana si cu n linii, rezulta ca solut ia generala a sistemului (1.45) poate scrisa si n forma (1.55).
Observat ia 1.3.4. Sistemul fundamental de solut ii pentru (1.45) nu este unic.

Intr-adev ar, se stie ca ntrun spat iu liniar n dimensional exista o innitate de baze. Daca mult imea de
funct ii y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x) este o baza n Ker L si (C
i
j
)
i,j=1,n
este o matrice patratica nesingulara,
3
Liouville, Joseph (1809 - 1882), matematician francez.
18 Ion Craciun Gheorghe Barbu
atunci sistemul de vectori
y
(i)
=
n

j=1
C
i
j
y
(j)
, i 1, n,
(1.64)
formeaza de asemeni o baza n Ker L si deci avem un alt sistem fundamental de solut ii.
Matricea constanta C din (1.64) este matricea de trecere de la baza y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x) la sistemul
de vectori
y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x). (1.65)
Daca aceasta matrice de trecere este si nesingulara, sistemul de vectori (1.65) este, de asemenea, sistem funda-
mental de solut ii pentru sistemul (1.45).
1.4 Sisteme neomogene de ecuat ii diferent iale liniare de ordinul ntai
Sa consideram sistemul liniar si neomgen de ecuat ii diferent iale de ordinul ntai
L(y) = y

+e(A(x)Y ) = f (x), (1.66)


n care matricea A(x) = (a
ij
(x)) /
nn
(R) a coecient ilor sistemului are elemente funct ii continue pe
intervalul [a, b], f = (f
1
, f
2
, . . . , f
n
) C([a, b]), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) C
1
([a, b]), iar Y = (y
i
)
1n
este matricea
coloana cu n linii a necunoscutelor y
i
C
1
([a, b]) ale sistemului.
Ne propunem sa determinam solut iile sistemului (1.66) prin metoda variat iei constantelor a lui Lagrange
4
.
Vom cerceta daca solut ia generala a sistemului (1.66) se poate obt ine din solut ia generala (1.60) a sistemului
omogen asociat sistemului (1.66), nlocuind constantele C
1
, C
2
, . . . , C
n
prin funct iile convenabil alese
C
1
(x), C
2
(x), . . . , C
n
(x). (1.67)
Daca mult imea y
(1)
(x), y
(2)
(x), . . . , y
(n)
(x) este un sistem fundamental de solut ii a sistemului omogen
asociat L(y) = 0, atunci vom determina funct iile (1.67) continue si cu derivate continue pe [a, b], astfel ncat
y(x) = C
1
(x)y
(1)
(x) +C
2
(x)y
(2)
(x) + +C
n
(x)y
(n)
(x) (1.68)
sa e solut ie a sistemului neomogen (1.66). Impunand aceasta si t inand cont ca y
(i)
, i = 1, n, sunt solut ii ale
sistemului omogen asociat, gasim sistemul
n

i=1
C

i
(x)y
(i)
(x) = f (x), x [a, b], (1.69)
care are forma matriceala
(x) C

(x) = F(x), x [a, b]. (1.70)


Dar (1.69) este un sistem de n ecuat ii cu n necunoscute C

i
(x), i = 1, n.
Solut ia acestui sistem se deduce din (1.70) prin nmult irea la stanga cu inversa matricei (x). Se obt ine
C

(x) =
1
(x) F(x). (1.71)
4
Lagrange, Joseph Louis (17361813), matematician, mecanician si astronom, nascut n Torino, provincia Piemont din Italia.
A trait o parte a viet ii n Prusia si o alta n Frant a. A adus contribut ii semnicative n toate domeniile analizei matematice, teoriei
numerelor, mecanicii clasice si mecanicii ceresti. La recomandarea lui Euler si dAlembert, n 1766 Lagrange ia succedat lui Euler
la conducerea sect iei de matematici a Academiei de Stiint e a Prusiei din Berlin, post n care a activat timp de 20 de ani efectu and
un mare volum de munca si castig and cateva premii ale Academiei de Stiint e a Frant ei. Tratatul lui Lagrange asupra mecanicii
analitice (Mecanica Analitica, a 4a Edit ie, 2 Volume, Editura GauthierVillars, Paris, 18881889), scris n Berlin si publicat
prima data n 1788, ofera cel mai cuprinzator studiu al mecanicii clasice de la Newton, constituind totodata fundamentul pentru
dezvoltarea zicii matematice din secolul 19.

In 1787, la varsta de 51 de ani, se mut a de la Berlin n Frant a, devine membru al
Academiei de Stiint e a Frant ei si r amane n Frant a pana la sf arsitul viet ii. Prin urmare, Lagrange este considerat deopotriva om de
stiint a francez si italian. Lagrange a supraviet uit Revolut iei din Frant a si a devenit primul profesor de analiz a matematica a Scolii
Politehnice din Paris nc a de la deschiderea sa din 1794. Napoleon ia acordat lui Lagrange Legiunea de Onoare si la nobilat n
1808 cu titlul de Conte al Imperiului. Este nmormantat n Panteon si numele s au apare printre cele 72 de personalit at i ale caror
nume sunt inscript ionate pe Turnul Eiel.
Capitolul 1 Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordin 1 19
Integrand ecuat iile diferent iale ordinare (1.71) se gaseste
C(x) = K +
_
x
x0

1
(s) F(s)ds, (1.72)
unde K /
1n
are elemente constante arbitrare.

Inlocuind (1.72) n (1.68), obt inem solut ia generala a sistemului neomogen (1.66)
y(x) = e
_
(x)K +
_
x
x0
(x)
1
(s)F(s)ds
_
, (1.73)
unde F este matricea coordonatelor vectorului f n baza canonica din R
n
.
Sa mai observam ca (1.73) se scrie si n forma
y = e
_
(x)K
_
+e
_
_
x
x0
(x)
1
(s)F(s)ds
_
= y
o
(x) +y
p
(x), (1.74)
din care deducem ca solut ia generala a sistemului neomogen (1.66) este suma dintre solut ia generala y
o
(x) a
sistemului omogen asociat L(y) = 0 si o solut ie particulara y
p
(x) a sistemului neomogen.
O solut ie particulara a sistemului neomogen (1.66) se obt ine prin metoda variat iei constantelor luand pentru
K din (1.72) matricea coloana identic nula.
1.5 Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i constant i
Sa studiem sistemele de ecuat ii diferent iale liniare de ordinul ntai, neomogene si omogene, n care coecient ii
din (1.42) sunt constante reale notate cu a
ij
.
Astfel de sisteme diferent iale le vom numi n continuare sisteme diferent iale liniare.
Forma generala a unui sistem diferent ial liniar, neomogen este
_

_
y

1
= a
11
y
1
+a
12
y
2
+ +a
1n
y
n
+f
1
(x),
y

2
= a
21
y
1
+a
22
y
2
+ +a
2n
y
n
+f
2
(x),

y

n
= a
n1
y
1
+a
n2
y
2
+ +a
nn
y
n
+f
n
(x),
(1.75)
n care f
1
, f
2
, . . . , f
n
sunt funct ii date, continue pe un compact [a, b].
Daca n (1.75) toate funct iile f
i
sunt identic nule, atunci sistemul diferent ial liniar corespunzator
_

_
y

1
= a
11
y
1
+a
12
y
2
+ +a
1n
y
n
,
y

2
= a
21
y
1
+a
22
y
2
+ +a
2n
y
n
,

y

n
= a
n1
y
1
+a
n2
y
2
+ +a
nn
y
n
,
(1.76)
este un sistem omogen de ecuat ii diferent iale de ordinul ntai cu coecient i constant i , sau sistem diferent ial
liniar si omogen cu coecient i constant i . Deoarece coecient ii acestui sistem coincid cu cei ai sistemului (1.75),
sistemul diferent ial se numeste asociatul sistemului (1.75).
Forma matriceala a unui astfel de sistem omogen este
Y

= AY, (1.77)
unde Y este matricea cu o singura coloana cu elementele coordonatele vectorului y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
), iar A este
matricea patratica de ordinul n a carei elemente sunt coecient ii sistemului.
Toate rezultatele stabilite mai sus pentru sisteme de ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i variabili, omo-
gene si neomogene, sunt adevarate si pentru sistemele (1.75) si (1.76).
Vom determina solut ia generala a sistemului omogen (1.76) folosind teoria valorilor si vectorilor proprii.
20 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Pentru aceasta, cautam solut ii particulare ale sistemului (1.77) de forma
Y = e
rx
, (1.78)
unde este matricea coordonatelor vectorului nenul , deci = e, iar r este un numar real sau complex.
Vom determina si r din condit ia ca y = ee
rx
sa e solut ie a sistemului (1.76), a carui forma vectoriala
este
y

= e(AY ). (1.79)
Impunand condit ia ca Y din (1.78) sa verice (1.77), gasim ca este solut ia unui sistem liniar omogen a
carui forma matriceala este
(ArE) = O, (1.80)
unde E este matricea unitate de ordinul n, iar O este matricea nula.
Pentru ca sistemul algebric (1.80) sa aiba solut ii nebanale, determinantul acestuia trebuie sa e nul. Astfel,
obt inem ecuat ia algebrica de gradul n n necunoscuta r
det (ArE) =

a
11
r a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
r . . . a
2n
. . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n2
. . . a
nn
r

= 0, (1.81)
numita ecuat ie caracteristica a sistemului diferent ial (1.76).
Ecuat iile (1.81) si (1.80) arata ca din (1.78) este matricea coloana a vectorului propriu a matricei A,
corespunzator valorii proprii r.
Daca ecuat ia caracteristica (1.81) are toate cele n radacini reale si distincte, r
1
, r
2
, . . . , r
n
, lor le corespund
n vectori proprii
i
, respectiv n solut ii particulare ale sistemului neomogen (1.79)
y
1
(x) =
1
e
r1x
, y
2
(x) =
2
e
r2x
, . . . , y
n
(x) =
n
e
rnx
. (1.82)
Wronskianul solut iilor (1.82) este produsul dintre e
(a11+a22++ann)x
si determinantul Vandermonde
5
con-
struit cu numerele r
1
, r
2
, . . . , r
n
. Deoarece radacinile caracteristice sunt distincte, rezulta ca wronskianul
solut iilor ment ionate n (1.82) este diferit de zero, fapt ce atrage concluzia ca funct iile (1.82) constituie un
sistem fundamental de solut ii pentru sistemul de ecuat ii diferent iale (1.76).

In acest caz, solut ia generala a sistemului (1.76) este combinat ia liniara


y = C
1

1
e
r1x
+C
2

2
e
r2x
+ +C
n

n
e
rnx
, (1.83)
n care C
1
, C
2
, . . . , C
n
sunt constante arbitrare. Forma acestei solut ii generale este
Y = C
1

1
e
r1x
+C
2

2
e
r2x
+ +C
n

n
e
rnx
. (1.84)
Teorema 1.5.1. Daca ecuat ia caracteristica are, de pilda, r adacina r
1
multipla de ordinul k, atunci partea din
solut ia general a corespunzatoare ei are forma
_
_
_
_
_
_
_
_
_
P
1
(x)
P
2
(x)

P
n
(x)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
e
r1x
, (1.85)
5
Vandermonde, Alexandre Theophile (1735 - 1796), matematician, chimist si muzician francez ce a lucrat cu Bezout si Lavoisier;
numele lui este n principal asociat cu teoria determinant ilor din matematic a.
Capitolul 1 Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordin 1 21
unde P
1
(x), P
2
(x), . . . , P
n
(x) sunt polinoame de grad cel mult k 1, avand coecient ii funct ii liniare de k
constante arbitrare C
1
, C
2
, . . . , C
k
. Polinoamele P
1
(x), P
2
(x), . . . , P
n
(x) nu pot identic nule decat daca toate
constantele C
1
, C
2
, . . . , C
k
sunt nule. A se vedea Exemplul 1.5.2.
Cazul radacinilor complexe poate tratat n mod analog. Vor rezulta solut ii complex conjugate n perechi.
Din ecare astfel de pereche se construiesc alte doua solut ii reale luand semisuma acestora si semidiferent a
mpart ita prin unitatea imaginara.
Pentru determinarea solut iilor particulare ale sistemelor neomogene se poate folosi metoda variat iei con-
stantelor a lui Lagrange.

In cazul n care f
i
(x) = e
x
(Q
1
i
(x) cos x + Q
2
i
(x) sinx), solut ii particulare se pot
obt ine prin metoda coecient ilor nedeterminat i, fara cuadraturi. Mai precis, se cauta solut ii particulare de
forma termenului liber, adica de forma
y
i
(x) = x
s
e
x
(R
1
i
(x) cos x +R
2
i
(x) sinx), i = 1, n,
unde R
1
i
si R
2
i
sunt polinoame de aceleasi grade cu respectiv polinoamele Q
1
i
si Q
2
i
, iar s este multiplicitatea lui
r = +i ca radacina a ecuat iei caracteristice.
Vom ilustra aceste armat ii prin exemple.
Exemplul 1.5.1. Sa se determine solut ia generala a sistemului diferent ial omogen
_

_
y

1
= 2y
1
2y
2
+ 3y
3
,
y

2
= y
1
+y
2
+y
3
,
y

3
= y
1
+ 3y
2
y
3
.
Solut ie. Sistemul de ecuat ii diferent iale dat este de ordinul ntai, omogen, cu coecient i constant i si se
poate scrie n forma matriceala
Y

= AY, unde A =
_
_
_
_
_
2 2 3
1 1 1
1 3 1
_
_
_
_
_
, Y =
_
_
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
_
_
, Y

=
_
_
_
_
y

1
y

2
y

3
_
_
_
_
.
Pentru a determina solut ia generala a sistemului, aplicam metoda valorilor si vectorilor proprii .
Valorile proprii ale matricei A sunt radacinile ecuat iei caracteristice
det (ArE) =

2 r 2 3
1 1 r 1
1 3 1 r

= 0,
adica a ecuat iei r
3
2r
2
5r + 6 = 0. Radacinile acestei ecuat ii sunt r
1
= 1, r
2
= 3, r
3
= 2.
Deoarece valorile proprii sunt reale si distincte, vectorii proprii corespunzatori sunt liniar independent i.
Vectorul propriu corespunzator valorii proprii r este o solut ie nebanala a sistemului liniar si omogen
_

_
(2 r)
1
2
2
+3
3
= 0,

1
+(1 r)
2
+
3
= 0,

1
+3
2
+(1 r)
3
= 0.
(1.86)
22 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Cele trei sisteme corespunzatoare radacinilor caracteristice, obt inute din (1.86) luand succesiv pentru r
valorile r
1
= 1, r
2
= 3, r
3
= 2, sunt:
_

1
2
2
+ 3
3
= 0,

1
+
3
= 0,

1
+ 3
2
2
3
= 0
;
_

1
2
2
+ 3
3
= 0,

1
2
2
+
3
= 0,

1
+ 3
2
4
3
= 0
;
_

_
4
1
2
2
+ 3
3
= 0,

1
+ 3
2
+
3
= 0,

1
+ 3
2
+
3
= 0.
Corespunzator vectorilor proprii

(1)
= (1, 1, 1),
(2)
= (1, 1, 1),
(3)
= (11, 1, 14).
avem urmatoarele solut ii liniar independente ale sistemului
Y
(1)
(x) =
_
_
_
_
1
1
1
_
_
_
_
e
x
; Y
(2)
(x) =
_
_
_
_
1
1
1
_
_
_
_
e
3x
; Y
(3)
(x) =
_
_
_
_
11
1
14
_
_
_
_
e
2x
si prin urmare solut ia generala a sistemului diferent ial este
Y (x) = C
1
Y
(1)
(x) +C
2
Y
(2)
(x) +C
3
Y
(3)
(x),
unde C
1
, C
2
, C
3
sunt constante arbitrare.
Egaland elementele corespunzatoare g asim solut ia generala pe componente (coordonate)
_

_
y
1
(x) = C
1
e
x
+C
2
e
x
+ 11C
3
e
2x
,
y
2
(x) = C
1
e
x
+C
2
e
3x
+C
3
e
2x
,
y
3
(x) = C
1
e
x
+C
2
e
3x
14C
3
e
2x
.
(1.87)
Integrarea sistemului se poate efectua si prin metoda eliminarii .
Exemplul 1.5.2. Sa se ae solut ia generala a sistemului liniar de ecuat ii diferent iale cu coecient i constant i
_
y

1
= y
1
y
2
,
y

2
= y
1
+ 3y
2
.
Solut ie. Matricea sistemului are ecuat ia caracteristica r
2
4r + 4 = 0 cu radacina dubla r = 2. Conform
Teoremei 1.5.1, solut ia generala a sistemului se cauta sub forma
_
y
1
= (A
1
x +C
1
)e
2x
,
y
2
= (A
2
x +C
2
)e
2x
.
Se gaseste
_

_
y
1
=
_
(C
1
+C
2
)x +C
1
_
e
2x
,
y
2
=
_
(C
1
+C
2
)x +C
2
_
e
2x
,
sau, matriceal, Y = C
1
Y
(1)
(x) +C
2
Y
(2)
(x), unde Y
(1)
(x) =
_
x + 1
x
_
e
2x
, Y
(2)
=
_
x
1 x
_
e
2x
.
Capitolul 1 Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordin 1 23
Exemplul 1.5.3. Determinat i solut ia generala a sistemului omogen
_

_
y

1
= 2y
1
y
2
y
3
,
y

2
= 2y
1
y
2
2y
3
,
y

3
= y
1
+y
2
+ 2y
3
.
Solut ie. Sistemul se poate scrie matriceal n forma Y

= AY, unde matricea sa A =


_
_
_
_
_
2 1 1
2 1 2
1 1 2
_
_
_
_
_
are valoarea proprie tripla r = 1. Conform Teoremei 1.5.1, solut ia generala trebuie cautata sub forma
Y =
_
_
_
_
_
A
1
x
2
+B
1
x +C
1
A
2
x
2
+B
2
x +C
2
A
3
x
2
+B
3
x +C
3
_
_
_
_
_
e
x
.

In cele din urma se gaseste ca Y se scrie ca o combinat ie liniara de constantele C


1
, C
2
, C
3
Y = C
1
_
_
_
_
x + 1
2x
x
_
_
_
_
e
x
+C
2
_
_
_
_
x
1 2x
x
_
_
_
_
e
x
+C
3
_
_
_
_
x
2x
x + 1
_
_
_
_
e
x
.
Exemplul 1.5.4. Sa se integreze sistemul
_
y

1
= 3y
1
y
2
,
y

2
= y
1
+ 3y
2
.
Solut ie. Se aplica metoda valorilor si vectorilor proprii.
Valorile proprii sunt numerele complex conjugate r
1
= 3 +i, r
2
= 3 i.
Dupa determinarea vectorilor proprii corespunzatori se gasesc solut iile complex conjugate

Y
(1)
(x) =
_
i
1
_
e
(3+i)x
,

Y
(2)
(x) =
_
i
1
_
e
(3i)x
.
Pornind de la acestea, determinam alte doua solut ii liniar independente,
Y
(1)
(x) =

Y
(1)
(x) +

Y
(2)
(x)
2
=
_
sinx
cos x
_
e
3x
, Y
(2)
(x) =

Y
(1)
(x)

Y
(2)
(x)
2i
=
_
cos x
sinx
_
e
3x
.
Asadar, solut ia generala a sistemului, scrisa matriceal, este
Y (x) = C
1
Y
(1)
(x) +C
2
Y
(2)
(x),
unde C
1
si C
2
sunt constante reale arbitrare.
24 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Exemplul 1.5.5. Sa se integreze sistemul
_
y

1
= y
2
,
y

2
= y
1
+ 2y
2
.
Solut ie. Valorile proprii ale matricei sistemului sunt r
1
= r
2
= 1.
Sistemul de ecuat ii care da coordonatele vectorilor proprii se reduce la o singura ecuat ie
1

2
= 0. Tot i
vectorii proprii sunt de forma = (1, 1), unde ,= 0. Deci, nu exista doi vectori proprii liniar independent i.
Se cauta atunci solut ia generala a sistemului n forma
y
1
(x) = (C
1
+C
2
x)e
x
, y
2
(x) = (D
1
+D
2
x)e
x
.
Gasim y
1
(x) = (C
1
+C
2
x)e
x
, y
2
(x) = (C
1
+C
2
+C
2
x)e
x
, unde C
1
si C
2
sunt constante reale arbitrare.
Exemplul 1.5.6. Sa se determine solut ia generala a sistemului
_
_
_
y

1
= 3y
1
4y
2
+ 2x,
y

2
= y
1
+y
2
+x
si sa se rezolve problema lui Cauchy cu condit iile init iale y
1
(0) = 15 si y
2
(0) = 8.
Solut ie. Avem de integrat un sistem de ecuat ii diferent iale cu coecient i constant i neomogen, termenii
liberi ind polinoame de gradul ntai.
Determinam ntai solut ia generala a sistemului omogen asociat
_
_
_
y

1
= 3y
1
4y
2
,
y

2
= y
1
+y
2
.
Pentru aceasta, procedam ca n exemplul precedent si gasim
_
_
_
y
(o)
1
(x) = (2C
1
+C
2
2C
2
x)e
x
,
y
(o)
2
(x) = (C
1
+C
2
x)e
x
.
Determin am o solut ie particulara a sistemului neomogen de forma membrului drept. Deoarece r = 0 nu este
radacina caracteristica a sistemului omogen asociat, se cauta o solut ie particulara de forma
y
p
1
(x) = A
1
x +B
1
, y
p
2
(x) = A
2
x +B
2
.
Se gaseste A
1
= 6, A
2
= 5, B
1
= 14, B
2
= 9.
Deoarece solut ia generala a sistemului dat este suma dintre solut ia generala a sistemului omogen asociat si
solut ia particulara determinata, avem
_
_
_
y
1
(x) = y
(o)
1
(x) +y
p
1
(x) = (2C
1
+C
2
2C
2
x)e
x
6x + 14,
y
2
(x) = y
(o)
2
(x) +y
p
2
(x) = (C
1
+C
2
x)e
x
+ 5x 9.
Impunand solut iei generale satisfacerea condit iilor init iale, gasim ca valorile constantelor C
1
si C
2
sunt 1 si
respectiv 3. Prin urmare, solut ia problemei lui Cauchy este
_
y
1
(x) = (1 6x)e
x
6x + 14,
y
2
(x) = (3x + 1)e
x
+ 5x 9.
Capitolul 2
Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul
ntai
2.1 Ecuat ii liniare cu derivate part iale de ordinul ntai
2.1.1 Denit ii. Suprafet e integrale
Denit ia 2.1.1. O relat ie de forma
F
_
x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u,
u
x
1
,
u
x
2
, . . . ,
u
x
n
_
= 0, (2.1)
unde F este o funct ie reala continu a de 2n + 1 variabile reale denit a pe un domeniu R
2n+1
, se numeste
ecuat ie cu derivate part iale de ordinul ntai, daca se cere sa se determine funct ia
u = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) (2.2)
cu derivate part iale de ordinul ntai continue ntrun domeniu D R
n
, astfel ncat sa avem
F
_
x; (x),

x
1
(x),

x
2
(x), . . . ,

x
n
(x)
_
0 (2.3)
pentru orice x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) D.

In cele ce urmeaza, T(D) reprezinta spat iul liniar al funct iilor reale denite pe domeniul D R
n
.
Denit ia 2.1.2. Funct ia T(D) din (2.2) care satisface condit ia (2.3) se numeste solut ie sau suprafat a
integrala a ecuat iei (2.1).
Denit ia 2.1.3. Ecuat ia cu derivate part iale de ordinul ntai de forma
X
1
(x)
u
x
1
+X
2
(x)
u
x
2
+ +X
n
(x)
u
x
n
= 0 (2.4)
se numeste ecuat ie cu derivate part iale de ordinul ntai, liniara si omogena .
Forma (2.4) arata ca ecuat ia depinde liniar de derivatele part iale ale funct iei necunoscute u, iar coecient ii
X
k
sunt funct ii doar de variabila vectoriala x, adica de variabilele independente x
1
, x
2
, . . . , x
n
.

In plus, vom
25
26 Ion Craciun Gheorghe Barbu
presupune c a funct iile X
k
sunt de clasa C
1
(D) si nu se anuleaza simultan n D, ceea ce nseamna ca are loc
inegalitatea
X
2
1
(x) +X
2
2
(x) + +X
2
n
(x) > 0, () x D. (2.5)
2.1.2 Sistem caracteristic. Curbe caracteristice
Consideram ecuat ia liniara (2.4) n care funct iile X
k
C
1
(D) satisfac n D condit ia (2.5).
Denit ia 2.1.4. Sistemul simetric denit n D
dx
1
X
1
(x)
=
dx
2
X
2
(x)
= =
dx
n
X
n
(x)
(2.6)
se numeste sistemul caracteristic asociat ecuat iei cu derivate part iale (2.4).
Denit ia 2.1.5. Curbele integrale ale sistemului (2.6) se numesc curbe caracteristice ale ecuat iei cu derivate
part iale liniara si omogena (2.4).

In ipoteza ca x
n
este variabila independenta, din paragraful 1.2 rezulta ca solut ia generala a sistemului
carcteristic (2.6) este
x
i
=
i
(x
n
, C
1
, C
2
, . . . , C
n1
), i = 1, n 1, (2.7)
sau, rezolvand n raport cu constantele arbitrare C
1
, C
2
, . . . , C
n1
,
_

1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
1
,

2
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
2
,

n1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C
n1
,
(2.8)
unde
1
,
2
, . . . ,
n1
sunt funct ii continue cu derivate part iale continue n D.
Oricare din relat iile (2.8) se numeste integrala prima a sistemului caracteristic (2.6), iar ansamblul (2.8)
reprezinta o familie de curbe integrale, sau o familie de curbe caracteristice ale ecuat iei (2.4).
Vom vedea ca integrarea ecuat iei (2.4) este strans legata de integrarea sistemului caracteristic asociat (2.6).
Aceasta legatura este data de teorema urmatoare.
Teorema 2.1.1. Daca relat ia
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = C (2.9)
este o integrala prima a sistemului caracteristic (2.6), atunci funct ia reala de n variabile reale denita pe D
u = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) (2.10)
este o solut ie a ecuat iei cu derivate part iale (2.4).
Demonstrat ie. Folosind Teorema 1.2.1, rezulta ca daca (2.9) este o integrala prima a sistemului caracteristic
(2.6), atunci dea lungul unei curbe caracteristice avem
X
1
(x)

x
1
+X
2
(x)

x
2
+ +X
n
(x)

x
n
= 0. (2.11)
Capitolul 2 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai 27
Egalitatea (2.11) ind adevarata pentru orice constanta C, este adevarata pentru orice curba integrala situata
n D, de unde rezulta ca este adevarata pentru orice x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) D; prin urmare (2.10) este o solut ie
a ecuat iei (2.4) n D. q.e.d.
2.1.3 Solut ia generala
Teorema 2.1.2. Daca
1
,
2
, . . . ,
n1
sunt integrale prime ale sistemului caracteristic (2.6), independente
funct ional pe mult imea D

D, si
(v
1
, v
2
, . . . , v
n1
)
este o funct ie oarecare cu derivate part iale continue ntrun domeniu R
n1
, atunci funct ia x u(x),
unde
u(x) = (
1
(x),
2
(x), . . . ,
n1
(x)), (2.12)
este o solut ie a ecuat iei cu derivate part iale (2.4) n D

.
Demonstrat ie.

In prima etapa aratam ca funct ia u = (
1
,
2
, . . . ,
n1
) verica ecuat ia (2.4). Pentru aceasta
trebuie sa calculam derivatele part iale de ordinul ntai ale acestei funct ii. Aplicand regula de derivare a funct iilor
compuse, avem
_

_
u
x
1
=

v
1


1
x
1
+

v
2


2
x
1
+ +

v
n1


n1
x
1
,
u
x
2
=

v
1


1
x
2
+

v
2


2
x
2
+ +

v
n1


n1
x
2
,
,
u
x
n
=

v
1


1
x
n
+

v
2


2
x
n
+ +

v
n1


n1
x
n
.
(2.13)
Daca n relat ia de ordin j din (2.13) nmult im cu X
j
, unde j 1, 2, ..., (n1), si adunam pe coloane, obt inem
n

i=1
X
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
u
x
i
=
n1

j=1

v
j
_
n

k=1
X
k


j
x
k
_
(2.14)

Insa, n (2.14) ecare paranteza din partea dreapta este nula deoarece, conform Teoremei 2.1.1, funct iile

j
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), j = 1, n 1, sunt solut ii ale ecuat iei cu derivate part iale (2.4). Rezulta ca funct ia u din
(2.12) este solut ie a ecuat iei (2.4).
Reciproc, orice solut ie u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) a ecuat iei (2.4) este de forma (2.12).

Intr-adev ar, u(x


1
, x
2
, . . . , x
n
) ind solut ie a ecuat iei (2.4), avem
X
1
(x)
u
x
1
+X
2
(x)
u
x
2
+ +X
n
(x)
u
x
n
= 0. (2.15)
Pe langa aceasta, avem si relat iile
X
1
(x)

j
x
1
+X
2
(x)

j
x
2
+ +X
n
(x)

j
x
n
= 0, j = 1, n 1, (2.16)
care exprim a ca integralele prime
1
,
2
, . . . ,
n1
sunt solut ii ale ecuat iei cu derivate part iale de ordinul ntai
(2.4).
Pentru orice punct xat (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) D, ecuat iile (2.15) si (2.16) formeaza un sistem de n ecuat ii liniare
si omogene n necunoscutele X
1
, X
2
, . . . , X
n
. Datorita condit iei (2.5), acest sistem are si solut ii nebanale.
28 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Conform teoremei lui Rouche
1
, determinantul sistemului

u
x
1
u
x
2

u
x
n

1
x
1

1
x
2


1
x
n

2
x
1

2
x
2


2
x
n

n1
x
1

n1
x
2


n1
x
n

=
D(u,
1
,
2
, . . . ,
n1
)
D(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
(2.17)
trebuie sa e nul pentru orice (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) D. Asadar, putem scrie
D(u,
1
,
2
, . . . ,
n1
)
D(x
1
, x
2
, x
3
, . . . , x
n
)
= 0, () x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) D.
Deoarece
1
,
2
, . . . ,
n1
sunt integrale prime independente funct ional n D, exista domeniul D

D n
care matricea jacobiana J

(x), unde = (
1
,
2
, . . . ,
n1
), are rangul n 1. Aceasta nseamna ca cel put in
un minor de ordinul n 1 al matricei este nenul pe D

. Fie ca acest minor este determinantul funct ional


D(
1
,
2
, . . . ,
n1
)
D(x
1
, x
2
, x
3
, . . . , x
n1
)
,= 0, () x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) D. (2.18)
Folosind rezultatele de la dependent a si independent a funct ionala a funct iilor, rezulta ca funct ia u depinde
funct ional pe D

de funct iile
1
,
2
, . . . ,
n1
. Prin urmare, putem scrie u = (
1
,
2
, . . . ,
n1
). q.e.d.
Denit ia 2.1.6. Funct ia u din (2.12), unde este o funct ie arbitrara denita pe un domeniu din spat iul R
n1
,
se numeste solut ia generala a ecuat iei cu derivate part iale liniare si omogena (2.4).
Exercit iul 2.1.1. Sa se integreze urmatoarele ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai omogene
1. (x + 2y)
z
x
y
z
y
= 0; 2. y
z
x
x
z
y
= 0;
3. x(2x
3
y
3
)
z
x
+y(x
3
2y
3
)
z
y
= 0; 4. 2

x
z
x
y
z
y
= 0.
Solut ie. Sistemele caracteristice corespunzatoare ale acestor ecuat ii sunt:
1.
dx
x + 2y
=
dy
y
; 2.
dx
y
=
dy
x
; 3.
dx
x(2x
3
y
3
)
=
dy
y(x
3
2y
3
)
; 4.
dx
2

x
=
dy
y
.
1
Rouche, Eug`ene (1832 1910), matematician francez.

In 1896 a fost ales membru al Academiei de Stiint e din Frant a.
Capitolul 2 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai 29
Aceste sisteme caracteristice sunt echivalente respectiv cu ecuat iile diferent iale ordinare
1.
dy
dx
=
y
x + 2y
; 2.
dy
dx
=
x
y
;
3.
dy
dx
=
y(x
3
2y
3
)
x(2x
3
y
3
)
; 4.
dy
dx
=
y
2

x
.
Prima si a treia ecuat ie diferent iala de ordinul ntai este omogena si se integreaza utilizand substitut ia
y
x
= u,
unde noua funct ie necunoscuta este u, ce depinde de x, iar celelalte doua ecuat ii sunt cu variabile separabile.
Solut iile acestor ecuat ii diferent iale ordinare sunt:
1. y(x +y) = C; 2. x
2
+y
2
= C; 3.
x
3
+y
3
x
2
y
2
= C; 4.

x + lny = C.
Fiecare din relat iile de mai sus reprezinta o integrala prima pentru ecuat ia cu derivate part iale de ordinul
ntai omogena corespunzatoare.
Solut ia generala a unei ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai omogena este o funct ie arbitrara de n1
integrale prime independente. Cum pentru toate aceste exercit ii n este 2, la ecare avem nevoie doar de cate o
integrala prima si le vom considera pe cele deduse mai sus. Prin urmare, solut iile ecuat iilor date sunt respectiv
1. z = (y(x +y)); 2. z = (x
2
+y
2
);
3. z =
_
x
3
+y
3
x
2
y
2
_
; 4. z = (

x + lny),
unde este o funct ie oarecare de clasa C
1
(I) si I un interval real.
Exercit iul 2.1.2. Sa se determine solut iile generale ale urmatoarelor ecuat ii cu derivate part iale de ordinul
ntai omogene
1. (az by)
u
x
+ (bx cz)
u
y
+ (cy ax)
u
z
= 0, a, b, c R;
2. (x a)
u
x
+ (y b)
u
y
+ (z c)
u
z
= 0, a, b, c R;
3. xz
u
x
yz
u
y
+ (x
2
y
2
)
u
z
= 0;
4. (x y +z)
u
x
+y
u
y
+z
u
z
= 0;
5. xy
w
x
y
2
w
y
+z
2
w
z
= 0;
6. x
2
F
x
xy
F
y
+y
2
F
z
= 0;
7.

x
u
x
+

y
u
y
+

z
u
z
= 0;
8. 2 coshx
u
x
+ 2 sinhx
u
y
z sinhx
u
z
= 0.
30 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Solut ie. Sistemele caracteristice corespunzatoare ecuat iilor de mai sus sunt:
1.
dx
az by
=
dy
bx cz
=
dz
cy ax
;
2.
dx
x a
=
dy
y b
=
dz
z c
;
3.
dx
xz
=
dy
yz
=
dz
x
2
y
2
;
4.
dx
x y +z
=
dy
y
=
dz
z
;
5.
dx
xy
=
dy
y
2
=
dz
z
2
;
6.
dx
x
2
=
dy
xy
=
dz
y
2
;
7.
dx

x
=
dy

y
=
dz

z
;
8.
dx
2 coshx
=
dy
2 sinhx
=
dz
z sinhx
.
Vom cauta combinat ii integrabile ale rapoartelor egale.
1. Prin nmult irea celor trei rapoarte cu respectiv x, y si z si adunarea numaratorilor si a numitorilor, ob-
t inem un nou raport care are numitorul egal cu zero, iar numaratorul este diferent iala expresiei x
2
+ y
2
+ z
2
.
Rezulta ca si numaratorul trebuie sa e zero si prin urmare x
2
+ y
2
+ z
2
= C
1
este prima integrala prima a
sistemului caracteristic corespunzator primei ecuat ii.

Inmult ind acum rapoartele cu c, a si b si adunand iarasi numaratorii si numitorii ntre ei, obt inem din nou
zero la numitor. Prin urmare cx +ay +bz = C
2
este a doua integrala prima.
2.
_

_
dx
x a
=
dy
y b
=
x a
y b
= C
1
,
dy
y b
=
dz
z c
=
y b
z c
= C
2
.
3. Consideram primele doua rapoarte. Dupa simplicare prin z se obt ine combinat ia integrabila
dx
x
=
dy
y
care conduce la integrala prima xy = C
1
.
A doua integrala prima se obt ine dupa ce adunam numaratorii si numitorii din primele doua rapoarte,
raportul gasit egalandul cu al treilea. Avem
d(x +y)
z(x y)
=
dz
x
2
y
2
, de unde, dupa simplicare cu x y, se
obt ine combinat ia integrabila
(x +y)d(x +y) = zdz
care conduce la integrala prima (x +y)
2
z
2
= C
2
.
4. Integrand
dy
y
=
dz
z
obt inem integrala prima
1
(x, y, z) =
y
z
.
Pentru a obt ine a doua integrala prim a pornim de la egalitatea
dx
x y +z
=
d(y z)
y z
,
dedusa folosind o proprietate a rapoartelor egale. Notand y z = u, se ajunge la ecuat ia liniara de ordinul
ntai neomogena
dx
du

1
u
x = 1 care are solut ia x = u(C
2
lnu). Revenind la variabilele x, y, z se obt ine a
doua integrala prima
x
y z
+ ln(y z) = C
2
.
Capitolul 2 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai 31
5. Cele doua integrale prime independente funct ional se obt in considerand primele doua rapoarte si respectiv
ultimele doua. Se obt ine:
xy = C
1
;
1
y
+
1
z
= C
2
.
6. O integrala prima se gaseste prin considerarea primelor doua rapoarte. Dupa simplicare cu x si apoi
integrare, se obt ine xy = C
1
.
Pentru cea de a doua integrala prima vom folosi integrala prima gasita.
Din ultimele doua rapoarte se obt ine y dy = xdz care, dupa nmult ire cu y si folosirea integralei prime
deja gasita, se obt ine
1
3
y
3
+C
1
z = C
2
.

Inlocuind C
1
= xy avem ca cea de a doua integrala prima este
1
3
y
3
+xyz = C
2
.
7. Cele doua combinat ii integrabile le vom determina considerand primele doua rapoarte si apoi ultimele
doua. Integrand, obt inem:

y = C
1
;

y

z = C
2
.
8. O combinat ie integrabila este
dx
2 coshx
=
dy
2 sinhx
din care rezulta integrala prima y lncoshx = C
1
.
A doua integrala prima se obt ine daca se considera ultimele doua rapoarte dupa care se simplica prin sinhx.
Integrand n ambii membri, avem z
2
e
y
= C
2
.
Astfel, solut iile generale ale ecuat iilor cu derivate part iale din enunt sunt:
1. u(x, y, z) = (x
2
+y
2
+z
2
, cx +ay +bz);
2. u(x, y, z) = (
x a
y b
,
y b
z c
);
3. u(x, y, z) = (xy, (x +y)
2
z
2
);
4. u(x, y, z) = (
y
x
,
x
y z
+ ln(y z));
5. u(x, y, z) = (xy,
1
y
+
1
z
);
6. u(x, y, z) = (xy,
1
3
y
3
+xyz);
7. u(x, y, z) = (

y,

y

z);
8. u(x, y, z) = (y lncoshx, z
2
e
y
),
unde este o funct ie arbitrara de integralele prime ment ionate.
2.1.4 Problema lui Cauchy

In general, n problemele practice, nu intereseaza solut ii arbitrare ale ecuat iei (2.4), ci acele solut ii care sa
ndeplineasca anumite condit ii init iale.
32 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Denit ia 2.1.7. Problema determinarii n domeniul D R
n
a acelei solut ii u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) a ecuat iei cu
derivate part iale liniare si omogene (2.4) care pentru x
n
= x
0
n
se reduce la o funct ie data (x
1
, x
2
, . . . , x
n1
)
C
1
(D

), unde D

R
n1
, adica
u(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, x
0
n
) = (x
1
, x
2
, . . . , x
n1
), (x
1
, x
2
, . . . , x
n1
) D

, (2.19)
se numeste problema lui Cauchy pentru ecuat ia (2.4).

In anumite condit ii impuse funct iilor X


k
si solut ia problemei Cauchy exista si este unica.

In cele ce urmeaza ne vom ocupa de determinarea efectiva a solut iei problemei lui Cauchy.
Aceasta solut ie va de forma (2.12) si problema se reduce la a determina funct ia , deci de a determina
legatura ntre integralele prime
1
,
2
, . . . ,
n1
.
Fie o vecinatate a punctului M
0
(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, x
0
n
), inclusa n D, n care determinantul funct ional (2.18)
este diferit de zero. O asemenea vecinatate exista n baza faptului ca funct iile
k
, k = 1, n 1, sunt continue
si au derivate part iale continue pe D. Daca n (2.8) punem x
n
= x
0
n
, obt inem sistemul

i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, x
0
n
) = C
i
, i = 1, n 1, (2.20)
care, rezolvat n raport cu x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, conduce la
x
j
=
j
(C
1
, C
2
, . . . , C
n1
), j = 1, n 1. (2.21)
Putem enunt a acum urmatoarea teorema.
Teorema 2.1.3. Solut ia problemei lui Cauchy pentru ecuat ia (2.4) cu condit ia init iala (2.19) este data de
u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = (
1
(
1
,
2
, . . . ,
n1
),
2
(
1
,
2
, . . . ,
n1
), ,
n1
(
1
,
2
, . . . ,
n1
)),
unde
1
,
2
, . . . ,
n1
sunt n 1 integrale prime independente funct ional ale sistemului caracteristic (2.6).
Demonstrat ie. Trebuie sa aratam ca funct ia u din enunt ul teoremei este solut ie a ecuat iei cu derivate part iale
(2.4), apoi c a verica condit ia init iala (2.19).
Faptul c a u este solut ie a ecuat iei (2.4) rezulta imediat din faptul ca u este de forma (
1
,
2
, . . . ,
n1
)
dupa cum rezulta din expresia ei.
Solut ia verica condit ia init iala n vecinatatea U a punctului M
0
.

In adevar pentru x
n
= x
0
n
, conform
relat iilor (2.20) si (2.21), rezulta ca (2.19) este ndeplinita. Din modul cum este construita funct ia u rezulta si
unicitatea ei. q.e.d.
Exercit iul 2.1.3. Sa se rezolve problema lui Cauchy pentru ecuat iile cu derivate part iale liniare si omogene
1. 2x
u
x
y
u
y
+z
3
u
z
= 0,
2. zux + (x z)
2
u
y
+x
u
z
= 0,
cu condit iile init iale date respectiv de: 1. u(x, y, 1) = x +y; 2. u(x, 0, z) = 2z(z x).
Solut ie. Sistemele caracteristice corespunzatoare
1.
dx
2x
=
dy
y
=
dz
z
3
, 2.
dx
z
=
dy
(x z)
2
=
dz
x
Capitolul 2 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai 33
au integralele prime
1.
_

1
(x, y, z) = xy
2
,

2
(x, y, z) =
1
z
2
+ lnx,
2.
_
_
_

1
(x, y, z) = x
2
z
2

2
(x, y, z) = 2y + (x z)
2
.
Sistemul (2.20), n cazul acestor ecuat ii cu derivate part iale, devine respectiv
1.
_
_
_
xy
2
= C
1
1 + lnx = C
2
, 2.
_
_
_
x
2
z
2
= C
1
,
(x z)
2
= C
2
.
Rezolvand aceste sisteme, gasim
1.
_

_
x = e
C21
=
1
(C
1
, C
2
)
y =
_
C
1
e
C21
=
2
(C
1
, C
2
)
, 2.
_

_
x =
C
1
+C
2
2

C
2
=
1
(C
1
, C
2
),
z =
C
1
C
2
2

C
2
=
2
(C
1
, C
2
).
Conform Teoremei 2.1.3, avem ca solut ia problemei lui Cauchy este
u(x, y, z) = (
1
(
1
,
2
),
2
(
1
,
2
)).
Deoarece expresiile funct iei sunt respectiv
1. (x, y) = x +y, 2. (x, z) = 2z(z x),
rezulta ca solut iile problemei lui Cauchy pentru cele doua ecuat ii cu derivate part iale sunt
1. u(x, y, z) =
1
(
1
,
2
) +
2
(
1
,
2
)
2. u(x, y, z) = 2
2
(
1
,
2
)
_

2
(
1
,
2
)
1
(
1
,
2
)
_
.
Efectuand calculele, gasim
1. u(x, y, z) = e
2(x,y,z)1
+
_

1
(x, y, z)
e
2(x,y,z)1
2. u(x, y, z) =
2
(x, y, z)
1
(x, y, z).

Inlocuind pe
1
si
2
, obt inem u(x, y, z) = xe
z
2
1
+y

e
1z
2
si respectiv u(x, y, z) = 2y + 2z
2
2xz.
2.2 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai, cuasiliniare
Denit ia 2.2.1. O ecuat ie cu derivate part iale de ordinul ntai de forma
X
1
(x, u)
u
x
1
+X
2
(x, u)
u
x
2
+ +X
n
(x, u)
u
x
n
= X
n+1
(x, u) (2.22)
se numeste ecuat ie cuasiliniara neomogena.
O astfel de ecuat ie este liniara n raport cu derivatele part iale de ordinul ntai ale funct iei necunoscute u care
depinde de variabilele x
1
, x
2
, . . . , x
n
(de variabila vectoriala x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
)), iar coecient ii X
k
sunt funct ii
atat de variabila vectoriala independenta x cat si de funct ia u.
Vom presupune ca funct iile X
k
, k = 1, 2, . . . , n, sunt continue pe domeniul D R
n+1
, au derivate part iale
continue n D si
n

k=1
X
2
k
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) > 0, () (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) D.
34 Ion Craciun Gheorghe Barbu
2.2.1 Solut ia generala
Teorema 2.2.1. Integrarea ecuat iei cu derivate part iale (2.22) se reduce la integrarea ecuat iei cu derivate
part iale liniara cu n + 1 variabile
X
1
(x, u)
V
x
1
+X
2
(x, u)
V
x
2
+ +X
n
(x, u)
V
x
n
+X
n+1
(x, u)
V
u
= 0.
Demonstrat ie. Sa cautam pentru ecuat ia cuasiliniara (2.22) o solut ie u, denita implicit de ecuat ia
V (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = 0, (2.23)
V ind o funct ie necunoscuta ce urmeaza s a o determinam.

In ipoteza ca V este continua si are derivate part iale
continue, cu derivata part iala n raport cu u diferita de zeron interiorul lui D, din (2.23) si teorema de existent a
si unicitate a funct iilor reale de n variabile reale denite implicit de o ecuat ie n n + 1 necunoscute, obt inem
u
x
1
=
V
x
1
V
u
,
u
x
2
=
V
x
2
V
u
, ,
u
x
n
=
V
x
n
V
u
,
pe care le nlocuim n ecuat ia (2.22).

In acest fel ajungem la
X
1
V
x
1
+X
2
V
x
2
+ +X
n
V
x
n
+X
n+1
V
u
= 0, (2.24)
care este o ecuat ie liniara si omogena n necunoscuta V. Fie

k
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = C
k
, k = 0, 1, 2, . . . , n 1, (2.25)
n integrale prime independente ale ecuat iei (2.24). Solut ia generala a ecuat iei (2.24) este
V (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = (
0
,
1
,
2
, . . . ,
n1
), (2.26)
iar ecuat ia V (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = 0 deneste implicit solut ia ecuat iei cuasiliniare (2.22) n forma u =
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
).
Conform Teoremei 2.2.1, urmeaza ca trebuie sa determinam n integrale prime ale sistemului caracteristic
dx
1
X
1
=
dx
2
X
2
= =
dx
n
X
n
=
du
X
n+1
,
atasat ecuat iei (2.24), anume
_

0
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = C
0
,

1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = C
1
,
,

n1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = C
n1
.
(2.27)
Atunci, solut ia generala a ecuat iei (2.22) este funct ia denita implicit de
(
0
,
1
,
2
,
n1
) = 0, (2.28)
ind o funct ie arbitrara derivabila si cu derivate part iale de ordinul ntai continue. q.e.d.
Capitolul 2 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai 35
Exercit iul 2.2.1. Sa se determine integrala generala a ecuat iei cuasiliniare
xy
2
z
x
+x
2
y
z
y
= (x
2
+y
2
)z.
Solut ie. Sistemul caracteristic asociat acestei ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai este
dx
xy
2
=
dy
x
2
y
=
dz
(x
2
+y
2
)z
.
Din primele doua rapoarte obt inem ecuat ia
dx
y
=
dy
x
care ne conduce la integrala prima x
2
y
2
= C
0
.
O a doua integrala prima se obt ine din combinat ia
ydx +xdy
xy
3
+x
3
y
=
dz
(x
2
+y
2
)z
.
Primul raport al acestei combinat ii se obt ine din primele doua rapoarte ale sistemului caracteristic prinnmult irea
lor cu x, respectiv y, urmata de adunarea lor. Se obt ine un nou raport egal cu celelalte rapoarte ale sistemului
caracteristic. Dupa nmult irea cu x
2
+y
2
se obt ine
d(xy)
xy
=
dz
z
,
iar de aici rezulta a doua integrala prima
z
xy
= C
1
.
Conform Teoremei 2.2.1, solut ia generala a ecuat iei date este funct ia z = z(x, y) denita implicit de ecuat ia
(
1
,
2
) = 0, unde este o funct ie arbitrara. Avand n vedere expresiile lui
1
si
2
, avem ca solut ia generala
a ecuat iei cu derivate part iale cuasiliniara este funct ia z = z(x, y) denita implicit de ecuat ia
(x
2
y
2
,
z
xy
) = 0.
Solut ia generala se poate scrie n forma z = xy(x
2
y
2
), unde este o funct ie reala arbitrara de o variabila
reala, derivabila si cu derivata continua.
Exercit iul 2.2.2. Sa se integreze ecuat ia cuasiliniar a
x
1
z
x
1
+x
2
z
x
2
+ +x
n
z
x
n
= z +
x
1
x
2
x
n
z
.
Solut ie. Sistemul caracteristic asociat acestei ecuat ii este
dx
1
x
1
=
dx
2
x
2
= =
dx
n
x
n
=
zdz
z
2
+x
1
x
2
x
n
.
Se observa ca avem urmatoarele combinat ii integrabile:
dx
1
x
1
=
dx
2
x
2
,
dx
1
x
1
=
dx
3
x
3
, . . . ,
dx
1
x
1
=
dx
n
x
n
si
d(x
1
x
2
x
n
)
nx
1
x
2
x
n
=
zdz
z
2
+x
1
x
2
x
n
. (2.29)
36 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Din integrarea primelor n 1 combinat ii integrabile obt inem integralele prime
x
2
x
1
= C
1
,
x
3
x
1
= C
2
, . . .
x
n
x
1
= C
n1
.
Pentru a integra ultima combinat ie integrabila notam:
x
1
x
2
x
n
= v; z
2
= u.
Astfel, combinat ia integrabila (2.29) se reduce la
du
dv

2
nv
u =
2
n
.
Aceasta este o ecuat ie diferent iala de ordinul ntai liniara si neomogena si integrala ei generala este
u = C
n
n

v
2
+
2v
n 2
sau, daca revenim la vechile variabile,
(n 2)z
2
= C
n
(n 2)
n
_
(x
1
x
2
x
n
)
2
+ 2x
1
x
2
x
n
.
Integrala generala a ecuat iei date este funct ia z denita implicit de
(n 2)z
2
= 2x
1
x
2
x
n
+ (n 2)
n
_
(x
1
x
2
x
n
)
2

_
x
2
x
1
,
x
3
x
1
, . . . ,
x
n
x
1
_
,
unde este o funct ie diferent iabila arbitrara.
Exercit iul 2.2.3. Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
(xy
3
2x
4
)
z
x
+ (2y
4
x
3
y)
z
y
= 9z(x
3
y
3
).
Solut ie. Sistemul caracteristic asociat ecuat iei este
dx
x(y
3
2x
3
)
=
dy
y(2y
3
x
3
)
=
dz
9z(x
3
y
3
)
.
Considerand primele doua rapoarte se obt ine o ecuat ie diferent iala omogena care integrata conduce la
integrala prima
y
3
+x
3
y
2
x
2
= C
0
.
O a doua integrala prima se obt ine din combinat ia integrabila
ydx +xdy
3xy
4
3x
4
y
=
dz
9z(x
3
y
3
)
.
Simplicand, obt inem ecuat ia cu variabile separate
d(xy)
xy
+
dz
3z
= 0, care prin integrare conduce la a doua
integrala prima x
3
y
3
z = C
1
.
Solut ia generala a ecuat iei este
z =
1
x
3
y
3

_
x
3
+y
3
x
2
y
2
_
,
unde este o funct ie derivabila arbitrara.
Capitolul 2 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai 37
2.2.2 Problema lui Cauchy
Fie ecuat ia cu derivate part iale cuasiliniara (2.22) si punctul arbitrar, dar xat, M
0
(x
10
, x
20
, . . . , x
n0
, u
0
) D.
Denit ia 2.2.2. Problema determinarii unei solut ii u a ecuat iei (2.22) ntro vecinatate U a punctului M
0
D,
care pentru x
n
= x
n0
sa se reduca la funct ia continua si cu derivate part iale continue (x
1
, x
2
, . . . , x
n1
), adica
u(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, x
n0
) = (x
1
, x
2
, . . . , x
n1
), (2.30)
se numeste problema lui Cauchy a ecuat iei (2.22).
Pentru rezolvarea problemei lui Cauchy vom considera ca sau determinat n integrale prime independente
funct ional ntro vecinatate a lui M
0
, iar daca presupunem ca aceste integrale prime sunt cele din (2.27), ele
vor independente daca
D(
0
,
1
,
2
, . . . ,
n1
)
D(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, u)

M0
,= 0. (2.31)
Vom cere ca solut ia cautata u = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) sa treaca prin punctul M
0
, deci u
0
= (x
10
, x
20
, . . . , x
n0
).
Funct ia u, dupa cum am aratat la aliniatul precedent, este denita implicit de ecuat ia
V (x
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = (
0
,
1
,
2
, . . . ,
n1
) = 0
si problema se reduce la determinarea funct iei , adica a legaturii ntre integralele prime (2.27).

In acelasi
timp, u trebuie sa e unic determinata ntro vecinatate a punctului M
0
, deci
V
u
(x
10
, x
20
, . . . , x
n0
, u
0
) ,= 0.
Fie W o vecinatate a punctului M
0
n care sistemul (2.27) se poate inversa n funct ie de x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, u.
Vom face ns a inversarea dupa ce vom nlocui pe x
n
cu x
n0
, obt inand astfel sistemul
_

0
(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, x
n0
, u) = C
0
,

1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, x
n0
, u) = C
1
,
,

n1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
, x
n0
, u) = C
n1
.
(2.32)
Prin rezolvarea sistemului (2.32) n privint a variabilelor ment ionate, gasim
_

_
u =
0
(C
0
, C
1
, . . . , C
n1
),
x
1
=
1
(C
0
, C
1
, . . . , C
n1
),
,
x
n1
=
n1
(C
0
, C
1
, . . . , C
n1
).
(2.33)
Teorema 2.2.2. Solut ia problemei lui Cauchy pentru ecuat ia (2.22) care ndeplineste condit ia init iala (2.30)
este funct ia u denita implicit de ecuat ia

0
(
0
, . . . ,
n1
) [
1
(
0
, . . . ,
n1
), . . . ,
n1
(
0
, . . . ,
n1
)] = 0, (2.34)
unde
0
,
1
, . . . ,
n1
sunt integrale prime independente funct ional care satisfac condit ia (2.31).
38 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Demonstrat ie. Funct ia u = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) denita implicit de ecuat ia (2.34) este o solut ie a ecuat iei (2.22)
deoarece provine dintro relat ie de forma (2.28).
Funct ia u data de (2.34) verica condit ia init iala (2.30) deoarece conform lui (2.32) si (2.33) pentru x
n
= x
n0
avem

0
(
0
,
1
, . . . ,
n1
)

xn=xn0
= u,

k
(
0
,
1
, . . . ,
n1
) = x
k
, k = 1, 2, . . . , n 1.
Din (2.34) rezulta ca pentru x
n
= x
n0
u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)

xn=xn0
= (x
1
, x
2
, . . . , x
n1
).
Derivata funct iei V din membrul ntai al relat iei (2.34), n raport cu u, n punctul M
0
, se gaseste ca este
egala cu 1, deci diferita de zero.
Fiind satisfacute ipotezele teoremei de existent a si unicitate a unei funct ii reale de mai multe variabile reale
denita implicit de ecuat ia (2.34), funct ia u = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) exista si este unica. q.e.d.
Exercit iul 2.2.4. Sa se gaseasca suprafat a integrala a ecuat iei cu derivate part iale de ordinul ntai liniara si
neomogena
xy
z
x
y
2
z
y
= x
care trece prin curba
(C
a
) :
_
_
_
x = a,
2ayz = a
2
+ 2.
(2.35)
Solut ie. Sistemul caracteristic corespunzator este
dx
xy
=
dy
y
2
=
dz
x
. (2.36)
Considerand primele doua rapoarte, obt inem combinat ia integrabila
dx
x
+
dy
y
= 0
din care obt inem integrala prima a sistemului xy = C
0
.
Amplic and n sistemul (2.36) primul raport cu y, al doilea cu x si raportul al treilea cu y
2
, obt inem
ydx
xy
2
=
xdy
xy
2
=
y
2
dz
xy
2
. (2.37)
Aceste trei rapoarte, avand acelasi numitor, se scriusub forma
ydx
1
=
xdy
1
=
y
2
dz
1
.
Folosind proprietat ile rapoartelor egale, deducem
ydx
1
=
xdy
1
=
y
2
dz
1
=
ydx xdy
2
,
Capitolul 2 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai 39
ultima egalitate ind o combinat ie integrabila caci se poate scrie n forma d
_
x
y
_
= d(2z).
Integrand ultima combinat ie integrabil a, obt inem a doua integrala prima a sistemului (2.36)
2z
x
y
= C
1
.
Integrala generala a ecuat iei este funct ia z = z(x, y) denita implicit de ecuat ia F(x, y, z) = 0, unde
F(x, y, z) = (C
0
, C
1
) = (xy, 2z
x
y
).
Observam ca integrala generala se mai poate scrie ca
z =
x
2y
+f(xy),
unde f este o funct ie reala de variabila reala, arbitrara.
Ansamblul ecuat iilor celor doua integrale prime formeaza ecuat iile unei curbe caracteristice (C) situata pe
suprafat a integrala (S).
Suprafat a integrala cautata (S
a
) se obt ine eliminand pe x, y, z n sistemul format de ecuat iile celor doua
integrale prime si ecuat iile curbei (C
a
). Efectuand aceasta eliminare, rezulta
C
1
=
2
C
0
= z
x
2y
=
1
xy
= (S
a
) 2xyz x
2
= 2
si deci (S
a
) este o suprafat a algebrica de ordinul al treilea.
Exercit iul 2.2.5. Fie ecuat ia cu derivate part iale de ordinul ntai cuasiliniara
x
z
x
+y
z
y
= z xy.
Sa se determine solut ia sa general a si sa se rezolve problema lui Cauchy cu condit ia init iala
z(2, y) = 1 +y
2

_
x = 2,
z = 1 +y
2
.
Solut ie. Sistemul caracteristic asociat este
dx
x
=
dy
y
=
dz
z xy
. Din primele doua rapoarte se obt ine
integrala prima
x
y
= C
0
.

Inmult ind primul raport cu y, al doilea cu x si efectuand suma numaratorilor pe suma numitorilor, gasim
un nou raport egal cu oricare din cele trei. Egalandul cu primul raport, obt inem combinat ia integrabila
d(xy +z)
xy +z
=
dx
x
.
Integrand, obt inem a doua integrala prima y +
z
x
= C
1
.
Rezulta ca solut ia generala este funct ia denita implicit de ecuat ia

_
x
y
, y +
z
x
_
= 0,
unde este o funct ie arbitrara derivabila si cu derivate continue.
40 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Pentru rezolvarea problemei lui Cauchy trebuie sa rezolvam mai ntai sistemul
_

_
2
y
= C
0
,
y +
z
2
= C
1
,
=
_

_
z = 2
_
C
1

2
C
0
_
=
0
(C
0
, C
1
),
y =
2
C
0
=
1
(C
0
, C
1
).

Inlocuind pe y si z n z = 1 +y
2
gasim relat ia care corespunde lui (2.34)
2
_
C
1

2
C
0
_
1
4
C
2
0
= 0.
Daca se nlocuiesc C
0
si C
1
cu respectiv

0
(x, y, z) =
y
x
,
1
(x, y, z) = y +
z
x
,
deducem ca solut ia problemei lui Cauchy este funct ia z =
(x + 2y)
2
2x
xy.
Dupa eliminarea numitorului, observam ca din punct de vedere geometric solut ia determinata reprezinta o
suprafat a algebrica de ordinul al treilea din care se scot intersect iile acesteia cu planul Oyz.
Exercit iul 2.2.6. Sa se determine suprafat a integrala a ecuat iei cu derivate part iale de ordinul ntai cuasiliniara
neomogena
(y z)
z
x
+ (z x)
z
y
= x y,
care cont ine dreapta (d) de ecuat ii x = y = z.
Solut ie. Sistemul caracteristic asociat ecuat iei diferent iale date este
dx
y z
=
dy
z x
=
dz
x y
, (2.38)
caruia trebuie sai determinam doua integrale prime funct ional independente. Pentru aceasta, cautam combi-
nat ii integrabile ale rapoartelor egale. Se observa ca acestea sunt egale cu nca doua
dx
y z
=
dy
z x
=
dz
x y
=
dx +dy +dz
0
=
xdx +ydy +zdz
0
,
obt inute efectuand suma numaratorilor pe suma numitorilor (penultimul raport) si suma numaratorilor pe
suma numitorilor celor trei rapoarte din (2.38), nmult ite n prealabil cu x, y si respectiv z.
Cand ntro succesiune de rapoarte egale numitorul unui raport este zero, numaratorul acelui raport trebuie
sa e, de asemenea, zero. Prin urmare,
dx +dy +dz = 0, xdx +ydy +zdz = 0.
Din aceste egalitat i se obt in cele doua integrale prime independente funct ional ale sistemului simetric (2.38)
x +y +z = C
1
, x
2
+y
2
+z
2
= C
2
. (2.39)
Geometric, prima integrala prima reprezinta un fascicol de plane paralele de normala N = i +j +k, iar cea
de a doua este o familie de sfere concentrice cu centrul n originea reperului.
Solut ia generala a sistemului simetric (2.38) este ansamblul celor doua integrale prime care, din punct de
vedere geometric, reprezinta o familie dublu parametrica de cercuri n spat iu, care sunt curbele caracteristice.
Pentru a determina suprafat a integrala care cont ine dreapta (d), impunem condit ia ca sistemul format de
ecuat iile curbelor caracteristice si ecuat iile dreptei sa e compatibil, ceea ce conduce la relat ia de compatibilitate
C
2
1
3C
2
= 0.

Inlocuind C
1
si C
2
n relat ia de compatibilitate cu expresiile lor din (2.39) se gaseste ca suprafat a integrala
cautata este conul patratic (eliptic) cu varful n origine de ecuat ie x
2
+y
2
+z
2
xy yz zx = 0.
Capitolul 3
Elemente de teoria campurilor
3.1 Campuri scalare. Curbe si suprafet e de nivel
Fie D R
3
un domeniu tridimensional, M(x, y, z) un punct oarecare din D si f T(D) o funct ie reala denita
pe D. Valorile funct iei f, scrise n forma f(M), sau n forma f(x) = f(x, y, z), unde x = (x, y, z) D, sunt
numere reale sau scalari. Astfel, funct ia f se mai numeste si funct ie scalar a.
Denit ia 3.1.1. Funct ia scalara f T(D), D R
3
, se numeste camp scalar tridimensional.
Daca domeniul D este bidimensional, deci D R
2
, sau D este o port iune de suprafat a marginita de o
curba n spat iu, pozit ia punctului M D va determinata de doi parametri (coordonatele carteziene x si y
ale punctului din plan n primul caz, sau coordonatele curbilinii u si v ale punctului situat pe o suprafat a n
cel de al doilea caz). Dupa caz, vom scrie: f(M) = f(x, y); f(M) = f(u, v).

In ambele cazuri, funct ia scalara
f T(D) se numeste camp scalar bidimensional.

In cele ce urmeaza vom presupune ca funct ia f este continua pe D si admite derivate part iale de orice ordin
continue n D.
Exemplul 3.1.1. Campul temperaturilor T = T(M) ntro regiune tridimensionala sau bidimensionala si
campul presiunilor p = p(M) ntrun domeniu plan sau spat ial sunt exemple de campuri scalare.
Exemplul 3.1.2. Funct ia reala de doua variabile reale
f : R
2
R, f(M) = f(x, y) =
x
2
a
2
+
y
2
b
2
, a, b R

+
,
(3.1)
este un c amp scalar bidimensional.
Exemplul 3.1.3. Funct ia reala de trei variabile reale
f : R
3
R, f(M) = f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
(3.2)
este un c amp scalar denit n ntreg spat iu tridimensional.
Fie campul scalar f(M), M D R
3
si M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) D xat.
41
42 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Denit ia 3.1.2. Se numeste suprafat a de nivel care trece prin M
0
a campului scalar tridimensional f(M),
locul geometric S
0
al punctelor M D cu proprietatea
f(M) = f(M
0
) (3.3)
sau, avand n vedere coordonatele carteziene ale punctelor M si M
0
,
f(x, y, z) = f(x
0
, y
0
, z
0
). (3.4)
Deoarece M
0
este un punct al suprafet ei de nivel S
0
, ecuat ia acesteia este (3.3) sau (3.4).
Observat ia 3.1.1. Prin orice punct M
0
D trece o suprafat a de nivel a campului scalar tridimensional
f T(D), iar orice doua suprafet e de nivel ale sale ori sunt identice, ori nu au nici un punct comun.
Exemplul 3.1.4. Suprafet ele de nivel ale campului termic dintro regiune tridimensionala sunt izotermele;
cele ale campului presiunilor sunt izobarele; suprafet ele de nivel ale campului scalar (3.2) sunt sfere cu centrele
n origine.
Denit ia 3.1.3. Prin curba de nivel a c ampului scalar bidimensional f T(D), D R
2
(sau D , unde
este o suprafat a), se nt elege locul geometric al punctelor M(x, y) D (sau M(u, v) D ) cu proprietatea
f(x, y) = f(x
0
, y
0
) sau (f(u, v) = f(u
0
, v
0
)), (3.5)
unde M
0
(x
0
, y
0
), (sau M
0
(u
0
, v
0
), ) sunt puncte oarecare, dar xate, din D.
Observat ia 3.1.2. Prin orice punct M
0
D trece cate o curba de nivel si oricare doua asemenea curbe sau
coincid, sau nu au puncte comune.
Exemplul 3.1.5. Curbele de nivel ale campului scalar (3.1) sunt elipse omofocale, cu centrul de simetrie n
origine, care au axele de coordonate ca axe de simetrie si semiaxele a
_
x
2
0
a
2
+
y
2
0
b
2
si b
_
x
2
0
a
2
+
y
2
0
b
2
.
O prima imagine a unui camp scalar este data de suprafet ele (curbele) sale de nivel care arata modul cum
sunt straticate valorile campului, viteza de straticare ntrun punct ind tocmai derivata dupa o direct ie
oarecare de versor s a campului n punctul considerat.
3.2 Derivata dupa o direct ie si gradientul unui camp scalar
Sa consideram campul scalar f T(D), s un versor arbitrar si, pentru ecare punct x D, denim funct ia
reala g de variabila reala t
g(t) = f(x +ts), t I, x +ts D, (3.6)
unde I este un interval real.
Capitolul 3 Elemente de teoria campurilor 43
Evident, avem o innitate de funct ii g (pentru ecare x D exista o asemenea funct ie) si pentru toate,
avem g(0) = f(x). Funct iile g sunt restrict iile funct iei f la dreapta care trece prin x si are direct ia s.
Presupunem ca, pentru orice x D, funct ia g corespunzatoare este derivabila n t = 0.
Denit ia 3.2.1. Spunem ca funct ia f este derivabila n D dupa direct ia s daca funct iile g, denite n
(3.6), sunt derivabile n t = 0.
Denit ia 3.2.2. Daca f este derivabila n D dupa direct ia s, numarul real g

(0) se numeste derivata campului


scalar f dupa direct ia s n punctul x D.
Notam aceasta derivata cu
df
ds
(x). Prin urmare,
df
ds
(x) = g

(0) = lim
t0
g(t) g(0)
t 0
= lim
t0
f(x +ts) f(x)
t
. (3.7)
Denit ia 3.2.3. Funct ia
df
ds
T(D) ale carei valori se determina dupa legea (3.7), se numeste derivata
campului scalar f dupa direct ia s.
Observat ia 3.2.1. Fiind denite cu ajutorul derivatelor unei funct ii reale de o variabila reala, proprieta-
t ile derivatelor dupa o direct ie ale campurilor scalare sunt aceleasi ca cele ale derivatelor funct iilor reale de o
variabila reala.

In consecint a, putem scrie (pentru simplicare, omitem variabila x):


_

_
d
ds
(
1
f
1
+
2
f
2
) =
1
df
1
ds
+
2
df
2
ds
;
d
ds
(f
1
f
2
) =
df
1
ds
f
2
+f
1

df
2
ds
;
d
ds
_
f
1
f
2
_
=
df
1
ds
f
2
f
1

df
2
ds
f
2
2
;
d
ds
(F(f)) = F

(f)
df
ds
,
(3.8)
unde f
1
, f
2
si f sunt campuri scalare derivabile n D dupa direct ia s, iar F(f) = F f este compusa funct iei f
cu funct ia F.
Deoarece am presupus ca funct ia f care deneste un camp scalar are derivate part iale continue n D, rezulta
ca f este diferent iabila n D si valoarea n h = (h
1
, h
2
, h
3
) R
3
a diferent ialei funct iei f n punctul x D este
df(x)(h) = df(x, h) = (f)(x) h, (3.9)
unde
(f)(x) =
f
x
(x) i +
f
y
(x) j +
f
z
(x) k (3.10)
44 Ion Craciun Gheorghe Barbu
este gradientul funct iei f n punctul x D.

Intre gradientul funct iei f si vectorul h se efectueaza produsul scalar


standard a doi vectori din R
3
.
df(x)(h) =
f
x
(x)h
1
+
f
y
(x)h
2
+
f
z
(x)h
3
. (3.11)
Operatorul diferent ial = i

x
+j

y
+k

z
se numeste operatorul lui Hamilton
1
sau operatorul nabla.
Pe de alt a parte, se stie ca daca f este diferent iabila n D, atunci f este derivabila n D dupa orice direct ie
si derivata sa dupa direct ia s ntrun punct x D este valoarea n s a diferent ialei funct iei f n punctul x. Prin
urmare,
df
ds
(x) = df(x, s) = df(x)(s). (3.12)
Din (3.9) si (3.12) deducem
df
ds
(x) = (f)(x) s, (3.13)
iar din (3.10) si (3.13) rezulta
df
ds
(x) =
f
x
(x) s
1
+
f
y
(x) s
2
+
f
z
(x) s
3
. (3.14)
Fie P punctul din D al carui vector de pozit ie este x +ts. Conform Observat iei 3.1.1, prin punctul P trece
o suprafat a de nivel (S) a campului scalar f. Dreapta (d) care trece prin M si are direct ia s, intersecteaza
suprafat a (S) n punctul P. Astfel, t este abscisa curbilinie a punctului P de pe dreapta (d) pe care M este
originea elementului de arc. Daca notam cu t = (MP) lungimea arcului MP, formula (3.7) se rescrie n forma
df
ds
(x) = lim
(MP)0
P(d)
f(P) f(M)
(MP)
. (3.15)
Consideram acum ca punctul P (S) nu este pe dreapta (d), ci pe o curba neteda arbitrara care trece
prin M si are versorul tangentei n M identic cu s.
Denit ia 3.2.4. Se numeste variat ie medie a campului scalar f, raportul
f(P) f(M)
(MP)
, (3.16)
unde P (S) iar (MP) este abscisa curbilinie a punctului P.
Teorema 3.2.1. Limita variat iei medii (3.16) a campului scalar f atunci cand P tinde, pe curba , la punctul
M(x), este egal a cu derivata n x dupa direct ia s a campului scalar f.
Demonstrat ie. Evaluarea diferent ei de la numaratorul variat iei medii, conduce la
f(P) f(M) = (f)(x) (

OP

OM) + (

OP

OM), (3.17)
unde este o funct ie vectoriala de variabila vectoriala cu proprietatea
lim
PM
= 0, (3.18)
cu ment iunea ca punctul P, n acest proces de trecere la limita, se aa pe curba .
1
Hamilton, William Rowan (1805 1865), zician, astronom si matematician irlandez.
Capitolul 3 Elemente de teoria campurilor 45
Daca mpart im (3.17) prin (MP), trecem la limita pentru P M, ceea ce este echivalent cu (MP) 0,
t inem cont de (3.18), (3.14) si de rezultatul
lim
(MP)0
P

OP

OM
(MP)
= s,
din geometria diferent iala, se deduce
lim
(MP)0
P
f(P) f(M)
(MP)
=
df
ds
(x), (3.19)
ceea ce demonstreaza teorema. q.e.d.
Observat ia 3.2.2. Relat ia (3.19) se poate lua ca denit ie pentru derivata dupa direct ia s a c ampului scalar f
n punctul x D.
Ne propunem sa determinam acea direct ie a spat iului dupa care derivata campului scalar f n punctul x
este maxima.
T inand cont ca produsul scalar a doi vectori din R
3
este egal cu produsul dintre normele vectorilor si cosinusul
unghiului dintre ei si ca |s| = 1, din (3.13) deducem
df
ds
(x) = |(f)(x)| cos . (3.20)
Din (3.20) se vede ca derivata este maxima cand = 0, adica atunci cand versorul s este versorul n(x) al
vectorului (f)(x),
n(x) =
(f)(x)
|(f)(x)|
. (3.21)
Pentru a demonstra o proprietate remarcabila a versorului (3.21) sa presupunem ca M este xat si notat
cu M
0
si ca vectorul sau de pozit ie este x
0
= (x
0
, y
0
, z
0
). Fie
0
(S
0
) o curba neteda arbitrara care trece prin
M
0
si care are tangenta t
0
n M
0
. Daca x = (t), y = (t), z = (t) sunt ecuat iile parametrice ale curbei
0
si
punctul M
0
corespunde lui t
0
pe curba
0
, atunci
t
0
=
d
dt
(t
0
) i +
d
dt
(t
0
) j +
d
dt
(t
0
) k. (3.22)
Cum curba
0
este situata pe (S
0
), unde (S
0
) este suprafat a de nivel care trece prin M
0
de ecuat ie f(x, y, z) =
f(x
0
, y
0
, z
0
), avem
f((t), (t), (t)) = f(x
0
, y
0
, z
0
). (3.23)
Daca derivam (3.23) ca o funct ie compusa si consideram t = t
0
, deducem
f
x
(x
0
)
d
dt
(t
0
) +
f
y
(x
0
)
d
dt
(t
0
) +
f
z
(x
0
)
d
dt
(t
0
) = 0. (3.24)
Din (3.10), (3.21), (3.22) si (3.24), obt inem
n(x
0
) t
0
= 0,
care demonstreaza ca n(x
0
) este ortogonal tuturor tangentelor n M
0
la toate curbele
0
(S
0
) care trec prin
M
0
. Cum locul geometric al acestor tangente este planul tangent n M
0
la suprafat a (S
0
), rezulta ca n(x
0
) este
versorul normalei n M
0
la suprafat a de nivel (S
0
). Sensul versorului n(x
0
) este spre acea parte a spat iului n
care f(x, y, z) > f(x
0
, y
0
, z
0
). Asadar:
46 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Teorema 3.2.2. Derivata campului scalar f dupa direct ia s n punctul x
0
este maxima dupa direct ia versorului
n(x
0
) a normalei n M
0
la suprafat a de nivel (S
0
) care trece prin M
0
, sensul normalei ind sensul cresterii
valorilor campului scalar f.
Revenind la un punct arbitrar x D, obt inem ca derivata dupa direct ia normalei n(x) n punctul M la
suprafat a de nivel care trece prin M are expresia
df
dn
(x) = (f)(x) n(x). (3.25)
Cu ajutorul lui (3.21), din (3.25) deducem
df
dn
(x) = |(f)(x)|. (3.26)
Cum gradientul campului scalar f n punctul x este coliniar si de acelasi sens cu n(x), din (3.26) obt inem
(f)(x) =
df
dn
(x) n(x). (3.27)
Sa mai observam ca folosind (3.20) si (3.25) putem scrie
df
ds
(x) =
df
dn
(x) cos , (3.28)
unde este unghiul dintre versorii s si n.
Formula (3.28) da legatura ntre derivata dupa un versor oarecare s si derivata dupa direct ia normalei n
punctul M la suprafat a de nivel care trece prin M, ocazie cu care rentalnim concluzia Teoremei 3.2.2.
Din (3.27) deducem ca regulile de calcul pentru gradient sunt aceleasi cu regulile de calcul ale derivatei dupa
o direct ie. Daca avem n vedere (3.8) si renunt am la scrierea variabilei vectoriale x, se pot scrie relat iile:
_

_
( +) = +, , R;
() = +;

_
=

2
, ,= 0;
F() = F

().
(3.29)
Mai precizam ca pentru gradientul campului scalar se folososte si notat ia grad.
Exercit iul 3.2.1. Se da campul scalar
(x, y, z) =
a r
r
2
,
unde
a = 2i +j k, r = xi +y j +z k, r =
_
x
2
+y
2
+z
2
.
Sa se calculeze unghiul dintre vectorii ()(A) si ()(B), unde A si B sunt puncte de coordonate A(2, 1, 1)
si B(0, 1, 1).
Solut ie. Daca aplicam regulile de calcul (3.29), gasim ca gradientul campului scalar n punctul oarecare
M(x, y, z), diferit de originea reperului Oxyz, este
()(M) = 2
a r
r
4
r +
1
r
2
a,
Capitolul 3 Elemente de teoria campurilor 47
de unde rezulta ()(A) =
1
18
(2 i + j + 7 k) si ()(B) =
1
2
(2 i j + k). Cum cosinusul unghiului dintre
doi vectori este raportul dintre produsul scalar al lor si produsul normelor acestora, obt inem
cos =
()(A) ()(B)
|()(A)| |()(B)|
=
5
9
.
Semnul minus dovedeste ca unghiul dintre cei doi gradient i este obtuz.
Exercit iul 3.2.2. Fie campul scalar (x, y, z) = (a r)
2
+ (a r)
2
, unde r = xi + yj + zk este vectorul de
pozit ie al punctului M(x, y, z), iar a este un versor constant.
a) Sa se determine suprafat a de nivel care trece prin M
0
(1, 2, 3).
b) Sa se calculeze derivata campului scalar dupa direct ia de parametri directori (2, 1, 2) n punctul M
0
.
Solut ie. Deoarece (a r)
2
= a
2
r
2
cos
2
si (a r)
2
= a
2
r
2
sin
2
, iar a
2
= 1, deducem ca valorile campului
scalar sunt (x, y, z) = r
2
= x
2
+y
2
+z
2
.
a) Suprafat a de nivel care trece prin M
0
(1, 2, 3) este x
2
+ y
2
+ z
2
= 14, adica sfera de raza R =

14 si cu
centrul n origine.
b) Versorul s al vectorului v de parametri directori (2, 1, 2) este
s =
v
|v|
=
2
3
i
1
3
j +
2
3
k.
Gradientul campului scalar n punctul M
0
este
()(M) = (grad)(x, y, z) = 2xi + 2y j + 2z k,
de unde
()(M
0
) = (grad)(1, 2, 3) = 2(i + 2j + 3k).
Derivata funct iei n punctul M
0
dupa direct ia s este
d
ds
(M
0
)=()(M
0
) s = 2(i + 2j + 3k)
1
3
(2i j + 2k) =
2
3
(2 2 + 6) = 4.
Rezulta ca unghiul dintre vectorii ()(M
0
) si s este ascut it.
3.3 Campuri vectoriale. Linii si suprafet e de camp
Denit ia 3.3.1. Se numeste camp vectorial o funct ie vectoriala de variabil a vectoriala denita pe un domeniu
D R
3
.
Funct ia vectoriala v care deneste un camp vectorial pe D R
3
se poate scrie n una din formele:
v = v(P); v = v(r); v = v(x); v = v(x, y, z), (3.30)
unde r este vectorul de pozit ie al punctului P D, care, n reperul = O; i, j, k, are expresia analitica
r =

OP= xi +y j +z k, (3.31)
unde O este originea reperului, iar i, j, k este o baza ortonormata n R
3
.
48 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Notand
v = v
1
i +v
2
j +v
3
k, (3.32)
unde v
m
= v
m
(x, y, z), m = 1, 2, 3, observam ca studiul unei funct ii vectoriale de trei variabile reale (sau de
variabila vectoriala), adica a unui camp vectorial, se reduce la studiul a trei funct ii reale de trei variabile reale
(a trei campuri scalare tridimensionale).

In cele ce urmeaza, vom presupune ca funct ia vectoriala care deneste un camp vectorial pe domeniul
tridimensional D este continua, are derivate part iale continue n D care nu se anuleaza n nici un punct din D.
Denit ia 3.3.2. Se numeste linie de camp n D a campului vectorial v, o curba stramba (L) D cu
proprietatea c a tangenta n ecare punct P (L) are ca vector director pe v(P).
Cum un alt vector director al tangentei n punctul P(x, y, z) (L) este diferent iala vectorului (3.31)
dr = dxi +dy j +dz k (3.33)
avem ca v si dr sunt vectori directori ai aceleiasi drepte, adica ei sunt coliniari.

In concluzie, coordonatele acestor doi vectori directori trebuie sa e proport ionale si deci
dx
v
1
(x, y, z)
=
dy
v
2
(x, y, z)
=
dz
v
3
(x, y, z)
. (3.34)
Denit ia 3.3.3. Sistemul simetric (3.34) se numeste sistemul diferent ial al liniilor de camp n D a
campului vectorial v = (v
1
, v
2
, v
3
) T(D, R
3
), unde T(D, R
3
) este spat iul liniar al funct iilor vectoriale denite
pe domeniul D.
Observat ia 3.3.1.

In baza teoremei de existent a si unicitate a solut iei unui sistem simetric, rezulta ca prin
orice punct al domeniului D trece cate o singura linie de camp a campului vectorial v = (v
1
, v
2
, v
3
) T(D, R
3
).
Denit ia 3.3.4. Se numeste suprafat a de camp a unui camp vectorial, orice suprafat a generata de o linie
de camp a acelui camp vectorial.
Teorema 3.3.1. Condit ia necesara si sucienta ca o suprafat a (S) sa e suprafat a de camp a campului vectorial
v T(D, R
3
) este ca vectorul v(P) sa e cont inut n planul tangent la suprafat a (S) n punctul P (S).
Demonstrat ie. Necesitatea. O linie de c amp (G) a campului vectorial v este ansamblul a doua integrale prime
independente funct ional ale sistemului simetric (3.34)
(G)
_

1
(x, y, z) = C
1

2
(x, y, z) = C
2
,
(3.35)
unde
1
,
2
sunt doua integrale prime independente funct ional.
Pentru ca (G) din (3.35) sa genereze o suprafat a, parametrii C
1
si C
2
trebuie sa e legat i printro relat ie de
forma
(C
1
, C
2
) = 0, (3.36)
Capitolul 3 Elemente de teoria campurilor 49
numita relat ie de condit ie si ca, suprafat a de camp corespunzatoare condit iei (3.36) se obt ine eliminand con-
stantele arbitrare C
1
si C
2
ntre (3.35) si (3.36). Obt inem
(
1
(x, y, z),
2
(x, y, z)) = 0, (3.37)
deci o ecuat ie de forma
(S) : F(x, y, z) = 0 (3.38)
n care recunoastem ecuat ia carteziana implicita a unei suprafet e (S).

In plus, n orice punct P (S), vectorul
v(P) este tangent suprafet ei de ecuat ie (3.37) si deci cont inut n planul tangent n P la suprafat a (S), deoarece
v(P) este tangent la linia de camp care trece prin P si genereaza suprafat a (S).
Sucient a. Trebuie sa aratam ca orice suprafat a (S) de ecuat ie (3.38) cu proprietatea ca v(P) este cont inut
n planul tangent n punctul P la (S) este generata de liniile de camp ale campului vectorial v.
Ecuat ia (3.38) poate considerata ca o suprafat a de nivel a campului scalar F.
Se stie ca un vector coliniar si de acelasi sens cu sensul de crestere al funct iei F n punctul P(x, y, z) (S)
este
(F)(x, y, z) =
F
x
(x, y, z) i +
F
y
(x, y, z) j +
F
z
(x, y, z) k. (3.39)
Deoarece vectorul (3.39) este ortogonal vectorului v(P) cont inut n planul tangent n P la suprafat a (S),re-
zulta ca produsul lor scalar este nul, deci
v
1
(x, y, z)
F
x
(x, y, z) +v
2
(x, y, z)
F
y
(x, y, z) +v
3
(x, y, z)
F
z
(x, y, z) = 0, (3.40)
ceea ce arata ca funct ia F(x, y, z) din (3.38) verica o ecuat ie cu derivate part iale de ordinul ntai omogena. Dar
orice solut ie a ecuat iei diferent iale (3.40) este generata de curbele integrale ale sistemului caracteristic asociat,
adica de (3.34), iar curbele caracteristice ale sale sunt liniile de camp ale campului vectorial v T(D, R
3
).
Teorema este astfel demonstrata. q.e.d.
Denit ia 3.3.5. Campul vectorial v T(D, R
3
) se numeste biscalar daca exista funct ia scalara derivabila
T(D) si funct ia diferent iabila F T(D), astfel ncat sa avem
v = grad F = F. (3.41)
Derivata dupa o direct ie s a unui camp vectorial v T(D, R
3
) ntrun punct x D se deneste la fel ca la
campurile scalare
dv
ds
(x) = lim
t0
v(x +ts) v(x)
t
. (3.42)
Daca funct ia v are derivate part iale de ordinul ntai continue, existent a limitei (3.42) este asigurata si
dv
ds
(x) =
dv
1
ds
(x) i +
dv
2
ds
(x) j +
dv
3
ds
(x) k. (3.43)
Daca se t ine cont de (3.14), (3.43) devine
dv
ds
(x) = s
1
v
x
(x) +s
2
v
y
(x) +s
3
v
z
(x). (3.44)
Relat ia (3.44) constituie expresia carteziana a derivatei campului vectorial v, n punctul x D, dupa direct ia
de versor s = (s
1
, s
2
, s
3
), expresie care se mai poate scrie n forma
dv
ds
(x) =
_
s
1

x
+s
2

y
+s
3

z
_
v. (3.45)
50 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Deoarece operatorul s
1

x
+s
2

y
+s
3

z
poate interpretat formal ca produsul scalar dintre s si operatorul
vectorial , se poate adopta convent ia de scriere
s = s
1

x
+s
2

y
+s
3

z
. (3.46)
Cu aceasta convent ie si cu renunt area la ment ionarea variabilei x, formula de calcul (3.45) ia forma
dv
ds
= (s ) v. (3.47)
Exercit iul 3.3.1. Sa se determine derivata campului vectorial v(x, y, z) = xy
2
i + x
2
yj + z(x
2
+ y
2
)k dupa
direct ia de parametri directori (1, 3, 1). Care este locul geometric al punctelor din spat iu pentru care derivata
dupa direct ia s este normala vectorului v = (1, 1, 1)?
Solut ie. Sa calculam versorul direct iei ment ionate. Fiindca norma vectorului v este |v| =

v v =

11,
rezulta ca versorul direct iei dupa care trebuie sa derivam este s =
1
|v|
v =
1

11
(i + 3j k).
Folosind (3.47), gasim
dv
ds
=
1

11
_
(y
2
+ 6xy)i + (2xy + 3x
2
)j + (2xz + 6yz x
2
y
2
)k
_
.
Pentru a determina locul geometric cerut, impunem condit ia de ortogonalitate
dv
ds
v = 0 si obt inem ecuat ia
x
2
+ 4xy +xz + 3xz = 0 ce reprezinta ecuat ia unei cuadrice (suprafat a algebrica de ordinul al doilea).
Analizand invariant ii cuadricei constat am ca locul geometric este un con patratic cu varful n origine.
Exercit iul 3.3.2. Sa se determine liniile de c amp ale campurilor vectoriale:
1
0
. v(x, y, z) = xi +y j + (z +
_
x
2
+y
2
+z
2
)k;
2
0
. v(x, y, z) = (xy 2z
2
)i + (4xz y
2
)j + (yz 2x
2
)k;
3
0
. v(x, y, z) = (xz y)i + (yz x)j + (z
2
1)k;
4
0
. v(x, y, z) = (x +y)i + (y x)j 2zk.
Solut ie. Liniile de camp sunt curbele integrale ale respectiv sistemelor simetrice:
1
0
.
dx
x
=
dy
y
=
dz
z +
_
x
2
+y
2
+z
2
;
2
0
.
dx
xy 2z
2
=
dy
4xz y
2
=
dz
yz 2x
2
;
3
0
.
dx
xz y
=
dy
yz x
=
dz
z
2
1
;
4
0
.
dx
x +y
=
dy
y x
=
dz
2z
.
Capitolul 3 Elemente de teoria campurilor 51
Se obt in combinat iile integrabile:
1
0
.
dx
x
=
dy
y
, xdx +ydy + (z
_
x
2
+y
2
+z
2
)dz = 0;
2
0
. ydx +xdy + 2zdz = 0, 2xdx +zdy +ydz = 0;
3
0
.
dx dy
(x y)(1 +z)
=
dz
z
2
1
,
xdx ydy
(x
2
y
2
)z
=
dz
z
2
1
;
4
0
.
xdx +ydy
x
2
+y
2
=
dz
2z
,
dy
dx
=
y x
y +x
,
care conduc respectiv la integralele prime:
1
0
.
y
x
= C
1
, z
_
x
2
+y
2
+z
2
= C
2
;
2
0
. z
2
+xy = C
1
, x
2
+yz = C
2
;
3
0
.
x y
z 1
= C
1
,
x +y
z + 1
= C
2
;
4
0
. (x
2
+y
2
)z = C
1
, ln(x
2
+y
2
) + 2arctg
y
x
= C
2
.
Curbele integrale ale sistemelor simetrice de mai sus sunt:
1
0
.
_
_
_
y
x
= C
1
z
_
x
2
+y
2
+z
2
= C
2
; 2
0
.
_
z
2
+xy = C
1
x
2
+yz = C
2
;
3
0
.
_

_
x y
z 1
= C
1
x +y
z + 1
= C
2
; 4
0
.
_
_
_
(x
2
+y
2
)z = C
1
ln(x
2
+y
2
) + 2arctg
y
x
= C
2
.
Primul c amp vectorial are liniile de camp la intersect ia planelor y = C
1
x cu paraboloizii de rotat ie n jurul
axei Oz de ecuat ie
z
_
x
2
+y
2
+z
2
= C
2
.
De ment ionat ca ecare plan al familiei y = C
1
x nu trebuie sa cont ina dreapta de intersect ie a acestuia cu
planul Oyz.
Liniile de camp al celui de al doilea camp vectorial se gasesc la intersect ia hiperboloizilor:
z
2
+xy = C
1
; x
2
+yz = C
2
.
Al treilea camp vectorial are liniile de camp drepte rezultate din intersect ia familiilor de plane:
x y = C
1
(z 1); x +y = C
2
(z + 1).
Din ecare dreapta se scot punctele de cote 1 si 1.
Curbele de intersect ie ale suprafetelor de rotat ie n jurul axei Oz, de ecuat ii z =
C
1
x
2
+y
2
, si suprafet ele
cilindrice cu generatoarele paralele cu axa Oz, de ecuat ii ln(x
2
+y
2
) +2arctg
y
x
= C
2
, reprezinta liniile de camp
ale ultimului camp vectorial.
52 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Exercit iul 3.3.3. Sa se determine suprafet ele de camp ale campurilor vectoriale de mai jos care trec prin
curbele () specicate alaturat
1. v(x, y, z) = xy
2
i +x
2
y j + (x
2
+y
2
)z k, () :
_
x = 2y,
z = 1,
2. v(x, y, z) = xi +yj + (z x
2
y
2
+ 1)k, () :
_
x z = a
2
,
x
2
+y
2
= a
2
1,
3. v(x, y, z) = xz i +yz j + (x
2
+y
2
+z
2
) k, () :
_
x = 1,
z = y
2
,
4. v(x, y, z) = xi +y j + (z x
2
siny) k, () :
_
x = y
2
,
z = 0.
Solut ie. Sistemele diferent iale ale liniilor de camp sunt:
1.
dx
xy
2
=
dy
x
2
y
=
dz
z(x
2
+y
2
)
;
2.
dx
x
=
dy
y
=
dz
z x
2
y
2
+ 1
;
3.
dx
xz
=
dy
yz
=
dz
x
2
+y
2
+z
2
;
4.
dx
x
=
dy
y
=
dz
z x
2
siny
.
1. O combinat ie integrabila a primului sistem simetric este data de primele doua rapoarte egale care, dupa
simplicare cu x
2
y
2
, conduce la xdx ydy = 0 si din care se obt ine integrala prima x
2
y
2
= C
1
.
O a doua combinat ie integrabila se obt ine scriind
dx
x
y
2
=
dy
y
x
2
=
dz
z
x
2
+y
2
.
Daca ultimul raport l egalam cu suma primelor doua, dupa simplicarea cu x
2
+ y
2
, obt inem combinat ia
integrabila
dx
x
+
dy
y
=
dz
z
care furnizeaza a doua integrala prima independenta
z
xy
= C
2
.
Atunci, generatoarele (G) ale suprafet ei de camp au ecuat iile
_
_
_
x
2
y
2
= C
1
z
xy
= C
2
.
Dar, generatoarele (G) trebuie sa se sprijine pe curba directoare .
Capitolul 3 Elemente de teoria campurilor 53
Pentru aceasta, sistemul format de ecuat iile lor
_

_
x
2
y
2
= C
1
z
xy
= C
2
x = 2y,
z = 1
trebuie sa e compatibil. Fiind un sistem de patru ecuat ii cu trei necunoscute x, y si z, el va compatibil numai
daca constantele C
1
, C
2
satisfac relat ia de condit ie
2C
1
C
2
= 3.

Inlocuind pe C
1
si C
2
din integralele prime gasim ca suprafat a de camp are ecuat ia carteziana explicita
z =
3xy
2(x
2
y
2
)
.
2. O integrala prima se vede imediat si anume
x
y
= C
1
si se obt ine integrand primele doua rapoarte egale.

Inmult ind primele doua rapoarte cu x, respectiv y si
adunandule, obt inem un nou raport egal cu primele trei. Un al cincilea raport egal cu primele patru se obt ine
adunand al treilea raport cu al patrulea. Combinat ia obt inuta prin egalarea ultimelor doua rapoarte
d(x
2
+y
2
)
2(x
2
+y
2
)
=
1
2
d(x
2
+y
2
) +dz
z + 1
este integrabila si, dupa efectuarea notat iei t = x
2
+y
2
, se obt ine ecuat ia diferent iala de ordinul ntai liniara si
neomogena
dz
dt

1
2t
z =
1 t
2t
a carei solut ie generala este
z = C
2

t 1 t.
Revenind la notat ie, constatam ca cea de a doua integrala prima este
z + 1 +x
2
+y
2
_
x
2
+y
2
= C
2
.
Suprafat a de camp se obt ine rezolvand sistemul
_

_
x
y
= C
1
z + 1 +x
2
+y
2
_
x
2
+y
2
= C
2
x z = a
2
x
2
+y
2
= a
2
1.
Acest sistem este compatibil daca si numai daca este satisfacuta relat ia de condit ie
C
1
= C
2
_
1 +C
2
1
.
54 Ion Craciun Gheorghe Barbu

Inlocuind pe C
1
si C
2
gasim ca suprafat a de camp are ecuat ia
z = x
2
y
2
+x 1.
3. O integrala prima este
y
x
= C
1
.

Inmult im primul raport cu x, al doilea cu y, alcatuim din acestea un nou
raport egal cu celelalte ce are la numarator suma numaratorilor celor doua rapoarte modicate si la numitor
suma numitorilor acelorasi rapoarte si obt inem n acest fel combinat ia integrabila
d(x
2
+y
2
)
2z(x
2
+y
2
)
=
dz
x
2
+y
2
+z
2
.
Cu notat ia t = x
2
+y
2
, combinat ia integrabila se reduce la ecuat ia diferent iala Bernoulli
dz
dt

1
2t
z =
1
2
1
z
.
Substitut ia z
2
= u reduce aceasta ecuat ie la ecuat ia diferent iala liniara
u

1
t
u = 1,
care are solut ia generala u = t C
2
+t lnt.
Revenind la vechile variabile, gasim ca cea de a doua integrala prima este
z
2
(x
2
+y
2
) ln(x
2
+y
2
)
x
2
+y
2
= C
2
.
Pentru a determina suprafat a de camp trebuie sa gasim suprafat a generata de curbele integrale ale sistemului
simetric al liniilor de camp care trebuie sa se sprijine pe curba . Se procedeaza ca la celelalte exercit ii, se gaseste
relat ia de condit ie
1
C
4
1

_
1 +
1
C
2
1
_
ln
_
1 +
1
C
2
1
_
1 +
1
C
2
1
= C
2
,
de unde, eliminand constantele arbitrare cu ajutorul integralelor prime, deducem ca suprafat a de camp are
ecuat ia
z
2
=
y
4
x
2
+ 2(x
2
+y
2
) lnx.
4. Integralele prime ale sistemului simetric al liniilor de camp sunt
x
y
= C
1
,
z
y

x
y
cos y = C
2
si ansamblul acestora reprezinta ecuat iile liniilor de camp.
Relat ia de condit ie este C
2
1
cos C
1
+C
2
= 0, de unde deducem ca suprafat a de camp care trece prin curba
are ecuat ia carteziana explicita
z =
x
2
y
_
cos y cos
x
y
_
.
3.4 Integrale cu vectori si campuri scalare
Sub aceasta denumire se nt eleg diverse tipuri de integrale (denite sau Riemann, curbilinii, de suprafat a, duble
si triple) al c aror integrand cont in campuri vectoriale sau campuri scalare. Vom considera campuri vectoriale de
forma v = (v
1
, v
2
, v
3
) T(D, R
3
) sau de forma w = (w
1
, w
2
, w
3
) T(D, R
3
), unde D R
3
este un domeniu si
campuri scalare de forma T(D), toate satisfacand condit iile cerute astfel ncat integralele ment ionate mai
sus sa aiba sens. Vom prezenta pe scurt aceste tipuri de integrale.
Capitolul 3 Elemente de teoria campurilor 55
3.4.1 Integrale curbilinii
Fie AB o curba n domeniul D care satisface condit iile de regularitate pana la ordinul care va necesar. O curba
care satisface condit iile de regularitate se numeste curba neteda. Condit iile de regularitate asigura existent a
tangentei n orice punct al ei, care variaza continuu odata cu punctul curbei. Daca A coincide cu B, curba
corespunzatoare se numeste nchisa. Curba se zice orientata daca sa precizat un sens de parcurs pe ea.
Integrala curbilinie pe curba AB a campului vectorial v(P) sau a campului scalar (P) este una din urma-
toarele: _
AB
v dr;
_
AB
v dr;
_
AB
dr, (3.48)
unde dr = dxi +dy j +dz k este diferent iala vectorului de pozit ie r = xi +y j +z k.
Avand n vedere expresiile analitice ale produselor de vectori, integralele curbilinii ment ionate n (3.48) se
exprima dup a cum urmeaza:
_
AB
v dr =
_
AB
v
1
dx +v
2
dy +v
3
dz; (3.49)
_
AB
v dr = i
_
AB
v
2
dz v
3
dy +j
_
AB
v
3
dx v
1
dz +k
_
AB
v
1
dy v
2
dx;
_
AB
(x, y, z)dr = i
_
AB
(x, y, z)dx +j
_
AB
(x, y, z)dy +k
_
AB
(x, y, z)dz.
Integralele curbilinii care apar n membrul al doilea n oricare din relat iile de mai sus au forma generala
I =
_
AB
P(x, y, z)dx +Q(x, y, z)dy +R(x, y, z)dz.
La studiul integralelor curbilinii de spet a a doua sa specicat faptul ca daca v T(D, R
3
) reprezinta un
camp de fort e pe D, integrala curbilinie (3.49) este lucrul mecanic al fort ei v(P) cand P parcurge curba AB.
Integrala curbilinie (3.49) se mai numeste integrala de linie a vectorului v(P). Integrala de linie pe curba
nchisa (C), parcursa o singura data, se numeste circulat ia vectorului v(P) pe curba (C).
Integralele de linie au urmatoarele proprietat i:
_
AB
(v +w) dr =
_
AB
v dr +
_
AB
w dr;
_
AB
v dr =
_
AP
v dr +
_
PB
v dr, P (AB), AP PB = AB;

_
AB
v dr


_
AB
[v dr[
_
AB
|v| ds M
_
AB
ds = M L;
_
AB
v(x, y, z) dr =
_
v
dr
ds
_
(x
0
, y
0
, z
0
) L, (3.50)
unde: si sunt scalari arbitrari; L este lungimea arcului AB; M este valoarea maxima a normei vectorului
v(P) pe arcul (AB); Q(x
0
, y
0
, z
0
) este un punct determinat pe arcul de curba (AB).
Proprietatea (3.50) este o teorema de medie analoaga primei teoreme de medie de la integrala denita.
Celelalte tipuri de integrale curbilinii din (3.48) au proprietat i similare.
Fie campul vectorial continuu v C(D, R
3
).
Denit ia 3.4.1. Integrala curbilinie I =
_
C
v dr se numeste independenta de drum pe domeniul D R
3
daca oricare ar punctele M
1
, M
2
D si oricare ar arcele de curba (M
1
M
2
) si (M
1
M
2
), ambele incluse
n D si cu sensurile de parcurs de la M
1
catre M
2
, avem
_
M1M2
v dr =
_
M1M2
v dr.
56 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Teorema 3.4.1. Integrala curbilinie I =
_
C
v dr este independenta de drum pe D daca si numai daca I = 0
oricare ar curba nchisa neteda sau neteda pe port iuni (C) D.
Demonstrat ie. Daca M
1
, M
2
D sunt puncte arbitrare si (M
1
M
2
) D, (M
1
M
2
) D sunt arce arbitrare,
netede pe port iuni, atunci curba (M
1
M
2
M
1
) este nchisa si neteda pe port iuni si, reciproc, ind data o curba
orientata nchisa, neteda pe port iuni, (C) D si M
1
, M
2
(C) doua puncte alese arbitrar, curba C se prezinta
ca o juxtapunere de doua arce netede pe port iuni. Din aceste armat ii si Denit ia 3.4.1 rezulta concluzia
teoremei. q.e.d.
3.4.2 Integrale de suprafat a
Domeniul pe care se efectueaza integrarea este o port iune de suprafat a () de ecuat ie vectoriala
() : r = r(u, v), (u, v) ( ) R
2
, (3.51)
unde este un domeniu plan iar frontiera acestuia este o curba neteda nchisa. Fie (C) frontiera suprafet ei
(). Aceasta curba este corespunzatoare prin transformarea (3.51) a curbei nchise .
Presupunem ca suprafat a () este neteda, ceea ce nseamna ca admite plan tangent n ecare punct al ei,
care variaza continuu odata cu punctul suprafet ei. Prin urmare, exista si sunt continue pe derivatele part iale
r
u
(u, v) =
r
u
(u, v), r
v
(u, v) =
r
v
(u, v), (u, v) ,
care satisfac condit ia de regularitate r
u
(u, v) r
v
(u, v) ,= 0.

In aceste condit ii, funct ia


n(u, v) =
r
u
(u, v) r
v
(u, v)
|r
u
(u, v) r
v
(u, v)|
= n
1
i +n
2
j +n
3
k
este versorul normalei n punctul M () corespunzator punctului (u, v) , iar n
1
, n
2
, n
3
sunt cosinusurile
directoare ale acestui versor.
Dupa acelasi criteriu ca si la integrale curbilinii, introducem urmatoarele integrale de suprafat a de spet a
ntai: __
()
(n w)d;
__
()
(n w)d;
__
()
nd,
(3.52)
unde d este elementul de arie al suprafet ei ().

In cazul cand suprafat a este data prin ecuat ia vectoriala (3.51), expresia elementului de arie d este
d =
_
E(u, v)G(u, v) F
2
(u, v) dudv,
unde E(u, v), F(u, v) si G(u, v) sunt coecient ii lui Gauss
2
:
E(u, v) = r
2
u
(u, v); F(u, v) = r
u
(u, v) r
v
(u, v); F(u, v) = r
2
v
(u, v).
Integralele de suprafat a cu vectori din (3.52) se calculeaza dupa cum urmeaza:
__
()
(n w)d =
__

(n
1
w
1
+n
2
w
2
+n
3
w
3
)
_
EGF
2
dudv;
2
Gauss, Johann Carl Friederich (1777 1855), om de stiint a si matematician german cu contribut ii semnicative n domeniile:
teoria numerelor; statistica matematic a; analiz a matematica; geometrie diferent iala; geodezie; geozica; electrostatic a; astronomie;
si optic a.
Capitolul 3 Elemente de teoria campurilor 57
__
()
(n w)d = i
__
()
(n
2
w
3
n
3
w
2
)d +j
__
()
(n
3
w
1
n
1
w
3
)d +k
__
()
(n
1
w
2
n
2
w
3
)d;
(3.53)
__
()
nd = i
__
()
n
1
d +j
__
()
n
2
d +k
__
()
n
3
d. (3.54)
Integralele din membrul doi al egalitat ilor (3.53) si (3.54) se reduc la integrale duble pe conform formulei de
calcul a unei integrale de suprafat a de spet a ntai [13].
Denit ia 3.4.2. O expresie de forma (n w)d se numeste ux elementar al campului vectorial w prin
elementul orientat de suprafat a nd, iar integrala de suprafat a de spet a ntai
__

(n w) d se numeste uxul
total al campului w prin suprafat a ().
Propriet at ile integralelor de suprafat a (3.52) sunt analoage celor prezentate pentru integrale curbilinii. Prin
urmare, avem
__
()
n (v +w) d =
__
()
(n v)d +
__
()
(n w)d; (3.55)
__
()
(n w)d =
__
(1)
(n w)d+
__
(2)
(n w)d, ;
(3.56)

__
()
(n w)d


__
()
[(n w)[d
__
()
|w| d M
__
()
d = M A

; (3.57)
__
()
n wd = (n w)(x
0
, y
0
, z
0
) A

, (3.58)
unde: si sunt scalari arbitrari;
1
si
2
sunt submult imi ale suprafet ei pentru care
1

2
= ,

2
= ; A

este aria suprafet ei (); M este valoarea maxima a normei vectorului w(P) pe suprafat a ();
Q(x
0
, y
0
, z
0
) este un punct determinat al suprafet ei .
Proprietatea (3.58) este o teorema de medie analoaga primei teoreme de medie din teoria integralelor denite.
Celelalte integrale de suprafat a din (3.52) au proprietat i asemanatoare celor prezentate n (3.55) (3.57).
Este posibil ca suprafat a neteda () sa e reprezentata cartezian explicit prin ecuat ia
() : z = f(x, y), (x, y) D R
2
, (3.59)
caz n care, elementul de arie d al suprafet ei are forma
d =
_
1 +p
2
+q
2
dxdy,
unde
p = p(x, y) =
z
x
(x, y), q = q(x, y) =
z
y
(x, y),
iar versorul normalei n la fat a superioara a suprafet ei are expresia analitica
n =
p
_
1 +p
2
+q
2
i
q
_
1 +p
2
+q
2
j +
1
_
1 +p
2
+q
2
k.
(3.60)
58 Ion Craciun Gheorghe Barbu

In cazul ment ionat de (3.59) si (3.60), reducerea unei integrale de suprafat a


__
()
(x, y, z) d la o integrala
dubla se face cu ajutorul formulei de calcul
__
()
(x, y, z) d =
__
D
(x, y, f(x, y))
_
1 +p
2
+q
2
dxdy. (3.61)
Folosind (3.59) (3.61) se pot transpune cu usurint a toate rezultatele stabilite n cazul cand suprafat a ()
este data prin ecuat ia vectoriala (3.51). Pentru aceasta trebuie efectuata schimbarea de variabile x = x(u, v),
y = y(u, v) n integrala dubla (3.61).
Armat ii asemanatoare au loc si atunci cand suprafat a () este data implicit printro ecuat ie de forma
F(x, y, z) = 0. Astfel,
p =
F
x
F
z
, q =
F
y
F
z
,
iar versorul normalei la suprafat a () n punctul P(x, y, z) () este
n(P) =
(F)(x, y, z)
|(F)(x, y, z)|
.
3.4.3 Integrale triple (de volum)
Fie R
3
un domeniu carabil, deci o mult ime care are volum. Elementul de volum, notat cu d, are expresia
d = dxdydz.
Integralele de volum sau triple care ne vor interesa sunt:
___

d;
___

v d. (3.62)
Prima din integralele (3.62) a fost studiata aratanduse ca, n anumite ipoteze asupra domeniului , ea se
reduce la o iterat ie de integrale simple. De exemplu, daca este un domeniu simplu n raport cu axa Oz iar
proiect ia sa pe planul xOy este un domeniu simplu n raport cu axa Oy, atunci
= (x, y, z) R
3
[a x b, y
1
(x) y y
2
(x), z
1
(x, y) z z
2
(x, y).
Astfel,
___

d =
_
b
a
dx
_
y2(x)
y1(x)
dy
_
z2(x,y)
z1(x,y)
(x, y, z) dz.
A doua integrala (3.62) se reduce la calculul a trei integrale de tipul celei precedente,
___

v d = i
___

v
1
d +j
___

v
2
d +k
___

v
3
d,
ecareia din integralele membrului drept urmand sa i se aplice o formula de calcul.
Prezentam, fara demonstrat ie, unele proprietat i ale integralelor triple:
___

(v +w)d =
___

vd +
___

wd;
Capitolul 3 Elemente de teoria campurilor 59
___

vd =
___
1
vd+
___
2
vd;

___

v(P) d


___

|v(P)|d M
___

d = M Vol(),
unde
1
,
2
sunt astfel ncat
1

2
= , Int
1
Int
2
= , M = max
P
|v(P)| si Vol() este volumul
domeniului .
3.4.4 Formula integrala GaussOstrogradski. Consecint e
Sa consideram domeniul tridimensional V a carui frontiera este suprafat a nchisa neteda S si e (x
1
, x
2
, x
3
)
coordonatele carteziene ale unui punct oarecare P V S. Suprafat a S ind neteda, n ecare punct P S
exista versorul n = (n
1
, n
2
, n
3
) al normalei exterioare. Astfel, avem un camp vectorial denit n punctele P ale
suprafet ei care depinde de variabila vectoriala x =

OP= x
1
i +x
2
j +x
3
k.
Consideram v = (v
1
, v
2
, v
3
) T(V S, R
3
) un camp vectorial continuu pentru care coordonata v
i
are
derivata part iala v
i,i
continua n V.

In aceste ipoteze are loc formula integrala GaussOstrogradski


3
__
S
(n
1
v
1
+n
2
v
2
+n
3
v
3
)d =
___
V
(v
1,1
+v
2,2
+v
3,3
)d, (3.63)
care se poate scrie si n forma
__
S
3

i=1
n
i
v
i
d =
___
V
3

i=1
v
i,i
d. (3.64)

In particular, considerand pe rand: v


1
= 1, v
2
= 0, v
3
= 0; v
1
= 0, v
2
= 1, v
3
= 0; v
1
= 0, v
2
= 0, v
3
= 1,
formula (3.63) devine:
__
S
n
1
d = 0;
__
S
n
2
d = 0;
__
S
n
3
d = 0.
(3.65)
Relat iile (3.65) pot scrise unitar n forma
__
S
nd = 0.
Daca alegem succesiv pentru campul vectorial v una din urmatoarele expresii analitice:
(x
1
, 0, 0); (0, x
1
, 0); (0, 0, x
1
);
(x
2
, 0, 0); (0, x
2
, 0); (0, 0, x
2
);
(x
3
, 0, 0); (0, x
3
, 0); (0, 0, x
3
),
3
Ostrogradski, Mihail Vasilevici (1801 1862), matematician si zician rus, nascut n Ucraina. A fost discipol al lui Leonhard
Euler. Este considerat unul din cei mai important i matematicieni ai Rusiei T ariste.
60 Ion Craciun Gheorghe Barbu
din (3.64) obt inem
__
S
n
1
x
1
d = vol(V );
__
S
n
2
x
1
d = 0;
__
S
n
3
x
1
d = 0;
__
S
n
1
x
2
d = 0;
__
S
n
2
x
2
d = vol(V );
__
S
n
3
x
2
d = 0;
__
S
n
1
x
3
d = 0;
__
S
n
2
x
3
d = 0;
__
S
n
3
x
3
d = vol(V ).
Aceste relat ii pot scrise concentrat n forma
__
S
n
i
x
j
d =
ij
vol(V ), (3.66)
unde indicii i si j iau oricare din valorile 1, 2, 3,
ij
este simbolul Kronecker
4
(
ii
= 1,
ij
= 0, daca i ,= j), iar
vol(V ) este volumul domeniului V.
Din (3.66) se pot deduce relat iile
__
S
x
1
nd = vol(V )i;
__
S
x
2
nd = vol(V )j;
__
S
x
3
nd = vol(V )k.
(3.67)
3.4.5 Camp potent ial
Denit ia 3.4.3. Un c amp vectorial continuu v T(D, R
3
) se numeste camp potent ial daca exista campul
scalar C
1
(D), numit potent ialul scalar al campului vectorial v, astfel nc at
v(M) = ()(M), () M D.
Denit ia 3.4.4. Un c amp de fort e F T(D, R
3
) se numeste camp conservativ de fort e daca exista campul
scalar U C
1
(D), numita funct ie de fort a, astfel ncat F = U.
Exemplul 3.4.1. Campul gravitat ional este un c amp conservativ de fort e.
Solut ie.

Intr-adevar, sa presupunem ca originea reperului Oxyz este n centrul pamantului. Se stie ca fort a F
cu care este atras de catre pamant un punct material M(r) este
F(r) =
C
r
3
r,
unde C este o constanta, iar r este marimea vectorului de pozit ie r a punctului M. Deoarece:

x
_
1
r
_
=
x
r
3
;

y
_
1
r
_
=
y
r
3
;

z
_
1
r
_
=
z
r
3
,
4
Kronecker, Leopold (1823 - 1891), matematician german, printre contribut iile importante ale sale numaranduse lema lui
Kronecker, produsul lui Kronecker, delta lui Kronecker si teorema lui Kronecker.
Capitolul 3 Elemente de teoria campurilor 61
rezulta ca putem reprezenta campul gravitat ional F n forma
F(M) = (U)(M),
unde U(M) = C/r.
Prin urmare, campul vectorial F este un camp conservativ de fort e pe R
3
0.
Teorema 3.4.2. Fie campul vectorial v C
1
(D, R
3
), unde D este un domeniu tridimensional.
Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
v este un c amp potent ial;
integrala curbilinie
_
C
v dr este independenta de drum pe D;
expresia diferent iala = v dr este o diferent iala totala pe D.
Demonstrat ie. Faptul ca prima armat ie implica celelalte doua este evident.
Sa presupunem ca = v dr este diferent iala totala pe D. Atunci exista funct ia U diferent iabila pe D astfel
ncat = dU = (U) (dr) din care deducem ca
_
AB
v dr =
_
AB
dU = U(B) U(A)
si deci integrala curbilinie depinde doar de extremitat ile A si B ale curbei (C). Din = (U) (dr) = v dr
si unicitatea expresiei diferent ialei unei funct ii obt inem v = U, ceea ce arata ca v este un camp potent ial.
Asadar, prima armat ie este implicata de ultima.
Daca integrala curbilinie
_
C
v dr este independenta de drum pe D, considerand arcul de curba AM D cu
extremitatea A xa si cealalta extremitete M variabila, funct ia U(M) =
_
AM
v dr are proprietatea U = v,
adica v este un camp potent ial. q.e.d.
3.5 Divergent a unui camp vectorial
Fie R
3
un domeniu avand ca frontiera suprafat anchisa neteda sau neteda pe port iuni si v T(, R
3
)
un camp vectorial continuu pe , diferent iabil n orice punct M(x
1
, x
2
, x
3
) .
Considerand un punct P
0
, de vector de pozit ie x
0
= (x
10
, x
20
, x
30
), exista domenii V astfel ncat
P
0
V. Presupunem ca frontiera unui astfel de domeniu V este o suprafat a nchisa neteda S. Fie n = n(x)
versorul normalei exterioare ntrun punct oarecare P S de vector de pozit ie

OP= x = (x
1
, x
2
, x
3
).
Fie (V ) diametrul mult imii V, adica maximul distant ei dintre doua puncte oarecare M, Q V. Presupunem
ca domeniul V are volum si ca vol (V ) este volumul sau.
Cu aceste pregatiri, consideram raportul

vol (V )
=
__
S
_
n(x) v(x)
_
d
vol (V )
, (3.68)
dintre uxul al campului vectorial v prin suprafat a S si vol(V ).
Denit ia 3.5.1. Se numeste divergent a campului vectorial v, n punctul P
0
, notata (div v)(P
0
) sau (
v)(x
0
), limita raportului (3.68) atunci cand diametrul domeniului V tinde la zero, adica
62 Ion Craciun Gheorghe Barbu
lim
(V )0
__
S
(n(x) v(x))d
vol (V )
= (div v)(P
0
) = ( v)(x
0
). (3.69)
Teorema 3.5.1. Daca v = v(P) este camp vectorial diferent iabil n x
0
=

OP
0
si exist a constantele pozitive k
1
si k
2
astfel ncat:
aria (S) k
1

2
(V ); vol (V ) k
2

3
(V ), (3.70)
atunci limita (3.69) exista si
( v)(x
0
) =
3

i=1
v
i
x
i
(x
0
) =
v
1
x
1
(x
0
) +
v
2
x
2
(x
0
) +
v
3
x
3
(x
0
). (3.71)
Demonstrat ie. Din ipoteza diferent iabilit at ii funct iei vectoriale v de argument vectorial n punctul x
0
D
rezulta ca are loc identitatea
v(x) = v(x
0
) +dv(x, x x
0
) +(x x
0
)|x x
0
|, (3.72)
unde dv(x, xx
0
) = (dv)(x)(xx
0
) = (i j k)
_
J
v
(x
0
)
_
XX
0
__
este valoarea n h = xx
0
= (i j k)
_
XX
0
_
a diferent ialei funct iei v n punctul x
0
= (i j k)X
0
, J
v
(x
0
) =
_
_
_
v
i
x
j
(x
0
)
_
_
_
33
este matricea jacobiana a funct iei
v = (v
1
, v
2
, v
3
) n punctul x
0
, iar este o funct ie vectoriala denita pe R
3
cu proprietatea
lim
xx0
(x x
0
) = (0) = 0. (3.73)

In aceste relat ii, X X


0
si X
0
reprezinta matricea cu trei linii si o coloana a coordonatelor vectorilor x x
0
si respectiv x
0
n baza formata de versorii ortogonali i, j, k care, mpreuna cu originea O, constituie reperul
cartezian ortogonal Ox
1
x
2
x
3
.
Daca nmult im ambii membri ai relat iei (3.72) cu n(x), integram pe suprafat a S, t inem cont de relat iile
(3.66) si (3.67) si mpart im cu vol (V ), se obt ine
__
S
n(x) v(x) d
vol (V )
=
3

i=1
_
v
i
x
i
_
(x
0
) +
__
S
|x x
0
|(n(x) (x x
0
)) d
vol (V )
. (3.74)
Trecemn membrul ntai primul termen al membrului doi din (3.74) si apoi luam valoarea absoluta. A doua
ipoteza (3.70), faptul ca |x x
0
| (V ) si inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
[n(x) (x x
0
)[ |n(x)| |(x x
0
)| = |(x x
0
)|,
conduc la

__
S
n(x) v(x) d
vol (V )

3

i=1
_
v
i
x
i
_
(x
0
)

__
S
|(x x
0
)| d
k
2

2
(V )
. (3.75)
Capitolul 3 Elemente de teoria campurilor 63

Insa, din (3.73) rezulta ca funct ia este continua n h = x x


0
= 0 ceea ce atrage ca pentru orice > 0,
exista () > 0 astfel ncat
|(x x
0
)|
k
2
k
1
, (3.76)
oricare ar x S care satisface inegalitatea
|x x
0
| < ().
Putem considera ca domeniul V ce cont ine punctul x
0
este astfel ales ncat (V ) ().

In acest caz,
din (3.70), (3.75), (3.76) rezulta ca pentru orice > 0 exista () > 0 astfel ncat oricare ar domeniul V cu
(V ) < avem

__
S
n(x) v(x) d
vol (V )

3

i=1
_
v
i
x
i
_
(x
0
)

< ,
ceea ce conduce la relat ia
lim
(V )0
__
S
n vd
vol(V )
=
3

i=1
_
v
i
x
i
_
(x
0
). (3.77)
Din (3.69) si (3.77) rezulta (3.71). q.e.d.
Demonstrat ia acestei teoreme nu ar fost posibila fara inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz [8].
5 6
Deoarece divergent a campului vectorial v = (v
1
, v
2
, v
3
) ntrun punct oarecare M este
(div v)(x, y, z) =
v
1
x
(x, y, z) +
v
2
y
(x, y, z) +
v
3
z
(x, y, z), (3.78)
analizand (3.78), constatam ca n membrul al doilea este rezultatul nmult irii scalare a operatorului diferent ial
al lui Hamilton
= i

x
+j

y
+k

z
cu vectorul v si deci notat ia v pentru divergent a campului vectorial v este justicata.
Denit ia 3.5.2. Un camp vectorial v T(D, R
3
), diferent iabil n domeniul D, se numeste solenoidal daca
div v = 0.
3.6 Rotorul unui camp vectorial
Sa consideram o direct ie arbitrara de versor a si e () planul perpendicular pe versorul a care trece printr-un
punct xat P
0


In acest plan consideram o curba simpla nchisa (C) care nconjoara punctul P
0
. Curba (C)
delimiteaza o port iune (S) de suprafat a plana, a carei arie o notam tot cu S. Fie (S) diametrul mult imii (S).
5
Schwarz, Karl Herman Amandus (1843 1921), matematician german.
6
Buniakowski, Viktor Iakovlevici (1804 - 1889), matematician rus, membru si apoi vicepresedinte al Academiei de Stiint e din
Sankt Petersburg.

In 1826 Buniakowski obt ine o bursa la Paris avandu-l ca profesor pe Cauchy. Buniakovski a publicat peste
150 lucrari din diverse domenii ale matematicii (n special teoria numerelor, teoria probabilitat ilor), precum si mecanic a.

In 1846
publica un tratat de teoria probabilitat ilor, n care sunt prezentate realizarile n domeniu ale lui Simeon Denis Poisson si Pierre
Simon Laplace.

In 1875 sa instituit Premiul Buniakovski pentru matematicieni.

In alte lucrari ulterioare se ocupa de statistica
demograca, de determinarea erorilor de observat ie si alte probleme similare.

In ceea ce priveste teoria numerelor, d a o noua
demonstrat ie legii reciprocitat ii patratice. Dar cel mai celebru rezultat al sau este cel din analiz a matematica: inegalitatea Cauchy-
Buniakovski-Schwarz. Inegalitatea a fost publicata de Cauchy n 1821.

In 1859 Buniakovski a reformulat-o pentru calculul integral.
A tradus n limba rusa si a redactat multe din lucrarile lui Cauchy.
64 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Pentru a introduce rotorul unui camp vectorial v T(, R
3
), plecam de la circulat ia a acestuia pe curba
(C) si sa calculam limita
lim
(S)0

S
= lim
(S)0
_
C
v(x) dr
S
.

In acest scop, transformam raportul /S ntrun raport dintre un ux pe o suprafat a nchisa (o) si volumul
domeniului V nchis de aceasta suprafat a, reducand astfel problema la cea prezentata n paragraful precedent.
Pentru aceasta, consideram port iunea din suprafat a cilindrica, cu generatoarele paralele cu a, de nalt ime
constanta h si avand una din baze port iunea de suprafat a (S).
Notam cu (S
1
) cealalta baza a cilindrului, cu (S

) suprafat a laterala a sa, iar cu d

elementul de arie al
suprafet ei (S

).
Avand n vedere ca dr = ds si ca h ds = d

, rezulta ca

S
=
h
_
C
v(x) dr
h S
=
__
S

v d

vol (V )
, (3.79)
unde este versorul tangentei la curba (C) orientat astfel ncat sa e compatibil cu orientarea suprafet ei (S).

Insa , a si n

(normala exterioara la suprafat a laterala a cilindrului) formeaza un triedru drept astfel ca


= a n

. Atunci, (3.79) devine

S
=
__
S

(v a) n

vol (V )
. (3.80)
Deoarece integralele pe bazele cilindrului din integrantul care intra n (3.80) sunt nule, n baza celor deduse n
paragraful prercedent, rezulta ca
lim
(S)0

S
= lim
(V )0
__
S
(v a) nd
vol (V )
= ( (v a))(x
0
). (3.81)
Daca aplicam formula de calcul a divergent ei, gasim ca limita din (3.81) se poate scrie ca produsul scalar dintre
vectorul a si un anumit vector w(x
0
)
lim
(S)0

S
= a w(x
0
),
unde
w(x
0
)=(v
3,2
(x
0
)v
2,3
(x
0
))i+(v
1,3
(x
0
)v
3,1
(x
0
))j+(v
2,1
(x
0
)v
1,2
(x
0
))k.
Denit ia 3.6.1. Vectorul w(x
0
) se numeste rotorul campului vectorial v n punctul x
0
si se scrie:
w(x
0
) = (rot v)(x
0
).
Daca analizam expresia rotorului vedem ca aceasta se poate calcula cu ajutorul determinantului formal
(rot v)(x
0
) =

i j k

x
1

x
2

x
3
v
1
v
2
v
3

(x
0
) = (v)(x
0
).
Capitolul 3 Elemente de teoria campurilor 65

Intrun punct oarecare x, vom avea


(v)(x) = (rot v)(x) =

i j k

x
1

x
2

x
3
v
1
(x) v
2
(x) v
3
(x)

.
Denit ia 3.6.2. Un camp vectorial v T(D, R
3
), diferent iabil n domeniul D, se numeste irotat ional sau
lamelar daca rot v = 0.
Teorema 3.6.1. Un camp potent ial v T(D, R
3
), al carui potent ial C
2
(D), este lamelar.
Demonstrat ie.

Intr-adevar, campul vectorial v ind potent ial, v(M) = grad(M). Calculand rotorul acestui
camp, gasim
v =
_

2

x
2
x
3

x
3
x
2
_
i +
_

2

x
3
x
1

x
1
x
3
_
j +
_

2

x
1
x
2

x
2
x
1
_
k.
Din faptul ca C
2
(D), rezulta ca derivatele part iale mixte de ordinul doi ale sale sunt egale. Prin urmare, v
este camp irotat ional sau lamelar, adica v = 0. q.e.d.
3.7 Reguli de calcul cu operatorul lui Hamilton
O parte a acestor reguli au fost ment ionate n (3.29), unde operatorul sa aplicat unor funct ii scalare. Mai
mult, gradientul poate aplicat unui produs scalar a doua campuri vectoriale. Operatorul aplicat scalar
unui camp vectorial conduce la divergent a acelui camp, iar daca se aplica vectorial unui camp vectorial se
obt ine rotorul acelui camp, adica
= grad; u = div u; v = rot v.

In baza celor prezentate mai sus, se pot demonstra urmatoarele formule de calcul cu operatorul a lui
Hamilton n care, pentru simplitate, renunt am la scrierea variabilei vectoriale x):
(u +v) = u + v;
(u +v) = u +v;
(u) = ( u) +u ();
(u v) = v (u) u (v);
(u) = (u) u ();
(u v) = v (u) +u (v) + (v )u + (u )v;
(v) = ( v)
2
v,
66 Ion Craciun Gheorghe Barbu
unde
2
=

2
x
2
+

2
y
2
+

2
z
2
este operatorul diferent ial al lui Laplace
7
sau laplacian.
Avem

2
= div (grad) =

2

x
2
+

2

y
2
+

2

z
2
.
Ecuat ia cu derivate part iale de ordinul al doilea

x
2
+

2

y
2
+

2

z
2
= 0,
se numeste ecuat ia lui Laplace. Orice solut ie a ecuat iei Laplace se numeste funct ie armonica .
Pentru alte operat ii cu operatorul , obt inem:
(u v) = u( v) v( u) + (v )u (u )v; (3.82)
() = rot (grad) = 0; (v) = div (rot v) = 0.
3.8 Formule integrale
Fie () o suprafat a nchisa ce margineste domeniul , care are urmatoarele proprietat i:
o dreapta paralela la axele de coordonate ale reperului cartezian ortogonal Oxyz intersecteaza suprafat a
() n cel mult doua puncte;
se proiecteaza pe planul xOy dupa un domeniu D si cilindrul proiectant al lui cu generatoarele paralele
cu Oz este tangent la n lungul unei curbe () care mparte () n doua suprafet e (condit ii analoage se
pot pune si pentru planele yOz si zOx);
suprafat a () este cu doua fet e si presupunem ca este formata dintrun numar de port iuni netede.
Pentru astfel de suprafet e () si domeniile marginite de ele au loc urmatoarele formule integrale:
__

n v d =
___

div v d;
(3.83)
__

nd =
___

gradd;
(3.84)
__

n v d =
___

rot v d;
(3.85)
__

d
dn
d =
___

(grad grad +
2
)d; (3.86)
7
Laplace, Pierre Simon (1749 1827), matematician si astronom francez a carui opera a fost pivotul dezvoltarii astronomiei
matematice si statisticii matematice. A rezumat si extins opera predecesorilor s ai n cele cinci volume de Mecanica cereasca,
editate ntre anii 1799 si 1825. Aceasta opera translateaza studiul geometric al mecanicii clasice spre unul fundamentat pe calculul
diferent ial, deschizand astfel un domeniu larg de probleme.

In statistic a, asa numita interpretare Bayesiana a probabilitat ii a fost
dezvoltata n principal de catre Laplace. A formulat ecuat ia lui Laplace si a pus bazele transformatei Laplace care apare n multe
domenii ale zicii matematice, un domeniu al matematicii unde sia adjudecat rolul de formator. Operatorul diferent ial al lui
Laplace este denumit astfel dup a numele sau. Laplace a reformulat si dezvoltat ipoteza nebulara a originii sistemului solar si a fost
unul din primii oameni de stiint a care a postulat existent a gaurilor negre. A introdus not iunea de colaps gravitat ional. Laplace
este considerat unul din cei mai mari oameni de stiint a din toate timpurile, fapt ce ia atras supranumele de Newton al Frant ei.
A nt eles matematica mai bine decat oricare din contemporanii sai. A devenit conte al Primului Imperiu Francez n 1806 si a fost
numit marchiz n 1817 de c atre Restaurat ia Bourbon.
Capitolul 3 Elemente de teoria campurilor 67
__

d
dn

d
dn
_
d =
___

(
2

2
)d. (3.87)
Formula integrala (3.83) este forma vectoriala a formulei GaussOstrogradski (3.63), ind adeseori ntalnita
sub denumirea de formula integrala a divergent ei sau teorema divergent ei.
Identitatea (3.84) se numeste formula integrala a gradientului.
Relat iei (3.85) i se poate spune formula integrala a rotorului.
Egalitatea (3.86) este cunoscuta sub denumirea de prima identitate integrala a lui Green
8
.
Relat ia (3.87) este a doua identitate integrala a lui Green.
Observat ia 3.8.1. Identitat ile lui Green pot considerate atat n spat iul an IE
n
, de dimensiune superioara
lui 3, asociat spat iului Euclidian R
n
, cat si n planul an IE
2
asociat spat iului Euclidian bidimensional R
2
.
Daca (S) este o port iune de suprafat a regulata orientabila, avand frontiera o curba nchisa recticabila (),
iar campul vectorial v T(, R
3
) este diferent iabil si S , atunci are loc formula integrala a lui Stokes
9
_

v dr =
__
S
n rot v d. (3.88)
Teorema 3.8.1. Campul vectorial v C
1
(D, R
3
) este irotat ional pe domeniul simplu conex D R
3
daca si
numai daca integrala curbilinie
_
C
v dr este independenta de drum pe D.
Demonstrat ie. Presupunem rot v = 0 si e C o curba nchisa oarecare inclusa n D, iar S D o suprafat a cu
frontiera C. Aplicand formula integrala a lui Stokes (3.88), gasim
_
C
v dr = 0.

In baza Teoremei 3.4.1 rezulta
ca integrala curbilinie
_
C
v dr este independenta de drum pe D.
Demonstrat ia reciprocei se face prin reducere la absurd. Presupunem ca exista un punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) n
care rot v ,= 0 si e ca, n acest punct, v
2,1
v
1,2
= > 0. Atunci exista o vecinatate a punctului M
0
, situata
n planul z = z
0
si inclusa n D, n punctele careia avem v
2,1
v
1,2
> 0. Aplicand formula lui Stokes, n care
port iunea de suprafat a este n vecinatatea de mai sus, gasim ca pe frontiera acesteia, care este o curba nchisa
din D, integrala curbilinie este diferita de zero. Dar acest lucru contrazice ipoteza. q.e.d.
Exercit iul 3.8.1. Se da campul de fort a denit pe R
3
F(x, y, z) = yz(2x +y +z)i +zx(x + 2y +z)j +xy(x +y + 2z)k.
Sa se arate ca acest camp vectorial este irotat ional si sa se determine o funct ie de fort a.
8
Green, George (1793 - 1841), matematician englez, init iatorul zicii matematice n Marea Britanie.
9
Stokes, Sir George Gabriel (1819 1903), matematician si zician englez care, la Universitatea Cambridge din Marea Britanie,
a adus contribut ii importante n: dinamica uidelor, inclusiv ecuat iile Navier Stokes; optica; si zic a matematica. A fost secretar
si apoi presedinte al Societat ii Regale a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlanda.
68 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Solut ie Faptul ca F este camp irotat ional de fort a este simplu de aratat.

In baza Teoremei 3.8.1, integrala curbilinie


_
C
F dr este independenta de drum n R
3
. Folosind Teorema
3.4.2, deducem ca funct ia de fort a care se anuleaza n origine este U(M) =
_
OM
F dr.
Deoarece integrala curbilinie este independenta de drum, se poate integra de la O la M(x, y, z) pe muchiile
paralelipipedului cu fet ele paralele cu axele de coordonate care are O si M ca varfuri opuse. Atunci
U(M) =
_
x
0
v
1
(t, 0, 0)dt +
_
y
0
v
2
(x, t, 0)dt +
_
z
0
v
3
(x, y, t)dt.
Folosind coordonatele campului vectorial v, rezulta ca funct ia de fort a care se anuleaza n origine este
U(x, y, z) =
_
z
0
xy(x +y + 2t)dt = xyz(x +y +z).
Exercit iul 3.8.2. Sa se determine liniile de c amp ale campului vectorial
w = (x +y +z)i + (x y +z)j + (x +y z)k.
Aratat i ca w este camp conservativ si determinat ii funct iile de fort a. Calculat i uxul campului w prin fat a
exterioara a suprafet ei nchise S de ecuat ie [ x +y +z[ +[x y +z[ +[x +y z[ = 1.
Solut ie. Sistemul diferent ial al liniilor de camp genereaza combinat iile integrabile
dx +dy +dz
x +y +z
=
dy dx
2(y x)
=
dx +dy 2dz
2(x +y 2z)
si liniile de camp
_
(x +y +z)
2
(x +y 2z) = C
1
x +y 2z = C
2
(y x).
Avem ca w = 0 ceea ce arata ca w este un camp conservativ.
Observand ca expresia diferent iala = w dr este diferent iala funct iei
1
2
(x
2
+ y
2
+ z
2
) + xy + yz + zx,
deducem ca funct iile de fort a sunt F(x, y, z) =
1
2
(x
2
+y
2
+z
2
) +xy +yz +zx +const.
Suprafat a prin care se calculeaza uxul este nchisa, are opt fet e si limiteaza domeniul V. Folosind formula
integrala GaussOstrogradski, rezulta:
w = 3; =
___
V
wdxdydz = 3
___
V
dxdydz.
Pentru calculul integralei triple efectu am schimbarea de variabile
X = x +y +z, Y = x y +z, Z = x +y z
pentru care dxdydz =
1
4
dXdY dZ. Frontiera a domeniului transformat V
1
are ecuat ia [X[ +[Y [ +[Z[ = 1, este
un octoedru si are volumul 4/3. Rezulta = 1.
Exercit iul 3.8.3. Fie a un versor constant, v T(R
3
, R
3
) un camp vectorial de forma v(x, y, z) = a u(r)
si un domeniu tridimensional marginit de suprafat a nchisa , neteda pe port iuni.
Capitolul 3 Elemente de teoria campurilor 69
Sa se arate ca au loc relat iile:
1.
__

v nd +a
___

div ud =
___

du
da
d;
2.
__

v nd +a
___

rot ud = 0;
3.
__

div (v n)d +a
___

rot (rot u)d =


___

d(rot u)
da
d.
Solut ie. Utilizand formula integrala a rotorului (3.85), obt inem
__

v nd =
___

rot v d.

Inlocuind n membrul al doilea pe v si t inand cont de formula (3.82), deducem


__

v nd =
___

[adiv u udiv a + (u )a (a )u]d.


Deoarece a este versor constant, div a = 0 si (u )a = 0. Prin urmare,
__

v nd = a
___

div ud+
___

(a )ud.
Cu relat ia (3.47) avem
__

v nd = a
___

div ud+
___

du
da
d, de unde rezulta prima identitate.
Pentru a demonstra a doua identitate, aplicam formula integrala GaussOstrogradski (3.83). totodata si
divergent a produsului de vectori. Obt inem
__

v nd =
___

(u rot a a rot u)d = a


___

rot ud,
din care se deduce a doua identitate.

In mod analog, se demonstreaza si cea de a treia identitate.


Exercit iul 3.8.4. Se considera campul vectorial w = (a r)r (ar), unde a este un versor constant si r este
vectorul de pozit ie al unui punct M(x, y, z) . Frontiera domeniului este suprafat a nchisa orientabila ()
cu propriet at ile precizate la nceputul paragrafului.
Sa se arate ca au loc relat iile:
__

(div w)nd =
1
2
___

rot rot wd; (3.89)


__

(n rot w)d = 2
___

grad div wd. (3.90)


Solut ie. Calculand divergent a campului vectorial w, gasim
div w = r
2
3(a r)
2
.
70 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Aplicam formula integrala a gradientului (3.84) n care = div w. Asadar, vom avea
__

(div w)nd =
___

grad div wd.


Avand n vedere expresia lui div w si regulile de calcul cu gradientul, deducem grad div w = 2[r 3(a r)a]. Pe
de alta parte, rot rot w = 4[r 3(a r)a], adica
rot rot w = 2grad div w (3.91)
si astfel egalitatea (3.89) este evidenta.
Pentru a demonstra relat ia (3.90) folosim formula integrala a rotorului (3.85) n care campul vectorial v este
nlocuit cu rot w. Prin urmare, avem
__

(n rot w)d =
___

rot rot wd. (3.92)


Daca n relat ia (3.92) facem uz de (3.91) deducem ca are loc si (3.90).
Exercit iul 3.8.5. Se considera v = (r)r un camp vectorial denit pe un domeniu R
3
a carui frontiera
este suprafat a nchisa si neteda pe port iuni (). Presupunem ca funct ia este diferent iabila pe un interval
I R
+
. Vectorul de pozit ie si marimea razei vectoare ale punctului M(x, y, z) sunt
r =

OM= xi +y j +z k, r = |

OM | =
_
x
2
+y
2
+z
2
.
(3.93)
Sa se arate ca au loc identitat ile:
__

(r)r nd 3
___

(r) d =
___

r grad (r) d; (3.94)


_

(r)r dr = 0, (3.95)
unde este o curba simpla nchisa, neteda pe port iuni, inclusa n domeniul nchis , care este frontiera
unei suprafet e deschise S .
Solut ie. Din (3.93) rezulta ca expresia analitica a campului vectorial v este
v = x(r) i +y(r) j +z(r) k,
iar divergent a lui, conform (3.78), este
div v = 3(r) +r

(r).
Formula integrala GaussOstrogradski (3.83) conduce la
__

(r) r nd 3
___

(r) d =
___

(r) d. (3.96)
Identitatea (3.94) rezulta din (3.96) deoarece r

(r) = r grad (r).


Identitatea (3.95) rezulta din formula lui Stokes (3.88) aplicata campului vectorial v, deoarece
rot v = rot ((r)r) = 0.
Capitolul 4
Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul
al doilea
4.1 Ecuat iile zicii matematice
Pentru descrierea matematica a multor fenomene zice este adesea necesara utilizarea derivatelor part iale ale
marimilor variabile care descriu aceste fenomene. Uneori aceste derivate part iale trebuie sa satisfaca anumite
ecuat ii care se numesc de obicei ecuat ii ale zicii matematice.
Ecuat iile zicii matematice sunt ecuat ii cu derivate part iale, liniare sau nu, de ordinul al doilea sau de ordin
superior care se ntalnesc n studiul matematic al unor procese si/sau fenomene din natur a si societate.
Astfel, n studiul oscilat iilor unei coarde, n oscilat iile curentului electric ntrun conductor, n studiul
vibrat iilor gazelor etc. se utilizeaza o ecuat ie cu derivate part iale de forma
1
a
2

2
u
t
2


2
u
x
2
= F(t, x), a R, (4.1)
pe care o putem numi ecuat ia coardei vibrante.

In studiul micilor vibrat ii ale unei membrane se utilizeaza o ecuat ie de forma


1
a
2

2
u
t
2


2
u
x
2


2
u
y
2
= F(t, x, y), a R, (4.2)
numita ecuat ia propagarii undelor cilindrice.

In studiul propagarii sunetului n spat iul cu trei dimensiuni R


3
se utilizeaza o ecuat ie de forma
1
a
2

2
u
t
2


2
u
x
2


2
u
y
2


2
u
z
2
= F(t, x, y, z), a R, (4.3)
care se numeste ecuat ia propagarii undelor sferice.
Cel mai adesea, ecare dintre ecuat iile (4.1) (4.3) poarta denumirea de ecuat ia neomogena a propagarii
undelor sau pe scurt ecuat ia undelor.

In procese de difuzie a caldurii , de ltrat ie a lichidelor sau gazelor prin medii poroase se utilizeaza una dintre
ecuat iile:
1
a
2
u
t


2
u
x
2
= F(t, x), a R;
(4.4)
1
a
2
u
t


2
u
x
2


2
u
y
2
= F(t, x, y), a R; (4.5)
1
a
2
u
t


2
u
x
2


2
u
y
2


2
u
z
2
= F(t, x, y, z), a R, (4.6)
denumita respectiv ecuatia propagarii caldurii n una, doua sau trei dimensiuni.
Daca n relat iile (4.1) (4.6) funct ia F corespunzatoare este nula, ecuat ia respectiva se numeste n plus
omogena.
71
72 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Fenomenele electrodinamice sunt descrise de ecuat iile lui Maxwell ; acestea sunt:
1) rot H =
1
c
D
t
+
4
c
I +
4
c
I
e
;
2) rot E =
1
c
B
t
;
3) div B = 0;
4) div D = 4;
5) D = E;
6) B = H;
7) I = E,
(4.7)
unde E este campul electric, H este campul magnetic, D este vectorul de deplasare a lui Maxwell , B este vectorul
induct iei magnetice, I este densitatea de volum a curent ilor, I
e
este vectorul densitat ii de curent generat de
fort ele electrodinamice aplicate, este densitatea maselor electrice, este constanta dielectrica a mediului ,
este permeabilitatea magnetica, este conductibilitatea mediului , c este viteza luminii , considerata constanta.
Din aceste ecuat ii se deduc altele, utile pentru aplicat ii. De exemplu, aplicand operatorul

t
n ambii
membri ai ecuat iei 4) si folosind 1), precum si relat ia div rot H = 0, obt inem
c

t
+ div (I +I
e
) = 0.

In anumite condit ii restrictive, sistemul (4.7) se poate simplica. Prezentam doua astfel de simplicari.
1.

In cazul fenomenelor electromagnetice n vid ( = = 0, = 1, si n plus I
e
= 0), sistemul (4.7) devine:
rot H =
1
c
E
t
, rot E =
1
c
H
t
, div H = 0, div E = 0. (4.8)

In obt inerea acestor ecuat ii sa t inut cont de faptul ca I = 0, D = E, B = H.


Aplicand n prima ecuat ie din (4.8) operatorul

t
si t inand seama de a doua, obt inem identitatea
rot rot E =
1
c
2

2
E
t
2
. (4.9)
Dar,
rot rot E =
2
E+ grad(div E), (4.10)
unde
2
=

2
x
2
+

2
y
2
+

2
z
2
este operatorul lui Laplace n trei dimensiuni .
Folosind ultima relat ie (4.8), din (4.9) si (4.10) obt inem

2
E =
1
c
2

2
E
t
2
, (4.11)
cu alte cuvinte componentele lui E verica o ecuat ie de forma
2
u =
1
c
2

2
u
t
2
, care se numeste ecuat ia propagarii
undelor sferice sau ecuat ia propagarii undelor.
2. Considerand cazul cand I
e
= 0, = const., = const., = const. constatam ca, [22] p. 55, H si E
satisfac ecuat iile cu derivate part iale de ordinul al doilea:

2
H =

c
2
H
t
+
4
c
2

2
H
t
2
; (4.12)

2
E =

c
2
E
t
+
4
c
2

2
E
t
2
. (4.13)
Capitolul 4 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul al doilea 73
Din (4.12) si (4.13), n anumite condit ii impuse constanteleor , , , si c, componentele campului magnetic
si ale celui electric satisfac, dupa caz, ecuat ia omogena a propagarii caldurii sau ecuat ia omogena a propagarii
undelor, [22], p. 55.
Daca nu am presupus ca I
e
= 0, atunci ecuat iile (4.12) si (4.13) nu ar fost omogene.
3.

In cazul particular cand mediul conductor este un r, cu alte cuvinte cand propagarea se face numai
ntro direct ie (spre exemplu, axa Ox) daca presupunemn plus si faptul ca I
e
,= 0, obt inem, la fel ca si (4.13),
ecuat ia:

2
E
x
2
a
2

2
E
t
2
+ 2b
E
t
= F(t, x), (4.14)
a si b ind funct ii care se deduc din , si .
Prin urmare, coordonatele campului electric E se comporta, dupacaz, ca si cum ar solut ia unei coarde
vibrante, e se propagan conductor ca si temperatura.
Fenomenele n care starile anumitor m arimi zice nu depind de timp se numesc fenomene stat ionare.

In probleme de funct ii complexe, de campuri electrice sau magnetice stat ionare, n studiul starii stat ionare
a caldurii, n mecanica etc. se utilizeaza ecuat ii cu derivate part iale de forma:

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0;

2
u
x
2
+

2
u
y
2
+

2
u
z
2
= 0;

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= f(x, y);

2
u
x
2
+

2
u
y
2
+

2
u
z
2
= f(x, y, z),
numite corespunzator: ecuat ia lui Laplace n doua dimensiuni ; ecuat ia lui Laplace n trei dimensiuni ; ecuat ia
lui Poisson n doua dimensiuni ; ecuat ia lui Poisson n trei dimensiuni .
Ecuat iile prezentate mai sus provin din studiul unor probleme practice si nu este necesara cunoasterea solut iei
generale; solut ia trebuie cautata n anumite condit ii suplimentare.
Din acest punct de vedere, deosebim trei categorii de probleme:
a) Probleme cu condit ii init iale (probleme Cauchy);
b) Probleme cu condit ii la limita (condit ii pe frontiera);
c) Probleme mixte.

In rezolvarea acestor probleme trebuie sa se t ina seama de urmatoarele aspecte matematice ale calculelor:
1. Obtinerea solutiei cautate (teorema de existent a a solut iei );
2. Solut ia obt inuta sa e unica (teorema de unicitate a solut iei );
3. Solut ia depinde continuu de datele problemei (stabilitatea solut iei ).
Stabilitatea solut iei consta n faptul ca la variat ii mici ale datelor problemei considerate corespund solut ii
care difera put in ntre ele.
Rezolvarea simultana a acestor cerint e ne conduce la concluzia ca problema este corect pusa.
4.2 Tipuri de ecuat ii cu derivate part iale de ordinul al doilea
Fie D R
2
, un domeniu oarecare, o submult ime din R
6
si F : D R o funct ie reala de opt variabile
reale.
74 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Denit ia 4.2.1. O relat ie de forma
F
_
x, y, u,
u
x
,
u
y
,

2
u
x
2
,

2
u
xy
,

2
u
y
2
_
= 0 (4.15)
se numeste ecuat ie cu derivate part iale de ordinul al doilea daca se cere sa se determine toate funct iile
reale u = (x, y), de clasa C
2
(D), care au proprietatea
F
_
x, y, (x, y),

x
(x, y),

y
(x, y),

2

x
2
(x, y),

2

xy
(x, y),

2

y
2
(x, y)
_
= 0, (x, y) D. (4.16)
Denit ia 4.2.2. Se numeste solut ie n domeniul D a ecuat iei (4.15) orice functie u = (x, y), de clasa C
2
(D),
care are proprietatea (4.16).
Denit ia 4.2.3. Variabilele reale (x, y) D R
2
se numesc variabilele independente ale ecuat iei cu
derivate part iale (4.15), iar funct ia u = u(x, y), care apare n (4.15) mpreuna cu derivatele ei part iale p ana la
ordinul doi inclusiv, este denumita funct ia necunoscuta a ecuat iei (4.15).
Denit ia 4.2.4. Ecuat ia (4.15) se numeste liniara daca F este o funct ie liniara n u si derivatele acesteia.
Denit ia 4.2.5. Ecuatia (4.15) se numeste cvasiliniara daca F este o funct ie liniara n derivatele part iale
de ordinul doilea ale funct iei u.

In cele ce urmeaza vom considera ecuat ia cvasiliniara de ordinul al doilea. O asemenea ecuat ie are forma
a
11
(x, y)

2
u
x
2
+ 2a
12
(x, y)

2
u
xy
+a
22
(x, y)

2
u
y
2
+G
_
x, y, u,
u
x
,
u
y
_
= 0, (4.17)
unde funct iile cunoscute a
11
, a
12
, a
22
se presupun a cel put in de clasa C
2
n domeniul D R
2
si care nu se
anuleaza simultan n D, iar G este o funct ie reala de cinci variabile reale, denita pe un domeniu din R
5
.
Denit ia 4.2.6. Ecut ia cu derivate part iale de ordinul al doilea (4.17) se numeste liniara daca are forma
a
11
(x, y)

2
u
x
2
+ 2a
12
(x, y)

2
u
xy
+a
22
(x, y)

2
u
y
2
+b
1
(x, y)
u
x
+b
2
(x, y)
u
y
+f(x, y) = 0, (4.18)
unde b
1
, b
2
si f sunt funct ii cunoscute de clasa cel put in C
0
pe domeniul D R
2
.
Sa presupunem ca n ecuat ia (4.17) sau n ecuat ia (4.18) se efectueaza schimbarea de variabile
_
= (x, y),
= (x, y).
(4.19)
Ca urmare a efectuarii schimbarii de variabile (4.19), ecuat ia (4.17) va avea o noua forma, ceea ce nseamna
ca se poate pune problema alegerii unei asemenea forme a schimbarii (4.19) astfel ncat ecuat ia (4.17) sa poata
pusa sub o forma cat mai convenabila.
Capitolul 4 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul al doilea 75
Aplicand regula de derivare a funct iilor compuse, gasim ca derivatele part iale de ordinul unu si doi ale
funct iei necunoscute u, n raport cu variabilele x si y, se exprima n funct ie de derivatele lui u n raport cu si
prin relat iile
_

_
u
x
=
u



x
+
u



x
,
u
y
=
u



y
+
u



y
,
(4.20)
unde u(x, y) = u((x, y), (x, y)).
Din relat iile (4.20) deducem ca operatorii de derivare part iala fat a de variabilele x si y se exprima liniar prin
operatorii de derivare part iala n raport cu variabilele si , si anume
_

x
=



x
+



x
,

y
=



y
+



y
,
(4.21)
unde funct iile = (x, y) si = (x, y) sunt date n (4.19).
Aplicand operatorii de derivare part ial a

x
si

y
ambilor membri ai relat iilor (4.20) si t inand cont de (4.21)
deducem ca derivatele part iale de ordinul al doilea ale funct iei necunoscute u, n raport cu vechile variabile x si
y, adica

2
u
x
2
,

2
u
xy
,

2
u
y
2
,
se exprima cu ajutorul derivatelor part iale de ordinul al doilea ale funct iei u n raport cu variabilele noi, si .
Mai jos, se arata cum se obt ine derivata part iala secunda

2
u
x
2
.

2
u
x
2
=

x
_
u
x
_
=

x
_
u



x
+
u



x
_
=
=

x
_
u


x
+
u

x
2
+

x
_
u


x
+
u

x
2
=
=
_

_
u


x
+

_
u


x
_


x
+
u

x
2
+
+
_

_
u


x
+

_
u


x
_


x
+
u

x
2
=
=

2
u

2

_

x
_
2
+ 2

2
u



x


x
+

2
u

2

_

x
_
2
+
u

x
2
+
u

x
2
;
(4.22)
Celelalte doua derivate part iale de ordinul al doilea se obt in analog.
Derivata part iala mixta de ordinul doi are expresia

2
u
xy
=

2
u

2


x


y
+

2
u

x


y
+

y


x
_
+

2
u

2


x


y
+
u

xy
+
u

xy
, (4.23)
n timp ce a doua derivata part iala secunda nemixta se exprima prin relat ia

2
u
y
2
=

2
u

2

_

y
_
2
+ 2

2
u



y


y
+

2
u

2

_

y
_
2
+
u

y
2
+
u

y
2
. (4.24)
Introduc and expresiile precedente n ecuat ia (4.17) si scot and factor comun derivatele part iale

2
u

2
,

2
u

2
u

2
, obt inem o ecuat ie de forma
c
11

2
u

2
+ 2c
12

2
u

+c
22

2
u

2
+H
_
, , u,
u

,
u

_
= 0, (4.25)
76 Ion Craciun Gheorghe Barbu
unde
_

_
c
11
= a
11
_

x
_
2
+ 2a
12

y
+a
22
_

y
_
2
,
c
12
= a
11

x
+a
12
_

y
+

y

x
_
+a
22

y
,
c
22
= a
11
_

x
_
2
+ 2a
12

y
+a
22
_

y
_
2
,
(4.26)
iar H este o funct ie reala denita pe un domeniu din R
5
.
Daca expresiile (4.20) (4.24) se nlocuiesc n ecuat ia (4.18), atunci aceasta din urma devine
c
11

2
u

2
+ 2c
12

2
u

+c
22

2
u

2
+
u

+
u

+u + = 0,
care arata ca noua ecuat ie este de asemenea liniara.
Se observa ca ecuat ia (4.25) se simplica daca unul din coecient ii c
11
, c
12
, c
22
se anuleaza. Pentru aceasta
este necesara o alegere convenabila a schimbarii de variabile (4.19).
Se observa ca daca drept funct ie (x, y) se alege o solut ie a ecuat iei
a
11
_

x
_
2
+ 2a
12

y
+a
22
_

y
_
2
= 0, (4.27)
atunci coecientul c
11
devine nul si ecuat ia (4.25) se transforma n una mai simpla.
Fie (x, y) = C o curba integrala a ecuat iei (4.27). Pe aceasta curba are loc relat ia

x
dx +

y
dy = 0,
sau

x
=
dy
dx


y
.

Inlocuind aceasta expresie a derivatei part iale



x
n (4.27) si simplicand cu
_

y
_
2
, se obt ine ecuat ia
a
11
dy
2
2a
12
dy dx +a
22
dx
2
= 0 (4.28)
numita ecuat ia caracteristica. Integralele ecuat iei (4.28) se numesc curbe caracteristice ale ecuat iei cu derivate
part iale de ordinul al doilea (4.17).
Rezolvand ecuat ia (4.28) n raport cu
dy
dx
se obt in doua ecuat ii diferent iale ordinare de ordinul ntai, si
anume:
_

_
dy
dx
=
a
12

_
a
2
12
a
11
a
22
a
11
;
dy
dx
=
a
12
+
_
a
2
12
a
11
a
22
a
11
(4.29)

In funct ie de semnul expresiei de sub radicalii din (4.29), ecuat ia (4.17) se numeste respectiv:
de tip hiperbolic, daca a
2
12
a
11
a
22
> 0;
de tip eliptic, daca a
2
12
a
11
a
22
< 0;
de tip parabolic, daca a
2
12
a
11
a
22
= 0.
Pentru gasirea solut iei unei ecuat ii cu derivate part iale de ordinul al doilea este necesara efectuarea unor
transformari care sa conduca la o forma cat mai simpla a acesteia, numita forma canonica.
Capitolul 4 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul al doilea 77
4.3 Reducerea la forma canonica a ecuat iilor de tip hiperbolic

In acest caz, avem a


2
12
a
11
a
22
> 0. Cele doua ecuat ii diferent iale ordinare (4.29) furnizeaza solut iile generale
(x, y) = c
1
, (x, y) = c
2
.
Luand = (x, y) si = (x, y), expresiile coecient ilor c
11
si c
22
devin identic nule si mpart ind cu
coecientul derivatei

2
u

, ecuat ia (4.25) devine

2
u

= H
1
_
, , u,
u

,
u

_
, (4.30)
care se numeste forma canonica!a unei ecuat ii!de tip hiperbolic.
Exemplul 4.3.1. Sa se reduca la forma canonica si apoi sa se integreze ecuat ia liniara cu derivate part iale de
ordinul al doilea

2
u
x
2
+ 2

2
u
xy
3

2
u
y
2
+ 2
u
x
+ 6
u
y
= 0.
Solut ie. Ecuat ia caracteristica atasat a
_
dy
dx
_
2
2
dy
dx
3 = 0 are solut iile
dy
dx
= 3 si
dy
dx
= 1, care au
respectiv integralele generale (solut iile generale) 3xy = c
1
si x+y = c
2
. Din punct de vedere geometric ecare
dintre aceste solut ii generale reprezinta o familie de drepte n plan.
Conform teoriei prezentate, se face schimbarea de variabile
_
= 3x y,
= x +y
si se calculeaza derivatele
part iale:
u
x
=
u



x
+
u



x
= 3
u

+
u

;
u
y
=
u



y
+
u



y
=
u

+
u

2
u
x
2
=

x
_
u
x
_
=

x
_
3
u

+
u

_
= 3

_
3
u

+
u

_
+

_
3
u

+
u

_
= 9

2
u

2
+ 6

2
u

+

2
u

2
;

2
u
xy
=

x
_
u
y
_
=

x
_

+
u

_
=3

+
u

_
+

+
u

_
=3

2
u

2
+ 2

2
u

+

2
u

2
;

2
u
y
2
=

y
_
u
y
_
=

y
_

+
u

_
=

+
u

_
+

+
u

_
=

2
u

2
2

2
u

+

2
u

2
,
care nlocuite n ecuat ie conduc la forma canonica
2

2
u

+
u

= 0.
Pentru obt inerea solut iei acestei ecuat ii canonice, se noteaza =
u

si ecuat ia devine 2

+ = 0, care
este o ecuat ie cu derivate part iale de ordinul ntai. Sistemul caracteristic corespunzator ultimei ecuat ii este
d
2
=
d
0
=
d

.
Integralele prime ale acestui sistem caracteristic sunt: e
/2
= c
1
; = c
2
, unde c
1
si c
2
sunt constante
arbitrare. Solut ia generala a ecuat iei cu derivate part iale de ordinul ntai este funct ia = (, ) denita
78 Ion Craciun Gheorghe Barbu
implicit de ecuat ia F( e
/2
, ) = 0, din care rezulta = e
/2
(), unde este o funct ie arbitrara. T inand
cont de ce sa notat cu , deducem ca u = u(, ) este solut ia ecuat iei cu derivate part iale de ordinul ntai
u

= e
/2
(),
a carei sistem caracteristic este
d
0
=
d
1
=
du
e
/2
()
. Procedand ca mai sus, gasim ca solut ia generala
u = u(, ) a ecuat iei canonice este
u = e
/2
() +(),
unde si sunt funct ii arbitrare.
Solut ia generala u = u(x, y) a ecuat iei init iale se determina din relat ia precedenta n care facem = 3x y
si = x +y. Obt inem u(x, y) = e
(y3x)/2
(x +y) +(3x y).
Exemplul 4.3.2. Sa se integreze ecuat ia liniara cu derivate part iale de ordinul al doilea

2
u
x
2


2
u
y
2
= 4x + 3 cos y.
Solut ie. A integra o ecuat ie diferent iala nseamna a determina toate solut iile sale.
Cautam o solut ie a ecuat iei cu derivate part iale n forma
u(x, y) = u
o
(x, y) +u
p
(x, y),
unde u
o
(x, y) este solut ia ecuat iei omogene u
xx
u
yy
= 0, iar u
p
(x, y) este o solut ie particulara a ecuat iei
neomogene, de forma membrului drept.
Pentru a integra ecuat ia omogena, o vom aduce mai ntai la forma canonica. Usor se constata ca ecuat ia
omogena este de tip hiperbolic, iar ecuat ia sa caracteristica este
_
dy
dx
_
2
1 = 0, din care deducem ca cele doua
ecuat ii diferent iale ale caracteristicilor sunt
dy
dx
= 1 si
dy
dx
= 1. Prima dintre ele are solut ia generala yx = c
1
,
iar cea de a doua are solut ia generala y +x = c
2
.
Se face schimbarea de variabile
_
= y x,
= y +x
si se calculeaza derivatele part iale
u
x
=
u

+
u

,
u
y
=
u

+
u

2
u
x
2
=

2
u

2
2

2
u

+

2
u

2
,

2
u
y
2
=

2
u

2
+ 2

2
u

+

2
u

2
,
care nlocuite n ecuat ia omogena, conduc la forma canonica
4

2
u

= 0.
Integrand aceasta ecuat ie redusa la forma canonica, gasim ca funct ia u, ca funct ie de si are expresia
u = () +(),
unde () si () sunt funct ii diferent iabile arbitrare.
Capitolul 4 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul al doilea 79
Revenind la schimbarea de variabila, se obt ine solut ia ecuat iei omogene
u
o
(x, y) = (y x) +(y +x).
Pentru ecuat ia neomogena ncercam o solut ie particulara de forma membrului drept, adica
u
p
(x, y) = a
0
x
3
+a
1
x
2
+a
2
x +a
3
+b cos y.
Calculand derivatele part iale necesare si impunand ca u
p
sa e solut ia ecuat iei neomogene, se obt ine
6a
0
x + 2a
1
+b cos y = 4x + 3 cos y.
Prin identicare, se gaseste a
0
= 2/3, a
1
= 0 si b = 3, iar solut ia particulara devine
u
p
(x, y) =
2
3
x
3
+a
2
x +a
3
+ 3 cos y.
Solut ia generala a ecuat iei date este
u(x, y) = (y x) +(y +x) +
2
3
x
3
+a
2
x +a
3
+ 3 cos y,
unde funct iile si sunt complet arbitrare, iar constantele a
2
si a
3
sunt de asemenea arbitrare.
Exemplul 4.3.3. Sa se integreze ecuat ia
x
2

2
u
x
2
y
2

2
u
y
2
+x
u
x
y
u
y
= 3 lnx + 2 lny.
Solut ie. Se procedeaza ca la exercit iul precedent cautand o solut ie de forma
u(x, y) = u
o
(x, y) +u
p
(x, y),
unde u
o
si u
p
au semnicat ii asemanatoare, dar raportate la ecuat ia data.
Se constata ca cele doua familii de curbe caracterisxtice (ecuat ia data este de tip hiperbolic) sunt lnx = c
1
si lny = c
2
, ceea ce ne determina sa efectuam schimbarea de variabile
_
= lnx,
= lny.

In nal suntem condusi la rezultatul


u(x, y) =
_
ln
x
y
_
+(lnxy) +
1
2
ln
3
x +
1
2
ln
3
y,
unde si sunt funct ii diferent iabile arbitrare.
4.4 Reducerea la forma canonica a ecuat iilor de tip parabolic

In acest caz, are loc relat ia a


2
12
a
11
a
22
= 0. De aici, rezulta ca a
11
si a
22
au acelasi semn, care poate presupus
pozitiv si deci a
12
=

a
11

a
22
. Vom considera ca si a
12
este pozitiv, cazul a
12
< 0 tratanduse asemanator.
Coecientul c
11
se poate scrie n forma
c
11
=
_

a
11

x
+

a
22

y
_
2
.
80 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Cele dou a ecuat ii (4.29) coincid si furnizeaza o singura integrala generala, si anume (x, y) = c.
Efectuand schimbarea de variabile
_
= (x, y)
= (x, y),
unde (x, y) este o funct ie independenta funct ional de , expresia lui c
11
devine nula, ceea ce atrage relat ia

a
11

x
+

a
22

y
= 0. (4.31)
Daca n expresia lui c
12
folosim ca a
12
=

a
11

a
22
, atunci constatam cu usurint a ca expresia lui c
12
este
c
12
=
_

a
11

x
+

a
22

y
_

a
11

x
+

a
22

y
_
.
Folosind (4.31), deducem c
12
= 0.
Dupa mpart irea cu c
22
, ecuat ia (4.25) are forma canonica

2
u

2
= H
2
_
, , u,
u

,
u

_
. (4.32)
Exemplul 4.4.1. Sa se reduca la forma canonica, ecuat ia
x
2

2
u
x
2
+ 2xy

2
u
xy
+y
2

2
u
y
2
= 0, x ,= 0, y ,= 0.
Pornind de la forma canonica gasit a, determinat i solut ia generala a ecuat iei date.
Solut ie. Deoarece a
2
12
a
11
a
22
= (xy)
2
x
2
y
2
= 0, rezulta ca ecuat ia este de tip parabolic. Ecuat ia
caracteristica atasata,
x
2
_
dy
dx
_
2
2xy
dy
dx
+y
2
= 0,
este echivalenta cu ecuat ia cu variabile separabile x
dy
dx
y = 0 a carei solutie generala este
y
x
= c. Conform
teoriei prezentate, se efectueaza urmatoarea schimbare de variabile
_
_
_
=
y
x
= y.
Calculand derivatele part iale de ordinele ntai si doi, se obt ine:
_

_
u
x
=
u

x
+
u

x
=
y
x
2
u

;
u
y
=
u

y
+
u

y
=
1
x
u

+
u

2
u
x
2
=
y
2
x
4

2
u

2
+
2y
x
3
u

2
u
xy
=
y
x
3

2
u

2

y
x
3

2
u


1
x
2
u

2
u
y
2
=
1
x
2

2
u

2
+
2
x

2
u

+

2
u

2
Capitolul 4 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul al doilea 81

Inlocuind derivatele part iale n ecuat ia init iala, obt inem forma canonica

2
u

2
= 0, de unde rezulta ca forma
generala a funct iei u = u(, ) care satisface aceasta ecuat ie este u = f() + g(), n care f si g sunt funct ii
arbitrare de doua ori diferent iabile pe un interval din R.
Revenind la variabilele x si y gasim u(x, y) = yf
_
y
x
_
+ g
_
y
x
_
si aceasta funct ie este solut ia generala a
ecuat iei init iale.
Exemplul 4.4.2. Sa se reduca la forma canonica si apoi sa se integreze ecuat ia liniara cu derivate part iale de
ordinul al doilea
x
2

2
u
x
2
2xy

2
u
xy
+y
2

2
u
y
2
+x
u
x
+y
u
y
= 0
stiind ca sunt satisfacute condit iile init iale
u(1, y) = 1 cos y,
u
x
(1, y) = 2y. (4.33)
Solut ie. Deoarece a
2
12
a
11
a
22
= (xy)
2
x
2
y
2
= 0 rezulta ca ecuat ia este de tip parabolic.
Ecuat ia caracteristica atasata
x
2
_
dy
dx
_
2
+ 2xy
dy
dx
+y
2
= 0
este echivalenta cu ecuat ia diferent iala ordinara
dy
dx
=
y
x
, care are solut ia generala xy = c.
Conform teoriei prezentata, efectuam schimbarea de variabile
_
= xy
= x,
unde este cea mai simpla funct ie
aleasa astfel ncat = (x, y) si = (x, y) sa e independente funct ional. Calculam derivatele part iale si
gasim:
_

_
u
x
= y
u

+
u

;
u
y
= x
u

2
u
x
2
= y
2

2
u

2
+ 2y

2
u

+

2
u

2
;

2
u
xy
= xy

2
u

2
+x

2
u

+
u

2
u
y
2
= x
2

2
u

2
.
Dupa nlocuirea derivatelor part iale de mai sus n ecuat ia din enunt , se obt ine forma canonica

2
u

2
+
1
x

u

= 0, sau

2
u

2
+
1

= 0.
Pentru obt inerea solut iei, se noteaza
u

= si ecuat ia devine

+
1

= 0, care este o ecuat ie cu derivate


part iale de ordinul ntai a carei sistem caracteristic este
d
0
=
d

=
d

.
Cele doua integrale prime ale acestui sistem simetric sunt = c
1
si = c
2
si deci solut ia generala a ecuat iei
cu derivate part iale de ordinul ntai este funct ia = (, ) denita implicit de ecuat ia F(, ) = 0, unde F
este o funct ie diferent iabila arbitrara. Se observa ca ecuat ia F(, ) = 0 se expliciteaza simplu si avem
=
1

f(), (4.34)
82 Ion Craciun Gheorghe Barbu
unde f() este o funct ie arbitrara, care se deduce din F.
T inand cont ca =
u

, ecuat ia (4.34) devine


u

=
1

f(), care are solut ia generala u = f() ln +g(),


unde g este o funct ie derivabila arbitrara.
Revenind la variabilele x si y, gasim ca solut ia generala a ecuat iei din enunt este
u = f(xy) lnx +g(xy).
Funct iile f si g se determina din condit iile init iale (4.33), care conduc la relat iile:
g(y) = 1 cos y; f(y) +yg

(y) = 2y,
din care deducem f(y) = y(2 siny) si g(y) = 1 cos y.
Prin urmare,
u(x, y) = x y (2 sinxy) lnx + 1 cos (x y).
este solut ia ecuat iei din enunt care satisface condit iile init iale (4.33).
4.5 Reducerea la forma canonica a ecuat iilor de tip eliptic

In acest caz a
2
12
a
11
a
22
< 0 si integralele generale ale ecuat iilor diferent iale ordinare (4.29) sunt de forma:
(x, y) = c
1
; (x, y) = c
2
,
unde este conjugata funct iei cu valori complexe . Prin urmare,
(x, y) = (x, y) +i(x, y),
(x, y) = (x, y) i(x, y).
(4.35)
Se efectueaza transformarea
_
= (x, y),
= (x, y).
(4.36)
Deoarece (x, y) = (x, y)+i(x, y) este solut ia ecuat iei (4.27), rezulta ca = (x, y) si = (x, y) satisfac
ecuat ia
a
11
_

x
+i

x
_
2
+ 2a
12
_

x
+i

x
__

y
+i

y
_
+a
22
_

y
+i

y
_
2
= 0
care, dupa efectuarea operat iilor de ridicare la patrat si nmult ire, devine
_
a
11
_

x
_
2
+ 2a
12

y
+a
22
_

y
_
2
_

_
a
11
_

x
_
2
+ 2a
12

y
+a
22
_

y
_
2
_
+
+2i
_
a
11

x
+a
12
_

y
+

y

x
_
+a
22

y
_
= 0.
(4.37)
Din (4.26), (4.36) si (4.37) rezulta
c
11
c
22
+ 2ic
12
= 0. (4.38)

Insa, o funct ie complexa este nula daca si numai daca partea reala si partea imaginara sunt nule, astfel ca din
(4.38) obt inem c
11
= c
22
si c
12
= 0.
Daca mpart im cu c
11
, ecuat ia (4.25) se scrie sub forma canonica

2
u

2
+

2
u

2
= H
3
_
, , u,
u

,
u

_
,
unde funct ia necunoscuta este u = u(, ).
Capitolul 4 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul al doilea 83
Exemplul 4.5.1. Sa se reduca la forma canonica ecuat ia cu derivate part iale de ordinul al doilea
x
2

2
u
x
2
2xy

2
u
xy
+ 2y
2

2
u
y
2
+x
u
x
+y
u
y
= 0.
Solut ie. Avem a
2
12
a
11
a
22
= x
2
y
2
< 0, deci ecuat ia este de tip eliptic. Ecuat iile (4.29) corespunzatoare
sunt
dy
dx
=
(1 i)y
x
.
Integrand ecuat ia diferent iala ordinara de ordinul ntai corespunzatoare semnului plus, gasim
ln(xy) i lnx = c,
de unde deducem ca trebuie efectuata schimbarea de variabile
_
= lnxy
= lnx.
Aplicand teoria dezvoltata mai
sus pentru calculul derivatelor part iale de ordinele ntai si doi, gasim expresiile:
_

_
u
x
=
1
x

u

+
1
x

u

;
u
y
=
1
y

u

2
u
x
2
=
1
x
2


2
u

2
+
2
x
2


2
u

+
1
x
2


2
u

2

1
x
2

u


1
x
2

u

2
u
xy
=
1
xy


2
u

2
+
1
xy


2
u

2
u
y
2
=
1
y
2


2
u

2

1
y
2

u

,
care introduse n ecuat ia init iala, o simplica, devenind
1
x
2


2
u

2
+
1
x
2


2
u

2

u

= 0.
Din a doua relat ie a schimbarii de variabile deducem x = e

, pe care daca o folosim n relat ia precedenta


gasim ca expresia canonica a ecuat iei considerate este

2
u

2
+

2
u

2
e
2

= 0.
Exemplul 4.5.2. Sa se reduca la forma canonica si apoi sa se integreze, ecuat ia liniara cu derivate part iale
de ordinul al doilea
(1 +x
2
)

2
u
x
2
+ (1 +y
2
)

2
u
y
2
+x
u
x
+y
u
y
= 0.
Solut ie. Deoarece a
2
12
a
11
a
22
= (1 +x
2
)(1 +y
2
) < 0, rezulta ca ecuat ia este de tip eliptic.
Ecuat ia caracteristica atasata
(1 +x
2
)
_
dy
dx
_
2
+ (1 +y
2
) = 0,
care se mai poate scrie n forma (1 +x
2
)(dy)
2
+ (1 +y
2
)(dx)
2
= 0, este echivalenta cu ecuat iile diferent iale
_

_
dy
_
1 +y
2
= i
dx

1 +x
2
,
dy
_
1 +y
2
= i
dx

1 +x
2
sau
_
ln(y +
_
1 +y
2
) i ln(x +

1 +x
2
) = c
1
,
ln(y +
_
1 +y
2
) +i ln(x +

1 +x
2
) = c
2
,
84 Ion Craciun Gheorghe Barbu
unde c
1
si c
2
sunt constante arbitrare.
Se efectueaza urmatoarea schimbare de variabile
_
= ln(y +
_
1 +y
2
)
= ln(x +

1 +x
2
).
Se calculeaza derivatele part iale
si se obt ine:
_

_
u
x
=
1

1 +x
2
u

;
u
y
=
1
_
1 +y
2
u

2
u
x
2
=
1
1 +x
2

2
u

2

x
(1 +x
2
)

1 +x
2
u

2
u
y
2
=
1
1 +y
2

2
u

2

y
(1 +y
2
)
_
1 +y
2
u

Inlocuind derivatele part iale n ecuat ia init iala, obt inem forma canonica

2
u

2
+

2
u

2
= 0. Pentru integrarea
ecuat iei canonice, se cauta solut ii de forma u(, ) = e
+
. Aceasta funct ie este solut ie a ecuat iei canonice
daca
2
+
2
= 0 sau = i.

In acest mod, am determinat doua solut iile particulare u


1
(, ; ) si u
2
(, ; ), unde
_
u
1
(, ; ) = e
(+i)
= e

(cos +i sin),
u
2
(, ; ) = e
(i)
= e

(cos i sin).
iar este o constanta reala arbitrara, care nsa sunt funct ii complex conjugate.
Datorita faptului ca ecuat ia canonica este liniara, rezulta ca funct iile reale
_

_
u
1
(, ; ) =
u
1
(, ; ) + u
2
(, ; )
2
,
u
2
(, ; ) =
u
1
(, ; ) u
2
(, ; )
2i
sunt de asemeni solut ii. Efectuand calculele, gasim
_
u
1
(, ; ) = e

cos ,
u
2
(, ; ) = e

sin.
Prin vericare directa se constata ca orice funct ie de forma
u(, ; ) = e

_
F
1
() cos +F
2
() sin
_
,
unde F
1
() si F
2
() sunt funct ii arbitrare, este de asemeni o solut ie a ecuat iei canonice. Parametrul poate
lua orice valoare reala.
Folosind principiul superpozit iei, deducem ca solut ia generala a ecuat iei canonice este
u(, ) =
_
+

_
F
1
() cos +F
2
() sin
_
d.
Revenind la variabilele init iale x si y, gasim ca solut ia generala a ecuat iei considerate este
u(x, y) =
_
+

(y +
_
1 +y
2
)

_
F
1
() cos (ln(x +
_
1 +x
2
)) +F
2
() sin(ln(x +
_
1 +x
2
))
_
d,
unde F
1
() si F
2
() sunt funct ii reale arbitrare absolut integrabile pe axa reala.
Capitolul 5
Ecuat ii cu derivate part iale de tip
hiperbolic
5.1 Ecuat ia coardei vibrante
Se considera un r exibil pentru care lungimea este dimensiunea predominanta, celelalte ind neglijabile, numit
n cele ce urmeaza coarda elastica. Sa presupunem ca
a) n pozit ia de echilibru, coarda ocupa segmentul OA pe axa Ox;
b) prin aplicarea unei fort e, coarda executa oscilat ii n planul vertical xOu;
c) n timpul vibrat iei, ecare punct al coardei executa oscilat ii verticale pe o dreapta perpendiculara pe
pozit ia de echilibru.
Fie o coarda elastica omogena, de lungime care, n repaos, ocupa pozit ia segmentului OA pe axa Ox.
Prin aplicarea unor fort e, coarda executa vibrat ii n planul xOu.
Fie M un punct arbitrar al coardei si M
0
(x) pozit ia sa de repaos. Sa presupunem ca punctul M, n
miscare, ramane ntrun plan perpendicular pe OA. Deplasarea de la M
0
la M depinde de x si de timpul t. Se
demonstreaz a ca daca u = u(x, t) reprezinta deplasarea punctelor coardei fat a de pozit ia de echilibru (elongat ia
coardei ), masurata n punctul de abscisa x [0, ], la momentul t > 0, atunci u(x, t) verica ecuat ia
1
a
2

2
u
t
2


2
u
x
2
= f(t, x), a R.
(5.1)
Ecuat ia (5.1) se numeste ecuat ia neomogena a coardei vibrante sau ecuat ia undelor unidimensionale. Aceasta
ecuat ie se ntalneste n studiul propagarii undelor elastice cum ar cele acustice, optice, electromagnetice si din
acest motiv se mai numeste ecuat ia undelor sau ecuat ia propagarii undelor elastice.
Constanta a
2
are valoarea a
2
=
T
0

, unde T
0
este marimea algebrica a proiect iei ortogonale pe axa Ox a
vectorului tensiune n coarda aata n repaos (pozit ia de echilibru) si este densitatea materialului din care
este confect ionat rul extensibil, presupus omogen, adica masa unei unitat i de lungime a coardei, iar f(t, x)
este marimea algebrica a rezultantei fort elor exterioare.
Se spune despre o coarda ca este innita daca lungimea ei este foarte mare n comparat ie cu elongat iile
maxime. Un r de telegraf foarte lung poate servi ca exemplu de coarda innita.
Ecuat ia
1
a
2

2
u
t
2


2
u
x
2
= 0, a R,
(5.2)
se numeste ecuat ia omogen a a coardei vibrante.
Din considerente practice, solut iile ecuat iei (5.1), sau (5.2), vor trebui sa verice si alte condit ii suplimentare.
De exemplu, n cazul n care u(t, x) reprezinta vibrat iile unei coarde elastice, omogene, xata la capete, vom
avea condit ii la limita de forma:
u(t, 0) = 0; u(t, ) = 0. (5.3)
85
86 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Integrarea ecuat iei coardei vibrante consta n ai determina unul din modurile posibile de vibrat ie descris
de funct ia u(t, x) mod care va bine determinat numai daca se cunosc apriori pozit ia init ial a si viteza init iala
coardei, numite condit ii!init iale:
u(t, x)[
t=0
= (x);
u
t
(t, x)[
t=0
= (x). (5.4)
Aceasta nseamna ca n timpul vibrat iei realizate prin modul pe care vrem sal determinam, vom cunoaste
n ecare moment t > 0 pozit ia punctului de pe coarda, de abscisa x, daca la nceputul miscarii, n momentul
t = 0, este data pozit ia ecarui punct al coardei prin plasarea sa pe gracul funct iei (x), precum si distribut ia
vitezelor ecarui punct al acestui grac prin valorile funct iei (x).
Condit iile (5.4) se numesc condit ii init iale ale problemei Cauchy pentru coarda vibranta.
Deci, (x) ne da prolul coardei la momentul init ial, iar (x) ne da viteza cu care vibreaza punctele coardei
la momentul t = 0.
Daca coarda este de lungime innita, se pune problema determinarii funct iei u : R[0, ) R care verica
ecuat ia (5.1) cu condit iile init iale (5.3). Pentru aceasta exista doua metode: metoda lui dAlembert
1
si metoda
separarii variabilelor sau metoda lui Fourier
2
.

In cele ce urmeaza vom studia cazurile cand coarda vibranta este nita sau innita, iar ecuat ia ei este
omogena sau neomogena.
5.2 Metoda lui dAlembert de integrare a ecuat iei omogene a coar-
dei vibrante innite
Fie coarda vibranta de lungime innita ale carei elongat ii satisfac ecuat ia de tip hiperbolic (5.2) n mult imea
R [0, ) R
2
, la care se adauga condit iile init iale
u(0, x) = (x);
u
t
(0, x) = (x), x R. (5.5)
Ecuat ia caracteristica corespunzatoare, data de
a
2
_
dt
dx
_
2
1 = 0, (5.6)
este echivalenta cu
_

_
dt
dx
=
1
a
dt
dx
=
1
a

_
t =
1
a
x +c
1
t =
1
a
x +c
2

_
at +x = c
1
at x = c
2
.
Prin urmare, curbele caracteristice ale ecuat iei omogene a coardei vibrante sunt drepte.
Conform teoriei prezentate, efectuam schimbarea de variabile
_
= x +at
= x at.
(5.7)
1
dAlembert, Jean le Rond (1717 1783), matematician, zician si lozof francez. Rezultatele sale din domeniul matematicii,
n particular cele legate de rezolvarea ecuat iilor cu derivate part iale, au gasit aplicat ii imediate n zica si astronomie. Mai multe
not iuni din matematica si zica au primit numele s au: metoda lui dAlembert pentru rezolvarea ecuat iei propagarii undelor si
formula lui dAlembert care exprim a solut ia acestei ecuat ii, principiul lui dAlembert privitor la fort ele si accelerat iile unui sistem
de particule, teorema lui dAlembert legata de numarul radacinilor unui polinom n mult imea numerelor complexe, criteriul lui
dAlembert de convergent a a unor serii etc.
2
Fourier, baron Joseph (1768 1830), matematician francez. Studiind propagarea c aldurii, el descoperi seriile trigonometrice
cunoscute drept serii Fourier, puternic instrument matematic. A fost membru al Academiei Franceze de Stiint e.
Capitolul 5Ecuat ii cu derivate part iale de tip hiperbolic 87
Aplicand regulile de derivare ale funct iilor compuse, gasim ca derivatele part iale de ordinul al doilea, nemixte,
ale funct iei necunoscute sunt date de
_

2
u
x
2
=

2
u

2
+ 2

2
u

+

2
u

2
u
t
2
= a
2
_

2
u

2
2

2
u

+

2
u

2
_
(5.8)

Inlocuind (5.8) n (5.2) se obt ine

2
u

= 0, (5.9)
care reprezinta forma canonica a ecuat iei omogene a propagarii undelor.
Ecuat ia (5.9) se mai poate scrie n forma

_
u

_
= 0,
din care deducem ca derivata part iala
u

depinde doar de variabila , adica


u

= f(), (5.10)
unde f() este o funct ie arbitrara, care admite primitive.
Prin integrarea ecuat iei diferent iale (5.10) gasim
u(, ) = h
1
() +h
2
(),
unde h
1
este o primitiva a funct iei f, iar h
2
este o funct ie arbitrara.
Revenind la vechile variabile, se obt ine
u(x, t) = h
1
(x +at) +h
2
(x at), (5.11)
care reprezinta solut ia general a a ecuat iei omogene a coardei vibrante.
Impunand funct iei (5.11) sa satisfaca condit iile init iale (5.5), deducem ca funct iile h
1
si h
2
trebuie sa satisfaca
sistemul
_
_
_
h
1
(x) +h
2
(x) = (x)
h

1
(x) h

2
(x) =
1
a
(x).
(5.12)
Scriind cea de a doua ecuat ie din (5.12) n forma h

1
() h

2
() =
1
a
() si integrand aceasta egalitate ntre
limitele 0 si x, obt inem
h
1
(x) h
2
(x) = c +
1
a
_
x
0
()d, (5.13)
unde constanta c reprezinta valoarea n x = 0 a funct iei h
1
h
2
.
Considerand (5.13) si prima ecuat ie din sistemul (5.12), constatam ca funct iile h
1
si h
2
se determina din
sistemul _

_
h
1
(x) +h
2
(x) = (x)
h
1
(x) h
2
(x) = c +
1
a
_
x
0
()d.
(5.14)
Rezolvand sistemul (5.14), gasim pentru valorile funct iilor h
1
si h
2
expresiile
_

_
h
1
(x) =
1
2
(x) +
1
2a
_
x
0
()d +
c
2
h
2
(x) =
1
2
(x)
1
2a
_
x
0
()d
c
2
.
(5.15)
88 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Pentru a determina solut ia problemei Cauchy pentru coarda vibranta innita, adica solut ia n R [0, ) a
ecuat iei liniare omogene cu derivate part iale de ordinul al doilea de tip hiperbolic (5.2) care sa satisfaca condit iile
init iale (5.5), avem nevoie de valorile funct iilor h
1
si h
2
n respectiv punctele x +at si x at. Din (5.15), avem
_

_
h
1
(x +at) =
1
2
(x +at) +
1
2a
_
x+at
0
()d +
c
2
h
2
(x at) =
1
2
(x at)
1
2a
_
xat
0
()d
c
2
.
(5.16)
Solut ia problemei Cauchy pentru coarda vibranta innita se obt ine atunci din (5.11) si (5.16) si se vede
simplu ca se poate scrie sub forma
u(x, t) =
1
2
_
(x +at) +(x at)
_
+
1
2a
_
x+at
xat
()d. (5.17)
Relat ia (5.17) este denumita uneori formula lui dAlembert.
5.3 Metoda alternativa de deducere a formulei lui dAlembert
De data aceasta, coardei vibrante innite i vom spune coarda elastica innita. Consideram o coarda elastica
sucient de lunga ncat sa putem presupune ca are lungime innita. Sub act iunea unor factori externi, coarda
vibreaza. La momentul t = 0 congurat ia corzii este gracul funct iei f(x) denita pe ntreaga axa reala. La
momentul t > 0, datorita vibrat iilor, congurat ia corzii este alta, sa zicem u(x, t).
Funct ia u = u(x, t) se numeste sageata.
Presupunem ca se cunoaste viteza g(x) cu care se schimba forma corzii la momentul t = 0, deci cunoastem
valoarea n punctul (x, 0) a derivatei part iale n raport cu variabila temporara t a funct iei u(x, t).
Din teoria elasticitat ii se stie ca legea dupa care vibreaza coarda este
1
a
2

2
u
t
2
=

2
u
x
2
.
(5.18)
Ne propunem sa se determinam printro alta metoda pozit ia corzii la orice moment si n orice punct al ei.
Problema pusa se reduce la determinarea acelei solut ii u(x, t) a ecuat iei (5.18) care satisface condit iile init iale
u(x, 0) = f(x), x (, ), (5.19)
u
t
(x, 0) = g(x), x (, ). (5.20)
Astfel, avem de rezolvat o problema de tip Cauchy pentru ecuat ia diferent iala (5.18) cu condit iile init iale
(5.19) si (5.20).
Pentru aceasta, vom nmult i ecuat ia cu e
ix
dupa care integram n raport cu x de la la +.
Derivarea part iala n raport t comuta cu integrarea n raport cu x, astfel ca putem scrie
1
a
2

2
t
2
_
+

u(x, t) e
ix
dx =
_
+

2
u
x
2
(x, t) e
ix
dx. (5.21)

In membrul drept al relat iei (5.21) se aplica urmatorul rezultat de la transformata Fourier
Teorema 5.3.1. Daca primele r 1 derivate ale funct iei f : R R tind la zero cand [t[ iar f
(r)
(t) este
absolut integrabila, atunci
1

2
_
+

d
r
f
dt
r
(t) e
iut
dt = (iu)
r
F(u). (5.22)
Capitolul 5Ecuat ii cu derivate part iale de tip hiperbolic 89
Aplicand Teorema 5.3.1, obt inem ecuat ia
1
a
2
d
2
U
dt
2
(, t) +
2
U(, t) = 0, (5.23)
unde funct ia U(, t) este transformata Fourier a funct iei u(x, t).

In felul acesta, cu ajutorul transformatei Fourier am nlocuit ecuat ia diferent iala cu derivate part iale (5.18)
cu ecuat ia diferent iala ordinara (5.23).
Condit iile init iale (5.19) si (5.20) se transforma respectiv n
U(, 0) =
1

2
_
+

f(x) e
ix
dx = F(); (5.24)
dU
dt
(, 0) =
1

2
_
+

g(x) e
ix
dx = G(). (5.25)
Astfel, avem de rezolvat o problema de tip Cauchy pentru ecuat ia diferent iala ordinara de ordinul doi, liniara,
(5.23) cu condit iile init iale (5.24) si (5.25).
Un sistem fundamental de solut ii al ecuat iei (5.23) cont ine funct iile
U
1
(, t) = cos at, U
2
(, t) = sinat.
Atunci, solut ia generala a ecuat iei (5.23) este
U(, t) = C
1
U
1
(, t) +C
2
U
2
(, t) = C
1
cos at +C
2
sinat
unde constantele de integrare C
1
si C
2
sunt funct ii de .

Insa,
U(, 0) = C
1
() = F(),
dU
dt
(, 0) = aC
2
() = G().
Daca folosim relat iile lui Euler, rezulta ca expresia lui U(, t) este
U(, t) =
1
2
F()(e
iat
+e
iat
) +
G()
2ia
(e
iat
e
iat
). (5.26)
Aplicand transformarea Fourier invers a funct iei U(, t), obt inem
u(x, t) =
1

2
_
+

U(, t) e
ix
d. (5.27)

Inlocuind n (5.27) pe U(, t) din (5.26) si t inand cont de rezultatele


1

2
_
+

F() e
i(xat)
d = f(x at), g(u) =
1

2
_
+

G()e
iu
d,
_
x+at
xat
g(u) du =
1

2
_
+

G()
_
_
x+at
xat
e
iu
du
_
d =
=
1

2
_
+

G()
i
_
e
i(x+at)
+e
i(xat)
_
d,
regasim solut ia de la paragraful precedent
u(x, t) =
1
2
(f(x +at) +f(x at)) +
1
2a
_
x+at
xat
g(u) du.
90 Ion Craciun Gheorghe Barbu
5.4 Unicitatea solut iei problemei Cauchy pentru coarda vibranta
innita
Metoda lui dAlembert dezvoltata n subsect iunea precedenta demonstreaza n fond existent a solut iei problemei
Cauchy pentru coarda vibranta innita, nu nsa si unicitatea sa.
Teorema 5.4.1. Solut ia problemei Cauchy pentru coarda vibranta innit a este unica.
Demonstrat ie. Pentru a demonstra unicitatea, presupunem ca exista doua solut ii distincte u
1
(x, t) si u
2
(x, t).
Datorita liniaritat ii ecuat iei (5.2), rezulta ca diferent a celor doua solut ii
u(x, t) = u
1
(x, t) u
2
(x, t)
este de asemenea o solut ie a ecuat iei cu derivate part iale (5.2), care nsa satisface condit ii init iale identic nule
u(x, 0) = 0,
u
t
(x, 0) = 0,
ceea ce nseamna ca funct iile si din (5.5) sunt identic nule.
Conform formulei lui dAlembert (5.17), solut ia problemei Cauchy a coardei vibrante innita, cu condit ii
init iale nule, este funct ia identic nula, deci u(x, t) = 0, (x, t) R [0, ). q.e.d.
Observat ia 5.4.1. Solut ia problemei Cauchy pentru coarda vibranta innita este unica si este data de formula
lui dAlembert (5.17).
Exemplul 5.4.1. Sa se integreze ecuat ia coardei vibrante innita
1
9

2
u
t
2


2
u
x
2
= 0,
cu condit iile init iale
_
_
_
u(0, x) = x
2
,
u
t
(0, x) = 3x
2
.
Solut ie.

In acest caz, a = 3, (x) = x
2
, (x) = 3x
2
.
Aplicand formula lui dAlembert (5.17), gasim ca solut ia problemei Cauchy este
u(x, t) =
(x + 3t)
2
+ (x 3t)
2
2
+
1
6
_
x+3t
x3t
3
2
d
sau
u(x, t) = x
2
+ 3x
2
t + 9t
2
+ 9t
3
.
5.5 Metoda separarii variabilelor de integrare a ecuat iei omogene a
coardei vibrante nite
Prin coarda vibranta nita se nt elege un r dintrun material extensibil, omogen, xat la capetele x = 0 si
x = , unde este lungimea coardei. Prin urmare, n pozit ia de echilibru, coarda ocupa segmentul [0, ] de pe
Capitolul 5Ecuat ii cu derivate part iale de tip hiperbolic 91
axa Ox a reperului cartezian xOu.
Se noteaza cu u(x, t) abaterea n punctul x, la momentul t, de la pozit ia de echilibru.
Problema care se pune consta n determinarea solut iei ecuat iei omogene
1
a
2

2
u
t
2


2
u
x
2
= 0, (x, t) [0, ] [0, ),
(5.28)
care sa satisfaca condit iile la limita
_
u(0, t) = 0,
u(, t) = 0,
t [0, ) (5.29)
si condit iile init iale
_
_
_
u(x, 0) = (x),
u
t
(x, 0) = (x),
x [0, ]. (5.30)
Pentru problema (5.28) (5.30) se cauta solut ii de forma
u(x, t) = X(x) T(t), (5.31)
unde X(x) si T(t) sunt funct ii care urmeaza sa e determinate astfel ncat ecuat ia (5.28) sa e satisfacuta si
condit iile (5.29) si (5.30) sa e ndeplinite.
Derivatele part iale nemixte de ordinul al doilea ale funct iei u din (5.31) au expresiile
_

2
u
x
2
= X

(x) T(t)

2
u
t
2
= X(x) T

(t).
(5.32)

Inlocuind (5.31) n (5.28), obt inem relat ia


X(x) T

(t) a
2
X

(x) T(t) = 0, (x, t) [0, ] [0, ),


care se mai poate scrie n forma
T

(t)
a
2
T(t)
=
X

(x)
X(x)
= k, (5.33)
unde k nu poate decat o constanta, deoarece trebuie sa e egala cu valoarea unei funct ii numai de x, pe de o
parte si simultan cu valoarea unei funct ii numai de t, pe de alta parte, variabilele x si t ind independente ntre
ele.
Egalitat ile (5.33) sunt ndeplinite daca:
X

(x) kX(x) = 0; (5.34)


T

(t) ka
2
T(t) = 0. (5.35)
Observam ca condit iile la limita (5.29) sunt echivalente cu relat iile
X(0) = 0, X() = 0. (5.36)
Relat ia (5.34) constituie o ecuat ie diferent iala ordinara, liniara, de ordinul al doildea, cu coecient i constant i
a carei ecuat ie caracteristica r
2
k = 0 are radacinile r
1
=

k si r
2
=

k.
Distingem trei cazuri.
Cazul I, n care presupunem k > 0, ceea ce nseamna ca radacinile caracteristice sunt reale si distincte, iar
solut ia generala a ecuat iei (5.34) se scrie sub forma
X(x) = c
1
e
x

k
+c
2
e
x

k
(5.37)
92 Ion Craciun Gheorghe Barbu
careia impunandui condit iile init iale (5.36), obt inem sistemul liniar si omogen
_
c
1
+c
2
= 0,
c
1
e

k
+c
2
e

k
= 0,
pentru determinarea constantelor c
1
si c
2
. Determinantul acestui sistem este nenul, ceea ce arata ca singura
solut ie este cea banala c
1
= c
2
= 0, care nu convine deoarece atrage dupa sine X(x) = 0 si deci u(x, t) = 0.
Interpretand acest rezultat ajungem la concluzia ca toate punctele coardei raman tot timpul nemiscate, adica,
n acest caz coarda nu ar executa nici un fel de vibrat ii, ceea ce contrazice condit iile init iale.
Cazul II, n care presupunem k = 0, ceea ce nseamna ca ecuat ia diferent iala (5.34) se reduce la X

(x) = 0
care are solut ia generala
X(x) = c
1
x +c
2
. (5.38)
Impunand solut iei (5.38) sa satisfaca condit iile init iale (5.36) gasim si de aceasta data ca c
1
= c
2
= 0, care
conduce la concluzia X(x) = 0 si implicit la solut ia u(x, t) = 0, rezultat care contrazice condit iile init iale (5.30),
n sensul ca acestea nu sunt satisfacute.
Cazul III: k < 0.

In acest caz, putem nota k =
2
si ecuat ia diferent iala (5.34) va avea forma
X

(x) +
2
X(x) = 0. (5.39)
Ecuat ia caracteristica corespunzatoare ecuat iei diferent iale (5.39) este r
2
+
2
= 0, iar radacinile acesteia sunt
r
1
= i si r
2
= i, ceea ce atrage ca
X(x) = c
1
cos x +c
2
sinx (5.40)
este solut ia generala a ecuat iei diferent iale (5.34), n care k =
2
. Impunand solut iei generale (5.40) condit iile
init iale (5.36), gasim
_
c
1
= 0,
c
2
sin = 0.
Neputand lua varianta c
1
= c
2
= 0 din aceleasi motive ca mai sus, ramane sa impunem condit ia sin = 0,
care conduce la = n, unde n IN

.
Asadar, valoarea lui depinde de n, motiv pentru care pe viitor va notata prin
n
, astfel ca

n
=
n

, n = 1, 2, ...,
iar pentru k vom avea valorile
k
n
=
_
n

_
2
, n = 1, 2, ... (5.41)

In concluzie, solut ia ecuat iei diferent iale (5.39) care satisface condit iile la limita (5.36), pe care o vom nota
de aici nainte prin X
n
(x), este
X
n
(x) = sin
n

x, n IN

. (5.42)
Sa ne ntoarcem acum la ecuat ia diferent iala (5.35), n care pentru k luam valorile (5.41), adica la ecuat iile
diferent iale ordinare, de ordinul al doilea, liniare si omogene
T

(t) +a
2
_
n

_
2
T(t) = 0, n IN

. (5.43)
Pentru ecare n IN

, solut ia generala corespunzatoare ecuat iei (5.35) este


T
n
(t) = a
n
cos
na

t +b
n
sin
na

t, (5.44)
unde a
n
si b
n
, n IN

, sunt deocamdata constante reale arbitrare.


Capitolul 5Ecuat ii cu derivate part iale de tip hiperbolic 93
Introduc and (5.42) si (5.44) n (5.31) constatam ca
u
n
(x, t) =
_
a
n
cos
na

t +b
n
sin
na

t
_
sin
n

x, n IN

(5.45)
sunt solut ii ale ecuat iei coardei vibrante de lungime nita (5.28) care satisfac condit iile la limita (5.29).
Suma tuturor acestor solut ii, n cazul cand aceasta exista, este de asemeni o solut ie a ecuat iei (5.28) care
satisface condit iile la limita (5.29). Notand aceasta suma cu u(x, t), avem ca funct ia
u(x, t) =

n=1
_
a
n
cos
na

t +b
n
sin
na

t
_
sin
n

x, (5.46)
unde coecient ii a
n
si b
n
, n IN

, sunt deocamdata constante reale arbitrare, este solut ie a ecuat iei (5.28) care
satisface condit iile la limita (5.29).
Seria (5.46) poate derivata part ial termen cu termen, iar derivata part iala a funct iei suma n raport cu
variabila t este
u
t
(x, t) =
a

n=1
n
_
a
n
sin
na

t +b
n
cos
na

t
_
sin
n

x. (5.47)
Determinarea acestor coecient i va rezulta n urma impunerii condit iilor init iale funct iei u(x, t), denita ca
ind suma seriei de funct ii trigonometrice (5.46), iar seria cu acesti coecient i astfel determinat i va deni solut ia
problemei la limita cu condit ii init iale (5.28) (5.30).
Impunand solut iei (5.46) prima condit ie init iala (5.30) se obt ine

n=1
a
n
sin
n

x = (x), (5.48)
iar daca folosim (5.46) si cea de a doua condit ie init iala din (5.30), deducem
a

n=1
nb
n
sin
n

x = (x). (5.49)
Din (5.48) si (5.49) se observa ca a
n
si b
n
sunt coecient ii Fourier ai dezvoltarii funct iilor (x) si (x) n
serii Fourier, mai precis:
a
n
=
2

_

0
(x) sin
n

xdx; (5.50)
b
n
=
2
na
_

0
(x) sin
n

xdx. (5.51)
Deci, solut ia ecuat iei omogene a coardei vibrante de lungime nita (5.28) care satisface condit iile la limita (5.29)
si condit iile init iale (5.30) este data de suma seriei trigonometrice (5.46), unde coecient ii a
n
si b
n
sunt dat i de
(5.50) si respectiv (5.51).
Exemplul 5.5.1. Sa se integreze ecuat ia omogena a coardei vibrante de lungime dou a unitat i
1
a
2

2
u
t
2


2
u
x
2
= 0,
cu condit iile la limita
_
u(0, t) = 0,
u(2, t) = 0,
t R
si condit iile init iale
_

_
u(x, 0) =
_
x, daca x [0, 1)
2 x, daca x (1, 2],
u
t
(x, 0) = 0.
94 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Solut ie. Se cauta solut ia de forma
u(x, t) =

n=1
_
a
n
cos
na
2
t +b
n
sin
na
2
t
_
sin
n
2
x, (5.52)
unde
a
n
=
_
2
0
(x) sin
n
2
xdx, b
n
=
2
na
_
2
0
(x) sin
n
2
xdx.
Funct ia (x) ind identic nula pe compactul [0, 2], rezulta ca b
n
= 0. Coecient ii a
n
se obt in nlocuind pe
(x) care este egal cu x, daca x [0, 1) si 2 x, daca x (1, 2] :
a
n
=
_
1
0
xsin
n
2
xdx +
_
2
1
(2 x) sin
n
2
xdx =
8
n
2

2
sin
n
2
,
sau
a
n
=
_
_
_
0, daca n = 2k,
(1)
k
8
n
2

2
, daca n = 2k + 1.

Inlocuind n (5.52) valorile gasite ale coecient iolr a


n
si b
n
se obt ine solut ia problemei la limita cu condit ii
init iale, care are expresia
u(x, t) =
8

k=0
(1)
k
(2k + 1)
2
a
n
cos
a(2k + 1)t
2
sin
n
2
x, x [0, 2].
5.6 Integrarea ecuat iei neomogene a coardei vibrante nite cu con-
dit ii la limita omogene
Coarda de lungime executa oscilat ii ntret inute sau fort ate atunci cand nu este lasata sa vibreze liber, asupra
sa act ionand o fort a perturbatoare f(x, t), n ecare punct x al ei si la orice moment t 0, facando sa vibreze
continuu. Ecuat ia coardei vibrante va n acest caz neomogena si va avea forma
1
a
2

2
u
t
2


2
u
x
2
= f(x, t), (x, t) [0, ] [0, ),
(5.53)
unde f(x, t) este o fort a exterioara data pe unitatea de masa a coardei si perpendiculara pe axa Ox.
Intent ion am sa determinam solut ia ecuat iei (5.53) care sa verice:
a) condit iile la limita
_
u(0, t) = 0
u(, t) = 0,
t [0, T];
b) condit iile init iale
_
_
_
u(x, 0) = (x)
u
t
(x, 0) = (x),
x [0, ].
Datorita liniaritat ii ecuat iei coardei vibrante, ncercam sa determinam u(x, t) ca suma de doua funct ii
u(x, t) = u
p
(x, t) +(x, t),
unde (x, t) sa e solut ia ecuat iei omogene care sa satisfaca aceleasi condit ii la limita si aceleasi condit ii init iale
ca si funct ia u(x, t), iar u
p
(x, t) sa e solut ia ecuat iei neomogene a coardei vibrante de lungime nita, cu condit ii
Capitolul 5Ecuat ii cu derivate part iale de tip hiperbolic 95
la limita si init iale nule. Prin urmare, u
p
(x, t), careia i vom spune solut ie particulara, este solut ia urmatoarei
probleme la limita cu condit ii init iale:
1
a
2

2
u
p
t
2


2
u
p
x
2
= f(x, t), (x, t) [0, ] [0, );
_
u
p
(0, t) = 0
u
p
(, t) = 0,
t [0, T];
_
_
_
u
p
(x, 0) = 0
u
p
t
(x, 0) = 0,
x [0, ].
Din rezultatele prezentate anterior, se stie ca
(x, t) =

n=1
_
a
n
cos
na

t +b
n
sin
na

t
_
sin
n

x, (5.54)
unde
_

_
a
n
=
2

_

0
(x) sin
n

xdx;
b
n
=
2
na
_

0
(x) sin
n

xdx, n IN

.
Pentru aarea solut iei particulare u
p
(x, t) se utilizeaza metoda separarii variabilelor, luand
u
p
(x, t) =

n=1
T
n
(t) sin
n

x, (5.55)
care verica condit iile la limita, deoarece pentru x = 0 si x = se anuleaza ecare termen al seriei (5.55).
Cunoasterea lui u
p
(x, t) cere nsa determinarea sirului de funct ii T
n
(t), care se va realiza din condit ia ca
u
p
(x, t) din (5.55) sa verice ecuat ia neomogena a coardei vibrante, adica din condit ia

n=1
_
1
a
2
T
n

(t) sin
n

x T
n
(t)

2
x
2
_
sin
n

x
__
= f(x, t). (5.56)

In continuare, presupunem ca f(x, t) este dezvoltabila n serie Fourier numai de sinusuri, adica are loc
identitatea
f(x, t) =

n=1
b
n
(t) sin
n

x, x [0, ], t [0, ), (5.57)


unde
b
n
(t) =
2

_

0
f(x, t) sin
n

xdx.

Inlocuind (5.57) n (5.56), obt inem identitatea

n=1
_
T
n

(t) +
_
na

_
2
T
n
(t)
_
sin
n

x = a
2

n=1
b
n
(t) sin
n

x, x [0, ], t [0, ). (5.58)


Deoarece funct iile y
n
= sin
n

x sunt independente funct ional, din (5.58) rezulta


T
n

(t) +
_
na

_
2
T
n
(t) = a
2
b
n
(t), n IN

. (5.59)
96 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Egalitat ile (5.59) reprezinta ecuat ii diferent iale liniare, neomogene, de ordinul al doilea, cu coecient i constant i.
Ecuat iile omogene asociate ecuat iilor (5.59)
T
n

(t) +
_
na

_
2
T
n
(t) = 0, n IN

(5.60)
au ca ecuat ii caracteristice, ecuat iile de gradul al doilea
r
2
+
_
na

_
2
= 0, n IN

,
cu radacinile complex conjugate
r
1
= i
na

, r
2
= i
na

, n IN

,
carora le corespund sistemele fundamentale de solut ii
T
n1
= cos
na

t, T
n2
= sin
na

t, n IN

. (5.61)
Folosind solut iile (5.61), construim solut iile generale T
n0
ale ecuat iilor omogene asociate (5.60)
T
n0
(t) =
n
cos
na

t +
n
sin
na

t, n IN

, (5.62)
unde
n
si
n
sunt constante reale arbitrare.
Solut iile generale ale ecuat iilor (5.59) sunt astfel
T
n
(t) = T
n0
(t) +c
n
(t) =
n
cos
na

t +
n
sin
na

t +c
n
(t), n IN

, (5.63)
unde c
n
(t), n IN

, sunt solut ii particulare ale ecuat iilor neomogene (5.59).


Observat ia 5.6.1. Integrarea ecuat iei coardei vibrante de lungime nita sa f acut cu condit ii la limit a omogene.
5.7 Integrarea ecuat iei neomogene a coardei vibrante nite cu con-
dit ii la limita neomogene
Consideram urmatoarele funct ii
f : [0, ] [0, T] R, f C
0
([0, ] [0, T]);
g, h : [0, T] R, g, h C
2
([0, T]);
, : [0, ] R, , C
0
([0, ])
si problema la limita cu condit ii init iale n care se cere determinarea funct iei
u : [0, ] [0, T] R, u C
2
([0, ] [0, T]),
ce sa satisfaca ecuat ia cu derivate part iale de tip hiperbolic
1
a
2

2
u
t
2


2
u
x
2
= f(x, t), (x, t) [0, ] [0, T],
(5.64)
condit iile init iale
_
_
_
u(x, 0) = (x),
u
t
(x, 0) = (x),
x [0, ] (5.65)
Capitolul 5Ecuat ii cu derivate part iale de tip hiperbolic 97
si condit iile la limita
_
u(0, t) = g(t),
u(, t) = h(t),
t [0, T]. (5.66)
Urmatoarea teorema reduce rezolvarea acestei probleme la limita cu condit ii init iale la o problema de acelasi
tip, dar cu condit ii la limita omogene.

In prealabil, introducem urmatoarele funct ii:
f

(x, t) = f(x, t)
1
a
2
_
g

(t) +
x

(h

(t) g

(t))
_
;

(x) = (x)
_
g(0) +
x

(h(0) g(0))
_
;

(x) = (x)
_
g

(0) +
x

(h

(0) g

(0))
_
.
(5.67)
Teorema 5.7.1. Daca u

(x, t) este o solut ie a ecuat iei


1
a
2

2
u

t
2


2
u

x
2
= f

(x, t), (x, t) [0, ] [0, T],


(5.68)
cu condit iile init iale
_
_
_
u

(x, 0) =

(x),
u

t
(x, 0) =

(x),
x [0, ] (5.69)
si condit iile la limit a
_
u

(0, t) = 0,
u

(, t) = 0,
t [0, T], (5.70)
atunci
u(x, t) = u

(x, t) +
x

(h(t) g(t)) (5.71)


este o solut ie a problemei la limita cu condit ii init iale (5.64) (5.66).
Demonstrat ie. Derivatele part iale de ordinul al doilea, nemixte, ale funct iei u(x, t) din (5.71) sunt

2
u
x
2
=

2
u

x
2

2
u
t
2
=

2
u

t
2
+g

(t) +
x

(h

(t) g

(t)).
Deci
1
a
2

2
u
t
2


2
u
x
2
=
1
a
2

2
u

t
2


2
u

x
2
+
1
a
2
_
g

(t) +
x

(h

(t) g

(t))
_
=
= f

(x, t) +
1
a
2
_
g

(t) +
x

(h

(t) g

(t))
_
= f(x, t),
ceea ce nseamna ca u din (5.71) este solut ie a ecuat iei (5.64).
Studiem daca funct ia u din (5.71) satisface condit iile init iale.
Pentru aceasta calculam u(x, 0) si
u
t
(x, 0). Avem:
u(x, 0) = u

(x, 0) +g(0) +
x

(h(0) g(0)) =

(x) +g(0) +
x

(h(0) g(0)) = (x);


u
t
(x, 0) =
u

t
+g

(0) +
x

(h

(0) g

(0)) =

(x) +g

(0) +
x

(h

(0) g

(0)) = (x),
deci u verica condit iile init iale (5.65).
98 Ion Craciun Gheorghe Barbu

In plus, avem:
u(0, t) = u

(0, t) +g(t) +
0

(h(t) g(t)) = g(t);


u(, t) = u

(0, t) +g(t) +

(h(t) g(t)) = h(t),


ceea ce arata ca si condit iile la limita (5.66) sunt vericate.
Mai trebuie precizata funct ia u

(x, t).
Pentru aceasta vom utiliza rezultatele stabilite n sect iunea precedenta unde am integrat ecuat ia neomogena
a coardei vibrante nita cu condit ii la limita omogene.
Se veric a simplu ca funct ia u

(x, t) data de
u

(x, t) =
_

0
G(x, t, s)

(s)ds +
_
t
0
_
_

0
G(x, , s)

(s)ds
_
d+
+
_
t
0
_
_
t
0
_
_

0
G(, , s)f

(, s)ds
_
d
_
d,
(5.72)
unde
G(x, t, s) =
2

k=1
sin
_
k

x
_
cos
_
ak

t
_
sin
_
k

s
_
(5.73)
este solut ia problemei la limita cu condit ii init iale (5.68) (5.70).
Avaand funct ia u

(x, t) determinata, rezulta ca solut ia problemei la limita cu condit ii init iale (5.65) (5.67)
este funct ia u(x, t) din (5.71). q.e.d.
Exemplul 5.7.1. Sa se integreze ecuat ia cu derivate part iale de ordinul al doilea
1
4

2
u
t
2


2
u
x
2
= t x,
cu condit iile init iale
_
_
_
u(x, 0) = x + 1,
u
t
(x, 0) = x
si condit iile la limita
_
u(0, t) = t,
u(2, t) = t + 1.
Solut ie. Constantele si funct iile acestei probleme sunt:
a = 2; = 2; f(x, t) = t x; (x) = x + 1; (x) = x; g(t) = t; h(t) = t + 1. (5.74)
Aplicam teoria prezentata n aceasta subsect iune cu datele ment ionate n (5.74).
Pentru aceasta trebuiesc calculate toate funct iile indexate superior cu asterix. Avem
_

_
f

(x, t) = f(x, t)
1
4
_
g

(t) +
x
2
(h

(t) g

(t))
_
= t x
1
4
_
0 +
x
2
(0 0)
_
= t x;

(x) = (x)
_
g(0) +
x
2
(h(0) g(0))
_
= x + 1
_
0 +
x
2
(1 0)
_
=
x + 2
2
;

(x) = (x)
_
g

(0) +
x
2
(h

(0) g

(0))
_
= x
_
1 +
x
2
(1 1)
_
= x 1.
(5.75)
Folosind (5.73), n care se introduc primele doua date din (5.74), se determina funct ia G(x, t, s), iar daca
rezultatul g asit se introduce n (5.72), aam funct ia u

(x, t).

In nal, solut ia problemei la limita cu condit ii
init iale este data de
u(x, t) = u

(x, t) +t +
x
2
.
Capitolul 5Ecuat ii cu derivate part iale de tip hiperbolic 99
5.8 Principiul lui Duhamel pentru determinarea unei solut ii parti-
culare a ecuat iei neomogene a coardei vibrante nite
Teorema 5.8.1. Daca pentru ecare xat, notam w(x, t, ) solut ia ecuat iei
1
a
2

2
u
t
2


2
u
x
2
= 0 (5.76)
care verica condit iile init iale
_
_
_
w(x, 0, ) = 0,
w
t
(x, 0, ) = a
2
f(x, )
(5.77)
si condit iile la limit a
_
w(0, t, ) = 0,
w(, t, ) = 0,
(5.78)
unde este un parametru, atunci funct ia
u
p
(x, t) =
_
t
0
w(x, t , )d (5.79)
verica ecuat ia vibrat iilor coardei nite
1
a
2

2
u
t
2


2
u
x
2
= f(x, t), (5.80)
cu condit iile init iale omogene
_
_
_
u
p
(x, 0) = 0
u
p
t
(x, 0) = 0
(5.81)
si condit iile la limit a omogene
_
u
p
(0, t) = 0,
u
p
(, t) = 0.
(5.82)
Demonstrat ie. Funct ia u
p
din (5.79) este o integrala depinzand de doi parametri, x si t. Conform ipotezelor,
rezulta ca u
p
este de doua ori diferent iabila, iar derivatele part iale se determina prin formula lui Leibniz de
derivare a unei integrale depinzand de parametru [14][p. 65]. Mai ntai, avem:

2
u
p
x
2
(x, t) =
_
t
0

2
w
x
2
(x, t , ) d. (5.83)
Apoi,
u
p
t
(x, t) =
_
t
0
w
t
(x, t , ) d +w(x, 0, t). (5.84)
T inand seama de (5.77), din (5.84) se obt ine o noua integrala care depinde de doi parametri
u
p
t
(x, t) =
_
t
0
w
t
(x, t , ) d, (5.85)
careia, daca i aplicam formula lui Leibniz, deducem

2
u
p
t
2
(x, t) =
_
t
0

2
w
t
2
(x, t , ) d +
w
t
(x, t, 0). (5.86)
100 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Avand n vedere cea de a doua condit ie init iala din (5.77), rezulta ca (5.86) devine

2
u
p
t
2
(x, t) =
_
t
0

2
w
t
2
(x, t , ) d +a
2
f(x, t). (5.87)
Impunand ca u
p
(x, t) sa satisfaca (5.80) si t inand cont de (5.83) si (5.87), ajungem la
1
a
2
_
a
2
f(x, t) +
_
t
0

2
w
t
2
(x, t , ) d
_

_
t
0

2
w
x
2
(x, t , ) d = f(x, t)
sau
_
t
0
_
1
a
2

2
w
t
2
(x, t , )

2
w
x
2
(x, t , )
_
d = 0,
ceea ce este adevarat deoarece w(x, t, ) este solut ia ecuat iei omogene (5.76).
Din (5.79) si (5.85) rezulta ca ambele condit ii init iale (5.81) sunt ndeplinite.
De asemeni, condit iile la limita (5.82) sunt satisfacute deoarece funct ia w verica condit iile la limita (5.78).
Astfel, teorema este demonstrata. q.e.d.
5.9 Ecuat ia de echilibru a unei membrane elastice
Se numeste membrana elastica o foaie ntinsa, perfect exibila si care opune rezistent a la ntindere. Lucrul
mecanic efectuat de catre o fort a externa, pentru a deforma un sector al membranei, este proport ional cu defor-
marea. Coecientul de proport ionalitate T, indiferent de forma si pozit ia acestui sector, se numeste tensiunea
membranei .
Vom deduce ecuat ia pe care trebuie sa o verice o membrana aatan echilibru, presupunand ca la momentul
init ial ea ocupa n planul xOy un domeniu D, marginit de o curba L, sucient de regulata. Fort ele elastice
interne produc un lucru mecanic egal si de semn contrar cu cel datorat fort elor externe. Fie f(M) densitatea,
ntrun punct M D, a fort ei perpendiculare pe planul xOy. Sub act iunea acestei fort e, membrana trece ntro
noua stare, descrisa de ecuat ia u = u(M), sau u = u(x, y), unde x si y sunt coordonatele carteziene ale punctului
M. Presupunem ca deformarea membranei este mica, ceea ce nseamna ca vom neglija puterile superioare lui
2 ale derivatelor part iale
u
x
si
u
y
. Presupunem n plus ca, sub act iunea fort elor externe, punctele membranei
nu se deplaseaza decat pe perpendiculara la planul xOy astfel ncat coordonatele x, y ale unui punct arbitrar
nu se modica.
Lucrul mecanic al fort ei externe f(x, y), care a produs deplasarea membranei din pozit ia sa init iala (u =
0, M(x, y) D), n pozit ia descrisa de ecuat ia u = u(x, y), M(x, y) D, este egal cu
__
D
f(x, y)u(x, y)dxdy.

In decursul deplasarii, variat ia ariei membranei este


__
D
_

1 +
_
u
x
(x, y)
_
2
+
_
u
y
(x, y)
_
2
1
_
dxdy,
iar lucrul mecanic al fort elor elastice interne este egal cu
T
__
D
_

1 +
_
u
x
(x, y)
_
2
+
_
u
y
(x, y)
_
2
1
_
dxdy
T
2
__
D
_
u
x
(x, y)
_
2
+
_
u
y
(x, y)
_
2
dxdy.
Prin urmare, lucrul mecanic total se scrie
A(u) =
__
D
_
T
2
_
u
x
(x, y)
_
2
+
_
u
y
(x, y)
_
2
+f(x, y)u(x, y)
_
dxdy. (5.88)
Capitolul 5Ecuat ii cu derivate part iale de tip hiperbolic 101
Variat ia funct ionalei (5.88) se exprima prin
A(u)
__
D
(T(u
x
u
x
+u
y
u
y
) +fu) dxdy,
unde, pentru comoditatea scrierii, am notat derivatele part iale de ordinul ntai ale funct iei u cu u
x
, respectiv
u
y
.
Conform principiului deplasarilor virtuale, n pozit ia de echilibru u = u(x, y) are loc relat ia A(u) = 0,
pentru toate variabilele admisibile u(x, y). Utilizand prima identitate a lui Green (3.86), sau [15][p.137], avem
__
D
(u
x
u
x
+u
y
u
y
) +fu) dxdy =
_
L
u
n
uds
__
D

2
uudxdy,
unde n este versorul normalei exterioare la conturul L si
u
n
este derivata campului scalar u pe direct ia
versorului n (vezi (3.13)), obt inem
A(u) = T
_
L
u
n
uds+
__
D
(T
2
u +f)udxdy = 0. (5.89)
Deoarece orice funct ie indenit diferent iabila n D si egala cu zero pe frontiera este o funct ie admisibila,
presupunand ca u(x, y) si f(x, y) sunt sucient de regulate, egalitatea (5.89) implica
T
2
u = f(x, y), M(x, y) D, (5.90)
unde
2
este operatorul lui Laplace n doua dimensiuni

2
=

2
x
2
+

2
y
2
.
Ecuat ia cu derivate part iale de ordinul al doilea de tip eliptic (5.90) este denumita ecuat ia de echilibru a
membranei elastice.

In continuare vom stabili condit iile la limita.


a) Daca marginea membranei este xata rigid, nu se produce nici o deplasare a punctelor de pe conturul L
si prin urmare
u(x, y) = 0, M(x, y) L. (5.91)
b) Daca marginea membranei este libera ea se poate deplasa liber pe suprafat a laterala a cilindrului cu
generatoarele perpendiculare pe planul xOy si curba directoare conturul L.

In acest caz, u este arbitrara
n D si pe L, iar condit ia (5.89) implica
u
n
(x, y) = 0, M(x, y) L. (5.92)
c) Daca marginea membranei este supusa unei fort e cu densitatea liniara f
1
, integrala curbilinie din (5.89)
se nlocuieste cu
_
L
_
T
u
n
+f
1
_
uds,
iar u ind arbitrara dea lungul lui L, rezulta
T
u
n
(x, y) +f
1
(x, y) = 0, M(x, y) L. (5.93)
102 Ion Craciun Gheorghe Barbu
d) Daca marginea membranei este xata elastic, cu o fort a ku, unde k exprima rigiditatea legaturii, condit ia
la limita se obt ine nlocuind cu = ku pe f
1
n ecuat ia (5.93). Astfel rezulta condit ia
u
n
(x, y) +hu(x, y) = 0, M(x, y) L, (5.94)
unde h =
k
T
.
5.10 Ecuat ia de miscare a unei membranei elastice
Vom stabili acum ecuat ia de miscare a unei membranei elastice.

In acest scop, e u = u(x, y, t) funct ia care descrie pozit ia membranei la momentul t. Conform principiului
lui dAlembert, funct ia u(x, y, t) este solut ia ecuat iei diferent iale
T
2
u =
_
f(x, y, t) (x, y)

2
u
t
2
(x, y, t)
_
,
unde f = f(x, y, t) este densitatea fort ei externe, iar (x, y)

2
u
t
2
(x, y, t) este densitatea fort ei de inert ie.
Asadar, ecuat ia de miscare a unei membrane elastice are forma
a
2

2
u u
tt
= F(x, y, t), unde a
2
=
T

, F(x, y, t) =
f(x, y, t)
(x, y)
, (5.95)
unde pentru derivata part iala secunda n raport cu timpul t am utilizat notat ia mai simpla
u
2
t
2
= u
tt
.
Din punct de vedere zic, este clar ca, pentru a descrie oscilat iile n mod univoc, trebuie ca n afara ecua-
t iei (5.95) si a condit iei la limita (una, oricare, din condit iile a)d)), sa se precizeze pozit ia init iala (forma
membranei) la momentul init ial t = 0 si vitezele init iale ale punctelor membranei.
Se formuleaza asadar, pentru ecuat ia cu derivate part iale de ordinul al doilea de tip hiperbolic (5.95),
urmatoarea problema la limita cu condit ii init iale: sa se ae o funct ie u : D [0, ) R, de doua ori
diferent iabil a n D pentru t 0, solut ie a ecuat iei vibrat iilor libere ale membranei elastice, care sa verice una
din cele cinci condit ii la limita a)d), n care (x, y) trece n (x, y, t), si sa satisfaca de asemenea condit iile init iale
u(x, y, 0) = (x, y),
u
t
(x, y, 0) = (x, y), M(x, y) D,
unde si sunt funct ii date.
5.11 Oscilat iile libere ale unei membrane elastice circulare
Scopul acestui paragraf este acela de a gasi oscilat iile libere ale unei membrane elastice circulare de raza R cu
condit ii la limita si init iale date. Pentru simplitate, consideram ca data la limita este nula. Deci, problema
consta n gasirea funct iei u(r, , t), care t ine loc de nalt imea membranei fat a de planul n care sa ales reperul
polar (r, ), care satisface ecuat ia oscilat iilor libere ale membranei scrisa n coordonate polare [9]
u
tt
= a
2
_
u
rr
+
1
r
u
r
+
1
r
2
u

_
, (r, ) (0, R) [0, 2), (5.96)
condit ia la limita nula
u(R, , t) = 0 (5.97)
si condit iile init iale
_
_
_
u(r, , 0) = f(r, ),
u
t
(r, , 0) = g(r, ),
(5.98)
unde f si g sunt funct ii date.
Capitolul 5Ecuat ii cu derivate part iale de tip hiperbolic 103
Pentru a rezolva problema la limita cu condit ii init iale (5.96) (5.98), reamintim problema vibrat iilor libere
ale coardei care a implicat superpozit ia unui numar innit de oscilat ii simple.
Daca abordam membrana ntrun mod similar, vom cauta solut ii de forma
u(r, , t) = U(r, ) T(t). (5.99)
Expresia (5.99) da forma U(r, ) a oscilat iillor nmult ite cu factorul oscilator T(t). Procedand la nlocuire n
ecuat ia cu derivate part iale ale oscilat iilor libere ale membranei, ajungem la ecuat iile

2
U +
2
U = 0 (ecuat ie de tip Helmholtz), (5.100)
T

+
2
a
2
T = 0 (miscare armonica simpla), (5.101)
unde

2
U = U
rr
+
1
r
2
U
r
+
1
r
2
U

este operatorul lui Laplace n coordonate polare n plan, aplicat funct iei U = U(r, ).
Din sensul zic al problemei rezulta c a funct ia U = U(r, ) este o funct ie periodica de , cu perioada 2,
adica
U(r, ) = U(r, + 2) (5.102)
si ca aceasta funct ie este marginita n centrul discului, adica
[U(0, )[ < . (5.103)
Sa remarcam ca de la nceput am presupus constanta de separare sa e negativa (deci, am notato cu
2
)
deoarece dorim ca T(t) sa e funct ie periodica.

In urmatoarea etapa, dorim sa rezolvam ecuat ia Helmholtz, nsa, mai ntai, este necesara condit ia la limita.
Pentru a aa aceasta, nlocuim (5.99) n condit ia la limita (5.97), din care deducem
u(R, , t) = U(R, ) T(t) = 0, 0 < t <
sau
U(R, ) = 0. (5.104)
Folosind pentru problema (5.100), (5.102), (5.103), (5.104) metoda separarii variabilelor, avem
U(r, ) = (r) Z(r) (5.105)
si din (5.100) obt inem ecuat iile
_
_
_

() +
2
() = 0,
Z

(r) +
1
r
Z

(r) +
_


2
r
2
_
Z(r) = 0.
(5.106)

In baza relat iilor (5.103) si (5.104), trebuie sa e ndeplinite condit iile


_
Z(R) = 0,
[Z(0)[ < .
(5.107)
Din (5.102) si (5.106)
1
obt inem = n, unde n este un numar natural, si

n
() = A
n
cos n +B
n
sinn. (5.108)
Efectuand substitut ia r = x n ecuat ia (5.106)
2
, necunoscuta devine funct ie de variabila x, pe care o notam
cu y(x). Dac a n egalitatea Z(r) = y(x) derivam n raport cu r de doua ori si t inem cont ca
dx
dr
= , gasim:
_

_
Z

(r) =
d
dr
y(x) =
dy
dx

dx
dr
= y

(x) = y

(x);
Z

(r) =
d
dr
Z

(r) =
d
dr
(y

(x)) =
d
dx
(y

(x))
dx
dr
= y

(x) =
2
y

(x).
104 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Asadar,
_

_
Z(r) = y(x),
Z

(r) = y

(x),
Z

(r) =
2
y

(x).
(5.109)
Daca folosim (5.109) n ecuat ia diferent iala (5.106)
2
, aceasta devine
x
2
y

+xy

+ (x
2

2
)y = 0 (5.110)
n care recunoastem ecuat ia diferent ial a a lui Bessel [24].
Se stie ca solut ia generala a ecuat iei (5.110) este de forma
y

(x) = c
1
J

(x) +c
2
Y

(x),
unde J

(x) si Y

(x) sunt funct iile lui Bessel de ordinul , de spet a I si II respectiv [21], [24][Cap. 3].
Revenind la ecuat ia (5.106)
2
, constatam ca solut ia sa generala, n cazul = n, este
Z
n
(r) = c
n
J
n
(r) +d
n
Y
n
(r).
Deoarece n vecinatatea punctului x = 0, funct ia J
n
(x) este marginita, iar funct ia Y
n
(x) ete nemarginita, n
baza relat iei (5.107)
2
rezulta ca d
n
= 0. Deci, solut ia generala a ecuat iei Bessel (5.106)
2
este
Z
n
(r) = c
n
J
n
(r). (5.111)
Din condit ia (5.104), obt inem J
n
(R) = 0. Punand R = , obt inem ecuat ia J
n
() = 0. Fie k
n1
, k
n2
, ...,
solut iile ei pozitive, adica
J
n
(k
nm
) = 0, m = 1, 2, ... (5.112)
Atunci, din (5.111) obt inem ca funct iile
Z
n,m
(r) = J
n
_
k
nm
R
r
_
(5.113)
sunt solut iile problemei (5.106)
2
si (5.107).
Din relat iile (5.99), (5.101), (5.105), (5.108), (5.113) rezulta ca funct iile
u
nm
(r, , t) =
__
A
nm
cos
ak
nm
R
t +B
nm
sin
ak
nm
R
t
_
cos n+
+
_
C
nm
cos
ak
nm
R
t +D
nm
sin
ak
nm
R
t
_
sinn
_
J
n
_
k
nm
R
r
_
(5.114)
sunt solut iile particulare ale ecuat iei (5.96), denumite oscilat ii fundamentale. Aceste solut ii satisfac condit ia la
limita (5.97).
Cautam solut ia problemei la limita cu condit ii init iale (5.96) (5.98) sub forma seriei de funct ii
u(r, , t) =

n=0

m=1
u
nm
(r, , t), (5.115)
unde funct iile u
nm
sunt denite prin formulele (5.114). Calculand derivata funct iei u si impunand condit iile
init iale (5.98), obt inem
_

_
f(r, ) =

n=0

m=1
_
A
nm
cos n +C
nm
sinn
_
J
n
_
k
nm
R
r
_
,
g(r, ) =

n=0

m=1
ak
nm
R
_
B
nm
cos n +D
nm
sinn
_
J
n
_
k
nm
R
r
_
.
(5.116)
Capitolul 5Ecuat ii cu derivate part iale de tip hiperbolic 105
Dezvoltand funct ia f(r, ) ca funct ie periodica de n serie Fourier
f(r, ) =

0
2
+

n=1

n
(r) cos n +
n
(r) sinn,
unde
_

n
(r) =
1

f(r, ) cos n d, n IN,

n
(r) =
1

f(r, ) sinn d, n IN

(5.117)
si comparand aceasta dezvoltare cu formula (5.116), rezulta
_

0
(r) = 2

m=1
A
0m
J
0
_
k
0m
R
r
_

n
(r) =

m=1
A
nm
J
n
_
k
nm
R
r
_

n
(r) =

m=1
C
nm
J
n
_
k
nm
R
r
_
.
(5.118)
Pe de alt a parte, pentru ecare n IN xat, sirul de funct ii
_
J
n
(k
nm
x)
_
m1
, unde k
nm
sunt radacini ale
ecuat iei J
n
(x) = 0, este un sir ortogonal cu ponderea x pe intervalul [0, 1], adica
_
1
0
xJ
n
(k
np
x)J
n
(k
nq
x) dx =
_
_
_
0, pentru q ,= p
1
2
J
2
n+1
(k
np
), pentru q = p.
(5.119)
Sa notam generic prin w(r), oricare din funct iile membrilor ntai din (5.118). Aceasta funct ie poate dez-
voltata n serie FourierBessel
w(r) =

s=1
a
s
J
n
_
k
ns
R
r
_
, (5.120)
coecient ii dezvoltarii determinanduse prin formula
a
s
=
2
R
2
J
2
n+1
(k
ns
)
_
R
0
w()J
n
_
k
ns
R

_
d. (5.121)

In continuare vom arata cum se determina coecient ii C


nm
. Folosind rezultatele din (5.119)(5.121), ultima
relat ie din (5.118) devine

s=1
2
R
2
J
2
n+1
(k
ns
)
_
R
0

n
()J
n
_
k
ns
R

_
dJ
n
_
k
ns
R
r
_
=

q=1
C
np
J
n
_
k
nq
R
r
_
, n IN.
(5.122)

Inmult im egalitatea (5.122) cu rJ


n
_
k
np
R
r
_
dupa care integramntre 0 si R.

In urma acestor operat iuni, folosind


relat ia (5.119), obt inem
C
np
=
2
R
2
J
2
n+1
(k
np
)
_
R
0

n
()J
n
_
k
np
R

_
d.
Coecient ii A
nm
se determina asemanator.
Pentru a determina coecient ii B
nm
si D
nm
plecam de la dezvoltarea n serie Fourier a funct iei g(r, ) si se
urmareste rat ionamentul de mai sus, derulat dupa egalitat ile (5.116).

In aceest mod, problema la limita cu condit ii init iale este complet rezolvata.
106 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Sa ncerc am sa determinam solut ia problemei (5.96), (5.97), (5.98) ntrun caz particular [18][p. 238] si
anume cand funct ia u este independenta de variabila , situat ie frecvent ntalnita cunoscuta sub numele de
problema axialsimetrica. Aceasta presupune ca n locul condit iilor (5.98) trebuiesc considerate condit iile
_
_
_
u(r, , 0) = f(r)
u
t
(r, , 0) = 0,
(5.123)
cu ment iunea ca nu este nici o dicultate sa consideram si cazul n care
u
t
(r, , 0) ,= 0. Cu aceste presupuneri,
solut ia problemei corespunzatoare devine
u(r, t) =

m=1
A
m
J
0
(k
0m
r) cos k
0m
at, (5.124)
scopul ind acela de a gasi A
m
astfel ncat
f(r) =

m=1
A
m
J
0
(k
0m
r). (5.125)
Pentru a gasi constantele A
m
, folosim condit ia de ortogonalitate (5.119) n care consideram ca n = 0, adica
_
1
0
rJ
0
(k
0m
r)J
0
(k
0q
r) dr =
_
_
_
0, pentru m ,= q
1
2
J
2
1
(k
0q
), pentru m = q.
(5.126)
Calculul acestei integrale poate gasit n multe cart i despre funct ii Bessel. De exemplu, [21] este una din cele
mai bune cart i de tabele, n care sunt tabelate radacinile funct iilor Bessel.
Multiplicand ecare membru al ecuat iei (5.125) cu rJ
0
(k
0q
r), integrand de la 0 la 1 si folosind (5.126),
obt inem
A
q
_
1
0
rJ
2
0
(k
0q
r) dr =
_
1
0
rf(r)J
0
(k
0q
r) dr
din care putem determina pentru A
q
valoarea
A
q
= 2
_
1
0
rf(r)J
0
(k
0q
r) dr/J
2
1
(k
0q
), q = 1, 2, ... (5.127)
Oscilat iie membranei circulare de raza R = 1, independente de unghiul polar , sunt descrise de funct ia u(r, t)
din (5.124), unde coecient ii sunt dat i de relat iile (5.127).
Aceasta solut ie nu este asa de complicata cum pare la prima vedere. O putem interpreta ca ind dezvoltarea
condit iei init iale f(r) exprimata prin suma
f(r) = A
1
J
0
(k
01
r) +A
2
J
0
(k
02
r) +A
3
J
0
(k
03
r) +...
urmata de inserarea factorului oscilant cos (k
0m
at) n ecare termen; adica
u(r, t) = A
1
J
0
(k
01
r) cos (k
01
at) +A
2
J
0
(k
02
r) cos (k
02
at) +A
3
J
0
(k
03
r) cos (k
03
at) +...
De exemplu, oscilat iile membranei circulare, de raza R = 1, cu condit iile init iale
_
u(r, , 0) = J
0
(2.4r) + 0.5J
0
(8.65r),
u
t
(r, , 0) = 0
trebuie sa e date de
u(r, t) = J
0
(2.4r) cos (2.4at) + 0.5J
0
(8.65r) cos (8.65at).
Capitolul 6
Probleme de tip difuzie (Ecuat ii de tip
parabolic)
6.1 Ecuat ia diferent iala a propagarii caldurii

In situat iile n care ntro anumita regiune din spat iu temperatura nu este constanta, se produce fenomenul
deplasarii unui ux de caldura de la punctele cu temperatura mai nalta la puncte de temperaturi scazute,
fenomen care poarta numele de propagarea caldurii .
Dupa cum vom vedea n continuare, modelarea matematica a acestui fenomen se realizeaza printro ecuat ie
cu derivate part iale de ordinul al doilea de tip parabolic. Ecuat ia corespunzatoare se stabileste plecand de la
legea lui Fourier. Conform acestei legi, cantitatea de caldura Q care trece n intervalul de timp t prin aria
innitezimala sau elementul de arie S, interioara corpului considerat, este data de formula
Q = k(x, u)
u
n
(x, t)St, (6.1)
unde n este versorul normalei la suprafat a n sensul temperaturilor descrescatoare, k(x, u) este coecientul
conductibilitat ii termice, iar u(x, t) este temperatura corpului n punctul de vector de pozit ie x = (x
1
, x
2
, x
3
) la
momentul t. Presupunem corpul izotrop din punct de vedere al proprietat ilor termice, prin urmare, k(x, u) nu
depinde de orientarea ariei. Pentru a stabili ecuat ia, izolam n interiorul corpului paralelipipedul [9]
= M(
1
,
2
,
3
) [ x
j
<
j
< x
j
+x
j
, j = 1, 2, 3,
cu fet ele paralele cu planele de coordonate, si sa determinam bilant ul sau termicc. Pe baza legii lui Fourier
(6.1), paralelipipedul , prin fat a
1
= x
1
, primeste sau cedeaza cantitatea de caldura
Q

= k(x, u)
u
x
1
(x, t)x
2
x
3
t,
n timp ce prin fat a opusa
1
= x
1
+x
1
, cantitatea de caldura cedata sau primita este
Q

= k
_
x
1
+x
1
, x
2
, x
3
, u(x
1
+x
1
, x
2
, x
3
, t)
_
u
x
1
(x
1
+x
1
, x
2
, x
3
, t)x
2
x
3
t.
Bilant ul termic prin cele doua fet e opuse va suma celor doua cantitat i de caldura. Daca aplicam lema
fundamentala a calculului diferent ial [13], pana la innit i mici de ordin superior n raport cu x
1
, x
2
, x
3
, t,
cantitatea totala de caldura Q

+Q

are expresia
Q

+Q

=

x
1
_
k(x, u)
u
x
1
_
(x, t)x
1
x
2
x
3
t.
107
108 Ion Craciun Gheorghe Barbu

In mod analog se calculeaza uxul de c aldura care se produce prin celelalte fet e. Astfel, cantitatea de caldura
Q, care str abate suprafat a paralelipipedului n timpul t, este
Q =
3

j=1

x
j
_
k(x, u)
u
x
j
_
x
1
x
2
x
3
t = (ku).
Presupunem ca schimbul termic se produce de prezent a unor surse de caldura a caror densitate convenim
sa o notam cu F(x, t). Cantitatea de caldura pe care sursele o cedeaza paralelipipedului n timpul t este
Q
1
= F(x, t)x
1
x
2
x
3
t. (6.2)
Astfel, n timpul t corpul primeste n total cantitatea de caldura
Q
2
= Q+Q
1
. (6.3)
Pe de alta parte, cantitatea de caldura Q
2
poate denita n funct ie de cresterea temperaturii n paralelipipedul
n intervalul de timp t, n urmatorul mod: daca (x) este densitatea materialului din care este confect ionat
paralelipipedul si c(x) este caldura sa specica, atunci
Q
2
=
_
u(x, t +t) u(x, t)
_
(x)c(x)x
1
x
2
x
3
. (6.4)
Aplicand iar asi lema fundamentala a calculului innitezimal, din (6.4) obt inem
Q
2
= (x)c(x)
u
t
(x, t)x
1
x
2
x
3
t. (6.5)
Egalam (6.3) cu (6.5) si nlocuim Q si Q
1
. Obt inem
(x)c(x)
u
t
(x, t) = (ku) +F(x, t). (6.6)
Daca coecientul conductivitat ii termice k depinde efectiv de temperatura u, atunci (6.6) este o ecuat ie cu
derivate part iale de ordinul al doilea, neliniara. Daca nsa k nu depinde de u, adica k(x, u) = k(x), atunci (6.6)
devine liniara.

In cazul unui corp omogen, avem
(x) = const., c(x) = const., k(x) = const.
si ecuat ia (6.6) se scrie sub forma
u
t
(x, t) = a
2
(
2
u)(x, t) +f(x, t), (6.7)
unde
a
2
=
k
c
, f(x, t) =
F(x, t)
c
.
Ecuat iile (6.6) sau (6.7) se numesc ecuat ii de propagare a caldurii .
Daca f(x, t) = 0, n domeniul tridimensional ocupat de corp are loc fenomenul de racire al materialului din
care este confect ionat corpul, pana la o uniformizare a temperaturii la valoare constanta, daca domeniul ocupat
de corp este izolat termic de exteriorul sau.

In acest caz, fenomenul de racire este descris de ecuat ia
u
t
(x, t) = a
2
(
2
u)(x, t). (6.8)
Termenul a
2
(
2
u)(x, t) poarta numele de difuzie, iar problemele zice n care este implicata ecuat ia (6.6)
sau (6.7) se numesc probleme de tip difuzie. Coecientul a
2
se numeste difuzivitatea termica a mediului prin
care are loc propagarea caldurii.

In general, difuzia poate denita ca miscarea particolelor dintrun domeniu de concentrat ie mare spre o
regiune cu concentrat ie mai scazuta.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 109
Difuzia apare ca un rezultat al legii a doua a termodinamicii care arma ca entropia sau dezordinea oricarui
sistem trebuie sa creasca n timp ntotdeauna.
Difuzia este importanta n multe fenomene ale viet ii ind de mare interes datorita diverselor aplicat ii din
geozica si industrie.

In acest sens ment ionam de exemplu faptul ca companiile petrolifere sunt interesate n
procesul difuziei termoelastice pentru o extract ie mai ecienta a t it eiului din depozitele subterane.
Difuzia termoelastica ntrun solid elastic se datoreaza cuplarii campului termic, difuziei masei, din care este
alcatuit corpul, si deformarea solidului, presupusa a elastica.
Cel care a avut preocupari majore n teoria difuziei n termoelasticitate a fost renumitul matematician
polonez Witold Nowacki care a dezvoltat modelul matematic al termoelasticitat ii cuplate, care implica printre
altele viteze innite ale propagarii undelor elastice.
De cele mai multe ori, n cart ile sau articolele n care se studiaza aspecte ale propagarii caldurii din punct
de vedere ingineresc, pentru coordonatele carteziene x
1
, x
2
, x
3
se foloseste notat ia x, y, z, astfel ca ecuat ia (6.7)
se scrie n forma
u
t
= a
2
(u
xx
+u
yy
+u
zz
).
6.1.1 Condit ie init iala
Toate problemele zice care se petrec ntrun corp C trebuie sa porneasca de la o anumita valoare a timpului,
notata n general t = 0, astfel ca, pentru descrierea univoca a propagarii caldurii n corpul C, n afara ecuat iei
(6.6) sau (6.7), trebuie specicata temperatura la acest moment n toate punctele corpului, numita temperatura
init iala, adica
u(x, 0) = (x), (6.9)
unde este o funct ie reala data denita n toate punctele corpului, deci : C R.

In studiul ecuat iei propagarii caldurii, egalitatea (6.9) poarta denumirea de condit ie init ial a.
6.1.2 Condit ii pe frontiera sau condit ii la limita
Toate problemele zice au frontiere de un anumit tip, astfel ca trebuie sa descriem matematic ce se petrece
pe acea frontiera pentru a caracteriza n mod adecvat problema zica considerata, cu alte cuvinte trebuie sa
descriem regimul termic pe frontier a, sau condit ia la limita.

In cazul unei frontiere S a corpului C, ment inuta la o temperatura data, condit ia la limita se scrie
u(x, t) = (x, t), x S, t 0, (6.10)
unde este o funct ie reala data, denit a n punctele frontierei corpului, la orice moment t 0 al studiului
fenomenului termic.
Daca prin frontiera S trece un ux de caldura q, condit ia la limita se scrie sub forma
u
n
(x, t) = h(x, t), x S, t 0, (6.11)
unde h =
q

, ind coecientul de schimb la suprafat a, iar n este normala unitara exterioara n punctul
x S.

In particular, daca C este un corp izolat termic pe frontiera S, atunci
u
n
[
S
= 0. Daca temperatura
mediului ambiant este data, se presupune ca schimburile de caldura au loc conform legii lui Newton, adica
q[
S
= (u
1
u)[
S
, unde q este uxul termic, este coecientul de schimb la suprafat a, iar u
1
este temperatura
mediului ambiant. Pe de alta parte, n baza legii lui Fourier, corpul primeste n unitatea de timp, prin unitatea
de arie a lui S, uxul q
1
= k
u
n
. Cele doua uxuri trebuie sa e egale, adica k
u
n
= (u
1
u)[
S
sau
_
u
n
+u
_
(x, t) =
1
(x, t), x S, t 0, (6.12)
unde =

k
si
1
= hu
1
.
Condit iile la limita sunt restrict ii impuse pe frontierele domeniului de analiza. Aceste restrict ii pot de
doua tipuri:
110 Ion Craciun Gheorghe Barbu
1. condit ii la limita de tip Dirichlet
1
(numite si condit ii esent iale), n care se impun valorile variabilei de-
pendente pe frontiera specicata (vezi (6.10));
2. condit ii la limita de tip Neumann
2
(numite si naturale), n care se impune gradientul variabilei dependente
n direct ie normala pe frontiera specicata (vezi (6.11)).
Daca pe frontiera specicata se impun atat condit ii Dirichlet, cat si Neumann, se vorbeste de condit ii de tip
Cauchy.
Daca pe frontiera specicata se impun combinat ii liniare de condit ii Dirichlet si Neumann se vorbeste despre
condit ii de tip Robin.
Daca pe diferite part i ale frontierei domeniului se impun condit ii la limita de tipuri diferite se spune ca este
vorba despre condit ii mixte.
6.2 Alte ecuat ii de tip difuzie
6.2.1 Caldura superciala pierduta, proport ionala cu diferent a de temperatura
Ecuat ia cu derivate part iale de ordinul al doilea de tip parabolic
u
t
= a
2

2
u (u u
1
), > 0, (6.13)
descrie uxul de caldura printrun corp datorat atat fenomenului de difuzie, cuanticat prin termenul a
2

2
u,
cat si pierderii sau castigarii caldurii prin suprafat a corpului. Caldura pierduta (u < u
1
) sau castigata (u > u
1
)
este proport ionala cu diferent a ntre temperatura u(x, t) a corpului si temperatura mediului nconjurator u
1
,
cu constanta de proport ionalitate. Daca este foarte mare n contrast cu coecientul de difuzivitate a
2
,
atunci uxul de caldura din interiorul corpului, de tip ncoace si ncolo, prin suprafat a corpului, va mai mic n
comparat ie cu uxul de tip nspre si dinspre suprafat a si deci, uxul va drenat spre exterior n conformitate
cu ecuat ia
u
t
= (u u
1
).

In chimie, unde u semnica concentrat ia unei substant e, ecuat ia (6.13) arma ca viteza de schimbare (variat ie)
a substant ei, adica u
t
, se datoreaza atat difuziei a
2

2
u, cat si faptului ca substant a poate creata (u < u
1
)
sau distrusa (u > u
1
) printro react ie chimica proport ional cu diferent a dintre concentrat iile u si u
1
.
6.2.2 Ecuat ia difuzieconvect ie a poluarii apelor subterane
Poluarea apelor subterane este un fenomen complex, care depinde atat de natura mediului poros cat si de natura
poluant ilor.

In general, poluarea apelor subterane are un aspect zic si unul chimic sau biochimic.

In continuare, denim not iunea de poluare a apelor subterane n legatura cu dispersia unui poluant ntr-un
mediu poros, si apoi descriem matematic legaturile dintre concentrat ia poluantului si celelalte marimi caracter-
istice.
Cand doua uide miscibile intra n contact, exista o interfat a care deschide o zona de tranzit ie n care
diferent ele dintre proprietat ile zice ale celor doua uide tind, n timp, sa se niveleze. Acest efect global
rezulta din act iunea simultana a unor fenomene zico-chimice, cum ar difuzia molecular a, sau diferent ele de
permeabilitate ale mediului poros.
Fenomenul datorita caruia apare miscarea si mprastierea poluantului poarta numele de dispersie. Mecan-
ismul dispersiei este foarte complicat. Dispersia este rezultatul act iunii simultane a unui fenomen pur mecanic
si a unui fenomen zico-chimic.
1
Dirichlet, Gustav Lejeune (1805 1859), matematician german, autor al cercetarilor asupra seriilor trigonometrice, cel care a
denit conceptul de funct ie n sensul ei modern de corespondent a.
2
Neumann, John von (1903 - 1957), matematician american evreu de origine austroungara cu importante contribut ii n zica
cuantic a, analiza funct ionala, teoria mult imilor, topologie, economie, informatica, analiza numerica, hidrodinamica exploziilor,
statistica si n multe alte domenii ale matematicii, ind unul din cei mai important i matematicieni din istorie. Von Neumann a fost
un pionier al aplicat iilor teoriei operatorilor n mecanica cuantica, membru al Proiectului Manhattan si al Institutului pentru Studii
Avansate de la Princeton (ind unul din primii savant i adusi - un grup numit uneori semizeii), si cocreator al teoriei jocurilor
si a conceptelor din automatele celulare si constructorul universal.

Impreuna cu Edward Teller si Stanislaw Ulam, von Neumann a
rezolvat probleme cheie din teoria zicii nucleare implicat a n react iile termonucleare si bomba cu hidrogen.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 111
Descrierea zica a fenomenului de dispersie poate facuta prin suprapunerea unui fenomen de difuzie
moleculara a substant ei poluante cu un fenomen de convect ie (advect ie), datorat existent ei unui camp de viteze
n domeniul n care are loc poluarea.
Vom studia dispersia unui poluant n apa aata ntr-un mediu poros, prin determinarea concentrat iei
substant ei poluante ntr-un punct din domeniul de curgere, la un moment dat. Aceasta concentrat ie este
inuent ata de natura mediului poros (prin porozitate, conductivitate hidraulic a, tortuozitate), de regimul de
curgere (prin campul vitezelor) si de natura poluantului (prin coecientul de difuzie moleculara).
Prin tortuozitate () se nt elege raportul dintre distant a ntre capetele traiectoriei parcurse de poluant (n
linie dreapta) si distant a reala, parcursa prin pori (mult mai mare decat cea reala).

In literatura de specialitate sunt prezentate trei categorii de modele matematice ale fenomenului de dispersie
a unui poluant n apa aata ntr-un mediu poros:
modele geometrice;
modele geometricostatistice;
modele probabilistice.
Modelele geometrice si cele geometrico-statistice au la baza reprezentarea mediului poros printr-o ret ea
geometrica, care sa permita exprimarea matematica a fenomenului. Astfel de modele necesita un numar mare
de parametri, caracteristici geometriei date. Reprezentarea mediului poros printr-o ret ea geometrica constituie
o idealizare a condit iilor reale. Pentru a face numarul cel mai mic de presupuneri cu privire la geometria locala a
mediului poros s-a cautat un model general, o reprezentare generala a dispersiei. Aceasta a condus la realizarea
unor modele probabilistice, bazate pe ideea ca datele privitoare la mediul poros sunt aleatorii si ca cea mai
potrivita reprezentare a unei situat ii este aceea de a reprezenta mediul printr-un set de variabile aleatorii. De
asemenea, exista deduceri deterministe ale ecuat iei dispersiei. Acestea se bazeaza pe legea conservarii masei si
pe cele doua legi ale lui Fick
3
.

In continuare, prezentam descrierea matematica a dispersiei unui poluant ntr-un mediu poros saturat.
Ecuat ia care descrie fenomenul de transfer de masa, ntr-un uid care circula printr-un mediu poros, n
forma generala este:
u
t
(x, t) =
_
T
_
(x, t)
u(x, t)
(x, t)
__

_
v(x, t)u(x, t)
_
+S
r
(x, t) (6.14)
sau
u
t
(x, t) = T
d
+T
c
+Sr, (6.15)
n care: u(x, t) este concentrat ia poluantului ntr-un punct din domeniu, la un moment dat;
v(x, t) este viteza apei n porii mediului saturat; (x, t) este densitatea amestecului ;
T este o transformare liniara denita pe R
3
, cu valori n R
3
, care caracterizeaza dispersia poluantului n
apa din mediul poros; Sr(x, t) reprezinta o sursa de substant a poluanta ntr-un punct sau ntr-o zona din
domeniu (sau adsorbt ia poluantului n matricea poroasa); T
d
reprezinta transportul difuzional si se realizeaza
prin miscarea nencetata a moleculelor care se ciocnesc si schimba astfel, ntre ele, energie; T
c
este transportul
convectiv (advectiv) sau ux advectiv si corespunde deplasarii particulelor antrenate de miscarea generala a
uidului.
Cand se doreste exprimarea matematica a fenomenului de dispersie, se face referire la ecuat ia (6.14) sau
(6.15).
Din analiza fenomenului de dispersie a unui poluant ntr-un mediu poros rezulta existent a a trei mecanisme
principale, de migrat ie a substant elor poluante:
convect ia (advect ia);
difuzia moleculara;
dispersia mecanica sau cinematica.
3
Fick, Adolf (1829 1901), ziolog german, care a formulat legile difuziei. A mai contribuit si la studiul contract iei musculare
112 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Pornind de la denirea fenomenului, se poate exprima matematic ecare din cele trei mecanisme.
Prin convect ie (advect ie) vom nt elege antrenarea elementelor n solut ie, n miscarea uidului care se de-
plaseaza.
Difuzia moleculara este un fenomen zic legat de agitat ia moleculara.

Intr-un uidn repaus, miscarea brow-
niana provoaca deplasarea particulelor n toate direct iile spat iului. Daca concentrat ia uidului este omogena n
spat iu, doua puncte vecine trimit, n medie, acelasi numar de particule unul spre celalalt, iar agitat ia moleculara
nu modica concentrat ia solut iei. Daca exista un gradient de concentrat ie ntre doua puncte vecine, punctul
cu concentrat ie mai ridicata va trimite, n medie, mai multe particule n toate direct iile, decat punctele cu
concentrat ie slaba. Rezultatul acestei agitat ii moleculare va un ux de particule dinspre zona cu concentrat ie
mai ridicata spre cea cu concentrat ie mai scazuta.
Dispersia cinematica (mecanica) este un fenomen de amestec, legat de eterogenitatea vitezelor microscopice.
Dispersia cinematica ar putea rezumata prin urmatoarele aspecte:
(i) propagare mai rapida a elementelor transportate n axa porilor;
(ii) diferent a a vitezelor medii ntre pori diferit i ;
(iii) liniile de curent se ntrep atrund, provocand o dilut ie neuniforma a concentrat iei.
Transformarea T din ecuat ia (6.14) se numeste coecient de dispersie si cont ine n ea atat efectul difuziei
moleculare a poluantului n apa cat si pe cel al vitezei apei n porii materialului poros. Daca se alege ca baza n
R
3
versorii direct iilor principale de anizotropie ale corpului, atunci matricea transformarii liniare T n aceasta
baza are forma diagonala
T =
_
_
_
_
D
L
0 0
0 D
T
0
0 0 D
T
_
_
_
_
.

In matricea de mai sus, D


L
este numit coecient de dispersie longitudinal a (n sensul curgerii), iar D
T
se
numeste coecient de dispersie transversala n doua direct ii ortogonale la direct ia de curgere.
Pentru a obt ine solut ii cu semnicat ie zica, ecuat iei (6.14) i se adauga condit ia init iala si condit ii pe frontiera
corpului, care de fapt sunt condit ii de unicitate.
6.3 Proprietat i ale solut iilor problemelor de propagare a caldurii
Vom considera unele probleme care se pun n legatura cu ecuat ia propagarii caldurii ntro singura dimensiune
spat iala si vom studia unele proprietat i ale solut iilor acestor probleme. Ne vom ocupa deci de cel mai simplu
exemplu de ecuat ie cu derivate part iale de tip parabolic si anume ecuat ia parabolica liniara
u
t
= a
2

2
u
x
2
+(x, t)
u
x
+(x, t) u, (6.16)
unde a > 0 este constanta de difuzivitate, iar funct iile (x, t) si (x, t) sunt funct ii continue.

In cazul particular
cand (x, t) si (x, t) sunt identic nule, ecuat ia (6.16) descrie propagarea unidimensionala a caldurii fara surse
interne de c aldura (vezi ecuat ia (6.8), particularizata desigur la cazul unidimensional).
Fie T un domeniu din planul xOt avand frontiera T =
1

2
, unde
1
este segmentul de dreapta AB situat
pe paralela t = T > 0 la axa orizontala Ox, iar
2
= AMB este un arc simplu de curba situat n semiplanul
t < T. Vom presupune ca domeniul T este situat n semiplanul t 0, situat ie care poate ntotdeauna realizata
printro schimbare de variabile daca este cazul.
De asemeni, vom presupune ca solut ia ecuat iei (6.16) este de clasa C
2
pe domeniul ei de denit ie.
Teorema 6.3.1. (Principiul de extrem pentru o ecuat ie parabolica) Fie u(x, t) solut ia ecuat iei (6.16)
pe T
1
, despre care presupunem ca este continua pe T = T T si e (x, t) 0 pe T. Daca
sup
(x,t)D
u(x, t) > 0, (6.17)
atunci acesta este atins pe port iunea de frontiera
2
.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 113
Demonstrat ie. Fie > 0 si v(x, y) = u(x, y) t, (x, t) T. Deoarece sup
(x,t)D
u(x, t) = sup
(x,t)D
v(x, t) + T,
conform ipotezei (6.17), putem alege > 0 astfel ca sup
(x,t)D
v(x, t) > 0. Daca ar exista (x
0
, t
0
) T
1
asa ncat
v(x
0
, t
0
) = sup
(x,t)D
v(x, t), atunci exista > 0 pentru care segmentul
I = (x, t
0
) : x (x
0
, x
0
+) T
1
.
Acest interval este paralel cu axa orizontala Ox, are lungimea 2 si centrul n punctul (x
0
, t
0
).
Fiindca x
0
I este punct de maxim pentru funct ia v(x, t
0
), x I, de doua ori derivabila pe I, avem
v
x
(x
0
, t
0
) = 0,

2
v
x
2
(x
0
, t
0
) 0.
T inand seama ca u(x, y) = v(x, y) +t verica (6.16), rezulta ca funct ia v(x, t) satisface ecuat ia
a
2

2
v
x
2
(x, t) +(x, t)
v
x
(x, t) +(x, t)v(x, t)
v
t
(x, t) = (1 t(x, t)).
Luand aici (x, t) = (x
0
, t
0
), avand n vedere relat iile precedente si faptul ca (x
0
, t
0
)v(x
0
, t
0
) 0, obt inem ca
v
t
(x
0
, t
0
) < . Continuitatea funct iei
v
t
(x
0
, t) asigura existent a unui > 0 astfel ca
v
t
(x
0
, t)

2
, t [t
0
, t
0
+].
Integrand aceasta inegalitate pe segmentul [t
0
, t
0
], obt inem
v(x
0
, t
0
) v(x
0
, t
0
)

2
.
Inegalitatea astfel obt inuta arata ca punctul (x
0
, t
0
) nu poate apart ine mult imii T
1
, deci el apart ine
port iunii de frontiera
2
. Acum, t inand seama ca pentru orice punct (x, t) T avem t > 0, obt inem
sup
(x,t)D
u(x, t) T + sup
(x,t)2
v(x, t) = T + sup
(x,t)2
[u(x, t) t] T + sup
(x,t)2
u(x, t).
Facand 0 n inegalitatea sup
(x,t)D
u(x, t) T + sup
(x,t)2
u(x, t) rezulta
0 < sup
(x,t)D
u(x, t) = sup
(x,t)2
u(x, t),
adica valoarea pozitiva maxima, daca exista, este atinsa pe
2
. q.e.d.
Observat ia 6.3.1. Daca u este solut ie a ecuat iei (6.16), atunci si u este solut ie a acestei ecuat ii. Repetand
rat ionamentul de mai sus pentru funct ia u, obt inem ca daca inf
(x,t)D
u(x, t) < 0, atunci acesta este atins pe
2
.
Observat ia 6.3.2. Remarca precedent a, mpreuna cu concluzia Teoremei 6.3.1, arata ca daca (x, t) 0 pe
T, atunci orice solut ie a ecuat iei (6.16) satisface condit ia
|u| = sup
(x,t)D
[u(x, t)[ sup
(x,t)2
[u(x, t)[. (6.18)
114 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Teorema 6.3.2. Daca (x, t) (x, t), (x, t)
2
este o funct ie continua, atunci exista cel muult o solut ie a
ecuat iei (6.16) care satisface condit ia
u(x, t) = (x, t), (x, t)
2
. (6.19)
Demonstrat ie. Daca u
1
(x, t) si u
2
(x, t) sunt doua solut ii ale problemei (6.16), (6.19), atunci funct ia v(x, t) =
u
1
(x, t) u
2
(x, t) este solut ie a ecuat iei (6.16), care satisface condit ia
v(x, t) = 0, (x, t)
2
.
Daca (x, t) 0 pe T, atunci aplicand Teorema 6.3.1, avem ca v(x, t) = u
1
(x, t) u
2
(x, t) = 0 pe T, ceea
ce este echivalent cu u
1
(x, t) = u
2
(x, t) pe T.
Daca (x, t) > 0 pe T, atunci exista
0
> 0 asa cat
0
> (x, t), pe T.

In acest caz, funct ia
w(x, t) = v(x, t) exp(
0
t)
verica ecuat ia
w
t
= a
2

2
w
x
2
+(x, t)
w
x
+

(x, t)w, (x, t) T
si condit ia w(x, t) = 0 pe
2
. Deoarece

(x, t) = (x, t)
0
< 0, pe T, rezulta ca w(x, t) = 0 pe T si deci
u
1
(x, t) = u
2
(x, t) pe T. Cu aceasta am demonstrat unicitatea solut iei problemei (6.16), (6.19). q.e.d.
Teorema 6.3.3. Daca solut ia problemei (6.16), (6.19) exista, ea depinde continuu de valoarea ei pe
2
.
Demonstrat ie. Deoarece mult imea de puncte
2
este compacta si (x, t) este continua pe
2
, avem evident
|| = sup
(x,t)2
[(x, t)[ < .
(6.20)
Fie u
1
(x, t) si u
2
(x, t) solut ii ale ecuat iei (6.16) satisfacand condit iile u
1
(x, t) =
1
(x, t), pentru (x, t)
2
,
respectiv u
2
(x, t) =
2
(x, t), pentru (x, t)
2
, funct iile date
1
si
2
ind funct ii continue pe
2
.
Luand
0
0 (
0
se ia zero, daca (x, t) 0, pe T) ca la Teorema 6.3.3, notand u
1
(x, t) u
2
(x, t) =
w(x, t) exp(
0
t) si aplicand inegalitatea (6.18), obt inem
sup
(x,t)D
[u
1
(x, t) u
2
(x, t)[ = sup
(x,t)D
[w(x, t) exp(
0
t)[ exp(
0
t) sup
(x,t)2
[
1
(x, t)
2
(x, t)[.
Asadar, > 0 avem
sup
(x,t)D
[u
1
(x, t) u
2
(x, t)[ < ,
de ndata ce
sup
(x,t)2
[
1
(x, t)
2
(x, t)[ < (, T) = exp(
0
t), T > 0.
Aceasta nsemna ca la variat ii mici ale valorii solut iei problemei (6.16), (6.19) pe
2
, variat ii masurate cu
ajutorul normei (6.20), corespund variat ii mici ale solut iei pe T, variat ii care sunt masurate cu ajutorul normei
(6.18). Aceasta nseamna ca solut ia problemei (6.16), (6.19) depinde continuu de datele pe port iunea
2
a
frontierei lui T. q.e.d.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 115
6.4 Propagarea caldurii ntro bara de lungime nita cu condit ii
la limita si init iale neomogene, n absent a surselor interne de
caldura
Vom aplica rezultatele obt inute pana acum la studiul a doua probleme referitoare la ecuat ia propagarii caldurii
u
t
= a
2

2
u
x
2
, a > 0
(6.21)
ntro singura dimensiune spat iala, n absent a surselor interne de caldura. Ecuat ia (6.21) se obt ine din (6.16)
daca luam (x, t) = 0 si (x, t) = 0. Aceasta ultima condit ie face ca rezultatele cont inute n Teorema 6.3.1 si
Teorema 6.3.2 sa e adevarate pentru ecuat ia (6.21).
Sa consideram problema determinarii unei solut ii a ecuat iei (6.21) pe domeniul
= (x, t) : x [0, ], t [0, +),
care sa satisfaca condit ia init iala neomogena
u(x, 0) = (x), x [0, ], (6.22)
si condit iile la capete (pe frontiera barei)
u(0, t) =
1
(t), u(, t) =
2
(t), t [0, +), (6.23)
unde ,
1
si
2
sunt funct ii continue pe domeniul lor de denit ie vericand condit iile de compatibilitate
(0) =
1
(0), () =
2
(0).
Din punct de vedere zic problema revine la gasirea distribut iei temperaturii ntro bara de lungime nita
> 0, cunoscand condit ia termica a barei la momentul t = 0, descrisa de funct ia : [0, ] R si temperaturile
la care sunt ment inute capetele O si A ale barei.
Observat ia 6.4.1.

In baza Teoremei 6.3.2, daca solut ia problemei (6.21), (6.22), (6.23) exista, atunci ea este
unica pe orice dreptunghi OABC, unde O este originea reperului xOt si totodata una din extremit at ile barei,
A(, 0) este cealalta extremitate, B(, t
0
), cu t
0
> 0, C(0, t
0
).

In plus, aceasta solut ie depinde continuu de datele
pe laturile CO, OA si AB ale dreptunghiului (
2
din Teorema 6.3.2 este OA AB OC). De aici rezulta
ca daca solut ia problemei (6.21), (6.22), (6.23) exista pe banda semiinnita , atunci ea este unic a si
depinde continuu de datele pe frontiera acesteia. Frontiera mult imii este format a din semiaxa pozitiva
Ot, din segmentul OA si semidreapta pozitiva x = .
Vom construi solut ia problemei (6.21), (6.22), (6.23) folosind metoda lui Fourier de separare a variabilelor.
Daca n problema (6.21), (6.22), (6.23) trecem de la funct ia necunoscuta u(x, t) la noua funct ie necunoscuta
v(x, t) prin relat ia
u(x, t) = v(x, t) +w(x, t), w(x, t) =
1
(t) +
1
a
_

2
(t)
1
(t)
_
x, (6.24)
atunci v(x, t) este solut ia problemei
(P)
_

_
v
t
= a
2

2
v
x
2

w
t
,
v(x, 0) = (x) w(x, 0),
v(0, t) = v(, t) = 0.
116 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Sa observam acum ca daca v
1
(x, t) si v
2
(x, t) sunt solut iile problemelor (P
1
), respectiv (P
2
) denite dupa
cum urmeaz a:
(P
1
)
_

_
v
t
= a
2

2
v
x
2
,
v(x, 0) = (x) w(x, 0),
v(0, t) = v(, t) = 0;
(P
2
)
_

_
v
t
= a
2

2
v
x
2

w
t
,
v(x, 0) = 0,
v(0, t) = v(, t) = 0,
atunci v(x, t) = v
1
(x, t) + v
2
(x, t) este solut ia problemei (P). Prin urmare, solut ia problemei (6.21), (6.22),
(6.23) este
u(x, t) = v
1
(x, t) +v
2
(x, t) +w(x, t). (6.25)
Din acest motiv, n cele ce urmeaza expunem metoda lui Fourier pentru determinarea solut iilor problemelor
care sa cont ina drept caz particular problemele (P
1
) si (P
2
).
6.5 Propagarea temperaturii ntro bara izolata termic, cu condit ie
init iala nenula si n absent a surselor de caldura
sau innitan ambele sensuri si care este redusa la un singur segment de dreapta este neglijabila, iar temperatura
este constanta ntro sect iune

In ipoteza ca ntre suprafat a barei de lungime nita si mediul nconjurator nu exista schimb de caldura
(bara este izolata termic nici surse de c aldura n interior, ceea ce nseamna ca f(x, t) = 0, iar
1
si
2
sunt
funct ii identic nule, funct ia u = u(x, t) care da valoarea temperaturii la orice moment t, n orice punct x al
barei, trebuie cautata ca solut ie a ecuat iei
)
1
a
2
u
t
u
xx
= 0 (6.26)
cu o condit ie init iala si condit ii date.
Presupunand ca extremitat ile x = 0 si x = ale barei sunt ment inute la temperatura zero, condit iile la
limita constau din relat iile:
u(0, t) = 0; u(, t) = 0, t > 0 (6.27)
La momentul t = 0, cand se ncepe studiul propagarii temperaturii n bara, presupunem ca se cunoaste
forma barei, ceea ce se traduce prin condit ia init ial a
u(x, 0) = (x), x [0, ], (6.28)
unde (x) este o funct ie de clasa C
1
([0, ]) care satisface condit iile de compatibilitate (0) = () = 0. Rezulta
ca funct ia poate reprezentata ca o serie Fourier de sinusuri pe [0, ], serie care este absolut si uniform
convergenta pe [0, ],
(x) =

n=1
a
n
sin
n

x, x [0, ], (6.29)
coecient ii dezvoltarii ind dat i de relat iile
a
n
=
2

_

0
(x) sin
n

xdx, n IN

. (6.30)
Aplicand metoda separ arii variabilelor, cautam solut ii particulare ale ecuat iei (6.26), sub forma
u(x, t) = X(x) T(t), (x, t) [0, ] [0, ). (6.31)
Introducand u din (6.31) n ecuat ia cu derivate part iale (6.26), obt inem urmatoarele ecuat ii diferent iale ordinare:
T

(t) +a
2
T(t) = 0; (6.32)
X

(x) +X(x) = 0. (6.33)


Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 117
Pentru determinarea solut iilor nebanale de forma (6.31), ale ecuat iei (6.26), care satisfac condit ia la limita
(6.27), trebuie aate mai ntai solut iile nebanale ale ecuat iei (6.33) cu condit ia la limita
X(0) = 0, X() = 0. (6.34)
Pentru valorile lui egale cu
n
=
_
n

_
2
, unde n IN

, si numai pentru aceste valori, exista solut ii


nebanale X
n
(x), ale problemei Cauchy (6.33), (6.34), egale cu
X
n
(x) =
_
2

sin
n

x, n IN

.
(6.35)
Valorilor
n
=
_
n

_
2
le corespund urmatoarele solut ii ale ecuat iei (6.32) :
T
n
(t) = b
n
exp
_

_
na

_
2
t
_
, t [0, ), (6.36)
unde, pentru claritatea scrierii am utilizat simbolul expy pentru valoarea n y a funct iei exponent iale cu baza
e, iar, dupa cum vom constata ndata, coecient ii b
n
sunt, pana la un factor, coecient ii precizat i n (6.30).
Din cele stabilite mai sus, deducem ca funct iile
u
n
(x, t) = X
n
(x)T
n
(t) =
_
2

b
n
exp
_

_
na

_
2
t
_
sin
n

x, (x, t) [0, ] [0, ), n IN

(6.37)
satisfac ecuat ia (6.26) si condit iile la limita (6.27), indiferent de b
n
.
Folosind principiul superpozit iei [18], rezulta ca funct ia
u(x, t) =

n=1
X
n
(x)T
n
(t) =
_
2

n=1
b
n
exp
_

_
na

_
2
t
_
sin
n

x, (x, t) [0, ] [0, ) (6.38)


satisface ecuat ia (6.26) si condit iile la limita (6.27), cu presupunerea ca seria de funct ii din membrul drept al
egalitat ii (6.38) trebuie sa e absolut si uniform convergenta pe domeniul indicat alaturat, condit ie care este
ndeplinita daca avem n vedere ipotezele de lucru.
Impunand funct iei u(x, t) din (6.37) sa satisfaca si condit ia init ial a (6.28), deducem ca ar trebui sa avem
(x) =
_
2

n=1
b
n
sin
n

x, (x, t) [0, ] [0, ). (6.39)


Din unicitatea dezvoltarii unei funct ii periodice n serie Fourier numai de sinusuri si relat iile (6.29), (6.39),
deducem

n=1
a
n
sin
n

x =
_
2

n=1
b
n
sin
n

x, (x, t) [0, ] [0, ). (6.40)


Seriile de funct ii din (6.40) sunt egale dac a si numai daca
b
n
=
_

2
a
n
, (6.41)
unde coecient ii a
n
sunt precizat i n (6.29).
Introduc and b
n
din (6.41) n (6.38), ajungem la concluzia n bara subt ire omogena, de lungime nita , se
propaga dupa legea
u(x, t) =

n=1
a
n
exp
_

_
na

_
2
t
_
sin
n

x, (x, t) [0, ] [0, ), (6.42)


unde coecient ii a
n
sunt dat i n (6.30).
118 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Prezent a factorului exp
_

na

_
2
t, unde t 0, n seriile (6.38) si (6.42), precum si proprietat ile seriei
(6.29), (6.30) atrage faptul ca seria (6.42) este innit derivabila termen cu termen, iar suma sa u(x, t) este
solut ia problemei (6.26), (6.27), (6.28). Prin urmare, putem arma ca ntro bara subt ire care nu face schimb
de caldura cu exteriorul si fara surse termice n interiorul ei, careia i cunoastem distribut ia temperaturii la
momentul init ial, temperatura se propaga dupa legea (6.42).
Observat ia 6.5.1. Trecerea, n rat ionamentele de mai sus, a funct iei (x) n (x) w(x, 0) conduce la solut ia
problemei (P
1
).
Daca n (6.42) introducem valoarea lui a
n
, data de (6.30), obt inem ca solut ia (6.42) se poate scrie n forma
u(x, t) =
_

0
G(x, t; )()d, (x, t) [0, ] [0, ), (6.43)
unde sa efectuat notat ia
G(x, t; ) =
2

k=1
exp
_

ak

_
2
t sin
k

x sin
k

, (x, t; ) [0, ] [0, ) [0, ]. (6.44)


Denit ia 6.5.1. a Funct ia G(x, t; ) din (6.44) se numeste funct ia lui Green pentru ecuat ia caldurii.
Exercit iul 6.5.1. Sa se gaseasca solut ia u(x, t) a ecuat iei propagarii caldurii printro bar a de lungime 4 unitat i
u
t
4

2
u
x
2
= 0,
stiind ca bara este izolata termic, adic a
u(0, t) = 0, u(, t) = 0, t [0, ),
iar temperatura sa la momentul init ial t = 0 este data de
u(x, 0) =
_

_
x
2
, daca 0 x 2,
4 x
2
, daca 2 < x 4
= (x).
Solut ie. Conform teoriei dezvoltata mai sus, solut ia problemei este
u(x, t) =

n=1
a
n
exp(
n
2

2
4
t) sin
n
4
x,
unde
a
n
=
1
2
_
4
0
() sin
n
4
d.
Introducand aici expresia funct iei (x), avem
a
n
=
1
2
_
_
2
0
x
2
sin
nx
4
dx +
_
4
2
4 x
2
sin
nx
4
dx
_
=
=
8
n
2
sin
n
2
=
_

_
(1)
k
8

2
(2k + 1)
2
, daca n = 2k + 1,
0, daca n = 2k.
.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 119
Din aceste calcule rezulta ca solut ia problemei are n nal expresia
u(x, t) =
8

k=1
(1)
k
(2k + 1)
2
exp(
(2k + 1)
2

2
4
t) sin
(2k + 1)
4
x.
6.6 Propagarea caldurii ntro bara nita, cu date la limita si init iale
nule, n prezent a surselor interne de caldura
Sa aplicam metoda lui Fourier pentru gasirea solut iei problemei
(Q)
_

_
u
t
= a
2

2
u
x
2
+f(x, t), (x, t) [0, ] [0, +),
u(x, 0) = 0, x [0, ],
u(0, t) = u(, t) = 0, t [0, +),
unde f(x, t) este funct ie de clasa C
1
pe banda semiinnita [0, ] [0, +).
Aceasta problema modeleaza matematic propagarea temperaturii ntro bara subt ire de lungime , tempe-
ratura datorata doar unei surse de caldura descrisa de funct ia f(x, t). Prin urmare, bara nu efectueaza schimb
de caldura cu exteriorul nici prin suprafat a sa laterala si nici prin extremitat ile sale, iar la momentul init ial,
adica la momentul t = 0, temperatura este considerata a nula.
Cautam o solut ie a problemei (Q) n forma
u(x, t) =

n=1
T
n
(t) sin
n

x, (x, t) [0, ] [0, ), (6.45)


unde T
n
(t) sunt funct ii ce urmeaza a determinate.
Dezvoltand funct ia f(x, t) n serie de sinusuri pe [0, ], avem
f(x, t) =

n=1

n
(t) sin
n

x, (x, t) [0, ] [0, ), (6.46)


unde coecient ii dezvoltarii sunt dat i de

n
(t) =
2

_

0
f(x, t) sin
n

x, n IN

. (6.47)
Punand condit ia ca (6.45) sa verice ecuat ia neomogena a propagarii temperaturii (prima relat ie din (Q)),
si t inand cont de (6.46), obt inem egalitat ile

n=1
_
T

n
(t) +
_
na

_
2
T
n
(t)
n
(t)
_
sin
n

x = 0, n IN

,
care au loc daca T
n
(t), pentru ecare n IN

, este solut ia ecuat iei diferent iale


T

n
(t) +
_
na

_
2
T
n
(t) =
n
(t). (6.48)
Este evident ca funct ia u(x, t) din (6.45) verica condit ia la limita a problemei (Q). Funct ia u(x, t) verica
si condit ia init iala din (Q) daca si numai daca avem
T
n
(0) = 0, n IN

. (6.49)
120 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Din (6.48) si (6.49), obt inem
T
n
(t) =
_

0

n
() exp
__

na

_
2
(t )
_
d, n IN

. (6.50)

In ipotezele impuse, funct ia (6.45), cu T


n
(t), n IN

, dat i de (6.50) este solut ia problemei (Q), iar solut ia


problemei (P
2
) se obt ine pentru f(x, t) =
w
t
(x, t).
6.7 Propagarea caldurii ntro bara nita, cu condit ii la limita si
init iale neomogene, n prezent a unei surse interne de caldura
Presupunem ca se dau funct iile
f : [0, ] [0, ) R,

1
,
2
: [0, ) R,
: [0, ] R,
f C
0
([0, ] [0, )),

1
,
2
C
0
([0, )),
C
0
([0, ]),
si ca se cere determinarea funct iei u : [0, ] [0, ) R, u C
0
([0, ] [0, )), care sa verice ecuat ia
unidimensionala a propagarii caldurii
1
a
2
u
t


2
u
x
2
= f(x, t) (6.51)
n bara de lungime , n prezent a sursei interne de caldura f(x, t), sa satisfaca condit iile la limita
_
u(0, t) =
1
(t),
u(, t) =
2
(t), t [0, )
(6.52)
si condit ia init iala
_
u(x, 0) = (x), x [0, ]. (6.53)
Teorema care urmeaza va reduce rezolvarea problemei (6.51), (6.52), (6.53) la o problema asemanatoare, dar
cu condit ii la limita omogene. Pentru aceasta introducem funct ia
f

(x, t) = f(x, t)
1
a
2
_

1
(t) +
x

2
(t)

1
(t)
__
, (x, t) [0, ] [0, ), (6.54)
care va o noua sursa intern a de caldura.
Introducem de asemenea, funct ia

(x) = (x)
_

1
(0) +
x

2
(0)
1
(0)
__
care va constitui o noua data init iala .
Teorema 6.7.1. Daca u

(x, t) este solut ia problemei la limita cu date init iale


_

_
1
a
2
u
t


2
u
x
2
= f

(x, t),
u(0, t) = u(, t) = 0, t [0, ),
u(x, 0) =

(x), x [0, ],
(6.55)
atunci funct ia
u(x, t) = u

(x, t) +
2
(t) +
x

2
(t)
1
(t)
_
, (x, t) [0, ] [0, ), (6.56)
este solut ia problemei (6.51), (6.52), (6.53).
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 121
Demonstrat ie. Aratam mai ntai ca funct ia (6.56) verica ecuat ia (6.55)
1
, pentru aceasta avand nevoie de
derivatele sale. Folosind (6.56), obt inem
_

_
u
t
=
u

t
+

1
(t) +
x

2
(t)

1
(t)
_
,
u
x
=
u

x
+
1

2
(t)
1
(t)
_
,

2
u
x
2
=

2
u

x
2
.
(6.57)

Inmult ind prima si a treia relat ie din (6.57) cu 1/a


2
, respectiv 1, adunandule si folosind faptul ca u

(x, t)
satisface ecuat ia (6.55)
1
, precum si (6.54), obt inem
1
a
2
u
t


2
u
x
2
=
1
a
2
u

t


2
u

x
2
+
1
a
2
_

1
(t) +
x

2
(t)

1
(t)
__
=
= f

(x, t) +
1
a
2
_

1
(t) +
x

2
(t)

1
(t)
__
= f(x, t),
ceea ce nseamna ca funct ia u din (6.56) este solut ie a ecuat iei (6.51).
Din (6.56) obt inem de asemenea
_

_
u(0, t) = u

(0, t) +
1
(t) +
0

2
(t)
1
(t)
_
=
1
(t),
u(, t) = u

(, t) +
1
(t) +

2
(t)
1
(t)
_
=
2
(t),
u(x, 0) = u

(x, 0) +
1
(0) +
x

2
(0)
1
(0)
_
=

(x) +
1
(0) +
x

2
(0)
1
(0)
_
= (x),
ceea ce arata ca funct ia u din (6.56) satisface condit iile la limita (6.52) si condit ia init iala (6.53). q.e.d.
6.8 Principiul lui Duhamel pentru determinarea unei solut ii par-
ticulare a ecuat iei neomogene a propagarii temperaturii ntro
bara de lungime nita
Teorema 6.8.1. (Principiul lui Duhamel) Daca pentru ecare [0, ) xat notam cu w(x, t, ) solut ia
ecuat iei
1
a
2
u
t


2
u
x
2
= 0, (6.58)
care verica condit iile
_
w(0, t, ) = 0,
w(, t, ) = 0
(6.59)
si
w(x, 0, ) = a
2
f(x, ), (6.60)
atunci funct ia
u
p
(x, t) =
_
t
0
w(x, t , )d (6.61)
este solut ia ecuat iei
1
a
2
u
t


2
u
x
2
= f(x, t), (6.62)
122 Ion Craciun Gheorghe Barbu
care satisface condit iile init iale si la limita
_

_
u(x, 0) = 0,
u(0, t) = 0,
u(, t) = 0.
(6.63)
Demonstrat ie. Calculam derivatele funct iei (6.61) folosind teoria integralelor depinzand de parametri. Avem
u
p
t
= w(x, 0, t) +
_
t
0
w
t
(x, t , )d
sau
u
p
t
= a
2
f(x, t) +
_
t
0
w
t
(x, t , )d.
Apoi,

2
u
p
x
2
=
_
t
0

2
w
x
2
(x, t , )d.
Din aceste rezultate deducem
1
a
2
u
p
t


2
u
p
x
2
=
1
a
2
_
a
2
f(x, t) +
_
t
0
w
t
(x, t , )d
_

_
t
0

2
w
x
2
(x, t , )d =
= f(x, t) +
_
t
0
_
1
a
2
w
t
(x, t , )

2
w
x
2
(x, t , )
_
d = f(x, t),
ceea ce arata ca funct ia (6.61) este solut ia ecuat iei (6.62).
Din (6.61), (6.59) si (6.60), gasim
_

_
u
p
(x, 0) =
_
0
0
w(x, t , )d = 0,
u
p
(0, t) =
_
t
0
w(0, t , )d = 0,
u
p
(, t) =
_
t
0
w(, t , )d = 0,
adica sunt ndeplinite si condit iile (6.63). q.e.d.
Observat ia 6.8.1.

In baza Teoremei 6.7.1 si Teoremei 6.8.1 rezulta c a rezolvarea problemei propagarii caldurii
ntro bara de lungime nita, cu condit ii la limita si init iale nenule, n prezent a unei surse interne de caldura,
denumita si factor perturbator, se reduce la determinarea solut iei problemei
_

_
1
a
2
u
t


2
u
x
2
= 0, (x, t) [0, ] [0, ),
u(x, 0) = (x), x [0, ],
u(0, t) = u(, t) = 0, t [0, ),
adica a problemei (6.26), (6.27), (6.28), a carei solut ie a fost determinata ntrun paragraf anterior.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 123
6.9 Problema Cauchy pentru ecuat ia propagarii caldurii ntro di-
mensiune spat iala

In cele ce urmeaza vom considera propagarea temperaturii ntro bara innita n ambele sensuri , ceea ce
nseamna ca vom urmari modul de racire a unei bare foarte lungi, cunoscand la momentul init ial distribut ia
temperaturii n ecare punct al ei.
Prin urmare, avem de studiat problema determinarii solut iei ecuat iei cu derivate part iale de tip parabolic
1
a
2
u
t
u
xx
= 0, (x, t) (, +) [0, +), (6.64)
cu condit ia init iala
u(x, 0) = (x), x (, +). (6.65)
Aceasta problema cu o condit ie init iala este cunoscuta ca problema Cauchy pentru ecuat ia propagarii caldurii
ntro dimensiune spat iala.
Din punct de vedere zic, problema (6.64), (6.65) revine la determinarea distribut iei temperaturii unei bare
innite n ambele sensuri cand se cunoaste distribut ia init iala a temperaturii.
Pentru nceput, vom presupune ca funct ia (x) este continua si marginita pe ntreaga axa reala.
Teorema 6.9.1. Exista cel mult o solut ie a problemei (6.64), (6.65) care este marginita n semiplanul t 0.
Demonstrat ie. Presupunem ca ar exista solut iile u
1
(x, t) si u
2
(x, t) ale problemei (6.64), (6.65) care sunt
marginite n semiplanul t 0, adica
[u
1
(x, t)[ M, [u
2
(x, t)[ M, (x, t) R [0, +).
Funct ia w(x, t) = u
1
(x, t) u
2
(x, t) este o solut ie a problemei (6.64), (6.65) satisfacand condit iile
w(x, 0) = 0, x R, [w(x, t)[ 2M, (x, t) R [0, +).
Fie L > 0 si T > 0 arbitrari. Se verica imediat ca funct ia
v(x, t) =
4M
L
_
x
2
2
+a
2
t
_
este o solut ie a ecuat iei (6.64) si verica condit iile
v(x, 0) 0 = [w(x, 0)[, x R, [v(L, t)[ 2M [w(L, t)[, t [0, +).
Funct iile v(x, t) w(x, t) si v(x, t) +w(x, t) sunt solut ii ale ecuat iei (6.64) pe dreptunghiul
T = (x, t) : [x[ < L, 0 < t < T
ale carui varfuri sunt A(L, T), B(L, 0), C(L, 0) si D(L, T), iar pe port iunea de frontiera
2
= ABBCCD
sunt nenegative si deci avem:
inf
2
(v(x, t) w(x, t)) 0; inf
2
(v(x, t) +w(x, t)) 0.
(6.66)

In baza principiului de maxim rezulta ca avem


inf
D
(v(x, t) w(x, t)) 0; inf
D
(v(x, t) +w(x, t)) 0,
(6.67)
124 Ion Craciun Gheorghe Barbu
caci n caz contrar am avea
inf
2
(v(x, t) w(x, t)) < 0; inf
2
(v(x, t) +w(x, t)) < 0,
ceea ce contrazice ine-
galitat ile (6.66). Din inegalitat ile (6.67) rezulta
[w(x, t)[ v(x, t) =
4M
L
_
x
2
2
+a
2
t
_
, (x, t) T,
unde T
este nchiderea domeniului T.
Fie acum (x
0
, t
0
) un punct din semiplanul t 0, ales arbitrar. Pentru orice > 0 putem alege L sucient de
mare astfel ncat sa avem [w(x
0
, t
0
)[ < si deci w(x
0
, t
0
) = 0. Cum (x
0
, t
0
) a fost ales arbitrar, rezulta ca avem
w(x, t) = u
1
(x, t) u
2
(x, t) = 0, x (, +) si t 0
si astfel teorema este demonstrata. q.e.d.
Observat ia 6.9.1. Din Teorema 6.9.1 rezulta ca dac a prin anumite mijloace putem gasi o solut ie a problemei
(6.64), (6.65), atunci aceasta este unica solut ie a acestei probleme.

Incercam sa determinam solut ia ecuat iei (6.64) folosind metoda separarii variabilelor.

In acest scop, punem
u(x, t) = X(x)T(t), (x, t) (, +) [0, +). (6.68)

Inlocuind (6.68) n (6.64), obt inem


1
a
2
X(x)T

(t) X

(x)T(t) = 0
sau
X

(x)
X(x)
=
1
a
2
T

(t)
T(t)
= K,
unde K trebuie sa e o constanta deoarece x si t sunt variabile independente. Avem de integrat ecuat iile
diferent iale ordinare:
X

(x) K X(x) = 0, x (, +); (6.69)


T

(t) K a
2
T(t) = 0, t [0, +). (6.70)
Integrand ecuat ia (6.70), se obt ine
T(t) = c exp(Ka
2
t),
unde c este o constanta.
Dupa aceasta etapa, rezulta ca solut ia ecuat iei (6.64) este
u(x, t) = c X(x) exp(K a
2
t).
De aici rezulta ca nu putem avea decat cazul K < 0, deoarece pentru K > 0 ar rezulta ca pentru c ,= 0 n
ecare punct al barei temperatura ar creste n valoare absoluta peste orice limite, iar pentru K = 0, aceasta
temperatura ar pastra n ecare punct o valoare ce ar depinde numai de acel punct si independenta de timp,
adica am avea
u(x, t) = cX(x).
Nu putem accepta nici anularea constantei c, deoarece atunci am avea temperatura nula n toata bara n orice
moment, ceea ce contrazice condit ia init iala (6.65).
T inand seama de cele de mai sus, introducem o noua constanta > 0, legata de constanta K prin relat ia
K =
2
, ceea ce conduce la faptul ca ecuat ia diferent iala vericata de X(x) devine
X

(x) +
2
X(x) = 0, x (, +). (6.71)
Ecuat ia diferent iala (6.71) are solut ia
X(x) = Acos x +Bsinx. (6.72)
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 125
Pentru constantele de integrare din (6.72) putem arma ca depind de , iar daca notam cA = A() si cB = B(),
o solut ie a ecuat iei (6.64) este
u(x, t; ) =
_
A() cos x +B() sinx
_
exp(
2
a
2
t), (6.73)
ceea ce nseamna ca la ecare > 0 avem cate o unda de temperatura.
Aplicand principiul superpozit iei si t inand cont ca acopera ntreaga semidreapta pozitiva deschisa R

+
=
(0, +), constatam ca solut ia general a a ecuat iei (6.64) este
u(x, t) =
_

0
u(x, t; ) d (6.74)
sau
u(x, t) =
_

0
_
A() cos x +B() sinx
_
exp(
2
a
2
t) d, (x, t) R [0, +).
Condit ia init iala (6.65) implica vericarea identitat ii
_

0
_
A() cos x +B() sinx
_
d = (x), x R, (6.75)
din care vom vedea ca se pot deduce funct iile A() si B().

Intr-adev ar, aceasta se vantampla dac a funct ia (x) este astfel ncat admite o reprezentare integrala Fourier
n cosinus
(x) =
1

_

0
_
_
+

() cos (x )d
_
d. (6.76)
Folosind (6.75) si (6.76), deducem
_

0
_
A() cos x +B() sinx
_
d =
=
_

0
__
1

_
+

() cos d
_
cos x
_
d +
_

0
__
1

_
+

() sind
_
sinx
_
d, x R.
(6.77)
Deoarece funct iile cos x si sinx sunt independente funct ional, din (6.77) rezulta
_

_
A() =
1

_
+

() cos d,
B() =
1

_
+

() sind.
(6.78)

Inlocuind n (6.73) expresiile (6.78) ale funct iilor A() si B(), obt inem pentru solut ia u(x, t; ) urmatoarea
expresie
u(x, t; ) =
1

_
cos x
_
+

() cos d + sinx
_
+

() sind
_
exp(
2
a
2
t),
care poate restransa la
u(x, t; ) =
1

_
+

() exp(
2
a
2
t) cos (x )d. (6.79)
Daca introducem expresia funct iei u(x, t; ) din (6.79) n (6.74), putem arma ca solut ia problemei Cauchy
pentru ecuat ia caldurii este data de expresia
u(x, t) =
1

_
+

_
_

0
exp(
2
a
2
t) cos (x ) d
_
()d, (6.80)
126 Ion Craciun Gheorghe Barbu
care se poate transforma, daca n integrala interioara, care este o integrala de tip Poisson
4
se face substitut ia
a

t = u,
x
a

t
= v,
din care rezulta
=
u
a

t
, d =
du
a

t
, ( x) = uv.
Asadar, integrala interioara din (6.80) are acum expresia
1
a

t
_

0
exp(u
2
) cos uv du =
1
a

t
I(v),
unde am notat cu I(v) integrala improprie depinzand de parametrul v
I(v) =
_

0
exp(u
2
) cos uv du.
Funct ia I(v) este derivabila si
I

(v) =
_

0
uexp(u
2
) sinuv du.
Integrand prin part i, obt inem
I

(v) =
1
2
exp(u
2
) sinuv

v
2
_

0
exp(u
2
) cos uv du,
din care deducem ca funct ia I(v) este solut ia ecuat iei diferent iale
I

(v) +
v
2
I(v) = 0.
Astfel, pentru determinarea funct iei I(v) trebuie sa integram o ecuat ie diferent iala de ordinul ntai cu
variabile separabile. Separand variabilele si integrand, gasim
I(v) = I(0) exp
_

v
2
4
_
.

Insa I(0) =
_

0
exp(u
2
)du este integrala GaussPoisson a carei valoare este I(0) =

2
, astfel ca
I(v) =

2
exp
_

v
2
4
_
.
Revenind la notat iile pentru I si v, se gaseste
a

t
_

0
exp(a
2

2
t) cos (x )d =

2
exp
_

(x )
2
4a
2
t
_
. (6.81)

Inlocuind (6.81) n (6.80), avem


u(x, t) =
1
2a

t
_
+

() exp
_

(x )
2
4a
2
t
_
d, (x, t) R (0, +). (6.82)
Integrala (6.82) se numeste integrala Poisson.
Relat ia (6.82) descrie, n condit ia init iala data de (x), regimul termic de racire al barei , imediat dupa
aplicarea ncalzirii la momentul t = 0 cuanticata de funct ia (x).
Nu este clar nsa ce se ntampla la momentul init ial t = 0. Este oare ndeplinita condit ia init iala (6.65)?
4
Poisson, Simeon Denis (1781 1840), matematician francez, unul din creatorii zicii matematice si autor al multor lucrari
despre mecanica cereasca, teoria elasticit at ii si calculul probabilit at ilor.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 127
Vom ncerca sa raspundem la ntrebare amintind ca am presupus ca funct ia este marginita pe R, adica
exista M > 0 asa ncat sa avem [(x)[ M, x R. Vom arata ca funct ia (6.82) este de asemeni marginita,
adica satisface condit ia
[u(x, t)[ M, (x, t) R (0, +). (6.83)
Facand schimbarea de variabila = x + 2au

t n integrala (6.82), obt inem


u(x, t) =
1

_
+

(x + 2au

t) exp(u
2
)du, (x, t) R (0, +). (6.84)
Integrala improprie depinzand de parametrii x si t din (6.84) este absolut si uniform convergenta n raport cu
t 0 si avem
[u(x, t)[
1

_
+

[(x + 2au

t)[ exp(u
2
)du M
1

_
+

exp(u
2
)du = M
1

= M.
Asadar, are loc (6.83), deci funct ia u(x, t) din (6.82) este marginita.
Vom arata acum ca funct ia (6.82) este continua pe banda semiinnita = [0, ] [0, ) si satisface condit ia
lim
t0
u(x, t) = (x), x (, +),
(6.85)
adica funct ia u(x, t) verica condit ia init iala (6.65).
T inand cont de integrala GaussPoisson, rezulta ca putem scrie
(x) =
1

_
+

(x) exp(u
2
)du. (6.86)
Din (6.82) si (6.86), obt inem
[u(x, t)(x)[ =
1

_
+

_
(x+2au

t)(x)
_
exp(u
2
)du

_
+

[(x+2au

t)(x)[ exp(u
2
)du.
Integrala improprie
_
+

exp(u
2
)du este convergenta si are valoarea

deoarece este de doua ori integrala


GaussPoisson. Prin urmare, oricare ar > 0 exista k = k() > 0 astfel ncat sa avem
2M

_
_
k

exp(u
2
)du +
_
+
k
exp(u
2
)du
_
<

2
. (6.87)
T inand seama de inegalitatea (6.87) si de faptul ca [(x + 2au

t) (x)[ 2M, obt inem


[u(x, t) (x)[ <

2
+
1

t
_
+k
k
[(x + 2au

t) (x)[ exp(u
2
)du.
Funct ia ind continua rezulta ca, pentru > 0 considerat mai sus, exista = () astfel ncat sa avem
[(x + 2au

t) (x)[ <

2
, pentru orice t [0, ], pentru orice u [k, +k] si orice x R. Deci, avem
[u(x, t) (x)[ =

2
+

2
1

_
+k
k
exp(u
2
)du <

2
+

2
1

_
+

exp(u
2
)du = , t [0, ],
adica are loc (6.85).

In baza Teoremei 6.3.3 rezulta ca funct ia (6.82) este unica solut ie marginita a problemei (6.64), (6.65).
128 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Observat ia 6.9.2. Proced and analog ca n demonstrat ia egalitat ii (6.85), se poate arata ca solut ia problemei
(6.64), (6.65) depinde continuu de datele init iale.
Observat ia 6.9.3. Din (6.82) se vede c a temperatura init ial a (x) se propaga instantaneu, ceea ce nseamn a
ca oricare ar temperatura init iala la momentul t = 0, aceasta da nastere unei temperaturi nenule n orice
punct x R si la orice moment t > 0. Aceasta situat ie pare a imposibila din punct de vedere zic si arat a
limitele modelului care nea condus la ecuat ia liniara (6.64) de propagare a caldurii. Acest neajuns se poate
nlatura, spre exemplu, daca ipoteza lui Fourier (6.1), privind conduct ia caldurii, se nlocuieste cu o alta lege
de propagare.
6.10 Problema Cauchy a ecuat iei propagarii caldurii n n dimensiuni
spat iale. Solut ie fundamentala
Sa consideram ecuat ia cu derivate part iale de ordinul al doilea n funct ia necunoscuta
(x, t) = (x
1
, x
2
, ..., x
n
, t) u = u(x, t), (x, t) R
n+1
,
1
a
2
u
t
=

2
u
x
2
1
+

2
u
x
2
2
+... +

2
u
x
2
n
, a > 0. (6.88)
Ecuat ia (6.88) este de tip parabolic si mai poate scrisa n forma
u
t
= a
2

2
u, a > 0, (6.89)
.unde am notat

2
u =

2
u
x
2
1
+

2
u
x
2
2
+... +

2
u
x
2
n
, (6.90)
care este laplacianul funct iei u n n dimensiuni.

In cazurile n = 3, n = 2 si n = 1, ecuat ia corespunzatoare (6.89) descrie propagarea caldurii n trei, doua si


respectiv o singura dimensiune, ntrun mediu omogen si n absent a surselor interne de caldura.
Considerat iile si rezultatele obt inute n cazul n = 1, n paragraful anterior, se pot adapta pentru cazurile
n > 1. Vom da n continuare generalizari la cazurile n = 2 si n = 3, fara a le sust ine cu argumente matematice
riguroase.
Ecuat ia caracteristica atasata ecuat iei (6.88) este
_

x
1
_
2
+
_

x
2
_
2
+... +
_

x
n
_
2
= 0
si deci curbele caracteristice ale ecuat iei (6.88) sunt hiperplanele (n + 1)dimensionale t = , unde este o
constanta reala arbitrara.
Fie funct ia reala de 2n + 2 variabile reale (x, t; , ) = (x
1
, x
2
, ..., x
n
, t;
1
,
2
, ...,
n
, ), denita prin relat ia
E(x, t; , ) =
1
_
2a
_
(t )
_
n
exp
_

|x |
2
4a
2
(t )
_
, t > ,
(6.91)
unde |x | =

_
n

k=1
(x
k

k
)
2
este norma euclidiana n R
n
, iar exp este simbolul funct iei exponent iale cu
baza numarul e.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 129
Efectuand derivatele funct iei (6.91), gasim
_

_
E
t
=
_

n
2(t )
+
|x |
2
4a
2
(t )
2
_
E(x, t; , ),

2
E =
1
a
2
_

n
2(t )
+
|x |
2
4a
2
(t )
2
_
E(x, t; , ),
de unde rezulta ca funct ia (6.91) verica ecuat ia (6.89) oricare ar R
n
si t > .
Funct ia (6.91) se numeste solut ie fundamentala a ecuat iei caldurii n n dimensiuni spat iale.
Pentru n = 1 si = 0, din (6.91) se obt ine
E(x, t; , 0) =
1
2a

t
exp
_

(x )
2
4a
2
t
_
, t > 0 (6.92)
si formula (6.82) se scrie sub forma
u(x, t) =
_
+

()E(x, t; , 0)d, (x, t) R [0, ). (6.93)


Daca g(x, t) este o funct ie marginita, continua si absolut integrabila pentru (x, t) R[0, ), atunci funct ia
v(x, t; ) =
_
+

g(, )E(x, t; , )d, t > , (6.94)


satisface condit iile
v
t
= a
2

2
v
x
2
, t > ; v(x, ; ) = g(x, )
(6.95)
si deci funct ia
u(x, t) =
_
t
0
v(x, t; )d, t > (6.96)
este solut ia problemei
_
_
_
u
t
= a
2

2
u
x
2
+g(x, t),
u(x, 0) = 0.
(6.97)

In cazul n = 2, solut ia fundamentala a ecuat iei caldurii este


E(x, y, t; , , ) =
1
4a
2
(t )
exp
_

(x )
2
+ (y )
2
4a
2
(t )
_
, t > . (6.98)
Solut ia problemei Cauchy
_

_
1
a
2
u
t
=

2
u
x
2
+

2
u
y
2
,
u(x, y, 0) = (x, y)
(6.99)
este
u(x, y, t) =
_
+

_
+

(, ) E(x, y, t; , , 0)dd, (6.100)


(x, y) ind presupusa marginita, continu a si absolut integrabila pe R
2
.
Solut ia fundamentala a ecuat iei propagarii caldurii n cazul n = 3 este
E(x, y, z, t; , , , ) =
1
8a
3
_

3
(t )
3
exp
_

(x )
2
+ (y )
2
+ (z )
2
4a
2
(t )
_
, t > . (6.101)
130 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Daca (x, y, z) este o funct ie marginita, continua si absolut integrabila pe R
3
, atunci solut ia problemei
Cauchy
_

_
1
a
2
u
t
=

2
u
x
2
+

2
u
y
2
+

2
u
z
2
,
u(x, y, z, 0) = (x, y, z)
(6.102)
este data de formula
u(x, y, z, t) =
_
+

_
+

_
+

(, , ) E(x, y, z, t; , , , 0)ddd. (6.103)


Exercit iul 6.10.1. Sa se integreze ecuat ia
u
t
4

2
u
x
2
= 0, x R, t > 0,
stiind ca
u(x, 0) = (x), (x) =
_
c, daca x (, )
0, daca x / (, ),
lim
x
u(x, t) = 0,
lim
x
u
x
(x, t) = 0.
Solut ie. Fiind o bara de lungime innita, solut ia problemei este data de
u(x, t) =
1
2a

t
_
+

() exp
_

(x )
2
4a
2
t
_
d, (x, t) R [0, ).
Cunoscand funct ia (x), dar si faptul ca a = 2, deducem ca solut ia problemei devine
u(x, t) =
c
4

t
_

exp
_

(x )
2
16t
_
d, (x, t) R [0, ).
Daca se face substitut ia u =
x
4

t
, se obt ine
u(x, t) =
c

t
_ x
4t
x
4t
exp(u
2
)du, (x, t) R [0, ).
Introducand notat ia
(y) =
2

_
y
0
exp(z
2
)dz,
constatam c a solut ia problemei considerate este
u(x, t) =
c
2
_

_
x
4

t
_

_
x
4

t
__
.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 131
6.11 Propagarea caldurii ntro bara omogena de lungime nita,
a carei suprafat a laterala este izolata termic si ale carei ex-
tremitat i schimba caldura cu exteriorul prin convect ie
Presupunem ca schimbul de caldura prin convect ie se realizeaza cu medii ambiante aate la temperaturile
constante u
1
si u
2
, n respectiv cele doua capete ale barei.

In aceste condit ii, studiul propagarii caldurii n bara
omogena de lungime , a carei suprafat a laterala este izolata termic, se reduce la rezolvarea ecuat iei (6.26) cu
condit ia init iala (6.28) si cu condit iile la limita
_

_
u
x
(0, t) h
1
_
u(0, t) u
1
_
= 0
u
x
(, t) +h
2
_
u(, t) u
2
_
= 0, t [0, ),
(6.104)
unde h
1
si h
2
sunt constante pozitive care arata ca extremitat ile barei nu sunt termoizolate.

In cazul n care
h
1
= h
2
= 0, relat iile (6.104) devin
_

_
u
x
(0, t) = 0,
u
x
(, t) = 0, t [0, )
si arata ca bara nu face schimb de caldura cu exteriorul ei.
Cautam solut ia problemei la limita cu condit ii init iale (6.26), (6.28), (6.104) n forma
u(x, t) = v(x) +w(x, t), (6.105)
unde v(x) este solut ia ecuat iei (6.26), adica a ecuat iei v

(x) = 0, care satisface condit iile la limita (6.104).


Ecuat ia v

(x) = 0 admite solut ia generala


v(x) = c
1
x +c
2
. (6.106)
Impunand funct iei (6.106) sa satisfaca condit iile la limita (6.104), obt inem
_

_
c
1
=
h
1
(u
2
u
1
)
h
1
+h
2
+h
1
h
2
,
c
2
= u
1
+
c
1
h
1
= u
1
+
u
2
u
1
h
1
+h
2
+h
1
h
2
.
(6.107)
Pentru ca funct ia u(x, t) din (6.105) sa e solut ia problemei la limita cu condit ia init iala precizata mai sus,
funct ia w(x, t) trebuie sa satisfaca ecuat ia (6.26), condit ia init iala
w(x, 0) = u(x, 0) v(x) = (x) v(x) =

(x), (6.108)
unde v(x) se determina din formulele (6.106), (6.107) si urmatoarele condit ii la limita omogene
_

_
w
x
(0, t) h
1
w(0, t) = 0,
w
x
(, t) +h
2
w(, t) = 0.
(6.109)
Rezolvarea problemei la limita cu condit iile (6.26), (6.108), (6.109) o vom face utilizand de asemeni metoda
separarii variabilelor.

In cele din urma se gaseste


w(x, t) =

n=1
A
n
_

cos

n

x +h
1
sin

n

x
_
exp
_

a
2

2
n

2
t
_
, (6.110)
unde
n
, n IN

, sunt radacinile pozitive ale ecuat iei


cot =

2

2
h
1
h
2
(h
1
+h
2
)
, (6.111)
132 Ion Craciun Gheorghe Barbu
iar coecient ii A
n
, obt inut i din condit ia init iala (6.108), folosind ortogonalitatea funct iilor
X
n
(x) =

n

cos

n

x +h
1
sin

n

x
pe compactul [0, ], au expresiile
A
n
=
1
|X
n
|
2
_

0
u
0
(x)
_

cos

n

x +h
1
sin

n

x
_
dx, (6.112)
prin patratul normei funct iei X
n
(x) nt elegand numarul
|X
n
|
2
=
_

0
_

cos

n

x +h
1
sin

n

x
_
2
dx.
Din cele deduse mai sus rezulta ca distribut ia temperaturii ntro bara omogena de lungime , a carei
suprafat a laterala este izolata termic si ale carei extremitat i schimba caldura cu exteriorul prin convect ie este
data de legea
u(x, t) =
h
1
(u
2
u
1
)
h
1
+h
2
+h
1
h
2
x +u
1
+
u
2
u
1
h
1
+h
2
+h
1
h
2
+

n=1
A
n
_

cos

n

x +h
1
sin

n

x
_
exp
_

a
2

2
n

2
t
_
,
unde
n
, n IN

, sunt radacinile pozitive ale ecuat iei (6.64), iar coecient ii A


n
au valorile date n (6.65).
Capitolul 7
Ecuat ii de tip eliptic
7.1 Ecuat ia lui Laplace si ecuat ia lui Poisson. Solut ie fundamentala
Din (6.90), unde sa introdus laplacianul n n dimensiuni, desprindem ca operatorul diferent ial de ordinul al
doilea care act ioneaza asupra funct iei u = u(x
1
, x
2
, ..., x
n
) are expresia

2
=

2
x
2
1
+

2
x
2
2
+... +

2
x
2
n
. (7.1)
Operatorul (7.1) este cunoscut sub numele de operatorul lui Laplace n n dimensiuni .
Operatorul lui Laplace n n dimensiuni poate scris de asemenea ca produsul scalar al operatorului dife-
rent ial vectorial
= e
1

x
1
+e
2

x
2
+... +e
n

x
n
, (7.2)
cu el nsusi.
Operatorul din (7.2) este cunoscut sub numele de operatorul lui Hamilton n n dimensiuni , iar e
k
, unde
k 1, 2, ..., n, sunt versorii reperului cartezian ortogonal Ox
1
x
2
...x
n
. Asadar,

2
= .
Denit ia 7.1.1. Ecuat ia cu derivate part iale de ordinul al doilea

2
u = 0 (7.3)
se numeste ecuat ia lui Laplace n n dimensiuni.
Denit ia 7.1.2. Ecuat ia cu derivate part iale de ordinul al doilea neomogena

2
u = f(x
1
, x
2
, ..., x
n
), (7.4)
unde f : D R
n
R este o funct ie continua pe D, se numeste ecuat ia lui Poisson n n dimensiuni.
Denit ia 7.1.3. O funct ie reala u(x) denita pe un domeniu D R
n
, unde este considerata una din ecuat iile
(7.3), sau (7.4), care este continua mpreuna cu derivatele sale part iale pana la ordinul al doilea si transforma
n identitate acea ecuat ie cu derivate part iale se numeste solut ie regulata a respectivei ecuat ii.
133
134 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Denit ia 7.1.4. O solut ie regulata n D R
n
a ecuat iei lui Laplace (7.3) se numeste funct ie armonica.
Se veric a imediat ca funct ia
_
E(x, y) =
_
|x y|
2n
, daca n > 2
ln|x y|, daca n = 2
, x ,= y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
), (7.5)
unde
|x y| =
_
(x
1
y
1
)
2
+ (x
2
y
2
)
2
+... + (x
n
y
n
)
2
,
este solut ie a ecuat iei lui Laplace n n dimensiuni (7.3) pe mult imea R
n
y.
Denit ia 7.1.5. Funct ia E din (7.5) se numeste solut ie!fundamentala sau solut ie!elementara a ecuat iei
lui Laplace n n dimensiuni.
Observat ia 7.1.1. Pentru a semnala existent a si a vectorului y n expresia (7.5), se obisnuieste ca solut ia
fundamentala (7.5) sa se noteze prin E(x, y).
Din Denit ia 7.1.5 rezulta ca solut ia fundamentala a ecuat iei lui Laplace este o funct ie armonica n orice
punct din IE
n
y, iar n punctul admite o singularitate de tip pol pentru n > 2 si logaritmica pentru n = 2.
Spat iul zic l vom nota cu R
3
si l vom presupune raportat la sistemul cartezian ortonormat Oxyz. Mult imea
de versori ortonormat i i, j, k este baza reperului ortonormat = O, i, j, k, i ind versorul axei Ox, j versorul
axei Oy, iar k este versorul axei Oz. Planul z = 0 va asimilat cu R
2
.

In cazul n = 3, solut ia fundamentala a ecuat iei lui Laplace este


E((x, y, z), (, , )) =
1
r
, r =
_
(x )
2
+ (y )
2
+ (z )
2
, (x, y, z) ,= (, , ), (7.6)
iar n cazul plan avem
E((x, y), (, )) = ln
1
r
= lnr, r =
_
(x )
2
+ (y )
2
, (x, y) ,= (, ). (7.7)
Teorema 7.1.1. Fie S o hipersuprafat a neteda, nchisa sau nu din spat iul punctual an euclidian IE
n
asociat spat iului vectorial R
n
si e () o funct ie reala continua denita pe S.
Expresia
u(x) =
_
S
E(x, y)(y)d
y
, (7.8)
unde d
y
este elementul de arie al hipersuprafet ei S, a carui pozit ie pe hipersuprafat a este determinata de
variabila de integrare y, este o funct ie armonica n raport cu variabila x pentru toate punctele x ale spat iului
IE
n
nesituate pe S.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta din faptul ca funct ia E(x, y) este armonica n raport cu variabila x pentru
x ,= y si din faptul ca operatorii de derivare part iala de ordinul al doilea

2
x
2
i
se aplica sub semnul integrala din
membrul al doilea al relat iei (7.8). q.e.d.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 135
7.2 Proprietat ile fundamentale ale funct iilor armonice
Teorema 7.2.1. Daca u(x) este o funct ie armonica n D R
n
, atunci la fel este si funct ia u(Cx +h), unde
este o constanta reala, C este o matrice ortogonala constanta de ordin n, iar h = (h
1
, h
2
, ..., h
n
) este un vector
constant din R
n
, cu proprietatea ca Cx +h apart ine domeniului D.
Demonstrat ie. Amintim ca matricea C se numeste ortogonala daca coincide cu inversa sa. Prin urmare, o
matrice ortogonala are proprietatea C C
t
= C
t
C = I
n
, unde C
t
este transpusa matricei C, iar I
n
este
matricea unitate de ordinul n, proprietate care se poate exprima matematic prin relat iile:
n

k=1
c
ik
c
jk
=
ij
;
n

k=1
c
ki
c
kj
=
ij
, (7.9)
unde
ij
este elementul de pe linia i si coloana j a matricei unitate, care este egal cu 1 daca i = j si zero daca
i ,= j.
Folosind regula lant ului de derivare a unei funct ii compuse si relat iile (7.9) deducem ca au loc egalitat ile

2
x
2
i
u(Cx +h) =
2

2
x
2
i
u(y), i 1, 2, ..., n, (7.10)
unde y = Cx +h.
Armat ia din teorema este acum evidenta daca t inem cont de (7.3), (7.9) si (7.10). q.e.d.
Teorema 7.2.2. Daca u
k
(x), k = 1, 2, ..., m, sunt funct ii armonice, atunci tot astfel este si suma nit a
u(x) =
m

k=1
c
k
u
k
(x),
unde c
k
sunt constante reale arbitrare.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta evident din egalitatea

2
_
m

k=1
c
k
u
k
(x)
_
=
m

k=1
c
k

2
u
k
(x)
si Denit ia 7.1.4. q.e.d.
Teorema 7.2.3. Daca u(x) este o funct ie armonica ntrun domeniu D R
n
, atunci funct ia
v(x) = |x|
2n
u
_
x
|x|
2
_
este de asemenea o funct ie armonica n toate punctele unde ea este denita.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta prin vericare directa, calculand derivatele part iale nemixte de ordinul al doilea
ale funct iei v(x) si t inand cont de faptul ca u(x) este funct ie armonica n D. q.e.d.
136 Ion Craciun Gheorghe Barbu

In cazul n care domeniul D R


n
cont ine punctul de la innit, denit ia funct iei armonice necesita unele
ment ionari suplimentare deoarece not iunea de derivata n punctul de la innit nu mai are sens. Pentru aceasta,
este nevoie de precizat ce se nt elege prin vecinatate a punctului de la innit.
Denit ia 7.2.1. Prin vecinatatea punctului de la innit n R
n
se nt elege exteriorul bilei nchise de raza
R cu centrul n origine.
Exteriorul bilei nchise de raza R cu centrul n origine este mult imea punctelor x R
n
caracterizata de
inegalitatea |x| > R.
Denit ia 7.2.2. Se spune ca funct ia u(x) este armonica n punctul de la innit sau mai precis, ntro
vecinatate a punctului de la innit, cand funct ia
v(y) = |y|
2n
u
_
y
|y|
2
_
(7.11)
este armonica n sens obisnuit ntro vecinatate a punctului y = 0.
Expresia (7.11) are sens pentru tot i y ,= 0, iar valoarea funct iei v(y) n punctul y = 0 este denita ca ind
limita lim
y0
v(y).
Prin transformarea y =
x
|x|
2
a variabilei y, rezulta formula
u(x) = |x|
2n
v
_
x
|x|
2
_
.
Denit ia 7.2.3. Printro solut ie regulata la innitu(x) a ecuat iei lui Laplace se nt elege o funct ie care este
armonica peste tot ntro vecinatate a punctului de la innit, cu except ia punctului de la innit nsusi si care
ramane marginit a pentru |x| n cazul n = 2 si tinde la zero nu mai ncet decat tinde la zero |x|
2n
n
cazul n > 2.
Fie D un domeniu din spat iul an IE
n
care are o frontiera S sucient de neteda si e u(x) si v(x) doua
funct ii reale armonice pe D, continue n D S mpreuna cu derivatele lor part iale de ordinul ntai.
Integrand peste domeniul D identitat ile
n

i=1

x
i
_
v
u
x
i
_
=
n

i=1
v
x
i
u
x
i
,
n

i=1

x
i
_
v
u
x
i
u
v
x
i
_
= 0
si folosind formula integrala GaussOstrogradski [8], obt inem corespunzator formulele
_
S
v(y)
u(y)
n
y
d
y
=
n

i=1
_
D
v
x
i
(x)
u
x
i
(x)d
x
(7.12)
si
_
S
_
v(y)
u(y)
n
y
u(y)
v(y)
n
y
_
d
y
= 0 (7.13)

In formulele (7.12) si (7.13), ca si n cele ce urmeaza, prin n


y
nt elegem vectorul unitar al normalei exterioare
n punctul y al hipersuprafet ei S, iar
u(y)
n
y
este derivata dupa direct ia n
y
a funct iei u(y) n punctul y care,
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 137
dupa cum se stie, este egala cu produsul scalar dintre gradientul funct iei u n punctul y si versorul normalei
exterioare n
y
, adica
u(y)
n
y
= (u)(y) n
y
=
n

k=1
u
y
k
(y)n
yk
(y).
De asemenea, d
y
este elementul de arie al hipersuprafet ei S n punctul curent al ei y, iar d
x
este elementul
de volum n punctul x D care, dupa cum se stie este d
x
= dx
1
dx
2
... dx
n
, unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
).
Pentru ca formulele (7.12) si (7.13) sa ramana valabile n cazul n care D cont ine punctul de la innit, situat ie
care se ntampla daca D este mult ime nemarginit a, este natural sa cerem ca integrant ii din aceste formule sa
e funct ii absolut integrabile, sau sumabile n cazul cand expresiile din cei doi membri ai formulelor (7.12) si
(7.13) sunt nt elese ca integrale Lebesgue.
Formulele (7.12) si (7.13) fac posibila stabilirea nca a unui numar de proprietat i elementare ale funct iilor
armonice.
Teorema 7.2.4. (Teorema de unicitate a funct iilor armonice) Daca funct ia u(x) este armonica n dome-
niul D, continua n D S mpreuna cu derivatele part iale de ordinul ntai ale sale si egala cu zero pe frontiera
S a domeniului D, atunci u(x) = 0 peste tot n D S.
Demonstrat ie. Proprietatea indicata rezulta din egalitatea (7.12) daca facem n ea u(x) = v(x).

Intradevar,
deoarece u(y) = 0 pentru y S, formula (7.12) implica
n

i=1
_
D
_
u
x
i
_
2
d
x
=
_
S
u(y)
u(y)
n
y
d
y
(7.14)
si prin urmare
n

i=1
_
D
_
u
x
i
_
2
d
x
= 0.

In consecint a,
u
x
i
= 0 (i = 1, 2, ..., n), x D, adica u(x) = const. pentru tot i x D. Acum, deoarece u(y) = 0
pentru y S, n baza continuitat ii funct iei u(x) n domeniul nchis D S, rezulta ca u(x) = 0 pentru tot i
x D S. q.e.d.
Teorema 7.2.5. Fie u(x) o funct ie armonica n domeniul D si continu a n D S mpreuna cu derivatele ei
part iale de ordinul ntai.
Daca derivata pe direct ia normala
u
n
y
(y) este egala cu zero pe frontiera S a domeniului D, atunci u(x) =
const. pentru tot i x D.
Demonstrat ie. Aceasta proprietate a funct iilor armonice se demonstreaza exact n acelasi mod ca teorema
precedenta. Pentru a naliza demonstrat ia este sucient ca n egalitatea (7.14) sa luam n considerat ie faptul
ca
u(y)
n
y
= 0 pentru tot i y S. q.e.d.
Teorema 7.2.6. Daca u(x) este funct ie armonica n domeniul D, continua n DS mpreuna cu derivatele ei
part iale de ordinul ntai, atunci integrala pe hipersuprafat a S a derivatei pe direct ia normala este egala cu zero.
138 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Demonstrat ie.

Intr-adevar, punand n (7.12), v(x) = 1 pentru tot i x D, obt inem
_
S
u(y)
n
y
d
y
= 0. (7.15)
q.e.d.
7.3 Formule de reprezentare integrala
7.3.1 Formule de reprezentare integrala ale funct iilor de clasa C
1
si C
2
Asa numitele formule de reprezentare integral a ale funct iilor de clasa C
1
si C
2
pe un domeniu D IE
n
se obt in
prin introducerea solut iei fundamentale E(x, y) n prima si a doua identitate a lui Green, prezentate pentru
cazul n = 3 n relat iile (3.86) si respectiv (3.87), binent eles cu luarea n considerat ie a Observat iei 3.8.1.
Deoarece solut ia fundamentala cont ine de fapt 2n variabile, va trebui sa precizam care din ele sunt xe
si care sunt variabile, x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
).

In cele ce urmeaza vom presupune x x, iar y
variabil n domeniul D IE
n
, adica y D. Pozit ia lui x se poate determina n funct ie de domeniul D :
punctul x poate sa apart ina lui D;
x poate sa e situat pe frontiera lui D, adica x D = S;
punctul x se poate aa n exteriorul lui D.
Vom presupune ca D este un domeniu marginit.
Avand n vedere forma solut iei fundamentale, vom constata ca n formulele de reprezentare integrala, pe
care urmeaz a sa le demonstram, apar integrale improprii de forma
I(x) =
_
D
f(y)d
y
|x y|

, x D, (7.16)
unde este un numar real, f(y) este o funct ie denita, marginita si integrabila n domeniul marginit D, iar
d
y
este elementul de volum al spat iului an IE
n
.
Lema 7.3.1. Daca f(y) este o funct ie denita, marginita si integrabila n domeniul marginit D, iar < n,
atunci integrala improprie (7.16) este convergenta.
Demonstrat ie. Deoarece punctul x x apart ine domeniului D, l putem izola n bila deschisa B(x, ) centrata
n x, de raza > 0, complet inclusa n D si vom putea scrie I(x) = I

(x) +I
1
(x), unde sa notat
I

(x) =
_
B(x,)
f(y)d
y
|x y|

, I
1
(x) =
_
D\B(x,)
f(y)d
y
|x y|

. (7.17)
Deoarece integrantul care apare n I
1
(x) este o funct ie integrabila n D B(x, ), este sucient sa gasim n ce
condit ii este convergenta integrala I

(x).
Pentru aceasta, efectuam schimbarea de variabila y = x + rs, unde 0 r , iar s este un versor arbitrar
din R
n
, ceea ce nseamna ca |s| = 1. De asemenea, putem arma ca mult imea versorilor s constituie sfera ,
de raza unitate cu centrul n origine, denumita pe scurt sfera unitate si notata cu (0, 1).
Deoarece elementul de volum n B(x, ) este d
y
= r
n1
drd
n
, unde d
n
este elementul de arie al sferei
(0, 1), iar norma vectorului x y este egala cu raza a bilei B(x, ), rezulta ca integrala improprie I

(x) se
prezinta ca o iterat ie de doua integrale, una simpla, pe sfera unitate (0, 1), si cealalta integrala improprie de
spet a a doua I

(x) =
_
B(x,)
f(y)d
y
|x y|

=
_

0
r
n1
dr
_
(0,1)
f(x +rs)d
n
.
Conform unui criteriu cunoscut de convergent a a integralelor improprii de forma
_
a
0
r
n1
dr, cu a > 0,
[8], integrala I

(x) tinde la zero, cand 0, daca n 1 > 1, ceea ce nseamna < n. q.e.d.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 139
Teorema 7.3.1. (Formula de reprezentare integrala a funct iilor de clasa C
1
) Daca u(x) este o funct ie
de clasa C
1
n D si de clasa C
0
pe nchiderea D a domeniului D de frontiera S, atunci are loc identitatea
p
n
u(x) =
_
D

y
E(x, y) (u)(y)d
y

_
S
u(y)
E(x, y)
n
y
d
y
, (7.18)
unde:

n
=
1

_
n
2
_2
n/2
este aria sferei unitate din IE
n
;
() =
_
+
0
x
1
e
x
dx este funct ia gamma a lui Euler ;
E(x, y) este solut ia fundamentala a ecuat iei lui Laplace;

E(x, y)
n
y
este derivata pe direct ia normalei exterioare n
y
a solut iei fundamentale E(x, y);
p este funct ia!n scara denita n modul urmator:
p(x) =
_

_
+1, daca x D;
+
1
2
, daca x D = S;
0, daca x / D, adica x IE
n
D.
(7.19)
Demonstrat ie. Amintim ntai ca prima identitate a lui Green scrisa pentru un domeniu D IE
n
, de frontiera
S, se obt ine formal din (3.86) daca consideram ca integrala de volum este pe domeniul ndimensional D, iar
integrala de suprafat a este o integrala pe hipersuprafat a S, adica
_
D
u(y)(
2
v)(y)d
y
+
_
D
_
(u)(y)
_

_
(v)(y)
_
d
y
=
_
S
u(x)
v(y)
n
y
d
y
. (7.20)
Daca presupunem ca x IE
n
D, atunci |x y| ,= 0 si deci
2
y
E(x y) =
2
x
E(x y) = 0, oricare ar
x n aceasta situat ie. Deoarece E(x y) C
2
(D), daca x ,= y, se poate aplica prima identitate a lui Green
(7.20) n ipoteza v(y) = E(xy), aici x consideranduse xat n IE
n
D. Prima integrala din (7.20) va dispare
si se obt ine evident formula (7.18), cu p = 0.
Daca nsa x D, formula (7.20) nu se mai poate aplica deoarece v(y) = E(x y) nu este de clasa C
2
(D).
Pentru a elimina aceasta dicultate, vom considera din nou bila deschisa care a fost introdusan demonstrat ia
Lemei 7.3.1.

In domeniul D B(x, ) se poate aplica formula n cauza, deoarece |x y| ,= 0, obt inanduse
astfel identitatea
_
D\B(x,)
u(y)
2
y
E(x y)d
y
+
_
D\B(x,)
_
(u)(y)
_

_
(
y
E)(x, y)
_
d
y
=
_
(D\B(x,))
u(y)
E(x, y)
n
y
d
y
,
care, deoarece
2
y
E(xy) = 0 si deoarece (D B(x, )) = DB(x, ) = S , se va putea scrie n forma

u(y)
E(x, y)
n
y
d
y
=
_
D\B(x,)
_
(u)(y)
_

_
(
y
E)(x, y)
_
d
y

_
S
u(y)
E(x, y)
n
y
d
y
, (7.21)
unde am t inut cont ca versorul normala exterioara n
y
n punctul y este dirijat spre centrul sferei , ceea ce
nseamna ca vom avea

n
y
=

r
. Avand n vedere expresia (7.5) a solut iei fundamentale E(x, y), vom avea
140 Ion Craciun Gheorghe Barbu
de asemenea

r
E(x, y) =
1
n
|x y|
1n
=
1
n

1n
, deoarece y si deci |x y| = . Vom gasi
_

u(y)
E(x, y)
n
y
d
y
=
_
(0,1)
u(x +s)d
s
, (7.22)
unde (0, 1) este sfera unitate, avand elementele notate cu s, iar d
s
este elementul de arie n punctul s al
acestei sfere.

Inlocuind integrala din (7.22) n identitatea (7.21), dupa trecere la limta pentru 0, gasim formula (7.18),
n care p(x) = +1, deoarece lim
0
_
D B(x, )
_
= D si lim
0
_
(0,1)
u(x +s)d
s
= u(x)
n
.
Daca x D = S, vom extrage din D o semibila B

(x, ), cu centrul n x si raza > 0.


Rat ionamentul anterior se aplica n ntregime, singura diferent a constand n faptul ca n loc de integralele
care apar n (7.22), care sunt calculate pe sfera cu centrul n x si raza vor aparea aceleasi integrale, nsa
calculate pe o emisfera.
Notand cu

aceasta emisfera, vom avea:

u(y)
E(x, y)
n
y
d
y
=
_
D\B

(x,)
_
(u)(y)
_

_
(
y
E)(x, y)
_
d
y

_
S
u(y)
E(x, y)
n
y
d
y
; (7.23)
_

u(y)
E(x, y)
n
y
d
y
=
_

(0,1)
u(x +s)d
s
; (7.24)
lim
0
_

u(y)
E(x, y)
n
y
d
y
= lim
0
_

(0,1)
u(x +s)d
s
=
1
2

n
u(x). (7.25)
unde

(0, 1) este emisfera unitate, a carei arie este


1
2

n
Analizand acest de al treilea procedeu si t inand cont de (7.24) si (7.25), dupa trecerea la limita pentru 0
n (7.23), constatam ca (7.18) este adevarata si n cazul x S = D. q.e.d.
Teorema 7.3.2. (Formula de reprezentare integrala a funct iilor de clasa C
2
) Daca u(x) este o funct ie
de clasa C
2
n D si de clasa C
1
(D) si S este frontiera lui D, atunci are loc identitatea
p
n
u(x) =
_
S
u(y)
E(x, y)
n
y
d
y
+
_
S
E(x, y)
u(y)
n
y
d
y

_
D
E(x, y)(
2
u)(y)d
y
, (7.26)
n care p este funct ia n scara denita prin (7.19).
Demonstrat ie. Scriind identitatea lui Green (7.20), n care v(y) = u(y), iar u(y) = E(x, y), obt inem relat ia
_
D
E(x, y)(
2
u)(y)d
y
+
_
D
_
(
y
)E(x, y)
_

_
(u)(y)
_
d
y
=
_
S
E(x, y)
u(y)
n
y
d
y
. (7.27)
Dupa cum ne convingem imediat, egalitatea (7.27) are sens caci punand aici D B(x, ) n loc de D si facand
apoi 0, obt inem o relat ie din care putem extrage termenul
_
D
_
(
y
)E(x, y)
_

_
(u)(y)
_
d
y
care, nlocuit
n (7.18), conduce exact la formula (7.26). q.e.d.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 141
7.3.2 Formula de reprezentare integrala a unei funct ii armonice
Teorema 7.3.3. Pentru o funct ie armonica ntrun domeniu D de frontiera S, continua n D S mpreuna
cu derivatele part iale de ordinul ntai, are loc formula de reprezentare integrala
u(x) =
1

n
_
S
E(x, y)
u(y)
n
y
d
y

1

n
_
S
u(y)
E(x, y)
n
y
d
y
. (7.28)

n
=
1

_
n
2
_2
n/2
este aria sferei de raza unitate din IE
n
, iar este funct ia Gamma a lui Euler.
Demonstrat ie. Pentru a deduce formula (7.28), alegem un punct arbitrar x D si consideram bila nchisa
|y x| de raza > 0, situata n ntregime n D. Notam cu D

partea din domeniul D care ramane n


afara bilei. Aplicam formula (7.13) domeniului D

, a carui frontiera este reuniunea dintre frontiera S a lui D si


frontiera bilei, de ecuat ia |y x| = .

In locul funct iei v(y) vom considera v(y) = E(x, y). Obt inem
_
S
_
E(x, y)
u(y)
n
y
u(y)
E(x, y)
n
y
_
d
y
=
_
yx=
_
E(x, y)
u(y)
n
y
u(y)
E(x, y)
n
y
_
d
y
. (7.29)
Celui de al doilea termen din membrul doi i adunam si scadem termenul u(x)
E(x, y)
n
y
si astfel membrul
doi al egalitat ii (7.29) devine
_
yx=
E(x, y)
u(y)
n
y
d
y

_
yx=
_
u(y) u(x)
_
E(x, y)
n
y
_
d
y
u(x)
_
yx=
E(x, y)
n
y
d
y
. (7.30)
Pe de alta parte, pe sfera |y x| = , avem
E(x, y) =
_

_
1
(n 2)
n2
pentru n > 2,
ln pentru n = 2,
E(x, y)
n
y
=
_

n1
pentru n > 2,

pentru n = 2,
lim
0
_
yx=
_
u(y) u(x)
_
E(x, y)
n
y
_
d
y
= 0,
_
yx=
d
y

n1
=
n
.
Prin urmare, n baza relat iei (7.15), prin trecere la limita pentru 0 n egalitatea (7.29) n care se t ine
cont de (7.30), se obt ine reprezentarea integrala (7.28). q.e.d.
Observat ia 7.3.1. Formula (7.28), de reprezentare integrala a unei funct ii armonice n D IE
n
, se poate
obt ine direct din (7.26) daca se t ine cont de faptul ca funct ia u(x) este armonica n D.
142 Ion Craciun Gheorghe Barbu
7.4 Formule de medie ale unei funct ii armonice
Teorema 7.4.1. Daca (x) este o funct ie armonica pe un domeniu D IE
n
, atunci valoarea sa ntrun punct
x D este egala cu media valorilor luate pe frontiera unei bile nchise arbitrare cu centrul n x si raza R inclusa
n D, adica
u(x) =
1

n
R
n1
_
yx=R
u(y)d
y
. (7.31)
Demonstrat ie.

Intr-adevar, deoarece pe sfera |y x| = R avem egalitat ile
E(x, y) =
_

_
1
(n 2)R
n2
pentru n > 2,
lnR pentru n = 2,
E(x, y)
n
y
=
_

1
R
n1
pentru n > 2,

1
R
pentru n = 2,
este usor de vazut ca, n baza formulei (7.15), din formula de reprezentare integrala (7.28), obt inem (7.31).
Scriind formula (7.31) pentru sfera |y x| = R n forma

n1
u(x) =
1

n
_
yx=
u(y)d
y
si integrand aceasta egalitate n raport cu pe compactul [0, R], obt inem
u(x) =
n

n
R
n
_
yxR
u(y)d
y
, (7.32)
unde d
y
este elementul de volum a carui locat ie n D este specicata prin variabila y, iar

n
R
n
n
este volumul
bilei deschise |y x| < R.
Formulele (7.32) si (7.31) sunt cunoscute ca formule de medie ale unei funct ii armonice pentru o bila
deschisa si respectiv pentru frontiera acesteia. q.e.d.
Folosind coordonatele polare n plan si n spat iu, formula de medie (7.31) se poate rescrie n respectiv formele:
u(x
1
, x
2
) =
1
2
_
2
0
u(x
1
+Rcos , x
2
+Rsin)d, (7.33)
u(x
1
, x
2
, x
3
) =
1
4
_

0
d
_
2
0
u(x
1
+Rsin cos , x
2
+Rsin sin, x
3
+Rcos ) sind. (7.34)
7.5 Principiu de extrem pentru funct ii armonice
Consideram o funct ie u(x), armonican domeniul D R
n
, si notam cu m si M marginile inferioara si superioara
ale valorilor funct iei respective.
Din egalitatea (7.32) cu usurint a se poate stabili urmatoarea proprietate cunoscuta sub numele de principiu
de extrem pentru funct ii armonice.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 143
Teorema 7.5.1. O funct ie u(x), armonica pe un domeniu D, nu poate lua valorile sale maxime sau minime
n puncte ale domeniului D decat dac a se reduce la o constanta.
Demonstrat ie. Cand M = + sau m = armat ia din teorema este evidenta deoarece funct ia u(x) poate
lua numai valori nite n orice punct al domeniului D. Presupunem atunci ca M ,= + si ca exista un punct
x
0
D n care funct ia u(x) ia valoarea sa maxima pe D,
u(x
0
) u(x), x D. (7.35)
Daca B
0
este o bila cu centrul n x
0
si raz a a
0
astfel aleasa ncat B
0
si frontiera sa S
0
sa e incluse n D, atunci
din (7.31) si (7.35) rezulta
u(x
0
)
1

n
a
n1
0
_
yx=a0
u(y)d
y
. (7.36)
Daca pe sfera |y x
0
| = a
0
exista un punct x
1
n care u(x
1
) < u(x
0
), datorita continuitat ii funct iei u(x),
exista o vecinatate V
1
a punctului x
1
pentru care u(x) < u(x
0
) si inegalitatea (7.36) devine stricta
u(x
0
) >
1

n
a
n1
0
_
yx=a0
u(y)d
y
, (7.37)
ceea ce contrazice egalitatea (7.31). Rezulta u(x) = u(x
0
), x S
0
, si aceasta pentru orice sfera carendeplineste
condit iile enunt ate, n particular pentru sferele cu centrul n x
0
si cu raza a < a
0
. Deci
u(x) = u(x
0
), x B
0
= B
0
S
0
.
Valoarea maxima u(u
0
) ind egala cu u(x
1
), x
1
S
0
, repetand rat ionamentul pentru o bila B
1
cu centrul n
x
1
aleasa astfel ca B
1
S
1
= B
1
D, rezulta ca u(x) = u(x
1
) = u(x
0
), x B
1
etc. Fie y D arbitrar. Cum
D este mult ime conexa, exista o linie poligonala L, de lungime nita, care uneste x
0
cu y. Luand x
1
= S
0
L,
x
2
= S
1
L etc., dupa un numar nit de pasi obt inem o bila B
n
astfel ncat y B
n
, deci u(y) = u(x
0
),
y D.

In concluzie, daca u(x), armonic a pe D, ia ntrun punct x
0
D valoarea sa maxima, u(x) se reduce
la o constanta pe D.
Asadar, din rat ionamentul dezvoltat mai sus, rezulta ca punctul de extrem u
0
nu poate apart ine interiorului
domeniului D, si n consecint a u
0
S
0
. q.e.d.
condit ie la frontiera, atunci diferent a lor w(x) = u(x) v(x) este egala cu zero pe frontiera S a domeniului
D, si prin urmare, n baza principiului de extrem pentru o funct ie armonica, w(x) = 0, adica u(x) = v(x)
pretutindeni n D S.
7.6 Problema Dirichlet si problema Neumann
Cand se deduc anumite ecuat ii cu derivate part iale din legi generale care guverneaza fenomene ale naturii, apar
n mod natural condit ii suplimentare impuse solut iilor cautate. Demonstrarea existent ei si unicitat ii solut iilor
care satisfac condit ii suplimentare specice (la limita sau pe frontiera si eventual init iale) joaca un rol important
n teoria ecuat iilor cu derivate part iale.
Daca atunci cand au loc mici variat ii ale datelor cont inute atat n ecuat ii cat si n condit iile suplimentare
impuse solut iilor se produc mici variat ii ale solut iilor care satisfac ecuat iile si condit iile modicate spunem ca
solut iile sunt stabile sau ca problemele sunt bine puse (corect puse). Altminteri, problemele n chestiune se zic
probleme puse impropriu sau probleme incorect puse.
Este bine de ment ionat ca condit iile problemelor care trebuiesc sa e satisfacute de catre solut iile cautate
depind de tipul ecuat iei cu derivate part iale considerate.
Sa formulam acum o problema la limita a carei corectitudine se va demonstra ulterior.
Presupunem ca S, frontiera unui domeniu marginit D din spat iul an ndimensional IE
n
, asociat spat iului
euclidian R
n
, este o hipersuprafat a neteda (n 1)dimensionala.
144 Ion Craciun Gheorghe Barbu

In cele ce urmeaza, prin suprafat a n IE


n
vom nt elege o hipersuprafat a (n 1)dimensionala de acest
tip. Preferam acest stil de prezentare, general la prima vedere, n dorint a de a prinde simultan cele doua
cazuri ntalnite cel mai frecvent n practica curenta. Primul caz este acela n care n = 3, hipersuprafat a ind
acum suprafat a obisnuita din spat iul euclidian tridimensional, iar cel de al doilea este cel n care n = 2, cand
hipersuprafat a este nlocuita de o curba plana.
Sa formulam urmatoarea problema: sa se determine acea solut ie u(x) a ecuat iei (7.3) care sa e regulata n
domeniul D, continua n regiunea nchisa D S si care sa satisfaca condit ia la limita
lim
xy
u(x) = (y); x D, y S,
(7.38)
unde este o funct ie continua data denit a pe S.
Problema astfel formulata este cunoscuta sub numele prima problema la limita fundamentala sau problema
Dirichlet.
Problema Neumann consta n determinarea unei funct ii u(x), armonica pe domeniul D IE
n
, pentru care
sunt date valorile derivatei sale dupa direct ia versorului n al normalei exterioare
_
u
n
_
(x) = (x); x S, (7.39)
n toate punctele x apart inand frontierei S a domeniului D, n care normala n(x) este continua. Funct ia (x)
este considerata cunoscuta, data si este o funct ie continua.
Problema Neumann pentru ecuat ia lui Laplace este cunoescuta si sub numele de a doua problema la limit a
sau a doua problema fundamentala .
Aceste doua probleme, referinduse la un domeniu marginit, se numesc probleme interioare. Urmatoarele
probleme, referitoare la domenii nemarginite, se numesc probleme exterioare .
Fie D un domeniu nemarginit si S frontiera sa formata din una sau mai multe suprafet e cu normala n(x)
continua pe port iuni. Dam ca exemplu urmatoarele domenii nemarginite din IE
3
, spat iul an asociat spat iului
liniar R
3
, n care sa ales reperul cartezian ortogonal Oxyz :
D
1
= (x, y, z) R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
> R
2
, R > 0;
D
2
= (x, y, z) R
3
[ z > 0;
D
3
= (x, y, z) R
3
[ x
2
+y
2
> R
2
, z > 0, R > 0;
D
4
= (x, y, z) R
3
[ (x 2)
2
+y
2
> 1, x > 0.
Mult imea D
1
reprezinta exteriorul bilei nchise cu centrul n origine de raza R si este o mult ime deschisa, conexa,
dar nemarginita. Domeniul D
2
este semispat iul superior. Mult imea D
3
este semispat iul superior din care sa
nlaturat jumatatea superioara din cilindrul circular nchis, de raza R, cu axa de rotat ie axa Oz. Ultima mult ime
este situata n semispat iul x > 0 dar si n exteriorul cilindrului cu generatoarele paralele cu Oz, avand curba
directoare cercul de raza 1 si centrul n punctul C(2, 0, 0) situat n planul Oxy. Domeniile D
2
, D
3
si D
4
sunt
de asemeni nemarginite.
Problema lui Dirichlet pentru un domeniu nemarginit D IE
n
este urmatoarea: sa se determine o funct ie
u(x), armonica pe D, cu urmatoarele condit ii:
u(x) = (x), x S; lim
x
u(x) = 0,
unde (x) este o funct ie data, denita pe frontiera S a domeniului D.
Problema Neumann pentru un domeniu nemarginit D IE
n
consta n determinarea unei funct ii u(x),
armonica pe D, date ind valorile derivatei
u
n
(x) n toate punctele x S n care n este continua, iar
lim
x
u(x) = 0.
Teorema 7.6.1. Solut ia problemei Dirichlet este unica, at at n cazul domeniilor marginite cat si n cazul
domeniilor nemarginite.
Solut ia problemei Neumann pentru domenii marginite este determinata n afara unei constante aditive.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 145

In cazul domeniilor nemarginite, solut ia u(x) a problemei Neumann care satisface condit iile suplimentare
[u(x)[
C
|x|

, max
_

u
x
1
(x)

u
x
2
(x)

, ...,

u
x
n
(x)

K
|x|
1+
, |x| > R
0
,
unde C, K, R
0
, sunt constante strict pozitive date si >
n 2
2
, este unica.
Demonstrat ie. Sa presupunem ca exista doua solut ii ale problemei Dirichlet, u
1
(x) si u
2
(x)

2
u
1
(x) = 0,
2
u
2
(x) = 0, pe D,
u
1
(x) = (x), u
2
(x) = (x), x S.
Diferent a lor u(x) = u
1
(x) u
2
(x) va o funct ie armonica pe D, nula pe frontiera S.

In plus, n cazul cand D
este domeniu nemarginit
lim
x
u(x) = 0.

In aceste condit ii, funct ia u(x) este nula pe D.



Intr-adevar, daca ar lua valori strict pozitive n puncte ale
domeniului D, ar rezulta ca u(x) ar lua valoarea sa maxima ntrun punct din D, fapt care contrazice Teorema
7.5.1. Pentru motive similare, u(x) nu poate lua valori strict negative pe D. Cum u(x) = 0 pe D, rezulta
u
1
(x) = u
2
(x) si unicitatea solut iei problemei Dirichlet este dovedita.
Sa consideram acum problema Neumann pentru un domeniu marginit D de frontiera S. Presupunem ca
admite doua solut ii u
1
(x) si u
2
(x). Diferent a lor u(x) = u
1
(x) u
2
(x) este funct ie armonica pe D si
u
n
= 0,
pe S. Din (7.12), n care punem u = v, rezulta
_
D
|(u)(x)|
2
d
x
= 0. Funct ia u(x) este de clasa C
2
(D), deci
F(x) = |(u)(x)|
2
este continua si pozitiva pe D. Sa presupunem ca exista x
0
D pentru care F(x
0
) > 0.
Datorita continuitat ii, exista o vecinatate V
0
D a punctului x
0
pe care F ia valori strict pozitive, deci
_
V0
F(x)d
x
> 0. Rezulta ca
_
D
|(u)(x)|
2
d
x
=
_
V0
F(x)d
x
> 0, care contrazice egalitatea de mai sus. Prin
urmare, F(x) = 0, x D. Deci, n toate punctele domeniului D,
_
u
x
1
_
2
+
_
u
x
2
_
2
+... +
_
u
x
n
_
2
= 0.
Aceasta egalitate are loc daca
u
x
1
=
u
x
2
= ... =
u
x
n
= 0 n orice punct x al domeniului D, deci u(x) se
reduce la o constanta pe D, adica cele doua solut ii u
1
(x) si u
2
(x) difera printro constanta.

In cazul cand domeniul D este nemarginit, presupunand ca u(x) verica inegalitat ile din enunt ul Teoremei
7.6.1, consideram o sfera cu centrul n originea reperului si de raza a > R
0
. Fie B
a
bila care are frontiera S.
Notam D
a
= DB
a
. Frontiera domeniului D
a
este formata din o parte a frontierei S pe care o notam cu S

si
o parte a sferei pe care o notam cu

. Evident, este posibil ca =

sau S = S

.
Sa presupunem ca exista doua solut ii u
1
(x) si u
2
(x) ale problemei Neumann pentru domeniul D nemarginit,
vericand condit iile suplimentare. Diferent a lor u(x) = u
1
(x) u
2
(x) este funct ie armonica pe D cu
u
n
= 0,
pe S.

In plus, pentru |x| > R
0
avem
[u(x)[
C
|x|

, max
_

u
x
1
(x)

u
x
2
(x)

, ...,

u
x
n
(x)

K
|x|
1+
. (7.40)
Prin urmare, u(x) este funct ie armonica pe D
a
,
u
n
= 0, pe S

iar pe

sunt satisfacute condit iile (7.40), cu


|x| = a.
Sa scriem formula (7.12) pentru u = v si domeniul D
a
,
_
S

u(x)
u
n
(x)d
y
+
_

u(x)
u
n
(x)d
y
=
_
Da
|(u)(x)|
2
d
x
. (7.41)
146 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Deoarece
u
n
= 0, pe S

, prima integral a din (7.41) este nula. Evaluam a doua integrala t inand seama de
condit iile (7.40). Avem

u
n

= [(u) n[ |(u)(x)|

u
x
1

u
x
2

+... +

u
x
n

,
deci

u(y)
u
n
(y)d
y

[u(y)[

u
n
(y)

d
y

2C
a


6K
a
1+
_

d
y
.
Ultima integrala, ind aria unei port iuni din sfera , este mai mica decat
n
a
n1
, deci

u(y)
u
n
(y)d
y


12CK
a
2+2n
.
Prin ipoteza, >
n 2
2
si pentru a sucient de mare, membrul doi al acestei inegalitat i este mai mic decat
orice > 0 dat. Revenind la egalitatea (7.41) rezulta ca pentru > 0 exista () > 0, astfel ncat pentru orice
a > (),
_
Da
|(u)(x)|
2
d
x
< ,
fapt care este posibil, numai daca

u
x
1

u
x
2

= ... =

u
x
n

= 0 pe D
a
pentru orice a > (). Deci u(x)
se reduce la o constanta pe D. T inand seama ca lim
x
u(x) = 0, rezulta u(x) = 0 pe D, deci u
1
(x) = u
2
(x) si
unicitatea solut iei este dovedita. q.e.d.
7.7 Funct ia lui Greeen a problemei Dirichlet pentru ecuat ia lui
Laplace
Denit ia 7.7.1. Prin funct ie Greeen a problemei Dirichlet pentru ecuat ia lui Laplace ntrun domeniu
D R
n
se nt elege funct ia G(x, y)depinzand de punctele x DS si y DS care are urm atoarele proprietat i:
(1) aceasta funct ie are forma
G(x, y) = E(x, y) +g(x, y), (7.42)
unde E(x, y) este solut ia fundamentala a ecuat iei lui Laplace n n dimensiuni, iar g(x, y) este o funct ie
armonica atat n raport cu variabila x D, cat si n raport cu variabila y D;
(2) cand punctul x sau y se aa pe frontiera S a domeniului D, este satisfacut a egalitatea
G(x, y) = 0. (7.43)
Este usor de vazut ca G(x, y) 0 peste tot n domeniul D.

Intr-adevar, sa notam prin D

acea parte a
domeniului D care se situeaza n afara bilei nchise |x y| , unde y D, de raza sucient de mica,
> 0. Deoarece lim
xy
G(x, y) = +, pentru sucient de mic, trebuie sa avem inegalitatea G(x, y) > 0,
cand |x y| < .

In consecint a, G(x, y) 0 pe frontiera domeniului D

si prin urmare, conform principiului


de extrem (Teorema 7.5.1), G(x, y) 0 pentru tot i x D

ceea ce face sa concluzionam ca G(x, y) 0


pretutindeni n D S.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 147
Teorema 7.7.1. Funct ia lui Green G(x, y) este simetrica n raport cu variabilele sale:
G(x, y) = G(y, x), x, y D.
Demonstrat ie. Pentru a demonstra aceast a proprietate, sa includem punctele x si yn bilelenchise d : |zx|
si d

: |z y| de raza > 0, sucient de mica. Partea din afara celor doua bile va notata cu D

.
Funct iile v(z) = G(z, y) si u(z) = G(z, x) sunt armonice n interiorul domeniului D situat n exteriorul
bilelor d si d

. Aplicand formula (7.13) domeniului D

obt inem egalitatea


_
S
_
G(z, y)
G(z, x)
n
z
G(z, x)
G(z, y)
n
z
_
dS
z
=
_
C
_
G(z, y)
G(z, x)
n
z
G(z, x)
G(z, y)
n
z
_
dS
z
+
+
_
C

_
G(z, y)
G(z, x)
n
z
G(z, x)
G(z, y)
n
z
_
dS
z
,
unde n
z
denota normala unitara exterioar a n puncte z apart inand atat lui S cat si sferelor C : |z x| = si
C

: |z y| = .

In baza Denit iei 7.7.1, G(z, x) = G(z, y) = 0, z S, astfel ca ultima formula se rescrie n forma
_
C
_
G(z, y)
G(z, x)
n
z
G(z, x)
G(z, y)
n
z
_
dS
z
=
_
C

_
G(z, x)
G(z, y)
n
z
G(z, y)
G(z, x)
n
z
_
dS
z
.

In nal, folosind relat iile:


G(z, x) = E(z, x) +g(z, x); G(z, y) = E(z, y) +g(z, y),
unde g(z, x) si g(z, y) sunt funct ii armonice, prin trecere la limta pentru 0, obt inem egalitatea G(x, y) =
G(y, x), pe care trebuia sa o demonstram. q.e.d.
Acum, e ca u(x) din formula de reprezentare integrala (7.28) este solut ia problemei Dirichlet pentru ecuat ia
lui Laplace si sa nlocuimn (7.28) pe E(x, y) cu G(x, y). Atunci, repetarea argumentelor din obt inerea formulei
(7.28) si aplicarea lui (7.42) si (7.43) conduce la formula
u(x) =
1

n
_
S
G(x, y)
n
y
(y)dS

, (7.44)
unde este o funct ie reala continua data.
Cand funct ia lui Green este cunoscuta, formula (7.44) exprima solut ia problemei Dirichlet pentru ecuat ia
lui Laplace n urmatorul mod: sa se determine funct ia u(x), armonica n D, continua pe DS si care satisface
condit ia la limita
lim
xx0
u(x) = (x
0
); x D, x
0
S.
(7.45)
Faptul ca funct ia u(x) datan formula (7.44) este armonica rezulta din faptul ca funct ia G(x, y) este armonican
raport cu x pentru x ,= y. Totusi, faptul c a aceasta funct ie satisface condit ia la limita (7.45) cere o demonstrat ie
speciala.
7.8 Potent ialul de masa
Sa consideram expresia
u(x) =
_
D
E(x, y)(y)d
y
, (7.46)
148 Ion Craciun Gheorghe Barbu
unde D este un domeniu din IE
n
, E(x, y) este solut ia fundamentala introdusa n (7.5), iar (y) este o funct ie
denita pe domeniul D.
Funct ia (7.46) este o integrala depinzand de n parametri, coordonatele punctului x IE
n
.
Denit ia 7.8.1. Cand integrala din membrul drept al formulei (7.46) este convergenta, funct ia u(x) se numeste
potent ial al unei distribut ii ndimensionale de masa sau potent ial de masa cu densitatea de masa
sau densitatea de volum n domeniul D.

In cazul cand n = 3 pentru potent ialul de masa se foloseste denumirea de potent ial newtonian sau potent ial
de volum.
Daca n = 2 potent ialul de masa corespunzator poarta denumirea de potent ial logaritmic.
Avand n vedere expresia solut iei fundamentale n cazul n = 2, rezulta ca potent ialul logaritmic are expresia
u(x
1
, x
2
) =
_
D
(
1
,
2
) ln
1
r
d
1
d
2
, (7.47)
unde r =
_
(x
1

1
)
2
+ (x
2

2
)
2
este distant a euclidiana ntre punctele de coordonate (x
1
, x
2
) si (
1
,
2
).

In cele ce urmeaza vom presupune ca D este un domeniu marginit.


Deoarece solut ia fundamentala E(x, y) este o funct ie armonica pentru x ,= y, potent ialul de volum u(x) din
(7.46) este funct ie armonica pentru puncte x situate n afara mult imii D S, unde S este frontiera domeniului
D.

In plus, n cazul n > 2 funct ia u(x) tinde la zero pentru |x| .
Folosind teoria integralelor depinzand de parametri [8], se pot demonstra cu usurint a urmatoarele teoreme.
Teorema 7.8.1. Daca funct ia este continua si marginita n domeniul D, potent ialul de volum u(x) este o
funct ie continua care are derivate part iale de ordinul ntai, continue n IE
n
, exprimate de formulele
u
x
i
=
_
D

x
i
E(x, y)(y)d
y
(i = 1, 2, ..., n). (7.48)
Teorema 7.8.2. Daca densitatea de masa poseda derivate part iale de ordinul ntai, continue si marginite n
D, atunci potent ialul de volum (7.46) admite derivate part iale de ordinul al doilea n D.

In baza acestor teoreme, pentru x D se obt ine relat ia


(
2
u)(x) =
n
(x), (7.49)
care, n cazul n = 2, devine

2
u
x
2
1
(x
1
, x
2
) +

2
u
x
2
2
(x
1
, x
2
) = 2 (x
1
, x
2
). (7.50)

In baza formulelor (7.49) si (7.50) deducem ca funct ia denita de relat ia


u(x) =
1

n
_
D
G(x, y)f(y)d
y
, (7.51)
unde G(x, y) este funct ia lui Green a problemei Dirichlet pentru funct ii armonice n domeniul D, iar f(x) este
o funct ie marginita care are derivate part iale de ordinul ntai continue si marginite n D, este o solut ie regulata
a ecuat iei Poisson

2
u(x) = f(x), x D. (7.52)
De asemenea, se poate arata ca funct ia (7.51) satisface condit ia la limita omogena
lim
xx0
u(x) = 0, x D, x
0
S.
(7.53)
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 149
Astfel, daca funct ia lui Green G(x, y) este cunoscuta, potent ialul de volum u(x) determinat prin formula (7.51)
da solut ia, n domeniul D, pentru problema Dirichlet omogena (7.53) a ecuat iei Poisson (7.52).
Acum, n locul condit iei la limita omogena de tipul (7.53), sa consideram o condit ie la limita neomogena de
forma
lim
xx0
u(x) = (x
0
), x D, x
0
S.
(7.54)
Daca v(x) este o funct ie armonica n D care satisface condit ia la limita (7.54), adica
lim
xx0
v(x) = (x
0
), x D, x
0
S
si daca u(x) este solut ia cautata a problemei Dirichlet neomogene (7.54) pentru ecuat ia Poisson (7.52), atunci
diferent a u(x) v(x) = w(x) este o solut ie regulata a ecuat iei

2
w(x) = f(x), x D
care satisface condit ia la limita omogena
lim
xx0
w(x) = 0, x D, x
0
S.
(7.55)
Prin urmare, problema determinarii solut iei u(x) a problemei Dirichlet neomogene (7.54) pentru ecuat ia
Poisson (7.52) se reduce la determinarea solut iei w(x) ale aceleiasi ecuat ii care nsa satisface condit ia la limita
omogena (7.55).
7.9 Potent ialii de simplu strat si dublu strat
Pe langa potent ialul de masa, prezentat n paragraful precedent, formulele de reprezentare integrala (7.18),
(7.26) si (7.28) introduc n studiu alte doua integrale care depind de parametri, calculate pe hipersuprafet e
(n 1)dimensionale din IE
n
, de forma:
u(x) =
1

n
_
D
E(x, y)(y)d
y
; (7.56)
u(x) =
1

n
_
D
(y)
E(x, y)
n
y
d
y
, (7.57)
denumite respectiv potent ial de simplu strat si potent ial de dublu strat.

In cazul n = 2, potent ialul de simplu strat are expresia


u(x) =
1
2
_
C
(y) ln
1
|x y|
ds
y
, (7.58)
unde C este o curba Jordan, simpla si nchisa, care are curbura continua, ds
y
este elementul de arc al curbei,
iar este o funct ie de dou a ori continuu diferent iabila, numita densitate de potent ial . Curba C este frontiera
unui domeniu marginit D IE
n
.
Observand ca (7.58) se poate scrie n forma alternativa
u(x) =
ln|x|
2
_
C
(y)ds
y
+
1
2
_
C
ln
|x|
|x y|
(y)ds
y
, (7.59)
deducem ca lim
x
u(x) = 0 numai atunci cand este ndeplinita condit ia
_
C
(y)ds
y
= 0.
150 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Potent ialul de dublu strat n plan are forma
u(x) =
1
2
_
C
(y)

n
y
ln|x y|ds
y
. (7.60)
Desigur, potent ialul de masa n cazul a doua dimensiuni este
u(x) =
1
2
_
D
(y) ln
1
|x y|
dy
1
dy
2
, (7.61)
unde dy
1
dy
2
este elementul de arie n plan.
Denumirile date acestor integrale depinzand de parametri justica o alta interpretare a formulelor integrale
ale unei funct ii de clasa C
1
si C
2
, sau a unei funct ii armonice, si anume formule de reprezentare prin potent iali
.
Daca n = 3, t inand cont de forma solut iei fundamentale si de faptul ca n acest caz aria sferei unitate este
4, rezulta c a potent ialii de simplu strat, de strat dublu si de masa au respectiv expresiile
u(x) =
1
4
_
S
(y)
r
d
y
, (7.62)
u(x) =
1
4
_
S
(y)

n
y
_
1
r
_
d
y
, (7.63)
u(x) =
1
4
_
D
(y)
r
dy
1
dy
2
dy
3
, (7.64)
unde S este o suprafat a simpla, nchisa, care margineste domeniul D , d
y
este elementul de arie n punctul
y = (y
1
, y
2
, y
3
) al suprafet ei S, dy
1
dy
2
dy
3
este elementul de volum n spat iul tridimensional, iar r este distant a
euclidiana dintre punctele x = (x
1
, x
2
, x
3
) si y, adica r =
_
(x
1
y
1
)
2
+ (x
2
y
2
)
2
+ (x
3
y
3
)
2
.
Integralele care denesc potent ialul de volum si potent ialii de simplu si dublu strat care apar n formulele
de reprezentare sunt improprii, deoarece integranzii respectivi sunt funct ii discontinue. Pentru convergent a lor
nsa se poate aplica Lema 7.3.1, t inand evident cont ca dimensiunea varietat ii D este n 1. Atat n aceasta
lema cat si n toate formulele care cont in integrale improprii de acest tip, integralele se nt eleg n sensul valorii
principale Cauchy , adica vom scrie
_
D
|x y|

f(y)d
y
= lim
0
_
D\B(x,)
|x y|

f(y)d
y
,
unde B(x, ) este bila de raza > 0 cu centrul n punctul x. Folosind proprietat ile solut iei fundamentale E(x, y),
deducem ca ecare din potent ialii (7.56) si (7.57) este funct ie armonica n ntreg spat iul an IE
n
, cu except ia
punctelor apart inand suprafet ei S, si tinde la zero pentru |x| .
Domeniul D si complementara acestuia n raport cu ntreg spat iu IE
n
vor notate prin D
+
si respectiv D

.
Se poate demonstra ca potent ialul de dublu strat sufera un salt la traversarea frontierei S a domeniului D,
atat dinspre D
+
cat si dinspre D

. De exemplu, n cazul planului, relat iile de salt sunt [4][p. 79]:


u
+
(x
0
) u(x
0
) =
1
2
(x
0
); (7.65)
u

(x
0
) u(x
0
) =
1
2
(x
0
), (7.66)
unde u
+
(x
0
) si u

(x
0
) sunt limitele dinspre D
+
, respectiv D

, a potent ialului de dublu strat (7.60), atunci


cand x x
0
C.
Cu aceste pregatiri, suntem n masur a sa construim solut ia u(x) a problemei Dirichlet pentru ecuat ia lui
Laplace n domeniul D
+
IE
n
cu condit ia la limita (pe frontiera)
u
+
(x
0
) = g(x
0
), (7.67)
sub presupunerea ca curbura curbei C si funct ia data g(x
0
) sunt continue. Aceasta solut ie se cauta n forma
potent ialului de dublu strat (7.60), cu precizarea ca, pentru moment, densitatea de potent ial (y) este funct ie
necunoscuta.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 151
Se demonstreaza mai ntai ca formula (7.60) care exprima potent ialul de dublu strat n plan, are sens si
pentru x = x
0
. Pentru aceasta, se introduce funct ia K(s, t), de variabilele s si t, abscisele curbilinii (lungimile
de arc) ale punctelor x
0
si y de pe curba C, prin relat ia
K(s, t) =

n
y
ln|y x
0
|
si se arata c a
K(s, t) =
1
|y x
0
|
2
2

i=1
(y
i
x
0
i
)
y
i
n
y
=
cos
|y x
0
|
=

t
(s, t), (7.68)
unde
cos =
(y x
0
) n
y
|y x
0
|
si
(s, t) = arctan
y
2
x
0
2
y
1
x
0
1
.
Se poate vedea usor [4][p. 76] ca K(s, t) este o funct ie continua de s si t si ca
lim
t0
K(s, t) =
K(s)
2
,
unde K(s) este curbura curbei C n punctul x
0
al ei.
Din continuitatea funct iei K(s) rezult a ca expresia
u(x) =
1
2
_
C
cos
|y x
0
|
(y)ds
y
. (7.69)
a potent ialului de dublu strat (7.60) are sens pentru x
0
C si ca u(x) este funct ie continua pe C, n ecare
punct x
0
C.

In conformitate cu (7.68), (7.69) si (7.67), pentru ca funct ia u(x) exprimata prin formula (7.60) (aceasta
funct ie este armonica n domeniul D
+
) sa satisfaca condit ia la limita (7.67), trebuie sa aiba loc egalitatea
(s) +
_
C
K(s, t)(t)dt = 2g(s). (7.70)
Egalitatea (7.70) este o ecuat ie integrala Fredholm liniara, de tipul al doilea , n raport cu funct ia necunoscuta
.
Prin urmare, problema Dirichlet pentru ecuat ia lui Laplace se reduce la ecuat ia integrala (7.70).

In [4][p. 228] se demonstreaza ca ecuat ia integrala (7.70) are o singura solut ie . Aceasta nseamna ca
potent ialul de dublu strat (7.60) cu densitatea satisfacand ecuat ia integrala (7.70) este solut ia problemei
Dirichlet pentru ecuat ia lui Laplace cu condit ia pe frontiera (7.67).
Astfel, este lamurit a existent a solut iei acestei probleme.
Se poate demonstra [4][p. 82] ca atunci cand punctul x trece din domeniul D
+
spre domeniul D

, iar
trecerea se face printrun punct x
0
C, potent ialul de simplu strat (7.58) ramane continuu n timp ce derivata
sa normala
u
n
x
sufera salturile
_
u
n
x
_
+

u(x
0
)
n
x
0
=
1
2
(x
0
) (7.71)
si
_
u
n
x
_

u(x
0
)
n
x
0
=
1
2
(x
0
). (7.72)

In formulele (7.71) si (7.72) derivatele direct ionale


u(x
0
)
n
x
0
se exprima prin formula
u(x
0
)
n
x
0
=
1
2
_
C
(y x
0
) n
y
|y x
0
|
2
(y)ds
y
=
1
2
_
C
K

(s, t)(t)dt, (7.73)


152 Ion Craciun Gheorghe Barbu
unde
K

(s, t) =
1

s
arctan
y
2
x
0
2
y
1
x
0
1
(7.74)
este funct ie continua. Problema Neumann (numita de asemeni a doua problema cu valori la limita sau a doua
problema fundamentala) a teoriei funct iilor armonice se formuleazan felul urmator: sa se gaseasca funct ia u(x),
armonica n D
+
care sa e continua npreuna cu derivatele part iale de ordinul ntai n D
+
C si satisface con-
dit ia pe frontiera
_
u
n
_
+
= g(x
0
), x
0
C, (7.75)
unde g(x
0
) este o funct ie data denita n punctele curbei C.
Am aratat anterior ca daca u(x) si u
1
(x) sunt doua solut ii ale problemei Neumann, atunci ele difera printro
constanta, adica u(x) = u
1
(x) +C.
Prin urmare, daca u(x) este o solut ie a problemei Neumann, atunci aceeasi proprietate o are si funct ia
u(x) +C, unde C este o constanta reala oarecare.
Din Teorema 7.2.6, pentru ca problema Neumann cu condit ia la limita (7.75) sa aiba solut ie este necesar ca
_
C
g(s)ds = 0. (7.76)
Acum, avem toate condit iile ca sa rezolvam problema Neumann cu ajutorul potent ialului de simplu strat
(7.58) cu densitate necunoscuta . Folosind (7.71), (7.73) si (7.75), pentru determinarea funct iei obt inem
ecuat ia integrala Fredholm de tipul al doilea
(s) +
_
C
K

(s, t)(t)dt = 2g(s) (7.77)


a carui nucleu K

(s, t) se exprima prin formula (7.74).


Astfel, problema Neumann se reduce la ecuat ia integrala cu nucleu singular (7.77).
Se poate arata [4][p. 228] ca condit ia (7.76) este nu numai necesar a dar si sucienta pentru ca solut ia
problemei Neumann sa existe.
7.10 Problema Dirichlet interioara pentru cerc
Ne propunem sa determinam funct ia armonica u = u(x, y) n discul D cu centrul n origine si raza 1, cand se
da funct ia u pe frontiera C a acestuia.
Modelul matematic pentru aceasta problema la limita, denumita problema lui Dirichlet interioara pentru
cerc l constituie urmatoarele ecuat ii
_

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0, (x, y) D,
u(x, y) = h(x, y), (x, y) C = D,
(7.78)
unde D este domeniul denit de inegalitatea x
2
+ y
2
< 1 (discul de raza 1), iar C este cercul de ecuat ie
x
2
+y
2
= 1, deci cu centrul n originea reperului Oxy si raza 1.
Vom reformula aceasta problema la limita n coordonate polare, ceea ce revine la a efectua schimbarea de
variabile independente
_
x = r cos ,
y = r sin.
(7.79)
Laplacianul funct iei u, n doua dimensiuni, n coordonate polare, are expresia

2
u =

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= r
2

2
u
r
2
+r
u
r
+

2
u

2
, (7.80)
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 153
astfel ca, utilizand (7.79) si (7.80), problema la limita (7.78) devine
_
_
_
r
2

2
u
r
2
+r
u
r
+

2
u

2
= 0, (r, ) [0, 1) [0, 2],
u
|C
= f(), C = [0, 2],
(7.81)
unde sa efectuat notat ia f() = h(cos , sin).

In problema la limita reformulata n coordonate polare (7.81), noua funct ie necunoscuta a fost notata tot cu
u si este de fapt rezultatul compunerii funct iei u din (7.78) cu funct iile reale de variabilele reale r si , denite
prin relat iile (7.79). Prin urmare, n (7.81) avem ca u = u(r, ) este funct ia necunoscuta.
Pentru determinarea solut iei problemei la limita (7.81), utilizam metoda separarii variabilelor si deci cautam
solut ia ecuat iei (7.81)
1
n forma
u(r, ) = R(r) (). (7.82)
Impunand ca funct ia u din (7.82) sa satisfaca ecuat ia diferent iala (7.81)
1
, dupa separarea variabilelor, ob-
t inem ecuat ia
r
2
R

(r) +rR

(r)
R(r)
+

()
()
= 0,
care este echivalenta cu
r
2
R

(r) +rR

(r)
R(r)
=

()
()
= k, (7.83)
unde k este o constanta ale carei valori urmeaza sa e precizate. Obt inem astfel ecuat iile:
_

() +k() = 0;
r
2
R

(r) +rR

(r) kR(r) = 0.
(7.84)
Din condit ia naturala ca funct ia u din (7.78) sa e continua pe DC si sa admita derivate part iale de ordinul
doi continue pe D, rezulta ca R(r) trebuie sa e funct ie marginita pe compactul [0, 1].

In afara de aceasta, indca


domeniul D este un disc, trebuie sa e funct ie periodica de perioada 2, adica ( + 2) = (). Aceasta
condit ie de periodicitate a funct iei implica o anumita forma a constantei k si nu este greu de dovedit ca aceste
valori sunt k = n
2
, unde n IN. Prin urmare, ecuat ia (7.84)
1
are solut iile

n
() =
n
cos n +
n
sinn, n IN. (7.85)
Funct iile (7.85) se numesc funct ii proprii ale problemei la limita considerata, iar valorile lui k, adica k = n
2
,
unde n IN, se numesc valori proprii ale problemei.
Ecuat ia diferent iala (7.84)
2
este de tip Euler si cautand solut ii ale acesteia de forma
R(r) = r

,
constatam c a constanta reala trebuie s a e solut ia ecuat iei caracteristice

2
n
2
= 0,
care are desigur radacinile = n. Astfel, pentru n ,= 0 ecuat ia diferent iala (7.84)
2
are solut ia generala
R
n
(r) =
n
r
n
+
n
r
n
.
Pentru n = 0, ecuat ia corespunzatoare obt inuta din (7.84)
2
este rR

(r) + R

(r) = 0, care se mai poate scrie


(rR

(r))

= 0, sau rR

(r) =
0
. Ultima ecuat ie are solut ia R(r) =
0
lnr +
0
.

Insa, din condit ia de marginire a
funct iei R(r), deducem ca
n
= 0, pentru n IN. Prin urmare, ecuat ia (7.81)
1
are solut iile
u
n
(r, ) = r
n
(A
n
cos n +B
n
sinn), n IN

,
unde am notat
n

n
= A
n
si
n

n
= B
n
.
154 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Sa consideram acum seria de funct ii
u(r, ) =

n=0
u
n
(r, ) = A
0
+

n=1
r
n
(A
n
cos n +B
n
sinn). (7.86)
Funct ia u din (7.86) verica ecuat ia (7.81)
1
deoarece ecare termen verica acea ecuat ie. Determinam acum
constantele A
0
, A
n
, B
n
astfel ncat sa e ndeplinita condit ia la limita (7.81)
2
. Trebuie sa avem
A
0
+

n=1
(A
n
cos n +B
n
sinn) = f(), [0, 2].

In ipoteza c a funct ia f() se poate dezvolta n serie Fourier, pentru constante se obt ine valorile:
A
0
=
1
2
_
2
0
f()d; A
n
=
1

_
2
0
f() cos nd; B
n
=
1

_
2
0
f() sinnd.
Introducem aceste valori ale constantelor n (7.86) si obt inem relat ia
u(r, ) =
1
2
_
2
0
f()
_
1 + 2

n=1
r
n
(cos n cos n + sinn sinn)
_
d,
care se mai poate scrie n forma
u(r, ) =
1
2
_
2
0
f()
_
1 + 2

n=1
r
n
cos n( )
_
d. (7.87)
Suma seriei de sub integrala din relat ia (7.87) poate calculata pornind de la identitatea

n=1
r
n
cos n( ) +i

n=1
r
n
sinn( ) =

n=1
r
n
exp(in( )).
Ultima serie este convergenta pentru r < 1 si are suma
S =
r exp(i( ))
1 r exp(i( ))
=
r
exp(i( )) r
=
r
_
cos( ) r +i sin( )
_
1 2r cos ( ) +r
2
si prin urmare

n=1
r
n
cos n( ) =
r cos( ) r
2
1 2r cos ( ) +r
2
. (7.88)
Pentru a da o forma nala relat iei (7.87), mai trebuie calculata expresia
1 + 2

n=1
r
n
cos n( )
si pentru aceasta utilizam rezultatul (7.88). Gasim
1 + 2

n=1
r
n
cos n( ) =
1 r
2
1 2r cos ( ) +r
2
. (7.89)
Introduc and (7.89) n (7.87), obt inem solut ia problemei (7.81) n forma
u(r, ) =
1 r
2
2
_
2
0
f()d
1 2r cos ( ) +r
2
. (7.90)
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 155
Prin schimbarea lui r n r/R se obt ine solut ia problemei Dirichlet pentru cercul de raza R
u(r, ) =
R r
2
2
_
2
0
f()d
R
2
2Rr cos ( ) +r
2
. (7.91)
Fiecare din relat iile (7.90) si (7.91) este cunoscuta sub numele de formula lui Poisson.
Exercit iul 7.10.1. Sa se determine solut ia problemei Dirichlet pentru discul cu centrul n origine de raza 1 :
_

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0,
u(x, y) = y, pentru (x, y) R
2
, cu proprietatea x
2
+y
2
= 1.
(7.92)
Solut ie. Se trece la coordonate polare n plan si se utilizeaza formula lui Poisson (7.90) n care f() = sin,
deci
u(r, ) =
1 r
2
2
_
2
0
sin
1 2r cos ( ) +r
2
d. (7.93)

In integrala (7.93) efectuam schimbarea de variabila e


i
= exp(i) = z. Observam ntai ca daca parcurge
intervalul de integrare [0, 2], atunci z apart ine cercului [z[ = 1 avand centrul n origine si raza 1. T inand cont
apoi de formulele lui Euler
sin =
e
i
e
i
2i
, cos =
e
i
+e
i
2
si de substitut ia e
i
= z, gasim
sin =
z
2
1
2iz
, cos ( ) =
z
2
e
i
+e
i
2z
.
Diferent iind n relat ia e
i
= z, obt inem ie
i
d = dz, de unde deducem d =
dz
iz
. Folosind toate aceste rezultate
n integrala (7.93) gasim ca aceasta devine
u(r, ) =
1 r
2
4
_
|z|=1
z
2
1
z
_
re
i
z
2
(1 +r
2
)z +re
i
_dz.
Numitorul funct iei f(z) de sub semnul integralei are radacinile z
1
= 0, z
2
= re
i
si z
3
=
1
r
e
i
, nsa doar z
1
si z
2
se aa n interiorul cercului [z[ = 1. Punctele z
1
si z
2
sunt poli simpli pentru funct ia f(z).
Pentru calculul acestei integrale n complex se aplica teorema reziduurilor [2], [15][p. 251], deci
u(r, ) =
i(1 r
2
)
2
_
Rez[f(z), z
1
] + Rez[f(z), z
2
]
_
,
unde Rez[f(z), z
1
] si Rez[f(z), z
2
] sunt reziduurile funct iei f(z) n polii z
1
si respectiv z
2
, iar
f(z) =
z
2
1
z
_
re
i
z
2
(1 +r
2
)z +re
i
_.
Deoarece f(z) este catul polinoamelor
P(z) = z
2
1, Q(z) = z
_
re
i
z
2
(1 +r
2
)z +re
i
_
,
rezulta ca reziduurile funct iei f(z) n polii simpli z
1
si z
2
sunt
Rez[f(z), z
1
] =
P(z
1
)
Q

(z
1
)
, Rez[f(z), z
2
] =
P(z
2
)
Q

(z
2
)
.
156 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Prin urmare, reziduurile corespunzatoare sunt
Rez[f(z), z
1
] =
1
re
i
, Rez[f(z), z
2
] =
re
2i
1
r(r
2
1)e
i
,
suma lor ind
Rez[f(z), z
1
] + Rez[f(z), z
2
] =
r(e
2i
1)
(r
2
1)e
i
.
Aplicand teorema reziduurilor [15][p. 251], gasim
u(r, ) = i
r(e
2i
1)
2e
i
= r sin.
Revenind la variabilele x si y constatam ca solut ia problemei la limita (7.92) este u(x, y) = y.
Exercit iul 7.10.2. Sa se determine solut ia u = u(r, ) a problemei Dirichlet interioara pentru discul cu centrul
n origine de raza 3, stiind c a pe frontiera acestuia funct ia u satisface condit ia u(3, ) =

2
, unde [0, 2]. Sa
se calculeze valoarea n punctul M(1, /3) a solut iei.
Solut ie. Conform rezultatelor stabilite mai sus, solut ia problemei
_

_
r
2

2
u
r
2
+r
u
r
+

2
u

2
= 0, (r, ) [0, 3) [0, 2],
u(3, ) =

2
, [0, 2]
(7.94)
este de forma
u(r, ) =

n=0
r
n
(E
n
cos n +F
n
sinn), (7.95)
unde coecient ii se determina din condit ia la limita (7.94)
2
:
u(3, ) =

n=0
r
n
(E
n
cos n +F
n
sinn) =

2
. (7.96)
Ultima egalitate din (7.96) reprezinta dezvoltarea n serie Fourier a funct iei

2
, de perioada T = 2. Prin urmare,
coecient ii acestei dezvoltari trebuie sa e dat i de relat iile
_

_
E
0
=
1
2
_
2
0

2
d =

2
,
E
n
=
1
3
n

_
2
0

2
cos n d = 0,
F
n
=
1
3
n

_
2
0

2
sinn d =
1
n3
n
.
(7.97)
Din (7.95) si (7.97) rezulta ca solut ia cautata este
u(r, ) =

2

n=1
r
n
n3
n
sinn.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 157
Valoarea solut iei u(r, ) n punctul M de coordonate polare r = 1 si = /3 se determina simplu si gasim
u
_
1,

3
_
=

2

n=1
1
n3
n
sin
n
3
.
Exercit iul 7.10.3. Sa se determine solut ia u = u(r, ) a problemei lui Dirichlet pentru discul cu centrul n
origine si de raza 2, stiind ca pe frontiera acestuia funct ia u(r, ) satisface condit ia u(2, ) = 3 sin2 +
1
2
cos 2,
unde [0, 2].
Solut ie.

Intrucat se cere determinarea solut iei care sa depinda de coordonatele polare r si , vom considera
de la bun nceput ca ecuat ia lui Laplace este scrisa n aceste coordonate. Prin urmare, n discul de raza r = 2,
trebuie sa determinam acea solut ie a ecuat iei
r
2

2
u
r
2
+r
u
r
+

2
u

2
= 0
care sa satisfaca condit ia la limita u(2, ) = 3 sin2 +
1
2
cos 2, unde [0, 2].
Se aplica metoda separarii variabilelor, ceea ce nseamna ca se cauta solut ii de forma
u(r, ) = R(r)T()
care introduse n ecuat ia de mai sus, conduce la
R

T +
1
r
R

T +
1
r
2
RT

= 0.
Separand variabilele n ultima ecuat ie, avem
T

T
=
r
2
R

+rR

R
= .
Astfel, se obt in ecuat iile diferent iale ordinare de ordinul al doilea
_
T

+T = 0,
r
2
R

+rR

R = 0.
1
Din faptul ca funct ia u este periodica n variabila , rezulta ca si funct ia T() trebuie sa e periodica n ,
ceea ce nseamna ca ecuat ia diferent iala n T() trebuie sa aiba solut ii periodice. Rezulta:
= n
2
; T

+n
2
T = 0; r
2
R

+rR

n
2
R = 0; n = 0, 1, 2, ...
Solut iile periodice ale ecuat iei T

+n
2
T = 0 sunt de forma
T
n
() = A
n
cos n +B
n
sinn.
Pentru ecuat ia diferent iala r
2
R

+ rR

n
2
R = 0 se cauta solut ii de forma R(r) = r
t
. O astfel de funct ie
este solut ie daca t
2
r
2
= 0, ceea ce nseamna ca t = n si deci
R
n
(r) = C
n
r
n
+D
n
r
n
, n = 0, 1, 2, ...
Din condit ia ca R(r) sa e continua n originea r = 0, deducem ca D
n
= 0.
Daca introducem notat iile A
n
C
n
= E
n
si B
n
C
n
= F
n
, atunci avem ca
u
n
(r, ) = r
n
(E
n
cos n +F
n
sinn), n = 1, 2, ...
158 Ion Craciun Gheorghe Barbu
1
Folosind principiul superpozit iei [18] , rezulta ca solut ia generala n discul de raza r = 2 a ecuat iei lui Laplace
n coordonate polare este
u(r, ) =

n=1
r
n
(E
n
cos n +F
n
sinn).
Coecient ii E
n
si F
n
se determina din condit ia la limita, ceea ce nseamna ca

n=1
2
n
(E
n
cos n +F
n
sinn) = 3 sin2 +
1
2
cos 2, [0, 2],
de unde deducem ca singurii coecient i nenuli sunt E
2
si F
2
si acestia au valorile
E
2
=
1
8
, F
2
=
3
4
.
Prin urmare, solut ia problemei este
u(r, ) =
r
2
4
_
1
2
cos 2 + 3 sin2
_
.
Capitolul 8
Probleme si exercit ii propuse
8.1 Probleme propuse
Problema 8.1.1. Exista campuri vectoriale care sunt simultan solenoidale si irotat ionale?
Problema 8.1.2. Sa se arate ca egalitatea
f
1
x
+
f
2
y
+
f
3
z
= 0 constituie o condit ie necesara si sucienta
pentru compatibilitatea sistemului de ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai
_

_
w
y

v
z
= f
1
,
u
z

w
x
= f
2
,
v
x

u
y
= f
3
,
unde f
1
, f
2
, f
3
C
1
(D) sunt funct ii date pe domeniul simplu conex D R
3
.
Problema 8.1.3. Sa se ae care din campurile vectoriale admit un potent ial (scalar sau vectorial) si sa se
dtermine acest potent ial:
a) v = (x + 2y)i + (y 2x)j 2zk;
b) v = (xy az)i + (a
2
y
2
)j + (yz ax)k, a R

+
;
c) v = xi +y(y)j 2z(y)k, C
1
(R);
d) v = (y z)i + (x 1)j xk;
e) v = r
3
r, r
2
= x
2
+y
2
+z
2
, r = xi +yj +zk;
f) v =
_
1
y

z
x
2
_
i +
_
1
z

x
y
2
_
j +
_
1
x

y
z
2
_
k;
g) v = yzi +xzj +xyk.
159
160 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Problema 8.1.4. Sa se determine solut ia generala si solut ia problemei Cauchy respective n urmatoarele cazuri:
a) y(x + 2u)
u
x
(x +u)
2
u
y
+yu = 0, u(0, y) = y
2
;
b) xu
u
x
+yu
u
y
+xy = 0, u(x, 2) = x;
c) 2xu
u
x
+ 2yu
u
y
= u
2
x
2
y
2
, u(x, 1) = x;
d) x
u
x
y
u
y
+z
u
z
= u, u(1, y, z) = y +z;
e) xu
u
x
+yu
u
y
= x
2
+y
2
+u
2
, u(x, 1) = x
2
;
f) (x +e
x
)
u
x
+ (y +e
y
)
u
y
= u
2
e
x+y
;
g) xy
u
x
y
2
u
y
= x
2
, u(x, x
2
) = e
x
.
Problema 8.1.5. Sa se determine solut ia u = u(r, ) a problemei lui Dirichlet pentru discul cu centrul n
origine si raza 3 stiind ca pe frontiera acestuia este satisfacuta condit ia u(3, ) = 6 sin2, unde [0, 2].
8.2 Exercit ii propuse cu indicat ii si raspunsuri
Exercit iul 8.2.1. Sa se reduca la forma canonica ecuat ia cu derivate part iale de ordinul doi

2
u
x
2
4

2
u
xy
5

2
u
y
2
= 0.
Folosind rezultatul stabilit sa se determine solut ia generala a ecuat iei.
Indicat ie. Ecuat ia este de tip hiperbolic. Se efectueaza substitut ia
_
= y + 5x,
= y x.
Raspuns. Forma canonica a ecuat iei este

2
u

= 0, iar solut ia sa generala a este u(x, y) = f(y+5x)+g(yx),


unde f si g sunt funct ii reale de variabila reala de doua ori diferent iabile.
Exercit iul 8.2.2. Stabilit i tipul ecuat iei cu derivate part iale de ordinul al doilea
x
2

2
u
x
2
y
2

2
u
y
2
= 0
si apoi aducet io la forma canonica.
Indicat ie. Ecuat ia este de tip hiperbolic. Se va folosi substitut ia
_
_
_
=
x
y
,
= xy.
Raspuns.

2
u


1
2
u

= 0.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 161
Exercit iul 8.2.3. Specicat i tipul si apoi aducet i la forma canonica ecuat ia cu derivate part iale de ordinul al
doilea

2
u
x
2
+ 2 sinx

2
u
xy
(3 + cos
2
x)

2
u
y
2
y
u
y
= 0.
Indicat ie. Ecuat ia este de tip hiperbolic. Se efectueaza substitut ia
_
= cos x + 2x +y,
= cos x 2x +y.
Raspuns.

2
u

+
+

2
_
u

+
u

_
= 0.
Exercit iul 8.2.4. Cercetat i tipul ecuat iei cu derivate part iale de ordinul doi
tg
2
x

2
u
x
2
2ytg x

2
u
xy
+y
2

2
u
y
2
+ tg
3
x
u
x
= 0
si apoi gasit i expresia sa canonica.
Indicat ie. Ecuat ia este de tip parabolic. Se efectueaza substitut ia
_
= y sinx,
= y.
Raspuns.

2
u

2

2

2
u

= 0.
Exercit iul 8.2.5. Sa se stabileasca tipul ecuat iei
y
2

2
u
x
2
2xy

2
u
xy
+x
2

2
u
y
2
x
u
x
y
u
y
= 0
si apoi sa se determine o forma canonica a sa.
Indicat ie. Ecuat ia este de tip parabolic. Se efectueaza substitut ia
_
= x
2
+y
2
,
= x.
Raspuns.

2
u

2



2
u

= 0.
Exercit iul 8.2.6. Determinat i tipul ecuat iei

2
u
x
2
+y

2
u
y
2
+
1
2
u
y
= 0, y > 0
si apoi gasit ii forma canonica.
Indicat ie. Ecuat ia este de tip eliptic. Se efectueaza substitut ia
_
= 2

y,
= x.
Raspuns.

2
u

2
+

2
u

2
= 0.
162 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Exercit iul 8.2.7. Specicat i tipul si apoi aducet i la forma canonica ecuat ia cu derivate part iale de ordinul al
doilea

2
u
x
2
+x

2
u
y
2
= 0, cu x > 0.
Indicat ie. Ecuat ia este de tip eliptic. Se efectueaza substitut ia
_
_
_
= y,
=
2
3
x

x.
Raspuns.

2
u

2
+

2
u

2
+
1
3
u

= 0.
Exercit iul 8.2.8. Sa se aduca la forma canonica ecuat ia

2
u
x
2
+ 8

2
u
xy
+ 20

2
u
y
2
+
u
x
+ 4
u
y
= 0.
Indicat ie. Ecuat ia este de tip eliptic. Se va efectua substitut ia
_
= y 4x,
= 2x.
Raspuns.

2
u

2
+

2
u

2
+
1
2
u

= 0.
Exercit iul 8.2.9. Sa se integreze ecuat ia cu derivate part iale de ordinul al doilea
4x
2

2
u
x
2
y
2

2
u
y
2
+ 2x
u
x
= 0,
unde x > 0, iar y ,= 0.
Indicat ie. Ecuat ia este de tip hiperbolic. Se face substitut ia
_
_
_
=
x
y
2
,
= xy
2
.
Raspuns. Solut ia generala a ecuat iei este u(x, y) =
4
_
xy
2

_
x
y
2
_
+ (xy
2
), unde si sunt funct ii reale
arbitrare de doua ori derivabile.
Exercit iul 8.2.10. Sa se determine solut ia ecuat iei cu derivate part iale de ordinul doi

2
u
x
2
+ 2 cos x

2
u
xy
sin
2
x

2
u
y
2
sinx
u
y
= 0
care satisface condit iile u(x, sinx) = x
4
,
u
y
(x, sinx) = x.
Indicat ie. Ecuat ia este de tip hiperbolic. Utilizat i substitut ia
_
= x y + sinx,
= x y + sinx.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 163
Raspuns. u(x, y) =
1
2
_
(x +y sinx)
4
+ (x y + sinx)
4

+
1
4
_
(x y + sinx)
2
(x +y sinx)
2

.
Exercit iul 8.2.11. Studiat i ecuat ia cu derivate part iale de ordinul al doilea

2
u
x
2


2
u
y
2
+ 3
u
x
3
u
y
= e
x
.
Indicat ie. Ecuat ia este de tip hiperbolic. Se face substitut ia
_
= x +y,
= x y
Raspuns. u(x, y) = (x +y) +e
3y
(x y) +
e
x
4
.
Exercit iul 8.2.12. Sa se integreze ecuat ia

2
u
x
2

u
t
= 2 cos(3x 2t).
Indicat ie. Se cauta o solut ie particulara de forma u
p
(x, t) = a cos(3x 2t) +b sin(3x 2t).
Raspuns. u
p
(x, y) =
4
85
sin(3x 2y)
18
85
cos (3x 2y).
Exercit iul 8.2.13. Sa se dtermine solut ia generala a ecuat iei cu derivate part iale de ordinul al doilea
4x
2

2
u
x
2
y
2

2
u
y
2
+ 2x
u
x
= 2 3e
x
.
Indicat ie. Ecuat ia este de tip hiperbolic si se utilizeaza substitut ia
_
_
_
=
x
y
2
,
= xy
2
.
Raspuns. u(x, y) =
4
_
xy
2

_
x
y
2
_
+(xy
2
).
Exercit iul 8.2.14. Sa se ae solut ia generala a ecuat iei

2
u
x
2
+ 2

2
u
xy
+
u
x
+ 2
u
y
= 0.
Indicat ie. Ecuat ia este de tip parabolic si se face substitut ia
_
= y,
= y 2x.
Raspuns. u(x, y) = e
y
2 x
+(y) +(y 2x).
Exercit iul 8.2.15. Sa se ae solut ia generala a ecuat iei 4

2
u
x
2
4

2
u
xy
+

2
u
y
2
6
u
x
+ 3
u
y
4u = 2e
xy
.
164 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Indicat ie. Ecuat ia este de tip parabolic. Se va efectua substitut ia
_
= x + 2y,
= y.
Raspuns. u(x, y) = e
y
(x + 2y) +e
4y
(x + 2y)
1
2
e
xy
.
8.3 Probleme cu condit ii init iale si la limita
Exercit iul 8.3.1. Sa se determine solut ia ecuat iei

2
u
x
2

1
4

2
u
t
2
= 0 care satisface condit iile init iale
_

_
u(x, 0) = 3 sin
x
4
,
u
t
(x, 0) = 0
si condit ile la limita
_
u(0, t) = 0,
u(4, t) = 0.
Indicat ie. Este o problema la limita cu condit ii init iale pentru ecuat ia coardei vibrante nita si omogena.
Raspuns. u(x, t) = 3 sin
x
4
cos
t
2
.
Exercit iul 8.3.2. Sa se gaseasca solut ia ecuat iei a
2

2
u
x
2


2
u
t
2
= 0 care satisface condit iile init iale
u(x, 0) =
_

_
2h
l
x, 0 x
l
2
2h
l
(l x),
l
2
x l
,
u
t
(x, 0) = 0
si condit iile la limita u(0, t) = 0, u(l, t) = 0.
Indicat ie. Problema la limita cu condit ii init iale pentru ecuat ia coardei vibrante nita si omogena.
Raspuns. u(x, t) =
8h

k=0
(1)
k
(2k + 1)
2
sin
(2k + 1)
l
xcos
a(2k + 1)
l
t.
Exercit iul 8.3.3. Sa se ae solut ia ecuat iei a
2

2
u
x
2

u
t
= 0, 0 x l stiind ca
u(x, 0) = x
2
1, lim
t
u(x, t) = 0,
u
x
(0, t) = 0,
u
x
(l, t) = 0.
Capitolul 6Ecuat ii de tip parabolic 165
Indicat ie. Problema de propagare a caldurii ntro bara nita fara surse externe de ncalzire.
Raspuns. u(x, t) =
4l
2

k=0
(1)
k
k
2
_
cos
k
l
x
_
e

_
ak
l
_
2
t
.
Exercit iul 8.3.4. Sa se dtermine acea solut ie a ecuat iei

2
u
x
2
+ 2

2
u
xy
3

2
u
y
2
= 0 care satisface condit iile
init iale u(x, 0) = 3x
2
,
u
y
(x, 0) = 0.
Indicat ie. Se arata ca solut ia generala a ecuat iei este de forma
u(x, y) = f(x +y) +g(3x y),
unde f si g sunt funct ii reale de variabila reala de doua ori derivabile. Se gasesc apoi aceste funct ii impunand
condit iile din enunt .
Raspuns. u(x, y) = 3x
2
+y
2
.
Exercit iul 8.3.5. Sa se determine solut ia ecuat iei 2

2
u
x
2
7

2
u
xy
+ 5

2
u
y
2
= 0 cu condit iile init iale u(0, y) =
9y
3
,
u
x
(0, y) = y
2
.
Indicat ie. Ecuat ia este de tip hiperbolic. Se efectueaza substitut ia
_
= = 3x +y,
= = x + 2y
Raspuns. u(x, y) =
1
5
_
(3x +y)
2
(3x +y)
3
+
3
4
(x + 2y)
3

1
4
(x + 2y)
2

.
Exercit iul 8.3.6. Sa se ae solut ia ecuat iei

2
u
t
2
= 4

2
u
x
2
+tx, cu condit iile init iale
_
_
_
u(0, x) = x
2
,
u
t
(0, x) = x.
Indicat ie. Problema de propagare a undelor elastice ntro bara innita sub inuent a unei fort e externe.
Exercit iul 8.3.7. Sa se determine solut ia ecuat iei

2
u
t
2
=

2
u
x
2
+e
x
cu condit iile init iale
_
_
_
u(0, x) = sinx,
u
t
(0, x) = x + cos x.
Indicat ie. Problema de propagare a undelor elastice sub inuent a unei fort e externe stat ionare.
Raspuns. u(x, t) = 3 sinxcos t +xt e
x
+
1
2
(e
x+t
+e
xt
).
166 Ion Craciun Gheorghe Barbu
Exercit iul 8.3.8. Sa se determine solut ia ecuat iei
(1 x
2
)

2
u
x
2


2
u
y
2
x
u
x
= 0,
unde 0 < x < 1, care satisface condit iile init iale u(x, 0) = arcsinx,
u
y
(x, 0) = 1.
Indicat ie. Ecuat ia este de tip hiperbolic. Se efectueaza schimbarea
_
= arcsinx +y,
= arcsinx y
Raspuns. u(x, y) = arcsinx +y.
Exercit iul 8.3.9. Sa se determine solut ia generala si solut ia problemei Cauchy indicate n cazul ecuat iilor de
mai jos:
1.

2
u
x
2


2
u
xy
6

2
u
y
2
= 0, u(0, y) = f(y),
u
x
(0, y) = g(y);
2.

2
u
x
2
+ 4

2
u
xy
+ 4

2
u
y
2
= e
x
, u(0, y) = f(y),
u
x
(0, y) = g(y).
Indicat ie. Ambele ecuat ii sunt ecuat ii cu derivate part iale de ordinul al doilea, prima de tip hiperbolic, iar a
doua de tip paqrabolic.
Raspuns. 1. Solut ia generala este u(x, y) = (y 2x) +(y +3x), unde si sunt funct ii arbitrare de doua
ori derivabile pe R, iar solut ia problemei Cauchy respective este
u(x, y) =
1
5
_
3f(y 2x) + 2f(y + 3x)
_
+
1
5
_
y+2x
y2x
g(t)dt.
2. u(x, y) = (y 2x) +x(y 2x) +e
x
(solut ia generala);
u(x, y) = f(y 2x) +xg(y 2x) + 2xf

(y 2x) +e
x
x 1 (solut ia problemei Cauchy).
Index de not iuni
ncalzire, 126
sir ortogonal, 105
a doua
identitate integrala a lui Green, 67
problem a fundamentala, 144
problem a la limita, 144
a doua identitate a lui Green, 138
abscise curbilinii, 151
adsorbt ia poluantului, 111
ansamblu de integrale prime, 7
aria sferei unitate din IE
n
, 139
arie innitezimala, 107
asociatul unui sistem diferent ial, 19
banda semiinnita, 115
bara
innita n ambele sensuri, 123
izolata termic, 116
baza n nucleul operatorului liniar L, 14
caldura propagata instantaneu, 128
camp
conservativ de fort e, 60
electric, 72
gravitat ional, 60
magnetic, 72
potent ial, 60
scalar bidimensional, 41
scalar tridimensional, 41
solenoidal, 63
vectorial, 47
vectorial diferent iabil, 62
vectorial biscalar, 49
vectorial irotat ional, 65
vectorial lamelar, 65
campul vitezelor, 111
circulat ia unui vector pe o curba nchisa, 55
clasa
de funct ii C
1
(), 7
de funct ii C
2
(T), 112
coarda
elastica, 85
elastica innita, 88
innita, 85
coecient de
difuzivitate, 110
dispersie, 112
coecient de dispersie
longitudinala, 112
transversala, 112
coecientul
conductibilitat ii termice, 107
de difuzie moleculara, 111
combinat ie liniara, 20
concentrat ia
unei substant e, 110
unei substant e poluante, 111
unui poluant, 110, 111
condit ia
init iala, 13
lui Cauchy, 13
condit ie
init iala, 109
la limita omogena, 148
la limita, 109
la limita neomogena, 149
condit ii
esent iale, 110
init iale, 81
init iale ale unei coarde vibrante, 86
la limita, 85
mixte, 110
pe frontiera, 73
condit ii de
compatibilitate, 116
regularitate, 55
tip Cauchy, 110
tip Robin, 110
conductibilitatea mediului, 72
conductivitate hidraulica, 111
constanta
de difuzivitate, 112
dielectrica a mediului, 72
corp
izolat termic, 109
omogen, 108
cosinusurile directoare ale normalei la suprafat a, 56
curba
nchisa, 55, 149
n spat iul n dimensional R
n
, 6
caracteristica, 76
de nivel, 42
directoare a unei suprafet e cilindrice, 101
integrala, 6
167
168 Index de not iuni
Jordan, 149
neteda, 55
orientat a, 55
simpla, 149
curbura unei curbe plane, 150, 151
data init iala, 120
date init iale, 6
deformare, 100
a unui solid, 109
elastica, 109
densitate
de masa, 148
de potent ial, 149
de volum, 148
material a, 85
densitatea
fort ei de inert ie, 102
fort ei externe, 102
maselor electrice, 72
unui amestec, 111
dependent a continua de date, 114
dependent a, 6
deplasare, 85
derivata
dupa o direct ie, 42
unui camp scalar dupa direct ia s, 43
determinantul lui Wronski, 15
dezordine, 109
diametrul unei mult imi, 61
diferent e de permeabilitate, 110
diferent iala totala, 61
difuzie, 108
a caldurii, 71
moleculara, 110
termoelastica, 109
difuzivitate termica, 108
dispersia unui poluant, 111
dispersie, 110
distribut ia temperaturii, 123
divergent a unui camp vectorial, 62
domeniu simplu, 58
ecuat ia
coardei vibrante, 71
de miscare a unei membranei elastice, 102
diferent iala a lui Bessel, 104
lui Helmholtz, 103
lui Laplace, 66
n doua dimensiuni, 73
n trei dimensiuni, 73
lui Laplace n n dimensiuni, 133
lui Poisson
n doua dimensiuni, 73
n trei dimensiuni, 73
lui Poisson n n dimensiuni, 133
neomogena a coardei vibrante, 85
neomogena a propagarii undelor, 71
omogena a coardei vibrante, 85
propagarii caldurii, 108
propagarii undelor, 72
propagarii undelor elastice, 85
undelor, 71, 85
undelor unidimensionale, 85
ecuat ia propagarii
caldurii, 71
undelor cilindrice, 71
undelor sferice, 71, 72
ecuat ie
caracteristica, 76, 153
caracteristica a unui sistem diferent ial liniar si o-
mogen, 20
cu derivate part iale de ordinul ntai, 25
cu derivate part iale de ordinul ntai, liniara si o-
mogena, 25
cuasiliniara neomogena, 33
de echilibru, 101
diferent iala de tip Euler, 153
integrala cu nucleu singular, 152
integrala Fredholm liniara, de tipul al doilea, 151
omogena, 71
parabolica liniara, 112
ecuat ie de tip
eliptic, 76
hiperbolic, 76
parabolic, 76
ecuat iile
zicii matematice, 71
lui Maxwell, 72
element
orientat de suprafat a, 57
element de
arc al unei curbe, 149
arie, 107
arie n plan, 150
arie al sferei unitate, 138
arie al unei hipersuprafet e, 137
arie al unei hipersuprafet e netede, 134
volum, 137
elongat ia unei coarde, 85
emisfera unitate, 140
entropie, 109
existent a unei solut ii, 143
expresia carteziana a derivatei unui camp vectorial, 50
factor
oscilant, 106
oscilator, 103
perturbator, 122
familie
de curbe integrale, 26
familie de curbe integrale, 26
Index de not iuni 169
fenomene
din natura, 71
din societate, 71
electrodinamice, 72
electromagnetice n vid, 72
zice, 71
stat ionare, 73
fenomenul de
transfer de masa, 111
advect ie, 111
convect ie, 111
difuzie, 110
difuzie moleculara, 111
dispersie, 111
ltrat ia
gazelor prin medii poroase, 71
lichidelor prin medii poroase, 71
ux
advectiv, 111
de caldura, 107, 109
elementar, 57
fort e elastice interne, 101
forma
matriceala a unui sistem diferent ial liniar, 19
vectoriala a unui sistem diferent ial liniar, 11
forma canonica, 87
a unei ecu at ii de tip hiperbolic, 77
a unei ecuat ii cu derivate part iale de ordinul al
doilea, 76
a unei ecuat ii de tip eliptic, 82
a unei ecuat ii de tip parabolic, 79
formula de reprezentare integrala, 141
formula
lui dAlembert, 86, 88
lui Poisson, 155
formula integrala
a divergent ei, 67
GaussOstrogradski, 59
a gradientului, 67
a lui Stokes, 67
a rotorului, 67
formule
de calcul cu operatorul Hamilton, 65
de medie ale unei funct ii armonice, 142
de reprezentare integrala, 138
de reprezentare prin potent iali, 150
formulele lui Euler, 155
frontiera unui domeniu tridimensional, 68
funct ie vectoriala de variabila reala, 12
funct ia
n scara, 139
gamma a lui Euler, 139
lui Greeen a problemei Dirichlet pentru ecuat ia lui
Laplace, 146
lui Green pentru ecuat ia c

ldurii, 118
vectoriala identic nula, 12
funct ie
absolut integrabila, 129, 137
armonica, 66, 134
armonica n punctul de la innit, 136
Bessel de ordin si de spet a ntai, 104
Bessel de ordin si de spet a a doua, 104
de fort a, 60
reala de doua ori continuu diferent iabila, 149
scalara, 41
sumabila, 137
funct ii
de clasa C
1
, 138
de clasa C
2
, 138
de clasa C
2
(D), unde D IE
n
este un domeniu,
139
de clasa C
q
([a, b]), 12
necunoscute ale unui sistem diferent ial, 1
proprii, 153
vectoriale, 1
generatoarele unei suprafet e cilindrice, 101
gradientul unui camp scalar, 42, 44
hipersuprafat a
(n 1)dimensionala n IE
n
, 139
neteda, 134
neteda (n 1)dimensionala n IE
n
, 143
independent a funct ionala, 125
inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz, 62
integrala
curbilinie independenta de drum, 55
de linie, 55
de tip Poisson, 126
integrala improprie
convergenta, 127, 138
depinzand de parametri absolut si uniform conver-
genta n raport cu unul din parametri, 127
integrala prima
a unui sistem diferent ial, 7
a unui sistem caracteristic, 26
a unui sistem diferent ial pe o submult ime deschisa,
7
integrala
curbilinie, 55
GaussPoisson, 126
generala a unui sistem diferent ial, 7
Lebesgue, 137
Poisson, 126
integrale
curbilinii de spet a a doua, 55
improprii n sensul valorii principale Cauchy, 150
izotrop, 107
laplacian, 66
170 Index de not iuni
laplacianul
n n dimensiuni, 128
n coordonate polare n plan, 152
unei funct ii n n dimensiuni, 128
lege de propagare a caldurii, 128
legea lui Fourier, 107
legile lui Fick, 111
linie de camp, 48
lucru mecanic, 100
lucrul
mecanic al unei fort e externe, 100
mecanic al unei fort e, 55
marimea vectorului de pozit ie, 61
matrice
fundamentala a unui sistem diferent ial, 14
jacobiana a unei funct iii, 62
ortogonala, 135
matricea unitate, 135
mediu poros, 71
membrana
elastica, 100
xata elastic, 102
libera, 101
supusa pe contur unei fort e, 101
metoda
eliminarii, 4, 22
lui dAlembert, 86
lui Fourier, 86
lui Fourier de separare a variabilelor, 115
separarii variabilelor, 86, 116, 131, 153
valorilor si vectorilor proprii, 6, 21
variat iei constantelor a lui Lagrange, 18, 21
mod de racire a unei bare, 123
modele
geometrice, 111
geometricostatistice, 111
probabilistice, 111
mult ime nemarginita, 137
natura unui poluant, 111
nucleul unei ecuat ii ingtegrale, 152
numere
complexe, 12
reale, 12
operator diferent ial, 44
operatorul
lui Hamilton, 44
lui Hamilton n n dimensiuni, 133
lui Laplace, 66
nabla, 44
operatorul lui Laplace
n n dimensiuni, 133
n coordonate polare n plan, 103
n doua dimensiuni, 101
n trei dimensiuni, 72
oscilat ii
ale curentului electric ntrun conductor, 71
ale unei coarde, 71
ale unei coarde elastice, 85
fundamentale, 104
verticale, 85
permeabilitatea magnetica, 72
plan tangent ntrun punct al unei suprafet e, 49, 56
pol simplu, 155
poluare, 110
pondere, 105
porozitate, 111
potent ial
al unei distribut ii de masa, 148
de dublu strat, 149
de masa, 148
de simplu strat, 149
de volum, 148
logaritmic, 148
newtonian, 148
pozit ia
de echilibru a unei coarde elastice, 85
init iala a unei coarde elastice, 86
init iala a unei membrane elastice, 102
prima
identitate integrala a lui Green, 67
problema la limita fundamentala, 144
prima identitate integrala a lui Green, 138
principiul
de extrem al unei funct ii armonice, 142
de maxim, 123
lui Duhamel, 121
superpozit iei, 103, 117
problema
axialsimetrica, 106
Cauchy, 117
Cauchy pentru coarda vibranta, 86
corect pusa, 73
la limita cu condit ii init iale, 93, 95
problema de tip Cauchy, 73
problema
Cauchy pentru ecuat ia propagarii caldurii, 123
Cauchy pentru coarda vibranta innita, 88
Dirichlet, 144
Dirichlet interioara pentru cerc, 152
lui Cauchy, 32, 37
lui Cauchy a unui sistem diferent ial, 13
Neumann, 144
probleme
bine puse, 143
de tip Cauchy ale unui sistem diferent ial, 17
de tip difuzie, 108
exterioare, 144
incorect puse, 143
Index de not iuni 171
interioare, 144
puse impropriu, 143
procese din
natura, 71
societate, 71
produsul scalar standard, 44
propagarea
caldurii, 107
undelor elastice, 85, 109
punct init ial, 6
punctul de la innit, 136, 137
regim
de curgere, 111
termic de racire al barei, 126
termic pe frontiera, 109
relat ie
de compatibilitate, 40
de condit ie, 49
reprezentare integrala Fourier n cosinus, 125
reziduul unei funct ii complexe ntrun pol, 155
rezultanta fort elor exterioare, 85
rotorul unui camp vectorial, 64
scalari, 41
sens de parcurs al unei curbe, 55
serie
absolut si uniform convergenta, 116
de funct ii absolut si uniform convergenta, 117
Fourier, 154
Fourier de sinusuri, 116
serii Fourier, 86
sfera unitate, 138, 140
singularitate
de tip pol, 134
logaritmica, 134
sistem
caracteristic asociat unei ecuat ii cu derivate par-
t iale de ordinul ntai, 26
de n ecuat ii diferent iale ordinare de ordinul ntai
sub forma normala, 1
diferent ial neomogen, 11
diferent ial omogen, 11
diferent ial, 1
diferent ial liniar, 19
diferent ial liniar si omogen cu coecient i constant i,
19
diferent ial liniar, neomogen, 19
fundamental de solut ii, 14
omogen de ecuat ii diferent iale de ordinul ntai cu
coecient i constant i, 19
sistemul diferent ial al liniilor de camp, 48
solut ia generala
sub forma implicita a unui sistem diferent ial, 7
a ecuat iei cu derivate part iale liniare si omogena,
28
a unui sistem diferent ial, 17
sub forma explicita, 7
solut ie
a unui sistem de ecuat ii diferent iale, 12
elementara, 134
fundamentala, 134
generala a unui sistem diferent ial, 17
particulara, 95
regulata la innit, 136
stabila, 143
solut ii liniar independente, 13
spat iul an IE
n
, 67, 143
stabilitatea unei solut ii, 73
substant a
creata, 110
distrusa, 110
suprafat a
de camp, 48
de nivel, 42
integrala, 25
laterala izolata termic, 131
neteda, 56
sursa
de substant a poluanta, 111
interna de caldura, 116, 120
temperatura init iala, 109
temperatura, 107
tensiunea membranei, 100
teorema de
existent a a unei solut ii, 73
unicitate, 73
teorema
funct iilor denite implicit, 34
cresterilor nite, 17
divergent ei, 67
lui dAlembert, 86
lui Rouche, 28
reziduurilor, 155
termoelasticitate, 109
termoelasticitatea cuplata, 109
tortuozitate, 111
traiectorie a unui sistem diferent ial, 6
transformata Fourier, 88
transport
advectiv, 111
convectiv, 111
difuzional, 111
transpusa unei matrice, 135
unda de temperatura, 125
unde
acustice, 85
electromagnetice, 85
optice, 85
unicitatea unei solut ii, 143
172 Index de not iuni
valori proprii, 153
variat ie medie a unui camp scalar, 44
variabila
dependenta, 1
independenta, 1
vecinatate a punctului de la innit, 136
vector, 11
vectorul
de deplasare a lui Maxwell, 72
de pozit ie al unui punct, 61
densitat ii de curent generat de fort ele electrodi-
namice aplicate, 72
induct iei magnetice, 72
propriu corespunzator unei valori proprii, 21
tensiune ntro coarda elastica, 85
unitar al normalei exterioare, 136
versorul normalei ntrun punct al unei suprafet e, 56
vibrat ii
ale unei membrane, 71
ale unui gaz, 71
viteza
init iala a unei coarde elastice, 86
luminii, 72
viteze init iale, 102
wronskianul
solut iilor unui sistem de ecuat ii diferent iale, 20
unui sistem fundamental de solut ii, 15
Bibliograe
[1] Adams, R. A. Calculus. A complete Course, Fourth ed., AddisonWesley, 1999
[2] Barbu, Gh. Matematici speciale. Note de curs, Tipograa Universitat ii din Pitesti, 1992.
[3] Bermant, A. F., Aramanovich, I. G. Mathematical Analysis, A Brief Course for Engineering Students,
Mir Publishers, Moscow, 1986.
[4] Bitsadze, A. V. Equations of Mathematical Physics, Mir Publishers, Moscow, 1980.
[5] Borislav, C. si alt ii Matematici speciale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[6] Branzanescu, V., Stanasila, O. Matematici speciale. Teorie, exemple, aplicat ii, Editura ALL, Bucuresti,
1994.
[7] Bucur, Gh., Campu, E., Gaina, S. Culegere de probleme de calcul diferent ial si integral Vol. III, Editura
Tehnica, Bucuresti, 1967.
[8] Budak, B., M., Fomin, S., V. Multiple integrals, eld theory and series. An advanced course in Higher
Mathematics, Mir Publishers, Moscou, 1973.
[9] Chiorescu, Gh. Matematici speciale. Culegere de aplicat ii n mecanic a, Editura Gh. Asachi Iasi, 1995.
[10] Ciobanu, Gh., Chiorescu, Gh., Sava V. Capitole de matematici speciale, Rotaprint, Universitatea
Tehnica Gh. Asachi Iasi, Facultatea de Electronica si Telecomunicat ii, Catedra de Matematica, 1998.
[11] Crstici, B. (coordonator) Matematici speciale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[12] Craiu, M., Rosculet , M., N. Ecuat ii diferent iale aplicative. Probleme de ecuat ii cu derivate part iale de
ordinul I, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971.
[13] Craciun, I. Analiza matematica. Calcul diferent ial, www.mec.tuiasi.ro/studenti.html/download, Iasi
2011.
[14] Craciun, I. Analiza matematica. Calcul integral, Editura PIM, Iasi, 2007.
[15] Craciun, I. Capitole de matematici speciale, Editura PIM, Iasi, 2007.
[16] Courant, R., and Hilbert, D., Methods of Mathematical Physics, Vol. 1 and 2, New York: Wiley, 1953.
[17] Enescu, I., Sava, V. Matematici speciale, Institutul Politehnic Iasi, Facultatea de Mecanica, Rotaprint,
1981.
[18] Farlow, S. J. Partial dierential equations for scientists and engineers, Dover Publiications, Inc, New
York, 1993
[19] Gaina, S., Campu, E., Bucur, Gh. Culegere de probleme de calcul diferent ial si integral Vol. II, Editura
Tehnica, Bucuresti, 1966
[20] Haberman, R. Elementary Applied Partial Dierential Equations, with Fourier Series and Boundary
Value Problems, Second Edition, Englewood Clis, New Jersey: Prentice Hall, 1987.
[21] Jahnke, E. and Emde, F. Tables of Functions with Formulae and Curves. Stechert, 1941; Dover, 1945.
173
174 Ion Craciun Gheorghe Barbu
[22] Haimovici, A. Ecuat iile zicii matematice si elemente de calcul variat ional, Editura Didactica si Peda-
gogica, Bucuresti, 1966.
[23] Keks, W. Complemente de matematici cu aplicat ii n tehnica, Editura Tehnica, Bucuresti, 1981.
[24] King, A. C., Billingham, J., and Otto, S. R. Dierential Equations. Linear, Nonlinear, Ordinary,
Partial, Cambridge University Press, 2003.
[25] Mattheij, R.M. M., Rienstra, S. W., ten Thije Boonkkamp, J. H. M. Partial Dierential Equations:
Modeling, Analysis, Computation, Society for Industrial and Applied Mathematics, Philadelphia, 2005.
[26] Nicolescu, L., J., Stoka, M., I. Matematici pentru ingineri. Vol. I, Editura Tehnica, Bucuresti, 1969.
[27] Olariu, V., Prepelit a, V. Matematici speciale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1985.
[28] Olariu, V., Stanasila, T. Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale, Editura Tehnica, Bucuresti, 1982.
[29] Radu, C., Dragusin, C., Dragusin, L. Aplicat ii de algebra, geometrie si matematici speciale, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991.
[30] Radomir, I., Ovesea, H. Matematici speciale, Editura Albastra, Cluj Napoca, 2001.
[31] Rudner, V., Nicolescu, C. Probleme de matematici speciale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1982.
[32] Smirnov, V. Cours de mathematiques superieures, tome II,

Editions Mir Moscou, 1972.
[33] Smirnov, V. Cours de mathematiques superieures, tome III, Deuxi`eme partie,

Editions Mir, Moscou,
1972.
[34] Stanasila, T. Analiza complexa si calcul operat ional, Editura Universitat ii Politehnica din Bucuresti,
1985.
[35] Sabac, I. Gh. Matematici speciale, Vol. I, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[36] Sabac, I. Gh. Matematici speciale, Vol. II, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1965.
[37] Sabac, I. Gh., Cocarlan, P., Stanasil a, O., Topala, A. Matematici speciale, Vol. II, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1983.
[38] Teodorescu, N., Olariu, V. Ecuat iile zicii matematice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1970.
[39] Teodorescu, N., Olariu, V. Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale, Volumul II Ecuat ii cu derivate
part iale, Editura Tehnica, Bucuresti, 1979.
[40] Thomas, Jr., G. B., Finney, R. L. Calculus and Analytic Geometry, 7th Edition, AddisonWesley
Publishing Company, 1988.
[41] Trandar, R. Probleme de matematica pentru ingineri, Editura Tehnica, Bucuresti, 1977.