Sunteți pe pagina 1din 3

Noapte de decemvrie

Fiind scris in 1901, poemul incheie ciclul Noptilor, scrise dupa modelul oferit de suita de poeme cu acelasi titlu a poetului francez Alfred de Musset. Tematica, structura si forma poeziei se pare ca se conturasera in mintea autorului inca din 1 90 cand pu!licase poemul in proza Mecca si Mecca, o le"enda cu iz oriental, cu adanci implicatii filozofice si etice. Mecca si Mecca contine o para!ola dictata de inspiratia cu lim!a de foc intr#o noapte de decem!rie, cu "er si zapada, a unui poet sarac, si in dezacord cu lumea "uvernata de vanitate si aur. $n print ara!, Ali#!en# Mahomet#!en#%assan, primeste cu lim!a de moarte de la tatal sau, indemnul de a nu se a!ate niciodata de la calea cea dreapta. Acest principiu etic, este respectat cu sfintenie de tanarul print, care se hotaraste sa plece in pelerina& la Mecca, urmand sa stra!ata drumul drept peste imensa pustietate ara!a. 'pre aceeasi cetate sfanta musulmana pleaca si cersetorul (ocitan#!en#(ehlivan care prefera calea ocolita si ferita de razele solare uci"ase. )onvoiul piere in desert, iar printul are viziunea inselatoare a cetatii si i se pare, inainte de a muri, ca (ocitan patrunde prin poarta stralucita a Meccai pamantesti, pe cand el trece pra"ul Meccai ceresti. *de aici si semnificatia titlului+ )ontinutul prozei este supus restructurarilor, fiind adaptat intentiei artistice si nuantat cu sensuri sim!olice, su! titlul Noapte de decemvrie. Macedons,i construieste un poem pe tema "eniului intr#o maniera ori"inala, in care elementele romantice se impletesc cu preferinta sim!olista pentru cromatica si muzicalitate, intr#o structura armonioasa, simetrica, clasica. 'imetria lucrarii este data de doua secvente care descriu spatiul poetului, odaia, universul inspiratiei, al creatiei. Aceasta descriere apare la inceputul te-tului si este reluata in final, fapt care apropie cele doua momente. 'enzatia de ciclicitate nu ne duce cu "andul la repeta!ilitatea unui fenomen, tra"edia .mirului, ci la o forma posi!ila oricand a re#crearii unui alt univers al poeziei. Al!a odaie, fiind transfi"urata, do!andeste cu totul alte proportii. 'altul din cotidian in fantastic, din material in spiritual, dintr#o realitate in alta, se face firesc, prin mentionarea cromaticii, iar apoi prin transpunerea poetului in .mirul din /a"dad. Toate aceste transformari sunt mi&locite de motivul inspiratiei0 Arhan"hel de aur, cu tine ce#aduci1. $rmatoarea parte a poemului do!andeste o mai pronuntata tenta epica. $n sir de momente infatiseaza succesiv pe .mir in diversele ipostaze ale evolutiei sale sim!olice.

Mira&ul cetatii sfinte Mecca devine pentru printul rozului /a"dad o adevarata o!sesie. Autorul pune in antiteza fastul, frumusetea /a"dadului, cu pustia situata in zarea de flacari#departe. (e acelasi drum spre Mecca porneste si un drumet pocit, care este prezentat in antiteza cu .mirul. 2n vreme ce printul apare in poem ca un cumul de calitati0 . tanar, e farmec, e traznet, e zeu, drumetul este la cealalta e-trema0 Mai slut e ca iadul, zdrentos si pocit, 3%oit &alnic de !u!e, #de drum prafuit, 34iclean la privire, si sear!ad la fata. 2n concordanta cu infatisarile lor, drumurile celor doi sunt si ele diferite. )ersetorul stra!ate un drum ce coteste, iar printul ale"e calea cea dreapta. 2nsistenta autorului asupra epitetului dreapta devine aici nu numai un laitmotiv, ci un semnal care avertizeaza intrarea pe un drum ce nu poate avea decat un final tra"ic. )alea dreapta sta su! semnul focului si al san"elui, culoarea rosie sim!olizand viata, dar si patima dusa la e-trem. 2naintarea .mirului se face in ritm e-trem de dinamic, a"lomerarea de ver!e transmite incrancenarea eroului in ideea eroului de a a&un"e la cetatea visata. 'oseste si ziua in care printul ramane sin"ur, convoiul sau fiind devorat de pustia lacoma de vieti. A&uns in punctul ma-im al drumului sau, .mirul traieste impresia atin"erii idealului, apropierea de Mecca. 5ar visul sau semnifica sfarsitul unei e-istente tra"ice, inchinate unui ideal. 2n momentul transcederii in Mecca cereasca, .mirul il vede pe cersetor patrunzand pe portile Meccai pamantesti. Finalul poeziei descifreaza sim!olurile si sta!ileste le"atura intre conditia omului de "eniu si lumea incon&uratoare. .mirul ca si (rintul din 6evant di !alada lui 'tefan Au"ustin 5oinas Mistretul cu coltii de ar"int raman eternele sim!oluri ale omului superior, insetat de a!solut, si devenit victima propriului sau ideal. 7ertfa .mirului este similara cu "estul lui %8perion din poemul eminescian, de a renunta la nemurire in favoarea iu!irii. .roul poemului devine sim!olul credintei nestramutate in ideal, al capacitatii omului superior de a ramane ferm pe drumul ales. 6a randul ei, cetatea sfanta Mecca se incarca de semnificatiile sim!olice ale idealului. Nu are importanta daca printul atin"e sau nu punctul final al calatoriei sale9 scopul poemului este sa infatiseze etica omului de "eniu, atitudinea lui in relatia cu viata. 5rumul ocolit devine sim!olul eticii inferioare a omului comun, dispus la compromisuri. /o"atia semnificatiilor sim!olice concorda cu frumusetea lim!a&ului artistic. Acest lim!a& este, mai ales in partea a treia, metaforic, cu semnificatia usor decodifica!ila, de unde marea frecventa a definitiei poetice ca varianta a metaforei. *(ustia e#o mare aprinsa de soare+. Nu lipsesc enumeratiile

!o"ate si repetitiile ce sporesc o!sesia. .pitetele sunt, de cele mai multe ori, strans inrudite cu metafora9 in afara de epitetele ornante, plasticizante sau cromatice aparand si sinta"me ce surprind0 : tanara um!ra, orasul in roza idila. Macedons,i foloseste si fi"uri de stil mai rare, precum metonimia0 %an"iare#n tot locul #oteluri cumplite sau sinecdoca. : muzicalitate aparte este imprimata versurilor prin folosirea refrenului, ca si prin creditul artistic pe care il acorda poetul neolo"ismului0 "eniu, mit, monolit, demoni, ma"ic.