Mateiu Ion Caragiale

Domnia
Verzi-tulburi ochii-i gale revars pe sub gene Ispita ptima i doru-nveninat. E-nalt, cu pr galben, cu mersul legnat, n grelele-i veminte pind mre i-alene. Micrile-i sunt line, molatece, viclene, i dulcele-i grai curge duios i rsfat. Dar, cine-i cat-n fa se pierde sgetat De negrul arc ce-mbin trufaele-i sprincene. Muiat-n nestimate i-n horbote de fir, n mna-i - spelb floare de cear strvezie Ea poart pe subirea nfram nrmzie Ca un potir de snge un rou trandafir i, tot ca el, rnit n plin tineree, Tnjete, se-nfioar i moare de tristee