Mecanisme de localizare ale ARN-ului 1.

Transportul nucleocitoplasmatic -implica exportul transcriptilor printr-o anumita regiune a nucleului si localizarea in citoplasma din apropierea nucleului -acest mecanism este necesar pt localizarea ARN-urilor instabile si nu depinde de localizarea genelor in genom, ci de existenta unor secvente specifice de localizare in regiunile 3UTR a ARN (untranscripted region) Ex: ARN fushi taratzu de la Drosophila 2. Exportul din mitocondrii -in polul posterior al ovocitului de Drosophila exista o citoplasama bogata in mitocondrii si particule ribonucleoproteice denumite plasama polara -mitocondriile din aceasta plasma polara produc un ARNr mare care este eliberat in citoplasma si asociat cu granulele polare 3. Controlul spatial al stabilitatii ARN -este un mecanism simplu dar neeficient deoarece ARN localizat corespunzator este trandus in timp ce celula localizata necorespunzator este degradata -in cursul ovogenezei la Drosophila se produce o cantitate mare de ARN oskar care este distribuit in toata citoplasama ovocitelor -la polul posterior al ovocitelor ARN oskar este asociat cu granulele polare -dupa fecundare, doar ARN oskar incorporat in celulele polare va fi tradus restul ARN-ului va fi degradat 4. Ancorarea la componentele localizate anterior -in ovocitele de Drosophila s-a constatat ca ARN nanos este transportat in polul posterior al ovocitelor numai dupa localizarea ARN oskar -cele 2 ARN se asociaza in polul posterior al ovocitului 5. Transportul directionat -a fost demonstrat pentru ARN-ul proteinei bazice mielinice . -daca acest ARN este cuplat cu un fluorocrom si introdus intr-o oligodendrocita, in cultura, initial se formeaza particule fluorescente de 0.3 nanometrii perinuclear care incep sa migreze in prelungirile citoplasmatice -deplasarea acestui ARN se face prin intermediul microtbulilor 6. Trasnportul dintr-un tip celular in altul -este folosit foarte frecevnt la Drosophila unde majoritatea ARN sunt produse in celulele nutritive si transportate in ovocit pentru a fi localizate in regiuni distincte. -transportul se realizeaza prin intermediul microtubulilor ce formeaza o retea ce prezinta capetele +in celulele nutritive si capetele -impreuna cu MTOC (centrul de organizare al microtubulilor in ovocit -microtubulii trec de la o celula nutritiva la alta si din celulele nutritive in ovocit, prin canale intercelulare largi denumite canale inelare. Mecanisme de reglare a traducerii -reglarea traducerii permite celulei sa raspunda la stimuli mai rapid decat ar face-o prin transcrierea de novo -in general transcrierea ARN este blocata in cursul ovogenezei pentru a permite transportul si localizarea lor -aceste ARN-uri sunt traduse dupa fecundare -reglajul traducerii permite formarea unor gradienti proteici in momente optime ale dezvoltarii embrionare S-au descris 2 mecanisme principale de reglare a traducerii: -reglarea prin intermediul 5UTR -reglarea prin intermediul 3UTR Reglarea prin intermediul 5TR -majoritatea ARN_urilor folosesc pentru initierea traducerii modelul capatului 5 Etape: 1. in prima etapa se formeaza un complex ternar alcatuit din ARNt, GTP si al 2-lea factor de initiere al traducerii eIF2 (factor de initiere al traducerii la eucariote) -in paralel cele 2 subunitati ribozomale sunt disociate, subunitatea ribozomala mica fiind asociata cu cel de-al 3-lea factor de initiere al traducerii

2. formarea unui complex de preinitiere de 43S alcatuit din complexul ternar, subunitatea ribozomala mica si cel de-al 3-leafactor de initiere. 3. in prezenta celui de-al 4-lea tip de factor de initiere are loc formarea la capatul 5ARN a unui complex de preinitiere de 48S -cel de-al 4-lea tip de factor de initiere este alcatuit din mai multe subunitati: -o subunitate A care are activitate helicazica -o subunitate E care recunoaste capatul 5al ARN care contine formil-metil-guanosina -o subunitate G care interactioneaza cu complexul format din subunitatea ribosomala mica si factorul de initiere 3 -o subunitate B care stabilizeaza acest complex 4. in prezenta factorului de initiere 5, are loc hidroliza GTP-ului din complexul ternar; aici au loc 2 evenimente: eliberarea factorului de initiere si legarea subunitatii ribozomale mari -ribozomii scaneaza regiunae 5UTR a ARN pana gasesc un codon AUG intr-un contex favorabil -daca primul codon AUG gasit este prea aproape de capatul 5, scanarea continua pana se gaseste un codon AUG in context favorabil, sau unul din codonii CUG sau GUG, care pot fi folositi asincron pentru initierea traducerii. Abateri de la modelul de reglaj prin intermediul capatului 5UTR 1. Folosirea a 2 codoni AUG diferiti ex: pentru factorul de initiere CCAAT/EBP, in ficat exista 2 izoforme (LIP si LAP). Cand traducerea este initiata de primul codon AUG, se produce proteina LAP care are o structura completa. Cand traducerea este initiata de al 3-lea codon AUG se produce proteina LIP, ce are o structura incompleta si cu contine regiunae bazica de legare de ADN 2. Folosirea de codoni de initiere diferiti Ex: atunci cand initierea traducerii este realizata de ARN - int 2 , traducerea se realizeaza din codonul AUG, proteinele raman la nivelul reticulului endoplasmatic sau aparatului Golgi -daca initierea traducerii se realizeaza din codonul CUG, proteinele au capacitatea de a fi translocate in nucleu 3. Controlul intern al traducerii -depinde de elementele denumite situsuri de intrare a subunitatii ribozomale IRES (Internal Ribosome Entry Situs). Aceste elemente au fost descoperite initial la picornavirusuri. IRES-urile celulare sunt mai simple, au 5S nt si au fost identificate in ARN-urile de la Drosophila Ultrabithorax si Antennapedia Mecanisme de reglare a traducerii -reglarea traducerii permite celulei sa raspunda la stimuli mai rapid decat ar face-o prin transcrierea de novo 4. Un mecanism de reglare este reglarea prin regiunea 5 UTR - Interactia cu proteine - a fost evidentiata in cazul ARN-feritina implicat in stocarea Fe2+ -ARN feritina contine in regiunea 5UTR o serie de structuri secundare in forma de bucla denumite elemente de raspuns la Fe-IRE (iron responseve element); acestea sunt recunoscute de proteine specifice numite proteine reglatoare ferice - IRP (iron reglatory protein) aceste proteine oscileaza intre o stare activa lipsita de fier si una inactiva asociata cu fier. In cazul unei concentratii mari de fier, in celula, IRPurile sunt asociate cu fier sunt inactivate si in aceasta situatie ARN-ul feritina este tradus. In cazul in care in celula exista o concentratie scazuta de fier, IRP in absenta fierului devin inactive, se leaga de elementele IR din regiunea 5UTR a ARN feritina, blocand traducerea. Legarea proteinei IRP de elementele IRE blocheaza formarea complexului de preinitiere de 48 S la capatul 5al ARN Reglarea prin intermediul 3UTR -se realizeaza: - prin intermediul unor proteine -prin intermediul altor ARN-uri Al 2-lea mecanism de reglare este reglarea prin intermediul 3UTR si anume Reglajul prin intermediul unor proteine -a fost evidentiat in cazul ARN-ului receptorului transferinei. Acest ARN are in regiunea 3UTR o serie de elemente IRE din care un element prezinta o regiune bogata in A/U. care reprezinta un situs de

recunoastere pentru robonucleaza. In acest caz, cand in celula exista o concentratie crescuta de fier, IRP sunt inactivate, iar ARN-ul receptorului transferinic este recunoscut de ribonucleaze si este degradat. In cazul in care, in celula, exista o concentratie scazuta de fier, IRP lipsite de fier se leaga de elementele IRE, mascand situsurile de recunoastere pentru ribonucleaza, iar ARN este tradus. Reglajul prin intermediul altor ARN-uri -a fost evidentiata la Caenorhabditis elegans, unde s-a demonstrat ca ARN-ul lin-4 (linear 4) regleaza traducerea ARN-ului lin-14 -gena lin-4 formeaza initial o serie de transcripti precursori bicatenari de 70 nucleotide. Acestia sunt procesati de ribonucleaze in fragmente monocatenare de 21-23 nucleotide. 7 astfel de fragmente hibridizeaza cu 7 secvente complement din regiunea 3UTR a ARN lin-14, blocand traducerea acestui ARN in anumite momente de dezvoltare larvara. CONTROLUL GENIC AL DEZVOLTARII EMBRIONARE LA DROSOPHILA Dupa fecundare, zigotul de Drosophila sufera o serie de diviziuni mitotice ????? . In momentul in care nucleii formati in interiorul embrionului se deplaseaza la periferia acestuia, embrionul se afla in stadiul de blastoderm sincitial. Nucleii se divid in periplasma (citoplasma periferica) fara citokineza. Dupa un numar de diviziuni nucleare se formeaza o membrana plasmatica in jurul fiecarui nucleu stadiul de blastoderm celular. Gastrularea are loc dupa celularizare prin concentrarea celulei pe fata ventrala a masei de vitelus sub forma unei benzi celulare. Datorita alungirii posterioare a benzii celulare, ea este impartita intr-o serie de umflaturi denumite parasegmente. Parasegmentele impart embrionul in 14 regiuni distincte de-a lungul axei antero-posterioare. Parasegmentele au o existenta tranzitorie in embrion si sunt inlocuite in stadiul larvar cu segmente ce reprezinta tot unitati corporale repetitive. In cursul dezvoltarii embrionare la Drosophila sunt implicate 2 mari categorii de gene A. Gene necesare stabilirii segmentelor embrionare. B. Gene nesesare stabilirii identitatii segmentelor. A. Gene necesare stabilirii segmentelor embrionare. Controlul genic al segmentelor debuteaza inaintea stadiului de blastoderm celular 2:30 3:00 ore de la fecundare. Reglajul genic implica o cascada reglatorie in care produsii genici dintr-un grup influenteaza activitatea genelor din grupul urmator. Din aceasta categorie fac parte 2 tipuri de gene: -gene coordonatoare maternale -gene zigotice