Evaluarea prehensiunii

Evaluarea prehensiunii Prehensiunea este un gest precis, adaptat, constientizat sau reflex, care pe baza informatiilor instantanee extero si proprioceptive se automatizeaza prin repetare si determina coordonarea optima a minii pentru prindere sau apucare Dupa Littler mna este divizata in trei elemente de miscare: raza 1, policele, metacarpianul I si articulatiile dintre ele; metacarpianul I nu se articuleaza cu cel de-al doilea si astfel policele poate fi opus degetelor II-V; si muschii policelui. Raza 2, indexul, prin cei 7 muschi proprii poate fi mobilzat independent fata decelelalte trei degete; Raza 3 formata din degetele III-V si metacarpienele corespunzatoare.

 Razele 1 si 2 formeaza o unitate functiuonala pentru activitati de prehensiune fine, precise, la care participa n mica masura si degetul III. Legatura functionala dintre razele 1-3 asigura prehensiunea de forta. Ea este evidentiata de redoarea n extensie a inelarului , care face imposibila strngerea n pumn acelorlate degete.

Tipuri de prehensiune 1.Prehensiunea terminala se realizeaza ntre extremitatea pulpei policelui, aproape de unghie si extremitatea pulpei fiecarui deget, n particular a indexului. Este o prehensiune bidigitala fina, discriminatorie prin care sunt sesizate obiectele fine. Testul de eficacitate consta n apucarea unui ac sau a unui bat de chibrit asezat pe masa. Aceasta miscare necesita integritatea flexorului lung al policelui si al flexorului profund al degetului opus acestuia.

Prehensiunea subterminala se realizeaza ntre pulpa policelui si pulpa altui deget cnd este bidigitala sau pulpele a doua degete, cnd este tridigitala. Acest mod de prehensiune este mai des folosit n activitatile cotidiene si permite sesizarea unor obiecte mai groase care pot fi apucate cu doua sau trei degete, de obicei police, index si medius. Testul de eficacitate pentru priza bidigitala indexpolice consta n ncercarea de a smulge o foaie de hrtie tinuta ntre doua degete.

3.Prehensiunea subtermino-laterala se realizeaza ntre pulpa policelui si fata laterala a unui deget, mai frecvent indexul, ca si cum am numara banii, am prinde o farfurie sau am rasucii o cheie, motiv pentru care se mai numeste pensa de cheie.

 Acesta prehensiune bidigitala realizeaza o priza mai puternica dect precedenta , deoarece degetul opus policelui, n special indexul se sprijina pe celelalte degete si astfel adductorii policelui pot dezvolta o forta maxima. Se mai poate realiza si tridigital ntre pulpa policelui, indexului si fata laterala a mediusului; acesta priza este utilizata la scris , motiv pentru care se mai numeste pensa de scris.

 Prehensiunea polici digitopalmara este o prehensiune de forta realizata ntre palma si ultimele patru degete si police; se aplica n jurul unor obiecte grele si voluminoase. Cnd volumul obiectului este prea mare, policele nu poate realiza priza cu celelate degete, iar forta scade.

5.Prehensiunea prin opozitie digitopalmara opune palmei ultimele patru degete si permite sesizarea unor obiecte mai mici dect precedenta: mnuirea unui levier, apucarea volanului, agatarea de o bara, purtarea unui geamantan. Este mai rar folosita, deoarce priza se mentine greu.

6.Prehensiunea latero-laterala se realizeaza interdigital ntre fetele alaturate a doua degete, mai ales index si medius. Ex: mentinerea tigarii ntre degete. Este secundara, dar devine pretioasa n absenta policelui.