Sunteți pe pagina 1din 6

Indicatori functionali in natatie

Dezvoltarea umana reprezinta evolutia de la o treapta biologica si psiho-comportamentala mai simpla la o treapta superioara, mai complexa, prin diferentieri structural si functionale ale celulelor, tesuturilor si organelor, precum si diversificarea formelor de comportament si cresterea eficientei acestui comportament. Cresterea reprezinta sporirea dimensiunilor si volumului corpului, modificarea formelor corporale prin schimbarea raportului de marime intre diferitele segmente ale acestuia. Starea de bine fizic, mintal si social sanatatea populatiei este fenomen biologico-social complex, pentru a carei apreciere se recomanda o multitudine de indicatori. Exista indicatori directi, pozitivi care masoara starea de bine si indicatori indirecti care masoara alternarea starii de bine. Intre indicatorii directi ai sanatatii se inscribe dezvoltarea fizica a copiilor, cu atat mai justificat cu cat copiii si tinerii reprezinta un important segment populational. Societatea este ansamblul formelor collective de viata al oamenilor, al relatiilor dintre indivizi si grupuri sociale, al structurilor sociale de o functionalitate specifica asigurand cadrul de existent al indivizilor. Societatea are nevoie de indivizi sanatosi, apti pentru a munci, capabili sa se integreze sis a se adapteze conditiilor schimbatoare socio-istorice si de mediu. Inotul constituie in unul din mijloacele cele mai eficiente ale educatiei fizice deoarece rezolva cu prisosinta obiectivele pe care le propune aceasta disciplina: intarirea starii de sanatate; dezvoltarea fizica genereala; dezvoltarea calitatilor motrice generale si specifice; contribuie la educarea si formarea unor trasaturi positive de character si a unor calitati psihice;

Sanatatea, reprezinta deplina bunatate fizica, mentala si sociala a individului. Ea este considerate o stare de echilibru dynamic intre posibilitatile organismului si solicitarile la care acesta este supus. Inotul este un sport cu eficienta optima pentru intarirea starii de sanatate pentru ca angreneaza 1/6 din masa musculara active, contractile sunt dinamice, eforturile au intensitati submaximala, ritmul de lucru este constant, miscarile sunt ciclice. Se desfasoara in conditii variabile de caldura in apa si daca este in aer liber, impreuna cu aerul si soarele contribuie la calirea organismului. Inotul in apele minerale (termale) sau care au calitati deosebite contribuie la tratarea diferitelor afectiuni ale aparatului osteo-muscular.La copii, favorizeaza o crestere si dezvoltare armonioasa si proportional a corpului, inlaturarea unor atitudini deficitare care apar ca urmare a pozitiei in banca, solicita aparatul respirator si cardio-vascular, deoarece pozitia corpului este alta decat cea din ortostantism si se desfasoara in alte conditii decat cele in care este obisnuit organismal uman pe uscat. Cu cat initierea in inot se realizeaza la o varsta mai frageda, cu atat efectele benefice asupra organismului sunt mai eficiente.

Vorbind despre eficienta si importanta inotului, nu putem trece cu vederea ca deprinderea de a inota poate fi extreme de utila in diferite situatii concrete de viata, fie ca recreere, in vederea recuperarii dupa unele accidente si reintegrarea mai rapida in societate, fie pentru salvarea de la moarte a propriei vieti sau a altora. Analiza eficientei multiple a inotului presupune un studio al ativitatii omului in miscare, al omului care se joaca si se intrece cu altii si cu sine, studio prospective al cailor de optimizare a comportamentului, de desavarsire a personalitatii individului si de crestere a nivelului integrarii sociale. Caracteristicile psihologice ale inotului provin in primul rand din faptul ca mediul in care se practica este apa. Acest mediu opune o rezistenta specifica organismului, care se afla in acelasi timp, intr-o pozitie putin obisnuita. Inotul nu se invata in conditiile activitatii naturale de joc, decat de catre copii care traiesc pe malul apelor. Majoritatea copiilor invata sub indrumarea instructorilor si al porfesorilor. Din pacate, putine sunt institutiile de invatamant care dispun de conditii pentru a putea preda inotul in cadrul orelor de educatie fizica. Pledand pentru invatarea inotului, voi prezenta efectele practicarii acestui sport pe planul dezvoltarii intregii activitati psihice, multe dintre ele fiind legate de efortul de depasire a dificultatilor de acomodare cu apa, de deprindere cu specificul respiratiei, de coordonare a miscarilor de inot cu respiratia si de faptul ca scufundarea in apa influenteaza negative simtul chinestezic si de echilibru si deci are efect asupra calitatilor reprezentarilor motrice. In urma excitarii corpusculilor senzitivi aflati sub piele se formeaza un stereotip dynamic si are loc un fenomen de acomodare care se dezvolta in nervii si centrii nervosa. Senzatiile de presiune determina si ele reflexelor conditionate mai ales, cand sunt combinate cu cele tactile. Senzatiile de temperature influenteaza activitatea diferitelor organe sau sisteme ale corpului omenesc. Senzatiile chinestezice ne instiinteaza despre miscarile si pozitiile diferitelor parti ale corpului si rezistenta intalnita de segmentele corpului in miscare sau rezistenta apei care trebuie invinsa prin miscare. Astfel se poate precia tractiunea sau presiunea exercitata asupra tendoanelor sau a suprafetelor articulare. Senzatiile vizuale au si ele un rol in orientarea in spatiu. Tehnica de inot, presupune o pozitie a capului care limiteaza senzatiile vizuale. Din aceasta cauza pe fundul bazinului, de regula, sunt marcate linii in culori stridente. Toate acestea se fac pentru a usura perceperea distantei si a pozitiei corpului in bazin, directia de inaintare, dezvoltand in acelasi timp vederea periferica. Echilibrul si orientarea corpului in spatiu sunt ingreunate in apa si se asigura prin colaborarea mai multor simturi: simtul echilibrului, chinestezic, vizual si tactil. Ritmul, consta in perceptia alternarii regulate in timp a unor anumite grupe de actiune si reliefarea lor prin accentuare. Mentinerea unui anumit ritm da economie in effort si oboseala este mai putin resimtita. Perceptia miscarilor include atat elemente spatiale cat si temporale. Caracterisicile miscarii se refera la: particularitatile spatiului forma, amplitudinea, directia miscarii; particularitatile temporale: viteza, durata, ritmul, accelerarea miscarii.

Reprezentarile, sunt considerate ca elemente de baza in educatie si in invatarea actelor motrice. Reprezentarile nu sunt importante numai pentru ca favorizeaza executarea corecta a miscarilor. Ele mai au marele merit ca, pe masura folosirii lor, ajuta la formarea constiintei de

sine a elevilor, la autocunoastere, le da incredere in fortele proprii, ii ajuta sa aprecieze posibibilitatile efectuarii unui exercitiu dificil. Gandirea, analizandu-se este si ea solicitata. Inotatorii numai prin intermediul gandirii inteleg diferitele relatii dintre miscari si actiuni, cunosc legaturile cauzale, particularitatile de executie si conditiile care produc modificari sau influenteaza aceasta executie. Executiile nu trebuie sa se reduca la o simpla, repetare mecanica, ci sa creeze mereu situatii noi care sa cosntituie stimulente pentru gandire, asigurand caracterul aplicativ al exersarii cu efecte eucative asupra acestui process psihic de iinsemnatate deosebita. Latura afectiva a personalitatii este substantial imbunatatita prin practicarea inotului care stimuleaza: stari affective produse de activitatea musculara; stari affective produse de perceperea caracteristicilor exterioare ale miscarilor si actiunilor; stari affective legate de executia unor exercitii dificile complicate sau periculoase (sarituri dificile, intreceri, procedee tehnice dificile) si anume: satisfactie, incredere in fortele proprii etc. stari affective provocate de desfasurarea unor actiuni din lectie: bucuria reusitei, demoralizarea, pierderea increderii, indarjirea, mobilizarea.

In practicarea inotului se educa in mod evident vointa, prin formarea unor deprinderi si obisnuinte de a actiona in mod active si de a invinge anumite piedici care sunt caracteristice activitatii sau care apar in mod neasteptat. In practicarea inotului pot fi depistate atitudinile copiilor, iar unii dintre ei pot fi indrumati spre sportul de performanta. Efectele evidente are practicarea inotului in directia educarii caracterului, contribuind la formarea unei atitudini corecte fata de sine, fata de altii, fata de munca, se educa increderea in sine si cu fortele proprii, perseverenta, tenacitatea, spiritual de ordine si disciplina. Performanta sportive este multiplu determinata, iar ponderea factorilor nu poate fi cu certitudine ordonata. Prin definitie sportul este competitive, intrecere cu spatiul, cu timpul, cu natura, cu altii si cu sine.

Ca sic el care o realizeaza, performanta sportiva este rezultatul unirii in sistem a trei componente: biologica psihologica sociala

Cresterea capacitatii de performanta a omului este scopul fundamental al pregatirii sportive care cuprinde nu numai activitatea din antrenament dar si toate masurile de organizare inerdisciplinara a acestei activitati. Antrenamentul sportive este un process deliberat conceput, systematic repetat intr-un cadru organizat, process de lunga durata care implica solicitari fizice, psihice, intelectuale, in vederea formarii unui comportament pentru obtinerea performantelor maxime in competitive si dezvoltarea personalitatii. In antrenamentul sportive intereseaza in mod deosebit efortul fizic, care prin actiunea sa asupra organismului produce modificari adaptive morfo-functionale, psihice si ale capacitatii fizice in functie de natura si intensitatea solicitarilor. Pentru a define cat mai complex efortul in special asocierea notiunilor efort-antrenament si a implicatiilor acestor asocieri asupra organismului, Martin (citat de Weineck J.) defineste

antrenamentul ca efortul unui porces care produce modificari de stare fizica, motoare, cognitive si afectiva. Dictionarul Explicativ al Limbii Romane defineste efortul prin incordarea voluntara a puterilor fizice sau psihice ale organismului in vederea realizarii unui randament superior celui obisnuit (p. 322). L.P. Mateveev, in Teoria si Metodica Educatiei Fizice (p.90) defineste efortul fizic astfel: marimea actiunii exercitiilor fizice asupra organismului, precum si la nivelul dificultatilor obiective si subiective depasite in cadrul lor. Dictionarul de psihologie, defineste cuvantul efort prin: conduita conative de mobilizare, concentrare, accelerare a fortelor fizice si psihice in cadrul unui system de auto reglaj, constient si aconstient in vederea depasirii unui obstacol, a invingerii unei rezistente a mediului si a propriei personae (Neveanu P.P.) Efortul fizic consta in solicitarea, incordarea, fortarea organelor, aparatelor si sistemelor functiilor organismului, cu cheltuieli de enrgie si acumulari de oboseala implicand procese psihice deosebite in vederea realizarii unei capacitate superioare de lucru. Studiile efectuate in domeniul fiziologiei si al activitatii sportive de performanta au demonstrate ca nu se poate realiza perfectionarea aparatelor, organelor si sistemelor fara ca acestea sa fie solicitate peste limitele obisnuite. Dragan I. intelege prin capacitatea de efort fizic: posibilitatile sistemului muscular active de a elibera prin glicoliza anaeroba sau fosforilare oxidative energia necesara pentru producerea unui lucru mecanic cat mai inalt posibil si mentinerea acestuia un timp cat mai indelungat posibil. De notiunea de effort se leaga si cea de capacitate, termen utilizat mai ales in fizica. Termenul de capacitate caracterizeaza un aspect cantitativ si anume cantitatea maxima. Dupa Miron Geoorgescu, capacitatea de efort reprezinta puterea maxima pe care este capabil sa o realizeze un individ. Conditionarea nivelului performantelor este determinate de cele doua laturi ale capacitatii de efort: volumul si intensitatea efortului. Capacitatea de efort, de performanta sportive in conditionarea ei multifactoriala nu poate face decat obiectul unui antrenament complex. Numai prin dezvoltarea armonioasa a tuturor factorilor determinant ai performantei permit atingerea nivelurilor maximale. A.A. Gujalovski, prezinta capacitatea de lucru a sportivilor in raport cu trei factori: sanatatea, constitutia corpului si pregatirea din antrenament. Intensitatea, marimea si directia desfasurarii proceselor adaptive ale organismului sportivilor sunt date de marimea, orientarea si caracterul efortului. Notiunea de performanta sportiva are o semnificatie polisemantica dificil de redat intr-o exprimare exhaustive unica, depinzand de criteriile la care se raporteaza si din punctul de vedere abordat. In sensul cel mai general, performanta sportiva reprezinta un rezultat al activitatii psiho-motrice, superior rezultatelor cunoscute la un moment dat. Acest rezultat se inscribe in regula genului proxim, adica imediat superior si mai efficient (Belaus) Dupa Jurgen Weineck, factorii capacitatii de performanta prin care se realizeaza obiectivele antrenamentului sunt: psihomotorii, cognitive,si affective de invatare. In sens sportive de performanta desemneaza atat procesul cat si rezultatul unei actiuni din punct de vedere normative reprezinta maiestria sau indeplinirea unei sarcini cat mai bine posibil fiind dependent de inter-relatia factorilor endogeni (pre-dispozitii, aptitudini, statul genetic) cu factorii exogeni (ambientali) exprimati in calitatea procesului de antrenament, conditii materiale

de instruire, nivelul motivatiei si influenta factorilor sociali. In sens atropologic performanta sportiva este conditionata de potentialul psiho-motric si capacitatea de adaptare a organismului conditionate genetic. Valorificarea acestor disponibilitati implica un proces de pregatire indelungat, systematic, facand legatura intre talent si conditiile ambientale favorabile. In sens fiziologic performanta sportiva se exprima prin ierarhizarea valorilor dupa criterii impuse de dezvoltarea sociala si in cadrul evolutiv in care sunt promovate tendintele de intietate obiectivizate cantitativ, calitativ si estetic. In sens biologic-medical, performanta sportiva este raportata la functiile fiziologice ale starii de sanatate si potentialului biologic, exprimate prin parametrii functionali, morfologici metabolici, endocrine, etc. pentru a dirija si orienta adaptarile organismului. In sens pedagogic si de tehnologie metodica, performanta sportiva se refera la modificarea comportamentului motric de initiere, invatare, perfectionare, supra-perfectionare, appreciate prin timpul de dobandire si calitatea executiilor. Sub aspect pedagogic. Performanta sportiva subliniaza importanta procesului de antrenament, a modului de transmitere a informatiilor metodice exersarii in cadrul unui system didactic cu functii de corectie-reglare pe baza dublului feed-back. Din acest punc de vedere, se considera ca performanta sportiva in procesul de predare invatare este conditionat de obiective si de progrmarea continutului, pentru a valorifica aptitudinile, talentul, motivatia si aspiratiile sportivului. Performanta sportiva este dependent de nenumarate aptitudini de ordin somatic si fiziologic, de ordin psihic si de pregatire. Sistemul aptitudinal determina performanta sportiva, dar nu toate componentele sale au aceiasi pondere si nici acelasi grad de educabilitate. Identificarea indivizilor cu capacitate performante in sport readuce in discutie constatarile lui Francise galton care a aplicat in biologie si psihologie un system de clasificare a indivizilor dupa aptitudinile pe care le poseda subliniind faptul ca persoanele supradotate sunt extreme de rare, una la 4000 de cazuri confirmand distribuirea lor conform curbei lui Gauss. Din punct de vedere anatomic insa cresterea constituie una din principalele caracteristici ale acestei varste. Organsimul copilului se schimba odata cu varsta, este supus necontenit influentei factorilor de mediu intern si extern se restructureaza atat morphologic cat si functional. La sfarsitul perioadei de crestere copilul ajunge la o maturitate somatico-vegetativa si psihica dar pana atunci el nu poate fi considerat decat un adult in miniature deoarece organismal lui prezinta deosebiri fundamentale. Cresterea si dezvoltarea neuniforma, cu perioade de accelerare si incetinire, cu exacerbari temporare ale proceselor neuro-vegetative si psihice oblige sa se imparta varsta de crestere in mai multe etape.

Bibliografie -Conceptii modern de selectie si pregatire a copiilor in inot- Mircea Dragu