Fizica

Curs 3
Tipuri de fore
Greutatea corpurilor. Fora de atracie
gravitaional
n sistemul de coordonate legat de Pmnt,
prin greutatea unui corp se nelege fora cu
care acest corp apas asupra unui suport
orizontal, adic fora cu care corpul este atras
de Pmnt.


N forta de reactiune normala.


g m G

=
Tipuri de fore
Legea atraciei gravitaional

Greutatea corpurilor este dat de legea atraciei universale,
formulata de Newton:
Dou corpuri oarecare se atrag reciproc cu o for ce are
direcia de-a lungul liniei ce unete centrele celor dou
corpuri, fiind proporional cu produsul maselor ambelor
corpuri (m
1
, m
2
) i invers proporional cu distana r dintre
centrele lor.




unde k este constanta gravitaional.

r
r
r
m m
k F

2
2 1
=
2
2 1
r
m m
k F =
Forta centripeta FR (Fcp) = forta care determina
miscarea circulara uniforma.
Forta centrifuga este o forta de inertie care actioneaza
pe aceeasi directie cu FR dar de sens opus (dar in
sistemul legat de corp).
Tipuri de fore
Tipuri de fore
Fora de elasticitate. Legea lui Hooke
Deformarea unui corp reprezint o form aparte de
micare i anume deplasare prilor componente ale
unui corp, una fa de alta, sub aciunea unor fore
exterioare.

Dac deformaia unui corp dispare complet atunci
cnd nceteaz aciunea forelor deformatoare, ,
deformaia se numete elastic.

F
Tipuri de fore
Fora de elasticitate. Legea lui Hooke
Conform principiului aciunii i reaciunii forelor, n
corpul deformat va apare o reaciune care se opune
deformrii, numit fora elastic .



Pentru deformarea unui corp se poate scrie:


F F
el

=
S
l
l
E F F
el
0
A
= =
el
F
Tipuri de fore
Fora de elasticitate. Legea lui Hooke




reprezinta deformarea relativa


se numeste efort unitar

E se numeste modul de elasticitate (constanta de material)

c o E
l
l
E
S
F
el
=
A
= =
0
0
l
l A
= c
S
F
= o
Tipuri de fore
Fora de elasticitate. Legea lui Hooke

Fora de deformare mai poate fi scris i sub forma:



unde Al reprezint deformarea absolut, k este un coeficient
de elasticitate care caracterizeaz att dimensiunile iniiale ale
corpului, ct i materialul din care este format.
l k F A =
Lucrul mecanic efectuat de o forta
constanta
Lucrul mecanic efectuat de o for constanta atunci cnd
punctul ei de aplicaie descrie un element de traiectorie, se
definete prin produsul scalar:






( ) d F unghiul
d F d F L
=
= =

o
o cos
In SI, unitatea de masura a lucrului
mecanic este Joule:
Persoana sta = nu efectueaza lucru
mecanic
Lucrul mecanic efectuat de o forta
constanta
Energia mecanica
Daca un sistem fizic este capabil sa produca
sau sa absoarba lucru mecanic implica
interventia unei marimi fizica numita energie.

Energia mecanica reprezinta abilitatea unui
sistem mecanic de a efectua lucru mecanic.

Energia mecanica a unui sistem este data de
suma dintre energia cinetica si energia
potentiala.



p c
E E E + =
Energia mecanica
Energia cinetica = energia de miscare:



( )
c
E mv r F L A =
|
.
|

\
|
A = A =
2
2
1

2
2
1
mv E
c
=
Teorema variatiei energiei cinetice
Energia cinetica

Este energia unui sistem de corpuri
datorata interactiunilor dintre
elementele sistemului.
Variata energiei potentiale (AEp) poate
fi calculata din urmatoarea relatie:


Teorema variatiei energiei potentiale



Energia potentiala
p
E L A =
La ridicarea unui corp de masa m la
inaltimea h, lucru mecanic efectuat de
forta externa va fi:



Definim energia potentiala gravitationala:
Energia potentiala gravitationala
mgy E
g
p
=
La comprimarea sau alungirea
unui resort apare forta elastica
ca forta de reactiune:
Energia potentiala elastica
Forta creste pe masura ce resortul este comprimat sau alungit.
Energia potentiala a resortului in aceasta situatie va fi:
Energia potentiala elastica
2
2
1
kx E
p
=
Energia potentiala elastica
Are loc transformarea energiei potentiale elastice in
energie cinetica:

Teorema conservrii energiei mecanice
n cazul unui sistem conservativ (fara
frecare), apreciaz c n orice micare
finit a unui sistem mecanic conservativ,
energia mecanic se conserv.
. :
0 ) (
const E E E adica
E E
p c
p c
= + =
= + A
Conservarea energiei mecanice
c
p
E L
E L
A =
A =
Oscilatii mecanice
O micare oscilatorie se caracterizeaz prin
faptul c punctul material ce oscileaz,
prezint abateri mici fa de poziia de
echilibru.
Daca miscarea oscilatorie este realizata sub
actiunea unei forte de tip elastic, Fel, oscilatia
se numeste armonica.

kx F
el
=
Oscilatiile reprezinta variatia in timp a
marimilor caracteristice ale sistemului fizic,
insotita de o transformare periodica a energiei
dintr-o forma in alta :

(energia potentiala energia cinetica)


Unde elastice
Unda reprezinta fenomenul de propagare din
aproape in aproape, in timp si spatiu a unei
oscilatii.
Undele elastice (mecanice) sunt generate de o
perturbatie mecanica intr-un mediu material
elastic.
Undele electromagnetice sunt generate de
variatia (oscilatia) campului electromagnetic.

Undele transporta doar energie.

u

v
T v = =
= lungime de unda, u = frecventa
V
Propagarea unui front de und plan.
Propagarea unui front de und circular.
Unde
Clasificare:
Unde transversale: oscilatia este perpendiculara
pe directia de propagare.
Unde elastice, unde electromagnetice.
Unde longitudinale: oscilatia este realizata de- a
lungul directiei de propagare.
Unde elastice.
Unde elastice
Undele elastice longitudinale:
determin modificri periodice ale densitii mediului
pe direcia pe care se propag i
se propag n toate strile de agregare ale materiei.
Undele elastice transversale:
determin deformarea mediului i
se propag numai n solide i la suprafaa lichidelor.
Aparitia undelelor elastice transversale este posibila
doar daca schimbarea formei mediului este urmata de
aparitia unor forte elastice de revenire.
Unde acustice
Sunetul reprezinta propagarea unei miscari
elastice oscilatorii longitudinale a particulelor
unui mediu elastic care produce o senzatie
auditiva.
Acustica studiaza fenomenele produse de
vibratiile mecanice si de propagarea lor sub
forma de unde elastice.
Urechea omeneasca este un receptor remarcabil, capabil sa analizeze
sunetul perceput, la fel ca un aparat spectral, descompunndu-l n
spectrul oscilatiilor armonice simple.

Unde acustice
Urechea omeneasca percepe sunetele cu
frecventele cuprinse n intervalul 16Hz
20kHz.
Dupa spectrul frecventelor, sunetele se
clasifica n :
zgomote: sunete cu spectrul continuu,
sunete muzicale: sunete cu spectru
discontinuu.
Undele sonore sunt unde longitudinale:
Oscilatiile mecanice cu frecventa mai mica de 16 Hz
se numesc infrasunete,
Oscilatiile cu frecventa peste 20 kHz se numesc
ultrasunete.
Infrasunetele sunt percepute de pasari si pesti,
care simt astfel, producerea cutremurelor si
apropierea furtunilor.
Ultrasunetele sunt percepute de catre lilieci. Din
cauza lungimii de unda foarte mici, ultrasunetele
au o directivitate remarcabila si animalele
respective se pot orienta n spatiu si pot percepe
deplasarea obiectelor pe care se reflecta
ultrasunetele.
Organismele vii sunt:
surse de vibratii mecanice si acustice,
medii de propagare pentru ele si
sisteme de receptionare.
Ca surse acustice organismele vii produc
sunete si zgomote. Gama acestora este larga:
Bataile inimii
Zgomotele zborului pasarilor, al insectelor, etc.
Calitile sunetelor
nlimea sunetelor este determinat de
frecvena lor, sunetul fiind cu att mai nalt cu
ct frecvena lui este mai mare.
Sunetele ale cror frecvene sunt un multiplu
ntreg al unei frecvene
0
poart numele de
armonice ale acestui sunet.
Timbrul sunetelor este determinat de
numrul, nlimea i intensitatea armonicelor
care nsoesc sunetul fundamental.
Domeniul de audibilitate
n mod experimental, s-a constatat c sunetele
sunt percepute de urechea omeneasc dac
au intensiti ce depesc anumite limite,
limite ce depind de frecvena lor.
De asemenea, tot experimental s-a constatat
c sunetele foarte intense a cror intensitate
depete o limit superioar (de asemenea
depinde de frecvena lor) provoac doar o
senzaie de durere.
Domeniul de audibilitate
Cele dou limite, cea inferioar i cea superioar
reprezint pragurile de audibilitate delimitnd
domeniul de audibilitate.
Limita inferioar reprezint pragul auditiv inferior i
pentru frecvena de 1000Hz intensitatea are valoarea
cea mai mic I
0
= 10
-12
W/m
2
.
Curba superioar reprezint pragul auditiv superior,
sau pragul senzaiei de durere, i intensitatea
atinge valoarea maxim de I
max
= 10
2
W/m
2
, la
aceeai frecven de 1000 Hz.
Nivelul intensitatii sonore
Pentru aprecierea cantitativ a semnalelor
sonore nu se folosete intensitatea sonor ci
raportul acesteia fa de pragul auditiv inferior
deoarece noi percepem sunetele ntr-o scar
logaritmic. Se definete astfel, nivelul
intensitii sonore N
s
prin expresia :
0
log
I
I
k N
s
=
I
0
= 10
-12
W/m
2
, este intensitatea de referin,
I este intensitatea sunetului msurat.
k este o constant ce poate lua valorile 1 sau
10.
Pentru k=1 nivelul intensitii sonore se exprim in
beli (B), iar
pentru k = 10 nivelul intensitii sonore se exprim
in decibeli (dB).
Nivelul intensitatii sonore
Notificm cteva valori ale nivelului intensitii
sonore:
vorbirea n oapt are 20 dB
conversaia normal tare are 60 dB
zgomotul unei strzi aglomerate are 70 dB
zgomotul produs de o motociclet are 100 dB
zgomotul produs de un turboreactor are 120 dB

Nivelul intensitatii sonore