Sunteți pe pagina 1din 68

Adrian Marino- Modern, modernism, modernitate* - p rezentare de carte I - lucrarea de fafa 151 propune 0 analiza sistematica a trei concepte

literare-cheie, fara de care spintul literar modem nu poate 6 perceput (^S tru c tu ra :J ^3 - 4 capitole: I. Clasic 51 modera * * * II. Modera III. Modernism IV. Modernitate

\C apit0
- disputa clasic- modern- animata de doua tending fundamental opuse: * Conformism canonic- norma, universal ?i perm anent valabil, tradifie, im itafie

Progres ?i inovape- invenpe, originalitate, libertate, actuaiitate

- cadrul disputei- istoric, temporal; determinare cronologica a conceptelor de vechi i nou iPIedoaria proc Fenom ene prin excelen^a vechi, clasicii reflecta vigoarea inceputului; Cine incepe primul se bucura de stima; Valorile admise, verificate, recunoscute fac din oficiu autoritate; Clasic inseam na norma, model, instrument pedagogic infailibil

A paripa ideii de noutate, ca urmare a recunoaterii unor fenomene inedite; Confirmarea, legitim area noutapi; Pentru ca saltul calitativ sa se produca integral, este nevoie de 0 judecata de valoare: ce este azi e mai im portant decat ce a fost seri

Cor^tiin^a modema este caracterizata de un accentuat spirit critic, polemic, anticlasic

Cnm se caste ideea de modern? Legea progresului- orice fencm en posterior este superior celui anterior D ezvokarea spirituiui critic- consecinia d irect! a progresului intelectual

\ C a p ito iu i I I

- term enul modern deriva din m odernus, provenit din m odo : recent, de curand nu demuit, adineaori etc. Act'.epfii: tot ceea ce apaifine sferei actualita^ii, recentului imediat no^iune- cadru al carei con^inut este istonc determinat ansamblul elem entelor de progres tehnic i de civilizatie specific fiecarei epoci

a n modern echivaleaza c u a f i cel mai diferit de traditional


n n cf v > j > cronolo^ic V . term enul arnnera
** v ctiMtin! wu *->J

dintri=>

r - p r l p r o o w V U WVJ.WU

Constantinopolului (1453) si R evolupa Franceza (1789), apoi, prin extindere, M area Revolutie din O ctom brie (1917) d.p,d.v. estetic, m odern inseam na orice fenomen artistic nou, inedit, original

Lim itele ideii de m odern nu reprezinta o categorie absoluta ideea de modern ilustreaza o sinteza de inedit i conformism, noutate ?i clasicism
" * v.

C ritica n o jiu m i de m odern obsesia de a fi neaparat nou superioritatea fa^a de clasici modern= moda

- modernism- defmi^ii: partea cea mai noua din sfera m odernului (E. Papu)

curente i tending inovatoare din istorie totalitatea micarilor ideologice, artistice i literare, care tind in forme spontane sau programate, spre ruperea legaturilor de tradipe cel ce pune timpurile m odem e deasupra antichitafii (J. J Rousseau) adaptare i sincronizare continua la spiritul timpului

- modern^ modernism= modernitate? Modernitate: * caracterul modernului, calitatea de a fi modern

tendinta, program, atitudine

^ o n c lu z ii

- nopunea de clasic nu poate ri gandita decat in opozifie cu cea de m odern - clasicul anuntS m o d e -r^ a fe ^ dupa cum spiritui modern recupereaza, prin asim ilare, valorile * clasice - modernii de azi sunt ciasicii de m aine

avantul stiintific de dupa 1620 face sa se nasca o Europa a savantilor. Dupa modelul a ceea ce a fost odinioara Europa umanistilor, aceasta deschide calea spre Europa Luminilor, Descoperirile si experimentele sunt publicate si gunoscute dincolo de frontiere, de catre un mediu stiintific in formare. Savantii corespondeaza intre ei, compara informafiile pentru a fi folosite apoi de savantii straini. Se leaga prietenii, se organizeaza adevarate reteie. Uni; oameni, savanti si ei, joaca rolul de intermediari: = > = > Peiresc, fost elev ai lui Galilei la Padova si consiiier in Parlamentul din Aix-en-Provence parintele Mersenrie, calugar din ordinul franciscan care corespondeaza cu toti marii savanti ai Europei

= > canonicul Gassendi sau Constantin Huygens, mare burghez din Olanda, prieten al lui Descartes si al aproape tuturor savantilor francezi exempele de mai sus reprezinta niste punti de legatura in lumea savantilor, care se constituie intr-o veritabiis repubiica a gandirii noi. Impulsul vine din Italia, unde in 1603, la Roma, se infiinteaza Academia dei Lincei - prims academie de stiinte, din cadrul careia face parte si Galileo Galilei. Imediat dupa momentul Italiei apare focarul olandez, unde-si tine activitatea departe de sacaielile stiintei universitare si ale Inchizitiei, Descartes si Christiaan Huygens (1629-1695), cel mai mare fizician intre Galileo Galilei si Newton. Franta se plaseaza la inceput in sfera Italiei. Peiresc ?i Mazarin introduc si ap&ra ?tiinta italiana in Franta => se vor putea forma Fermat si Pascal. De asemenea, toata aceasta societate a cercetatorilor va datora foarte mult lui Marin Marsenne, cel care va publica mai multe carti ale lui Galileo Galilei. Tot el va fi cel care, impreuna cu fratii Dupuy. Descartes si Pascal, va initia Academia Parisiensis (viitoarea Academie de stiinte franceze), care va primi consacrarea de la Colbert in 1686 si va avea intre 1665-1681 in centrul ei pe Christiaan Huygens, care a stat mai mult timp la Paris, unde a primit o renta de la Ludovic XIV, in sfarsit, dupa 1665, Le Journal des savants reprezinta un foarte bun instrument de discutie, difuzare si instruire. Anglia nu a devansat Franta la sf. sec. 16, cu toate ca Royal Society avea sa fie inriintata cu 6 ani mai devreme decat Academia Parisiensis. Pana la acel moment avem de-a face cu mai multe scoli: = > cea dintai, in traditia unui empirism lipsit de perspective la Cambridge = > cea de-a doua, la Londra, sub influenta germanului Theodore Haak cea de-a treia, sub influenta unui grup condus de Robert Boyie, la Oxford. Acesta mare senior (nobilimea engleza se pasioneaza de stiinte, la fel ca burghezia functionareasca din Franta). din cadrul grupului de la Oxford se naste Royal Society (1660), printr-o carta a lui Carol II Stuart, iar, in 1666, odaia cu Le Journal des savants, apare Philosophical Transactions. Aceasta era compusa in mare parte din puritani care simpatizau ideiie lui Francis Bacon. Interesant este de vazut ca aceasta societate. fata de celelalte din Europa. a primit un sprijin material puternic din partea Coroane.. dar in acelasi timp a reusit sa ramana in mare masura independents. Printre primii membrii. importanti ai acsstei societati au fost biologul Robert HooKe si fizicianul Isaak Nev/ton, care, de altfel, avea sa-i fie si presedinte intre 1703-1727. in general, toate aceste societati stiintifice, numite academii. sunt infiintate de suverani. care incssrca sa atraga pe cei mai mail savanti ai Europei prin pensii, recompense si aite avaniaje. Ceie 3 academii menjionaie mai sus sun!

cele mai importante din sec. 17, cu toate ca adevarata moda se instaleaza de abia la Tnceputul sec. 18, cand sunt Tnfiintate dupa modelul academiilor de la Paris sau Londra: = > Academia Regala Spaniola (1713) Academia din Sankt-Petersburg (1724) = > = > Academia din Stockholm (1739) Societatea Regala din Copenhaga (1745)

toate aceste Academ ii, dar ?i veteranele, fac schimb de expozeuri pentru a se informa reciproc despre descoperirile lor, discuta rezultatele si propun noi interpretari. Ca urmare, Europa stiintifica a sec. 18 o continua pe cea a sec. 15-17, in ceea ce priveste cosmopolitismul savantilor. Acestia nu m ai apartin unui singur stat. ci intregii Europe.

in dezvoltarea stiintei moderne, P, Chaunu a distins 3 perioade: o prima perioada era cuprinsa intre 1620/30-1680/90, este etapa cea mai Tntinsa considerata ca fiind etapa revolutionara. Dupa aceasta urmeaza doua generatii care trag concluziiie, a! caror rol este acela de extindere (in primul rand), difuzare: 1.generatia crizei de constiinta intre 1680/90-1715 2. generatia m iturilor de s u b s titu te Tntre 1715-1750 de asemenea, in conceptia lui Chaunu, perioada dintre 1715-1750 este, de fapt, o a doua perioada clasica, Luminile venind de abia dupa 1750. perioada revolutionara, adica cea dintre 1620/30-1680/90, a fost doar o punere Tntre paranteze, un intermezzo care a degajat o energie atat de puternica Tncat a dus la distrugerea conditiilor care i-au dat viata. Ca urmare, perioada crizei de constiinta Tncepe printr-o reconsiderare in gandire a societatii pe ranguri. In aceasta perioada sau fntr-o perioada apropiata apar doua lucrari fundam entale in acest sens: = > Tractatus theologico-politicus a lui Benedict de Spinoza (1670) An Essay concerning Human Understanding a lui John Locke (1690) -> cele doua lucrari propun o societate bazaia pe contract Tn care sursa ultima a suveranitatii se afla, prin delegatie, in stramta fractiune a poporului responsabil ?i constient, -> totusi, o mutatie mult mai grava se produce Tn m entalul oam enilor din aceasta perioada: aparitia unui rationalism necrestin sau mai bine spus anti-cre?tin. Ca urmare, Tntreg sec. 18 ateu s-a nascut tocm ai Tn aceasta perioada de criza a constiintei europene. Astfel, principalele caracteristici ale acestei perioade sunt: rationalism, "lipsa de credinta si respingerea viziunii crestine asupra lumii. Tn primul rand se remarca o scadere naturaia a apelor cre?tine, care, pe aiocuri, s-au fram antat necontenit Tntre 1520-1680. Rationalism ul perioadei 1620/30-1680/90 este unui crestin, savantii acestei perioade au fost credinciosi => revolutia lumii m oderne nu avea, cu necesitate, drept consecinta slabirea credintei. Mai curand dim potriva, ea a fost Tmpinsa de umflarea apelor reiigioase, ea se plaseaza Tn miezul unei vrem i bogate Tn reforme ale Bisericii. Istoria religioasa si cea stiintifica sunt inseparabiie: tocma ptanul lui Dumnezeu era cautat de Kepler Tn m iscarea planetelor => fauritorii lumi moderne au conceput un univers din care Dum nezeu nu lipsea. Doar generatiile ulterioare care au primit acest univers l-au im aginat golit de Dumnezeu. - Tntrebarea este ce a provocat aceasta schim bare? Actul care a subm inat cel mai profund imaginea crestina asupra lumii a fost revocarea Edictului de la Nantes din 1685. acest act al unui rege catolic fervent, care conduce o Franta a Reform ei catolice triumfatoare, este privit ca o crima de neiertat, Tntr-o perioada Tn care se parea ca luptele reiigioase se term inasera. Aceasta cu atat mai mult cu cat multi protestanti se apropiasera de religia catolica, careia augustinism ul T i daduse o Tnfatisare noua. Acestia erau dispusi sa renunte la lupta considerand ca aceasta este calea data de Dumnezeu pentru a-i conduce spre un adevar superior => se prefigura chiar o unire a celor doua Biserici. Totusi, Tmpartasaniile fortate dintre 1685-1688 au dus la spulberarea acestor. iluzii. Din acest m om ent ei se simt ca niste dam nati, pe care nici o forta divina sau omeneasca nu-i mai poate rascumpara, Ca urmare, ei devin form e fara viata Tntr-un organism viu => Tn sec. 18, acestia vor Tngrosa randurile indiferentei reiigioase. De asemenea, revocarea Edictului a dus la o em igrare masiva a hughenotilor, care, 6 altfel, erau patura cea mai Tntreprinzatoare din Franta. un alt act care avea sa fie la fel de daunator a fost bula Unig e nit us (sept. 1713). Aceasta a fost aprobata de papa Clem ent XI, la cererile regelui Ludovic XIV., care dorea eliminarea factiunii janseniste din Franta. Bula cenzura 101 propozitii ale lui

Pasquier Q uesnel, ideologul miscarii janseniste, prin lucrarea R eflexions sur le Nouveau Testam ent, Problem a este ca bula a fo st redactata Tn graba, fara m ult discernam ant => Tn Tnvalmaseala unei redactari im perfecte, cenzura canonica sa atinga un citat textual din Evanghelie => absurditate. Ca urm are, bula a initial, Tn Franta, o controversy doctrinara care avea sa dureze aproape tot sec, 18 si care a dus pana la urma la miscarea Bisericii Catoiice Franceze spre autonom ie: m iscarea galicana. faptul ca cea mai m are biserica crestina, cea mai num eroasa si aflata la sfarsitul celei mai bogate, sub raport spiritual, reform catoiice, intra Tn sec. 18 purtand Tn san acest cancer care o roade. Bula, la fel ca revocarea Edictului avea sa aiba urmari tragice pentru Biserica. In aceasta perioada are loc o reactie dura a tuturor elitelor Tmpotriva Bisericii, la care aceasta din instinct da replici taioase, care nu-i sunt deloc favorabile (prin publicatiile N ouvelles eclesiastiaue si S upplem ent iesu ite ). Ca urm are, se poate spune ca boala Bisericii provine mai Tntai dintr-un rau intern, Biserica nu este capabila sa ofere elitelor decat o im agine caricaturala => filosofii o privesc ca frind ignoranta, super-ierarhizata si pacatoasa fata de Evanghelie. Totusi, aceasta situatie de regres nu Tmpiedica Tnregistrarea, ici si colo, a unor progrese. In zona ruraia, religia progreseaza pana catre 1820/30: este vorba de o religie mai sistem atica, mai preocupata de m orala practica, mai putin superstitioasa, mai bine clarificata Tn privinta esentialului, Aceasta Tnaintare este ultima consecinta pozitiva a marii m utatii de intrare Tn functii a unui cler m ult mai bine educat Tn cadrul sem inariilor. Cu toate acestea degeaba este corpul sanatos daca capul este bolnav, * prabusirea Bisericii i-a provocat pe filosofi la cautarea unei ordini sociale si umane Tn afara tiparelor crestine => crearea m iturilor de s u b s titu te : natura si fericirea.

Inainte de a arata care este structura economiei-univers trebuie sa vedem ce inseamna aceasta, F. Braudel si Immanuel Wallerstein sunt primii care au lansat acest concept. Tn viziunea lui Braudel, economia-univers (Weltwirtschaft) pune T n discutie un fragment de univers, economic autonom, capabil T n esenta sa se satisfaca pe sine Tnsusi si caruia legaturile si schimburile interne T i confera o anumita unitate organizatorica. Un exempiu T n acest sens este economia Mediteranei din sec. 16, care are doua componente importante: o una crestina, reprezentata de Imperiul spaniol, super-puterea Europeila acei moment = ? una musulmana, reprezentata de Imperiul otoman, o putere aflata T n plina expansiune Tn zona E a continentului totusi, economia mediteraneana din sec. 16, nu este singurul exempiu de economie-univers. Alte exemple sunt: Fenicia, Cartagina, universul elenistic, Roma sau Islamul. T n lucrarea Timpul lumii, Braudel da 3 reguli de functionare a unei economii-univers, reguli din care se pot deduce si cateva caracteristici: 1. este limitat, iar linia care-l Tnconjoara T i da un sens, cum tarmurile explica marea. 2. implica un centru, iar muitiplicarea centreior poate sa Tnsemne fie o Tntinerire, fieo degenerscenta 3. este ierarhizat: o astfel de suprastructura esteformata din mai multe economii particulare modeste sau sarace, doar una fiind bogata siaceea estecentrul. Astfel, se produc o serie de inegalitati, acele diferente de voltaj care fac sa functioneze sistemul. limita unei economii-univers este acolo unde se termina una si Tncepe alta, Aceasta este fie o linie, fie o zona, pe care nu este avantajos sa o treci decat T n cazuri exceptionale. Exemple de zone de frontiera sunt: = > Sahara, Tntre Africa alba si Africa neagra = > Atlanticul de la S si V de Africa ~' v._ exemple de granite sunt: = > cea dintre Europa si Balcanii turciti cea dintre Rusia si China = > cea dintre Europa si Rusia T n cazul acestora, din perspectiva unui european aceste zone reprezinta ceea ce se numeste capatul lumii. orice economie-univers are intotdeauna T n C ei un pol urban spre care se Tndreapta marfurile. capitalurile, creditele, oamenii si ordinele. Tn cazul acestor poli, conducatorii sunt Tn general marii negustori, foarte bogati. Venetia, Anvers, Amsterdam, Londra sau New York sunt doar cateva astfel de metropole. Cateva caracteristici aie acestor metropole sunt: = > d.p.d.v lingvistic se Tnfatiseaza ca niste mixturi extravagante in care se gasesc toaie idiomurile lumii = > existenta unei popuiatii cosmopolite => toleran^a este obligatorie = > diversificarea sociala, timpurie si puternica => adapostesc proletari, burghezisau patricieni. Proietariatul si patriciatul au o evolutie divergenta: T n timp ce unii saracesc tot mai mult, altii se Tmbogatesc continuu. Boala vesnica a marilor orase capitaliste este scumpetea o bogatia imensa, de care dispun acesti poli si care se calculeaza d.p.d.v. demografic si d.p.d.v. material. De exempiu, T n 1548, Anvers-ul avea 200 000 locuitori si a putut sa livreze lui Carol Quintul 300 de tone de Au. dominanta diferitelor metropole este efemera. Amsterdam-ul a Tnlocuit Anvers-ul, Londra a Tnlocuit Amsterdam-ul, New York-ul a Tnlocuit Londra. O caracteristica foarte importanta a unei economii-univers este faptul ca nu poate avea doua centre deodata. Este adevarat ca intre doua sau mai multe metropole pot sa existe competitii, dar aceasta implica la un moment dat retragerea unuia dintre competitori => in final ramane numai un singur centru: Alexandria a concurat cu Roma si a pierdut | = >Genova s-a ales cu grave deficite de pe urma rompetitiei cu Venetia de asemenea, prabusirea unui pol este insotita de o intreaya serie de alte ooiapsi>ri: i = >caderea Venetiei a insemnat prabusirea imperiului ei maritim | = = >caderea Portugaliei a dus ia dezagregarea imperiului colonial

-* nu intotdeauna, atunci cand vorbim despre polii unor economii-univers, avem de-a face cu acelasi tip de reusite. Dintre Venetia, Anvers, Amsterdam si Londra, singurul care detine intradeva'r toate parghiile puterii 'economice este Londra: aceasta detine controlul navigatiei, dispune de un comert si o industrie puternice, avantajui creditului. De asemenea, printre factorii care favorizeaza puterea economica se numara si coerenta politica: Londra este iarasi privilegiata de piata interna britanica si de ansamblul insuieior. Tn structura economiilor-univers exista o serie Tntreaga de componente locale sau regionale care sunt permanent obiectult unei integrari, al unei reorganizari, facute de catre centru (orasul dominant). Ex.: Venetia devine, pe la 1383, stapana Adriaticii => aceasta se transforma Tntr-un golf Venetian. Totusi, orasul T n sine nu a creat componentele sistemului adriatic, ci doar le-a strans T n mana ei, dandu-le o oarecare coerenta (ce-i drept T n folos Venetian). orice economie-univers este o juxtapunere de zone legate Tntre ele, dar la nivele diferite => exista 3 mari arii: 1. un centru restrans, reprezinta inima care reuneste tot ceea ce este mai avansat si mai diversificat. 2. regiuni destul de dezvoltate este zona straiucirilor de radul doi, nu are decat o parte din avantajele centrului. 3. uriase zone marginale, reprezinta periferia, arhaismul, Tnapoierea, exploatarea lesnicioasa de catre altii. caracteristicile si calitatea socio-culturala se schimba odata cu trecerea de la o zona la alta. depistarea regiunii centrale nu prezinta nici o greutate: Amsterdam-ului T i corespund Provinciile Unite, iar Londrei T i corespunde Anglia. regiunile intermediare sunt mai greu de depistat pentru ca de multe ori ele sunt foarte putin inferioare centrului => diferentele sunt aproape insesizabile. Criteriul cel mai simplu este existenta sau inexistenta coloniilor de negustori straini din regiune. Tntr-o regiune data, prezenta asidua a elementului negustoresc strain denota inferioritatea regiunii fata'Se economia a carei reprezentant este negustorul respectiv (negustorii bancheri genovezi la Madrid, negustorii englezi de la Lisabona, negustorii olandezi de la Leipzig etc.). * Tndoielile se risipesc si Tn ceea ce priveste periferia. aici domina tinuturile sarace, arhaizante, statutul social predominant fiind Serbia sau sclavia. Aceste zone sunt abia intrate in circuitul economiei monetare si se afla, Tn general, la liziera Europei (Sicilia feudala, Balcanii turciti, Mecklenburg, Polonia sau Lituania). Toate aceste regiuni sunt drenate Tn beneficiul Occidentului => se afla Tntr-un raport de dependent fata de statele avansate europene. o caracteristici a zoneior Tnapoiate este faptul ca acestea nu sunt distribute exclusiv ia periferie, ele mai ciuruie din cand T n cand chiar si centrul => toate economiile avansate sunt gaurite de puturi. Aceste zone nu sunt neaparat arhaice, dar: o sunt T n afara zoneior de schimb si de amestec (ex.: Bretagne - Franta T n sec. 18). = i> si due iupte Tntre arhaism si modernism In cadrul periferiei este de doua tipuri: 1. coloniala, care este plina de sclavi, ce nu au drept de autoconducere. Stapanul este metropola, singura ei grija fiind aceea de a-si asigura profiturile comerciale in sistemul exclusivismului. Totusi, metropola este destul de depane => orasele si minoritafile dominante fac ce vor Tn cercul vietii locale: aceasta este o forma elementara de guvernare. Tn cadrul acestor zone nu exista state => crearea unora va lua foarte mult timp, exemplul cel mai elocvent fiind S.U.A, 2. necoloniala, exemplul tipic este Europa Rasariteana, unde exista state constituite, dar economia acestora este dominata de grupuri legate de strainatate. De exempiu, in Polonia statul ca institute t te golit de substanta => singura salvare pentru acesti pagubasi este agresiunea, in cazu! T n care mai sunt in stare. Balcanii se afla intr-o situatie asemanatoa'la congruenta dintre Europa si Imperiul otoman. * de asemenea, o alia caracteristica tipica E este lipsa semi-periferiei: = > in Rusia, ea insasi o economie-univers, exista centrul forme :.,n or; sul Sank. Petersburg, iar Tn rest este numai periferie un alt exempiu este Imperiul otoman cu centrul sau la Constantinopol

E conom ia univers - economia m ondiaia capitaHsta^1 Economia univers (economie-monde) - Fernand Braude! - cuprinde un fragm ent din univers, o parte a planetei, economic autonomy, capabila Tn esenta sa se salisfaca pe sine Tnsusi si careia legaturile si schim burile interne T i confera o anumita imitate organica. (fmrnanuel W allerstein >. sistem m ondial - si stem social caracterizat prin granite, membri components, reguli prin care se legimiteaza i coerenta interna ; asemanator unui organism . compus din forte contrare care T i men tin coeziunea, dar ameninta sa il distruga deoare.ce fiecare grup urmare$te o maximizare a propriiior avantaje. Distinge Tntre: Vmperii m o n d ia l^ - un singur sistem poiitic, chiar daea prezinta o capacitate redusa de control efectiv I. \|v ) .

^coiTomTi m ondial^

- mai multe sisteme politice. instabile Tnainte de epoca moderna.

Singura economie mondiaia care a rezistat - sistem ul capitalist. Ipoteza : sistemul mondial modern a Inat form a unci economii mondiaia capjlalistc carc si-a avul geneza in Europa secolulid XVJ\ lea ,y/ care Ji4mpiical tranfopmarea-m oduhii' de pp&duejie feudal inir-un sisfom social difer-Ur~.... ~....................................... ... . \C a racte ristici : ^ f\MJB (kU-Cfs&lxij VVl,X K)

' \ ' a pi f4 * jr f &s' . d*" extindere geografica pe Tntreaea suprafata a globului t w. tU- JsM, --- --.............................................. - .... ..' ij U ^ tS f^ k iL I manifestari ciclice de expansiune i regresie => schimbarea rolurilor "economice' a regiunilor i stateior componente implica un proces de transformare - progres tehnologic (inclusiv comunicnii; ,\;i transport', industrializare, proletarizare, mi?cari de rezistenta contra sistemului Tnsusi distribute inegaia a avutiei Tntre componenlele sistemului ' vv- "
y

~ }M _ f< -

capitalismul dep5ete granitele politice. dar, Tn acela$i timp, actorii capitaiismului solicits statu lui protejarea intereselor lor economice Com ponentele sistem ului m ondial : Zone centrale dirijeaza economia mondiaia in bcneficiul lor

state hegemonice - detin intaietatea dpy economic pentru fc. anumita perioada de timpi mai multe state care ?$i disputa hegemonia intr-un moment: dat . , -fj' state puternice, guverne central \z ate, administratii extinse .,

dezvoltarea burgheziei ?i a unei paturi a proprietarilor agricoli, cunoa^te deplasarea fortei dem unca din mediul rural inspre cel urban => dezvoltarea industries produc marfuri cu valoarea adaugata mare care sunt distribuite inspre periferii ?i semiperiferii, de unde preiau materii prime

Periferia

state slabe sau controlate de state IJ \N iv-V-X _ _alte _____ ,_\ )^ considerate rezerve' pentru extinderca zoneior central**-sursa de mana de lucru ieftina__ exporta in mare parte materii prime, forta de lucru ?i produse agricolc sprc centru sau semiperiferii - dependente de relatiile comercia-le cu acetia S em iperiferta intre cele doua extreme - zone centrale care au decazut sau periferii care care ?i
j. & * L * /. J j I S r *' !

imbunataiesc pozitia in economia mondiaia i ./ E uropa secolului al XVB-iea - stag n are / decltn economic
/ O l a n d a l ^ t a r e a B r it a iT ie ^ r a n t a

'% f '

5. %

Is
'^ ^ 1

.
' 'l A v U 'i i ,

^ P e rife r ii - ( A m c r ic a L a t ing),(E u ro p a d e E s t / P o lo n ia , Lin e a r is )

, Sem iperiferii - { S p a n j^ Portiigan

Italiej^statelel germane'din vest .si sud?T^randcnhurg ' d il


% ft N , i. k m I\ i r: r.

/ ^ r u s i a , Xuedia, ^joloniile engleze din America de Nord^)


^ ' ** -------- ----------------------------- ---------------- - ' V f. % '

1Y-J& SOD'fcX yjfv h j J -

Im portanta teoriei sistem ului m ondial


p - , a lte rn a tiv e la te o riile d e z v o lta rii - nu e x is t a 0 sin g u ra c a ie in e v o lu tia e c o n o m ie i te o ria s iste m u lu i m o n d ial - s i n t e z a a

rC ^\.

3 teo rii
, . . .
..........................~ ... ......................................

..

e x p lic a a c e le c o re la tii e x is te n te intre d ife n t e re u iu m 1 state din e p o c a m o d e rn a din

... .... -....

. . .

'

_ p e rs p e c tiv e e c o n o m ic a

5. COMERJUL LA DISTANTA 1 INCEPUTURILE ECONOMIEI CAPITALISTE

\U

SEC. 17

* dinamismul economic din sec. 16 duce la aparitia unui nou tip social: marele negustor, Cu siguranta acest tip nu era necunoscut secolelor anterioare, dar marea dezvoltare a schimburilor comerciale din sec, 16 fac din acesta un personaj de prima importanta. Creterea considerabila a volumului schimburilor comerciale => negustorii trebuie sa aiba profituri imense. Omul de afaceri, marele negustor negociaza marfuri diverse: de la mirodemi la metale, de la lemn la cereale. Singur sau Tmpreuna cu aiti membrii au famiiiei acesta devine armator pentru a-i rotunji veniturile. Mai departe el se straduiete ca banii catigati din negot sa-i fructifice prin operatiuni financiare: aconturi, credite. In schimbul acestora el primete drepturi senioriale, dijme ecleziastice, impozite regale, taxe vamale sau alte taxe urbane pe care el se insarcineaza sa le plateasca, realizand pe parcurs un beneficiu imens. El transforma instrumentele financiare motenite din evul mediu in metode de creditare. Astfel, in sec. 16, odata cu aparitia marilor familii de negustori, apar i primii capitallti (termen folosit pentru prima data de catre Karl Marx in sec. 19). Imbogatiti din comert, o parte din acetia vor renunta la aceasta practica i se vor axa numai pe creditari => apare forma incipienta a bancherilor. La Tnceputul sec. 16, acetia sunt mai ales florentini: Medici, Strozzi, Pazzi, Ricardi, pentru ca apoi sa apara i in aite zone aie continentuiui: Fugger, Weiser, Hochstetter (Germania); Ruiz sau Espinosa (Spania); Grimaldi i Spinola (Genova). * sf. sec. 16 cunoate o deplasare a centrelor de greutate economica din Europa. Europa mediteraneana, care rezistase pentru o vreme concurentei noilor rute comerciale oceanice, este victima unui iremediabil declin Defriarea excesiva => surparea unor terenuri => distrugerea unor granare din Sicilia i Proventa. In Spania, expulzarea arabilor => decaderea tehnicilor agricole. Ca urmare, zona mediteraneana trebuie sa importe cantitati imense de cereale din zona nordica a Europei. in locul acestor zone se ridica N Europei, mai precis NV, cu coasta atlantica. Spre sfarsitul sec. 16, imperiile coloniale portughez i spaniol incep sa dea semne de slabiciune => noua forta comerciala care se impune este Olanda, al carei centru vital devine Amsterdam. > revenind la marii negustori, in sec, 17, acetia fac parte din acel capitalism mercantil1: ei furnizeaza materia prima, stabilesc salariile, depoziteaza productia, o vand, adesea o exporta departe i, in general, cumpara in schimbul ei alte produse avantajoase, pe care din nou le vand. De fapt, ei sunt cei care controleaza economia, rezervandu-i riscurile i profiturile, -> de multe ori, aceti negustori-intreprinzatori se grupeaza in societati i se asociaza cu Statul, care le acorda monopolul ce le permite drepturi comerciale exclusive. Un exempiu in acest sens sunt Compania Unita a Indiilor Orientale ( Vereenipde Oost-indische Compaanie) cu sediul la Amsterdam, Infiintata in 1602, aceasta a avut o putere imensa, devenind un stat in stat. Intre Capul Bunei Sperantei i Stramtoarea Magellan avea dreptul sa incheie tratate cu principii batinai, sa construiasca forturi i sa mentina armate, dar i sa administreze imperiul colonial olandez din Oceanul Indian, prin nite functionari care depuneau un juramant de fidelitate fata de guvernul olandez. Cifrele sunt absolut voluminoase. La pornire, adica in 1602, V.O.C., dispunea de un capital de 6,5 mil. florini (= 64 t Au), adica de 10 ori mai mult decat Compania engleza a Indiilor Orientale, infiintata cu 2 ani mai devreme. De asemenea, la sf. sec. 17, in 1697, ea administra aprox. 160 de nave, fiecare avand intre 30-60 de tunuri. De asemenea, efectivul uman, numai in marinari, era de 8 000 de oameni, la care se adauga soldatii i functionary >in 1735, aprox. 80 000 de oameni. > cu toate acestea, succesul ei a fost de scurta durata, datorandu-se in mare parte faptului ca a reuit sa-i alunge pe portughezi i pe englezi din Oc. Indian. Incepand de prin 1700, Compania incepe sa scada => in 1724, traverseaza situatia 0, pentru ca apoi sa scada in continuare => in 1788, de exempiu, datoriile se ridica la aprox, 90 mil, de florini. Ca urmare, in 1799, guvernul olandez revoca carta Companiei, ii preia datoriile i toate posesiunile, Falimentul V.O.C s-a datorat scaderii comertului din Oc. Indian, preluarea unor mari parti din afaceri de catre englezi, coruptia functionarilor olandezi i speculatiile bursiere de la Amsterdam v intr-una din cartile sale, Timpul Lumii, Fernand Braudel ridica in legatura cu experienta Provinciilor-Unite o serie de intrebari: jo Ce a stat la baza succesului Provinciilor-Unite? | o Care sunt metodele practicile negustoreti de la Amsterdam?
Pomind de la ideea ca exista 4 forme ale capitalismului: mercantil (sec. 17), com ercial (sec. 18), industrial (asec. 19) si de stat (sec. 20)

trasatura esentiala a rolului Amsterdam-ului este faptul ca acesta are capacitatea necesara de a aduna de pretutindeni, a stoca, a vinde, a revinde marfurile lumii Tntregi. Deci, unui din primele atu-uri ale Amsterdam-ului este faptul ca aid gaseti absolut orice, Strategia olandeza este aceea de a intermedia comertul dintre alte state: marfurile engleze destinate pietei franceze sunt preluate de navele olandeze, trecute prin Amsterdam, i de abia apoi ajunse la destinatie. De-a lungul acestui drum marfurile sunt supuse diferitelor taxe. acest sistem de antrepozit se transforma Tntr-un monopol, pe care ceilalti competitori nu au reuit sa-l Tmpiedice. Sistemul olandez este construit pe ansambiul interdependentelor comerciale, care, legate unele de altele, organizeaza o serie de canale aproape obligatorii ale circulatiei i redistributiei marfurilor. Acest sistem este mentinut cu pretul unei atentii tofale, i al unei politici de Tnlaturare a oricarei concurente. secretul acestui monopol consta in faptul ca olandezii au fost mari negustori de credite. Creditul ieftin, oferit din abundenta de firmele i de marii negustori avea sa duca la noi practici comerciale, i anume la aa-numitul comert de comision. Acesta implica existenta unui comitent si unui comisionar, rolul celor doi fiind urmatorul: comitentul este ce! care are o marfa pe care vrea sa o comercializeze (comision) => o expediaza comisionarului cu cererea de a o vinde, dar nu Tnainte ca acesta sa-i avanseze o suma de bani pe marfurile respective (garantie). Ca urmare, comisionarul este cel care finanteaza comertul corespondentului sau. In acest fel, toate marfurile sunt nevoite sa treaca prin Amsterdam. Problema este ca, in momentul T n care functia de antrepozit a Amsterdam-ului se degradeaza, comertul de comision se deterioreaza => marfa comercializata nu mai trece prin Amsterdam, cu toate ca acest ora furnizeaza garnitura financiara fara de care totul ar fi mai greoi, daca nu imposibil. Acest proces are loc T n momentul T n care comertul pietei centrale este Tnlocuit cu traficul direct Tntre producatori consumator. mecanismul comertului i creditului olandez functioneaza prin numeroasele micari Tncruciate ale nenumaratelor scrisori de schimb. Acestea sunt foarte avantajoase pentru ca au Tntotdeauna valoarea Tnscrisa pe ele, sunt purtatoare de dobanda i permit, Tn unele cazuri, acceptatorului sa serie el singur data scadentei. Aceasta este de fapt, foaia care circula Tntre comitent i comisionar. totui, comertul olandez nu se poate sprijini numai pe hartie => el are nevoie i de mari cantitati de bani pein. In perioada sa de glorie Amsterdamul nu va duce lipsa de numerar, chiar daca masa acestuia este infima fata de masa de hartii. prosperitatea Olandei duce la surplusuri care, Tn mod paradoxal, o stanjenesc, surplusuri atat de mari Tncat creditul pe care-1 furnizeaza Europei nu ajunge sa le absoarba => Amsterdamul Tncepe sa ofere credite i statelor moderne pentru diferite initiative. Intrucat banul disponibil se gasete la Amsterdam Tn cantitati Tnsemnate dobanda creditelor scade => o dobanda de 5% poate fi considerate foarte mare. Intr-o situatie asemanatoare avea sa se afle i Anglia dupa explozia bumbacului, de la Tnceputul sec. 19: sunt prea multi bani care nu mai aduc nimic nici Tn industria bumbacului. Atunci ansa Angliei a fost ca imensele capitaluri au acceptat sa se arunce Tn uriaele investitii din industria metalurgica i Tn caile ferate. Capitalurile olandeze Tnsa nu au avut un asemenea noroc din cauza faptului ca Olanda nu a avut o industrie T n plina dezvoltare. Totui, amploarea cu care Olanda s-a aruncat Tn aceste Tmprumuturi externe avea sa o coste mult, este suficient sa luam exemplul Frantei care va uita sa-i onoreze datoriile. Tn ciuda acestei prosperitati, care Tn linii mari dureaza pana catre 1760, pe parcursul sec, 18, flota olandeza este Tnlocuita de flota engleza => carauii marilor devin englezii, Londra ia locul Amsterdamului, iar Compania engleza a Indiilor Orientale o elimina pe cea olandeza, De asemenea, declinul Amsterdamului se realizeaza i datorita nechibzuilelii cu care au Tncercat sa-i revitalizeze comertul amenintat de englezi (prin razboaiele anglo-olandeze). Aceasta lipsa de chibzuinta s-a manifestat prin emiterea multor scrisori de schimb, care nu au mai avut acoperirea T n numerar. Aceasta a dus la nite falimente rasunatoare, care au initiat o adevarata reactie Tn lant si la prabuirea bursei. La toate acestea se adauga i numeroasele crize interne la care sunt supuse Provinciile-Unite (spre sf. sec. 18), dar i prabuirea V.O.C. care a avut un impact dezastruos asupra comertului olandez, pe care, de altfel, se baza Tntreaga economie olandeza.

'SP'CfETATH CIVILE LA H O BBES'STLO C KE^); io m a s H o b b e s

> Hobbes s-a nascut In 1588, ca fiu al unui vicar. La varsta de 15 ani se Tnscrie la Magdalen Hall din Oxford, unde va fi dezam agit de rigiditatea si inertia mediului academ ic => dezamagirea se va transform a fntr-o ironie fina si m uscatoare la adresa universitatilor. S-a bucurat, de-a lungul Tntregii sale vieti de protectia unor puternice personaje politice, precum W illiam Cavendish, duce de Devonshire, si regele Carol II, caruia ii fusese profesor de matematica, dar si de prietenia unor personalitati remarcabile: Galileo, M ersenne sau Gassendi. Totusi, num arul dusm anilor sai a fost cu mult mai mare. > opera sa cunoscuta mai ales pentru partea de filosofie politica, cuprinde, de asemenea, scrieri de metafizica, epistem ologie, filosofia religiei, istorie, precum si traduceri. Cele mai importante scrieri sunt: Elem ents o f Law. Natural and Politics. De C ive , Leviathan (1651), De Corpore si B ehem oth. A m urit In dec. 1679 si a fost Tngropat la Ault Hucknall, Tn parohia casei de Devonshire. El a sugerat ca pe piatra funerara sa fie sapata inscriptia: ,Aceasta este adevarata piatra filosofala , lucru care nu s-a intamplat. cea mai importanta scriere a sa a fost Leviathan, or the Matter. Form, and Pow er o f a Commonwealth. Ecclesiastical and Civil. In cadrul acestei lucrari m onum entale, Hobbes prezinta pentru prima data ceea ce considera ca sunt axiom ele com portamentului uman. Structura generala a argum entului form ulat in Leviathan poate fi redata in cateva fraze. Este un dat imuabii al psihologiei umane faptul ca fiecare individ, atunci cand actioneaza, o face pentru a obtine ceva considerat ca fiind bun pentru sine. Lucrul ce! mai pretuit de fiecare individ este pastrarea propriei vieti => acesta este ultimul scop al actiunii, D acabceasta este trasatura definitorie a naturii umane => rezultatul functionary ) j ei, Tn lipsa oricaror constrangeri exterioare, va fi un conflict generalizat intre indivizi, in care fiecare dintre ei Tncearca sa se asigure de lipsa pericolului pentru sine, facandu-i pe ceilalti, prin agresiune, sa devina incapabili sa mai atace la randul lor ( starea de razboi a fiecaruia im potriva fiecaruia"). > ratiunea umana are puterea de a sugera iesirea din aceasta stare deplorabila, identificand conditiile necesare unei pad stabile (legea naturala). Teama de moarte ? i im pinge pe oameni sa accepte aceste conditii, atata timp cat rezultatele sunt pacea si siguranta personala => ei convin sa-si cedeze dreptul natural (libertatea de a face orice cred de cuviinta pentru a se apara), daca fiecare va proceda la fel. Garantia respectarii unor astfel de contracte poate fi oferita puterii suverane a unei com unitati civile. Astfel, se poate spune ca lucrarea lui Hobbes are doua mize importante: o prima miza este justificarea Statului (corpul politic, com unitatea civila). Pentru aceasta, Hobbes descrie neajunsuriie unei stil non-politice a doua miza este dea arata care sunt acele structurii institutionale ale Statului care pot fi justificate. in alte cuvinte, Tncearca sa arate cum ar trebui sa functioneze Statul, j ceea ce este specific doctrinei lui Hobbes asupra suveranitatii absolute este natura democratica a acesteia. Aceasta natura este motivata de doua principii: 1. postulatul egalitatii naturale dintre oameni 2. cedarea voluntara a propriei libertati individuale Tn favoarea Statului din (1) $i (2) => Hobbes deduce concluzii absolutiste din premise individualiste. Pentru Hobbes, comunitatea civila nu este altceva decat suma indivizilor ce o compun, si nimic mai mult. In acest sens, instituirea Statului nu conduce la o d i:::olvare a individuaiitati* A autoriza un individ sa ia decizii. Tn numeie meu nu constituiy o am enintare la adr ; individuaiitatii meie, atata timp cat este clar faptu! ca vointa mea a fost aceea case i-o autorizat pe reprezentantul respectlv.

Astfel, Tn numele cetatenilor, S ta tul1 va dispune de o putere fara limite asupra fiecaruia. Stapan al legii, al norm elor dreptatii si al binelui, Statul va fi, de asem enea, stapan al religiei, al opiniilor si credintelor. Singurul lucru pe care Statul nu-l poate cere individului este sa se sinucida. Aceasta putere absoiuta a Statului Tsi gaseste legitim itatea Tn garantarea securitatii individuale, care este un drept natural. Aceasta nu Tnseamna Tnsa ca puterea politica nu are limite. In conceptia lui Hobbes doua a r fi acestea; dreptatea si constiinta profesionala a suveranului care trebuie sa caute interesele poporului sai si nu pe ale sale. scriind im ediat dupa razboiul civil englez, Hobbes staruie asupra faptului ca autoritatea nu trebuie contestata, denuntand atat apelul puritan la. constiinta Tmpotriva Statului, cat si apelul catolic la Biserica Tmpotriva Statului. R ationam entul lui Hobbes este total lipsit de sentim entalism . Odata ce Carol I a fost rasturnat de Oliver Cromwell, argum entarea Tn favoarea supunerii fata de Carol devine im ediat argum entare pentru supunerea fata de Cromwell. * de asemenea, fa p t im portant, pentru Hobbes nu este necesar ca suveranul sa fie om. El poate fi si o adunare atata tim p cat este o adunare cu num ar impar de membri, spre a se evita impasul. * una dintre criticile cele mai aspre aduse teoriei hobbesiene este faptul ca aceasta presupune o agresivitate naturala a omului. Totusi, daca ostilitatea dintre indivizi ar fi Tnnascuta => com unitatea civila a r fi im posibila (or, unui dintre scopurile lui Hobbes este de a arata cum se Tncheaga aceasta). Nu Tn ultim ul rand este de notat ca starea naturala nu este la Hobbes o Tncercare de a descrie o stare de lucruri reala. Ea este o con'structie rationala a ceea ce s-ar Tntampla daca nu ar exista societatea civila. Este ceea ce Tn m atem atica se numeste metoda reducerii ia absurd. Hobbes este pretuit pentru frum oasa claritate si pentru stilul limbajului sau. Pe de alia parte, el sustinea ca adevarul si falsul sunt atribute ale vorbirii, nu ale lucrurilor. ia r acolo unde nu este vorbire, nu este nici adevar s i nici fals". Prin aceasta el este unui dintre parintii filosofiei analitice.
J ohn Lo cke

Locke s-a nascut Tntr-o fam iiie anglicana cu Tnclinatii spre puritanism, tatal sau, un modest notar, luptand de partea Parlam entului Tn tim pul razboiului civil. A studiat la Christ Church, Oxford, si, la fel ca si Hobbes, avea sa fie dezam agit de ceea ce avea sa Tnvete => avea sa critice sistemul si sa-si prezinte propriile conceptii despre educatie Tn Thoughts about Education (1693). De asem enea, la fel ca si Hobbes, el avea sa fie sprijinit de oam eni cu influenta, precum Lord S haftesbury, care, de altfel, prin actiunile sale politice l-a enorm atat Tn plan privat cat si Tn plan intelectual. -> reputatia sa de teoretician politic avea se bazeaza pe Doua tratate despre carmuire (1690). Alte lucrari im portante sunt; Eseu asupra intelectuiui uman (1689) si Scrisoare despre toleranta (1693), Tn care se ocupa de sfera legitima a libertatii de constiinta religioasa, > Doua tratate despre carm uire este Tn mod vadit o respingere a ideilor lui Sir Robert Filmer care, Tn cartea sa Fatriarcha sau N atural R ights o f K ings, argum enta asupra faptului ca jurisprudenta liberala a lui Grotius si P ufendorf are la baza prem ise faise. I k timp ce ei sustineau ca lumea a fost Lata, la Tnceput, tuturor si ca proprietate 3 carmuirea au aparut mai tarziu, ca produse ale unui acord, Filmer argum enta, Hespr Creatie, ca i-a conferit lui Adam proprietatea privata si dreptul ce a :<ndu ~ autoritatea politica era data, astfel. ce D um nezeu, si nu com'erita pn.- on.i individuala a unor persoane libere Tn ^realabil.

1Termenul folosit de i-.obbes este cei de suveian

> el respinge teoriiie lui Film er si, la fel ca si Hobbes, prezinta o ilustrare a starii naturale. In viziunea sa aceasta este o stare de egaiitate si perfecta libertate intre oameni. Totusi, ! contrar a ceea ce afirmase Hobbes, starea naturala nu era aceea a unui conflict universal, caci exista o lege naturala care determ ina respectarea drepturilor altuia. Mai mult, el considera ca Tntr-adevar omul este inclinat sa-si conserve existenta proprie, dar concom itent si pe cea a mtregii umanitati, Ceea ce lipseste acestei stari naturale este existenta unui judecator comun, care ar trebui investit cu autoritatea de a apiica legea => in starea naturala fiecare tinde de a-si judeca propria cauza ?i sa-si rezolve dupa interesul propriu diferendele si conflictele care se ivesc intre oam eni: ,;oam enii deci ies din starea naturala si Intra m tr-o societate politica atunci cand creeaza s i Inscauneaza Judecatori si Suverani pe pamant, pe care-i investesc cu autoritatea de a le judeca pricinile , de a p e depsi nedreptatile care pot fi facute oricarui m em bru al so cietatii. > diferenta dintre Hobbes si 5 esentiala ! Locke este aceea ca starea naturala descrisa de Locke este cu mult mai putin violenta decat cea a lui Hobbes, iar puterile pe care el le atribuie conducatorilor sunt, de asemenea, mai putin absolute. Locke considera ca adevaratul fundament al guvernarii este apararea proprietatii individuale, Acest term en de proprietate este inteles Tntr-un sens mai larg care cuprinae viata, iibertatea si bunuriior". In starea naturala, aceasta era foarte periculoasa si nesigura, de vrem e ce lipsea orice fel de garantie juridica => societatea politica are ca principal scop asigurarea proprietatii si reglarea dreapta a conflictelor dintre cetafeni. > tranzipa de ia starea naturaia la societatea civila se face, de asem enea, printr-un contract. In^area naturala, oamenii dispuneau de 2 puteri naturale: 1. aceea de a conserva atat propria existenta cat si a altora 2. aceea de a pedepsi crimele comise Tmpotriva legii naturale prin pactul social, oam enii au transferat Tn mainile com unitatii" aceste doua puteri => aceasta este originea puterii legislative si a celei executive. Totusi, puterile societatii civile sunt limitate tocm ai de scopurile Tn care au fost instituite = = > nu puteau fi absolute => Tn cazul Tn care guvernam ant ar fi recurs la excese sau abuzuri (= Tncalcarea drepturilor naturale; proprietatea si Iibertatea), acesta era pasibil de Tnlaturare (suprematia dreptului de rezistenta si legitimitatii rebeliunii Tn anumite circumstante^). De asemenea, pentru ca acest guvernamant instituit din vointa poporului sa fie eficient, Locke preconizeaza o separare a puteriior executiva de cea legisiativa, asigurand preeminenta cele de-a doua. ccnceptiile lui Locke despre guvernare par sa fie foarte puternic influentate de mediul Tn care a trait: apropierea fata de familia lordului de Shaftesbury. Acesta dorea sa-l excluda pe ducele catolic de York (viitorul rege lacob II) de la accesul la tron => a sustinut Exclusion Bill, care Tnsa nu a reu^it. In fata esecului Shaftesbury s-a gandit la rebeliunea armata. In cele din urma acestia sunt obligati sa piece Tn exil => si Locke este nevoit sa fuga Tn Olanda, unde va sta timp de 5 ani. Tn ceea ce priveste relatia dintre Stat si Biserica/religie, ideile lui Locke sunt mult mai bine evidentiate Tn lucrarea Scrisoare despre toleranta. In cadrul acesteia el prezinta doua teze: 1. contrar lui Hobbes, Locke pune bazele unei riguroase separatii Tntre Stat si Biserica. Statul este o asociere a oam enilor pentru pastrarea intereselor temporale proprii. Biserica este o asociere nesilita, cu scopul cautarii mantuirii si trebuie sa fie suuordonata Statului. 2. Tn ceea ce priveste credintele personale care nu afecteaza relatiile sociale, ei: trebuie sa fie tolerate de catre puterea civila: opiniiie speculative si cultul divin a:, dreptul absolut si universal la toisranta".
2 acest dm o: la rezistenta nu inseam ii,. ncercarea de a im piini anumite aspiratii populate, ci ".aurarea ordinii stabilite prin contract. Acest drept este un mijloc ns a-i Sace pe suveran sa reflecteze si sa respecte iegalitatea

> crezu! principal al lui Locke este acela ca guvernantii nu pot avea certitudinea faptului ca religia in care cred ei este cea adevarata => toleranta religioasa. Orice tentativa din partea puterii de a constrange oam enii sa adere la o credinta, este in mod necesar destinata esecului. Din intelect se nasc opiniile, ori acestea nu pot fi controiate nici de putere si nici chiar de propria vointa. In sfarsit, convertirea fortata este contrara vointei lui Dumnezeu, care vrea ca supunerea sa fie fructul liberei optiuni. Totusi, apararea tolerantei de catre Locke are anum ite limite: o guvernam antului T i este permis sa intervina daca religia este o amenintare la adresa ordinii < = > toleranta nu este universala: ea nu se aplica: o catolicilor, a caror loialitate este orientata spre alte instante, dar si pentru ca ei Tnsisi nu o practica z > ateilor care nu pot fi supusi obiigatiei prin juram inte conventionale ameninta ordinea sociala = > apiicarea principiului tolerantei este dependent de principiul reciprocitatii: nu poti fi tolerant cu cineva care nu este tolerant cu altul sau cu tine aceste teze T I due pe Locke la concluzii total diferite fata de Hobbes. Acesta din urma facea din Stat stapanul opiniilor si credintelor, subjugand chestiunile bisericesti autoritatii nelimitate a suveranului.

^ d g RlNCIPiUL SEPARATIEI PUTERILOR LAl^O W TESQ U lt13',

-+ mainte de a vedea cum expune Montesquieu principiul separatiei puteriior in stat, trebuie sa vedem exact ce inseam na acesta. Principiul In cauza se refera la divizarea functijlor guvernam entale legislativa, executiva si judecatoreasca In asa fel Incat acestea sa fie corpuri distincte. Aceasta masura constitutionaia, pentru ca astazi ea feste garantata de mai toate constitutive In vigoare, are rolul de a limita posibilitatea unor excese arbitrare din partea guvernului, avand In vedere ca toate cele trei ramuri sunt necesare In viata legilor (elaborarea, aplicarea si adm inistrarea lor). In concluzie, principiul de fata se opune suveranitatii absolute a oricarui organ institutional Intr-un Stat. > separarea puteriior a fost o idee importanta si In Europa m edievala, sub denumirea de doua sabii , Cei mai multi ganditori au cazut de acord asupra faptului ca puterea trebuia Impartita Intre Stat (reprezentat de suveran) si Biserica (reprezentata de papa). Dar nici un argument convingator nu a putut fi adus In favoarea suprem atiei uneia dintre parti. Cei care argum entau ca Statul este superior se confruntau cu faptul ca se presupunea ca autoritatea divina le-a fost conferita suveranilor la Incoronare si ca autoritatile reiigioase revendicau puterea de a-i excom unica pe regi (ex. regele loan al Angliei). Cei care argum entau ca Biserica este superioara Statului avea de explicat porunca lui llsus de a da Cezarului ce este al Cezaruiui si lui Dum nezeu ce este ai iui Dum nezeu. Asadar, de fa cto , In Europa medievala exista separarea puteriior. ideea a relnviat In sec. 17, ca reactie la revendicarile relnnoite ale dreptului divin si ale suveranitatii absolute (ex. Hobbes, care sustinea ideea monarhiei absolute, dar pe baza unui contract). Locke facea distinctie Intre puterea executiva, legislativa si federativa (referitoare la Afacerile Exierne), desi el nu avea de gand sa le considere ca fiind separate. El avea In vedere reglem entarea britanica In care Executivul (cel putin In parte) provenea din Legislativ si raspundea In fata acestuia. prima form ulare m oderna principiului separatiei puteriior ii este atribuita lui

Montesquieu, In iucrarea Despre spiritul legilor (1748), cu toate ca filosoful englez John Locke a afirmat Intr-una din lucrarile sale ca puterea legislativa ar trebui sa fie separata intre rege si Parlament. pornind de la ideea ca, pentru el, forma ideala de guvernam ant ramane monarhia constitutionaia, care are In centrul ei un principe care guverneaza pe baza unei legs' stabilits si a! carei principiu de baza este onoarea, filosoful francez Intrevede situatia (:e

siguranta in care m onarhul Tsi Tmparte atribuiiile cu o serie de agenti, pe care-i Tnzestreaza cu puteri legislative si judecatoresti, lui ram anandu-i doar puterea

executiva. In aceste conditii apare principiul separatiei puteriior Tn stat, chiar daca expresia nu apare explicit Tn opera sa. Scopul acestei separari este Tmpiedicarea posibilitatii de a concentra puterea Tn mana unuia singur. Scopul principal este de a feri societatea de tiranie si de a proteja . Iibertatea cetatenilor, Nu exista putere m oderata decat daca e limitata de o alta putere, dupa p rin c ip iu l ,p u te re a opre$te p u te re a . Modelul de stat a fost Anglia, vazuta din p.d.v.-ul al opozitiei tory fata de liderul whig,

vrem ea sa sau im ediat urm atoare, scrierile lui ' au avut un im pact extraordinar. Se stie acum ca principiile pe care acesta le-a afirm at Tn Spiritul L eailor au fost puse Tn practica de Constitutia am ericana si de Declaratia Drepturilor Omului. Totusi, acest principiu al separarii puteriior nu este atat de radical pe cat s-ar putea crede. In reaiitate el adm ite unele form e de com binare a puteriior (ex. puterea de a face legi Tn mainile executivului) ceea ce nu Tnseamna caderea Tn despotism , asa cum s-ar Tntampla din com binarea executivului cu juridicul. De asem enea, el a suscitat

permanent o dezbatere: o aparatorii insista asupra faptului ca acesta este riecesar Tmpotriva tiraniei.

chiar si a tiraniei m ajoritatii o opozantii argum enteaza ca suveranitatea trebuie sa se afle undeva si ca

este mai bine si chiar dem ocratic ca ea sa tina de acelasi organ (Parlam entul fiind optiunea cea mai buna) Tocmai din aceasta cauza sistem ele constitutionale moderne arata o varietate de

aranjamente Tn ceea ce priveste procesele legislative, executive si judiciare => doctrina a pierdut, treptat, m ult din rigiditatea si puritatea initiala. Evenim entele din sec. 2C car mai ales dupa al doilea razboi mondial, im plicarea guvernam entala Tntr-o serie de aspecte sociale si econom ice ale Statului au dus la o largire a prerogativeior puterii executive.

EGR5A l u i P h il ip p e A r ie s d e s p r e is t o r m

TfiETFFRK

sf. Evului Mediu gasim un individ incadrat Intr-o seama de soiidaritati colective, feudale si comunitare, inauntrul unui sistem care functioneaza cu aproxim atie => individul sau fa'milia traiesc Intr-o lume care nu este nici privata, nici publica n exista o confuzie intre public si privat. Ce Inseam na aceasta? In sec. 19, contextul se schim ba radical: societatea a devenit o vasia populatie anonim a In care oamenii nu se mai cunosc Intre ei => munca, timpul liber, ragazul petrscut in fam i'ie sunt activitati separate de niste ingradiri etanse. Omul doresie sa se puna la adapost de privirne ce orlalti. Aceasta o poate face prin doua modalitati: 1. prin dreptul de a-si a'ege cu mai muKa libertate conditia, genu! sau de viata 2. printr-o retraqere in m ijlocul families care a devenit un refugiu, centru a! spatiuiui privat trebuie m entionat ca in zonele rurale, pana i astazi, mai dainuie vechi! tipuri de sociabiiitate colectiva si com unitara: carciuma pentru barbati, locul unde se spaia rufeie pentru femei etc. exista mai m ulte modalitati prin care s-a petrscut aceasta schim bare radicals: 3. prima m odalitate = model evolutionist, este mei nereaiist si propune o evolutie inceputa in evul mediu si term inata in sec. 19, progres continuu, linear, chiar daca in desfasurarsa lui se inregistreaza reveniri inapoi, jo c u ri. Aceasta m etoda tinde sa nu scoata in evidenta caracteristicile sac. 16-18 4. a doua m odalitate se apropie in mai mare m asura de realitate. A ceasta consta In modificarea periodizarii ciasice si in impune^ea principiului cum ca de la m ijlocu! Evuiui Mediu' pana la jum atatea sec. 17 nu a mai avut nici o schim bare efectiva in straturi!? profunde ale m entalitatilor => istoria politica, sociala sau econom ica nu co n cord a cu cea a mentalitatilor.
EVO LUTllLE EPOC!? MODERNE

> exista 3 evenim ente m ajore care au m odificat m entalitatile, in special ideea de sine si a roluiui acesteia In viata cotidiana a societatii: j 1. nou! ro! al statului, care, incepand cu sec. 15, in ce p e sa se impuna tot mai mu it In | societate, sub form e si prin m ijioace diferite f individul nu era cum era, ci cum parea, sau mai curand cum reuses sa para => este vorba de aparenfa. incepand de pe vrem ea lui Ludovic XII!, statul ince p e sa-i dea seam a ca poate sa. controleze aceasta aparenta. Astfel, statul interzice dusiuriie, da iegi im po triva luxului i ostentatiei, revizuieste statutele nobilimii pentru a-i elirnina pe uzurpatori, intervenea din ce in ce mai mult in viata de fam ilie. 2. iniensificarea aifabetizarii si propagarea lecturii gratis tiparului. Lsctura efectuata In tacere va Tngadui mai m ultor indivizi sa-si faca o idee personals despre lume, sa dobandeasca o serie de cunotinte empirice. 3, noile form e de religie care se statornicesc. In sec. 16-17. e!e dezvolta a pietate interioara fara a exclude insa colectivitatea. R ugaciunea devine o m odalitate de m ediiatie j individuals*, care se poate exercita fie in capela particulars, fie intr-un colt a! camerei.
SEM NELE PR1VATIZARH

r 6 categorii de indicii. 1. Uteratura civilitatii este unui dintre cele mai sigure indicii aie schim barii: obiceiurile cavaieresti medievaie se transform a Intr-un cod de bona purtars. incepand din sec. IS: o noua atitudine In ceea ce priveste corpul, corpul sau al aprcapelui. Este vorba de extinderea spatiuiui din jun.ii acestuia => nevoia de izolare. pentru a-! sustrage atingerii si privirii celuilalt oameni; nu se mai irnbratieaza, nu-si mai saruta mans, picioru! => apar o surie de gesturi r-is c e te furise. Toate acestea expiica o noua pudoare. o noua preocupare de a ascunde anumiu. partii aie corpuiui. anum ite acte, cum ar fi cei ai excretiei. 2, Un alt semn a! unei vieti rnai mult sau mai putin c o n ftie n is oe a se tine departe ue ce aste Uteratura europrefa. Aceasta va-defie a tat progreseie aifabetizarii, cat si un rapuri

T r a s ATURI LE MANIERISMULUI

in concluzia capitolului Clasicism, m anierism, baroc. 0 abordare tip ologica , din cadrul cariii sale Clasicism si baroc , Romul Munteanu Tsi exprima opiniile proprii cu privire la caracteristicile esentiale ale m anierism ului El afirma ca m anierism ul, la fel ca si realismul, este fenom enul cu cel mai mare grad de recurenta, In timp ce, de exempiu, barocul este un simplu stil istoric generat de premisele unei anumite epoci. Astfel, m anierism ul este o arta complementara oricarui mod de creatie real =? acesta va capata pe parcursul dezvoltarii sale diferite stiluri artistice => diferite am prente specifice. Alte caracteristici a rfi: ^ constituie un fenom en de opozitie fata de orice fel de arta excesiv de canonizata, am enintata de epuizare prin repetarea permanenta a unor form e sterile => nu este o perioada de decadenta a culturii, ci o perioada care anunta o revitalizare atunci cand aceasta intra Intr-o criza constientizata. ramane mereu un fenom en de tranzitie, un act recurent de Inceput, capabil sa revolutioneze prin resursele sale proprii arta dintr-o anum ita epoca, are o ultima caracteristica im portanta: se integreaza tn stilul pe care-1 anunta, | atunci cand acesta beneficiaza de o deplina coerenta. * recurenta acestui fenomen legitimeaza faptul ca a existat o perioada de mare efiorescenta a manierismului, situata ?n cea de-a doua >2 a sec. 16 si primele decenii ale sec. 17 => manierismul din aceasta perioada, intre Renastere si Baroc, devine un mode! istoric. Ceea ce ne intereseaza pe noi este de a gasi principalele caracteristici ale acestui manierism. In acest sens este ciar ca definirea m anierism ului duce la nevoia de a cauta sensurile originare ale, termenului si ale conceptului. -+ existsT'S-cuvinte-matca la care sem nificatia globala a stilului m anierist ne trimite obligators: m aniera (vine de la manus mana), m a n ie ris m (m estesug) si m anie (deriva de ia grecescu! mania manie, furie). Investirea acestor concepte cu tot felul de semnificaiii incepe Inca din Antichitate si continua pana m vremea noastra. relatia dintre starea de inspiratie si aceea de deiir este prezenta in /on, cunoscuta opera a lui Platon. In dialogul dintre Socrate si Ion, delirul, care traduce o stare maxima de tensiune a inspiratiei, este apreciat de filosoful grec ca un factor fundam ental in procesul de creatie. > interferenta dintre inspiratie, mestesug si furie este frecventa si In epoca renascentista si capata o vigoare deosebita spre sfarsitul perioadei. Unui dintre primii care anunta un program de creatie care are 0 tenta anti-ciasica este Giordano Bruno (D eali eroici furori). El se comporta ca un creator ce nu mai vrea sa serie In maniera reguiilor si m odelelor stabilise conceptul de furore fiind foarte apropiat de acea ipostaza m aniacala pe care o Intalnim si l= antici. * 0 prima diferenta sem nificativa Intre m anierism si baroc este faptul ca primul este ms; intelectualist decat al doilea, investit cu implicatii afective mai grave si mai ample. Totusi, intelectualismui manierist este mult diferit de rationalismul clasic, pentru ca primul cauta 0 dezordine programata, provocata de un mestesug si destinata sa produca 0 stare de soc =;> retorica manierista pune un accent deosebit pe inventio si dispositio. In poezia manierista relatia dintre maniera si manie este mai redusa decat cea dintre maniera si manu. + acest fapt este confirmat de micul ratat despre pictura a lui Giovanni Batista Voipato (La verita pittoresca). Acesta a utiiizat conceptul de mar.iera In sensul de Jucru facut cu mana , cu penelul sau cu penita" => ideea de mestesug, de maniera, capata sensul de stil individual. El ajunge la concluzia ca unii pictori precum Durer, Mantegna si Carpaccio nu au ajuns mari prin simpla imitare a unor maestrii precum Tiziano, '"intoretto si Veronese, ci prin gas.ires unei laniere personale de exprimare 3 m estesuguiu! lor. Astfel, conceptul de manierism si-a gasit una din sen.nificatiile sale fundam entale: distanfa-- j fata de orice modeie, care erau cu precadere clasice. si cautarea unor modalitati de realizare a unui stil propriu de expresie.

> multi dintre savantii si artistii R enasterii au considerat ca exista anum ite legi ale naturii care puteau fi descifrate cu ajutorul m atem aticii => reactia fata de aceasta scientizare excesiva => iruptia uni subjectivism foarte puternic, care deplasa accentui de la regulile prefixate la spiritul inventiv, liber de orice constrangeri. Astfel, in timp ce artistii clasici mizau pe procesul de im itatie a unor m odele artistice consacrate, cum ar fi natura, artistii m anierei scoteau in evidenta vaioarea interpretarii, rezultata dintr-un unghi personal mde vedere si. coreiata cu un mod individual de executie, > Tn aceste conditii arta devine o proiectie a ideii, o em anatie a intelectului ,si a imaginatiei Fiecare autor are dreptul de a se com porta fata de realitate asa cum crede el de cuviinta si nu asa cum T i este impus. * acesta este punctul culm inant. M om ent Tn care m anierism ul a devenit un stil dom inant pe plan european Tntre 1520-1600. Arta de Curte prin excelenta, creatia m anierista a fost sustinuta de fam ilia de M edici la Florenta, de Filip II la Madrid, de Francois I la Fontainbleau, de Rudolf ii la Praga, de A lbrecht V la Munchen. Ca urmare, era firesc ca m anierism ul sa devina subiectul unei aprigi polemici. primid o serie de critici mai ales din partea adeptilor clasicism ului. In ciuda criticilor, m anierism ul va fi deseori folosit ca un argum ent Tmpotriva apologetilor m odelelor eterne. Un exem piu Tn acest sens este J. Bousquet, care respinge mitul unor stiluri unice si eterne; si apara manierismul spunand despre el ca este o arta vitala, inovatoare, capabila sa sporeasca tipurile de limbaj ale marilor creatori.
C
o n c l u z ii:

1, m anierism ul poate fi considerat ca un arhetip si nu ca un epifenom en. Privit din aceasta perspective, m anierism ul se configureaza Tntre doua curente, .dintre care unui este Tn curs de disparitia, iar ceialalt este Tn curs de c ris ta liz a re /A ta t elementele reziduale ale stilului disparut, cat si cele noi se coaguleaza Tn jurul arhetipului m ahiensT" 2, slfuaTpe plan istorico-stilistic, m anierism ul care intra Tn sfera noastra de actiune apare Tntre Renastere si baroc => stil de tranzitie 3, cele mai im portante ramuri ale artei Tn care s-a m anifestat au fost: arhitectura si pictura, M anierism ul post-renascentist are o slaba iradiatie Tn viata literara. Ea este mai puternica Tn poezie, total absenta Tn teatru si roman 4, in general, scriitorul m anierist este preocupat de reprezentarea unei meta-realitati. Aceasta cautare poate fi stim ulata de un act ludic, fie de starea de pendulare Tntre real si imaginar. Scriitorul m anierist este atras de socui dintre aceste doua planuri 5, arta literara m anierista pune Tn lumina o noua fuziune dintre mestesug, talent si idee 6, discursul literar este am biguu, tocmai din cauza preferintei pentru cuvintele cu sensuri polivalente. v insinuanta si persuasiva, socanta si bogata Tn efecte de surdina, literatura manierista a fost inedita pentru o vrem e, pregatind campul sensibilitatii baroce. u je n / nem ;

- 3 -

* acest individualism de m oravuri a decazut incepand cu sf. sec. 18, in foiosul vietii de familie. Este clar ca a existat o rezistenta => o evolutie => adaptari (specializarea Tncaperiior pentru a ingadui izolarea). in final, fam ilia a absorbit toate preocuparile individului. 2. A doua faza consta In constituirea (sec, 16-18) unor grupuri cie co n vivia iiiate (in afara m edfilor Curtii). Acestea au dus ia dezvoltarea unor mici societati destinate conversatiei, a schimbului de amabiiitati si a lecturii cu voce tare, M em oriile si scrisorile din epoca abunda In exemple. Aceste reuniuni aveau loc in niste incaperi retrase, cu o im partire speciala, In care centrul era ocupat de organizatoare. Este de, precizat faptul ca fem eile au avut un ro! foarte important in dezvoltarea acestui tip de reuniuni. Alte preocupari In cadrul acestor reuniuni sunt: jocurile de societate, m uzica vocala si instrum ental^, dezbaterile etc. > In sec, 18, o parte din aceste grupuri aveau tendinis de a se dezvolta in institutii, cu legislatii proprii => sl-au pierdut din spontaneitate rt- au devenit cluburi, societati de meditatie. academii. Cele care nu se institutionalizau pierdeau foarte mult din im portanta => deveneau simple activitati secundare =? conviviaiitatsa din sec. 17 renunta de a mai fi un element major al societatii. . 3. In cadrui celel de-a treia faze, spatiul social este invadat de o alta form a a vietii cotidiene. Familia capata o alta sem nificatie. Ea tinde sa devina un refugiu unde te sustragi privirilor din afara, un loc plin de afectivitate unde se stabilesc legaturi de afectivitate in tre cuplu si copii. * largindu-i nolle sale functii, fam ilia: = > absoarbe individul pe care-l prim este in mijlocui ei si-l ocroteste ^ se detaseaza tot mai m ult de spatiu! public o se extinde in dauna sociabiiitarii anonim s de pe strada > este vorba doar de un ince p u t de evoiirue, care va atinge x apogeul in sac. 19-20'. Inca acest fenomen poate fi" contracarat, mai ales de acea conviviaiitate > ram ane circurnscris in anumite clase sociale i In anum ite regiuni. Coexistenta acestor doua structuri => aparitia u nei culturi mixte ce se va dezvolta pe parcursul sec. 19.
C0 U B L A D E F M T n E 'A P U 5 U ULU T~^\

astfel, intreaga istorie a vietii private se reduce ia o schim bare in sociabilitate: j o inlocuirea unei sociabilitati anonim e (cea a strazii. a curtii castelului) la una ! restransa care se confunda. cu fam ilia sau, chiar cu individul insusi I o frecerea de la o sociabiiltate in care publicul si privatul se confunda la o | sociabilitate in care publicul este net separat cie privat. probJema este de a cunoate m odui In care are loc aceasta trecere. exista doua aspects ale term enului public: 1. intr-o prima acceptiune public inseam na in vazul lumii, gradina publica, piata publics, locul de intalnire unde m ajoritates oameni lor nu se cunosc, dar sunt fericiti sa se afla impreuna 2, intr-o a doua acceptiune public inseam na tot ceea ce are iegatura cu statul => privat este tot ceea ce se sustrage statului In Evul Mediu, ca i in multe societati In care influenta statului este slaba sau sim bolica, viata fiecarui individ depinde de solidaritatile coleciive si da capeteniile care joaca un ro! protector => omul nu poseda nimic care sa nu fie am enintat In anum ite circum stante si a carui supravietuire sa nu fie asigurata de o relatie de dependents => exista o confuzie intre public si privat. Nimeni nu are o viata privata i to st a lumea poate avea un roi public, chiar daca nar fi decat aceia de victims. * un moment ce cotiturs este reprezentat de aparitia statului de Curie. A cesta asigura un anumit numSr de functii lasate pana atunci Intr-un fel de indiviziune un spatiu-tim p atunci disponibi! pentru niste activitati car? nu mai au^egatura cu treburile public a * aceasta trecere s-a facut destul de gieu, siu de rntiSfe. ori treburile pub!ice fiind confundate cele particulars !n toate cazurile persoanee cars 4 w ^ * 5 ^ p u te re a (rniiitara. ludecatorsasca ate} o fac oe punaa lor, nu de multe ori regele uitand sa-i mai rasplateasca. Casa unui guvernator sau a unui functionar se confunda cu funciia respective avand roli.i! unui sssii!. De asemenea, un astfel de s!ujbs- are o se" ? ce re la tji personale prin care c:e imp ine

. 4 -

> incepand cu sec. 17 starea de lucruri se schim ba => statu! isi revine in drepturi => in Franta avem statul intendentilor iui Ludovic XIV, in care functionary si birourile vor inlocui reteieie de clienteia, in care re m u n e ra te publica va fi diferentiata de retributia privata. tn Anglia, de exempiu, nobilim ea m ica ia locul intendentilor francezi i acce pts sa se su p un s legilor si ordinilor statului. se ajunge ca la sf. sec. 17 i pe parcursul sec. 18, publicul sa fie deprivaiizat intr-o m ssur tot mai mare rr> spatiul privat se poate inchide, fiind separat com plet de ce l# public, cars s autonomizeaza. A cest spatiu privat liber urm eaza a fi um plut de familie. O am enii care traiau in acest spatiu privat, fara a lua parte la viata publica se vor simti frustrati => nasterea unei gandirr si a unor revendicari de natura politica.

K fi (I)

/ I ^ ^ R T A BAROCA SI SPIR1TUL CONTRAREFORMEI

IN EUROPA SEC. 17_ _

barocul, s-a spus, s-a nascut la Roma, imediat dupa devastarea din 1527. Totusi, barocul s-a nascut mai cu seama ?n Italia im ediat dupa Conciliul de la Trento. Aprecierea marturiseste ca el este o arta dramatica. a doua 34 a sec. 16 si prima 1 / 2 a sec. 17 este o epoca aura, paipabila, fram antata. El T I readuce pe om la esential, la meditatia asupra conditiei sale. Aceasta este o arta Tn esenta reiigioasa =>'trebuie sa o numim ca,o arta a Contrarefom ei? D.p.d.v. istoric raspunsul este afirmativ: aceasta arta este Tn mare parte o arta a Reformei catoiice si a marii aristocratii funciare. De asem enea, ea Tncearca asocierea unui popor marunt, putin cultivat, la o liturghie inteligibila => este o arta care instruieste prin intermediul gestului. prototipul aceste arte, laboratorul, este biserica Gesu din Roma, chiar daca aceasta este construita Tn sec, 17. De asem enea, aceasta arta va supravietui atata timp cat Tntaietatea va apartine lumii m editerannene. In rest, ea va fi puternic influentata de Italia: Polonia, Rusia, Austria germana si iinia Dunarii (dupa victoria de la Kahlenberg). Astfel, toata Europa sudica si central-estica ramane esentialm ente baroca, prom ovand modelul bisericii Gesu: ^ cupola cu lanternou pe un tam bur octogonal, fatada lata si masiva, cu doua etaje, dintre cere cel de-al aoilea este dominat de un fronton triunghiular greoi decorafie interioara luxurianta, ostentativa: picturi stralucitoare, motive in stuc cu forme rasucite, coloane aurite etc. >^- singura nava; partile colaterale sufera o serie de Tngustari, dand nastere unor strane separate prin contraforturi un plan Tn cruce iatina, ca o reactie Tmpotriva crucii grecesti renascentiste. Acest plan scoate Tn evidenta maretia altarului si usureaza desfasurarea procesiunilor avem de-a face cu o biserica a euharistiei, care scoate Tn evidenta rolul m ediator a! preotuiui. Decorul relateaza despre coiaborarea omului Tn m antuirea proprie, o mantuire castigata prin efort, cu pretul unei asceze com plicate si dificile. * o astfel de biserica este o biserica povatuitoare Tn care urmeaza sa se celebreze un cult, nu numai un rit Tntrucatva m agic Tn care poporul incult si total pasiv primeste fara a Tnteiege efluviul sfant prin simpia participare. > principalii maestrii ai barocului sunt: Bernini (1598-1680) si Borromini (1599-1^57). Primului i se datoreaza definitivarea complexului arhitectural de la Vatican, dupa Italia, un alt centru puternic al barocului este Spania: Francisco Quevedo, Tirso de Molina si Calderon de la Barca. A id deja Tnsa se simte o confruntare Tntre clasic si baroc. Este greu de spus carui curent T i apartin Murillo, Zurbaran sau Velasquez. interesant este Tnsa faptul ca pe la 1665, barocul se ioveste de o puternica rezistenia Tn Franta, aceasta dupa ce a dom inat estetica din aceasta fara. A id Tncepe si se afirma din plan o alta estetica, si anum e cea clasicista. > un alt bastion ai rezistentei Tmpotriva barocului sunt tarile N Europei, mai ales Anglia, unde, pe parcursul sec. 17, se pastreaza fnca puternice rem iniscente gotice, Tn ciuda eforturiior lui Inigo Jones ( L in co ln s in n ) de a impune o noua estetica. Adevarata revolutie arhitectonica va Tncepe odata cu sir C ristopher W ren (Sf. Paul din Londra ), reconstructorul Londrei. Totusi, si acesta lasa Tn urma o serie de constructii gotice ( Christ Church College , Oxford), Astfel, goticul englez supravietuieste Tn acelasi timp Tn care Bernini construieste la Roma si Mansart ia Versailles. De altfel, existenta goticuiui tardiv in Anglia este comparata de Chaunu cu anarhism, iar Tnlaturarea acestuia se petrece undeva dupa Glorious Revolution. Ca urmare, Europa sfarsitului de sec. 17 pare dom inata de 3 mari tipuri de estetica: c o t a estetici foarte vii, aproape la fel de bine Tnarmate (clasicism ul si barocul) si una care nu : e hotaraste sa moara (goticul). + in ceea ce priveste muzica, situatia este asem anatoare: universul muzical irancez este dominat de Lully, care moarea Tn 1687 si. care este Tnlocuit de Charpentier si de La Lands. Acestia reusesc sa faca fata m odelor italiene care se impun in Germania S si Europa

danubiana. Europa lui Lullty este cea care corespunde lui M ansart si Perrault. Europa lui Frescobaldi, Corelli, Scarlatti si Vivaldi corespunde cu estetica lui Bernini si Borromini, Astfel polemica muzicala, care se sica Tn jurul anului 1750 este una Intre scoala muzicala franceza si cea italiana. Astfel, spatiu! m uzicaleuropean este Tmpartit de o axa NV-SE. + cu toate acestea, barocul ram ane raspunsul artistic, cel mai coerent poate, dat revolutiei intelectuale de la fnceputui sec. 17, Primui baroc este, Tn esenta sa, teologic. Enorma dezvoltare a bazilicilor, a abatiilor, a m anastirilor Tn. G erm ania catolica si Tn Europa danubiana (1680-1720), corespunde unei extraordinare vitalitati reiigioase. O asemenea vitalitate a cuim inat Tn Franta Tntre 1620-1650 => exista un decalaj Tntre V si E de aprox, 50 de ani. barocul religios de la Tnceputul'sec. 17 poate fi considerat ca o tentativa de raspuns la provocarile lansate reprezentarii intelectuale a crestinatatii, de catre universul infinit scris Tn iimbaj matematic. Toate acestea au drept rezultat aparitia unei teologii tot mai mult centrata pe misterul Intruparii. Spatiul sacru al cultului devine un spatiu-refugiu, care cu pretul unei lluzij permite afirmarea existentei unei realitati spirituale, diferita de cea ese.ntiala afirmata de progresele stiintei A produce dovezi m ateriale asupra existentei unui mediu divin complet separat de ce! uman este adevarata provocare la care raspund Bernini si Borromini, - aceasta impresie a unei realitati de netagaduit a lumii de dincolo, a unui inaccesibil fagaduit prin sacrificiul unic si perfect oferit pe cruce si actualizat la nesfarsit pe altar, poate fi regasira Tn toate bisericile dintre 1670-1750, Tn Germania de Sud, Austria si Spania. Toate acestea sunt Tn asa fel construite Tncat sa de impresia credinciosului ca exista o prezenta fizica. materiaia, a lumii de dincolo. A ceasta Tn general se reaiizeaza printr-un joc de umbre si lumini. v arta baroca este si o arta a contactului: ea se straduieste sa traduca, cu ajutorul unui ansambiu de mijloace m ateriale, Tntalnirea cu Dumnezeul ascuns. De asem enea, barocul religios s-a pus Tn slujba transsubstantierii. De altfel, contactui se stabileste ia nivelui sfantului sacrament. arhitectura reiigioasa a Tnceputului de sec. 18 este solidara cu conceptia lui Bernini si Borromini, fiind o arhitectura com batanta, a Contrareformei din sec. 17, adaptandu-se far a nici o dificultate apologeticii antifilozofice din sec. 18,

f f i

CONSTITUTIA ClVlLA A CLERuLui SI ORGANIZAREA ADMIN ISTRATIVA A BISERICII IN FRANTA (1 2 IUL.

1790.)' .

+ in 1789, Declaratia drepturilor om ului si cetateanului constituie Tntaia bresa Tn vechea ordine bazata pe principiul religiei. Pentru prima data Tntr-o societate europeana apartenenta confesionala nu mai conditiona drepturile individuals ori cetatenia. > Constitutia Civila a C lerului a izvorat din vointa politica de a pune organizarea bisericeasca in noua ordine sociala si nu atat din necesitatea definirii clerului cu scopul remunerarii sale Tn urma secuterizarii produse la sfarsitul lui 1789. In plus alinierea Bisericii la noua ordine avea o importanta dubia Tntrucat aceasta institu te va avea si un m ajor rol social. Legitimitatea alegerii clericilor de catre popor provenea din.dreptul m onahului de a numi episcopi, iar acum poporul preluase prerogativele monarhice . - cei din noua ordine sunt preocupati de pastrarea tutelei Statului asupra Bisericii. are loc o Tntreaga restructurare a Biserici de la baza la varf, Se pune capat existentei unor dioceze cu traditie (numarul acestora scade de la 135 la 83), acestora substituindu-!i-se noile circumscriptij ecleziastice, entitati ce ss suprapun departam entelor. Preotii parohi (din fruntea cantoanelor) si episcopii (din fruntea departam entelor) erau desem nati de catre electori. De asemenea, Statu! era cel care avea sa-i rem unereze pe preoti. > alte preveaeri: abolirea celibatuiui, desfiintarea congregatiilor, anularea voturilor monahale, limitarea rolului Papei etc. reformatorii doar au inform at papalitatea asupra m asurilor lor fara a Tncerca m acar sa obfina acordul acesteia. Aceasta organizare a Bisericii era absolut contrara unei conceptii a laiciiafii ce ar avea la baza distinctia dintre religios si politic. Prin efectele sale Constitutia Civila a Clerului a m odificat ireversibil, Tn Franta, relatia dintre sfera politico-sociala si cea reiigioasa. SituatlcKse agraveaza datorita condamnarii de catre papalitate, Tn 10 mai 1791, prin Quod aliauatum a dispozitiilor textului, Aceasta reactie duce la sfasierea catolicilor francezi (majoritatea popuiatiei) Tntre doua fidelitati: francezii se vad nevoiti sa aleaga Tntre respectarea iegii votate de reprezentantii natiunii si supunerea fata de Roma. In consecinta, Adunarea se implica Tn schisma sustinand Biserica revolutionara si persecutandu-i pe cei refractari. Aceasta s-a realizat prin decizia Adunarii de a obliga pe clerici sa depuna un \ juram ant pe Constitutia tarii. Schisma avea sa se finalizeze, doar odata cu Concordatul din J 1801.

1 7 . STATUTUL RELIGIE CATOLICE SI PRiNCIPAL-ELE CRITERII DE ORGANIZARE A BISERICII FRANCEZE . CONFORM C O N C O R D A T U L U l D \ f i 18 0 1

> desi Tnapoiaza Bisericii Catoiice o parte din priviiegii, restituindu-i totodata o situatie mai mult decat onorabila, Concordatul din 1801 justifica actul de la 1789 printr-o c o n s id e ra te de fapt, iar nu de d re p t: catolicism ul e religia m ajoritatii francezilor si a c e lo r 3 co n su ir. In consecinta, nu este expus un adevar de credinta. * Concordatul pune capat unui deceniu asem uit cu un razboi religios si opreste persecutiile. Catolicismul Tsi redobandeste pozitia sociala (tnsa aceasta nu constituie o revenire la Vechiul Regim Tntrucat clericii nu recupereaza bunurile confiscate). De aici putem deduce dependenta Bisericii fata de Stat in vederea asigurarii subzistentei, Guvernul dobandeste desem narea episcopilor si face toate numirile Tn functiile reiigioase. Dependenta financiara a Bisericii genereaza prim atul administratiei Tn luarea de decizii cu caracter religios => apare un decalaj de interese num it Tn epoca decrestinare . diferenta capitala fata de situatia ante-revolutionara este faptui ca confesiunea caioiica nu m ai*este singurul cult recunoscut. Daca C oncordatul e rodul negocierilor dintre Stat si Papalitate, Articolele Organice care Tnsotesc actul rezulta din dreptul pe care' si-l aroga un Stat de a organiza a?a-numita politie a cultelor. Prin acelasi Concordat sunt recunoscute calvinismul si luteranismul, iar, Tn 1805, si iudaismul. Articolele orcanice doteaza fiecare din aceste culte cu o organizare proprie si reprezentare pe langa autoritatea publica. > Concordatul este o com piiatie a unor traaitii extrem de vechi cu inovatii radicale. Starea de lucruri instaurata de Concordat nu mai reflecta o societate sacrala, Tnsa nici una laica, Tntrucat religiosul mai e Tnca sesizabil Tn sfera privata a individului, Oricum, recunoasterea aitor confesiuni declanseaza o treptata distinctie Tntre religie si pracrica sociala. Se Tncepe Tn acest mod procesul de disociere a credintei de cetatenie, proces desavarsit un secol mai tarziu. Astfel, dupa ce Concordatul a fost timp de un secol legea fundam entals de organizare a Bisericii din Franta, Tn 1905, acesta avea sa fie contestat de guvemui francez => prin legea separatiei, Biserica si Statul au fost disociate.

\1 >

> orice economie sanatoasa prezinta 4 sectoare de baza care, in general, sunt interdependente: agricol, industrial, al transporturilor si financiar. Tn cadru, acestui subiect primeie 3 sunt cele care ne intereseaza.
* 'A "1O r~!/-4'V*n t-i j I r i i /*1^ ^r~v. u p u l u i U i c a L )M U u i\

un prim aspect demn de mentionat in cazul agriculturii este ca nu avem de a face cu o revolutie tehnologica stricto sensu T n acest domeniu, ci mai degraba de o generalizare a unor tehnici, dintre care unele au aparut cu mult timp T n urma. Aceasta generalizare, Tnsa, este restransa la doar cateva zone geografice europene: Anglia, Provinciile-Unite, Tarile de Jos si unele regiuni din Franta. Aceasta nu Tnseamna Tnsa ca nu a existat o revolutie agricola, dar mai degraba sub aspect calitativ si cantitativ. > dintre toate aceste regiuni cea mai Tnfloritoare d.p.d.v. agricol avea sa fie Anglia. Aceasta se datoreaza T n mare parte precocitatii metodei de Tngradire a terenurilor (enclosure ). Aparuta la sf. sec 14, acesta duce la distrugerea cadrului com unitar de punere Tn valoare a domeniilor rurale si la disparitia exploatarii Tn comun a terenurilor agricole. Tngradirea parcelelor, fixarea clara a hotarelor proprietatii T i Tncurajeaza pe proprietari sa-si amelioreze pamanturile prin desecari, experimentarea unor noi culturi si utilizarea tehnicilor mai moderne. Dupa ce mult timp puterea a Tncercat sa stoipeze acest fenomen, la inc. sec. 18, a Tnceput sa o sustina => se da lovitura decisiva vechiului sistem de exploatare rurala, Tniaturandu-se obstacolele modernizarii agriculturii. + principala inovatie consta T n renuntarea la ogoarele T n parloaga din sistemul asolanament, pentru a-l Tnlocui cu cultivarea plantelor furajere (napi, gulii, trifoi, sparceta), care, prin proprietatile lor, ajuta la refacerea solului si furnizeaza concomitent hrana animalelor. Refacerea soluiui se datoreaza si folosirii pe scara larga a Tngrasamintelor naturale unele mai vechi (gunoiul de grajd), altele mai recente (praf de oase, mama pentru solurile nisipoase). De asemenea, se introduc si o serie de masini (semanatori, seceratori, treieratori), perfectionate T n sec. 18 => scade timpul necesar diferiteior procese agricole (arat, Tnsarfrantat sau cules). important este de retinut ca aceasta crestere agricola era absolut necesara si, de altfel, a fost puternic sustinuta de o crestere demografica simtitoare. De asemenea, sec. 18 cunoaste o adevarata agromanie; mediile intelectuale si cele burgheze se irTereseaza din plin de acest sector => se Tnfiinteaza diferite academii, societati si scoli agrico.a, si se scriu numeroase tratate de agronomie \B. Sectorul industnal~| > adevarata revofufietehnica, frontiera tehnologica2, este cel mai bine relevata T n aomeniul industriei. Tn primul rand trebuie specificat ca ne vom axa pe trei domenii: industria energetica, industria textila si industria extractiv-metalurgica, cele trei fiind strans legate Tntre ele. Tn proportie de 80% aceasta frontiera tehnologica este engleza => este inevitabil ca ne vom ocupa, Tn mare parte, tot de Anglia. domeniul motrice al industriei engleze este cel textil. Partida se joaca Tn domeniul bumbacului o prima inventie datand din 1598: masina de tricotat ciorapi a lui William Lee, care Tnsa a fost data uitarii de-a lungul sec. 17. Tn cadrul acestui secol lipsesc capitalurile si climatul mental creat de lenta coborare T n social a mentalitatii mecaniciste. Totusi, T n sec. 18, industria bumbacului din marile porturi engleze (Liverpool, Glasgow) va beneficia de imensele capitaluri aduse de acel comert triunghiular Europa, Africa si America. > masa critica de transformare Tn acest domeniu este declansata T n 1733, odata cu inventarea, de catre John Kay, a suveicii volante (fly-shuttle). Aceasta este, de fapt, o simpla perfectionare a vechiului razboi dsrlesut. Aceasta' a permis crearea unortes3turi mai late =? au aparut -primeie problem? lungimea neTndestulatoare a firului si-crestere a cererii de fire, careia vartelnita si lucrul ocazional si neregulat al mainii de lucru casnice nu-i mai poate face fafa => eforturi pentru inventarea unei masini de tors => succesul apare Tn 1765 cu masina de tors (Jenny) cu 8 brose a lui Hargreaves. In 1768, Arkw right conecteaza masina lui Hargreaves la forta hidraulica => pune la punct sistemul waterframe. Tn 1779, Crom pton o perfectioneaza rasucirsa firului si Tnfasurarea sa datorita sistemului muie-jenny. Acum cantitatea de fire este atat de mare Tncat tesatori nu reusesc S3 absoarba aceasta productie T n crestere => T n 1789, C artw right inventeaza un nou razboi de tesut mai complex si mai productiv, pe care avea sa-l Tmbunatateasca T n 1801.
' A n/s ds 3crisulrurc a lui Arthur Young sau Elem ents de aar.cul'.ura s lui Duhamel de M oricea'j cum e :te denumita de P. Chaunu in Civiiizstis Euroosi in Sscoiul Lum inilor

o Tnlantuire asemanatoare se produce si in industria extractiv-metalurgica. Una dintre principalele ale cresterii productiei de carbune este terminarea rezervelor lemnoase si a celor de grafit => necesitatea de a gasi alte surse de combustibil => descoperirea huilei sau antracitului, carbuni cu capacitate calorica superioara. Domeniul metaiurgic Tncepe sa fie revolutionat, odata cu inventarea fontei din cocs (1710), de catre Abraham Darby. Aceasta inventiue este completata, in 1784, de sistemul puddlage a lui Cort, care permite sa se obtina un otel de buna calitate, scotandu-se din fier carbonul si impuritatile. Laminat datorita inventie lui W ilkinson (1785), acest otel permite fabricarea primelor sine care sunt folosite la evacuarea minereului cu vagoneti Tn mine -, primelor poduri metalice si primelor nave cu coca metalica. Productia metalurgica avea sa aiba un avans considerabil de abia dupa 1830 => Tntr-adevar numai dupa acea data putem vorbi de mari schimbari tehnologice. T n sfarsit, domeniu! care a Tnceput sa se confunde cu re'volutia industrial^ este cel al energiei, al motorului. Pana T n sec, 18, principalele surse de energie sunt: motorul muscular uman, tractiunea animala, forta eoliana si forta hidraulica (morile de vant sau de apa). inainte de a ajunge la mariie transformari care au dus la generalizarea forta aburului, trebuie sa vorbim despre perfectionare sistemelor traditionale: pana la mijl. sec. 18, morile de vant sunt T n Tntregime din lemn => John Smeaton a fost primui care a folosit fonta pentru a Tntari cadrul de lemn. De asemenea, introducerea metalului T n componenta morilor de vant si de apa mai are o utilitate: reduce frecarile => cresterea .randamentului. De asemenea, T n 1807, introduce carma care permite utiiizarea la maximum a fortei eoliene. primeie cercetari T n domeniul fortei aburului au avut loc Tn sec. 17 prin furnizarea bazei teoretice: Robert Boyle ci presiunea atmosferica, Otto von Guericke cu teoria vidului si Denis Papin cu presiunea vaporilor. Adevarul este ca se cunoaste foarte putin despre cum au reusit tehnicieni, precum Savery sau Newcomen sa aplice aceste teorii. Primul care patenteaza o masina cu aburi este Thomas Savery, T n 1768, urmandu-i la scurt timp, T n 1712, Thomas Newcomen, invenfia acestuia din urma avea sa fie utilizata pe scara mult mai larga cu toate ca dimeniunile sale sunt mari, este costisitoare, iarrahdamentul este mic (aprox. 1%). Totusi, ea este foarte utila T n minele de adaricime pentru ca ajuta ia eliminarea in filtra to r de apa din minele de mare adancime. Aceasta masina avea sa fie Tmbunatatita T n continuu pana la venirea lui James Watt, care T i adauga un recipient special, motiv pentru_care presiunea vaporilor nu va scadea T n cilindrul Tn care actioneaza. Aceasta se Tntampla Tn %l76jDAsociat cu William Boulton, om de afaceri Tntreprinzatori care-i furnizeaza capitalul necesar experienfelor, Watt perfectioneaza T n continuu masina sa => incepand cu 1783, masina cu aburi Tncepe sa actioneze un ciocan, iar apoi este introdusa T n industria textila. Ca urmare, revolutia aburului devine un element cheie al vietii economice din Europa. Bacioru i tra n sp ortu riio r f nu T n ultimul rand sectorul transporturiior Tsi are si el importanta sa. asigurarea unor cai de comunicatie mai lesnicioase duce la scaderea costurjlor de transport => cresterea profitului => acumularea de capital, investit ulterior. pana T n sec. 18, mariie transformari Tn caoiie de comuincatie au avut loc mai ales Tn plan maritim si fluvial: diferitele golfuri sau fluvii au fost legate Tntre ele prin canale, Tn timp ce unele rauri au devenit navigabile. Aceasta datorita faptului drumul pe apa este calea cea mai favorabila pentru negustori, deoarece un transport de 10 leghe pe uscat este mai scump decat 1000 de leghe pe mare. T n sec. 18 Tnsa, dezvoltarea comertului maritim si cresterea productiei industriale si agricole =* stimularea traficului interior al continentului => nevoia de ameiiorare a cailor terestre. Pionierul T n acest domeniu este Pierre Tresaguet, care a initiat o noua tehnica: tasarea pietrisului si ampiasarea desupra acestuia a unei suprafate de piatra dura. De asemenea, el construieste si un sistem, de drenaj al drumurilor => apa nu mai balteste, ci se scurge pe marginile drumului. Totusi, cei care, Tntradevar vor revolutiona domeniu cailor terestre v o rfi englezii J.L. MacAdam si Thomas Teiford, care propun pentru obtinerea unei suprafete netede si solide, folosirea pietrelor taiate grosolan si triate pe straturi de grosimi diferite, pentru ca presiunea vehici ieior sa intareasca coeziunea drumurilor T n loc de a o slabi. Totusi, adevarata revolutie a cailor de comunicatie terestre va avea loc de abia T n 19 o data cu dezvoitarea drumului de fier.

V 1 9. CARACT5R!ST!C!L c WIODELULLil .ENGLEZ DE REVOLUTIE INDU3TRIALA

F. Braudel in Gramatica civilizatiilor ne expune revolutii industriale clasice: cea a aburului, cea a electricitatii, cea a motorului cu explozie, cea a energiei nucleare, Pentru a arata cum s-a pus T n miscare acest convoi de revolutii, Braudel ia ca si caz privilegiat Anglia Tntre 1780-1890. se pun anumite Tntrebari: = > de ce a fost Anglia prima care s-a industrializat? , = > T n ce conditii s-a industrializat aceasta? # = > care era, Tnainte de 1780, situatia generala a Europei pe plan industrial? economia Vechiului Regim era condamnata la imobilism. In primul rand Tnainte de sec. 19 nu se poate vorbi de Industrie T n acceptiunea termenului de astazi. Lipsesc prea multe componente: resurse energetice putine, masinile puternice nu exista (morile de apa sau de vant), randamentele agricole sunt derizorii, transporturile sunt greoaie. si costisitoare, iar pietele insuficiente. Totusi, mana de lucru este supraabundenta, Singurele concentrari mai mari de preindustrie se Tnregistreaza T n domeniul textilelor, acesta fiind un domeniu de larg consum => cererea .este mare => oferia trebuie sa fie pe rnasura. De aceea, pre-industria textila este singura care permite anumite concentrari, datorita cererii foarte mari, aceasta industrie de dezvolta => apar manufacturile, care se extind pe parcursul sec. 18. Acestea sunt niste ateliere T n care exista o anumita diviziune a muncii. Totusi, acest tip de organizare este tipic numai marilor centre textiliere, industria artizanala supravietuind Tn mare parte. De asemenea, o astfel de organizare manufacturiera este destul de riscanta. De fapt, toata aceasta pre-industrie supravietuieste din cauza salariiior foarte scazute. > totusi, nimic nu se poate rezolva fara inovapi tehnice. Aici Tsi joaca de fapt Angiia roiul. in aceasta tara inovatiile tehnice se produc T n doua industrii cheie, textilele (Tn primul rand) si mineritul. Ecoul acestora va atinge t'oate celelalte domenii. -+ minele engleze, mai ales minele de cositor din Cornwall, aveau o grava problema; exploatarile la mari adancimi erau expuse flagelului constant al in filtra to r cu apa => cautarea unor metode pentru a scapa de aceste infiltratii a dus la crearea marilor, greoaielor si foarte costisitoarelor masini cu aburi ale lui Newcomen (1712-1718). Reparand una dintre aceste masini, scotianui James Watt a conceput o masina cu aburi noua, mai simpla si mai eficienta (1776 - presiunea vaporilor nu va scadea T n ciiindrul T n care actioneaza). Aceasta cu toata ca fota aburilor era aeja folosita, dar pe scara mica: 1750 - T n minele cu carbuni din Anzin, sau primul vas cu aburi al lui Beugnot si Jouffroy din 1770, industria textila a fost pana la mijlocul sec. 19 (pana la drumurile de fier) industria motrice, antrenandu-le si pe celelalte. In sec. 18 principalul material textil este bumbacul, datorita acestuia dezvoltandu-se primeie fabrici veritabile. Legat de comertul cu Indiile, cu Africa sau cu America, iar apoi de traficul de sclavi negri, bumbacul s-a instalat mariie porturi colonials (Liverpool, Glasgow). In aceste zone, industria bumbacului profita de pe urma imenselor capitaluri => o industrie atat de solicitata cere mai multe perfectionari tehnice care nu Tntarzie sa apara. Toate sunt masini noi: naveta zburatoare a lui John Kay (1733), spinning Jenny a lui Hargreaves, waterframe a iui Harwright (1769), mule-ieriny a lui Campton (1799); apogeul acestei evolutii fiind razboiul de tesut, creat, paradoxal, de un francez (Jacquard - 1801). succesul celor doua industrii are la baza colaborarea dintre stiinta, tehnica si capital, exemplul cel mai elocvent fiind tocmar masina cu aburi a lui Watt: principiul caldurii latente (furnizat de savantui John Black) este apiicat practic de Watt (presiunea vaporilor riu va scadea T n ciiindrul T n care actioneaza) pe banii lui Mathew Bouiton, un industrias de origine modesta Ca urmare. stiinta vine T n ajutorul industriei, la chemarea acesteia => Anglia industriaia d- vine Angiia stiintifica, centrele acesteia fiind Birmingham si Manchester, si nu Londra, regir.a capitalismuk-i comercial. Totusi, acest fapt nu explica privilegiul Angliei, fata de Franta, care de multe ori sub raport tehnic a fost msi Tnainte decat Anglia = revolutia industriaia engleza a avut si alte cauze. unele economice, ste le socials. Tnaintea startului, prin revolutia burgheza din 1683, Anglia si-a reaiizst ecniiibrul politic ~ ea dispune: | = > de o societate deschisa spre capitalism (marea burghezie comerciala este cea care j se afla la putere)

= > au avut ioc o serie de investltii de interes general => s-acreat o intreaga retea de drumuri si canale, construite de-a lungul sec. 18 ^ de o crestere demografica fara precedent, care nu se mai caracterizeaza printr-o recuperare, ci printr-un avans => mana de iucru supraabundenta si ieftina de o revolu|ie agricola, datorata numeroaselor inovatii din domeniu (Tmprejmuiri, metode stiintifice), care a dus la Tnlaturarea insuficientei traditionale a productiei agricole revolufia engleza s-a Tnfaptuit Tn doi timpi: 1. mai Thtai bumbacul, Tntre 1780-1830, este <cel care a data nastere Tntregului proces industrial. Dezvoltarea fulminanta a acestei industrii are repercusiuni multiple: Anglia inunda piata mondiaia cu diferite marfuri, excluzandu-i pe ceilalti de pe piata Avantajul este dat si de un guvern agresiv, belicOs de fiecare data cand trebuie, care ofera industriei engleze acest vast imperiu colonial Tn care-si poate varsa produsele. 2. apoi metaiurgia, din 1830 Tncolo. Al doilea timp, cel al industriei greie, a fost initiata gratie banilor economisifi din revolutia bumbacului. Inainte de sec. 18, T n acest domeniu productia era conditionata de razboi => Tn sec. 18 ei produc mai putin fier decat Franta sau Rusia, de multe ori importandu-l chiar din Suedia sau Rusia. introducerea drumurilor de fier Tn 1830-1840, mari consumatoare de fier, fonta si otel => industria metalurgica devine o industrie de masa, mai ales cglia se angajeaza sa construiasca cai ferate acasa si peste mari. De asemenea, aceasta industrie este stimulata si de aparitia navelor cu coca metalica, puse T n miscare de aburi. Din acest moment (1830/40), industria textila Tnceteaza de a mai fi forta motrice a economiel engleze.

(2 0 - F o r m e

d e o r g a n i z a r e in e c o n o m i a s e c

. 19

este adevarat ca succesul revolutiei industriale a tinut cont de 0 serie de factori premergatori: cresterea dem ografica sustinuta din sec. 18 si alfabetizarea acesteia = > revolutia agricola ca urmare a num eroaselor inovatii de ordin tehnic si organizatoric , inovatiile tehnice din dom eniul textilelor, industriei extractive si metaiurgiei ^ dezvoltarea com ertului la mare distanta i revolutia transporturiior totusi, poate cel mai im portant fa cto r al revolutiei industriale, cel care a stat, de altfel, si la baza unor factori de mai sus, este acumularea unor cantitati enorm e de capital. Intensificarea fara precedent a schim burile a dus la o crestere spectaculoasa a masei monetare Tn circulate. Incepand din 1850 se tea de bani avea sa fire, Tn mare parte saiisfacuta de exploatarea difentelor filoane din California, Canada, Alaska, Australia sau Africa de- Sud. De asem enea, deprecierea Ag fata de Au a dus la introducerea monometalism ului Tn aur => m ariie puteri au preferat sa plateasca Tn Au, problema este ca Tn ciuda exploatarii intense a acestor filoane masa monetara era T n continuare insuficienta pentru a acoperi nevoile comertului si ca Tntreprinderile famiiiaie erau prea m id pentru a poseda capitalurile necesare cum pararii si mtretinerii masinilor m oderne => extinderea m onedei fiduciare si a creditului, banii disponibili fiind manevrati prin band si Tmprumuturi pe term en lung industriasilor si oam enilor de afaceri care aveau nevoie de ei pentru investitii. Si Tn aces domeniu Anglia a fost deschizatoare de drumuri, autorizand, la Tnceputul dec. 3 al sec.^19, constituirea bancilor ca societati de actiunl. Franta, Germania, iar apoi toate tarile E u ro p s io urmeaza. aceste hotarari ale statelor industrializate au dus la dezvoltarea industriei financiare => institutiile bancare au Tnceput sa se diferentieze Tn: = > band com erciale care lucreaza cu capitaluri proprii, fa c speculate si controleaza direct Tntreprinderile industriale si comerciale band cu depozit, care prim esc bani de la particular!, gestioneaza valoriie lor mobiliare, acorda credite garantate cu bunuri comerciale tot acest sistem este coordonat de o banca centrala care, Tn general, primeste titlul de nationala si 1 are rolul de a emite si i control emisiunea monedei nationale. > ca urmare, a acestui proces Tn principalele tari industrializate se dezvolta puternice organism e bancare care joaca un rol determ inant Tn economia capitalist^: o Big Five, M idland, Llo vd s , Barclays din Anglia = > Societe G enerate, Banaue de Paris si Credit Lvonnais din Franta Deutsche B a n k , D iskonto , D resdner Bank si D arm stadter Bank din Germania toate acestea sunt exem ple de band care foiosesc capitalurile proprii sau cele ale depunatorilor pentru Tmprumuturi sau chiar investitii Tn sectoare dinam ice ale economiei atat Tn cadrul tarilor de origine cat si Tn alte zone ale Europei, punand astfel bazeie imperiaiism ului european*- ....... ...... ..- ..-..- - ... - .... -..................... - ..... - Tncepand cu anii 1880 bursele de valori mobiliare au si ele rolul de a stimula dezvoltarea capitalism ului modern: a id se scnim ba actiuni si obligatiuni care furnizeaza Tntreprinderilor capital si bani pe term en lung. Cele mai importante burse europene sunt cele de la Paris, Londra, Frankfurt si Berlin. dezvoltarea econom ica a Europei s-a produs inegal, Tntr-o alternanta de etape de prosperitate si perioade de recesiune, marcate, si unele ?i altele, la inten/ale de aprox " :0 ani de crize de scurta durata. Aceste crize sunt caracterizate prin; invadarea pietelor ce marfuri (supraproductie), de 0 sp e cu la te bancara exceslva sau de lipsa de capital. Aceste crize Incep, Tn general, printr-un cran bursier, urmat de dificultati Tn sectorul bancar, pentru

ca apoi sa loveasca sectorul industrial, com ercial si agricol. Scaderea preturilor, Tnmultirea falim entelor si cresterea som ajului sunt prim eie sim ptom e ale unei asem enea crize. > pentru a evita aceste crize, fntreprinderile s-au restructurat Tn asa fel Tncat sa poata depasi dificultatile de m om ent si sa previna noile crize, Tn timp ce autoritatile publice intervin pentru a diminua efectele recesiunii. Astfel, concentrarea pe verticala si orizontala se accelereaza => nasterea unor mari unitati econom ice Tn care capitalul industrial si cel _ bancar se sudeaza. Aceste mari unitati devin adevarate imperii econom ice, care detin m onopoiul asupra unei industrii si care> se num esc trust Tn engleza si K onzern Tn germaria. Unui dintre cele mai bune exem ple Tn acest sens este concernul Krupp, care avea 80 000 de m uncitori $i care controleaza o mare parte din activitatile legate de domeniul de productiefm inerit, siderurgie, dar $i transport si com ercializare. * de asem enea, m ariie Tntreprinderi Tncheie Tntre ele acorduri de ^cartel - Tntelegeri care vizeaza ; organizarea pietelor, Tmpartirea acestora, pastrandu-si Tn acelasi tim p independenta. * T n- acest conditii practica iiberei concurente, baza capitaiism uiui liberal, este blocata-de aceste practici, la fel cum la nivel international revine practica protectionism ului (razboaiele vam ale de la sf. sec. 19). se observa si o colaborare Tntre aceste concernuri si stat, ultimui garantand piata de desfacere a acestora (produse sau capital) prin colonialism , invadand astfel tarile slab dezvoltate din Balcani, Rusia, Asia, Africa si Am erica Latina. + nu Tn ultim ui rand pentru a preveni eventualele colapsuri financiare sau industriale apar societatile de asigurari, care la randul lor vehiculeaza sume e'norm ede bani. * revolutia industriaia a creat o serie de problem e si de ordin social. Dezvoltarea urbana din sec. 19 se explica tocm ai p rin 'a cu m u la re a Tn m ariie zone industriale a muncitoriior. Problema Tnsa este ca pana catre 1850, patronatul nu s-a ocupat de situatia m uncitoriior => o dramatica degradare a nivelului de trai al acestora. nefiind constransi de nici o reglementare, sefii Tntreprinderilor au fost obligati, pentru a reduce costurile de productie, sa .foloseasca m ana de lucru a fem eilor si a copiiior, rem unerate si mai slab decat cea a barbatilor. De asem enea, cresterea dem ografica si exodul lumii rurale => scaderea salariilor. > Tn schimb preturile alim entelor si chiriilor a crescut perm anent => venituriie unor famiiii de muncitori nu mai acopera cheltuielile => ei trebuie sa accepte sa lucre 12-14 h/zi, fara odihna saptam anala si sa-si trimita copii sa lucre.Tn mine si fabrici Trrca de la varste de 10 ani. Ca urmare', a acestor conditii apar o serie de fenom ene precum crim inalitatea, cersetoria, prostitu^ia, sinuciderile, violenta endem ica care capata o ampioarea Tngrijoratoare = ^> statul este -nevoit Tn cele din urma sa ia masuri: supravegherea mai atenta a ghetto -urilor de catre organele politienesti, iar apoi o serie de m asuri legislative menite sa creeze anum ite drepturi care sa le Tmbunatateasca traiul. de asemenea, nici m uncitorii nu au asteptat m ult => s-au form at primeie sindicate. Anglia este iarasi Tnaintea celorlalte tari. In jurul lui 1850 se form eaza prim eie sindicate pe meseriL.(craft union),, pentru ca.ap[.oi..sa se form eze mariie uniuni- sindicale (new m odel unions) care aduna m uncitori apartinand diferitelor ram uri ale industriei si com ertului, dar care cer primilor aderenti o form atie profesionala com pleta si o cotizatie ridicata, menita sa confere sindicatele atat independenta cat si caracterul unor societati de ajutor reciproc. > sindicalismul nu s-a dezvoltat la fel Tn toate tarile. Daca Tn Anglia acesta s-a dezvoltat independent fata de mediul politic Tn tari precum Franta sau Germania acestea au capata! un -sccentuat caracter politic. Sindicatele din G erm ania au o influenta politica fosn~. puternica tocmai din cauza dim ensiunilor pe care le are. Uniunea g e n e ra l a sindica'Aiss^^ Iibe re . condusa de Karl Liegen, numara 2,5 mil. membrii, dispune de un a ^ ^ adm inistrativ imens, cu 15 000 de angajati, organe de presa, sute de cooperative, c a s e in , somaj, biroeu de plasare etc. Modelul germ an va avea o puternica influenta Tn A u s tro Ungaria si, Tn special, asupra Europei de E.

2 1 , .R o l u l

o p i n i e i p u b l ic e j n r e l a t i a p u b l i c - p .r iv a t

1820 - anul reginei C arolina de Brunswich, sotia lui George IV, regina profund jignita a Angliei, Casatoria dintre cei doi fusese aranjata => lipsita de pasiune => s-au separat im ediat dupa ceremonii. Cu toate acestea, au avut si o fiica, C harlotte. - in 1820, George III m oare => rege devine George IV, dar acesta Tncearca sa faca tot posibilul pentru a evita ca si C arolina sa fie proclamata regina => este hotarat sa divorteze, apeland Tn acest sens la procedura speciala din,Camera Lorzilor, care audiau asupra unor legaturi Tntre stapana si servitori. interesant este de vazut faptul ca op[inia publica nu lua partea regelui, ci pe cea a regine, care aparea ca o victim a a coruptiei casatoriilor aristocratice. Tati, soti, fra ti erau chemati sa apere cauza ei => s-au organizat chiar si manifestatii Tn sprijinul ei. Ca urmare, regele pierde procesul, dar nici Carolina nu este Tncoronata regina. -> aceasta Tntamplare arata ca opinia publica engleza Tncepuse sa alba idei noi Tn materie de domesticitate, Poporui pretindea acum ca regaiitatea sa-si asum e responsabiiitatiie fam iliale private Tn aceeasi m asura cu responsabiiitatea p a te rn a 'fa ta de cetateni. In noua viziune populara a fi un adevarat rege Tnseamna a fi totodata un tata si un sot adevarat. Linistea natiunii nu putea fi asigurata daca seninatatea nu dom nea Tn palatul regelui. -> fiecare familie trebuia sa devina un imperiu al dragostei Tn care tatal era monarhul si sotia regina. Acum, la moda, ajunge sa fie casatoria si fam ilia. -> opinia publica critica m odelul aristocratic care permitea barbatilor toate infidelitatile posibile si Tnjosea femeile. Asem enea, campanii sunt duse Tn articole din diferite publicatii (Edinbura review) de catre o serie de pubiicisti si lideri de opinie: S ir Francis Bondett sau James Hill. -* un rol important Tn aceasta lupta pentru resiabiiirea reiatiei autentice dintre barbat si femeie, l-a avut evanghelicaiism ul, care-si propuneavO R eform a a Bisericii din interior. Mesajul sustinatorilor acestui curent este centrat pe pacat, vina si izbavire. Ei considerau ca decadenta spirituala se a'atora disparitiei caiitatii vietii spirituale a fiecarui individ. Crestinismul nominal, cum numeau ei practicile superficiale trebuia Tnlocuit cu adevaratul creftinism Tntemeiat prin angajam entul de a lua viata de la Tnceput. De asemenea, era nevoie de impunerea com andam entelor reiigioase Tn viata de zi cu zi, Tn relatiile cu familia si prietenii, Tn orice mediu. + pentru evanghelici, Revolutia Franceza constituia un avertism ent, demonstrand ce se poate Tntampla daca nu are loc o reform a Tn purtarile si m oralitatea natiunii . Credinta individuals se afla Tn centrul experientei reiigioase, dar era nevoie si de rugaciuni fam iliale. Astfel, adunarea reiigioasa a Tntregii fam ilii era cel mai bun suport al vietii crestine. Caminul era un loc de refugiu Tn fata presiunilor exterioare, un loc linistit. y una dintre cele mai reprezentative figuri feminine ale evanghelicaiism ului este Hanneh More, fiica unui mic proprietar si membra a cercului Ciorapii albastri, un grup londonez de fem ei de litere. Prin lucrarile sale ea Tndemna la ascultare fata de cei care detineau autoritatea si insista asupra lucrurilor ceresti. Cel mai celebru rom an al ei era Coeiebs in cautarea unei sotii , o carte piina de sfaturi cu privire la relatie dintre cele doua sexe. -Tn-viziunea evangheiiciior barbatu! avea grija de viate publica,-ianfem eia -de cea .a...caminului. si a famiiiei, fiind convinsi ca cei doi au fost creati pentru a se ocupa de sfere diferite. Ei erau contestatari ai egafitatii dintre sexe. In schimb, ei credeau Tntr-o egalitate Tntre spirituala, dreptul la mantuire, care sa nu implice $i o egalitate sociala. exemplul tipic este fam . Cadbury, care detinea un m agazin de matasuri si postavuri.'SotuI controla Tntreaga activitate com erciala (mergea dupa marfa, Tncheia contracte), pe cand sotia sa se ocupa de treburile casei si ale famiiiei. Sotia putea sa ofere doar o mana de ajutor s-au sa supravegheze ceea ce se Tntampla T n cadrul m agazinuiui lor. problemele Tnsa apareau odata cu sporirea num arului m em brilor famiiiei => se im punea o reorganizare a spatiului interior => se creeaza cam ere separate pentru copii, are loc o demarcatie clara Tntre locul unde se gatea si cel Tn care se lua masa, apar gradinile ce se Tntind de jur Tmprejurul casei, marginite de copaci si garduri.

diviziunea dintre cele doua lumi: m asculina si fem inina, avea conotatii reiigioase, = 4- sfera publicului era prim ejdioasa si am orala => barbatii care evoluau tn aceasta sfera nu puteau fi salvati decat prin contactul regulat cu fam ilia, Motivul Tnsa pentru care barbatul Tsi petrecea m ajoritatea tim pului a publica se datora tocmai rolului sau de a produce Tndestularea m ateriala necesara supravietuirii cam inului. = > sfera cam inului era locul de refugiu al barbatilor, locul placerilor Tmbietoare. astfel, am vazut ca sarciniie dintre cele doua sexe erau Tmpartite, Tmpartirea de mai us fiind foarte raspandita Tn randul burghezim ii sec. 19, In ceea ce priveste pe saraci situatia este cu m ult diferita. Tinerele de la orfelinate si femeile din ..middle class" defineau propria lor sfera relativa si totodata locul fe m e ilo r Tn clasa muncitoare: slujitoare la superiorii lor sau sotii si m am e respectabile la ele acasa (singura lor alternative). A cestor sotii si mame din clasa m uncitoare li se im punea sa fie, Tnainte de toate, bune gospodine ^i sa posede calitati practice, parerile diferitilor ganditori ai vrem ii sunt defavorabile fem eii: = > Fr. Place considera, Tn ceea ce priveste rolul fem eii, ca acestea trebuie sa-si ajute sotul ori de cate ori e nevoie. De asemenea, considera ca fem eia, trebuie sa-si desfasoare activitatea Tntr-o cam era separata fata de cea a barbatului. El era convins ca principala cauza care duce la destram area relatiilor dintre soti este tocmai desfasurarea activitatii celor 2 Tn aceeasi Tncapere = > William Cobbet, scriitor si jurnalist, a avut cea mai mare influenza asupra radicalismului de la Tnc. sec. 19. El plasa femeia Tn sfera dom estica. De asemenea, el considera ca fam iliile fericite stau la baza unei societati veritabile. Prin lucrarea sa, Cottage Econom y , el spera sa contribuie la renasterea activitatilor domestice si fam iliale, De exem piu: el dadear sfaturi pentru brasajul berii la domiciliu => barbatii nu ar mai trebui sa-si petreaca serile la carciuma, ci acasa, Dar rolul acestui brasaj, precum si acela de a face painea, untul si alte necesita^i trebuia sa revina femeii. El era total Tmpotriva m entalitatii burgheze de la tara. Pentru el era inacceptabil ca sotiiie de fermieri sa construiasca saloane, sa cante la pian si sa-si Tnvete odraslele sa faca o mie de grafii si m utre, El cerea ca sotiiie de fe rm ier sa se Tntoarca la laptarii si la supravegherea m uncitoriior. - aceste p.d.v.-uri sunt tipice ciasei muncitoare. Totusi, ceea ce lega mentalitatea muncitoreasca de cea burgheza era principiul salariului unic m asculin, o suma sur'icient de mare care sa-i asigure barbatului capacitate de a-si Tntretine fam ilia si caminul. Din acesta decurge idealul dependentei fem inine. Tn cazul fam iiiilor foarte sarace, fem eile putea sa aiba un loc de m unca, dar numai Tn masura Tn care aceste reprezenta o prelungire a activitatilor casnice: croitoreasa, modista, menajera etc. De exempiu, Tn ceea ce priveste munca fem eilor Tn mine, pe parcursul sec. 19, aceasta a fost interzisa. aristocratia ?i gentry au preluat si ele modelul de familie burgheza => aceste categorii sociale devin mai serioase, mai reiigioase, mai preocupate de viata lor fam iliala, mai responsabile. Ele Intem eiaza cam inul m ora, centrat pe o fam ilie fericita...si_protejata. Tn care se practica rugaciunea comuna, slujba dum inicala, o viata de zi cu zi mai ordonata. Femeile erau excluse de la participarea la afaceri sau de la viata publica. Ele conduceau Tnsa viata de fam ilie care devine mai selective, mai privata pentru cei ce doreau sa intre Tn interioru! ei. Aceasta preocupare a aristocratiei pentru intimitate si izolare se manifesto Tn transform s: r a locuintei: = > la ultimui etaj se afla servitorii, care niciodata nu sunt vazuti, e circuland pe s c a *^ servitorilor copii au cam ere separate, asezate langa cea a parintilor amenajarea unor fum oare destinate barbatilor ?i saloane pentru doamne. altfel, Tntreaga casa era Tmpartita Tn spatii reZervate dom nilor si spi-iii rezervs^e doamnelor,

/ I B V c MANCIPAREA INTELECTUALA A FEMEII SI MISCAREA FEMINISTA IN ANGLIA LA SF. S E C ^lF sT ^ _ _ _ _ _ _____ INC. SEC. 20 -----"

perioada 1860-1870, din tim pul dom niei reginei Victoria este o perioada de mari schim bari pe plan intelectuai: = > in 1859, apare t rat at ill O riginea speciilor a lui C. Darwin, care avea sa bulverseze toate teoriile despre viata t in 1867 are loc a doua reform a electorala => dadea dreptul de vot si unei parti consistente a m uncitoriior urbani = > in 18.70, ia fiinta un prim sistem de Tnvatamant prim ar in aceasta perioada si in acest context exista o serie de publicatii fem inine, precum E nglishw om ens Journal (fondat 1857), care Tncep sa revendice o serie de drepturi -pentru femei. + in 1869, John Sturt Mill publica Suounerea fem eilor => fiind sprijinite si de reprezentanti ai sexuiui masculi, revendicarile fem inine intra intr-o linie mai radicals. -> intre 1867-1868, Tnvatamantul secundar feminin incepe sa capete o tot mai mare am ploare, fiind sprijinit mai ales din initiativa publica. De exem piu. The Gin's Public Day S chool Company a finantat o serie de internate (38 Tn 1901), rnenite sa ajute la educatia fetelor. In cadrul acestor internate feteloe erau adm ise, teoretic. fara distinctie de clasa sau religie. Program ul era asem anator cu cel din co!iie de baieti, cuprinzand aceleasi materii de baza. m om ent important: Tn 1893, apar prim eie scoli mixte, cu toate acestea, Tnvatamantul superior Tnca nu permite accesui re ta icr. 4 la sf. sec. 19, doua p e rs o n a lity fem inine iupta pentru obtirierea'drepturilor femeilor: 1. Emily Davis dorea ca Tnvatamantul superior opentru fem ei sa fie structurat la fel ca si cel al barbatilor 2. Anne Chough dorea instituirea unor examene sp e cifics si im plem entarea nuor reform e rnenite sa Tmbunatateasca conditia femeii de asemenea, cele doua au fost primeie care au deschis niste colegii universitare pentru femei la Cambridge ( Girton C ollege , respectiv N eronham College). Dupa succesul acestora, alte colegii universitare feminine s-au m ai deschis si la Oxord si alte mari universitati britanice. Cu toate acestea, Tn ciuda rezultatelor excelente obtinute, feteie nu primeau titlurile meritate, egale cu ale baietilor =^> rezuitatele lor erau trecute pe o lista speciala. De abia Tn 1921, Universitatea din Cam bridge avea sa acorde primeie titluri unor femei. multe dintre femeile care au avut acces la educatie secundara si superioara au dorit o cariera Tn medicina. Prima fem eie m edic englezoaica a fost Elizabeth Blackwell, care sia luat doctoratul Tn America si s-a intors TrrRegatui Unit cu intentia de a intra, Tn 1859, Tn cadrul Ordinului Medicilor ( British M edical Rregistei). Ea a fost primita, dar pentru a preveni o invazie a fem eilor care si-au obtinui diplom a in strainatate au modificat regulamentul. der conditionand profesia de obtinerea unei diplom e britanice. Totusi,. m ajoritatea universwitatilor nu acordau diplome, ci doar un certificat de aptitudini. De abia Tn 1876, Parlamentul va da o lege prin care universitatile erau obligate sa acorde si fem eilor diplome. un alt domeniu Tn care fem eile nu aveau acces era cel judiciar. Aceasta nu le-a Tmpiedicat Tnsa sa invadeze alte domenii: jurnalistica, Tnvatamantul, comertul etc. Tn 1894, a aparut piesa lui G. B. Shaw, Profesiunea dom nisoarei W arren , care atragea atentia asupra faptului ca fem eile, fiind prost platite, recurgeau la prostitutie pentru a-si asigure un nivel material decent. Astfel, cauza prostitutiei nu era neaparat depravarea feminina, ci exploatarea la care erau supuse femeile.

> o ancheta din 1906 releva faptul ca munca fem eilor era nespecializata si neorganizata => m otivul petru care erau prost platite: o fem eie prim ea 1 / 3 sau max. V2 din salariul castigat de un barbat pentru aceeasi munca prestata. De asem enea, conditiile : psihologice si m orale erau foarte proaste, s - totusi, primeie masuri nu se iau din 1906 Tncolo, ci din 1867, cand apar primeie legislatii m uncitoresti => conditiile se Tmbunatafesc, dar discrim inarea de la locul de munca persista, Tot Tn aceasta perioada fem eile se organizeaza Tn prim eie sindicate, care vor fi, Tn cele din urma, adm ise Tn sindicatele m uncitoresti. In 1874, Emily Patterson a Tnfiintat Liga pentru sindicalism ul femeilor, avand ca principal scoip elim inarea inechitatii .... dintre se xe Tn ceea ce priveste saiariile, In 1909, C ongresul sindicatelor a votat principiul salariului egal pentru fem ei si barbati pentru aceeasi m unca prestata. In final, In dec. 2 al sec. 20, Statul va fixa salariul minim pentru fem ei Tn diverse domenii un ultim aspect al em anciparii fem eilor este acordarea de drepturi politice, dintre care . cel mai important este dreptul de vot. fem eile considerau ca d re d p tu l'd e vot este cheia spre libertate => fara acest drept natural al cetateanului, el nu pot sa-si apere interesele Tntr-o societate dominata de barbati. Asa oe nasfe faim oasa m iscare a sufragetelor. - - prima Iu ora re sufragista apare Tn 1825: A pe! ai unei ium atati a rasei umane, femeia, contra p re tentiilor altei iumatati, barbatii. Tn 1853. John Sturt Mill publica un pam flet Tn favoarea dreptului de vot al femeilor, iar Tn Supunerea fem eilor dem onteaza toate argum ente antifem iniste. Un alt promotor ai acordarii dreptului de vot pentru fem ei este Benjamin Disraeli, care, Tn debutul celei dea doua re forme electorate, subliniaza absurditatea je fu z u lu i de a acorda dreptul de vot fem eilor Tntr-o tara Tn care suveranul este femeie. -> ;n I 860 , ia M anchester, apare prima asocia|ie sufragista. * In 1903. se va crea W omen's S ocial an d Political Union , condusa de Mrs. Pankhurst si tijcele s a le => este aripa extrem ists a sufragetelor. propaganda a Partidului Liberal din oct. 1905 a fost prima manifestare publica si violenta a sufragetelor, a factiunii militante. In 1906, liberalii au pierdut alegerile cei care au ajuns la putere au refuzat acordarea dreptului de vot pentru femes o serie de manifestafii violente, soldate cu interventia politiei. In iun. 1908, are loc o rr.anifestatie de am ploare (130 000 de femei) Tn care participantii purtau banderole cu chipui loariei DArc si Elizabetei I. Tn 1911, odata cu revenirea la putere a liberalilor, un proiect de lege este discutat si respins Tn Pariament => m anifestatii foarte violente (Black Friday - politia a inter^/enit Tn forta). > de abia Tn 1918, odata cu o noua lege electorala, fem eile de peste 30 de ani primesc dreptul de vot, dar numai cu anum ite restrictii => Tn 1928, acestea sunt ridicate => fem eile si barbatii peste 21 de ani pot vota fara restrictii.

(24.? r a s a t u r i a l e l ib e r a l is m u l u i b u r g h e z in F r a n t a ( 1 8 1 5 - 1 8 j 4 8 p

^ ^ s to ria ~ iT b e ra lis m u lu n ra n c e z a sec. 19 este~jaloria!a de"crize si revolutii: liberalii sunt In opozitie Tn vrem ea dom niilor lui Ludovic XVIII si Carol X. Ei vor ajunge la putere, odata cu M onar hia din lulie si vor fi din nou trim isi Tn opozitie, incepand cu 1848. Dupa al doilea innperiu, perioada de opozitie nuantata, instaurarea Republicii m archeaza un aparent trium f al unui liberalism care va fi de durata si care este, poate perm anent, Tn cautarea unei ideologii care sa nu sacrifice Iibertatea. Imperiului, si cu un m inim um de exagerare, in timpul Consulatului, liberalismul francez sj-a dobandit principalele caracteristic de care nu s-a Tndepartat niciodata Tn totalitate => liberalism ul francez a ramas m arcat de o imagine napoleoniana, > intre 1804-1815, marii burghezi s-au instalat pe langa marea putere, avand in final o atitudine remarcabila de a profita de pe urm a acesteia pentru a-si asum a niste privilegii. Cartea lui Emmanuel Beau de Lomenie, R esponsabilitatile dinastiei burgheze, vorbeste despre aceste mari fam ilii liberate ca au ocupat un loc de frunte Tn tim pul m onarhiei din lulie, iar ocupatiile lor se Tnvarreau Tn jurul bancilor, industriei si Academ iei. 2. S p ir it u l d e l a C o p p e t , Frontiera dintre putere si opozitie nu a fost intotdeauna foarte usor de stabilit. Principalii opozanti ai Imperiului, Benjam in Constant si doam na de Stael, au Tnceput sa adere la Consulat. Cercul de la C oppet a avut total alte idei liberale fa ta de mariie dinastii burgheze; acesta sustinea un liberalism ai em igrariior, cosm opolit, mai putin Tndreptat spre a face avere si mai mult pentru studierea literaturii, Cercul lui Coppet se opune lui Napoleon deoarece vedea Tn el un despot rau intentionat, reprezentantul im perialism ului francez,-. Filosofia de la Coppet este cea a sec. 18 si urmeaza visul unei societati_europene, societate pe care Revolutia Franceza si Imperiul le-au im pins spre trecut si uitare, 3. L u p t e l e p e n t r u R e s t a u r a t ie > liberalismul din timpul Restauratiei s-a nascut din arnestecul catorva ideologii cosmopolite cu o societate de burghezi parveniti. Ideologiile of era doctrina si justificarile morale, Tn timp ce burghezii p a rs a actioneaze Tmpotriva acesteia. liberalismul Restauratiei prezinta diverse caracteristici: 1. gustul pentru violenta si societati secrete -- atacurile vehem ente la care participa, oarecum ca lideri, Beranger si Paul-Louis Courier, care devin mai populari decat ideologi precum Benjamin Constant. Aceste atacuri vizau pe: rege, curtea si nobletea (Couriei: Curtea este un loc foarte jos, m ult prea jo s de nivelul natiunii), papa (Beranger, Tn lucrarea Papa musulm an afirma ca Papa a fost pr'tns de corsari, a devenit musulman, are un harem ), preoti si iezuiti (Beranger li vede ca fiind oam enii negrf'). Anticlericalism ul este una dintre caracteristicile predom inante ale opozitiei liberale, Ca urm are, se poate vedea ca acest tip de liberalism este unui critic, negativ. In tim pul lui Courier, acesta prinde formele unei intreprinderi de ponegrire aproape universala. 2. leg e n d a n a p o le o n ia n a - in cautarea unui ideal si al poeziei, liberalism ul de opozitie se plaseaza sub semnul Imperiului => 'apare legenda napoleoniana, care se manifesta nu num aiJi] Franta, ci si T .n Italia, Germ ania sau Imperiul .Habsbur.aic..-etc. J a c e e a ce priveste imaginea, poezia, povestirile populare, aceasta legenda napoleoniana influenteaza profund masele populare. In aceasta privinta, Beranger a jucat un rol destul de interesant: dupa ce in mod prudent s-a sustras de la Inrolare in tim pul Imperiului, a Tnceput sa manifeste pentru Napoleon un entuziasm viu, cat si retrospectiv si sa contribuie Tn mod evident la raspandirea imaginii unui Napoleon care lupta pentru libertate si egalitate, un Napoleon | uzat de popor. Nici Courier, nici C onstant nu s-au sacrificat pentru legenda, dar ea a 'aparut sub diferite forme la: Las Cases (Tn Memorialul din Sf. Elena T I prezinta pe Napoleon ca un liberal), Stendhal (se intereseaza mai putin de Napoleon, cat de Bonaparte), Balzac (vede Tn Napoleon un puternic organizator si un om cu vointa de fier)
A . L ib e r a l is m u l DE OPOZITIE 1. M a r g a im p e r ia l a - Tn timpul (

_1

3. idealui de confuzie - idealul principalilor scriitori de literatura este em inam ente burghez si tncearca sa-l plaseze sub protecjia sau garantia populara: C ourier, un proprietar morocanos, dificil ?i eienist distins, se prezinta in fata cititorilor ca un sim plu podgorean" sau ca un J u n a r calare", in timp ce B eranger nu a ezitat sa spuna; P o p o ru l este muza mea. 4. liberalism ul doctrinar si liberalism ul independent. Cel mai celebru reprezentant al acestui curent este Royer Colard (1763-1845) care prezinta om teorie de m ijloc menita sa im pace atat pe adeptii regimului de dinainte cat si pe partizanii dem ocratiei. Pentru el, C onstitutia este ultimui cuvant de intelepciune, punctul fix care terming. epoca revolutionara. De asem enea, in viziunea sa, Parlam entul nu reprezinta natiunea. ci interesele ceta|enilor, iar votul trebuie sa fie rezervat proprietarilor si ce lo r capabili, care sunt interesa|i doar de propriiie lor idealuri. > ca urmare, a acestor principale 3 caracteristici se poate spune despre ideologia liberalismul de opozitie ca este una confuza: este o confuzie intre burghezie si cealalta latura a poporului,- Tntre R evo lu tie-si Imperiu, intre libertati si libertate, intre politica si bunele sentimente. Asadar, intre burghezie si proletariat se realizeaza un acord precar care nu intarzie sa se aestrame dupa Revolutia de la 1830. B. L ib e r a l is m u l l a p u t e r e regimul regilor burghezi m archeaza trium ful liberalism ului. Ministrii cei m ai de seama ai regimului sunt Dupont de IEure, Laffitte, Guizot, Thiers. Datorita activitatii acestora, clasa ae mijloc devine singura categorie sociala care directioneaza societatea franceza. Cu aces ea, liberalism ul burgheziei aflate la putere este plin de contradicfii: ^ in cadrul politicii interne, liberalii refuza ridicarea censului electoral, acordand doar o dim inuare a acestora => daca in tim pul Restauratiei votau apxox. 80 000 de francezi, I Tn tim pul M onarhiei din lulie voteaza aprox. 200 000. de asem enea, tot liberalii au Fost ! cei care au negat Iibertatea presei, in apr. 1834. i = *,' in cadrul politicii externe, liberalii sunt, in general, pacifisti, dar cu toate aces;ea nu renunta la cultul lui Napoleon. De exem piu, sovinism ul acestora se m anifests violent To tim pul crizei din 1840. = > in cadrul politicii reiigioase, liberalii burghezi continua linia anticlericala, Aceasta, insa, nu-i im piedica sa considere Biserica Catolica o putere necesara menita. sa asigure ordinea. in cadrul politicii comerciale, liberalii burghezi se deciara adeptii principiuiui lasssz faire lassez passer. Pe de alta parte, ei preconizeaza o ampla politica protectionista p e ntru a apara economia franceza de concurenta straina si pentru a obtine preturiie convenabile. = > in politica sociala, liberalii considera ca nici Statul, nici patronii nu au datoria de a am eliora situatia m uncitoriior => acestia sunt unicii responsabili pentru mizeria lor. Aceasta in conditiile in care ei considerau ca liberalismul ar trebui sa asigure bunastarea tuturor. cea mai im portanta ideologie a Monarhiei din lulie a fost orleanismul, care are la baza un 15n^ipfa "care Tn Anglia, de e xW p lu ;''fiin ^t0 n e 'a 2 cl~ de- mai b in e "d e "u n s e c o lri.re p e /e domneste, dar nu guverneazS'. Epoca M onarhiei din lulie este epoca de glorie a lui Casimir Perier, Jacques Laffitte, Adolphe Thiers, Frangois Guizot si Albert, duce de Broglie, dupa o lunga perioada de opozitie, orleanistii au ajuns, odata cu evenim entele din iul.v-QL la putere, fiind patronati chiar de regele Louis Philippe. Nu dupa mult timp insa m are1 : incepe sa se desparta in:' = i> Partidul Conservator al Rezistentei (Perier, Guizot) care iupta consolidarea dinastiei si limitarea drepturilor cetatenesti o Partidul Liberal al Miscarii (Laffitte) care era avocatul extinderii d re p tiR ^ a ix cetatenesti si propovaduirea liberalismului in exterior

-2-

^ T

d o c t r Tn a l ib e r a l a a l u i

B e n j a m in C o n s t a n t >

+ fiul unui ofiter eW^fian, a carui ramilie era de origine trancezaT B enjam in C onstant (1767-1830) a studiat la unele dintre cele mai prestigioase universitati din Germ ania si Anglia, Dupa studii a fost pentru o scurta perioada sam belan al ducelui de Brunswick, dar ideile sale republicane nu s-au potrivit cu functia detinuta. Cu toate ca era casatorit, el incepe o relatie ayenturoasa cu Madame de Stael. Dupa lovitura de stat din 18 Brumar, el devine tr^bun, dar in curand, si sub influenta iubitei sale, devine anti_bonapartist =>in 1802 este nevoit sa piece im preuna cu Madame de Stael la Coppet, unde vor initia un cerc anti-bonapartist. De asem enea, a calatorit si In Germania., unde i-a cunoscut pe Goethe si pe Schiller. In 1806, relatia intima-cu M adam e de Stael se J e rm in a => in 1808 se casatore^te in secret cu C harlotte-von Hardenberg, cu toate ca relatia cu cercul de la Coppet ramane intacta. Ca si liberal, el a fost dezam agit de Restauratie, dar s-a bucurat in timpul domniei de 100 de zife a lui Napoleon, cand a cunoscut-o pe Madame Recamier, cealalta m are uibire a vietii sale. Se reintoarce la Paris, unde devne unui dintre principalii lideri ai presei franceze, pentru ca, in 1819, sa ; intre din nou in politica, ocupand functia de deputat. In 1-830, 'dupa evenim entele din iulie devine presedinte a! Consiliului de Stat, dar m oare la scurta vrem e dupa aceasta. -> Benjamin C onstant este principalul teoretician al liberalism ului din tim pul Restauratiei. Cele mai importante dintre textele sale politice se regasesc in lucrarile C ursuri de politica constitutionaia si Am estec de politica s i literatura. T o tu s i, cea mai im portanta lucrare a sa este Despre libertate la antici s i m oderni. > intregul sau sistem politic se invarte in jurul conceptului de C onstitute. Acesta este actul juridic suprem al oricarei societati => ea fundam enteaza si reglem enteaza intreaga - v viata de stat si a indivizilor. Astfel, totul trebuie oranduit dupa Constitutie. = = > prezinta o teorie foarte clasica a guvernarii reprezentative de tip englez: responsaljffitate ministeriala, putere legislativa exercitata de doua camere, apararea libertatilor locale si toleranta reiigioasa. > pentru Constant, cea mai buna form a de guvernam ant este monarhia constitutionaia: regele reprezinta o putere aparte in Stat, care prin atributele sale este neutra, iar prin limitarea ei constitutionaia societatea este fe r ita ' de dicfatura. De asem enea, el considera ca intre m onarhia constitutionaia si republica nu exista decat diferente de forma si procedura.7 Totusi, in ultima instan|a, el se considera adeptul sistem ului republican, care pare a fi mai in masura sa asigure Iibertatea servindu-se de Constitutie => inconsecventa in gandire. Aceasta inconsecventa' se datoreaza incercarii sale permanente de a gasi un numitor comun, o form ule abstractscare sa fie acceptata de toti. De altfel, liberalism ul sau este transcrierea abstracta a dramei sale intime, un sistem de impunere intelectuala, o teorie de nehotarare => liberalismul sau este o doctrina burgheza si expresia unui tem peram ent divizat. > In viziunea lui Constant, Constitutia este cea care trebuie sa garanteze dreptul fundamental al om ului: Iibertatea => afirmatia ca n ic i o libertate fara C onstitutie si nici o Constitutie fara libertate". Ajuns la acest nivel, C onstant isi permite sa dea o definitie a \\ber&ti\~(xpJaGere-pasnioa-a-mdependentehprivaten), -dar-si sa faca o analiza a acesteia => punerea in antiteza a libertatii m odernilor cu cea a anticilor. In urma com paratiei, Constant ajunge la concluzia ca Iibertatea m oderna este mai ingradita, mai restrictiva => singura raspunzatoarea pentru aceasta este puterea Statului => afirm area si extinderea libertatii este conditionata de lim itarea puterii Statului, fapt ce se putea realiza prin opinia publica si separatia puteriior in Stat. -> diferentele dintre ceie doua fibertati ar fi: ^ Antichitatea acorda o mai mare im portanta politica cetateanului, ocupatia lui prim ordiala fiind tocmai exercitarea drepturilor lor in cetate. Intreg poporul contribuia la alcatuirea legilor => vointa fiecaruia avea o influenta reala.

Modernii au avantajul de a fi reprezentati si de a contribui ia aceasta reprezentare prin aiegerea facuta => lipseste acea placere de a contribui efectiv ia experim entarea puterii > Constant se fereste sa afirm e superioritatea unei fata de cealalta. Ei fi considera pe antici ca aflandu-se Tn plina tinerete a vietii m o rale , pe cand modernii se aflau la batranete . > in societatea m oderna, Iibertatea este individuals si civila, cea de-a doua impune o oarecare implicare Tn societate => impas, pentru ca individul nu se m ai poate ocupa de problemele sale personale im ediate. De asem enea, individul este perm anent Tnclinat spre Tndoiala => legea nu poate fi repertoriul vo in telo r noastre, pentru ca nu stim cu exactitate ceea ce dorim cu adevarat. Aceasta nu inseam na insa ca legea nu trebuie sa reflecte cu cat mai m ulta acuratete ceea ce actiunile noastre, diverse si contradictorii, au facut sa existe deja Tn societate. -> omul fiind omul este divizat Tntre dependenta si independenta sa si pus in fata Tndoielii r este salvat tocmai de acest avantaj al reprezentarii => guvernarea reprezentativa face deplina dreptate libertatii- m odernilor care vor sa fie lasati In pac.e pentru & se ocupa 'de. propriile lor treburi. > Constant considera ca libertatile si drepturile politice trebuie ??. npaii.'r.? cotataanului .proprietar => votul trebuie sa fie cenzitar, iar Parlam entul este reprezentantul cetatenilor proprietari, Tn societate exista doua mari categorii de cetateni: 1 . unii care participa la viata politica si sociala => sfera d repturiior si iiberia.tiior lor este mai larga 2 . altii care nu participa => autom at sfera se restrange - aceasta viziune e ste justificata prin faptul ca proprietatea este c e 2 v estre asigura cetateanului posibilitatea instr-uctiei si cunoasterii, deci com petenta neoesara pa-rticiparii la viata social-politica. -> nu Tn ultimui rand ca si o caracteristica a gandirii lui C on stan t este raptui ca acesta nu tolereaza uniformitatea; el spune ca D iversitatsa este viata, unifornvtal.es este moarte".

+ Alexis de. Tocqueville (1805-1859) a fost csl mai mare scriitor politic al epocii. Este omul care alterneaza spiritul revolutionar cu cel reactionar. A mostenit o traditie aristocratica rrurala careia 1i va ram ane m ereu fidei. Cu toaie acestea Tocqueville este omui care ar accepta ca fiind ireversibila evolutia spre democratie. * nascut Tntr-o familie cu traditie poiitica1, el alege viata publica Tn ciuda faptului ca sanatatea nu'-i permite eforturi de lunga durata, Dupa un scurt interval de m agistratura in tinerete, Tocqueville a fa c u t'o 'c a la to rie Tn America, im preuna cu prietenui sau Beaumont, cu scopul oficial de a studia sistemul penal american. Cea mai m are parte a caJatoriei si-a petrecut-o culegand im presii cu privire la socistaisa am ericana =.> vor deveni baza scrierii sale fundarnentale: D esp re dem ocratie In A rte rie s (1835 si 1840). Dupa Intoarcerea 'in Franta, a intrat in Cam era D eputatilor si a slujit p?nt-ru scurt timp ca ministru de Externa sub Ludovic Napoleon, Tn urma revolutiei de la 1848. Dupa dizolvarea Adunarii (1851), eforturiI'e lui Tocqueville s-au tndreptat spre scrierea unei isto rii.a Frantei in mai multe volum e (din sec. 18 pana in contem poraneitatea lui). Primul volum despre V echiul Regim ( Vechiul Regim si R evolutia) a a p aru t In 1856, cu doar 3 ani inainte sa m oara de tuberculoza. studiui lui Tocqueville despre A m erica Incepe cu observatia ca epoca m oderna a fost martora unei ..revolutii agalitansie"' raspandirea idealuiui normativ de egalitate a dus la subm inarea vechii ordini anstocratice din Europa. Ca urmare, el a intuit ca cea mai viabila forma politica pentru 8 nou! ciim at social era democratja, a carei ..imagine el a g lb it-o in repubiica am ericana. Cartea lui Tocqueville trebuie deci Tnteleasa ca un eseu destinat cititoryjui europ e a rfn e sig u r asupra v,;itoru!ui sau politic. ~~v Despre dem ocratie in Am erica este com pusa din doua mari parti: = r> prima parte studiaza influenta dem ocratiei asupra institutiilor ^ a doua parte, mai abstracra, este consacrata influentei institutiilor asupra m oravurilor si obiceiurilor > In prima parte, Tocqueville zugravete in detaliu un tablou institutional care da temei principiului suveranitatii populare". Puterea esie descentraiizata pentru a se facilita rontrolul popular, iar participarea este prom ovata prin inslitutii (ex. ju riu l) si, mai ales, prin alegeri, care insufia responsabilitatea cetateneasca si, totodata, controieaza actiuniie functionarilor publici. De asemenea, Tocqueville recunoaste ca succesui democratiei am ericane consta si Tn asociationism ui cetateniior in sustinerea deprinderilor civice ale autoguvernarii. Pe un plan mai larg, el a inteles ca vitaiitatea societatii dem ocratice se baza pe im pariairea anum itor practici sau m oravuri republicane. > o mare parte din anaiiza lui Tocqueville se Indreapta spre problem ele sociologies generate de viata dem ocratica. Dem ocratia 3ervete bunastarea m ajoritatii => toleranta pentru m ediocritate (neim partasita de aristocratu! Tocqueville). In politica, m ecanism ul electoral I nseamna ca nu guverneaza in mod necesar cel mai capabil. El este inspaim antat de posibiiitatea ..tiraniei m a jo ritltii". Aceasta "e ste 'o ' form a..noua de" despotism care tine de puterea exorbitanta a opinie majoritare: N u exista nici un monarh atat de puternic care sa poata unii cu mainile toate forteie societatii si sa fnvinga rezistentele asa cum o poate face o m ajoriiate investita cu d ra p tu i de s face legile i de a le pune-in p r a c t i c a Probiem a grava intervine in m om entul in care aceasta majoritate ii impune legea in m aterie de opinii =r> Iibertatea de expresie i gandire esie arnenintata de consideratia aratata opiniei majoritare. A s tfe l Tocqueville scria ca :1 Nu cunosc vreo tara in care sa dom neasca, in general, m ai putina independenta a spiritu/ui i a libertatii de polem ics clecat America'', referindu-se la efectele opresive ale opiniei
c i n c p ii'ji omuOj'. de sia! C h*si:en de Mafereterbes viriim J Revo1 , ca fs s avut .: tnspaci matoi asiiura yandirii safe

populare, la dispretul mase'lor fata de m inoritatea potential lum inata. Pentru el, acest nou tip de dom inatie este fara precedent in istoria om enirii. Paradoxul insa consta in faptul ca aceasta dom inare este proprie dem ocratiilor m oderne i rezulta din principiu! care le caracterizeaza in totalitate: egalitatea. > Tocqueville deplange tendinta de izolare a acestei m inoritati => pericolui Jndividualism ului este acela ca cetatenii retrai din societate sunt expusi exploatarii de catre vfrtuali despoti. Ca urmare, el propune mai m ulte remedii pentru a preveni o eventual^ ruinare a societatii: 1 . participarea la viata publica este abso'lut necesara pentru apararea libertatii individuale 2 . descentralizarea adm inistrativa => garantarea libertatilor locale i provinciale: Spiriiul comun este un m are elem ent al ordinii i al lin ls tii publice" 3. stabilirea asociatiilor publice de tot felul (politice, industriale, com erciale, culturale etc.) care ajuta la form area unui substitut de aristocratie 4. simtui responsabilitatii, dorinta binelui public; ia fel ca si M ontesquieu, Tocqueville crede in prim aiul m oralei asupra politicii -> cea de-a doua opera im portanta a lui Tocqueville este un com entariu asupra vremii sale, prin prisma unei expuneri istorice a politicii sec. 18. intentia autorului este aceea de a arata cum Revolutia a dislocat ordinea aristocratica, inlocuind-o cu o societate de indivizi anomici, predispui la despotism in form a bonapartism uiui. in cadrul aceste lucrari Tocqueville observa ca disjunctiile dintre V echiul Regim si sistemul post-revolutionar sunt mai putin izbitoare d e ca t continuitatiie; birocrafie, o taranime num ereasa \ independenta, centralizare adm inistrativa e xce siva V E xp u n e re a lui Tocqueville despre Vechiul Regim este liberala prin ceea ce blam eaza: nobilim ea mereu corupta, m onarhia incurcata in tot felul de intrigi juridice i m asinatiuni fiscale, utopismul nebunesc inspirat der spiritul de egalitate, propagat de intelectuali iresponsabili i escroci. El argum enta ca Revolutia, fructul unei lungi evolutii, nu a pornit din cauza mizeriei profunde, ci din cauza prabuirii sperantelor politice nutrite. -+ aceasta ultima rem arca ii perm ite lui Tocqueville sa traneze problem a dintre libertate i egalitate. El incearca sa raspunda la doua Tntrebari esentiale; 1. Cum sa im paci Iibertatea cu nivelarea egalitara? 2. Cum sa salvezi Iibertatea? -> amanddua principiile sunt foarte im portante pentru societate i sunt absolut necesare intr-o democratie, dar intre cele doua trebuie pastrat un echilibru. in ceea ce priveste egalitatea, Tocqueville si-o irichipuie sub mai multe form e: egalitatea in fata legii, egalitatea politica i egalitatea de conditii.

E3te cel m a importer.! factor din cauza faptului cS cenirsfeai sa monarhica a r apoi cs s re vo lu jio n a ti au d u s ia dacadsnta anstocrafei rs z u ils t s s e m in S u x cu riivsiarss democialicS (aste exact c'.cea lernere a lui T o M n ^ llla despie m montetea radusS is iScere d ca trs m ajoriiale)

1 -__________

'

23. L i b e r a l i s m s i r a d ic a l is m in F r a n t a , 1 3 7 0 - 1 9 1 4

A. Liberalism ul de tranzitie * liberalismul a prins, in jurul anilor 1840, o forma pe care liberalii epocii au avut tendinta sa o considere ca fiind definitiva: orleanismul sau doctrina lui M anchester. > in..a.doua 'A a sec 19, oam eniucare faceau apel la liberalism se gaseau in fata 9 doua probleme majore: o realizarea progresiva a marilor revendicari liberale In ordinea politica (votui universal,.Iibertatea de asociere) i dificultatile care declansau puterea o progresul industrial i dezvoltarea concurentei Internationale revolutia de la 1348 a stopat o perioada din istoria liberalism ului. Aceasta a fost mai mult decat o criza poiitica, sociala sau morala: ea a reprezentat 0 prabusire de sistem, sfaritul euforiei liberale. in tot acest'tim p, liberalii au considerat revolutia de la 1843 ca un accident, a carei cauze au fost pur politice. Aceasta revolutie a fost vazuta ca 0 criza a sistem ului pariamentar, si nicidecum ca o criza a liberalismului. opera caracteristica a acestei perioade este, fara indoiala, Noua Franta. publicata In 1868 de catre Prevost-Paradof. Aceasta lucrare confine toate tem ele mari ale liberalismului, iar influenta lui Tocqueville este m anifestat prin: = ? aversiunea pentru regim urile autoritare,= ? increderea in sistem ul pariamentar, Tn virtutile descentraliz&rii i in puterea rnoralei -v _ _ = ? > admiratia fata devM area Sritanie si S.U.A. sistemul politic propus se preocupa mai putin de form ele de guvernam ant decat de reforma institutiilor, si, mai ales, la fel ca si Renan, de reform a intelectuala i morala. liberalismul lui Prevost-Paradol prezinta mai multe puncte caracteristice: o indiferenta fata de problem ele econom ice i lipsa de entuziasm pentru principiu! laissez faire, laissez passer, cat si fata de protectionism o preocupariie dem ografice: Franta nu poate ram ane puternica daca nu este populate si in asem enea conditii va fi distantata de m ulte natiuni europene patriotismul: vrea o arm aia puternica, un im periu colonial in domeniul social el este un conservator, fiind im potriva tuturor form elor socialismului liberalismul lui Prevost-Paradol nu se confunda nici cu cel dinainte i nici ce ce! ulterior. In acest caz este vorba de un liberalism de tranzitie, care, cu timpul, va deveni conservator. B. Liberalismul re p u b lic a n * Republics ducilor ram ane fideia spiritului lui P revost-P aradol = = > Constitutia din 1875 raspuRde-marilor te m e-ale lucrarii N oua Franta => orieanism uLp.receda n a jte re a cele de-a 3-a republici. N eavand nim ic de revendicat, liberalism ui risca sa se confunde cu apararea republicii. > din fericire pentru , liberalism , republica are nevoie sa fie aparata -= > liberalism ul inceteaza de a mai fi o doci:' na a saloanelor orleaniste => el devine, m ulfum ita scolilor publice, filosofia republicii. Acest curent nu schim ba razboiui in continut, c - ' il schimba in dimensiuni. iRsdsGsdssmij] --* republica trebu:s g u vernsia ~ parti. raci:c i asum at acest ro! fara a ceda. in 1932, Albert Bayet afirm a ca ..Radicalismul n tfnt s u fie t R epublicii; 3 c o n tiib u it ia

guvernare N-am pu te a co n cep e Franta fara e i In fizionom ia m orala a tarii noastre e( este la rei de im portant ca vita de vie sau pssuni/e in fizionom ia fizica" partidul radical, care s-a fo n d a t In 1901, este,.prin natura sa, un p a rtid de centru d mijloc; radicalism s este form a re p ub lica n ^ a orleanism ului este m ult mai user sa scni o istorie a radicaiism ului, decat sa-l d e fine ?ti Fara indnim s ca racncalii au cautat perm a n e n t sa defineasca o doctrina radicala. In ciuda a c -s tu l erort, radicalism s a-ram as mai m ult o stare de spirit, decat o doctrina, iar aceasta s ta rde spirit este destul de concilianta, deoarece partidul radical acoperS forme destul" djierite ale radicaiismului. reprezentanti ai radicaiism ului si tipul de curent prom ovat: * Gam betta: se va opune radicaiilor-sociaiiii, dar stiiul politicii sale (eiocventa. medirdionala si patriotica) a inspirat mult timp congresele radicale. Leon B o u rg e o is devenise, in 1895, prim ul presedinte ale C onsiliului radical. A ce sia Incearca sa stabileasca o sinteza doctrinara Intre individualism si colectivism. A ceasta sinteza este solidarism ul despre care vorbete In cartea sa E seul unei filosofii a solidaritatir. afirm a ca rolul partidului radical este aceia de a organiza societatea d.p.d.v. politic \ social conform legilor ratiunii = > pentru C o m b e s nervul radicaiism ului este anticlericalism ul => In lucrarea sa, M em orii, acesta apare ca un m ic burghez provincial, un conservator hotarat o ASain prom oveaza un radicalism individualist, fondator, razvratit, anti-statal principaiele elements ale docfrinei radicale ar fi: o fideiitatea fata de am intiriie Revolutiei Franceze: radicalism ul se prezinta ca o scaaiava revolutiei adm irate, continuata i prelungita => radicalism ul n-a foi altceva decat o urm are m capaianata a realitatilor revolutionare. La un m om ent dat presedintele Harriot a declarat ca radicalii sunt fii iacobinilor

rationalismul: radicalii nu accepta alte limits decat pe acelea ale ratiunii

apararea intereseior: stiintific, empiric, preocupai d e educa^ n! " ^ ? e aJ ruia


B d l l a r a , radicalism ul c m s i lie *

r* 1

e -

ce\ mat c.\deologta e s i* A u g u s te C h s r t i e ^ <

p u te re a aju,.9

utere: nputere* >

nebume / n<=-a

prin 5ui uge sup ' ma\ 0 ,1 economi a lu i-N a p\\ p\

ste ansifi.o.

ar

R om an tism u l francez- trasatiiri, reprezentanfi:

Romantismul se defmeste ca o miscare europeana de anvergura, manifestata in 4 ^ prim a jum atate a secolului al XlX-lea, dar care cunoaste in evolutia sa mai multe etape,
B

specifice concretizarilor sale in toate spatiile europene. Favorizat de destramarea societatii feudale si de revolutiile burgheze din 1780 si 1830, dar si de perimarea doctrinei clasice, romantismul se configureaza ca reactie impotriva clasicismului, asigurand literaturii libertate de exprimare prin inlaturarea tuturor normelor Europa Occidentala devine si prin Franta o arena larga a noului curent. Victor Hugo este in acest context nu numai teoreticianul care a fundamentat principiile romantismului in prefata la Cromwell, ci si poetul, prozatorul si dramaturgul care a experimentat idealurile romantice in toate genurile literare, oferind posteritatii modelul unei personalitati titanice, in planul liric, prin Legenda secolelor, el se impune drept cronicar al vremii lui, dar si al marilor etape istorice. Drama sa romantica (Hemani sau Ruy Bias) reprezinta nu doar o replica la teatrul clasic, ci si o sinteza a marilor valori istorice si umane personificate intr-o mare valoare estetica. Prin roman, Hugo deschide seria marilor constructii epice in proza franceza si universala, ale caror ecouri se vor recunoaste in romanul secolului al XX-lea.

Marii lirici, Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny si Alfred de Musset, revigoreaza poezia prin abordarea sensibila a temelor romantice - iubirea, natura, timpul, geniul, viata si moartea - in formula unor specii ca meditatia, pastelul sau elegia. Lamartine a intrat in literatura la treizeci de ani, insotit de aura succesului imediat. Micul volum de versuri, aparut anonim, Tn 1820, M editations poetiques (douazeci i patru de poezii in editia originala), a marcat una dintre datele importante ale secolului trecut, pe care Sainte-Beuve o evoca in aceti termeni intr-o scrisoare catre Verlaine, din 19 nov. 1865: Nu, cei care n-au fost martori n-ar putea sa-i imagineze impresia adevarata, legitima, de neters pe care contemporanii au primit-o de la primeie M editatii....De\ nu revolutiona tehnica versificatiei i nici nu reinnoia temele traditionale ale lirismului, Lamartine aducea in poezie un accent necunoscut, o atmosfera, o maniera unica de a vorbi despre dragoste, natura, aspiratia spre ideal. In versurile lui, cititorii regaseau cu

incantare propriile lor sentimente, exprimate parca de o voce cunoscuta, suava i melancolica, penetranta ca o melodie de mult indragita, care trezete amintiri nostalgice. Momentul pe care 1-a reprezentat poezia lirica, intimista, in creatia lui Lamartine a fost urmat, dupa 1830, de poezia de inspiratie umanitara, deschisa spre preocupariie sociale. In consens cu miscarea romantica, cu Victor Hugo i Vigny, Lamartine se indreapta cu pasiune spre poezia politica de o malta valoare morala, traversata de un suflu entuziast, generos, de increderea in viitoru! mai bun al omenirii, Victor Hugo, reprezentant al romantismului francez, dar personalitate de anvergura universala, a acoperit prin indelungata sa existenta intregul secol trecut. N ascut in 1802, in preajma constituirii imperiului lui Napoleon Bonaparte, scriitorul a asistat pana in 1885, anul mortii sale, la cele mai insemnate evenimente din istoria Frantei, de la restauratia Bourbonilor si revolutiile din 1830 si 1848 la proclamarea celei de-a doua Republici si Comuna din Paris.

De o valoare recunoscuta de timpuriu, caci Hugo este distins inca de la cincisprezece ani cu o mentiune a Academiei, el va confirma aceasta recunoastere in peste sase decenii de activitate literara, in care a abordat toate genurile si a realizat cel mai impresionant tablou al vremii. In 1827, in prefata la drama Cromwell, Victor Hugo se impunea ca teoretician al romantismului, defmind Iibertatea literaturii in alegerea temei, in promovarea atitudinilor de revolta contra tiraniilor si de solidaritate cu popoarele angajate in lupta pentru libertate, in orientarea catre contactul direct cu viata de unde sa se improspateze. Eroii dramelor sale sunt insufletiti de idei inaltatoare, de patriotism (Ruy Bias), de idealul libertatii (Cromwell si Hernani), de iubirea materna (Lucretia Borgia).

Opera lirica ofera si ea tumultul unor framamtari sufletesti, pe care le sintetizeaza de aceasta data chiar poetul, el insusi erou liric, fascinat de exotism, de pitoresc, de mirajul istoriei, dar si de evenimentul cotidian pe care il recepteaza cu sensibilitate. Cu toate ca diversitatea operei sale este incontestabila, iar profunzimea ei a interesat in toate epocile literare, Hugo ramane in constiinta cititorilor sai ca autor al Mizerabililor.

Pana la aparitia romanului, literatura franceza oferise modelul unor constructii epice de referinta precum operele lui Chateaubriand, M usset sau Madame de Stael, iar Hugo insusi isi demonstrase vigoarea epica in Notre-Dame de Paris, construind impresionanta poveste

de iubire a cocosatului Quasimodo pentru frumoasa Esmeralda. Cartea intruneste deopotriva particuiaritatile unei epopei, in care destinele emblematice se proiecteaza pe largi fresce sociale. Paginile care evoca lupta de la Waterloo sau cele zugravind insurectia pariziana din 1832 confirma si puterea *de evocare, si forta creatoare a romancierului. Hugo imbina observatia cu meditatia, analizeaza reactiile personajelor, comportamentul, moravurile lor si ale societatii, apoi interpreteaza si conchide, structurand mesajul moral al cartii. Din evocarea trecutului selecteaza indemnurile prezentului, intelegand istoria, in spirit romantic, ca o continua inlantuire de cauze si efecte. Naratiunea construita pe planuri alternative, intr-o dinamica a faptelor si a actiunilor, se imbina cu paginile de descriere, Hugo dovedindu-se nu doar un pictor al societatii in ansamblul ei, ci si un portretist de marca, iar substanta epica si tensiunea dramatica lasa loc unor secvente profund lirice, poetul romantic nefiind cu totul eclipsat de romancier. Intreaga formula romanesca sta astfel sub semnul unei incontestabile modernitati, pe care nu o poate ignora, in evolutia lui, marele roman al secolului al XX-lea.

R om antism u! germ an- trasaturi, reprezentanti:


Romantismul se defmeste ca o miscare europeana de anvergura, manifestata in prima jumatate a secolului al XlX-lea, dar care cunoaste in evolutia sa mai multe etape, * 1 specifice concretizarilor sale in toate spatiile europene. Favorizat de destramarea societatii feudale si de revolutiile burgheze din 1780 si 1830, dar si de perimarea doctrinei clasice, romantismul se configureaza ca reactie impotriva clasicismului, asigurand literaturii libertate de exprimare prin inlaturarea tuturor normelor In perimetrul german, aparitia romantismului a fost favorizata de viziunea artistica promovata de Goethe, Schiller, Holderin ori von Kleist, iar impunerea si raspandirea acestuia a avut ca suport cele trei mari scoli de la Iena, Heidelberg si Berlin. Daca scoala de la Iena" ii aduna pe marii vizionari precum Ludwig Tieck (cel care va extrage din formula basmului o realitate miraculoasa, generatoare de substrat liric) sau Novalis (visatorul cautator al absolutului imaginat in ipostaza florii albastre" din romanul Heinrich von Ofterdingen ), scoala de la Heidelberg" are meritul de a valorifica literatura populara, prin prelucrarile autorilor Clemens Brentano si Achim von Arnim. Alaturi de aceste centre literar romantice, scoala de la Berlin" il promoveaza pe E.T.A. Hoffman, initiatorul umorului grotesc proiectat in fantastic. Declinul romantismului german aduce insa in orizontul literar opera lirica a lui Heinrich Heine, in al carui volum Cartea cantecelor, fondul popular se transfigureaza in materia lirica a poeziei erotice. Cel mai important autor al romantismului german, cel care a exprimat Tntr-o filosofie extrem de sistematica i de cuprinzatoare spiritul filosofiei germane a fost G.W.F.Hegel. Filosofia sa propune o rediscutare a tuturor conceptelor i evenimentelor filosofiei traditionale, integrandu-le Tntr-un sistem Tn calitate de momente partiale i aflate Tn continua devenire ale acestuia. Asumand o asemenea idee, Hegel vede Tn toate momentele gandirii anterioare lui pregatiri treptate i coerente ale propriei sale filosofii. Presupozitia metafizica a unei asemenea idei este aceea ca exista un spirit absolut i nedeterminat a carui activitate de autocunoatere produce diferitele forme de manifestare ale lumii, astfel Tncat toate tind spre autodeterm inarea, caracterul de maxim concret i autocunoaterea (revenirea la sine) a acestui spirit. Din acest principiu rezulta doua consecinte: pe de o parte, faptul ca orice devenire are drept lege trecerea de la abstract la concret, de la nedeterminat la determinat. Pe de alta parte, acest principiu este suficient

de general pentru a fi aplicabil tuturor disciplinelor cunoaterii, de unde decurge analogia acestor domenii Printre alte merite ale romantismului, e necesar sa se evidentieze si redescoperirea creatiei folclorice, care poate sa ofere modelul viu al unor valori capabile sa inlocuiasca estetica de imitare a modelelor antichitatii. Toate aceste atitudini de viata isi gasesc cea mai potrivita forma de manifestare in lirismu! abundent, in invectiva incendiara, in ironie si in sarcasm, dar si in strigatul de durere, in cantecul de iubire sau in meditatia adanca. Liberalismul impus in planul viziunii este secondat de o maxima libertate la nivelul formei, scriitorii romantici promovand amestecul de stiluri, de genuri, de moduri de expunere si preferand dintre specii meditatia, elegia, satira, oda, fabula, drama istorica, nuvela romantica, romanul. Categoriile estetice pe care se articuleaza doctrina romantismului sunt si ele diverse: grotescul, fantasticul, macabrul, tragicul, frumosul, uratul sau pateticul.

Deja din secolul al X lX -lea putem observa o dezvoltare, fara precedent, atat sociala cat si stiintifica, fapt care a influentat intr-o masura foarte mare dezvoltarea artelor precum sculptura, pictura si muzica. M ultim ea de curente artistice de la sfarsitul secolul al X lX -lea si inceputul secolului al XX-lea sunt drept dovada acestei dezvoltari, si in acelasi timp reflecta perfect spiritul omului m odem , care tinde mereu spre noutate, libertate si inegalabil. Di^fkmzjruT'expTicatfv Uustrat al limbii romane descrie im presionismul ca fiind o miscare artistica aparuta in a doua jum atate a secolului la XlX-lea. Ea este ca.racteriza.ta prin.. innoirea peisajului practicat in plein air, printr-un interes deosebit pentru lumina, nuante, tonuri, umbre colorate, renuntandu-se la detalii, la contururi precise, la clarobscur. In pictura s^aTnanifestat prin modelarea fragmentara a suprafetelor, in sculptura prin cultivarea libertatii fonnei, a frazei, a limbajului armonic si prin largirea cadrului tonal in m uzica1. Impresionismul este un curent artistic, care marcheaza la sfarsjtul secolului al X lX -lea 0 reactie in fata academ ism ului (im potriva redarii a ceea ce se stie despre o fiirita sau obiect2) si naturalismului, avand ca obiect in artele plastice surprinderea si evocarea directa a mvpresiilor fugitive incercate de artist3, in alte cuvinte sugerand un m are interes pentru instantaneu, eroul picturii devenind lumina. Picturile impresioniste redau im presia artistului despre obiectele reale i despre lumea inconjuratoare cu ajutorul culorii i a luminii create prin culoare. Unui i acelai obiect. reprezentat sub diferite aspecte dupa orele zilei, apare diferit, fiindca artistii nu mai sunt preocupati de forma lui sau de materia din care este facut acesta. Obiectele sunt pictate cu petevariate de culoare in functie de lum ina solara care cade pe suprafete i volume, diluand contururile i facand sa dispara detaliile. Pictorii impresioniti sunt interesati de stralucirea si vibratia luminii prin culoarea care incanta ochiul i retine privirea, traducand in acest fel stari sufleteti. Ei redau in panzele lor propriile impresii i trairi la un m om ent dat in fata obiectului i a naturii. In pictura impresionista subiectul dominant a devenit lumina, vibratiile acesteia si in primul rand exprimarea trecatorului. Pictorii impresionisjti au inovat pictura cautand perfectionarea coloritului. Ei au reuit sa redea prin tue aezate in directii diferite pe panza impresia de fluturare, de vibratie, de viata, au descompus lumina aa cum cadea ea pe obiecte~Fau folosit acorduri de culoare prin contraste sau amestecuri optice. Trecerea de la realism catre impresionism s-a facut catre 1860-1865 datorita faptului ca artistii care cautau sa se elibereze de rutina academica au facut cunotinta cu stam pele japoneze. Aceste gravuri in lemn in culori, aparute mai ales in ceainariile din Londra i Olanda, tratau subiecte cu totul diferite de cele la care se opreau in m od obinuit pictorii europeni. Denumirea japoneza a acestor stampe s-ar traduce la noi prin ceva analog cu expresia viata care trece\ La fel de interesant era i modul original cum japonezii puneau in pagina, adica prezentau com pozitiile lor. Ei aeaza oamenii i obiectele la intamplare, indiferent de situatia personajelor unele fata de celelalte. O alta insuire a acestor gravuri este annonia curioasa i cu totul fermecatoare a coloritului lor. Artitii care vor urma grupul impresionitilor se gaseau .in anul 1863 grupati in faimosul Salon al Refugiatilor. Lucrarile lor fusesera respinse de juriul Salonului Oficial din Paris pe motiv ca acestea nu raspundeau principiilor eterne ale artei i ca autorii lor au o atitudine aproape indecenta in materie de estetica. Aceti artiti respini, printre care Claude Monet, August Renoir, Paul Cezanne, Edgar Degas, Alfred Sisley, Camille Pissarro, etc., erau tocmai cei care vor face celebra epoca in care traiesc. Ei ii vor expune lucrarile in salile fotografului Nadar, situat chiar la vecinatatea Salonului Oficial.
1 Dicfionar explicativ Uustrat al limbii romane, Editura A rc si Editura Gunivas, 2007, p. 891; 2 Constantin Prut, Dictionar de arta moderna, Editura Albatros, Bucuresti, 1982, p. 203; Dictionar de estetica generala. Editura Politica, Bucuresti, 1972, p. 172

Termenul de im presionism se im pune dupa ce e folosit pentru a califica expozitia unui grup alcatuit din pictorii enumerati anterior. N um ele miscarii a aparut in 1874, cu prilejul primei expozitii de grup la Paris in salile fotografului Nadar. Claude M onet a fost prezent cu o lucrare intitulata Im pression , s o ld i levant (Im presie , rasarit de soare, despre vestitul port Havre), titlu la care un com entator de presa, Louis Leroy, a creat term enul de impresionism. El a fost primul critic de arta care a vorbit despre scoala impresionista referindu-se la acea pictura de Monet in revista Charivari din 25 aprilie 1874. Original acest term en desem na ceva nefiresc, lipsit de valoare, incomplet, opus, o acceptiune inadecvata deoarece stilul impresionist cunoaste opere e x ce p tio n a l in istoria artelor. M ulta vreme, epitetul impresionist era folosit pentru categorisirea unor artisti care se opun traditiei, si care nu respecta nici o regula, rastum and intreaga armonie anterioara. Totusi aceasta opunere fata de traditie nu a creat neaparat haos, ci mai de graba adevarate capodopere in istoria artelor, pastrandu-si scopul, adica de a reda natura cat mai real si in acelasi timp a provoca placeri, scop care inca de la inceputurile istoriei a stat la baza artelor. Anii dintre 1874-1886 m archeaza viata grupului impresionistilor, care la prim a expozitie din 1874 in atelierul fotografului Felix Nadar, la Paris, s-au prezentat sub denumirea: Societatea anonima cooperativa de artisti pictori, sculptori, gravori etc.4 Georges Riviere in publicatia L'Impressioniste din 1877 a scris despre ei: Impresionistii se deosebesc de ceilalti pictori p rin faptul ca trateaza un subject pentru culoare si nu pentru el insusi5. Scopul lor era sa fixeze pe panza, nu ceea ce se stie despre lucruri, ci doar ceea ce percepi in clipa picturii, (astfel avand predilectii pentru picturi vaporoase, ceruri cu nori, reflexele clipitoare pe undele Senei sau ale O isei/. Nu mai pun pe paletele lor decat culorile prime (rosu, galben, albastru) si tin seama de legea complementariilor (verde, violet si portocaliu), aplica culorile pure in pete mici, in virgule; isi aplicau principiile instinctiv nu sistematic. Folosirea culorilor pure asezate pe panza in tuse juxtapuse, rnenite sa sugereze vibratia luminii in atmosfera. pe luciul apei, pe suprafata cladirilor, abandonarea rolului principal al conturului, modelajului si clarobscurului din pictura traditionala, toate sunt consecintele unei noi tendinte artistice. Impresionismul este o viziune originala asupra lumii sensibile si aduce o tehnica noua ce consta in transpunerea pe suport a senzatiilor vizuale fugitive pe care artistii le au in fata motivului. O fac cu ajutorul divizarii tuSei in culorile componente ale spectrului, pictand in aer liber fara clarobscur Si fara contururi, im aginea topindu-se in atmosfera, in tim p ce chiar umbrele sunt redate prin culoare, artistii respectivi aplica o lovitura de gratie artei academiste oficiale. M odificarea notiunii de subiect al tabloului in motiv a fost un lucru major, din care rezulta o renuntare din punct de vedere iconografic la subiectele cu caracter narativ, istoric sau mitologic in favoarea unor scene din viata cotidiana7. Impresionismul a cunoscut mai m ulte surse, unele provenind din lirismul barbizonian , altele din pictura engleza - de la pleneristii si peisagistii englezi Constable, Bonington, Turner.

4 Pictura moderna I De la Manet la Neoimpresionisti, Editura Meridiane, Bucuresti, 1967, p. 12; Constantin Prut. op. cit., p. 205 ; 6 Pictura moderna I De la Manet la Neoimpresionisti, Editura Meridiane, Bucuresti, 1967, p. 14; 7 Dictionar de arta, Editura Meridiane, vol. I, Bucuresti, 1995, p. 229; 8 coala de la Barbizon a reunit un grup de pictori francezi la m ijlocul secolului al X lX-lea. Numele vine de la mica localitate Barbizon situata la sud de Paris, in apropierea padurii din Fontainebleau, care a devenit locul preferat de intalnire si de creatie al artistilor. M em brii fondatori ai acestei scoli au fost Camille Corot, Theodore Rousseau, JeanFranpois M ille t si Charles Francois Daubigny, la care s-au alaturat inca un mare numar de alti artisti. La influenta peisagistilor olandezi si englezi, artistii barbizonieni au situat in prim -plan pictura de atmosfera, renuntand in mare parte la stilul clasicist. Existenta Scolii barbizoniene este contestata, fiind vorba de fapt de un grup de artisti cu stiluri foarte diferite, doar sursa lor de inspiratie fiind comuna.

De asemenea o sursa im portanta a impresionismului a fost realismul lui Courbet (prin lucrarea Atelierul p ic to r u lu if. Realistii descopera si un gen de pictura considerat secundar: peisajul. Aceasta practica va culmina cu pictorii de la Barbizon, care anunta impresionismul. Pictorii de la Barbizon sunt interesati de redarea intensitatii luminii, variabila dupa sezon, ora si pozitie. La Jean-Baptiste Camille Corot lumina are o importanta deosebita. El anunta impresionismul prin folosirea unei palete luminoase, ceea ce il diferentiaza de pictorii de la Barbizon, si prin acuitatea privirii sale exersate pentru o analiza foarte fma a variatiilor de lumina. Bazele acestui curent artistic tin in egala masura de reactia impotriva academism ului, de noile descoperiri stiintifice din domeniul opticii, aparitia fotografiei. descoperirii stam pelor japoneze, cat si de evolutia realismului si a picturii de plein air. Impresionismul atinge o coerenta maxima in anii 1870-80. N outatea recenta a tuburilor de vopsea pe baza de ulei le permite (impresionistilor) sa lucreze in aer liber la motiv, constatand ca peisajul se modifica dupa ora, dupa anotimp si dupa schimbarile atmosferice de aceea impresonistii sunt renumiti pentru picturile in serii. De asemenea, punand in practica descoperirile legilor optice referitoare la lumina, la culoare si la perceptia vizuala ale fizicienilor Chevreul, M axvell si Young, impresionismul isi schimba felul de a realiza amestecul culorilor. Acestea nu mai sunt combinate pe paleta, ci prin juxtapunerea pe panza a tuselor celor mai pure posibil: este vorba in acest caz de un am estec optic. Claude M onet, formuleaza trei puncte esentiale ale artei impresioniste: plenerism ul (a picta in aer liber), diviziunea tonului (o degradare fina a aceluiasi ton) si coloritul clar (culori deschise juxtapuse pe panza nu pe paleta). Lum ina se transforma in obiect de investigate stiintifica. Ecoul impresionismului in Europa si Am erica a fost foarte puternic, aflandu-se insa in foarte m are varietate. In pictura rom aneasca din secolul al XlX -lea elemente im presioniste intalnim la Aman, Grigorescu si Andreescu, iar in prima jum atate a secolului al XX-lea: Lucian Grigorescu, Nicolae Darascu, Jean Alexandru Steriadi10. In definirea conceptului de impresionism in formele lui cele mai pure, rolul principal il joaca insa creatia lui Claude Monet, Camille Pissarro si Alfred Sisley, conturand defmitiv im aginea unei picturi senine, expresie a bucuriei de viata.

9 Courbet aratase ca arta adevarata nu are n im ic in comun cu regulile in care o ingradeau Academ ia si ju riu l Salonului O ficial. E l considera ca subiectele pot fi luate din viata reala, din orice manifestare a ei, d in ceea ce ii este fa m ilia r artistului, deci nu e necesar sa ne adresam m itolo gie i i alegoriei pentru a face un tablou bun, deSi traditia form ulata de a rtis tii secolelor trecute nu trebuie ignorata. 10 Dictionar de arta, Editura Meridiane, vol. I. Bucuresti, 1995. p. 229

Reprezentanti Edouard M anet (1832-1883). Este artistul la care pentru prima data principiile clasice in arta se infrunta i se acorda cu tendintele innoitoare. Parizian aparjinand inaltei burghezii, M anet a intreprins pentru formatia sa profesionala calatorii in Olanda, Germania, studiind pictura din aceste tari (in special Rem brandt i Franz Hals), intors la Paris, copiaza la Luvru capodopere de tot felul, in special capodopere ale venetienilor i spaniolilor (Velasguez) rupand astfel cu traditia coloristica franceza. Piclez ce vad avea obiceiul sa spuna, incercand sa sugereze aparenta vietii. In 1863, M anet trim ite la Salon tabloul care, prin scandalul pe care-1 provoaca, este poate cea mai cunoscuta dintre operele sale D ejunul p e iarba. Ca subiect, acest tablou prezenta doua femei dezbracate i doi barbati imbracati ca de ora in mijlocul unui peisaj cu arbori, la marginea unei ape. Tabloul a produs o mare indignare, pentru ca arta lui M anet refuza conventionalismul, era sincera i traducea imediat senzatiile vizuale ale pictorului, vibratiile luminii pe corpul femeii proaspat ieita din apa. Un alt tablou prim it la Salon in 1865 - Olimpia - a fost defaimat cu epitete i mai necrutatoare. Lucrarea reprezinta un nud, o femeie intinsa pe pat, langa care sta o pisica neagra. O negresa ofera femeii un buchet de flori. Publicul a detestat in aceasta lucrare desenul brutal, absenta modelului (tehnica de a reda diferentele de nivel de pe suprafata corpului) dar mai ales cruditatea luminii. M anet incepe sa picteze i ceea ce se petrece pe strada. la o cafenea, la un spectacol, in baruri. in localurile de petrecere, pe tarmul marii. Catre sfaritul vietii, bolnav i silit sa nu paraseasca casa, picteaza femei i flori, mai ales in pastel. Arta lui M anet s-a rupt de normele traditionale i a deranjat sentimentele i opiniile publicului incapabil de a intelege i aprecia. M area noutate pe care a adus-o M anet in pictura este redarea luminii prin culoare. Diferentele dintre partile intunecate i cele lum inate nu sunt redate prin raporturi de lumina i umbra ci printr-un raport de valori de tonuri. Claude M onet (1840-1926). Este socotit eful curentului impresionist in pictura. Intre anii 1866-1867 Monet a pictat Femei in grddind , o prima inovatie. Nu a marcat prin tonuri intunecate umbrele pe fetele si pe costumele de culoare deschisa, ci prin tente reci, verzi, albastre, suscitand astfel un jo c de culori care este independent de forma obiectelor si tinde chiar sa le destrame (o destramare abia anuntata)11. Noi pictam asa cum canta pasarea cerului, Cu doctrine nu faci tablouri , afirm a Monet. Lucrarea sa Impresie- rasarit de soare a insem nat in arta o rupere de tot ceea ce se facuse pana atunci. Tabloul reda in culori transparente i trasaturi fine atmosfera rasaritului in portul Le Havre (din nordul Frantei). Lum ina portocalie a soarelui este redata prin cateva linii pe griul albastrui al apei i al cerului. Catargele i conturul barcilor care se dezvolta in ceata imprima dinamism imaginii de ansamblu. Pictand peisaje. M onet ii alege acele teme in care pamantul. apa i lumina se gasesc impreunate, astfel incat sa se simta efectele uneia asupra celeilalte. Dupa 1890. in opera lui M onet apar senile: seria clailor de fan, a catedralelor, seria vederilor Parlamentului din Londra, ale podului peste Tamisa, ale garii Saint Lazare. Acestea sunt pictate la diferite ore ale zilei, sub aspecte schimbatoare ale cerului i ale luminii. Trenul devine o noua tema, subiect, pentru im presionisti, un simbol al modernitatii.
1 1 Pictura moderna I De la Manet la Neoimpresionisti, Editura Meridiane, Bucuresti, 1967, p. 11; 12 Ibidem, p. 15;

Intre anii 1892-1894 a pictat mai m ulte serii sistematice: Catedrala din Rouen (are peste 20 de variante. dar mereu aceeasi fatada). Pentru Monet factorul esential nu este motivul, ci efectul produs la diferitele ore ale zilei, pe timp senin, mohorat, cu vizibilitate perfecta sau pe ceata. Niciodata pana atunci nu fusesera descoperite. cu o deplasare minima, atatea aspecte distincte ale unui obiect, niciodata pana atunci nu fusese fixata cu atata sensibilitate miraculoasa si m ultipla realitate a fenom enelor luminoase si atmosferice, dar nici 1^ nu a fost sacrificata intr-o atare m asura materia, consistenta si ponderea lucrurilor . Catre 1900 Monet a devenit un pictor celebru, tablourile sale intrau in colectiile cele mai cunoscute i ajunsese bogat el care fusese destul de sarac. Ii cumpara o vasta proprietate la Ginerny pe care o transform a intr-o gradina feerica. Instaleaza apa. punti rustice, lacuri in care cresc nuferi. In tot acest tim p el picteaza cu pasiune motivul acestei flori. Frederic Bazille (1841-1870). Era un meridional protestant i apartinea unei familii cu stare, fapt ce-i permitea sa-1 ajute material i pe M onet care era sarac. Daca n-ar fi murit atat de tanar, talentat i am bitios cum era, Bazille ar fi ajuns mult mai departe in arta. Dei a fost admis la Salon la o varsta foarte frageda i a fost chiar medaliat. a ajuns sa faca i el parte din grupul refuzatilor. Problemele ce-1 pasioneaza pe Bazille sunt legate de redarea luminii, a efectului ce-1 produce asupra obiectelor din natura sau dintr-un interior. Unele dintre tablourile sale (Fem ei in gradina) trateaza problema portretelor unui grup de persoane reunite pe o terasa, in aer liber. Bazille ii catiga un loc stralucit printre tinerii pictori din Paris. Plecat la razboi ca voluntar, la 1870, are nenorocul sa cada intr-una din ultimele ciocniri cu inamicul, cateva ore inainte de incheierea armistitiului. Camille Pissaro (1830-1903). S-a nascut in Insulele Antile, iar la varsta de 25 de ani vine la Paris pentru a-i com pleta studiile. La inceput a fost admirator al lui Courbet i al lui Corot. Devine elev al celui din urm a care ocupa atunci in peisajul francez un loc exceptional. Pissaro e o natura duioasa i duioia sa il poarta catre subiectele in legatura cu natura. Ceea ce-1 intereseaza insa nu sunt simple peisaje ci urma m ainilor i activitatilor omului. Stabilit la tara picteaza scene din viata i munca taranilor (Strigaloare de recolta , Croitoreasa la fereastra). A mai realizat i portrete. naturi moarte i nuduri. A redat cu o deosebita maiestrie aspectele din pietele publice, mariie bulevarde i cladiri. biserici, in tablouri luminoase. Satul in care locuia fiind invadat de armatele prusiene. Pissarro fuge impreuna cu M onet la Londra. In contact cu arta peisagitilor englezi (Turner) paleta sa se lumineaza i mai mult, creeaza tablouri cu efecte aurii ori argintii. Reintors in patrie. dupa 1880, Pissarro a pictat intinderi verzi, pomi infloriti, lanuri de grau. Alfred Sisley (1839-1899). Este englez, insa s-a nascut i a trait in Franta. Pictor peisagist. de mare sensibilitate, el a reuit sa redea in panzele sale scanteierea apei de pe suprafata unui lac sau freamatul frunzelor rascolite de vant sub lumina stralucitoare a razelor de soare. (Alee din padurea de la Celle - Saint Cloud). Tentele lui sunt m ult mai diferentiate pentru ca sunt tributare mai putin visarii decat observarii (teme: mai de rau. canal, drum, sat inzapezit etc.) - toate acestea privite cu mult calm, cu tendinte spre atenuarea violentei.

13 Ibidem, p. 18

August Renoir (1841 - 1919). Dei s-a format in apropierea pictorilor impresioniti, a manifestat totui o independenta fata de acest curent artistic, deoarece. folosind diviziunea tonurilor, a ramas credincios desenului cu ajutorul caruia modeleaza imaginea pictata. in compozitiile sale a infatiat dragostea de viata i bucuria tineretii. In aceasta arta nu distingem nici un chin, nici o neliniste intelectuala, nici o co m p licate psihologica. Renumite sunt Loja, Bal la Moulin de la Galette, Drum urcand prin iarba , Femeia in bared .a. Renoir este in primul rand un pictor al figurii umane. Edgar Degas (1834-1917) desi a participat si a apartinut grupului im presionistilor prezinta putine afmitati atat cu M onet cat si cu Renoir. El cauta instantaneul in miscarea unei fiinte omenesti sau al unui animal (cal); lumina pe care o analizeaza este de preferinta cea a unui interior si de cele mai multe ori este artificiala. Este mai degraba desenator decat pictor, iar impresionistii desenau foarte ra r14. Pictura sa prezinta caracterul accidental al unui instantaneu fotografic, cauta neobisnuitul, trecatorul. In lucrarile sale nu inregistreaza impresia, asa cum o produce intamplarea, ci o alege.

Impresionismul a fost m iscarea artistica reformatoare declansata spre sfarsitul secolului al XlX-lea, un inceput al artei moderne si al numeroaselor curente artistice din secolele XIX-XX. Acest stil. in primul rand pictural, a avut foarte mari influente asupra celorlalte arte, potentand ideea valorii artistice, a noutatii si al libertatii artistice. Tinerii pictori care au dat nastere im presionismului au fost Pierre-Auguste Renoir, Paul Cezanne, Cam ille Pissarro, Claude Monet, Edgar Degas, Alfred Sisley, Johan Jongkind, Henri FantinLatour, James Abbott McNeill W histler (toti exclusi ai salonului oficial). M ulta vreme, epitetul im presionist era folosit pentru categorisirea unor artisti care se opun traditiei, si care nu respecta nici o regula, rastum and intreaga armonie anterioara. Impresionismul, atat in pictura sau in alte arte, nu inseam na opunere fata de traditie, sau incalcarea regulilor, ci reflecta tendinta firii omului de a cerceta noi domenii, de a dezlega noi mistere si de a crea ceva nou si a se exprim a cat mai liber. Impresionismul pictural este un raspuns al realismului, unde baza nu mai este detaliul ci Iibertatea si exprimarea trecatorului.

14 Ibidem , p.30

Tema vieDii, respectiv cea a morDii au fost surprinse, analizate, dezbatute de-a lungul vremii din ce!e mai diferite p erspective: filosofica, sociologica, istorica,

antropologica, biologica, psihologica sau chiar literara, ajungandu-se la interpretari variate, unele chiar contradictorii. Dar o soluDie unanima, general valabila Di completa tinde sa fie imposibila tocmai datorita complexitaDii noDiunilor. O abordare ce suprapune acestor concepte fenomenul bolilor conduce, la nivelul cel mai superficial, la o reprezentare de forma : viaDa este alterata de boala, care poate provoca moartea. O analiza de profunzime presupune, insa, raspunsul la unele interogaDii subtile, iar o analiza de demografie istorica sau de istorie demografica opereaza cu instrumente Di metode particulare, tratand aspecte specifice. Pentru studiul perioadei

reprezentate de secolele XVII- XVIII, aceste trei elemente traseaza linii de evoluOie semnificative, linii ce se interesecteaza, fiind influenDate Di interact]ionand cu factori multiplii, alaturi de care creioneaza societatea Di realita ile ei, reprezentand in esenDa varii metamorfoze ce anunDa sau consolideaza modernitatea. Aspectele demografice se contureaza in jurul catorva parametrii de baza, Di anume : natalitate, mortalitate, spor natural. Astfel, pentru perioada in cauza se poate constata o natalitate relativ ridicata, dar Di o mortalitate infantila Di juvenila mare, datorata condiDiilor igienice, alimentaDiei, implicarii mamelor in activitaDi solicitante de natura sa duca la o neglijare a copilului sau la diminuarea alaptarii1, Se remarca, de asemenea, un caracter sezonier al mortalitaDii, existand doua perioade de v a r f : iama, cand afectaDi sunt mai ales batranii, atacaDi de boli pulmonare Di vara, careia Pierre Chaunu ii atribuie marele Di sinstrul masacru al inocenDilor2. D iferenDe se observa Di la nivelul stratificarii sociale, fiind vorba chiar de o longevitate excepDionala a unora din clasa dominantaJ Di de o vulnerabilitate crescuta a paturilor mai sarace. SperanDa de viaDa, in general, este una scazuta, comparativ cu situaDia actuala, batraneDea putand fi cortsiderata un accident fericit. Cazuri excepDionale reprezinta perioadele marcate de calamitaDi naturale, de natura climatica sau entomo-zoologice, de epidemii, confruntari militare etc. Suprapunand insa toate aceste realitaDi, se constata un

progres demografie, lent d i sensibil cantitativ, dar totuDi un progres. Pe fondul acestor elemente, lucrarea de faD a poate ridica cateva interogaDii : ce reprezinta trecerea spre

modernitate din punct de vedere demografie ?, cum se contureaza lupta simbolica ce antreneaza viaDa, boala, moartea ?, care sunt semnificaDiile, efectele Di deznodamantul acesteia ?
1 Pierre Chaunu, C iv iliz a D ia Europei Clasice, V ol. I, Ed. M eridiane, B ucureD ti, 1989, p 237 2 Ibidem. 3 Pierre Chaunu, op.cit, p.236

in aceasta ordine de idei, subiectul propus deschide in special problematici legate de demografie, dar acestora li se alatura unele ce Din de istorie economica, uneori politica, de mentalitaDi sau de evoluDii DtiinDifice, culturale, artistice. Astfel, cercetarile in acest domeniu trebuie sa aiba in vedere o gama larga de surse, pornind de la registre de stare civila, recensaminte, unele statistici ale vremii Di pana la marturii ale calatorilor, opere literare contemporane evenimentelor, reprezentari de arta vizuala etc. in privinDa datelor statistice de epoca se remarca totu i anumite limite, insemnand un grad relativ de exactitate, lipsa sau

apariDia tarzie a unor asemenea surse pentru anumite teritorii, cum ar fi Oceania, Australia, Asia - excluzand Japonia Di China4, insuficienDa lor, starea precara a unor arhive5, piedici invocate in istoriografia temei. in aceste condi ii, sociologii dar Di istoricii, apeleaza la anumite

analogii, comparaDii capabile sa evident]ieze caracteristici generale ale principalelor evoluDii sau efecte ale trasformarilor demografice, ale bolilor sau ale stingerii unor epidemii; toate acestea raman, insa, sub semnul probabilului. Subiectul este cu atat mai provocator, de altfel el fiind aprofundat de numeroOi cercetatori in lucrari cum sunt C iviliza D ia Europei Clasice a lui Pierre Chaunu, Structurile cotidianului scrisa de Fernand Braudel, lucrarile lui Massimo Livi Bacci, Frica in Occident a lui Jean Delumeau, sinteze de istorie a epidemiologiei, a sanataDii publice etc. A Da cum am vazut, moartea in secolele XVII - XVIII, ca Di in alte perioade, are cauze dintre cele mai diverse, toate influenDandu-se reciproc, incepand de la cele naturale, la boli comune agravate de condiDiile de viaDa austere sau chiar mizere, la foamete, inundaDii, razboaie Di, desigur, epidemii. Ma voi opri in cele ce urmeaza cu precadere la acestea din urma, Dinand cont ca, dupa cum afirma Massimo Livi Bacci, bazandu-se pe statistici, privind cauzele morDii, considerate rezonabile, aproximativ 65-75% din morDi erau rezultatul transmiterii directe a bolii de la o persoana la alta6. O scurta trecere in revista a principalelor maladii aduce in atenDie tuberculoza, gripa, dizenteria, erupDiile - bolile rujeolare, bolile venerice, malaria,

holera, febra tifoida Di paratifoida, ciuma cu cele doua variante, pulmonara Di bubonica. Lucrarea de faDa nu propune, insa, o inventariere a tuturor epidemiilor, ci incearca sa surprinda caracteristicile lor esenDiale, impactul lor sub diferite aspecte, altfel spus, o evaluare calitativa.

4 Fernand Braudel, Structurile cotidianului, vol. I, Ed. M eridiane, B ucureD ti, 1984, p.22 5 Este, de exempiu, cazul arhivelor franceze, dupa cum am intedte Pierre Chaunu in CivilzaUia Europei Clasice, vol. /, p. 208 6 Massim o L iv i Bacci, PopidaUia in istoria Europei, Ed. Polirom , Ia fli, 2003 ...., p.

Dupa cum sesiza Femand Braudel, atatcat, h ard u it de organisme infinit de mici, microbi, bacili . 7 i v iru d i, omul este prada unui microparazitism . V ariadiile m ortalitadii provocate de epidemii, pot fi, adadar, explicate prin intelegerea mecanismului care determina transmiterea microbilor,* v iruleda Di caracterul agresiv. Massimo Livi Bacci ofera o descriere concisa,

aratand ca, pentru ca o boala sa se raspandeasca, este nevoie ca un microb sa intre in corpul uman, sa supravieduiasca, sa se multiplice, sa paraseasca respectivul organism Di sa gaseasca o cale de a se instala intr-un altul in care sa repete ciclul. De asemenea, autorul clasifica metodele de contactare d i transmitere a microbilor in patru categorii : atacarea sistemului digestiv, din cauza apei sau a alimentelor contaminate, unde sunt incluse : dizenteria, febra paratifoida, diareea, h o le ra ; urmeaza transmiterea pe calea aerului, in cazul unor boli ca variola, pojarul, tuberculoza, gripa, sau ciuma pulmonara ; a treia categorie include bolile cu transmitere sexuala : sifilis, S1DA Di alte boli v en erice; iar un al patrulea tip de boli sunt trasmise prin sange sau esuturi dupa m udcatura sau indepatura unor animale (pureci, d an Dari, paduchi etc.), acestea transferand boala de la o persoana la alta sau de la un animal la om : malaria, ciuma, febra tifoida d .a. Este vorba, astfel, de un intreg set de relad ii biologice d i de comportamente, un sistem variabil datorita schimbarilor materiale, sociale, a modficarilor produse in natura di

complexitatea virudilor, a transformarilor in reladionarea omului cu animalele. In ceea ce privedte ap arid ia acestor epidemii, medicina a clarificat lucrurile in decursul timpului, dar pentru perioadele in cauza se pot constata erori, fie in determinarea cauzelor bolii, fie in descrierea simptomelor, fie in diagnosticare d i prin urmare in tratament. Un exempiu oarecum celebru este cel al ciumei, in cazul careia se credea ca are la baza poluarea aerului, ea insai provocata fie de conjunctiuni astrale funeste, fie de emanatii putride ale solului sau ale subsolului8. Masurile luate sunt in acord : stropirea cu o d e t a monedelor, a scrisorilor, utilizarea unor parfumuri putemice, purtarea m adtilor de protecdie, adesea in forma unui cap de pasare in ciocul careia se puneau plante aromate, dar d i uciderea animalelor considerate suspecte, insemnand uneori uciderea unor posibili protectori, de exempiu a cainilor d i pisicilor. De asemenea, se remarca erori in tratarea bolnavilor, cum ar fi deschiderea sau cauterizarea tumorilor. Sub aspectul raspandirii epidemiilor, se pot trasa mai multe direcdii de analiza. Pe de o parte, se plaseaza modul Di sensul de raspandire al acestora in randul populadiei unei comunitaDi.
7 Femand Braudel, op.cit., p. 92 8 Jean Delumeau, Frica in Occident, Vol. I, BucureIJti, M eridiane, 1986, p. 171 2

Astfel, primii v iz ad i sunt infandii, mereu in pericol, d i to d i cei cu resurse precare, indelegand aici atat resurse ale im unitadii, cat Di nivel de trai. Sunt includi, adadar, saracii, femeile Di oamenii de rand, frecvent am intidi in izvoare9. Dar curand boala se extinde, evolueaza Di spre paturile superioare, dinspre periferii Qi cartierele sarace avanseaza, afectand majoritatea , populadiei. R eacd ia prim a este aceea de fuga din fa d a pericolului, de izolare, de rupere a contactelor interumane, deseori saracii ramanand in ch id i in spadiul contaminat al oradului, in timp ce bo g ad ii se refugiaza in locuindele lor din zonele rurale, atata timp cat daranii ii accepta fara riposte. In contrabalans, exista Di cazuri in care fiind decimata populadia sensibila, fragila, urmeaza o perioada de mortalitate scazuta, de progres, bazat pe resursele celor care rezista primejdiilor. Pe de alta parte, se pune problema uneri raspandiri in timp Di sp ad iu , caracterizata de explozii epidemice Di etape de regres, de latent]a, urmate de reveniri, de cuprinderea unor spadii geografice variabile, in fu n cd ie de condidiiie climatice, de m idcarile de populadie sau de existenda unui mediu propice dezvoltarii ori vieDuirii microbilor, bacililor, paraziDilor,

ajungand sa existe focare cam peste tot in lume. Braudel vorbeDte de o regula fara excepdii : epidemiile Dopaie, merg pe sarite de la o masa de oameni la alta 10; o afirmaDie aparent indrazneaDa, dar in ese n d a adevarata, atata timp cat aceste mase afectate au o anumita permeabilitate la boala. Geografic vorbind, in secolele XVII- XVIII, schema centru-periferie este reprezentata Di la nivelul continentului European, Pierre Chaunu m endionand un centru relativ adapostit (Anglia, Olanda, Fran Da), iar in est Di sud, o Europa ciumata. Din alta perspective, avem o Europa ce reprezinta limita vestica a Eurasiei, astfel incat, in epoca moderna a reprezentat o intersecDie pentru migraDia microbilor intre Asia Di America 11. Vorbim, deci, de epidemii, microbi im portadi, dar d i de boli transmise dinspre continentul European spre noile sp ad ii aproximativ recent descoperite d i colonizate, caci virudii, bacteriile d i parazidii im portadi din Europa sau Africa, s-au raspandit cu mult mai repede decat animalele, plantele Di oamenii, ven id i, d i acedtia, de pe celalalt mai al Atlanticului 12. Interesant de remarcat in cadrul acestor circuladii este modul in care v irudii evolueaza, se transforma, dar d i adaptarea corpului uman, care secreta anticorpi d i ajunge in timp la un echilibru suportabil cu microorgan ism ele cauzatoare de boala. Un exempiu caracteristic este cel al gripei, la care
9 Faptul este sesizat de Jean Delumeau in Frica tn Occident, Vol. 1, pp. 180-181 10 Fernand Braudel, op. cii., p. 83 1 1 Massimo L iv i Bacci, op.cit., p. 62 12 Femand Braudel, op.cit, p. 24
3

europenii dezvolta treptat o anumita imunitate, dar necunoscuta in America, va decim a pe indigeni; cauza trebuie cautata Di in existenDa mai multor tulpini ale virusului, care, in plus, este intr-o m utaD ie perpetua Di rapida. ADadar, putem constata impreuna cu Femand Braudel ca fiecare agent patogen are prbpria sa istorie, paralela cu cea a victimelor sale 13. *

Din observaDiile de pana acum se desprinde foarte clar ex is ten Da unui complex de factori care determina sau favorizeaza apariDia, dezvoltarea, extinderea epidemiilor. Daca in cazul saraciei, al alim entaniei austere sau de proasta calitate, al lipsei de igiena personala, al mizeriei oraDelor situaDia e destul de explicita, s-ar impune o atenDie mai sporita asupra altor influent]e. CreDterile demografice par la prima vedere semne ale bunastarii, realitaDi cat se poate de pozitive ; acestea atrag insa dupa ele nu doar creDteri ale producDiei, inaintari ale culturilor, progres al manufacturii, comerDului, ci Di sporirea maselor oamenilor in m i care, modificari ale raportului cu spaDiul ocupat de indivizi, aglomerari Di, in defmitiv, o deteriorare a nivelului de trai Di o inflatJie a conflictelor, razboaielor - aspecte negative ce concura la favorizarea epidemiilor. In cazul razboaielor, un exponent semnificativ cu implicaOii majore il reprezinta Razboiul de treizeci de ani. In repetate randuri epidemiile ataca armatele implicate ; in 1621 o armata a Ligii Catoiice este masiv infectata de tifos, raspandind maladia in Austria, Bavaria, sudvestul spaDiului german ; in perioada de ocupaDie suedeza, populaDia oraDului Augsburg este redusa de la cca. 70000 la aproximativ 16000, tifosul Di ciuma avind un rol m a jo r; anul 1633 ilustreaza de asemenea profunzimea crizei epidemice care acompaniaza continuul razboi in Germania. Se estimeaza ca Razboiul de treizeci de ani a determinat pierderi in randul populDiei din statele germane, datorate violenDei Di bolilor, de 15 - 20%, a d a cum indica J.N .H eys14. Nu in ultimui rand, larga circulaDie a persoanelor, extinderea comerDului, a schimburilor, genereaza condiDii prielnice raspandirii bolilor, toate acestea putand fi evaluate Di ca efecte in timp ale marilor descoperiri geografice. Daca am analizat cauzele, se cer a fi creionate Di efectele acestor fenomene biologice, surprinzatoare Di nebanuite pe alocuri. Dincolo de datele statistice ce surprind numeric cazurile de infestare, victimele caracterului mortal al viruDilor, eventual supravieDuitorii, Di plasarea lor cronologica Di geografica, exista efecte ce pot scapa unei observaDii superficiale Di fara de care tabloul nu este intreg. Poate mai uDor sesizabile sunt urmarile in plan economic sau politic, in

13 Idem, op.cit., p. 93 14 J. H. Heys, Epidem ics and pandemics: their impact on human history, A B C -C LIO Inc., California, 2005, pp. 97-

102
4

condi diile in care activitadile inceteaza, nu se mai fac afaceri, se iau masuri de carantina, m agistradii municipali i d i parasesc posturile1' Dar cele mai tragice efecte se constata in planul m entalitadilor, caci boala, epidemia implanteaza noi frici, genereaza disperare, dar Di egoism, riipturi in reladiile interumane, izolare pana la dezumanizare. Din acest punct de vedere, lucrarea lui Jean Delumeau, Frica in Occident, acopera aspecte mai p u d in abordate, aspecte colaterale a caror im portanda nu poate fi insa neglijata. Perceptibile in marturii, scrisori, opere literare ale vremii, atitudinile in fad a bolii, modul de percepere Di de explicare a acestora, temerile creeaza imagini grotedti Dupa refuzul de a accepta existenda bolii, frica de contaminare, de suferinda, de moarte in defmitiv, s fa rd e d te nu de puD ine ori in pierderea oricarei sperande, descurajare colectiva, expunerea la riscuri, incalcarea regulilor, comportamente frivole d i chiar sinucideri, insemnand m o rd i provocate indirect de epidemii16,, Intregul sistem de valori este practic zdruncinat, ordinea fireasca este perturbata incat nici ritualic, simbolic, nu se mai poate pastra un echilibru, nici macar biserica nu mai ofera sprijin, calugaridele pariziene, capucinii sau iezuidii care raman devotadi sunt consideradi eroi. Arta vizuala transmite d i ea aceleadi mesaje ; este vorba de lucrari precum cea a lui A. Spadaro, Multumiri dupa ciuma din 1656, dar d i de tablouri sau gravuri anonime. Daca desfadurarea tuturor acestor epidemii este semnificativa, nu mai p u d in important este sfarditul, stingerea lor. De fapt, bolile apar, se afirma sau se atenueaza, recidiveaza, iar uneori dispar sau regreseaza. Desigur, nu e vorba doar de o evoludie naturala, de cele mai multe ori, conteaza in masura mai mare, so ludiile adoptate in vederea stoparii lor. Pe termen scurt, o carantina riguroasa, izolarea celor contam inadi, refugiul celor sanatodi, arderea marfurilor suspecte, pot fi masuri eficiente. Dar, in perioada secolelor XVII - XVIII se produc transformari mult mai profunde care determina incetarea unor astfel de fenomene. Fernand Braudel am intedte inlocuirea caselor de lemn cu locuinde de caramida, curadenia sporita a interioarelor d i a persoanelor, indepartarea de locuinte a micilor animale domestice, schimbari ce d in de habitat17. Modificari apar Di in legatura cu vestim entadia, o componenta semnificativa fiind generalizarea lenjeriei intime. Insa, masurile se remarca d i la un nivel net superior, traducanduse in politici de sanatate publica, progrese dtiin d ifice, gasindu-di resurse d i in climatul de idei al iluminismului care valorizeaza omul, inclusiv sub aspectul sau biologic. Dupa cum afirma
15 Fernand Braudel vorbedte chiar de Parlamente intregi care emigreaza, m cazul FranOei; in Structurile
cotidianului, p .89

16 Jean Delumeau, op.cit., cap. Tipologia comportamentelor colective Tn tim pul ciumei 1717 Femand Braudel, op.cit., p. 86
5

George Rosen, profesor de istoria sanataDii publice Di a epidemiologiei la Universitatea Yale, pana la sfarDituI secolului al XVIII-lea, a intrat Tn atenDia publica ideea ca problemele de sanatate, bolile, sunt fenomene sociale cu im portant]a pentru individ d i comunitate18, Ca urmare, se constata comportamente individuate, dar Di politici de sanatate publica, existand o conDtienDa a nevoii acD iunilor guvernamentale Tn acest domeniu. Treptat se m anifests un interes Tn transpunerea problemei igienei din plan personal Tn plan public, luarea de masuri Tn privinDa sanataDii Tn penitenciare, preocupari pentru tratarea bolilor psihice. InfiinDarea de noi spitale, reorganizarea celor existente, creare spitalelor specializate, aduc TmbunataDiri

semnificative, iar pentru completarea serviciilor oferite se dezvolta o reDea de dispensare. DeDi influenDa lor nu poate fi determinata statistic, pare destul de clar ca aceste instituDii au contribuit la raspandirea informaDiilor medicale Di la dezvoltarea lor prin studii sau experimente. Oricare ar fi cauza sau cauzele, important este ca flagelul s-a atenuat Tn Occident odata cu secolul XVIII. Ultima apariDie spectaculoasa, ultima rabufnire, este considerata a fi ciuma de la Marsilia din 1720. Cu toate acestea, dupa cum afirma Chaunu, putem ezita Tn fixarea unui punct final Tn istoria epidemiologiei Europei moderne Tn funcDie de orientarea catre sectorul ferit sau sectorul expus 19. Se constata, deci, Di aici, ca sub alte aspecte, un anumit decalaj intre vestul Di estul continentului, unde epidemiile co n tin u a: Moscova 1770, peninsula Balcanica 1828-1829 Di 1841. In acest areal geografic se plaseaza Di spaDiul romanesc, traversand la randu-i etape Tn care epidemiile alaturi de alte calamitaDi fac ravagii. In secolul al XVII-lea, locuitorii Darilor romane sunt expuDi ca Di pana atunci flagelului foametei, epidemiilor Di agresiunilor duDmanilor din afara20 ; cu toate acestea sporul demografie general, lent Di Tn proporDii modeste, este perceptibil. Secolul XVIII pare a aduce anumite progrese, dar ultimele epidemii de ciuma sunt plasate la 1814, Tn Transilvania, Di 1828-1829 Tn Principate, Tn timp ce holera va ataca din nou Tn 1831 pentru cateva decenii. in concluzie, epidemiile Di bolile Tn general au marcat evoluDiile secolelor XVIIXVIII, aducand perioade caracterizate printr-o mortalitate extrem de ridicata, dar lasand sa se Tntrevada, din ce Tn ce mai clar, o diminuare a efectelor Di a agresivitaDii lor. Consider sugestiva concluzia lui Pierre Chaunu conform careia exista o juxtapunere a contrariilor Tn spaDiu, o

18 George Rosen, A H istory o f Public Health, The John Hopkins U niversity Press, Baltim ore, 1993, p .l 11 19 Pierre Chaunu, op.cit, p. 252 20 Paul Cemavodeanu, Paul Binder, Cavalerii Apocalipsului, BucureDti, Ed. Silex, 1993, p. 111
6

succesiune a contrariilor Tn timp, dar suma algebrica a acestor evoluDii contureaza, totuDi, pentru ansamblul Europei dintre 1600 Di 1760 o interesanta curba lunga Tndreptandu-se Tncet, dar cu siguranDa Tn sus21. Astfel, Tn timp, putem vorbi de un trium f al vieDii asupra morDii, compensaDiile realizandu-se pe nesimDite, dar avand ultimui cuvant. *

Pe de alta parte, vorbim de un triumf al modernitaDii, ce implica nu doar aceasta stingere a epidemiilor, ci modificari mai profunde Tn privinDa raportarii la sanatate, Tn condiDiile de trai, ajungandu-se la masuri ce cuprind Tntreaga societate, fiind uneori chiar legiferate.

21 Pierre Chaunu, op.cit., p. 231


7

^Antisemitism i politica in Franta celei de a treia Republici: afacerea Jjrgyfus


Fara indoiala ca dupa 100 de ani de la afacerea Dreyfus noua ne vine mai usordecat contem poranilor sa acceptam ca atat dreyfusistii cat i antidrexfusitii aveau serioase lacune morale.Totusi au fost printre contemporanii lui D reyfus, oam eni care au sesizat am biguitatile afacerii.Unul dintre ei seria la un mom ent dat ca^i^eaJa^Lin <!iijmz;n!Zlk'^s3 si acuzatorii si aparatorii lui D reyfus nu erau altceva decat 2 bande rivale de arlatani care se ciorovaiau ca sa-i bage in seam a prostim ea .0 aescriere cam brutala a situatiei dar m acar s-a scuturat de fatam icia care caracteriyeaya cele mai m ulte relatari ale A facerii.lstoricii care au analizat A facerea D reyfus cei mai respectati dintre ei dar in special istoricii agreati de m arele public, nu au fost im uni in fata presiunii politice adesea adesea exercitata cu m ulta subtilitate sau in fata tentatiei de a privi lucrurile dintr-o persepctiva etnica.De exempiu exegetii cu simpatii
r \r> li r* a p U liL lV C

r\ o U LW

r+ o n rro b L C iJ L l^ C X

o il O .L A

i n o lir* o f A A J L V /X A A A C tt

ro D U

pi

/> A r v /'< a ,n + r p r7 W /j W

o + o n fi o U L V A iU U

Qr l i n r o a j u p u

"fi f ' O l r r i o t U W t U U ^ iC i

antidreyfusistilor. Istoricii evrei in special cei care au scris chiar in anii in care a avut loc afacerea au acordat antisemitismului i ticaloiei neevreilor un rol central in vrem e ce tinerii istorici neevrei erau preocupati mai m ult sa puna sub semnul indoielii atare interpretari dar se pot desprinde idei utile i dintr-o parte i din alta.Cu alte cuvinte in am bele tabere au existat eroi ?i ticalo?i . \ Circum stantele arestarii lui Dreyfus A facerea D reyfus debuteaya in 1894 dei cazul nu a capatat proportii decat 4 ani mai tarziu.In 1894 ofiterii din serviciul de spionaj al armatei franceze au ajuns la concluzia ca cineva vindea secrete m ilitare atsatului militar al abasadei germane la Paris.Era epoca m aniei spionilor ziarele franceze gem eau de zvonuri si acuzatii i cateva cazuri de spionaj atrasesera deja atentia publicatiilor de scandal de la Paris.Paranoia nationalists care vedea tot felul de semne ale am enintarii germane atinsese proportii nem aiinalnite din pricina aliantei recent incheiate intre Franta si R usia care sporise tensiunile cu Germ ania.N oua alianta accentuase i i vulnerabilitatea Frantei deoarece im punea o reform are m ajora a planurilor si a ordinelor de m obilizare.O fiterii din serviciul de spionaj al armatei au recuperat un docum ent cunoscut sub term enul de bordereau adica lista secretelor m ilitare ce urm au sa fie vandute.Pe baza dovezilor oferite de docum entul respective ofiterii au tras concluzia ca tradatorul nu putea fi decat un m em bru al Statutului M ajor si al M inisterului de Razboi.Concluzii intr-adevar ingrijoratoare si potential jenante:un tradator era angajatul consiliului suprem al arm atei al statului.Printr-un proces sofxsticat si oarecum obscur ofiterii insarcinati cu investigarea cazului s-au autoconvins ca il gasisera pe vinovat capitanul Alfred Dreyfus.Era un ofiter candidat la fotoliul in cadrul Statului M ajor prin urm are au concluzionat anchetatorii se num ara printre putinii care aveau acces la tipul de inform atii listate in borderou.Iar dintre acestia doar el avea un scris de m ana care sem ana cu cel de pe borderou.De fapt pentru un ochi neantrenat asem anarea este izbitoare.Totusi expertii grafologi chemati sa-si spuna parerea califlcata nu au cazut de acord asupra faptului ca Dreyfus ar fi autorul docum entului.A lt elem ent care a atras atentia asupra persoanei lui a fost o serie de docum ente oarecum ciudate si neconcludente stranse de serviciul de spionaj al armatei dintre care unui continea referinte la un tradator cu initala D .Privind retroactiv m aterialele de la care s-a pom it sunt departe de a oferi o baza solida ptr a confirm a auzatia grava de tradare adusa unui ofiter francez in special unia care nu avea nici un m otiv evident si ale carui referinte erau excelente. \ ProcesuTV Proeesul m ilitar a avut loc in decembrie 1894.Rechizitoriul prezentat in fata instantei nu era convingator.Pe de alta parte nu era chiar nefondat dupa cum incearca m ulte relatari sa ne faca sa credem ba chiar au aparut alte amanunte in tim pu procesului care i-au convins in plus pe cei ce credeau in vinovatia lui Dreyfus ca aveau dreptate.De ceea ce adesea nu se

m entioneaza in respectivele relatari asupra procesului este faptul ca apelul la prejudecati antisemite nu a fost alcatuit de catre acuzare.B orderoul constituia proba m ateriala cea mai im portanta prezentata in instanta dar nu era suficienta ca sa dovedeasca fara tagada vinovatia inculpatului.Indoielile privitoare la autenticitatea scrisului de m ana staruia de cand expertii isi exprim asera pareri contradictorii.In afara lipsei m otivatiei gestului de tradare apararea a identificat si alte dificultati in sustinerea cazuIui.A utorul borderoului se referea la secrete la care in m od normal Dreyfus nu avea acces.A cuzarea a recunoscut deschis neconcludenta fiecare probe luate in parte dar sustinea punand borderoul alaturi de 'alte probe la fel de neoncludente rezultand un probatoriu im presionant deoarece prea m ulte piese se potriveau ca sa fie toate accidentale.In repetate randuri se arata ca Dreyfus se aflase in locuri unde ar fi putut obtine inform atiile cuprinse in borderou incat insista acuzarea nu mai putea fi vorba de o sim pla coincidenta.Statutul de ofiter propus pentru Statul M ajor ii dadea acces la o gam a neobisnuit de larga de informatii iar colegii sai ofiteri au depus m arturie cu privire la curiozitatea lui pentru detalii la faptul ca se intorcea la birou cand ceilalti erau la m asa la obiceiul de a lua documente cu el acasa.Com andantul Hubert H enry ofiter de contraspionaj care depusese deja m arturie a fost rechem at in instanta.Aceasta a doua depozitie a fost de departe cea m ai dramatica si mai incrim inatoare deoarece Henry il arata pe D reyfus cu degetul strigad iata-l pe tradator .Alfred D reyfus a fost gasit vinovat de toti judecatorii condam nat la inchisoare pe viata pe insula diavolului fiind degradat public din toate gradele m ilitare dobandite pana atunci.In 1896 in fhm tea contraspionajului m ilitar francez a fost num it colonelul Picquart.Ca si m ulti altii a fost uluit de presupusa activitate de spionaj a lui Dreyfus.In plus existau indicii ca scurgerea de informatii spre A m basada Germaniei continua.Banuielile s-au opriut asupra unui anum e com andat Esterhazy astfel ca s-a comparat scrisul de m ana al lui Esterhazy cu cel de pe borderou si asemanarea fiind mai izbitoare ca in cazul lui D reyfus.Esterhazy este judecat si la 10 mai 1898 este gasit nevinovat de Curtea M artiala.In 1899 se rejudeca procesul lui D reyfus in care se pastreaza aceeasi sentinta ca in prim ul proces diferenta facand-o faptul ca acum din cei 7 judecatori 2 s-au pronuntat pentru nevinovatia lui Dreyfus.Argumentele acuzarii au fost si mai putine declaratiile m artorilor nu stateau in picioare mai ales a lui Hubert H enry care ar fi ju rat fals in fata Curtii.In 1906 are loc o a 3 a rejudecare si dupa aceasta exam inare a cazului multe din misterele persistente si verdictele anteriorare contra lui Dreyfus au fost anulate fiind totodata reprim it in randul armatei si chiar prom ovat acordandui-se Legiunea de Onoare. Tot procesul lui Alfred Dreyfus desi desfasurat cu portile inchise a fost unui cu caracter antisem it pronuntat venit mai ales din randul publicatiilor franceze ale vremii .Acuzarea s-a dezis total de a cataloga procesul ca unui a unui evreu deoarece stia ca aceasta incercare le putea aduce esecul.Desi din perspectiva acuzarii nu era un proces antisem it in aceea perioada asa a fost perceput de catre m area masa a francezilor si a celor implicati in proces datorita faptului ca Dreyfus ram anea pana la urm a un evreu.Intr-o oarecare m asura nu intelegem tem erea francezilor fata de com unitatea evreiasca aceasta reprezenta doar 0,3-0,5% din populatia tottala a Frantei temerea fiind de faptul ca aceasta comunitate era extrem de bogata creeandu-se o liga ev reiasca, ce avea scopul de imbogatire.