Sunteți pe pagina 1din 0

CAPITOLUL IV

TEHNOLOGIA SUDURII SI A IMBINARII PRIN LIPIRE


1. Consideratii generale privind sudarea metalelor si aliajelor
Sudarea este procedeul prin care se imbina nedemontabil doua piese de aceasi compozitie chimica, prin
aducerea straturilor marginase ale uneia din piese in sfera de atractie a atomilor marginasi ai celeilalte, cu sau fara
adaos de material si in anumite conditii de presiune si temperatura. Daca imbinarea este omogena (metalul de adaos
este de aceeasi natura cu cel de baza) procedeul se numeste sudare, iar daca imbinarea este eterogena (materialul de
adaos este de natura diferita fata de cel de baza) atunci procedeul se numeste lipire.
Aplicarea procedeului de sudare prezinta o serie de avantaje:
- realizarea unor constructii etanse, economice usoare;
- permite simplificarea procesului tehnologic;
- se poate aplica unei game largi de materiale;
- ofera posibilitatea automatizarii.
Zonele unei imbinari sudate sunt prezentate in figura 4.1.
1 - zona de sudura; 2 - rostul cusaturii; 3 - metal de baza topit; 4 - zona de trecere; 5 - zona influentata termic
Fig.4.1 Zonele unei imbinari sudate
Metalul sau aliajul supus operatiei de sudare se numeste metal de baza, iar metalul sau aliajul sub forma de
srme sau granule, care se topeste in procesul de sudare, se numeste metal de adaos. Topirea metalului de adaos in
amestec cu metalul de baza topit 3 formeaza sudura 1. Metalul depus este materialul provenit prin topirea metalului
de adaos, care contribuie la formarea sudurii. Cusatura sau cordonul de sudare este sudura de imbinare de-a lungul
piesei sudate, obtinuta prin solidificarea materialelor de baza si de adaos. Rostul cusaturii 2 este locasul de la
marginea pieselor in care se va depune metalul de adaos. Partea cu care sudura depaseste nivelul piesei se numeste
ingrosare. In jurul sudurii, partea de material de baza care nu a ajuns in stare de topire, dar care a suferit
transformari structurale din cauza incalzirii puternice, formeaza zona influentata termic 5. Portiunea compusa din
sudura cu zonele de trecere 4 si cele influentate termic, formeaza imbinarea sudata a celor doua piese.
Procedeele de sudare pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Cea mai utilizata este cea dupa modul in
care sunt aduse marginile de imbinat ale pieselor. Din acest punct de vedere procedeele pot fi:
- sudarea prin topire;
- sudarea prin presiune.
La sudarea prin topire, marginile pieselor de imbinat sunt aduse in stare topita, iar dupa solidificare se
formeaza sudura. La sudarea prin presiune, marginile de imbinat, incalzite local sau nu, sunt presate una contra
celeilalte pna la obtinerea imbinarii necesare.
Felul incalzirii marginilor de imbinat formeaza un alt criteriu de clasificare a procedeelor de sudare. Din
acest punct de vedere se deosebesc:
- sudarea chimica, la care marginile sunt incalzite si topite local prin caldura dezvoltata de o reactie
chimica exotermica sau prin turnarea unui metal (procedee de topire cu flacara de gaze sau cu termit);
- sudarea electrica, la care marginile sunt topite prin efectul caloric al arcului electric, fara exercitarea
vreunei solicitari mecanice (procedee de sudare cu arc electric descoperit sau acoperit);
- sudarea electrochimica, la care marginile de imbinat sunt incalzite cu ajutorul unor reactii chimice, iar
imbinarea rezulta in urma unei solicitari mecanice( procedeele cu flacara de gaze si cu termit, realizate prin
presiune, procedeul de sudare prin forjare);
- sudarea electromecanica, la care incalzirea marginilor se realizeaza electric, iar imbinarea se obtine printr-
o solicitare mecanica (procedee de sudare prin rezistenta electrica si presiune, cap la cap, in linie, in puncte);
- sudarea mecanica prin presiune la rece sau prin frecare, la care imbinarea se obtine prin actiunea unei
forte de presare, frecare sau soc.
Sursa de energie folosita la sudare formeaza un criteriu de baza pentru clasificarea procedeelor de sudare
(tabelul 4.1).
Tabelul 4.1 Clasificarea procedeelor de sudare dupa sursa de energie folosita
Nr.crt. Felul energiei utilizate
Denumirea procedeului sau a grupei de procedee
de sudare
1 Energie termochimica
Sudarea cu flacara de gaze
Sudarea cu termit
2 Energie electrotermica
Sudarea cu arc electric
Sudarea prin presiune
Sudarea prin inductie
Sudarea electrica in baie de zgura
Sudarea dielectrica
Sudarea in vid cu fascicul de electroni
3 Energie mecanica
Sudarea la rece
Sudarea prin percutie
Sudarea prin explozie
Sudarea prin frecare
Sudarea cu ultrasunete
4 Energie radianta Sudarea prin radiatii
5
Energie termica
nespecificata
Sudarea prin lipire
Sudarea prin forjare
Sudarea in aer cald
Sudarea cu elemente incalzite
Clasificarea procedeelor de sudare conform STAS se face astfel:
- sudarea cu arc electric (sudare cu arc electric vizibil sau acoperit, cu electrod fuzibil sau nefuzibil, cu
electrod de carbune, cu plasma);
- sudarea cu rezistenta electrica (sudare cap la cap, in puncte, in relief, sudare prin presiune cu curenti de
inalta frecventa);
- sudarea cu gaze (sudarea oxiacetilenica, cu flacara de gaze si aer);
- sudarea in stare solida (sudarea cu ultrasunete, prin forjare, prin explozie, prin difuzie, sudarea la rece sau
prin presiune la rece);
- alte procedee de sudare (cu termit, electrogaz, cu radiatii luminoase, cu fascicul de electroni, prin percutie).